Sunteți pe pagina 1din 3

RISTEA ALEXANDRU ADRIAN AN:I GRUPA:R-E DESPRE EROI SI MORMINTE de Ernesto Sabato -referatErnesto Sabato nu este, prin urmare,

un autor comod; el face parte dintre acei mari scriitori care-cum observa candva Maurice Nadeau-sunt capabili sa se transforme pe ei insisi prin ceea ce scriu si , in acelasi timp, sa-i transforme pe cei care-i citesc1. Am fost atras sa citesc aceasta carte in timpul facultatii, de un fost coleg de facultate, si pot sa zic ca a meritat efortul sa o citesc alaturi de Tunelul si Abadon Exterminator, carti aparute sub semnatura aceluiasi autor. Pentru mine, a fost o etapa foarte importanta in cultura mea personala legata de literatura sud-americana. Misterul capitolului Dare de seama despre orbi, despre care imi povestise colegul si prietenul meu, m-a facut sa citesc aceasta carte aproape pe nerasuflate. Cartea incepe cu o Nota preliminara si se continua cu patru mari capitole: 1. DRAGONUL SI PRINTESA; 2. FETELE INVIZIBILE; 3. DAREA DE SEAMA DESPRE ORBI; 4. UN DUMNEZEU NECUNOSCUT. Unii critici considera ca teribilul Raport despre orbi nu are nici o legatura cu romanul propriu-zis. Acesti critici sunt contrazisi de Sabato: Orice examen de acest fel, crud, la care este supus omul poate sa aduca dificultati din partea tontilor si fariseilor. Pot sa garantez ca nimic din acest roman, nu a fost scris cu rea credinta, numai pentru placerea de a naste scandal sau din dorinta de a trezi pasiuni josnice(..) in romanul meu am incercat sa suprind realitatea in toata extensiunea si profunzimea ei, incluzand nu numai partea diurna a existentei, ci si pe cea nocturna si tenebroasa. Pentru ca Fernando Vidal este personajul central si decisiv( iata, deci unde se afla nucleul fundamental al cartii) tot ceea ce se refera la el avea importanta si trebuia descries(..) Raportul sau reprezinta marele cosmar pe care il traieste si el exprima, chiar daca o face mai simbolic si incert, partea cea mai importanta a conditiei si existentei sale. Daca as fi suprimat aceasta parte a romanului din considerente ce privesc coerenta logica, ar fi insemnat sa suprim visele oamenilor, care apartin viziunii lor integrale asupra vietii.2 Citind cartea am descoperit o intreaga galerie de personaje, Alejandra, Martin, Bruno, Fernando Vidal, Don Pancho, Buchic, Humberto D`Arcangelo, Bordenave, Molinari, Perez Moretti mai mult s-au mai putin spectrale, care prin naratiunile lor impletite intr-un amalgam demn de un alchimist, recreaza munca unui paianjen, care printr-un dute-vino pe o panza aparent fragila creaza punti, insule personale, senzatii, timpuri trecute si viitoare, conflicte, cosmaruri. Inevitabil, cand citim un roman ca cel scris de Ernesto Sabato, incercam sa fi alaturi de personaje, incercam sa le asociem trairile cu propriile noastre trairi, cateodata gasim o asemenea asemanare incat suntem de-a dreptul acolo, in mijlocul actiunii, suntem nu numai cititori ci si
1

Despre eroi si morminte de Ernesto Sabato, Editura Univers Bucuresti, 1973, pag.V Cuvant inainte, Darie Novaceanu 2 Despre eroi si morminte de Ernesto Sabato, Editura Univers Bucuresti, 1973, pag.XV Cuvant inainte, Darie Novaceanu

personaje ale cartii, dorim sa ii salvam personajele, sau sa i le distrugem, dorim sa participam la constructie, avem dialoguri imaginare cu personajele. Si ne putem imagina foarte usor, lumi care se construiesc in continuarea romanului, lumi in care viata e perfect posibila. Se pare ca am uitat care este datoria mea in aceste randuri , adica sa fac un referat despre romanul Despre eroi si morminte de Ernesto Sabato. Scuzati, dar mi-au venit in memorie cateva fragmente din aceasta carte: Alejandra: Asteapta cap sec, urmeaza si poanta. Nu l-ai auzit pe batran spunand ca destinul e un lucru tare incurcat? De data asta destinul a fost un negru urias si crud, un sclav de-al stra-strabunicului meu, unul Benito pe nume. Pentru ca destinul nu se manifesta in abstract, uneori e cutitul unui sclav si alteori zambetul unei femei fara barbat. Destinul isi alege instrumentele, apoi incarnarea, si la urma incepe dansul. In cazul de care vorbim s-a incarnate in negrul Benito, care i- dat locotenentului o lovitura de cutit destul de neizbutita( din punctul de vedere al negrului) pentru ca Elmtrees sa se poata converti in Olmos si pentru ca eu sa pot exista. Eu am atarnat dupa cum se spune, de un fir de par si de imprejurari foarte gingase, pentru ca daca negrul nu ar fi auzit-o pe Maria de los Dolores, care tipa pe acoperis sa nu-l omoare de tot, acesta l-ar fi omorat chiar de tot, dupa cum era voia lui, dar nu si voia Destinului, care, macar ca se incarnase in Benito, nu era exact de aceeasi parere cu el avea micile lui planuri secrete3 Martin: Noaptea trecuta in casa aceea i se parea acum, la lumina zile, ca un vis urat: batranul aproape nemuritor, capul comandantului Acevedo in cutia de palarii, unchiul nebun cu clarinetul si cu ochii lui halucinanti, batrana indiana, surda si indiferenta la toate, atat de indiferenta incat nici macar nu se obosise sa intrebe cine era si ce facea un strain care iesea din casa si apoi urca pe Veranda, povestea capitanului Elmtrees, povestea incredibila Escolasticei si nebunia ei, si mai ales Alejandra insasi.4 Bunicul Pancho: -Nu mai erau decat treizeci si cinci de leghe, murmura dintr-odata batranul. Da, mai ramaneau treizeci si cinci de leghe, trei zile de mers in galop intins prin trecatoare, cu hoitul acela umfla si putin cale de multe leghe imprejur, distiland oribilele scursori ale putreziciunii. Mereu inainte, cu impuscaturi in urmat ta. De la Jujuy pana la Huacalera, douazeci si patru de leghe. Nu mai sunt decat treizeci si cinci de leghe, isi spun cu totii ca sa-si mai dea curaj. Numai patru sau cel mult cinci zile de gallop, daca au noroc. In noaptea linistita se poat auzi copitele cavalcadei naluca. Mereu spre nord.5 Colonelul Pendernero ordona popasul si vobeste cu camarazii: trupul se descompune, duhoarea e ingrozitoare. Au sa-i ia numai oasele. Si inima, spuse cineva. Dar mai ales capul: Oribe nu va pune niciodata mana pe cap, niciodata n-o sa-l poata dezonora pe general. Cine vrea sa desprinda carnea de pe oase? Cine poate s-o faca? Colonelul Alejandro Danel o s-o faca. Atunci dau jos trupul generalului, care pute. Il pun langa rauletul Huacalera, pe cand colonelul Danel ingenuncheaza alaturi de el si scoate cutitul de vanatoare. Priveste printre lacrimi trupul gol si diform al sefului sau. Tot printre lacrimi, aspri si ganditori, il privesc si oamenii jerpeliti, adunati in cerc.6

3 4

Despre eroi si morminte de Ernesto Sabato, Editura Univers Bucuresti, 1973, pag. 68 Despre eroi si morminte de Ernesto Sabato, Editura Univers Bucuresti, 1973, pag.83 5 Despre eroi si morminte de Ernesto Sabato, Editura Univers Bucuresti, 1973, pag.78 6 Despre eroi si morminte de Ernesto Sabato, Editura Univers Bucuresti, 1973, pag.78-79

Fernando Vidal: Am coborat asa pana la Leandro Alem si, dupa ce am traversat bulevardul, am luat-o spre zona portului. Am devenit si mai prudent: erau clipe cand credeam ca orbul ar fi putut sa-mi auda pasii si chiar respiratia agitate. Acum individual mergea cu o siguranta inspaimantatoare, trezind josnica ide ca nu ar fi cu adevarat orb. Dar ceea ce ma uimi si facu sa-mi creasca si mai mult teama era faptul ca o luase iarasi spre stanga spre Luna park. Si spun ca mi se facuse teama pentru ca nu era logic, pentru ca daca asta i-ar fi fost planul inca de la inceput, nu avea nici un motiv ca, dupa ce traversase bulevardul sa o ia spre dreapta. Si cum ipoteza ca se inselase in privinta drumului era cu totul inadmisibila, avand in vedere siguranta si rapiditatea cu care se misca, mai ramanea numai ipoteza (de temut) ca-si daduse seama ca-l urmaream si voia sa ma faca sa-i pierd urma. Sau, ceea ce era infinit mai rau, ca incerca sa-mi intinda o cursa. Totusi, imboldul care te face sa te apleci deasupra unei prapastii ma facea sa merg in spatele orbului, si din ce in ce mai hotarat. Asa ca, aproape in fuga( lucru c ear fi parut grotesc daca nu ar fi fost de groaza) un individ cu baston alb si cu buzunarul plin de baleen era urmarit in tacere, dar fara ragaz , de un alt individ: mai intai pe Bouchard, spre nord, si apoi, dupa cladirea din Luna Park, spre dreapta, ca si cum am fi vrut sa coboram spre zona portului. In momentul acela nu l-am mai zarit, intrucat, cum era si normal, eu il urmaream la o distant de 50 de pasi. Am iutit cu disperare pasul, temandu-ma sa nu-l pierd tocmai in clipa cand aproape ca aveam in mana( asa credeam eu atunci) o buna parte din secret. Aproape in fuga am ajuns la colt si am cotit brusc spre dreapta cum vaZusem ca facuse celalalt. Ingrozitor! Orbul statea lipit de perete, agitat, evident in asteptare. N-am putut evita sa ajungem fata in fata. Atunci m-a insfacat de brat cu o forta supraomeneasca si i-am simtit rasuflarea in fata.7

Despre eroi si morminte de Ernesto Sabato, Editura Univers Bucuresti, 1973, pag.236-237