Sunteți pe pagina 1din 11

Grupa 1409 Seria C Facultatea de Economie

Intoarcerea economiei declinului si criza din 2008


de Paul Krugman

Cirstea Catalin

Ioan Andreea

Parepa Catalina

Stanciu Elena

Stroe Cristina

Grupa 1409 Seria C Facultatea de Economie

Intoarcerea economiei declinui si criza din 2008


De Paul Krugman

Paul Krugman, este un economist, autor, ziarist si eseist evreu american, detinator al Premiului Nobel pentru economie In anul 2008. Krugman este profesor de stiinte economice si relatii internationale la Universitatea Princeton, fiind din anul 2000 cronicar al bi-saptamnalului The New York Times, si al unui blog zilnic intitulat Constiinta unui liberal, dupa cartea cu acelasi titlu, fiind desemnat Publicistul Comentator al Anului de catre revista Editor and Publisher. Krugman este adept al teoriei lui John Maynard Keynes "Teoria generala a ocuparii fortei de munca, a dobnzii si a banilor". Keynes sustine combaterea crizelor de lichiditate prin... injectie de lichiditate. Keines este cel care spunea ca rezolvarea problemelor pe termen scurt conteaza, caci "pe termen foarte lung vom fi toti morti". Dincolo de keynesianism, cartea aduce o privire documentata asupra crizelor economice recente, inclusiv cea din 2008 si cteva abordari inedite. In aceasta noua si substantiala revizuita editie a Intoarcerii economiei declinului, autorul arata cum neputinta de a tine pasul, prin reglementare, cu un sistem financiar tot mai iesit de sub control a impins Statele Unite ale Americii si restul lumii in cea mai grava criza financiara din anii 1930 si pana in prezent. De asemenea, el descrie si masurile care se impun pentru a limita amploarea crizei si a readuce pe linia de plutire a economiei mondiale, care aluneca intr-o recesiune profunda. Aceasta lucrare reprezinta o insumare de teorii si analize care au modelat stiinta economiei, si implicit vietile noastre. Ea reprezinta o cale de a intelge prezentul si de a ne pregati de viitor. Ea este un eseu analitic. Subiectul analizei il constituie motivul situatiei actuale: lucrurile importante de inteles sunt, cum s-a putut petrece o asemenea catastrofa si cum isi pot reveni victimele ei sau cum putem impiedica acest lucru. Obiectivul suprem ar fi, asa cum se spune in scolile de economie a afacerilor, elaborarea unei economii pornind de la studiul de caz, ca sa ne dam seama cum ar trebui sa gandim in momentul in care intampinam o astfel de situatie.

Grupa 1409 Seria C Facultatea de Economie


In anul anul 2003, Robert Lucas lanseaza o noua ideologie in ceea ce priveste macroeconomia. In ciuda faptului ca, in ultimii 150 de ani s-au declansat mai multe recesiuni, a sustinut ca alternanta neregulata a acestor perioade a fost imblanzita, fiind momentul ca lumea sa se focalizeze asupra cresterii economice pe termen lung. Tot in primele pagini ale acestei carti, este conturata ideologia prin mentionarea discursului Marea moderatie sustinut de presedintele Rezervei Federale, Ben Bernanke. El mentioneaza ca problema ciclului economic a fost redusa la stadiul de neplacere si ca nu mai reprezenta o prioritate.

O prima cauza importanta a actualei crize economice o reprezinta ignoranta oamenilor, intrucat optimisiul prin care este tratata aceasta problema nu face decat sa mascheze adevaratul demers.

Acest optimism este incurajat de capitalismul triumfator, avand in vedere ca in anii 90, socialismul era rapus, fiind inceputul colapsului Uniunii Sovietice. In momentul in care are loc aceasta cadere, o noua era este disponibila pentru economie, avand in vedere cele cateva sute de milioane de oameni care au fost eliberati si au devenit cetatenii unor state pregatite sa acorde pietelor o sansa.

Desi Statele Unite ale Americii se aflau in progres, multe state erau inca in dificultate economica. Japonia spre exemplu inca nu se regenerase dupa explozia economiei hipervenilate din anii 90, sau cum Europa de Est suferea in continuarea de persistenta ratelor inalte ale somajului, mai ales in randurile tinerilor. Krugman prezinta in aceasta carte o teorie simplificata asupra crizelor economice. El prezinta modelul prin intermediul cooperativei de babysitting. In ce consta in acest lucru? Un anumit numar de familii organizeaza o cooperativa de babysitting, pentru a sta seara cu copiii pe rnd, cnd alte familii ies In oras. Pentru a controla jocul, fiecare participant primeste initial un numar de cupoane. Cu ajutorul acestor cupoane, orice membru poate cumpara o seara de babysitting de la cineva dispus sa ofere acest serviciu. Respectivul va putea In alta zi sa primeasca la rndul lui servicii de babysitting contra cuponului cstigat. Cine doreste sa paraseasca din joc trebuie sa returneze cupoanele, deci cupoanele sunt practic imprumutate, la fel cum o banca centrala emite bani Sistemul asigura la schimbul echitabil de babysitting. Daca cineva a consumat cele 5 cupoane initiale nu mai poate primi babysitting fara sa presteze la rndul lui, pentru a obtine cupoane.Totusi, pot aparea situatii In care majoritatea participantilor Incearca sa cstige cupoane, si foarte putini doresc sa cheltuiasca

Grupa 1409 Seria C Facultatea de Economie


cupoane. De exemplu iarna participantii ar prefera sa nu iasa In oras ci sa strnga cupoane pentru vara cnd pot sa mearga la picnic. Nici nu este important motivul, preferinta de a nu consuma poate sa apara la un moment dat In orice economie. In momentul In care foarte multe cupoane se acumuleaza la participanti care nu vor sa "consume" (din orice motiv), sistemul se blocheaza. Chiar daca exista persoane dispuse sa faca babysitting, si unele sa si primeasca, ele nu pot intermedia schimbul fara cupoane. "Fundamentele economice" sunt bune, ei fac babysitting de calitate dar economia nu merge. Solutia ar fi emiterea de cupoate suplimentare (ca In teoriile lui Keynes), dar asta nu rezolva fondul problemei. Problema este ca orele de babysitting de vara sunt mai valoroase dect cele de iarna In preferintele de consum ale participantilor, chiar daca sistemul decreteaza ca oricare valoreaza un cupon. Consumul poate fi stimulat iarna doar daca participantii stiu ca vara vor putea cumpara mai putine sedinte de babysitting cu un cupon, de exemplu vara un babysitting consta 2 cupoane. Astfel de asteptari inflationiste pot debloca economia, stimulnd pe unii membrii sa consume iarna (cnd este mai ieftin), si sa faca posibil ca vara sa existe totusi ofertanti de stat cu copii altora acasa (pentru ca se cstiga mai bine). Sistemul nu trebuie sa intre Insa Intr-o bucla inflationista, cupoanele cstigate vara trebuie sa ramna suficient de valoroase iarna viitoare. Primul avertisment semnificativ este constituit de ignorarea crizelor existente in America Latina. Aceasta intotdeauna a fost supusa crizelor valutare si unei economii subdezvoltate, statul latin solicitand in mod constant imprumuturi la banci, insa neputand fi returnate sumele solicitate, lucru ce determina o hiperinflatie. In 1989, Augusto Pinochet, a aplicat reforme economice brutale in Chile, care s-au dovedit extreme de eficace si au fost pastrate intacte pana cand tara a revenit la democratie. Reintoarcerea la aceasta forma politica a venit cu o moneda sanatoasa si pietele libere. Astfel, America Latina se reformase: s-au privatizat intreprinderile de stat, restrictiile la import fusesera ridicate, inflatia era tinuta sub control, toate aceste elemente castigand increderea interprinzatorilor straini. In 1994 deja se vorbea despre o noua America Latina si despre miracolul Mexican, cum aceste piese au evoluat extreme de mult. Insa ca o ironie a sortie, 3 luni mai tarziu Mexicul a intrat in cea mai grava criza financiara, cunoscuta sub denumirea de Criza Mexicana. Aceasta criza s-a raspandit in toata America Latina, aducand sistemul bancar al Argentinei aproape de prabusire. O alta invatatura ar fi putut fi deprinsa din situatia intampinata si in Asia.

Grupa 1409 Seria C Facultatea de Economie


Era o vreme cand succesele industirei Japoniei inspirau americanilor deopotriva admiratie si teama, dar cu timpul interesul acestora a pierit, considerandu-i pe japonezi nu chiar asa de grozavi si ajungand sa-i ignore. Acest lucru a fost o mare prostie deoarece esecurile Japoniei nu erau cu nimic mai nesemnificative decat succesrurile ei. Intre anii 1953 si 1973, Japonia a inregistrat o creste economica sustinuta, o natiune preponderant agricola devenind cel mai mare exportator mondial de otel si automobile, orasul Tokio devenind cea mai insufletita metropola din lume. Cresterea economica a a fost, in mare parte, canalizata de planurile de strategie ale guvernului, prin intermediul creditelor bacare si al licentelor de import indreptate in directia ramurilor industriale si a firmelor favorizate. Aceste firme favorizate erau organizate sub forma unor companii din cadrul gruparilor keiretsu- firme aliate organizate in jurul unei banci principale- care detineau pachete substantiale de actiuni fiecare din capitalul celorlalte, ceea ce le conferea un grand mare de independent fata de actionarii din exterior. Rezultatul acestui sistem era o tara capabila sa adopte o perspesctiva pe termen lung sis a dezvolte una cate une ramurile ce puteau servi drept motoare ale cresterii economice. Aceasta crestere a dus la o economie de cazan in fierbere ceea ce presupune crestere rapida, somaj scazut, profituri ridicate, speculatii imobiliare, hazard moral si astefel bancile Japoniei au creditat mai mult decat ale altor tari cu mai mult dezinteres fata de calitatea debitorului. Ingrijorata de excesele speculative, Banca Japoniei a inceput sa majoreze ratele dobanzii, la inceput fata rezultat dar din 1991 incolo preturile imbiliare si cele bursiere au scazut abrupt, ajungand la nivelul de 60% din varful anterior. An dupa an, ritmul de crestere a fost mai scazut, nu doar in comparatie cu experitenta anterioare a economiei, ci si cu orice estimare rezonabila a capacitatii de crestere. In anul 1997, prim-ministrul Ryutaro Hashimoto a majorat impozitele pentru a reduce deficitul bugetar, iar economia a plonjat in recesiune. In anul 1998, Japonia a implementat un masiv program de investitii in lucrari publice, dar cu toate acestea, probelema fiscal nu a incetat sa existe, prognozandu-se un deficit de 10% din PIB si un raport intre datori publica si PIB ce depaseste nivelul de 100%. Datorita creditelor neporformante acordate in timpul economiei hiperventilata, a stragnarii care a urmat si a multor imprumutri care initial nu pusesera problem, Japonia a cazut in capcana lichiditatii. Relasarea Japoniei s-a realizat in jurul anului 2003, in principal, cu ajutorul exporturilor facute in Statele Unite si datorita dezvoltatii Chinei, deoarece multe bunuri fabricate acolo aveau componente produse in Japonia. Evadarea Japoniei din capcana era insa provizorie, dobanda acesteia la imprumuturi revocabile era de numai 0,5% in momentul scrierii cartii, iar daca recesiunea este una profunda, Japonia va cadea la loc in capcana din care a iesit.

Grupa 1409 Seria C Facultatea de Economie


In ciuda unei cresteri economice rapide in anii 1980 si 1990, Thailanda ramane o tara destul de saraca, numai ca dezvoltarea din anul 1997 a monedei nationale, bahtul, a declansat o avalansa financiara care a ingropat mare parte din Asia. Rezolvarea crizei datoriilor Americii Latine a facut ca investita in Lumea a Treia sa devina iar respectabila. La inceputul anilor 1990,ratele dobanzii din tarile avansate erau foarte mici din cauza ca bancile central incercau sa-si impinga economiile afara, iar multi investitori s-au orientat catre Lumea a Treia acum, acestea fiind piete emergente. Efactul asupra acestor tari a fost o expansiune masiva a creditului, ceea ce a incurajat un nou val de investii, iar la inceputul anului 1996, economiile dinAsia de Sud-Est dobandisera trasaturi asemanatoare cu economia de cazan in fierbere. Pentru a preveni devalorizarea monedei nationale, banca nationale obligata a Thailandei, obligata sa vanda bahti pe piata valutara, a incecat sa-i recupereze din alta parte, prin vanzarea de actiuni. Dar aceasta operatie a determinat cresterea ralelor locale ale dobanzii ceea ce a facut creditele din strainatate mai accesibile. Avand in vedere toate acestea, aparitia unei crize nu a fost prea surprinzatoare. Investitiile speculative care fusesera finantate prin credite ieftine in valuta au devenit nereturnabile ceea ce i-a determinat pe creditorii straini sa devina din ce in ce mai reticenti sa dea alte imprumuturii. Singurul mod de a sutine valoare monedei national ear fi fost prin reducerea numarului de bahti aflati in circulatie, astfel ratele dobanzii au creste si ar reaparea interesul pentru creditele in valuta care ar urma sa fie reinvestita in bahti. Majorarea ratelor dobanzii ar fi fost o noua lovitura data investitiilor, care probabil ar fi impins economia spre o depreiune clara, iar alternative ar consta in lasarea libera a monedei, dar si aceasta obtiune era neatragatoare. La inceputl lui octombrie 1997, criza asiatica era in toi: Thailanda avea mari necazuri, moneda nastionala a Malayesiei fusese zdrobita, iar rupia indonesiana se depreciase cu 30%. Aceste tari au devenit mai vulnerabile la panica finainciara pentru ca s-au transformat in economii de piata mai bune si pentru ca au profitat de popularitatea lor in fata creditorilor ca sa se indatorerze substantial catre lumea din exterior. Nenorocirea economiilor asiatice s-a produs din cauza ca noile datorii erau in dolari. Argentina a avut o criza de tip Asiatic in 2002, care a demostrat cum politicele economice laudat de toata lumea pot duce la dezastru. Prima probelma a fost rigididatea sitemul de schimb valutar, care fixa pesoul la paritate de unul la unul cu dolarul american. Poate ca nu ar fi foast mare proiblema daca Argentina si-ar fi desfasurat majoritatea schimburilor comerciale cu Statele Unite, dar ea facea mai mult comert cu Uniunea Europeana si Brazilia, iar sitemul valutar al acestei nu asigura un curs de schimb stabil nici fata de euro nici fata de realul Brazilian.

Grupa 1409 Seria C Facultatea de Economie


Fiindca multe firme si persoane fizice aveau datori in dolari, cresterera costului in pesos a unui dolar a dus la cazuri de falimente, PIB-ul real s-a prabusit cu 11 procente in 2002, dupa o scadere cu 4% in 2001. Cu ajutorul unui angajament in cadrul caruia guvernul Argentinian a platit doar 30 de centi pentru fiecare dolar din datoria externa, economia argentinei si-a revenit in forta. In toamna anului 2005 marele boom al pietei imobiliare din Statele Unite a inceput sa se dezumfle. Preturile imobiliarelor a inceput sa creasca foarte mult, incat devenise imposibil pentru multi americani achizitia unei noi locuinte. Pe la sfarsitul primaverii lui 2006, lumea a inceput sa-si dea seama de slabiciunea pietei, si astfel preturile au inceput sa scada lent, apoi cu viteza tot mai mare. De indata ce preturile au scazut, si casele au inceput sa fie mai greu de vandut, iar numarul situatiilor de neplata a inceput sa creasca. In acest moment a iesit la iveala un adevar neplacut: executarea silita nu-i doar o tragedie pentru cei aruncati in strada, ci este si o afacere tare proasta pentru creditor. Primul moment al adevarului a venit in partea de inceput a anului 2007, cand a devenit vizibil ca imprumuturile substandard au dat de necaz. Prin februarie 2007, investitorilor li s-a luminat brusc mintea ca obigatiunile cu rang subordonat vor suferi niste pierderi serioase, iar preturile acestor titluri au plonjat vertiginos. Acest lucru a pus capat intregului proces de creditare substandard, ceea ce a dus impreuna cu eliminarea unei surse importante de cerere pentru locuinte, la declinul de pe piata imobiliara. Au avut loc pierderi prin prabusirea valorii activelor financiare riscante, si nu prin prabusirea valorii monedei nationale, asa cum s-a intamplat in Indonezia si Argentina, dar povestea a fost in esenta aceeasi. Rezultatul acestui proces a fost, in fapt, o retragere masiva de fonduri banesti, care a provocat o contradictie puternica a sistemului bancar din umbra. Valorile mobiliare cu dobanda licitata, s-au volatilizat. Efectele comerciale garantate cu active, un alt sector bancar cu facto, au scazut la un nivel de furnizare a creditului in valoare de 1,2 trilioane de dolari la numai 700 de miliarde. Au inceput sa se intample chestii absurde pe pietele financiare, si anume ratele dobanzii la biletele de tezaur americane au scazut aproape de zero. Creditul de consum a afost ultimul care s-a dus pe copca, dar in octombrie 2008 existau tot mai multe dovezi ca si cartile de credit intrasera in colimator. Alan Greenspan a fost presedintele Consiliului Guvernatorilor, organul suprem al Sistemului Bancilor Rezervei Federale, din mai 1987 pana in ianuarie 2006. Dupa retragerea sa in glorie, la numai 3 ani difrenta, numele sau era tarat in noroi, deoarece in timpul erei sale au predominat vestile economice bune. Acest lucru se datoreaza anilor Greenspan senini, locuri de munca se gaseau usor, rata somajului a scazut, preturile actiunilor au crescut, iar cele doua recesiuni din aceasta perioada au fost scurte. Mandatul lui Paul Volcker, predecesorul eroului nostru, a fost unul greu, un declin economic, lasand in urma lui, o era linistita. Dar aceasta buna stare se datoreaza si tehnologiilor informationale si inovatiei folosite de marile firme. Cateva

Grupa 1409 Seria C Facultatea de Economie


exemple fiind electricitatea, cladiri spatioase si pe un singur nivel pentru fabrici, calculatoarele care au dus la cresterea productivitatii. Economia care se dezvolta repede, se supraincalzea, putea duce la inflatie, insa Alan Greenspan in loc sa infraneze balonul prin majorarea ratei la dobanzi, a preferat sa avertizeze unde duce entuziasmul pietei, asteptand ca balonul sa se sparga. Insa vorbim de fapt despre doua baloane. Raportul dintre preturile de vanzare ale actiunilor si castigul realizat si Raportul intre preturile locuintelor si chirii. Economistii si expertii financiari stiau ca cel mai bun mod de a investi banii este in actiuni, dar cand balonul actiunilor s-a spart, a fost inlocuit cu balonul imobiliar. In 1990 cand balonul actiunilor s-a spart SUA a cazut in recesiune. Insa Greenspan a redus rata dobanzii, criza incheindu-se dupa opt luni. Insa balonul imobiliar cand s-a spart a avut repercursiuni rele datorita faptului ca sistemului financiar se schimbase si nimeni nu l-a apreciat la valoarea lui. Atunci cand criza financiara a izbit cu toata forta, Alan Greenspan nu mai conducea Rezerva Federala. In locul lui a fost obigat sa se descurce Ben Bernanke, un fost profesor de economie de la Princeton. Cu toate ca era un savant al Marii Crize, acesta a intampinat mari dificultati in a obtine vreun efect de tractiune, atat pe pietele financiare, cat si in economie vazuta ca intreg. Menirea Fed-ului este sa realizeze doua lucruri principale; sa gestioneze ratele dobanzii si, la nevoie, sa le puna bancilor la dispozitie lichiditati. In vremurile normale, aceste miscari ar fi condus la un credit mult mai facil. Dar acestea nu sunt vremuri normale, iar precedentele istorice n-au mai fost valabile. In 2008 Fed-ul a anuntat ca va incepe sa cumpere si efectele comerciale, practic propunand sa preia activitatea de creditare pe care sistemul financiar privat nu vrea sau nu poate sa o faca. Fed-ul lui Bernanke a mai suferit si de neajunsul dea se afla, iar si iar, in urma curbei. Dupa crizele financiare din 1997 si 1998, guvernele tarilor afectate au incercat sa se protejeze de repetarea pe viitor a experientei. Din nefericire, nu prea pare sa fie asa. Evenimentul declansator se pare ca a fost caderea bancii de investitii Lehman Brothers, pe data de 15 septembrie 2008. Inca una dintre victimile colaterale ale celei mai recente runde de panica a fost domeniul carry trade. Totul seamana teribil cu crizele valutare precedente-Indonezia in 1997 si Argentina in 2002. Doar ca se intampla la o scara mai inalta. Aceasta este, cu adevarat, mama tuturor crizelor valutare, si reprezinta un dezastru inedit pentru sistemul financiar al lumii. Toti stiu ca bancile isi au originea in aurari, a caror ocupatie era sa faca bijuterii. Dat fiind faptul ca aurarii aveau seifuri bune, ei si-au gasit o activitate secundara si anume pastratori de bani pentru altii. Dar cu timpul si-au dat seama ca daca iau o parte din banii primiti in custodie si ii dau cu imprumut contra unei dobanzi vor castiga mai mult. Orice banca isi poate avea sfarsitul intr-un mod foarte usor. Un zvon, poate uneori fals, cum ca banca nu mai are suficiente active sa ramburseze depunatorilor, duce imediat la retragerea in masa a fondurilor, iar in acest

Grupa 1409 Seria C Facultatea de Economie


moment banca anunta faliment. Zvonul despre alte banci care au suferit retrageri masive de fonduri poate afecta si celelalte banci iar acest fenomen se numeste Panica bancara. O banca se defineste prin accesul imediat la lichiditati celor care au banii depusi, cu toate ca acesti bani sunt investiti in active ce nu pot fi imediat lichiditate. Titlurile cu dobanda licitata reprezinta un tip de instrument financiar tranzactionabil inventat de banca de investitii Lehman Brothers in anul 1984 si consta in creditarea cu bani de catre persoane fizice institutia imprumutatoare. Banii puteau fi blocati timp de 30 de ani. La intervale dese, institutia financiara tinea o mica licitatie in urma careia noii investitori luau locul investitorilor care voiau sa-si retraga banii. Daca licitatia esua rata dobanzii crestea pana la un nivel penalizator. Un titlu cu dobanda licitata insemna ca imprumutatului i se asigura finantare pe termen lung, iar imprumutatorul avea acces imediat la banii lui. Titlurile cu dobanda licitata aveau o dobanda mai mare decat cea primita de pe urma unui depozit bancar (insa acest sistem s-a prabusit la inceputul anului 2008). Doua dintre cele cinci mari banci de investitii din America au dat faliment si una a fuzionat cu o banca comerciala. Dar aceste riscuri crescande ale unei crize au fost ignorate in permanenta. Intensitatea crizei creditului dupa caderea bancii de investitii Lehman, criza subita de pe pietele emergene, o prabusire a increderii consumatorilor din clipa cand amploarea nenorocirii financiare a a ajuns pe prima pagina a ziarelor, toate vin sa indice recesiunea cea mai grava din istoria Statelor Unite, si din lume ca intreg, incepand din anii 1980 incoace. Dar ceea ce ar trebui s ane ingrijoreze cel mai mult este lipsa de tractiune a politicii deliberate. Cu o viteza incredibila, ravagiul ecomonic s-a transformat in dimineata fasta pentru America. Stapanii Universului este un capitol in care autorul explica modul de functionare a fondurilor de investitii cu capital protejat sau fonduri de investitii cu acoperire contra riscului, cum suna titulatura sofisticata a fondurilor de heding. Mecanismul de functionare a fondurilor de hedging este explicat de autor in felul urmator: Ceea ce fac fondurile de hedging este tocmai ca incearca sa profite la maximum de fluctuatiile pietei. Modul in care ele realizeaza acest lucru este prin a-si deschide niste pozitii scurte cu niste active [] si pozitii lungi cu altele. Profiturile apar daca pretul activelor din pozitiile scurte scade, daca valoarea activelor cumparate in pozitiile lungi creste sau si una si alta. Hong Kong practica modelul consiliului monetar, adica bancile aveau in deposit echivalentul in dolari americani al monedei locale in circulatie. Guvernul a cumparat actiuni autohtone producand, astfel, cresterea preturilor lor. Apoi guvernul a restrictionat tranzactiile in scurt, firmele de hedging s-au retras dar si protestele lor au fost pe masura. In ceea ce priveste economia potemkinista, potentiala amenintare a armelor nucleare, detinute de Rusia mostinitoare a fostei URSS, a determinat SUA sa implice FMI in ajutorarea cu bani a Rusiei astfel incat aceasta si-a folosit armamentul nuclear ca garantie la imprumuturi. Si-a atras, astfel, fonduri de hedging. In 1998 insa, devalorizarea rublei a lovit operatorii financiari ceea ce a condus la efecte ridicol de mari in restul lumii.

Grupa 1409 Seria C Facultatea de Economie


In 1998 a aparut o concurenta acerba intre fondurile de hedging, Rezerva Federala a salvat LTCM, kintesenta genului modern ai carei savanti nu puteau, totusi, prevedea pertubatia masiva a pietei. Consideram ca pe langa avantajul foarte mare pe care il ofera aceste fonduri de hedging si anume posibilitatea de a obtine castiguri colosale, acest tip de fonduri de investitii prezinta dezavantajul ca poate duce foarte usor la pierderea capitalului investit. Unele fluctuatii ale pietei care s-ar putea sa nu le para prea mari unor investitori obisnuiti, unui fond de hedging poate sa-I inghita rapid tot capitalul. Pentru a face cat mai inteleasa importanta acestor fonduri de hedging autor ne prezinta exemplul economistului de nationalitate maghiara, George Soro, care prin infiintarea fondului Quantum a reusit sa contribuie la devalorizarea lirei sterline. Mecanismul in sine il reprezinta specula, intrucat pentru a profita de pe urma acestor crize valutare este necesar sa fi omul potrivit la momentul potrivit. Consideram ca societatea actuala este influentata de marile corporatii ale lumii, intrucat ele joaca un rol important in ceea ce priveste economia unei natiuni. Spre exemplu, in primele capitol ale acestei carti sunt prezentate crizele intampinate de America Latina. Krugman enunta ca acele crize s-au finalizat intotdeauna prin aparitia unor noi investitori, intrucat in momentul in care Criza Mexicana s-a terminat, intreprinderiile de stat au fost privatizate, insa acest lucru nu era posibil daca statul nu intervenea si nu scadea rata inflatiei. Nu putem spune ca o societatea actuala este dominate de marile corporatii, ci mai degraba ca intre acestea exista o relatie directa, fiind interdependente. Krugman de asemenea prezinta in cadrul capitolului Crahul Asiatic cum ca afacerile de familie erau deghizate in corporatii modern, ai caror proprietari ofereau un tratament preferential: acces privilegiat la credite, la licente de import, la subventii din partea statului. Un exemplu este tranzactia sub forma unui imprumut pe care o companie aflata sub controlul apropiatii presedintelui acordat de catre o banca straina. Totusi, cteva lucruri pot si, in opinia lui Krugman, ar trebui facute. Unul dintre acestea ar fi, cum am amintit deja, oprirea scaderii cererii agregate prin cheltuieli publice finantate din deficit. Krugman critica programul de stimulare a economiei americane, lansat de administratia Obama, pe motiv ca nu efectueaza cheltuieli suficient de mari. O alta soluie propusa de Krugman este punerea din nou In funciune a mecanismului creditarii deoarece populatia nu dispune de lichiditatea necesara pentru a crete cererea agregata care ar porni din nou motorul economic. In concluzie analiza lui Krugman, orict de bine ar clarifica contextual macroeconomic In care s-a produs actuala criza, nu ofera totusi solutii definitive si clare. Din acest punct de vedere, este o carte pentru cei care vor sa Inteleaga

Grupa 1409 Seria C Facultatea de Economie


rolul fluxurilor internationale de capital In producerea crizei, nu pentru aceia care cauta rezolvarea situatiei.