Sunteți pe pagina 1din 4

TITU MAIORESCU COMEDIILE D-LUI CARAGIALE

TITU MAIORESCU COMEDIILE D-LUI CARAGIALE

Titu Maiorescu s-a nascut la Craiova in 1840. Este fiul ardeleanului Ioan Maiorescu, profesor transilvanean cunoscut in epoca. Studiaza la Viena, unde traieste printre fii de nobili, el singur aproape sarac, sustinut baneste de B. D. Stirbei. Se dezvolta in el o mare vointa. La 19 ani isi ia doctoratul in filosofie in Germania si apoi licenta in drept la Paris. Este, pe rand, profesor universitar, decan, rector, academician, deputat si minstru. Spre deosebire de toti prietenii lui politici, mosieri cu vnituri sigure, el trebuie sa munceasca enorm pentru a se putea mentine. Titu Maiorescu a fost o personalitate impunatoare a societatii "Junimea". A avut preocupari multiple in ceea ce priveste literatura si limba romana. Comediile d-lui I.L.Caragiale este al doilea studiu in care sunt prezentate ideile estetice ale lui Titu Maiorescu. Acum criticul isi propune sa explice din punct de vedere estetic raportul dintre arta si realitatea sociala, raspunzand in acelsi timp la intrebarea daca arta are sau nu o misiune moralizatoare. In privinta primei probleme, cea a raportului dintre arta si realitate, criticul remarca: Lucrarea D-lui Caragiale este originala; comediile sale pun in scena cateva tipuri din viata noatra sociala de astazi si le dezvolta cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul infatisarii lor in situatii anume alese de autor. Maiorescu observa ca meritul lui Caragiale este acela de a arata realitatea din partea ei comica prin scoaterea si infatisarea plina de spirit a tipurilor si situatiilor chiar din miezul unei parti a vietii noastre sociale, fara imitare sau imprumutare din alte literaturi straine. Criticul se opreste asupra unuia dintre reprosurile care se aduc comediilor lui Caragiale, si anume ca ar urmari scopuri politice. In acest sens criticul sustine ca o comedie nu are nimic de-a face cu politica de partid; autorul isi ia persoanele sale din societatea contemporana cum este, pune in evidenta partea comica cum o gaseste si Caragiale care astazi isi bate jhoc de fraza demagogica , si-ar fi batt joc

ieri de islic si tombatera si isi va bate joc maine de fraza reactionara si in toate aceste cazuri va fi in dreptul sau literar incontestabil. O alta problema pusa in discutie de Maiorescu este cea referitoare la moralitatea comediilor lui Caragiale. Criticul fara ezitare ca arta a avut intodeauna o misiune morala si ca orice opera artistica adevarata o indeplineste, deoarece, Orice emotiune estetica, fie desteptata prin sculptura fie prin poezie fie prin clelalte arte face omul stapanit pe ea, pe cata vreme este stapanit, sa se uite pe sine ca persoana si sa se inalte in lumea perfectiunii ideale . Patrunzand in aceasta lume a perfectiunii ideale, omul distruge pentru un moment egoismul, care este izvorul tuturor relelor si isi uita interesele individuale. Pe langa ideile estetice exprimate, se mai pun in evidenta inca doua aspecte: cultura vasta a autorului, care face referire la numeroase opere literare, picturi din cultura universala in demonstrarea ideilor sale si stilul polemic argumentativ al textului. Pornind de la opera lui I.L.Caragiale el demonstreaza acuzatiile aduse pieselor dramaturgului si apeland la opera acestuia isi contruieste argumentatia pe baza unor idei filozofice pe care le stapaneste foarte bine., Avand scopul de a desfiinta afirmatiile adevrsarilor scriitorului Titu Maiorescu apeleaza la unele procedee oratorice dintre care nu lipsesc ordonatia si logica ideilor folosirea unor formule printre care se realizeaza legatura dintre parti : Foarte bine: este insa vremea sa ne explicam odata asupra acestor lucruri, daca se poate, si cine stie de nu se va putea?, Si fiinda ziceam ca merita.., Adica cum am zice... etc. Comediile D-lui Caragiale, dupa parerea noastra, sunt plante adevarate, fie tufis, fie fire de iarba si daca au viata lor organica, vor avea si puterea de a trai.

BIBLIOGARFIE
Titu Maiorescu Comediile D-lui Caragiale