Sunteți pe pagina 1din 128

UNIVERSITATEA ANDREI AGUNA CONSTANA FACULTATEA DE TIINTE ECONOMICE ANUL UNIVERSITAR : 2011 2012 SPECIALIZAREA MANAGEMENT AN II SEMESTRUL 3

MANAGEMENTUL PRODUCIEI
NOTE DE CURS

Titular curs: Prof.univ.dr.ELISABETA NICORESCU

2011

CUPRINS
Pag.
CAPITOLUL I INTREPRINDEREA INDUSTRIAL 1.1. Definirea conceptului de ntreprindere...5 1.2. Funciunea de producie a ntreprinderii.................................................................................6 1.3. Clasificarea ntreprinderilor industriale..9 CAPITOLUL II PROIECTAREA NTREPRINDRII .....11 2.1 Metodele de proiectare a ntreprinderii industriale................................................................12 2.2. Planul general de organizare a ntreprinderii industriale......................................................13 2.3.Cerintele de baz ale elaborrii planului general de organizare a ntreprinderii.....................................................................................................................13 2.4. Datele de baz necesare elaborrii planului general.............................................................14 2.5. Problemele proiectrii unei ntreprinderi industriale............................................................15 2.6. Zonarea teritoriului ntreprinderii.........................................................................................17 2.7. Alegerea felului cldirilor i construciilor...........................................................................18 2.8. Reteaua liniilor de comunicatii pentru transport..................................................................20 2.9. Reelele tehnice.....................................................................................................................21 2.10. Amplasarea instalaiilor n aer liber....................................................................................21 2.11. Metode de dimensionare a suprafetelor necesare................................................................21 CAPITOLUL III MEDIUL INCONJURATOR AL INTREPRINDERII INDUSTRIALE. INFLUENTA ACESTORA ASUPRA ORGANIZARII PRODUCTIEI............................23 3.1 Definirea conceptului de mediu nconjurtor al ntreprinderii i caracteristicile principale ale acestuia...................................................................................................................23 3.2. Componentele mediului ambiant al ntreprinderii.................................................................25 3.3. Micromediul ntreprinderii i influena factorilor asupra activitii ntreprinderii................30 3.4. Relaia ntreprindere-pia i obiectivele economice ale ntreprinderii n condiiile pieii concureniale.......................................................................................................................................32 CAPITOLUL IV ORGANIZAREA PRODUCIEI INDUSTRIALE.36 4.1. Factorii care influeneaz procesul de produciei...38 4.2. Structura de produciei....38 CAPITOLUL V STRUCTURA DE PRODUCTIE...43 5.1. Structura organizatoric a ntreprinderii ................................................................................43 5.1.1.Componentele structurii organizatorice si relatiile dintre ele...............................................43 5.1.2. Relatiile de autoritate (ierarhice, functionale si de conducere)............................................45 5.1.3.Relatiile de cooperare, control si reprezentare.......................................................................45 5.1.4.Principiile care stau la baza structurii organizatorice a intreprinderii...................................46 5.1.5.Documente de formalizare a structurii organizatorice a ntreprinderii............................47 5.2. Organizarea structurala a intreprinderii .......................................................................48 2

5.2.1.Structura de producie i concepie a unei ntreprinderi de producie industriala.......48 5.2.2.Structura de producie i concepie de tip tehnologic..................................................50 5.2.3. Organizarea structurala a sistemelor de productie......................................................51 CAPITOLUL VI METODE DE ORGANIZARE A PRODUCIEI DE BAZ..........53 6.1. Principiile organizarii procesului de productie...............................................................53 6.2. Organizarea productiei in flux trasaturi caracteristice de baza ale productiei in flux..54 6.3. Clasificarea variantelor de organizare a productiei in flux..............................................56 6.4.Proiectarea liniilor de productie in flux............................................................................59 6.5. Organizarea spatiala a liniilor de productie in flux..........................................................59 6.6. Forme de organizare a productiei in flux in diferite ramuri Industriale..........................60 CAPITOLUL VII STUDIUL SISTEMELOR DE PRODUCTIE INDUSTRIALA....63 7.1. Noiuni de baz referitoare la studiul sistemelor..............................................................63 7.1.1. Sisteme de productie industriala....................................................................................63 7.1.2. Metodologia proiectarii sistemelor de productie...........................................................64 7.2. Sisteme de producie cibernetico industriale.................................................................65 CAPITOLUL VIII MANAGEMENTUL ORGANIZAIEI N UNITILE DE PRODUCIE.........................................................................................................................71 8.1.Organizarea produciei industriale.....................................................................................71 8.1.1. Definitia organizarii productiei si a muncii. Fabricatia si procesul de productie..........71 8.1.2.Criterii de clasificare a proceselor de munca..................................................................72 8.2.Tipurile de producie...........................................................................................................74 8.2.1.Tipul de productie in masa...................................................................................75 8.2.2.Tipul de productie in serie....................................................................................75 8.2.3.Tipul de productie individual...............................................................................76 CAPITOLUL IX FORME DE ORGANIZARE A PRODUCTIEI IN FLUX. METODE DE STUDIU SI ANALIZA A PROCESULUI DE PRODUCTIE....................76 9.1. Metode de studiu si analiza a procesului de productie........................................................76 9.1.1. Metode de dimensionare a suprafeelor de producie..............................................77 9.1.1.1. Metoda pe baz de calcul......................................................................77 9.1.1.2. Metoda pe baza unui proiect sumar.......................................................79 9.1.1.3. Metoda pe baza tendinei coeficienilor sau a extrapolrii.....................79 9.1.2. Tipuri de amplasare a mijloacelor de munc pe suprafeele de producie...............79 CAPITOLUL X CICLUL DE PRODUCTIE NORMATIV DE BAZ AL ORGANIZRII PRODUCIEI..........................................................................................................................80 10.1.Ciclul de producie, noiune i structura duratei ciclului de producie..............................................................................................................................80 10.2.Determinarea duratei ciclului de producie.........................................................................80 10.3.Sisteme de organizare n timp a operaiilor tehnologice:....................................................81 10.3.1.Sistemul de mbinare succesiv..................................................................................81 10.3.2.Sistemul de mbinare paralel.....................................................................................83 10.3.3.Sistemul de mbinare mixt........................................................................................84 10.4.Factorii care influenteaza procesul de productie si organizarea acestuia............................85

CAPITOLUL XI MANAGEMENTUL OPERAIONAL AL PRODUCIEI 86 11.1.Locul managementului operational al productiei in cadrul managementului firmei ............................................................................................................................................ 86 11.2.Obiectivele, sarcinile si principiile managementului operational al productiei.........91 11.2.1 Obiectivele managementului operational al productiei .....................................91 11.2.2.Sarcinile managementului operational al productiei .........................................92 11.2.3.Principiile managementului operational al productiei ......................................92 11.3.Organizarea structurala a managementului operational al productiei .....................93 CAPITOLUL XII MENTENANA INDUSTRIAL.ORGANIZAREA REPARRII I NTREINERII UTILAJELOR INDUSTRIALE..........................94 12.1.Importana i sarcinile reparrii utilajelor .................................................................95 12.2..Sisteme de organizare a executrii activitii de ntreinere i reparaii....................96 12.2.1. Metode i sisteme de organizare a reparrii utilajelor ........................................96 12.2.2. Sistemul de reparaii preventiv planificat ...........................................................97 12.3. Planificarea executrii reparaiilor............................................................................99 12.4.Organizarea executrii reparrii utilajelor...............................................................100 12.5.Ci de cretere a eficienei economice a executrii reparrii utilajelor...................103 CURSUL XIII METODE DE STABILIRE OPTIM A AMPLASRII NTREPRINDERII INDUSTRIALE........................................................................104 13.1.Zonarea terenului intreprinderii...............................................................................104 13.2.Alegerea felului cladirilor si constructiilor..............................................................106 13.3.Reteaua liniilor de comunicatii pentru transport.....................................................108 13.4.Retelele tehnice.......................................................................................................110 CAPITOLUL XIV INTREPRINDEREA DE PRODUCTIE TURISTICA..........111 14.1.Producia-activitate de baz n ntreprinderea turistic............................................111 14.2.Produsele i serviciile...............................................................................................113 14.3.Obiectivele generale ale managementului n producie...........................................115 14.4. Orientari actuale privind dezvoltarea produciei culinare ......................................115
14.5.Organizarea activitii de producie culinar..............................................................116

14.6.Metode de producie................................................................................................116
14.7.Echipamentul tehnologic...........................................................................................120

14.8.Calitatea produciei culinare..........................................................................................122 14.9.Protecia consumatorilor................................................................................................128

BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................128 *Cursul de fa are la baz: - Note de curs, lect.dr. Ion Babau; - Note de curs, lect.drd. Cristea Doina

CAPITOLUL I INTREPRINDEREA INDUSTRIAL 1.1. Definirea conceptului de ntreprindere; 1.2. Funciunea de producie a ntreprinderii; 1.3. Clasificarea ntreprinderilor industriale; 1.1. Definirea conceptului de ntreprindere
Intreprinderea industrial reprezint o unitate economic de baz n cadrul economiei naionale privit n ansamblul ei ca o unitate organizatoric constituit pentru realizarea unei activiti industriale specifice ramurii sau subramurii din care face parte. Intreprinderea industrial este n acelai timp utilizatoare de resurse ct i sursa de bogie i deintoare de putere economic. Definiia ntreprinderii: ntreprinderea este veriga organizatoric unde are loc fuziunea dintre factorii de producie (resurse umane i material-organizatorice) cu scopul de a produce bunuri economice n structura, cantitatea i calitatea impus de cererea de pe pia, al cror pre de vnzare trebuie s acopere cheltuielile i s aduc profit. Intreprinderea, ca organizaie economic care utilizeaz resurse materiale i umane, impune stabilirea unei ierarhii cu precizarea diferitelor nivele de responsabilitate, impune o anumit repartiie a sarcinilor, impune existena unor raporturi formale i neformale ntre diferii participani la activitile efectuate, impune existena unei anumite structuri organizaionale a crei complexitate variaz n funcie de o multitudine de factori cum sunt: - particularitile ramurii din care ntreprinderea face parte; - gradul de mrime al ntreprinderii; - personalitatea fondatorilor ntreprinderii; - reglementrile existente,etc. Existena unei anumite autonomii de decizie reprezint acea caracteristic a ntreprinderii, care definete modul n care ntreprinderea dispune de un centru de decizie care asigur coordonarea i conducerea tuturor activitilor, existnd i posibilitatea unei anumite descentralizri la nivelul deciziilor care trebuiesc ns luate, respectnd reglementrile i limitele stabilite de nivelurile ierarhice superioare. Gradul de autonomie n luarea deciziilor depinde de sistemul economic al rii n care ntreprinderea i desfoar activitatea, de cadrul juridic existent ca i de ali factori care pot frna libertatea de aciune a ntreprinderii cum ar fi de exemplu: influena diferitelor grupe de presiune; dificultatea de a dispune de anumite influene,etc. Scopul principal al unei ntreprinderii este acela de a fabrica bunuri, a executa lucrri sau de a furniza servicii pentru a satisface cerinele pieei, existnd un context relaional economic client furnizor, n care ntreprinderea joac alternativ unul dintre aceste roluri. produs produs Furnizor Intreprindere Client finante finante Inteprinderea industrial, ca form specific de ntreprindere, reprezint o unitate economic n care se desfoar, n mod nemijlocit, procesul de producie industrial. 5

Prin obiectul su de activitate, o ntreprindere industrial are rolul de a administra, cu eficien maxim, mijloacele de care dispune pentru a asigura realizarea ritmic i integral a produciei prevazute n programul de fabricaie, folosirea complet a capacitilor de producie, modernizarea proceselor tehnologice, creterea productivitii muncii, reducerea continu a cheltuielilor de producie i creterea pe aceast baz a profitului. O ntreprindere industrial poate fi caracterizat prin trei trsturi de baz: 1. unitatea tehnico productiv; 2. unitatea organizatorico administrativ; 3. unitatea economico social. Unitatea tehnico productiv este determinat de faptul c ntreprinderea industrial dispune de un complex de mijloace de producie (cldiri, maini, utilaje, instalaii, materii prime, etc), n anumite rapoarte cantitative i calitative, astfel determinate, nct s asigure o activitate ritmic, conform obiectului de activitate stabilit n condiiile unei folosiri complete a potenialului de care dispune, n raport cu cerinele pieei interne i externe. Unitatea tehnico productiv a ntreprinderii se poate prezenta sub dou aspecte: a. omogenitatea procesului tehnologic n toate unitile de producie de baz specializate n execuia anumitor tipuri de produse sau pri ale acestora. La ntreprinderile care se caracterizeaz prin acest aspect, procesul tehnologic este asemntor n toate unitile de baz ale produciei, folosindu-se utilaje cu aceeai destinaie tehnologic, aceleai profesii i grad de calificare a forei de munc, existnd o organizare asemntoare a procesului de producie. b. unitatea produciei fabricate de ntreprindere, cu reuniunea n acest scop a unor uniti de producie, unde se desfoar procese neomogene din punct de vedere netehnologic. Sub raportul reunirii proceselor tehnologice neomogene n cadrul unitii de producie ale ntreprinderii pot exista diferite variante: - mai frecvent, se constituie uniti de producie cu executarea unui anumit stadiu/faz a procesului tehnologic, pentru toate produsele sau piesele prevzute n planul ntreprinderii; - se pot organiza uniti de producie pentru realizarea unui anumit tip de produs, executndu-se n cadrul fiecrei uniti toate stadiile/fazele necesitate de producerea lui; - se organizeaz secii de producie pentru executarea anumitor stadii ale procesului de producie, de regul stadii pregtitoare pentru produsele ntreprinderii, alte secii de producie prelund executarea stadiilor rmase de executat din procesul tehnologic al produsului respectiv. Unitatea organizatorico administrativa, este o alt trasatur ce se concretizeaz n faptul c ntreprinderii, nc de la nfiinare i se stabilete un obiect de activitate, i se d un sediu, o denumire, dispunnd de un complex de mijloace de producie, de o conducere proprie, n cadrul ei lucrnd un colectiv organizat de oameni. Unitatea economico sociala, este a treia trstur prin care fiecare ntreprindere este nzestrat nc de la nfiinare cu mijloace fixe i mijloace circulante, are un plan propriu, cont n banc, beneficiaz de credite bancare, stabilete relaii economice, financiare i juridice cu alte uniti. Intreprinderea industrial are autonomie n gospodarirea fondurilor i n folosirea potenialului productiv de care dispune. O ntreprindere industrial, ca unitate economico social, poate fi desfiinat, reorganizat prin fuziune, absorbie, divizare total/parial sau poate s-i modifice obiectul activitii, denumirea i sediul. In vederea exercitrii unui rol activ n procesul de dezvoltare al economiei naionale, o ntreprindere industriala are atribuii: - n domeniul stabilirii indicatorilor economici, executrii i ndeplinirii acestora; - n domeniul cercetrii i dezvoltrii; - n domeniul produciei; - n domeniul comercial; 6

- n domeniul financiar contabil; - n domeniul activitii de personal. Aceste atribuii sunt reglementate in mod precis prin regulamente de ordine interioar i regulamente de organizare i funcionare, care sunt proprii fiecrei ntreprinderi. Atribuiile n domeniul stabilirii indicatorilor economici i exercitrii controlului executrii lor, se mpart n dou grupe: o atribuiile privind elaborarea i fundamentarea indicatorilor economici, care se refer la dimensionarea indicatorilor economici, innd cont de misiunea ntreprinderii i de obiectivele strategice stabilite; pentru ndeplinirea acestor indicatori, ntreprinderea asigur studierea i cunoaterea pieei interne i externe i contracteaz ntreaga producie, valorificnd la maxim potenialul productiv prin utilizarea integral a capacitilor de producie, folosirea raional a forei de munc i lrgirea profilului de fabricare. o n execuia acestora, ntreprinderea trebuie s urmreasc ndeplinirea ritmic i integral a indicatorilor, s in evidena analitic a realizrii produciei, a gradului de folosire a capacitilor de producie ct i evidena realizrii celorlali indicatori. In domeniul cercetrii i dezvoltrii, msurile care trebuie s le aib n vedere managementul ntreprinderii trebuie s vizeze: o cercetarea tiinific; o ingineria tehnologic i introducerea progresului tehnic; o investiiile i construciile. In domeniul produciei: o ntreprinderea organizeaz i asigur ndeplinirea programului de producie n condiii de eficien ridicat; o asigur ncadrarea n consumurile normate de materiale i valorificarea superioara a materialelor. In domeniul comercial: o in aprovizionarea tehnico materiala intreprinderea are ca atributii, elaborarea si fundamentarea programelor de aprovizionare tehnico materiala corespunzatoare productiei programate, incheierea contractelor economice si realizarea aprovizionarii la termenele necesare; o n activitatea de marketing i desfacere ntreprinderea ncheie contracte economice i urmareste executarea acestora. Intreprinderea trebuie sa participe la prospectarea pietei interne sau externe, n scopul cunoaterii cerinelor consumatorilor, asigur reclama, particip la expoziii i trguri i ia msuri pentru introducerea n fabricaie numai a produselor care au asigurat desfacerea prin contracte sau comenzi ferme. o atribuii pentru activitatea de comer extern i cooperare internainal. Intreprinderea ncheie contracte cu beneficiari externi, asigurnd fundamentarea indicatorilor economici pentru export, pe baz de contracte cadru, comenzi sau convenii. In domeniul financiar contabil: pentru ntocmirea i executia bugetului de venituri si cheltuieli ntreprinderea elaboreaz bugetul, urmarind s-i acopere cheltuielile din veniturile obinute i s obina profit; alte atribuii ntreprinderea organizeaz controlul financiar preventiv i controlul gestionar de fond asupra gospodririi mijloacelor materiale i bneti; organizeaz i conduce contabilitatea, ntocmind bilanul contabil; ntreprinderea stabilete preuri i tarife la produsele i serviciile pe care le execut, urmrete situaia valorilor materiale, face inventarierea bunurilor din patrimonial ntreprinderii. In domeniul activitii de personal: 7

ntreprinderea organizeaz orientarea profesional, selecionarea, ncadrarea n munc i promovarea personalului; asigur evidena cadrelor i aplicarea unor criterii obiective de apreciere anual.

1.2. Funciunea de producie a ntreprinderii


O ntreprindere industrial, n cadrul unei economii de pia, are 5 funciuni de baz: 1. producie; 2. marketing; 3. distribuie; 4. personal; 5. financiar. Din punct de vedere organizatoric, managementul intreprinderii indeplineste aceste functiuni printr-o directie comerciala pentru functiunea de marketing si distributie, o directie tehnica pentru functiunea de productie si o directie financiara si administrativa pentru functiunea financiara si de personal. Funciunea de producie ocup un rol important n cadrul ntreprinderii industriale i trebuie s asigure producerea bunurilor, executarea de lucrri sau servicii la termenele prevzute, n cantitile cerute, la un cost de producie bine determinat, sa asigure o productie de calitate in conditiile optimizarii resurselor, a dezvoltrii ntreprinderilor si a competitivitii. Pornind de la coninutul funciunii de producie, managemetul general al ntreprinderii, prin strategia adoptata, trebuie s urmreasc minimizarea riscurilor ntreprinderii, optimizarea stocurilor de resurse, reducerea stocurilor de producie ale ntreprinderii i diminuarea termenelor de livrare; conducerea ntreprinderii va trebui s urmreasc reconceperea produselor fabricate, optimizarea cheltuielilor pentru diferite achiziii i creterea productivitii. Mai concret, funciunea de producie reprezint ansamblul activitilor de pregtire, de baz, auxiliare, de servire i anexe, desfurate n vederea asigurrii condiiilor tehnice i materiale necesare fabricaiei. Aceast funciune este format din urmtoarele activiti: a) activitatea de pregtire a produciei: 1.pregtirea utilajelor, instalaiilor pentru executarea sarcinilor programate; 2.asigurarea condiiilor necesare respectrii tehnologiilor de fabricaie; 3.organizarea aprovizionrii ritmice a locurilor de munc cu materiale, piese etc.; Este influenat de gradul de noutate a produsului ce urmeaz a se fabrica - produs nou asimilat, produs modernizat sau a crui fabricaie se repet. b) conducerea operativ a produciei: 1defalcarea n timp i spaiu a sarcinilor cuprinse n planul de producie; 2.ntocmirea de grafice operative de producie pe perioade scurte de timp i pe subuniti; asigur cadrul informaional necesar lansrii i controlului ndeplinirii programelor de fabricaie, etc. c) activitatea privind executarea (fabricaia) propriu-zis: 1.aplicarea metodelor de organizare corespunztoare produciei executate; 2.aplicarea metodelor de munc corespunztoare procesului de producie; 2.utilizarea adecvat a resurselor materiale i umane, etc. d) controlul tehnic de calitate (CTC): 1.stabilirea formelor i metodelor de control tehnic de calitate; 2.organizarea controlului inter-operaional i inter-fazic; 3.organizarea activitii laboratoarelor, standurilor de prob, etc.; 4.verificarea materiilor prime, materialelor, semifabricatelor i subansamblelor, precum i a produselor finite, etc. e) ntreinerea i repararea mainilor i utilajelor: 8

1.organizeaz activitatea din compartimentele de ntreinere i reparaii; 2.elaboreaz i fundamenteaz planul de revizii i reparaii; 3.stabilete numrul de intervenii tehnice; 4.organizeaz activitatea de modernizare a utilajelor, etc. f) producia auxiliar: 1.determin necesarul de utiliti (energie, combustibil, unelte, etc.) i corelarea acestuia cu necesarul seciilor de baz; 2.organizeaz activitile din subunitile proprii.

1.3.Clasificarea ntreprinderilor industriale


ntreprinderile pot fi clasificate n funcie de mai multe criterii: A. Dup forma de proprietate: # ntreprinderi private (aflate n proprietate privat) care pot fi: 1)ntreprinderi individuale aflate n proprietatea unei singure persoane sau a unei familii care asigur concomitent capitalul, munca si conducerea activittii. Patrimoniul acestui tip de ntreprindere apartine unei singure persoane sau se afl n coproprietatea membrilor; pot utiliza unul sau mai muli salariai. 2)societi comerciale care pot mbrca urmtoarele forme: a) societi n nume colectiv ale crei obligaii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu rspundere nelimitat si solidar a tuturor asociatilor; b) societti n comandit simpl ale crei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social i cu rspundere nelimitat i solidar a asociailor comanditai; c) societi n comandit pe aciuni al cror capital social este mprtit pe aciuni, iar obligaiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social i cu rspunderea nelimitat i solidar a tuturor asociailor; d) societi pe aciuni ale cror obligaii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar acionarii sunt obligai numai la plata aciunilor lor; e) societi cu rspundere limitat ale crei obligaii sociale sunt garantate cu patrimnoiul social, iar acionarii sunt obligai numai la plata prilor sociale. # ntreprinderi publice aflate n proprietatea statului i care mbrac de regul forma unor regii autonome, organizate n ramurile strategice ale economiei naionale; # ntreprinderi cooperatiste aflate n proprietatea tuturor salariailor sau a unei pri din acetia. Acest tip de ntreprindere se nfiineaz pe baza dorinei de colaborare liber consimite prin participaii egale ale cooperatorilor. Cooperativele pot fi de consum, de producie, agricole etc; # ntreprinderile mixte aflate n proprietate mixt public i privat. B. Dup dimensiune Pe plan mondial, n funcie de numrul de salariai n multe ri dezvoltate sunt considerate: - ntreprinderi mici, cele cu pn la 20 de salariati; - ntreprinderi mijlocii cele avnd ntre 20-499 salariai; - ntreprinderi mari cele cu peste 499 salariai; n Romnia sunt considerate: - microntreprinderi cele avnd ntre 0-9 salariai; - ntreprinderi mici cele avnd ntre 10-49 salariai; - ntreprinderi mijlocii cele avnd ntre 50 si 249 salariai. 9

n condiiile dezvoltrii tehnologiilor de fabricaie, automatizrii proceselor de producie, caracterizarea dimensiunii ntreprinderilor numai prin numrul de salariai se dovedete a fi insuficient, ntruct pot exista ntreprinderii mari care folosesc un numr redus de salariai. Pentru caracterizarea dimensiunii se pot lua n considerare si urmtoarele criterii: mrimea cifrei de afaceri, adic valoarea produselor vndute sau a serviciilor prestate, valoarea adugat, definit anterior, valoarea capitalului propriu adic ansamblul mijloacelor financiare ale ntreprinderii. Pentru caracterizarea riguroas a dimensiunii ntreprinderii ar trebui s se aib n vedere combinarea tuturor criteriilor menionate. C. Dup natura activitii desfurate, ntreprinderile se clasifica n: - ntreprinderi agricole; - ntreprinderi de constructii; - ntreprinderi industriale; - ntreprinderi comerciale; - ntreprinderi prestatoare de servicii; - ntreprinderi bancare (bnci); - ntreprinderi de asigurri. D. Dup apartenena naional - ntreprinderi nationale care se afl integral pe teritoriul unei ri si ale cror bunuri sunt proprietatea unei (unor) persoane fizice sau juridice din ara respectiv; - ntreprinderi multinationale care au uniti componente n cel puin dou tri si ale cror bunuri sunt proprietatea unui grup economic cu caracter multinaional. E.In raport cu felul materiilor prime folosite, ntreprinderile se mpart n dou mari grupe: a.din grupa industriei extractive: ntreprinderi din industria carbonifer, feroase, neferoase, etc; b.din grupa ramurii industriei prelucrtoare: industria constructoare de maini, chimic, alimentar, etc F.In raport cu felul produsului fabricat i destinaia economic: 1.ntreprinderi productoare de mijloace de producie; 2.ntreprinderi productoare de bunuri de consum. G.In raport cu caracteristicile comune de ordin tehnic i tehnologic ale procesului de producie: -ntreprinderi la care predomina procesele de productie mecanice; -ntreprinderi la care predomin procesele de producie chimice. H.Dupa gradul de continuitate a proceselor: a.ntreprinderi cu procese continue; b.ntreprinderi cu procese discontinue(sezoniere). Intreprinderile cu funcionare sezonier ridic probleme speciale de conducere i organizare: cele referitoare la folosirea capacitii de producie, permanentizarea personalului, aprovizionarea cu materii prime pentru o perioad ct mai mare. I.In raport cu gradul de specializare: a.ntreprinderi specializate; b.ntreprinderi universale; c.ntreprinderi mixte. Intreprinderile specializate sunt acele ntreprinderi, care au aprut ca urmare a procesului de separare sau divizare a unor ramuri industriale dotate cu utilaje specializate i personal calificat corespunzator, avnd procese tehnologice omogene, n cadrul carora se obin produse finite sau se efectueaz anumite procese asemntoare din punct de vedere tehnologic. Intreprinderile industriale pot fi specializate pe obiect: uzinele de tractoare, autocamioane sau specializate tehnologic: turntorii, estorii, filaturi. 10

Intreprinderile universale execut o nomenclatura variat de produse, fiecare dintre acestea executndu-se n cantiti mici sau unicate. Caracteristica acestor ntreprinderi este ca folosesc utilaje universale, ce permit prelucrarea unei mari varieti de produse i o for de munc cu o asemenea calificare, care s poat efectua anumite operaii tehnice la orice produs sau pies. Intreprinderile mixte sunt ntreprinderile care executa o nomenclatura relativ larga de produse, unele din acestea fiind executate in serii relative mari, altele in serii mici sau unicate. J.In raport cu nomenclatura si volumul fabricatelor: 1.ntreprinderi cu producie n masa; 2.ntreprinderi cu producie n serie; 3.ntreprinderi cu producie individual. K.Dupa modul de organizare a procesului de productiei: a.ntreprinderi cu producie organizat n flux; b.ntreprinderi cu producie organizat dupa modelele produciei individuale, pe grupe omogene de maini, utilaje sau locuri de munc. In cadrul ntreprinderilor cu producie organizat n flux, lansarea i executarea produselor se face n mod continuu, datorit caracterului de mas sau de serie mare al fabricaiei. La ntreprinderile cu producia organizat cu fabricaia pe grupe omogene de maini i utilaje, lansarea i executarea produciei se face pe comenzi, n loturi de produse. L.In raport cu gradul de mecanizare si automatizare: 1.ntreprinderi cu producia semi mecanizat; 2.ntreprinderi cu producia mecanizat; 3.ntreprinderi cu producia automatizat.

CAPITOLUL II PROIECTAREA NTREPRINDERII 2.1. Metodele de proiectare a ntreprinderii industriale; 2.2. Planul general de organizare a ntreprinderii industriale; 2.3.Cerintele de baz ale elaborrii planului general de organizare a ntreprinderii; 2.4. Datele de baz necesare elaborrii planului general; 2.5. Problemele proiectrii unei ntreprinderi industriale; 2.6. Zonarea teritoriului ntreprinderii; 2.7. Alegerea felului cldirilor i construciilor; 2.8. Reeaua liniilor de comunicaii pentru transport; 2.9. Reelele tehnice; 2.10. Amplasarea instalaiilor n aer liber.
11

2.1.Metodele de proiectare a ntreprinderii industriale


Proiectarea are ca obiect aranjarea fizic a seciilor, uzinelor, depozitelor i a tuturor spaiilor afectate birourilor sau laboratoarelor. Proiectarea fabricilor se face dupa urmtoarele metode: a. proiectarea sistematic; b. preluarea unui proiect existent; c. proiectarea dupa fluxul de materiale; d. proiectarea pe baza unor metodologii elaborate sistematic; e. proiectarea dupa metoda participrii totale. Proiectarea sistematic reprezint acea metod, care ofera un sistem organizat i universal aplicabil, format dintr-o serie de etape care se numesc etape cadru, o succesiune de proceduri sau metode i un grup de reguli. Potrivit proiectrii sistematice, proiectarea ntreprinderii concentreaz activitatea n patru etape cadru: 1. amplasamentul; 2. proiectul de ansamblu; 3. proiectul de execuie; 4. execuia. Pentru proiectarea sistematic, n cadrul etapelor referitoare la proiectul de ansamblu i proiectul de execuie, se folosesc o serie de proceduri prin care se urmrete definirea n soluii ct mai economice a urmtoarelor elemente: stabilirea interdependenelor se realizeaz prin concentrarea necesar a diverselor activiti sau spaii funcionale; stabilirea spatiilor necesare, sub raportul dimensiunii, tipului i a formei pentru fiecare activitate sau zona funcional; ajustarea suprafeelor aferente diverselor activiti. Proiectarea sistematic, reprezint succesiunea fazelor sau etapelor ce se concretizeaz prin procedurile specifice proiectrii sistematice prin care se soluioneaz cele trei probleme enunate: interdependenele, spaiul i ajustarea. Sintetizarea, ntr-o variant optim a acestor probleme, necesit efectuarea unor activitati ce pot fi concentrate la randul lor intr-o serie de faze. Stabilirea interdependenelor implic trei faze: precizarea fluxurilor de materiale se stabilesc precis, interdependenele dintre zonele de activiti, innd seama de fluxul de materiale n procesul de producie; precizarea interdependenei activitatilor se stabilete concentrarea necesar pentru activitile de baz, asamblarea i integrarea lor n fluxul de materiale; elaborarea schemei interdependenelor impune elaborarea unei diagrame de flux si a schemei interdependenei activitilor, care reprezint de fapt, schema procesului tehnologic. Preluarea unui proiect existent presupune gsirea unui astfel de proiect, care s rspund ntocmai cerinelor impuse pentru viitoarea construcie, cu unele eventuale corecturi. Metoda participarii totale, presupune elaborarea proiectului de construcie a unei ntreprinderi, prin antrenarea unui colectiv larg de specialiti, prin solicitarea prerilor acestora i luarea lor n consideraie, prin prezentarea variantelor i prin dezbaterea proiectelor n colectiv a eventualelor schimbri propuse, dup care urmeaz aprobarea final n cadrul acelui colectiv. Aceasta metod presupune ns, mult timp pn la adoptarea deciziei finale. 12

Proiectarea dupa metoda fluxului de materiale este folosit cu rezultate bune n ntreprinderile cu ciclu continuu de fabricaie (rafinrii, etc). Aceast metod const n analiza deplasrilor de materiale conform fluxului tehnologicsi elaborarea proiectului plecnd de la aceste deplasri.

2.2. Planul general de organizare a ntreprinderii industriale


Asigurarea unei organizari eficiente a productiei si functionarea intreprinderii in conditiile de eficienta maxima, se realizeaza din faza de proiectare, prin elaborarea planului general. Proiectarea unei noi ntreprinderi trebuie s asigure o organizare i amenajare tehnic, optim, adoptnd soluii adecvate pentru problemele de ordin constructiv, tehnologic, hidrologic, probleme electrice, energetice, de alimentare cu ap, aburi sau cele referitoare la circulaia rutier, ferovier, etc. Prin planul general de organizare a unei ntreprinderi se nelege lucrarea de proiectare prin care se stabilete amplasarea corespunztoare a procesului tehnologic, a tuturor cldirilor i construciilor n strns coordonare cu relieful, necesitatea de amenajare a terenului cu mijloace de transport care, la un loc, trebuie s asigure funcionarea raional, tehnic i economic a ntreprinderii. Planul general de organizare a ntreprinderii este format din planuri pe probleme: a. ncadrarea n zona sau platforma industrial; b. zonarea teritoriului ntreprinderii; c. reeaua cilor ferate normale i nguste; d. cile rutiere carosabile i pietonale; e. alte reele de transport; f. lucrrile de terasament necesitate de ntreprindere; g. instalaiile sanitare de alimentare cu ap, canalizare, etc; h. instalaiile energetice; i. instalaiile i amenajrile speciale: furnizari de aer comprimat, acetilena, transport pneumatic, etc; j. amenajarea spaiilor verzi, a plantaiilor, a zonelor de odihn i protecie; k. organizarea lucrrilor de execuie, pregtire a terenurilor de construcie i de depozitare; l. amenajrile privind protecia i tehnica securitii muncii n interiorul ntreprinderii. Pentru o coordonare unitar n condiiile amplasrii ntreprinderilor pe o platforma sau zona industrial, se recomanda executarea lucrarilor de constructii montaj de ctre o singur organizaie de construcii montaj, n calitate de antreprenor general, care s lucreze pe baza unui proiect de organizare coordonator i cu subantreprenori.

2.3. Cerinele de baz ale elaborrii planului general de organizare a ntreprinderii


Pentru organizarea si amenajarea optima a unei intreprinderi trebuie avute in vedere o serie de cerinte de baza care, in raport cu continutul lor, pot fi incadrate in urmatoarele grupe principale: a. grupa cerinelor privind procesul tehnologic; b. grupa cerinelor privind circulatia materialelor si a oamenilor; c. grupa cerinelor privind alimentarea cu energie electric; d. grupa cerinelor impuse de condiii naturale, climatice, geologice i topografice; e. grupa cerinelor de ordin arhitectonic, urbanistic, constructiv; f. grupa cerinelor privind protecia contra incendiilor; g. grupa cerinelor privind condiiile tehnico sanitare. a. Potrivit grupei cerintelor privind procesul tehnologic, procesul tehnologic trebuie astfel proiectat nct s se prevad folosirea tehnicilor avansate, asigurarea unui nalt grad de mecanizare complex i de automatizare; ca mod de desfurare parial, procesul tehnologic trebuie s aib un 13

caracter continuu, s fie ct mai scurt posibil, s se evite directile contrare sau incruciarea fluxurilor principale, ntoarcerile, ntretierile i anulrile procesului tehnologic. b Grupa cerinelor privind circulaia materialelor i a oamenilor cere ca pentru o desfurare raional a procesului de producie, fluxul de materiale s aib un caracter progresiv i s fie ct mai scurt, pentru evitarea intoarcerilor; pentru deplasarea materialelor trebuie prevazut o astfel de reea de transport, care s permit micarea materialelor pe traseele cele mai scurte, cu ncruciri ct mai puine, n condiiile unui nivel ridicat de mecanizare a lucrrilor de ncrcare descarcare sau de transport. Fluxurile de oameni de pe teritoriul ntreprinderii trebuie s fie ct mai scurte, urmrindu-se evitarea, pe ct posibil, a ncrucirilor cu fluxurile de materiale. c. In planul general de organizare, pentru a rspunde necesitatilor impuse de grupa cerinelor privind alimentarea cu energie electric, trebuie s se prevad instalaiile i reelele energetice att pentru aducerea diferitelor feluri de energii din afar, ct i pentru producerea acestora n ntreprindere. d. Luarea n consideraie a condiiilor grupei cerinelor impuse de condiii naturale, climatice, geologice si topografice grupe se doreste o anumita amplasare a constructiilor i cldirilor pe teritoriul ntreprinderii, astfel nct la amplasarea spaial a unitilor de producie sa se in seama de direcia i frecvent vnturilor dominante din regiunea respectiv, pentru a se evit mpratierea fumului, gazelor sau scnteilor de la o unitate la alta. O iluminare natural, optim impune amplasarea unitilor ntr-o anumit poziie n raport cu punctele cardinale, dup cum stabilirea adncimii de amplasare a diferitelor retele trebuie sa tina seama de valorile minime si maxime de temperatura. Pentru a se asigura construcia ntreprinderii cu deplasri minime pe teren, cu volum redus de spturi, ct i pentru prevederea unor reele de canalizare i scurgere ct mai reduse i simple, se impune studierea i cunoaterea exact a condiiilor geologice, hidrologice i topografice ale terenului pe care se va amplasa viitoarea ntreprindere. e. Construirea unei noi ntreprinderi necesita luarea in considerare a unor cerinte de ordin arhitectonic i urbanistic, prin adoptarea unor soluii de proiectare, care sa asigure ncadrarea n zona a ntreprinderii, n stilul arhitectonic al orasului i asigurarea unei legaturi cat mai bune intre intreprindere si cartierele de locuit ale muncitorilor din oras, pentru a putea rspunde cerinelor de ordin arhitectonic, urbanistic, constructiv. f. Prin planul general de organizare a ntreprinderii se prevd amenajri necesare pentru a rspunde cerinelor grupei privind protecia mpotriva incendiilor, cum sunt: asigurarea unor intervale minime ntre cldiri, n funcie de gradul de pericol pentru eventualitatea producerii unui incendiu al procesului tehnologic; amplasarea n zone izolate a unitilor care prezint un potenial pericol de incendiu; asigurarea accesului operativ i rapid pentru autovehiculele de stingere a incendiilor n toate punctele din intreprindere, precum i prevederea gurilor de alimentare cu ap pe teritoriul ntreprinderii n eventualitatea producerii unor fenomene nedorite de acest fel. g. In raport cu specificul procesului tehnologic se prevd soluii de amplasare, care in seama de cerinele privind condiiile de ordin tehnico sanitar. In cadrul ntreprinderilor care degaj mari cantiti de noxe, amplasarea acestora se face n afara oraelor, lund n considerare directi i frecvena vanturilor, pentru evitarea mprtierii noxelor asupra centrelor populate. In cazul degajrii de noxe, n afara perimetrului ntreprinderii n spre centrele populate, se recomand prevederea unor zone sanitare de protecie (spaii verzi). Pentru asigurarea unei iluminri i aerisiri naturale, trebuie realizat o proiectare, care s fie n concordan cu aceast deziderat. In acelai timp este necesar prevederea unor spaii verzi i locuri de recreere fizic i psihic pentru lucrtorii din ntreprindere.

2.4. Datele de baz necesare elaborarii planului general


14

A. B. C. D. E. F.

Profilul de fabricaie al ntreprinderii; Procesul tehnologic; Fluxurile tehnologice; Structura construciilor ntreprinderii; Nivelul de specializare i cooperare; Perspectivele de dezvoltare ale ntreprinderii.

A. Cunoaterea profilului de fabricaie al ntreprinderii este punctul de plecare al analizei pentru elaborarea planului general. Pentru aceasta, este nevoie s se cunoasc exact nomenclatorul produselor ce urmeaz a fi executate, cantitatea de executat din fiecare produs, precum i calitatea acestora. B. Pe baza datelor referitoare la programul de productie al ntreprinderii se proicteaz procesul tehnologic i se stabilesc fluxurile de materiale si de oameni. Prin planul general de organizare, pe lng procesul tehnologic general, se vor elabora i procese tehnologice pariale sau de detaliu. Procesul tehnologic general poate fi definit ca reprezentnd totalitatea operaiilor necesare de prelucrare a materiilor prime, din momentul ieirii din depozit i intrrii n procesul de prelucrare i pn n momentul ieirii din fabricaie sub forma produsului finit. Procesul tehnologic parial sau de detaliu reprezint totalitatea operaiilor care se execut n interiorul unei secii sau atelier, pe o anumit faz a procesului tehnologic. Prin planul general de organizare, procesul tehnologic este reprezentat grafic printr-o schem a acestuia sau schem a fabricaiei, care arat drumul pe care l parcurg materiile prime, semifabricatele i produsele finite n cadrul procesului de fabricaie, precum i legturile funcionale care se stabilesc ntre diferitele uniti de productie ale ntreprinderii. Caracteristica esenial a unei astfel de scheme de fabricaie o constituie faptul ca ea reprezint grafic numai procesul tehnologic pe faze, fr a implic i desfurarea spaial, concret pe teritoriul ntreprinderii, sau sa reprezente la o anumit scar, unitile de producie. C. Elaborarea planului general necesit, de asemenea, precizarea fluxurilor tehnologice i cunoaterea acestora de ctre persoanele care exploateaz utilajele. Fluxul tehnologic este drumul parcurs de diferite materiale in decursul prelucrrilor. In raport cu specificul procesului tehnologic pot fi adoptate trei tipuri de fluxuri tehnologice: flux tehnologic orizontal, flux tehnologic vertical i flux tehnologic mixt.

2.5. Problemele proiectrii unei ntreprinderi industriale


Pentru proiectarea structurii de productie i concepie a ntreprinderii de producie, trebuie avute n vedere o serie de factori care influeneaz asupra acestei structuri. Un prim factor : gradul de integrare al intreprinderii. Prin grad de integrare, se nelege masura n care viitoarea ntreprindere va executa toate stadiile sau fazele procesului de producie sau va executa numai anumite stadii sau faze ale acesteia. Exemplu : In construcia de maini, un grad de integrare ridicat presupune concentrarea, n cadrul viitoarei ntreprinderi, a tuturor stadiilor de prelucrare i de obinere a diferitelor masini / utilaje. Vom avea astfel unitati de producie de turnatorie, de forj, de prelucrare-mecanic, de montaj. In industria textil, un grad ridicat de integrare presupune executarea fazelor de pregtire pentru operaiile de filare sau de tesut cu ajutorul staiilor de filat i esut i stadiile de finisare ale produselor obinute. Gradul de integrare trebuie stabilit pe baza unei analize economice.Astfel se va tine seama de gradul de specializare si cooperare pe care l va avea ntreprinderea n anii urmtori. Un grad adancit de specializare i cooperare a locurilor de munca presupune micorarea gradului de integrare a produciei i specializarea ntreprinderii pe executarea anumitor stadii sau faze ale procesului de producie. 15

Dup stabilirea gradului de integrare, lund n consideratie avantajele si dezavantajele unui anumit grad de integrare, trebuie stabilit gradul de mrime al diferitelor uniti productive. Sub acest raport ( gradul de mrime ) exist ramuri industriale care impun ca unitile de producie s fie ct mai mari. Aceasta presupune dotarea lor cu maini, utilaje, instalaii de mare capacitate, cu randament superior, care s influenteze direct costurile de producie pentru produsele fabricate. Exemplu : In construcia de maini, industria chimic, industria petrochimic, industria energetic, se impune adoptarea soluiei de constructie a unor ntreprinderi mari care s influeneze n mod direct costurile produselor fabricate. Exist, ns, i ramuri economice n care soluia constructiv este aceea de a construi ntreprinderi de dimensiuni mici cum sunt cele din industria minier, industria textil etc. De regul, pe ansamblul economiei naionale trebuie mbinat construcia de ntreprinderi mari cu constructia ntreprinderilor mici si mijlocii. O proporionalitate ntre capacitatile de producie ale aceleiai ntreprinderi productive impune ca ntre capacitile de productie ale diferitelor unitati productive componente s existe anumite raporturi de mrime care sa evite excedentele sau deficiele. La proiectarea unei noi ntreprinderi, trebuie inut seama de un raport raional ntre unitile de producie de baz i unitile de producie auxiliare i de servire. Pentru aceast analiz trebuie inut seama de faptul c exist ntreprinderi specializate in executarea de reparatii; executarea de scule, dispozitive, verificatoare; ntreprinderi furnizatoare de energie pentru procesul de productie etc.. Analiza trebuie s stabileasc ce este mai rentabil pentru ntreprindere, s aduc acest fel de produse de la ntreprinderi specializate i s renunte la punerea n funciune a unitilor auxiliare sau de servire sau este mai rentabil s aib uniti auxiliare i de servire proprii. Atunci cnd ntreprinderea, pe baz de analiz economic, aprecieaz c ntreprinderile specializate nu pot asigura ntreprinderii respective n totalitate activitile cu caracter auxiliar sau de servire, poate s prevad uniti auxiliare sau de servire de mici dimensiuni care s acopere necesarul ntreprinderii n cazul n care ntreprinderile specializate nu satisfac n totalitate necesarul de produse sau de activiti pentru ntreprinderea respectiv. Aprecierea msurii n care, structura de producie i concepie existent sau care se proiecteaz, satisface cerinele ntreprinderii, se aprecieaz cu ajutorul unor indicatori. Un prin indicator de apreciere l constituie, cel care reflect ce din tip de structur este mai eficienta pentru ntreprindere. De regul, dac ntreprinderea execut un numar relativ redus de produse n cantiti foarte mari, se consider ca form optim structura pe obiect de fabricaie. Dac ns, ntreprinderea trebuie s execute un numr mare de produse, n serii mici sau unicat, se consider ca form optim structura tehnologic. Dac avem o situaie intermediar, se adopt o structur de tip mixt. Al doilea indicator : raportul care exist ntre unitile de producie de baz i unitile auxiliare i de servire. De regul, trebuie s predomine unitile productive de baz n cadrul structurii de producie i concepie. Atunci, cnd din analiz rezult c e mai bine pentru ntreprindere s foloseasc activitile unor ntreprinderi specializate ( furnizarea de energie, de scule ) atunci n structura de producie i concepie vor exist uniti auxiliare i de servire de dimensiuni mici care s acopere necesarul ntreprinderii pentru activitatile respective. Al treilea indicator : raportul care exist ntre unitile de baz, auxiliare i de servire innd seama de numrul de maini i utilaje, de suprafeele de producie i de numrul de muncitori de care dispune fiecare unitate n parte.

16

De regul, unitile productive de baz ( secii, ateliere ) trebuie s dispun de utilaje, suprafee, numr de muncitori ntr-o msur predominant fa de aceleai elemente de care dispun unitile auxiliare i de servire. In cazul n care, ntreprinderea se poate aproviziona de la ntreprinderile specializate cu diferitele activiti cu caracter auxiliar sau de servire, aceste elemente ( suprafee de producie, muncitori ) trebuiesc folosite pentru producia de baz a ntreprinderii. Al patrulea indicator : gradul de mrime al diferitelor uniti productive componente de care dispune ntreprinderea respectiv. Cu aceast ocazie, trebuie evitat ca n cadrul viitoarei ntreprinderi s existe excedente sau deficite de capacitate, care influenteaz n mod negativ asupra activitii ntreprinderii.

2.6. Zonarea teritoriului ntreprinderii


Proiectarea ntreprinderii industriale necesita zonarea teritoriului acestora pe baza unor criterii unitare: a. asenarea operaiilor cerute de procesul tehnologic; b. asemnarea mijloacelor de transport folosite; c. asemnarea instalaiilor sau reelelor de instalaii energetice; d. identitatea condiiilor de paz contra incendiilor; e. identitatea condiiilor sanitare i de tehnica securitii muncii. Se pot deosebi: 1. Zona de producie; 2. Zona de ntreinere; 3. Zona energetic; 4. Zona depozitelor; 5. Zona social administrativ. 1. Zona de producie cuprinde acele cldiri sau construcii, unde se desfoara procesele de producie de baz. In raport cu specificul acestor procese, aceast zon se mparte la rndul ei n: a) zona de prelucrare la cald ; b) zona de prelucrare la rece. In cadrul zonei de prelucrare la cald, sunt amplasate acele uniti de producie, secii, ateliere, sectoare, care dau natere la mari degajri de fum, scantei, gaze, cu potential pericol de incendiu, motiv pentru care se recomand a se amplasa ct mai izolat de celelalte uniti de producie. Zona de prelucrare la rece grupeaz cldiri sau construcii, n cadrul crora se desfoara restul activitii de baz: procese de prelucrare, montaj, finisare, confecii, etc. Aceast zon se recomand a se amplasa n apropierea intrrilor n ntreprindere, deoarece aici lucreaz majoritatea personalului. 2. Zona de ntreinere grupeaz cldirile sau construciile unde se desfoar activiti de reparaii, confecionarea sculelor, etc. Aceast zon se recomand a fi amplasata n apropierea zonei de fabricare. 3. Zona energetic cuprinde cldirile sau construciile unde sunt grupate unitile pentru producerea energiei electrice, aburului, aerului comprimat sau staiile de transformare i depozitele de combustibil. Aceast zon fiind o zon cu potenial pericol de incendiu i de mare trafic, trebuie amplasat innd cont de direcia vanturilor, pentru a se evita deplasarea degajarilor de gaze spre cladirile proprii sau spre cartierele de locuit. Pentru reducerea lungimii retelelor energetice sau de transport, se recomanda ca aceast zon s fie situat n apropierea principalilor consumatori, a depozitelor de combustibili i a cilor principale de transport.

17

4. Zona depozitelor cuprinde construcii i amenajari folosite pentru depozitarea materiilor prime, materialelor, produselor finite, etc. Necesitnd un mare trafic se amplaseaz de-a lungul cilor de transport rutier sau de cale ferata i ct mai aproape de unitile de productie pe care le deservesc. 5. Zona social administrativa cuprinde diferite cldiri cu caracter administrativ sau destinate activitilor social culturale. Pentru a asigura reducerea deplasrii personalului ocupat n aceast activitate, pe teritoriul intreprinderii, se recomanda amplasarea acestei zone in imediata apropiere a intrarii principale a intreprinderii, iar pentru diferite blocuri de locuinte sau cladiri ce adapostesc (cantina, club, gradinita), se recomanda amplasarea lor in afara incintei, dar foarte aproape de aceasta. Pentru a asigura o functionalitate optima si, de asemenea, pentru a reduce cheltuielile de investitii, este necesar pe cat posibil, gruparea diferitelor unitati in blocuri constructive, pe baza unor criterii: asemanarea proceselor tehnologice; asigurarea conditiilor de paza contra incendiilor; reducerea fluxului tehnologic, de transport, etc. Pentru determinarea locului de amplasare a unitatilor de productie si a locurilor de munca in cadrul cladirilor de productie, se folosesc o serie de tehnici de calcul pentru calculator. Dintre acestea, cea mai des folosita este tehnica Craft, care poate asigura o amplasare optima pentru circa 40 centre de activitate. Pentru solutionarea problemelor, programul Craft necesita ca date de intrare, fluxul intre sectoare si cheltuielile de manipulare a materialelor, impreuna cu o reprezentare schematica pentru planul existent la o anumita data, sau pentru o anumita amplasare.

2.7. Alegerea felului cladirilor si constructiilor


La proiectarea cladirilor sau constructiilor trebuie sa se asigure ca cerinte de baza, urmatoarele: a. adapostirea in mod economic a activitatii intreprinderii si a bunurilor acesteia, in raport cu intemperiile si evitarea posibilitatilor de distrugere sau sustragere; b. folosirea optima a suprafetelor de productie; c. sustinerea unor utilaje ce trebuie amplasate la inaltime (poduri rulante, rezervoare); d. compartimentarea rationala a suprafetelor destinate activitatii functionale; e. asigurarea unor conditii corespunzatoare de iluminat, de conditionare a aerului, de izolatie fonica, etc. O prima decizie in alegerea tipului de constructie trebuie sa tina seama de faptul ca pot fi adoptate doua tipuri de solutii constructive: 1. Tipul de cladiri fara etaj; 2. Tipul de cladiri cu etaj. 1. Constructiile de tipul fara etaj se adopta, de regula, la intreprinderile ce folosesc utilaje grele si necesita fundatii rezistente (exemplu: intreprinderi siderurgice, constructii de masini grele). Avantaje: au capacitate specifica, portanta, mare a suprafetelor; permit executarea de fundatii solide de utilaje; asigura o amplasare a utilajelor si un flux tehnologic optim pe suprafete; asigura flexibilitate in organizarea productiei, prin reamplasari operative de utilaje si extinderi cu cheltuieli minime; au durata de constructie mica si cost pe metru patrat mai redus fata de cel al constructiilor cu etaj; asigur condiii optime de iluminare si ventilatie naturala; permit o folosire mai buna a suprafetelor prin evitarea suprafetelor ocupate de coloane, pereti laterali, scari, ascensoare. 18

Dezavantaje: necesita suprafee de teren mari; prelungesc fluxurile tehnologice; necesita cresterea reelei tehnico sanitare pe teritoriul intreprinderii. 2. Cldirile cu etaj Avantaje: asigura o folosire eficienta a terenurilor disponibile; duc la reducerea distantelor de transport si a lungimii retelelor tehnico sanitare; permit amplasarea suprafetelor de productie pe verticala si proiectarea unor fluxuri tehnologice pe verticala; necesita cheltuieli mai mici pentru conditionarea aerului, pentru incalzire, deoarece etajele superioare sunt protejate impotriva frigului, prafului, zgomotului. Dezavantaje: limiteaza greutatea produselor sau pieselor care se executa la nivelele superioare; micsoreaza sarcinile admise pe plansee; propaga vibratiile in unitatile de productie, ceea ce poate fi influenta negativ calitatea produselor. Cladirile de acest tip se pot folosi pentru intreprinderile de mecanica fina, optica, electrotehnica, tricotaje, confectii. Alegerea formei cladirilor si a amplasamentelor trebuie adaptata la solutia aleasa prin planul general de organizare a intreprinderii. Pot fi adoptate solutii constructive pentru cladiri sub forma pavilioanelor izolate, a pavilioanelor reunite sau a constructiilor monobloc. Alegerea formei cladirilor se face tinandu-se seama de fluxul general de materiale, de suprafetele necesare diferitelor unitati de productie, de solutiile de amplasare a utilajelor si de cerintele dezvoltarii viitoare. De regula, se pot alege forme constructive in linie, forme in U, in H, T, L, E, F sau combinatii ale acestora. Cladirile sub forma pavilioanelor izolate prezinta avantajul unei simplitati constructive, creindu-se conditii optime pentru aerisire, inlaturarea noxelor sau localizarea pericolului de incendiu. Dezavantaj principal: aceste constructii duc la o extindere prea mare a intreprinderii, lungesc reteaua de instalatii, reteaua de cale ferata, de drumuri, circuitele materiale si fluxurile tehnologice, toate acestea duc la cresterea cheltuielilor de intretinere ale intreprinderii. Constructiile in forma pavilioanelor reunite prezinta ca avantaje principale: reducerea dimensiunilor teritoriului necesar intreprinderii, micsorand fluxurile de materiale si de oameni, reducand totodata si lungimea retelelor, toate acestea au ca rezultat reducerea cheltuielilor de investitii si apoi de intretinere. Dezavantaje: creste marimea complexitatii constructive; este afectata asigurarea iluminatului si aerisirea naturala; creste pericolul de incendiu; pot apare dificultati in deservirea productiei de baza cu alte activitati. Forma constructiva in linie dreapta se poate folosi atunci cand fluxul tehnologic trebuie sa aiba un caracter continuu iar circulatia materialelor sa se efectueze de la un capat la altul cu deplasari rapide, cu posibilitati de extindere viitoare. Forma in U intrarea si iesirea materialelor se face prin aceeasi extremitate. Avantaje: alaturarea suprafetelor de intrare si iesire; economisirea spatiului de incarcare descarcare; 19

economisirea spatiului pentru amenajarea drumurilor; reunirea suprafetelor si totodata a personalului pentru receptia materialelor si pentru expeditie; alaturarea depozitelor de materii prime si produse finite; folosirea optima a mijloacelor de ridicare, incarcare si transport. Forma in L se recomanda atunci cand o latura a constructiei trebuie aliniata la o linie feroviara, la locul de incarcare descarcare. Aceasta forma permite o buna sistematizare a unitatilor de productie sau a fabricarii diferitelor grupe de produse. Sistemul de constructii monobloc diferitele unitati de productie se concentreaza in cadrul aceleiasi hale de fabricatie. Avantaje: - reducerea fluxului tehnologic; - reducerea lungimii retelelor; - folosirea raionala a mijloacelor de transport; - folosirea raionala a suprafetelor de productie. Intr-un astfel de sistem de constructii pot fi amenajate, in cadrul aceleiasi cladiri, cateva fabrici, economisandu-se astfel investitiile in cladiri. In cadrul proiectarii cladirilor intreprinderilor, trebuie adoptate solutii cu privire la structura constructiva propriu-zisa, in practica intalnindu-se trei tipuri: 1. cldiri din beton armat; 2. cldiri cu structura din otel; 3. cldiri din caramida si lemn. 1. cldirile din beton armat se execut din pri prefabricate, prin turnare pe santier a betonului armat. Avantaje: asigurarea unei rezistente mari la incendiu; reducerea zgomotului si vibratiilor; cost de intretinere scazut. Dezavantaj: necesita un cost ridicat pentru eventualele modificari. 2 cladiri cu structura din otel: Avantaje: cheltuieli reduse de intretinere sau pentru eventualele modificari; se reduce la minim vibratiile. 3 cladiri din caramida si lemn: Avantaj: - costuri de intretinere relativ mici. Pentru adoptarea unor solutii constructive optime, cldirile, sub raportul gradului de rezistenta la foc, se impart in trei grade si in functie de periculozitatea aparitiei incendiilor se vor adopta solutii constructive cu un grad mai mare sau mai mic de rezistenta la foc: - cldirile de gradul 1 sunt cladiri executate din materiale neinflamabile; - cldirile de gradul 2 sunt executate din materiale partial neinflamabile; - cldirile de gradul 3 sunt cele executate din materiale inflamabile (lemn).

2.8. Reeaua liniilor de comunicaii pentru transport


Proiectarea liniilor de comunicatii trebuie sa asigure adoptarea unei retele de transport, care sa asigure folosirea mijloacelor de transport in raport cu felul si cantitatea materialelor, in fuctie de punctele de 20

transport, astfel incat transporturile sa fie operative, economice, investitiile necesare sa fie minime iar cheltuielile de intretinere sa fie reduse. In cadrul intreprinderilor industriale, in raport cu locul unde se efectueaza, transporturile pot fi de doua feluri: 1. transporturi interioare; 2. transporturi exterioare. Transportrile interioare, in raport cu modul de efectuare, pot fi tranporturi pe sol, feroviare sau rutiere, transporturi aeriene, transporturi subterane sau transporturi pe apa. La proiectarea retelelor de transport pe cale ferata trebuie prevazute toate instalatiile necesare bunei functionari a acesteia: statiile de triaj, platformele rotative, macazurile, instalatiile de incarcare-descarcare. Liniile de cale ferata, prin traseul lor, trebuie sa fie paralele sau perpendiculare cu axul longitudinal al cladirilor, pentru a asigura folosirea optima a instalatiilor de incarcare-descarcare, indeosebi a podurilor rulante. Odata cu proiectarea retelelor de transport pe cale ferata, trebuie sa se prevada si retelele de transport rutier. In raport cu importanta si locul pe care il ocupa in cadrul retelei, drumurile se impart in: a. drumuri principale, de clasa I sau magistrale si drumuri principale de clasa II; b. drumuri secundare de clasa III si IV; c. drumuri speciale. Transporturile exterioare se desfasoara inafara intreprinderii si pot fi si ele tranporturi pe sol,feroviare sau rutiere, transporturi aeriene sau transporturi pe apa

2.9. Retelele tehnice


Din cadrul retelelor tehnice fac parte retelele electrice, telefonice, radio si semnalizare, conductele de apa, canalizare, retelele sanitare, instalatiile de incalzire, retelele de abur, gaze, aer comprimat, petrol. Aceste retele pot fi aeriene sau subterane, iar la proiectarea lor se folosesc normative tehnice si tehnico sanitare, care prevad modul de amplasare, adancimea sau inaltimea de instalare, distantele dintre ele si conditiile de functionare. Potrivit acestor norme, diferite feluri de retele trebuie amplasate intre cladiri si drumuri, pe cat posibil in afara arterelor principale de transport, pentru asigurarea efectuarii de reparatii operative, fara perturbarea transportului. Retele trebuie proiectate pe trasee drepte, paralele sau perpendiculare fata de axa cladirilor. Exista cazuri cand retelele tehnice trebuie amplasate in tuneluri amenajate si protejate.

2.10. Amplasarea instalatiilor in aer liber


Amplasarea instalatiilor in aer liber duce la reducerea fondurilor necesare de investitii si la scurtarea termenului constructiei. Aceste solutii de proiectare pot fi adoptate intr-o serie de ramuri industriale, cum sunt: industria siderurgica, cea de prelucrare a titeiului, industria chimica. Adoptarea acestor solutii de constructii duce la inlocuirea unor cladiri de dimensiuni importante cu instalatii si utilaje amplasate in aer liber, determinand in acest mod schimbari importante in aspectul de ansamblu al complexelor industriale.

2.11. Metode de dimensionare a suprafetelor necesare

21

In vederea dimensionarii suprafetelor necesare activitatii viitoarelor intreprinderi se folosesc urmatoarele metode: A. metoda prin calcul; B. metoda prin transpunere; C. metoda prin elaborarea unui proiect sumar; D. metoda pe baza normativelor de utilizare a spatiilor; E. metoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii. Metoda prin calcul este cea mai exacta metoda de dimensionare a spatiilor si consta in stabilirea necesarului de masini, utilaje si instalatii si a necesarului de suprafata pentru fiecare tip de utilaj in parte. Pe total, pentru toate utilajele, pe baza normativelor de suprafata existente, se determina suprafetele necesare pentru servicii de intretinere, depozitare, circulatie a materialelor, etc. Suprafata totala se obtine adaugand la suprafetele de productie, suprafetele necesare serviciilor auxiliare, suprafetele destinate administratiei, etc. Folosirea metodei de proiectare a suprafetei de productie pe baza de calcul, necesita stabilirea, in prealabil, a unui inventar al masinilor, utilajelor si echipamentelor necesare. Necesarul de masini si utilaje se poate calcula prin metode adecvate, sau poate rezulta din gradul de proiectare tehnologica, pentru instalatiile sau agregatele unitare, constituite intr-un flux continuu de fabricatie. Celelalte date referitoare la dimensiuni, performante, etc. se gasesc in fisele tehnice ale acestora sau ale unor utilaje asemanatoare. Determinarea numarului necesar de masini, utilaje sau instalatii se face utilizand relatii de calcul care tin cont de caracteristicile tehnice, de exploatare, normele tehnico economice, de timpul disponibil de functionare, etc. Metoda prin transpunere consta in aceea ca se pleaca de la marimea suprafetelor afectate diferitelor masini sau sectoare de activitate, de la un proiect similar existent, care se ajusteza tinand cont de necesitatile noii intreprinderi si se corecteaza cu anumiti coeficienti de multiplicare, in raport cu cerintele ce se urmaresc pentru obiectivul proiectat. Stabilirea suprafetei dupa un proiect sumar consta in aceea ca se elaboreaza un prim proiect de detaliu cu caracter sumar, care sa ofere o prima orientare asupra spatiilor necesare, in raport cu solutiile adoptate, precum si asupra proportionalitatii spatiului intre zonele de activitate si echipamentele respective, urmand ca pe parcurs sa se faca ajustarile necesare in functie de necesitatile noii intreprinderi. Metoda pe baza normativelor de utilizare a spatiilor se foloseste in mod frecvent in cazul in care anumite tipuri de suprafete se repeta de la un proiect la altul. Pentru aceasta categorie se stabilesc anumite normative sau standarde, care vor fi folosite la fundamentarea suprafetelor necesare. Exemplu: normative pentru tipuri de masini, suprafete auxiliare, spatii administrative. Metoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii se pot stabili o serie de coeficienti utili pentru proiectare: raporturile dintre suprafetele ocupate de constructii si cea a terenului, raporturile dintre suprafetele ocupate de constructii si suprafata utila sau coeficientul care exprima raporturile dintre spatiu si functiune.Suprafata necesara pentru o anumita activitate se poate calcula pe baza unor astfel de coeficienti si prin extrapolare, tinand seama de tendinta valorii acestora in viitor.

22

CAPITOLUL III IMPLICAREA FACTORILOR DE MEDIU NTREPRINDERII

ACTIVITATEA

MEDIUL INCONJURATOR IN AL INTREPRINDERII INDUSTRIALE. INFLUENA ACESTORA ASUPRA ORGANIZRII PRODUCIEI

3.1. Definirea conceptului de mediu nconjurtor al ntreprinderii i caracteristicile principale ale acestuia; 3.2. Componentele mediului ambiant al ntreprinderii; 3.3. Micromediul ntreprinderii i influena factorilor asupra activitii ntreprinderii; 3.4. Relaia ntreprindere-pia i obiectivele economice ale ntreprinderii n condiiile pieii concureniale. 3.1. Definirea conceptului de mediu nconjurtor al ntreprinderii i caracteristicile principale ale acestuia

Prin mediu inconjurator se intelege ansamblul de elemente externe, constituite din indivizi, intreprinderi, institutii, organisme, reglementari sau fenomene care pot influenta in mod direct sau indirect activitatile intreprinderii. Acest mediu inconjurator al intreprinderii prezinta o serie de caracteristici: este foarte diversificat; se afla intr-o schimbare continua; are un caracter de relativitate in raport cu intreprinderea si reprezinta o sursa de constrangeri si riscuri. Formele principale ale mediului inconjurator care-si exercita influenta asupra activitatii intreprinderii Din cadrul componenetelor importante putem aminti: mediul inconjurator geografic, demografic, socio cultural, tehnologic, politic si social, economic. Mediul inconjurator geografic influenteaza activitatea intreprinderii si modul de organizare a acesteia prin mijloacele de comunicare existente: autostrazi, porturi, etc., prin existenta unor zone sau platforme industriale, a surselor de energie si conditiilor climatice. Mediul demografic are o influenta asupra activitatii intreprinderii prin aceea ca, in functie de cresterea/descresterea populatiei existente in zona, varsta populatiei, sex, se adopta strategiile economice adecvate. 23

Mediul socio cultural influenteaza economia unei intreprinderi sub diferite aspecte: nivelul cultural al salariatilor, valorile morale si sociale ale acestora, stilul de viata, gradul de calificare, existenta unei infrastructuri adecvate sub raportul existentei scolilor, spitalelor, institutiilor culturale. Sunt factori ce trebuie valorificati pentru bunul mers al activitatii intreprinderii. Mediul tehnologic prin componentele sale referitoare la noile tehnologii de fabricare, la aparitia de noi produse, metode de conducere si organizare, felul regimului economic, trebuie luate in considerare la adoptarea unor politici si strategii adecvate cu caracter economic si implicatii directe asupra procesului de modernizare a organizarii productiei. In cadrul diferitelor componente a mediului inconjurator o influenta puternica asupra organizarii productiei o are mediul inconjurator economic care determina particularitati in functie de sistemul economic existent, caracterul legislatiei economice, pietele de desfacere, relatiile dintre intreprinderi, etc.
REZERVE ENERGIE SI M.PRIME REZERVORUL POPULATIE PROD. DESTINATE VANZ. PIATA DE ENERGIE SI M.PRIME PIATA DE CAP CCCAP PIATA DE INOVATII PIATA MUNCII BUNURI SI SERVICII

REZERVE CAPITAL REZERVA DE A STI SA SE FACA

INTREPRINDERE PIATA BUN. DE PRODUCTIE ALTE INTREPRINDERI

PIATA BUNURILOR SI SERVICIILOR CONSUM

Implicarea factorilor de mediu in activitatea intreprinderii industriale.Influenta acestora asupra organizarii productiei.
Ca agent economic, ntreprinderea industrial i organizeaz i desfoar activitatea sub impactul condiiilor concrete ale mediului su ambiant. Mediul ambiant include un ansamblu de factori eterogeni de natur social, politic, tiinificeducaional, juridic, geografic, demografic ce acioneaz pe plan internaional influennd relaiile pe pia. Din punct de vedere macroeconomic ntreprinderea este parte integrant a mediului ambiant i component economic a acestuia. Analiza diferitelor cerine existente i a efectelor lor asupra economiei i gestiunii ntreprinderii pune n eviden 3 tipuri de mediu: mediu stabil unde schimbrile sunt rare, de mic amploare i previzibile; mediu schimbtor unde schimbrile sunt frecvente, de amploare variabil i, n general, previzibile;

24

mediu turbulent unde schimbrile sunt foarte frecvente, de amploare variat, cu incidene profunde asupra activitii ntreprinderii i greu de anticipat.

3.2.Componentele mediului ambiant al intreprinderii


Analiza componentelor mediului ambiant necesit ncadrarea acestora n macromediul i micromediul ntreprinderii. Ca sistem dinamic i socio-economic ntreprinderea preia din mediul ambiant extern resursele, le introduce n procese specifice din care rezult produse, servicii sau lucrri care vor fi transferate aceluiai mediu ambiant. Deci, n acest sens, firma este o component de baz a mediului ambiant ca un sistem de intrri n mediul ambiant (materii prime, materiale) rezultnd procese i ieirea ctre mediul ambiant (servicii, produse). Prin intrrile din mediul ambiant ntreprinderea se adapteaz la mediu, iar prin ieiri influeneaz mediul. Mediul ambiant extern n care ntreprinderea se constituie i se dezvolt este reprezentat de ansamblul unitilor economice, a instituiilor financiar-bancare, juridice, administrative, organizaii politice, de ocrotire a sntii, nvmnt, a tuturor unitilor exogene care influeneaz i sunt legate de activitatea economic a ntreprinderii. ntreprinderea funcioneaz n condiii de eficacitate ridicat cnd ieirile corespund sub toate aspectele cerinelor mediului ambiant extern. Macromediul ntreprinderii cuprinde ansamblul factorilor de ordin general al mediului ambiant cu aciune economic, pe termen lung asupra activitii firmei i asupra agenilor economici cu care aceasta se afl n contact nemijlocit. Componentele macromediului ntreprinderii sunt: 1. factorii economici 2. factorii tehnici, tehnologici 3. factorii de management 4. factorii socio-culturali 5. factorii ecologici naturali 25

6. factorii politici 7. - factorii demografici 8. factorii juridici

1. Factorii economici ntre factorii economici ai mediului ambiant extern pot fi menionai: piaa, puterea de cumprare, nivelul i ritmul dezvoltrii economice, potenialul financiar. Piaa intern i extern influeneaz ntreprinderea productiv pentru c pe baza studiului cererii aceasta i va stabili produsele ce urmeaz a fi fabricate, ct va produce, pentru cine, calitatea, preul produselor, precum i elemente ale strategiei acesteia. Dezvoltarea activitii de marketing presupune o schimbare de optic n sensul orientrii produciei firmei ctre ceea ce se cere pe pia. Prin intermediul pieei interne i externe ntreprinderea influeneaz i ea mediul n sensul schimbrii exigenelor consumatorilor ca urmare a lansrii pe pia a unor noi produse care satisfac unele nevoi. Potenialul financiar al unei ri influeneaz activitatea unei ntreprinderi n sensul c un potenial ridicat va favoriza activitatea ntreprinderilor i invers. Ridicarea activitii colective, nvmntului, culturii, a sntii ocrotive influeneaz activitatea firmelor. Pe de alt parte o activitate eficient desfurat n cadrul ntreprinderilor, a instituiilor de nvmnt, n cercetare, contribuie la creterea potenialului financiar al mediului naional respectiv. Prin intermediul factorilor economici se realizeaz un schimb permanent organizaie firm mediu; aceast interdependen trebuie cunoscut, analizat i influenat n mod favorabil de managementul firmei, organizaiei. 2. Factorii tehnici i tehnologici Factorii tehnici i tehnologici sunt reprezentai n principal de nivelul tehnic al echipamentelor, mainilor, utilajelor, instalaiilor furnizate ntreprinderilor din ar sau din strintate, nivelul tehnologiilor folosite, numrul i nivelul licenelor i brevetelor nregistrate, capacitatea de documentare i inovare .a. Mediul ambiant tehnic, tehnologic prin ansamblul factorilor specifici influeneaz nivelul productivitii, costului de producie, calitatea produciei, nivelul profitului; n general rezultatele economice finale ale ntreprinderii.

26

n condiiile impactului rezultatelor cercetrii tiinifice, aceti factori au o influen crescnd ca urmare a accelerrii uzurii morale a tehnologiilor, a reducerii duratei de aplicare a cunotinelor n toate domenii de activitate. Analiznd dotarea tehnic i tehnologic utilizat de ntreprindere n comparaie cu alte ntreprinderi din ar i din strintate, cu obiect de activitate similar, se poate constata c aceasta se afl la un nivel egal, peste sau sub nivelul acestora. Decalajele tehnice, tehnologice care apar n astfel de situaii genereaz decalaje economice ntre ntreprinderi, care la rndul lor genereaz decalaje economice ntre ri. Rolul managementului este luarea unor decizii care s vizeze eliminarea decalajelor nefavorabile ntreprinderii n scopul creterii competitivitii acesteia. 3. Factorii de management O ntreprindere poate avea un nivel de dotare tehnic, tehnologic superior fa de alte ntreprinderi din mediul ambiant extern i intern i totui s realizeze o eficien i o competitivitate redus n cazul n care dispune de un management neperformant. Factorii de management exprim gradul de prevedere, organizare, coordonare, evaluare a mediului ambiant n msura n care n cadrul organizatoric i de gestiune creat stimuleaz personalul din ntreprindere s foloseasc posibilitile respectivului mediu. Funcionarea firmelor este influenat puternic de sistemul de management practicat la nivelul i n cadrul mediului naional, internaional n care ntreprinderea funcioneaz. (Ex: managementul la nivel guvernamental influeneaz autonomia ntreprinderilor, sistemul de creditare al acestora, volumul de investiii, ritmul de dezvoltare al fiecrei ntreprinderi n parte i a fiecrei economii n ansamblu implicit) Activitatea firmei este influenat i de managementul ntreprinderii pe plan mondial. Astfel, dac la nivel mondial se practic o serie de tehnici performante de management, acestea pot face obiectul transferului de cunotine catre managerii autohtoni i implicit pot fi folosite in organizarea activitatii ntreprinderilor pentru relatii internaionale. 4. Factorii socio-culturali raportul dintre populaia urban i cea rural; nivelul de dezvoltare al nvmntului; nivelul de ocrotire al sntii; ponderea i calitatea activitilor cultural artistice; mentalitatea 27

n cadrul societilor n care ponderea cea mai mare o deine populaia rural, n general cu un nivel de calificare redus, activitatea ntreprinderii este influenat negativ sub aspectul calitii produciei, nivelul productivitii muncii, n general prin prisma eficienei economice i invers. Nivelul de dezvoltare al nvmntului favorizeaz pregtirea forei de munc i implicit eficiena activitii unei ntreprinderi. (Ex: un nvmnt tehnic nalt calitativ reprezint premisa favorabil creterii numrului de invenii, inovaii i aplicarea acestora n activiti productive i invers). Ca urmare, un rol decisiv l joac nvmntul, care contribuie att la mbuntirea structurii socio-profesionale a populaiei, ct i, mai ales, la amplificarea nivelului cultural al acesteia, la formarea unei mentaliti specifice economiei de pia. n acest domeniu trebuie acionat gradual, n sensul c, pe de o parte, se impune pregtirea de specialiti de ctre firmele romneti pentru rezolvarea unor probleme realmente noi, derivate din tranziia la economia de pia i, pe de alt parte, amplificarea ponderii populaiei cu studii superioare, prin sporirea corespunztoare a cifrei de colarizare n nvmntul superior, cu deosebire economic i juridic. Asemenea transformri, corelate cu altele din sfera tiinei, culturii i ocrotirii sntii vor da noi dimensiuni rolului factorilor socio-culturali n funcionarea firmei i managementului su. Meninerea capacitii forei de munc prin aciuni de ocrotire a forei de munc printrun sistem sanitar bine dotat, structurat contribuie la buna desfurare a activitii n cadrul firmei i invers. Activitile cultural artistice contribuie la stimularea creativ a personalului, favorizeaz eficacitatea activitii desfurate de respectivul personal care a participat la astfel de activiti. Mentaliatea, ca ansamblu de concepte, convingeri care determin gndirea i comportamentul individului influeneaz activitatea desfurat de persoanlul din ntreprindere. (Ex: n contextul naional n care predomin concepia c timpul se msoar n zile, luni, ani utilizarea timpului de catre personalul unei firme este mult inferioar fa de contextele naionale n care predomin concepia c timpul se msoar n minute, secunde si ca timpul cost bani. Relaia ntre firme i mediu poate fi exemplificat i n sensul influenei prin aceleai grupe de factori a firmei asupra mediului. De exemplu: - O bun funcionare a ntreprinderilor productive din cadrul unui mediu naional reprezint premisa favorabil pentru ca acestea s contribuie cu o cot mai mare de venituri la buget care va conduce la dezvoltarea nvmntului, a susinerii activitilor social-culturale, de ocrotire a sntii. 28

- Buna funcionare a ntreprinderilor conduce la creterea veniturilor salariailor i implicit a capacitii acestora de a participa la diferite aciuni social-culturale, la ridicarea nivelului i calitii pregtirii de specialite i n domeniul managementului. 5. Factorii naturali, ecologici Factorii naturali ecologici sunt reprezentai de componentele mediului nconjurtor omului: relief, clim, flor, faun, resursele subsolului, n general cadrul natural de desfurare a vieii materiale. nc din faza de proiecatre a unei ntreprinderi i apoi n faza de construcie se ine seama de condiiile de relief, clim, de necesitatea amplasrii n apropierea surselor de materii prime, funcionarea ntreprinderii depinznd n primul rnd de resursele de materii prime. Astfel, existena unor materii prime indigene reprezint condiiile favorabile dezvoltrii unei ntreprinderi dintr-un anumit domeniu prin influena favorabil asupra eficienei. De asemenea, alegerea mijlocelor de transport care se vor utiliza ntr-o anumit zon geografic va depinde de condiiile de relief, de clim. Dintre factorii ecologici, resursele naturale n special, apele au cea mai mare influen asupra ntreprinderii. Caracterul practic neregenerabil al unor resurse, combinat cu creterea galopant a preurilor nflueneaz costul produciei, rentabilitatea i preul de vnzare. Prin activitatea desfurat, firma influeneaz i ea mediul nconjurtor n sensul meninerii i proteciei mediului nconjurtor sau prin degradarea i poluarea lui. Astfel, se impune o cretere a preocuprilor pentru aciuni pe termen mediu i lung n vederea cunoaterii i protejrii mediului nconjurtor: folosirea unor tehnologii care reduc poluare, meninerea echilibrului ecologic, elaborarea de strategii bazate pe resurse regenerabile. 6. Factori politici n aceast grup pot fi incluse ritmurile de dezvoltare ale unei ramuri, opiunile privind ponderea proprietii private i publice, politicile de creditare, de susinere a importexportului, impozitarea, cota de T.V.A., taxele vamale etc.. Cu ct ritmurile de dezvoltare a ramurii din care face parte intreprinderea sunt mai mari, cu att activitatea ntreprinderii va fi influenat favorabil i invers. O activitate eficient desfurat de ctre ntreprinderile productive favorizeaz ritmuri nalte de dezvoltare ale ramurii din care fac parte acestea i invers. Important este ca managerii firmei s sesizeze influenele favorabile sau nefavorabile i s ia deciziile care se impun. 29

7. Factori demografici Mediul demografic reprezint totalitatea elementelor demografice ce acioneaz asupra firmei, direct sau indirect. Indicatori specifici care definesc mediul demografic sunt: numrul populaiei, stratificarea populaiei pe vrste i sexe, stratificarea socio-profesional, populaia activ i ocupat, ponderea acesteia n populaia total, repartizarea teritorial a populaiei pe mediul urban rural. Analiza acestor indicatori permite o evaluare corect a dimensiunii cererii poteniale de forta de munca de catre ntreprinderi. 8. Factori juridici Factorii juridici reprezint ansamblul reglementrilor de natur juridic prin care este vizat direct sau indirect activitatea ntreprinderii. Cei mai semnificativi factori juridici sunt: legile, decretele, hotrrile guvernamentale, ordonanele, ordinele minitrilor, deciziile prefecturilor si primarilor care cuprind o serie de norme de drept de a cror realizare rspund agenii economici. Influena factorilor juridici se manifest att n ceea ce privete constituirea firmelor ct i funcionarea i dezvoltarea lor (Legea societatilor comerciale nr.31/1990).

3.3.Micromediul ntreprinderii i influena factorilor de mediu asupra activitii ntreprinderii


Micromediul firmei cuprinde ansamblul componentelor cu care aceasta intr n relaii directe dictate de necesitatea atingerii obiectivelor sale prezente i de perspectiv. Componentele micromediului sunt: 1. furnizorii de mrfuri; 2. prestatorii de servicii; 3. furnizorii forei de munc; 4. clienii; 5. concurena; 6. organismele publice.

30

1. Furnizorii de mrfuri sunt reprezentai de diveri ageni economici care, n baza relaiilor contractuale, asigur ntreprinderii resursele necesare de materii prime, materiale, mrfuri, echipamente, maini, utilaje etc. Pentru contactarea acestor ageni ntreprinderea trebuie s dispun de informaii referitoare la dimensiunea ofertei i calitatea ei, preurile furnizorilor, politicile comerciale practicate, cunoaterea unor aspecte referitor la climatul intern al ntreprinderilor furnizoare stabilitatea economic, disciplina tehnologic, alte informaii referitoare la factori perturbatori care ar putea afecta aprovizionarea corespunztoare a firmei. 2. Prestatorii de servicii reprezint persoanele juridice sau fizice care ofer o gam larg de servicii utile realizrii obiectului de activitate al firmei. Exemple de prestatori de servicii: firme de transport, telecomunicaii; firme de publicitate; servicii bancare

3. Furnizorii forei de munc influeneaz considerabil activitatea ntreprinderii datorit rolului factorului uman n procesul muncii. n sfera acestor factori intr: 4. Clienii n aceast categorie intr: consumatorii, utilizatorii ntreprinderile comerciale ageniile guvernamentale etc. oficiile pentru plasarea forei de munc; bursa locurilor de munc pentru studeni.

Clienii alctuiesc cercul firmelor, instituiilor i al persoanelor individuale crora le sunt oferite pentru consum / utilizare mrfuri, produse realizate de ntreprindere. 5. Concurena poate fi reprezentat de firme sau persoane fizice care i disput acelasi segment de piata, aceeai categorie de clieni, iar n situaii frecvente, aceeai furnizori sau prestatori de servicii. Competitorii se deosebesc ntre ei prin rolul pe care-l au n raport cu clienii, atitudinea fa de nouti, formele de comunicare cu utilizatorii, stilul de intervenie pe pia. 31

Prin aceste elemente de difereniere competitorii pot fi delimitai astfel: lideri inovatori conservatori timizi.

6. Organismele publice sunt reprezentate de asociaiile profesionale, ale consumatorilor, organismele de stat publice i locale, fa de care ntreprinderile au obligaii legale. n concluzie, mediul ambiant determin o multitudine de efecte asupra ntreprinderilor: 1) 2) 3) adoptarea de stategii organizatorice suple, flexibile, adecvate frecvenei, complexitii i amplitudinii schimbrii; multiplicarea punctelor de contact ntre ntreprinderi i mediu pentru sesizarea operativ i corect a schimbrilor; diferenierea modului de definire a atribuiilor n cadrul activitilor ntreprinderilor n funcie de gradul de afectare a acestora la schimbrile mediului;

4) creterea rolului activitatii de prognoz a schimbrii.

3.4. Relaia ntreprindere-pia i obiectivele economice ale ntreprinderii n condiiile pieii concureniale
Principala component ale mediului n care o firm apare att n calitate de productor (ofertant) ct i n calitate de consumator (cumprtor) este piaa. Piaa mijlocete activitile firmei cu mediul ambiant. Ea reprezint sistemul de coordonare i cooperare ce are la baz schimbul i contractul.

Piaa forei de munc Populaia activ Populaia n cutarea unui loc de munc

Piaa financiar Bnci Burs

Oficiile de plasare a locurilor de munc

FIRMA

Creditori Societile de investiii

32

Furnizorii de materii prime, materiale, echipamente, maini, utilaje Piaa de aprovizionare

Clienii Concurena Piaa de desfacere

n relaia complex ntreprinderemediu n general, respectiv, ntreprindere pia n particular pot fi subliniate urmtoarele aspecte: 1. Studiul pieei constituie premisa, punctul de plecare n activitatea firmei.. Mecanismul pieei reprezint pentru ntreprindere terenul de confruntare a situaiei prezente cu cea de perspectiv; sursa de idei pentru realizarea de produse i servicii noi sau modernizare a celor existente; mediul de testare a serviciilor noi, a metodelor noi de distribuie i promovare a produselor i serviciilor. Pentru fundamentarea deciziilor privind aprovizionarea, producia, desfacerea sunt necesare urmtoarele informaii: piaa; consumatorii actuali i poteniali; structura i caracteristicile canalelor de distribuie; ntreprinderile concurente (gama de produse i servicii oferite, segmentele de consumatori); nivelul preurilor practicate de concuren.

2. n fluxul aprovizionrii, produciei, desfacerii primul stadiu (aprovizionare) i ultimul stadiu (desfacere) reflect legtura ntreprinderii cu piaa. 3. Succesiunea logic n fundamentarea activitii ntreprinderii trebuie s fie: APROVIZIONARE PRODUCIE DESFACERE. Iniial trebuie s se identifice cererile nesatisfcute ale pieei, produsele i serviciile cu cerere cert i desfacere asigurat. Se va iniia planul de desfacere, se va desfura planul de producie, dup care se va realiza programul de desfacere urmnd planul de aprovizionare. n general pentru a fi eficient cercetarea de pia trebuie s rspund la urmtoarele ntrebri: Ce piee ofer cele mai bune perspective pentru produsul/serviciul respectiv? 33

Ce modificri trebuiesc aduse produselor/serviciilor pentru a se vinde mai bine? Ce servicii sunt cerute pe pia? Ce venituri se obin prin vnzri de produse/prestri de servicii pe piaa extern/intern? 4. Orientarea activitii ntreprinderii ctre obiectivele prioritare: - satisfacerea n condiii optime a nevoilor consumatorilor prin produsele realizate i serviciile prestate; - creterea rentabilitii i eficienei economice pe baza creterii productivitii i a volumului vnzrilor. Obiectivele economice ale ntreprinderii n condiiile pieei concureniale definesc scopul i nsi raiunea existenei ntreprinderii iar realizarea lor este condiionat de: creterea adaptabilitii, flexibilitii ntreprinderii raportat la mediu; promovarea unui mamagement anticipativ; prevederea i cunoaterea permanent a modificrilor n perspectiv ale pieei; stabilirea strategiilor optime de aciune.

O firm bine condus trebuie s fie putenic polarizat ctre urmtoarele obiective: creterea solvabilitii, a cifrei de afaceri, a profitului; meninerea pe pia; ptrunderea pe noi piee.

Actual, sub raportul obiectivelor, ntreprinderea este un organism complex care are ca obiectiv prioritar maximizarea profitului. Ea se confrunt cu o mulime de obiective contradictorii ce in de tactica i strategia dezvoltrii sale i de satisfacerea intereselor proprietarilor, managerilor, salariailor, interese care pot fi uneori divergente. Analiza concurenei i a factorilor de monopol nu graviteaz numai n jurul problemei preului. Profitul nu poate fi considerat singura motivaie n funcionarea mecanismului economiei de pia, orict ar fi el de important. Concurena este determinat de multitudinea de forme de comportament ce se realizeaz n cadrul relaiei dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele numeroase. 34

Pentru definirea acestor forme trebuie avute n vedere urmtoarele: - Interesele i aspiraiile clientelei. Clientela reprezint consumatorii productivi/neproductivi cu diverse disponibiliti financiare ce formeaz segmente difereniate pe pia. - Libertatea de a aciona, interesele i aspiraiile productorilor n calitate de ofertani. Firmele nu acioneaz dup primul impuls, ci pe baza unor scenarii strategice, cutnd s coreleze interesele curente de asigurare a veniturilor cu cele viitoare de dezvoltare i consolidare a poziiei lor pe pia, recurgnd la un set diversificat de ci i metode. - Existena n mediul economic a unor reglementri juridice, reguli cutumiare, a unor stri psihosociale care impun/favorizeaz anumite aciuni sau comportamente din partea agenilor economici. n economia de pia concurena apare ca o necesitate obiectiv fcnd parte din regulile de joc ale pieei. Activitatea de pia a ntreprinderii este marcat de prezena ntreprinderilor concurente care i disput oportunitile oferite de aceleai piee. n dubla ipostaz, de cumprtor-vnztor, ntreprinderile i desfasoar competiia dintre ele n dou planuri: - i disput furnizorii, prestatorii de servicii, disponibilitatea forei de munc; - disput clienii urmrind obinerea celor mai avantajoase condiii n asigurarea resurselor i plasarea produselor pe pia. Competitivitatea agenilor economici este determinat n principal de reducerea costurilor, calitate, pre, politica de promovare a produselor. Sistemul relaiilor de concuren este format din ansamblul raporturilor de interaciune n care intr agenii economici n lupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare i a pieei de desfacere. Gradul de intensitate al concurenei este impus de raportul cerere-ofert, de msura echilibrrii acestui raport i raportul de fore n care se plaseaz pe pia agenii economici. n general, mijloacele i instrumentele utilizate n relaia de concuren se pot delimita n jurul a patru piloni ai politicii de marketing: PRODUS, PRE, PROMOVAREA PRODUSELOR, DISTRIBUIA PRODUSELOR. Concurena direct se manifest ntre firmele ce apar pe pia cu bunuri identice sau puin difereniate, destinate satisfacerii aceluiai segment de consumatori. ntre acetia diferenierea se realizeaz prin imaginea de marc, prin concurena dintre mrci. Concurena indirect apare ntre firmele ce se adreseaz acelorai nevoi sau nevoi diferite, prin oferta unei game variate de bunuri. 35

Fora competiiei i implicaia ei asupra rezultatelor ntreprinderii depinde de mrimea i poziia economic a celor ce se confrunt.

CAPITOLUL IV ORGANIZAREA PRODUCIEI INDUSTRIALE


Organizarea produciei si a muncii se poate defini ca reprezentnd totalitatea activitatilor, masurilor, metodelor, tehnicilor sau a mijloacelor adoptate de o anumita colectivitate, stabilita pe baz de studii si calcule tehnico economice care sa tina seama de dezvoltarea tehnologica n scopul combinarii optime a mijloacelor de munca, a obiectului muncii si a fortei de munc, asigurnd pe aceasta baza o eficienta maxima a folosirii lor. Cuprinde: b. organizarea produciei de baz a ntreprinderii cu metode de organizare; c. programarea i urmrirea operativ a produciei cu metode de programare; d. organizarea pregatirilor tehnice a productiei; e. capacitatea de productie i folosirea optima a acesteia; f. organizarea miscarii si manipularii materiilor prime, a materialelor, semifabricatelor si produselor in cadrul intreprinderii; g. organizarea activitatii de ntreinere si reparare a utilajelor; h. gospodarirea energetic; i. aprovizionarea procesului de productie; j. organizarea controlului tehnic de calitate; k. organizarea muncii. Unitatea industriala are ca functiune de baza productia (fabricaia) bunurilor materiale care se realizeaza prin desfasurarea procesului de productie industriala. Prin fabricatie se intelege acea parte a activitatii de productie care consta in folosirea mijloacelor de munca existente, astfel incat, pornind de la anumite materii prime, sa se obtina produsele finite la o calitate superioara cu un cost scazut si la termenele de executie prevazute. In cadrul unitatii industriale, activitatea de productie cuprinde atat fabricatia propriuzisa cat si o serie de alte activitati, legate in mod direct de acestea, cum sunt cele privind lucrarile de laborator, cercetare si asimilare in fabricatie a noilor produse. Activitatea de productie se realizeaza prin intermediul procesului de productie care trebuie caracterizat atat sub raport socio-economic cat si sub raport tehnico material. Procesul de productie sub raport tehnico material poate fi definit ca un proces de unire sau modificare a muncii vii cu mijloacele de productie. Prin procesul de productie a unei intreprinderi industriale se intelege totalitatea actiunilor constiente ale oamenilor, indreptate cu ajutorul mijloacelor de munca asupra obiectului muncii, in scopul transformarilor in bunuri materiale destinate pietei. 36

Daca definim productia ca un proces destinat sa transforme un set de elemente considerate intrari, intr-un set de elemente considerate iesiri, un sistem de productie poate fi definit prin acele elemente care-l compun: intrari; iesiri; proces de productie.
FORTA DE MUNCA ENERGIE MATERIALE

EFECTUAREA PROCESULUI DE PRODUCTIE PRIN FOLOSIREA MIJLOACELOR DE MUNCA

PRODUSE SAU LUCRARI

Intrarile sunt formate din forta de munca, din diferite materiale, energie, etc. Iesirile sunt reprezentate de produsele sau lucrarile care constituie obiectul activitatii sistemului de productie. Procesul de productie este concretizat in totalitatea actiunilor constiente ale oamenilor, bazate pe folosirea cladirilor, instalatiilor, echipamentelor industriale si a tuturor celorlalte mijloace de munca, destinate transformarii elementelor materiale ale intrarii in elemente de iesiri, in produse sau servicii. Criterii de clasificare a procesului de munca: - in raport cu modul in care acesta participa la obtinerea produsului finit; - procese de baza; - procese auxiliare; - procese de servire. Prin procese de baza intelegem acele procese care au ca scop transformarea diferitelor materii prime, materiale in produse finite, care constituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii. Aceste procese pot fi grupate: procese de baza pregatitoare procese de baza prelucratoare procese de baza de finisare sau montaj. Procesele auxiliare sunt acele procese care, prin desfasurarea lor, asigura obtinerea unor produse sau lucrari, care nu constituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii, dar care asigura si conditioneaza buna desfasurare a proceselor de baza. Procesele de servire reprezinta acea categorie de procese de munca, care au ca scop executarea unor servicii, ce nu constituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii dar care contribuie, prin efectul lor, la buna desfasurare a proceselor de baza cat si a celor auxiliare. 1. In raport cu modul in care se executa procesele de executie: a. procese manuale; 37

b. procese manual mecanice; c. procese mecanice; d. procese automate; e. procese de aparatura. Dupa gradul de continuitate al desfasurarii, procesele de aparatura se impart in procese continue: ciclice periodice In raport cu modul de obtinere a produselor finite din materii prime: 1. procese directe; 2. procese sintetice; 3. procese analitice. In raport cu gradul de periodicitate al desfasurarii proceselor in timp: a. ciclice; b. neciclice; In raport cu natura tehnologica a operatiilor efectuate: I) procese chimice; II) procese de schimbare a configuratiei (formei); III) procese de asamblare; IV) procese de transport.

4.1.Factorii care influeneaz procesul de producie


Acesti factori sunt: 1. felul materiilor prime; 2. caracterul produsului finit fabricat; 3. felul procesului tehnologic; 4. volumul productiei fabricate; 5. gradul de concentrare, combinare, specializare si cooperare a productiei. Sub raportul materiilor prime folosite, procesele de productie pot fi: a. procese extractive; b. procese prelucratoare. In functie de felul produsului finit fabricat avem: a. produse omogene; b. produse eterogene. Produsele eterogene pot fi: de uz curent; de uz exceptional.

4.2.Structura de productie a unei intreprinderi industriale


In cadrul intreprinderilor industriale, in raport cu volumul de productie, de complexitatea procesului tehnologic, de importanta si specificul activitatii, structura organizatorica este formata din doua componente: 1. Structura de productie si conceptie; Structura de productie si conceptie a unei intreprinderi industriale poate cuprinde urmatoarele verigi de productie: a. sectii de productie, montaj, service si pentru alte activitati productive; 38

b. ateliere de productie, montaj, service, proiectare si alte activitati proiective; c. laboratoare de control si cercetare; d. uzine, fabrici, exploatari. 2. Structura functionala. Prin structura functionala a unei intreprinderi industriale se intelege numarul, componenta si marimea unitatilor functionale, modul de organizare interna a acestora, precum si legaturile functionale care se stabilesc intre ele pe linia conducerii activitatii intreprinderii. Structura functionala este formata din birouri si servicii, constituite pentru efectuarea unor activitati functionale concrete. Se poate spune ca prin structura organizationala a unei intreprinderi industriale se intelege modul de organizare a procesului de productie, precum si controlul, cercetarea si activitatea de conducere pe unitati functionale, in vederea asigurarii unei functionari optime sub raport tehnic si economic. O sectie de productie poate avea procese de productie de patru feluri: procese de productie care se desfasoara in sectiile de baza; procese de productie care se desfasoara in sectiile auxiliare; procese de productie care se desfasoara in sectiile de servire; procese de productie care se desfasoara in sectiile anexe. Sectiile de baza sunt acele unitati de productie in care se desfasoara procese de productie ce au ca obiect transformarea obiectelor muncii, cu ajutorul mijloacelor de munca, in produse ce reprezinta obiectivul de baza al intreprinderii. Organizarea acestor sectii de baza se poate face dupa trei principii: a. principiul tehnologic; b. principiul pe obiect; c. principiul mixt. Organizarea sectiilor de productie dupa principiul tehnologic consta in aceea ca proiectarea amplasarii utilajelor si a locurilor de munca este astfel facuta incat sa asigure executarea unui stadiu sau a unei faze a procesului tehnologic. In raport cu felul procesului de productie care se executa exista: sectii de baza pregatitoare; sectii prelucratoare; sectii de montaj sau finisaj. Organizarea sectiilor de productie dupa principiul pe obiect consta in aceea ca sectiile sunt astfel organizate incat sa se asigure, in cadrul lor, executarea completa a unui produs sau a unor parti ale produsului, prin executarea tuturor operatiilor necesitate de aceasta. Acest mod de organizare se mai numeste si organizare pe baza principiului ciclului inchis de fabricatie. Organizarea sectiilor de productie pe baza principiului mixt consta in aceea ca anumite sectii, prin structura de productie si conceptie, de regula cele pregatitoare, se organizeaza dupa principiul tehnologic, iar alte sectii se organizeaza dupa principiul obiectului de fabricatie. Sectiile auxiliare reprezinta acele verigi de productie, in cadrul carora se desfasoara procese auxiliare ce asigura, prin efectuarea lor, executarea unor anumite produse sau lucrari, care nu constituie obiectul activitatii de baza a intreprinderii, dar care sunt absolut necesare bunei desfasurari a procesului de munca de baza. 39

Sectiile de servire sunt acele verigi structurale unde se executa procese de servire, procese ce au ca obiect efectuarea anumitor activitati ce conditioneaza, in mod direct, buna desfasurare a procesului de productie, de baza si auxiliare. Sectiile anexe sunt verigi structurale care se constituie in cadrul intreprinderilor, la care rezulta cantitati mari de deseuri sau resturi materiale si sunt destinate prelucrarii si valorificarii acestora. In structura de productie si conceptie pot fi create ca verigi structurale, independente sau ca subunitati ale sectiilor, ateliere de productie. Prin atelier de productie, ca subunitate a sectiei, se intelege acea veriga structurala, delimitata si separata din punct de vedere teritorial, in cadrul careia se executa fie in aceeasi activitate din punct de vedere tehnologic, fie anumite operatii necesitate de fabricarea unor produse, a unor subansamble sau piese identice sau de acelasi tip. Atelierul de proiectare se constituie ca veriga structurala a intreprinderii, atunci cand volumul de munca necesita de regula cel putin 25 de persoane. Pentru un volum de munca mai redus, in locul atelierului se constituie un colectiv de proiectare; In cadrul organizarii unitatilor de productie, veriga structurala de baza o constituie locul de munca. Prin loc de munca se intelege acea parte a suprafetei de productie a unui atelier, sau a unei sectii dotata cu utilaje si echipamente corespunzatoare, destinate executarii anumitor operatii, in vederea obtinerii productiei sau a servirii procesului de productie. Un loc de munca poate fi universal atunci cand, in cadrul lui, se executa un tip de operatie la o mare varietate de produse, sau specializat, atunci cand se executa o operatie la un fel de produs sau piesa, in mod repetat. La un loc de munca poate lucra un singur muncitor sau mai multi muncitori, sub forma de echipa, sau un singur muncitor poate lucra la mai multe masini. Tipuri de structuri de productie si conceptie Exista trei tipuri principale: 1. Structura de productie de tip tehnologic; 2. Structura de productie pe produse; 3. Structura de productie mixta. Structura de producie tehnologic se bazeaza pe modul organizarii sectiilor de productie de baza dupa principiul tehnologic. Acest tip de structura la care unitatile de productie sunt specializate pentru executarea unui anumit stadiu sau a unei anumite faze a procesului tehnologic pentru toate produsele intreprinderii care necesita acest lucru, se adopta la intreprinderile cu productie individuala sau de seri mica. Avantaje: a. - asigura fabricarea unei nomenclaturi variate de produse; b. -permite o folosire rationala a utilajelor printr-o incarcare completa;creeaza conditii pentru folosirea optima a muncitorilor din intreprindere, care au o astfel de participare incat sa poata executa un tip de operatie la o diversitate de produse. Dezavantaje: a. necesita un volum sporit de transporturi interne, ca urmare a amplasarii utilajelor pe grupe omogene de masini; b. cresc intreruperile in functionare a utilajelor, datorita timpilor de reglare necesitati de trecerea de la fabricarea unui produs la altul; 40

c. se micsoreaza raspunderea colectivitatii sectiilor pentru calitatea produsului final, ca urmare a trecerii produselor pentru prelucrare la mai multe sectii; d. nu permite folosirea organizarii productiei in flux, cu avantajele pe care prezinta aceasta.

INTREPRINDEREA SECTII DE BAZA


PREGATITOARE FILATURA TESATORIE FINISAJ (MACERIZARE, IMPRIMARE, APRETARE)

SECTII AUXILIARE

SECTII DESERVIRE

SECTII ANEXE
VALORIFICARE DESEURI

REPARATII ENERGETICA PRODUCTIA DE FUSE SI SUVEICI AMBALAJE

TRANSPORTURI DEPOZITE LABORATOR

Structura de productie pe produse se caracterizeaza prin faptul ca organizarea sectiilor de productie este facuta dupa principiul obiectului de fabricatie, fiecare sectie fiind astfel organizata incat sa asigure fabricarea unui produs sau a unei parti a acestuia. Acest tip de structura este recomandata la intreprinderile organizate pe productia in masa sau in serie mare. Avantaje: a. asigura organizarea productiei in flux in cazul sectiilor de productie; b. permite o specializare continua a productiei cu toate avantajele ce decurg din aceasta; c. creeaza conditii necesare pentru introducerea de tehnologii noi; d. permite specializarea cadrelor si cresterea calificarii lor; e. asigura cresterea productivitatii muncii, reducerea ciclului de productie si a costului de productie; f. reduce volumul de transport ca urmare a asigurarii continuitatii productiei in cadrul organizarii productiei in flux. Dezavantaje: a. are o flexibilitate redusa, schimbarea sortimentului sau structurii acestuia necesitand reorganizarea sectiilor de productie, ceea ce determina in prelucrarea folosirii utilajelor, a fortei de munca si aparitia unor costuri suplimentare; b. schimbarea structurii sortimentelor poate duce la folosirea incompleta a unor utilaje. Acest tip de structura poate fi folosit in conditiile productiei de serie mare sau de masa.

41

INTREPRINDEREA

SECTII DE BAZA

SECTII AUXILIARE

SECTII DESERVIRE

CARAMELAJ CIOCOLATA JELEURI DRAJEURI BOMBOANE

CENTRALA DE FORTA REPARATII CARTONAJ

TRANSPORTURI GOSPODARIA DEPOZITELOR

CUTII
TAMPLARIE

Structura de productie mixta se caracterizeaza prin faptul ca organizarea sectiilor de productie se face dupa principiul mixt (o parte dupa principiul tehnologic si o parte dupa principiul pe produse). Avantaje: a. permite fabricarea unei nomenclaturi variate de produse, in conditiile folosirii organizarii productiei in flux, la unitatile de productie cu productia organizata dupa principiul pe obiecte; b. asigura o flexibilitate sporita a intreprinderii, atunci cand se trece la fabricarea unor noi produse; c. creeaza conditii pentru specializarea unor sectii in anumite produse, asigurand prin aceasta, cresterea productivitatii muncii si reducerea costurilor de productie; d. permite introducerea de tehnologii noi; Dezavantaje: a. datorita organizarii sectiilor de productie dupa principiul tehnologic, volumul transporturilor in aceste sectii este ridicat, avand loc intreruperi in fabricatia produselor, marind astfel durata ciclului de fabricatie.

CAPITOLUL V
42

STRUCTURA DE PRODUCIE 5.1. Structura organizatoric a ntreprinderii; 5.1.1.Componentele structurii organizatorice i relaiile dintre ele; 5.1.2. Relatiile de autoritate (ierarhice, functionale si de conducere); 5.1.3.Relatiile de cooperare, control si reprezentare; 5.1.4.Principiile care stau la baza structurii organizatorice a ntreprinderii; 5.1.5.Documente de formalizare a structurii organizatorice a ntreprinderii; 5.2. Organizarea structural a ntreprinderii ; 5.2.1.Structura de producie i concepie a unei ntreprinderi de producie industrial; 5.2.2.Structura de producie i concepie de tip tehnologic; 5.2.3. Organizarea structural a sistemelor de producie.

5.1.Structura organizatoric a ntreprinderii


Aa cum s-a mai precizat, ntreprinderea este o colectivitate uman legal constituit care are ca obiectiv realizarea unor produse, executarea unor lucrri sau prestarea unor servicii destinate vnzrii la un pre care s acopere cheltuielile i s realizeze un profit care s satisfac investitorul. Indeplinirea de ctre o ntreprindere a obiectivelor stabilite n condiii ct mai eficiente necesit n primul rnd o conducere competenta si un cadru organizatoric rational care se realizeaza prin elaborarea structurii sale organizatorice. Definitia structurii organizatorice:prin structura organizatorica se intelege ansamblul persoanelor cu functii de conducere si a compartimentelor de munca tehnice, economice si administrative, modul cum sunt acestea constituite si grupate precum si legaturile ce se stabilesc intre ele in vederea functionarii normale a intreprinderii.

5.1.1.Componentele structurii organizatorice i relaiile dintre ele


Structura intreprinderilor este foarte diferita. Aceasta rezulta din analiza modului in care se organizeaza chiar in cadrul aceleiasi ramuri de productie, avand in vedere ca depinde de o serie de factori cum sunt: structura si volumul productiei, natura procesului tehnologic, gradul de mecanizare si automatizare, gradul de specializare, amplasarea teritoriala, gradul de autonomie. Totusi exista cateva elemente nelegate de specificul productiei si care sunt comune tuturor intreprinderilor. Acestea sunt ; -Functia ( postul) . -Evantaiul subordonarilor ( norma de conducere) . -Compartimentele de munca. 43

-Treptele sau nivelele ierarhice. -Relatiile dintre compartimente ( relatii organizationale ) . -Atributiile ( functiile ) conducerii. -Functiunile intreprinderii. Functia reprezinta ansamblul sarcinilor care-i revine in mod organizat si permanent unui salariat pe un anumit loc de munca, este cea mai mica subdiviziune organizatorica a intreprinderii. Pentru delimitarea functiilor fiecare domeniu de activitate trebuie divizat in sarcini de munca si gruparea lor pe functii potrivit naturii, gradului de complexitate si interdependenta dintre ele. Sarcina este cea mai mica unitate de munca individuala. Din punct de vedere organizatoric functia este definita prin competentele, autoritatea si responsabilitatea conferite salariatului ce o realizeaza si care trebuie sa fie exprimate prin denumirea functiei. Prin competenta se intelege capacitatea individuala sau colectiva de a indeplini anumite sarcini dintrun domeniu definit de munca si presupune un volum de cunostinte de specialitate si o serie de aptitudini specifice. Autoritatea se poate defini ca fiind dreptul incredintat unei persoane de a lua decizii, de a da dispozitii si de a controla realizarea acestora. Responsabilitatea se poate defini ca fiind totalitatea obligatiilor ce trebuie indeplinite, obligatii ce pot fi incredintate printr-o reglementare sau de catre seful direct. Analizand competentele, autoritatea si responsabilitatile unei functii acestea se pot imparti in doua categorii :functii de executie si functii de conducere. Prin functie de executie se intelege acea functie caracterizata prin sfera limitata a competentelor care se limiteaza la executarea de lucrari sau rezolvarea de probleme si nu presupune coordonarea activitatii altor persoane. Functia de conducere se caracterizeaza prin stabilirea de competente si responsabilitati din domenii mai largi de activitate presupunind cu necesitate coordonarea activitatii unui numar de persoane, a unui colectiv. Functiei de conducere ii sunt sunt specifice atributiile de previziune, organizare, coordonare, comanda si control. Norma de conducere trebuie stabilita astfel incat conducatorul sa poata coordona munca intregului colectiv si a fiecarui subordonat in parte. Cu cat un conducator lucreaza nemijlocit cu un numar mai mare de executanti cu atat numarul personalului de alta specialitate (tehnic, administrativ, economic) este mai redus. Compartimentul de munca este subunitatea organizatorica alcatuita dintr-un numar de salariati uniti sub o autoriate unica pentru a executa in mod permanent anumite activitati bine precizate. In intreprinderi compartimentele pot fi organizate sub forma de sectii, ateliere, sectoare, birouri, servicii, compartimente, laboratoare de cercetari, de proiectare, oficii de calcul s.a., in scopul gruparii rationale a activitatii intreprinderii, in functie de specificul de productie si tehnologic asigurandu-se o adancire a specializarii activitatii executate. Compartimentele se pot clasifica dupa mai multe criterii dar cel mai des dupa modul de exercitare a autoritatii. -compartimente ierarhice CI -functionale CF -de conducere CC Compartimentele ierarhice sunt acelea care se caracterizeaza prin autoritatea pe care au conducatorii acestora asupra conducatorilor compartimentelor direct subordonate de a da dispozitii si de a fi informati asupra modului cum acestea se realizeaza. 44

Compartimentele functionale sunt investite cu autoritate functionala intr-un domeniu definit de activitate in virtutea careia face sugestii si propuneri, recomandari de rezolvare a problemelor in care are competenta. Compartimentul de stat major, este investit cu autoritate functionala intr-un domeniu definit de activitate fiind atasat conducerii intreprinderii pentru care elaboreaza propuneri de decizii privind rezolvarea problemelor pe care conducerea le cere. Responsabilitatile apar din necesitatea functionarii normale a intreprinderii. Se considera ca exista in cadrul intreprinderii urmatoarele 4 categorii de relatii ; a. relatii de autoritate (ierarhice, functionale si de conducere); b relatii de cooperare; c relatii de control; d relatii de reprezentare.

5.1.2. Relaiile de autoritate (ierarhice, funcionale i de conducere);


Relaiile de autoritate sunt cele instituite de conducerea intreprinderii prin diferite acte sau norme elaborate ; regulamentul de organizare si functionare, regulamentul de ordine interioara, decizii ale conducerii etc. si care atrag dupa sine obligativitatea exercitariilor ca o conditie indispensabila desfasurarii normale a activitatii intreprinderii. Teoria si practica conducerii au pus in evidenta existenta urmatoarelor trei categorii de relatii de autoritate: ierarhice, functionale, de stat major. Relatiile ierarhice stabilesc raporturile intre functii de conducere si cele subordonate. Acestea sunt adevaratele realtii de autoritate in virtutea carora intreprinderea poate si reprezinta grafic ca o piramida cu mai multe etaje in varful careia se afla conducatorul unui personal sau colectiv si la baza functiile de executie. Relatiile ierarhice exprima esenta muncii de conducere asigurand unitatea de actiune a intregului sistem (intreprinderea) . Relatiile functionale sunt cele ce se stabilesc intre doua compartimente unde unul are asupra celuilalt o autoritate functionala (de competenta) ce se traduce in sugestii, reglementari, avize, date celorlalte compartimente in virtutea specializarii pe care o are compartimentul respectiv. Relatiile de stat major se stabilesc atunci cand un colectiv de stat major primeste o delegare pentru rezolvarea unor probleme ce vizeaza activitatea unuia sau mai multor compartimente in virtutea competentei specializate pe care o au.Aceste compartimente nu intervin in numele lor propriu ci in numele conducerii care le-a dat delegarea temporara respectiva.

5.1.3.Relaiile de cooperare, control i reprezentare


Relatiile de cooperare se stabilesc de regula intre compartimentele de pe acelasi nivel ierarhic dar care apartin unor sectoare diferite. Se realizeaza practic pe baza de relatii personale (prietenie) si in felul aceasta se ocoleste linia ierarhica oficiala. Astfel creste operativitatea in cadrul intreprinderii. Se nasc spontan si din necesitatea cooperarii pentru realizarea in comun a unor obiective. Realtiile de control se stabilesc atunci cand unii salariati investiti cu autoritatea necesara sunt insarcinati sa verifice cum sunt duse la indeplinire unele decizii ale conducerii, rezultatele activitatii unor compartimente, eficienta unor actiuni intreprinse etc.In aceasta situatie autoritatea de a controla nu presupune si autoritatea de conducere, deoarece deciziile impuse de rezultatele controlului urmeaza sa fie luate de conducatorul ierarhic al compartimentului respectiv. 45

Relatiile de reprezentare sunt cele stabilite intre diferitele organizatii ale salariatilor cum ar fi : organizatia sindicala etc. si conducerea intreprinderii.Uneori aceste relatii sunt si de control cum ar fi cele privind tehnica proteciei muncii.

5.1.4.Principiile care stau la baza structurii organizatorice a intreprinderii


Tradiional structura ntreprinderii se bazeaz pe principiul ierarhiei. n management se disting trei niveluri ierarhice:de varf, mediu si operational. n cadrul managementului de vrf (top) ntr conducerea ntreprinderii Director General. Aici se stabileste scopul ntreprinderii, se determin strategia, se aproba deciziile importante. La nivelul managementului mediu se prelucreaz informaia top-managerial, care vine de la nivelul TOP i se elaboreaz tactica implementrii deciziilor adoptate. n cadru managementului mediu intr specialitii principali, efii seciilor de baz, etc. Nivelul operativ reprezint lucrtorii i managerii de rnd, care sunt implicati nemijlocit n procesul de producie (meteri, brigadieri, etc.) Structura ntreprinderii prevede c informaia trece de la nivelul cel mai mai de sus la cel de jos i invers si poate fi exprimat prin schema organizaional de conducere(organigrama), structura de producie, schema funcionrii ntreprinderii. Structura organizaional a ntreprinderii reprezint totalitatea subdiviziunilor i unitilor a ntreprinderii, implicate n activitatea economic, organizat astfel incat deciziile i aciunile manageriale s fie uor implementate i sa asigure desfurarea eficient a activitii compartimentelor i ntreprinderii n general. Structura organizaional a firmei reglementeaz gestionarea resurselor umane, materiale, financiare i informaionale corporative i este o component de baz a sistemului de management. De raionalitatea structurii organizatorice depinde n mare msur coninutul i mbinarea sistemului de obiective, configuraia i funcionalitatea sistemului informaional i decizional, gama metodelor i tehnicilor de management utilizate etc. n procesul elaborarii structurii organizaionale trebuie avute in vedere cateva principii de management: -principiul ierarhiei potrivit cruia organizaia cuprinde un ansamblu de linii ierarhice, care pornesc din vrful structurii spre baza acesteia i dealungul crora se exercit autoritatea deinut de nivelul superior i delegat spre nivelele inferioare; -principiul unitatatii de comand, potrivit creia orice lucrtor nu primete dispoziii dect de la un ef ierarhic; -principiul specializarii organizaionale, n virtutea cruia fiecare lucrtor trebuie s ndeplineasc sarcini specializate, care snt mai uor nsuite, ceea ce duce la creterea productivitii muncii; -principiul evantaiului subordonailor, potrivit cruia un ef poate conduce, n mod corespunztor, numai un anumit numr de subordonai, care indic limitele puterii sale ierarhice i importana delegrii; Structura funcional, frecvent adoptat de organizaii, se caracterizeaz prin: -specializarea activitilor i integrarea lor n funciuni distincte; 46

-crearea compartimentelor funcionale i operaionale n care se desfoar activitile grupate dup diverse criterii; -coordonarea compartimentelor este asigurat de insui eful organizaiei; -avantajul este dat de coordonarea unitar i controlul complet asupra ntregii organizaii; -dezavantajul este creat prin caracterul secvenial dintre activiti.

5.1.5.Documente de formalizare a structurii organizatorice a ntreprinderii


Pentru formalizarea structurii organizatorice se folosesc urmatoarele documente: a) regulamentul de organizare si functionare (R.O.F.), care e format din cinci pari i anume: 1- prima parte, denumita organizarea firmei, cuprinde dispozitii generale, actul normativ de nfiintare, obiectul de activitate, tipul societatii, statutul juridic si prezentarea structurii organizatorice; 2- partea a doua se refera la atributiile firmei; 3- n partea a treia se fac precizari cu privire la conducerea firmei. Se precizeaza care sunt atributiile adunarii generale a actionarilor, atributiile consiliului de administratie, atributiile conducerii executive cu detalierea responsabilitatilor pentru functiile de director general si director pe functiuni; 4- partea a patra cuprinde atributiile s diagrama de relatii pentru fiecar compartiment functional si operational; 5- partea a cincea cuprinde dispozitii generale. b) fisa postului este un document operational important ce prezinta n detaliu elementele cerute unui salariat pentru ca acesta sa-si poata exercita n conditii normale activitatea. Fisa postului cuprinde: - denumirea si obiectivele postului - compartimentul din care face parte - competentele si responsabil - cerinte referitoare la studii, vechime si aptitudini. Fisa postului serveste ca document organizatoric indispensabil fiecarui salariat si ca suport pentru evaliarea muncii acestuia. c) organigrama - o reprezentare grafica a structurii organizatorice a ntreprinderii si reda o parte din componentele structurii, si anume: 47

- compartimente - nivelurile ierarhice - relatiile organizationale - ponderea ierarhica. Organigrama este un instrument important folosit n analiza managementului firmei. Din punct de vedere al sferei de cuprindere pot fi: - organigrame generale - organigrame partiale. Din punct de vedere al modului de ordonare a compartimentelor si a relatiilor dintre ele, organigramele pot fi: - piramidale, - circulare,
- orientate de la dreapta la stnga. MODEL DE ORGANIGRAMA:

Director general

Director financiar

Director comercial

Director productie

Directot tehnic

Contabilitatea Planificarea Sectia economica

Sectia vanzari Sectia marketing Sectia PR

Receptionarea Prelucrarea Sectia prod gata

5.2. Organizarea structural a ntreprinderii industriale 5.2.1.Structura de producie i concepie a unei ntreprinderi de producie industrial
Structura de producie i concepie a unei ntreprinderi de producie industriala se refer la numrul i componenta unitilor de producie, de control i cercetare, mrimea i amplasarea lor pe teritoriul ntreprinderii, modul de organizare intern a acestora i legturile funcionale care se stabilesc ntre ele n cadrul procesului de producie i cercetare. Structura de producie i concepie este formata dintr-un numr stabilit de verigi organizatorice de producie : 48

-secii de producie, montaj sau "service"; -ateliere de producie, montaj, proiectare; -laboratoare de control i cercetare; -sectoare de producie; -locuri de munca. Veriga de baz a structurii de producie a ntreprinderii este secia ca o verig structural determinat tehnico-productiv i organizatorico-administrativ, n cadrul cruia se execut un produs sau o parte a acestuia sau se desfoar un anumit stadiu a procesului tehnologic. Se deosebesc dup rolul n proces de fabricaie a produciei de baz a ntreprinderii: de baz auxiliare - de servire secundare. Seciile de baz pregtitoare sunt acele secii n care se execut faze pregtitoare ale procesului tehnologic cum sunt: turnarea i forjarea de piese n construcia de maini, filatura n industria textil, croirea n industria de confecii etc. Seciile de baz prelucrtoare sunt acele secii n cadrul crora are loc transformarea propriu-zisa a materiilor prime i materialelor n produse care constituie obiectivul de baz al ntreprinderii. Aceste secii sunt cele de prelucrri mecanice n construcia de maini, cele de estorie n industria textil sau cele de confecionat din industria confeciilor. Seciile de baz de montaj -finisaj cuprind procese de producie n cadrul crora are loc realizarea diferitelor produse din ansamblele i subansamblele componente sau de finisare a produsului finit, cum ar fi seciile de montaj i probe tehnologice din construcia de maini i seciile de imprimare sau apretare din industria textil. Seciile auxiliare sunt verigi de producie n cadrul crora se execut produse sau lucrri care nu constituie obiectul activitii de baz al ntreprinderii, dar care sunt absolut obligatorii pentru buna desfurare a proceselor de producie de baz. Seciile auxiliare cele mai des ntlnite n cadrul ntreprinderilor industriale sunt secia energetic (centralele productoare de diferite feluri de energie energie electric, abur, aer comprimat etc), secia de SDV-uri, secia de reparaii etc. Seciile de servire sau de deserevire sunt acele verigi structurale n cadrul crora se execut activiti de producie ce se constituie ca servicii att pentru seciile de baz, ct i pentru seciile auxiliare, cum ar fi spre exemplu secia reele energetice (pentru transportul diferitelor tipuri de energie ctre diferiii consumatori din cadrul ntreprinderii industriale), secia depozite i secia transport intern. Seciile anex sunt verigile organizatorice destinate valorificrii deeurilor n acele ntreprinderi n care rezult o cantitate mare de materiale refolosibile. Se constituie ca secii anex ale ntreprinderii i standurile de prezentare a produselor din expoziii i trguri sau magazinele proprii de desfacere. Atelierul de producie este o verig organizatoric care i poate desfura activitatea ca subunitate de producie a unei secii de producie sau n mod independent i atunci se deosebete de secia de producie doar prin volumul de activitate care se desfoar n cadrul acestuia. Atelierul de proiectare este veriga structural a crei activitate este orientat spre executarea acelor lucrri de proiectare de dimensiuni mai reduse i care nu au fost executate de institutele de specialitate. Laboratorul de control i cercetare este veriga organizatoric n cadrul creia se execut diferite analize i msurtori a calitii produselor, a materiilor prime i materialelor. 49

Sectoarele de producie sunt subuniti ale atelierului, delimitate teritorial unde se execut o anumit faz de proces tehnologic sau anumite componente ale unui produs. Locurile de munc sunt verigile organizatorice de baz ale ntreprinderii industriale. Acestea ocup o anumit suprafa de producie dotat cu utilaje i echipamente destinate executrii unor operaii tehnologice sau servicii productive. Factorii care influeneaz modul de organizare a procesului de producie: >felul materiilor prime folosite; >caracterul produsului finit; >felul procesului tehnologic utilizat; >volumul produciei fabricate ; >gradul de integrare i nivelul de specializare; >felul produselor fabricate i natura tehnologiei; >locul de amplasare a intreprinderii.

5.2.2.Structura de producie i concepie de tip tehnologic


Structura de producie i concepie de tip tehnologic are urmatoarele caracteristici: a)organizarea seciilor de baz se face dup principiul tehnologic, denumirea seciilor de baz fiind dat de procesul tehnologic care se execut n cadrul acestora (turnatorie, forja, filatur, estorie etc.); b)n cadrul seciilor de producie locurile de munc sunt universale iar functionarea lor este asigurat de fora de munc de nalt calificare; c)amplasarea acestor locuri de munc se face dup principiul grupelor omogene de maini. Avantaje : #permite realizarea unei varieti mari de produse; #are loc o ncrcare complet a locurilor de munc; #au un grad mare de flexibilitate, datorita caracterului universal al locurilor de munc; #acest tip de structur este caracteristic tipului de serie mic sau individual. Dezavantaje : #datorit faptului c fiecare faz de proces tehnologic se realizeaz n secii diferite, transportul intern n ntreprindere este foarte costisitor; #deoarece locurile de munc trebuie s se adapteze la fabricaia unei varieti mari de produse, timpul pentru reglare al acestora este uneori foarte mare, ducnd la creterea ntreruperilor n funcionarea utilajului; #micoreaz rspunderea pentru obinerea unei caliti ridicate, datorit faptului c produsele se prelucreaz n mai multe secii de producie; #produsele au un ciclu lung de fabricaie i deci exist stocuri mari de producie neterminat, care vor influena negativ costul produselor i viteza de rotaie a mijloacelor circulante. 50

Structura de producie i concepie pe obiect are urmatoarele caracteristici: -organizarea seciilor de producie este realizat dup principiul obiectului de fabricaie; -n fiecare secie se fabric un singur produs sau componente ale acestuia, iar seciile poart denumirea produsului pe care-l fabric; -locurile de munc sunt specializate n realizarea unei singure operaii sau a unui numr foarte mic de operaii; -amplasarea locurilor de munc se face sub form de linii tehnologice specializate n fabricaia unui produs sau a unor componente ale acestuia; -acest tip de structur este specific tipului de producie de serie mare sau de mas. Avantaje: #asigur organizarea liniilor de producie n flux cu eficiena ridicat; #permite o cretere a specializrii n producie; #reduce volumul de transport intern; #reduce durata ciclului de fabricaie i a costurilor de producie; #determin o reducere substanial a stocurilor de producie neterminat. Dezavantaje: #este tipul de structur de producie cu o flexibilitate foarte redus la schimbrile sortimentale; #nu poate fi folosit n mod eficient dect pentru tipul de serie mare sau de mas. Structura de producie i concepie mixt are urmatoarele caracteristici: -organizarea seciilor de producie se face dup principiul mixt, o parte a seciilor de producie organizndu-se dup principiul tehnologic (cele pregtitoare), iar celelalte dup principiul pe obiect; -acest tip de structur este specific tipului de serie mic i mijlocie; -acest tip de structura mbin avantajele celorlalte dou tipuri i le elimin dezavantajele.

5.2.3. Organizarea structurala a sistemelor de productie


Procesul de producie este componenta de baz a oricrui sistem de producie, prin intermediul acestuia realizndu-se transformarea intrrilor de factori de producie n bunuri i servicii cerute de pia. Procesele de producie sunt formate din: a)procese tehnologice; -elementare; -complexe. b)procese naturale; c)procese de munc. 51

Procesul tehnologic este format din ansamblul operaiilor tehnologice prin care se realizeaz un produs sau repere componente ale acestuia. Procesele de producie elementare sunt acele procese prin care produsul finit se obine printr-o singur operaie tehnologic. Procesele de producie complexe exist atunci cnd asupra obiectelor muncii se execut mai multe operaii tehnologice. Procese naturale n cadrul crora obiectele muncii sufer transformri fizice i chimice sub aciunea unor factori naturali (industria alimentar - procese de fermentaie, industria mobilei - procese de uscare a lemnului etc.) Procesele de munc sunt acele procese prin care factorul uman acioneaz asupra obiectelor muncii cu ajutorul unor mijloace de munc. Tipologia proceselor de producie Dup modul de participare la obinerea produsului finit: 1.procese de producie de baz; a)procese de baz pregtitoare; b)procese de baz prelucrtoare; c)procese de montaj-finisaj. 2.procese de producie auxiliare; 3.procese de producie de servire; 4.procese de producie anex. Dup gradul de continuitate: 1.procese de producie continue; 2.procese de producie periodice. Dup modul de efectuare: -Procese manuale; -Procese manual-mecanice; -Procese mecanice; -Procese automate, cibernetizate i de aparatur, Dup modul de obinere a produsului finit: a)procese de producie directe; b)procese de producie sintetice; c)procese de producie analitice. Dup gradul de periodicitate: 1)ciclice; 52

2)neciclice Dup natura tehnologic: -procese chimice; -procese de schimbare a configuraiei; -procese de asamblare; -procese de transport.

CAPITOLUL VI METODE DE ORGANIZARE A PRODUCIEI DE BAZ 6.1. Principiile organizrii procesului de producie; 6.2. Organizarea produciei n flux trsturi caracteristice de baz ale produciei n flux; 6.3. Clasificarea variantelor de organizare a produciei n flux; 6.4.Proiectarea liniilor de producie n flux; 6.5. Organizarea spaial a liniilor de producie n flux; 6.6. Forme de organizare a produciei n flux n diferite ramuri industriale.
O organizare riguroas a procesului tehnologic de baz trebuie sa in seama de: - gruparea ntreprinderilor dupa gradul de transformare al produsului finit (intreprinderi extractive, producatoare de materii prime de baza); - tipul concret de industrie specific ramurii industriale; - gradul de complexitate a procesului tehnologic; - tipul de producie caracteristic intreprinderii (de masa, serie sau individuala). Deoarece orice intreprindere industriala poate fi incadrata intr-un anumit tip de productie(de masa, de serie si individuala), metodele de organizare a procesului tehnologic de baza si a desfasurarii lui se grupeaza, de regula, in doua mari categorii: a. metode de organizare a productiei in flux pentru intreprinderile cu productie in masa; b. metode de organizare a productiei pe grupe omogene de masini si utilaje pentru intreprinderile cu productie in serie si pentru intreprinderile cu productie individuala. In mod practic, intre cele doua grupari exista si posibilitati de circulatie. Datorita acestui fapt, o intreprindere cu productie de serie mare poate folosi metode de organizare a productiei in flux. De asemenea, in vederea cresterii eficientei productiei, exista tendinta de elaborare a anumitor metode si tehnici care sa permita organizarea productiei in flux si la intreprinderile care fabrica un sortiment mai larg, in serii mici sau chiar unicat.

6.1. Principiile organizrii procesului de producie


Organizarea productiei intreprinderilor are la baza respectarea unor principii: a. continuitatea desfasurarii intregului proces de productie; 53

b. defalcarea procesului de productie in partile sale componente: stadii, faze, operatii; c. simultaneitatea lucrului in toate stadiile de productie. Organizarea procesului de productie in intreprinderile industriale, indiferent de tipul de productie existent, trebuie sa asigure respectarea unor principii de organizare de baza: a. principiul proportionalitatii; b. principiul ritmicitatii; c. principiul paralelismului; d. principiul liniei drepte; e. principiul continuitatii. Principiul proportionalitatii cere, ca in vederea asigurarii continuitatii procesului de productie, sa existe anumite raporturi sau proportii in functie de productivitatea muncii sau randamentului utilajului, intre numarul de muncitori, numarul de utilaje(locuri de munca) si volumul operatiilor ce trebuie executate. In conditiile unei cooperari largi intre diferitele locuri de munca, sectoare, ateliere, sectii de productie, incalcarea principiului proportionalitatii si nerespectarea proportiei numerice necesare in diferite grupe de muncitori sau sisteme de masini, duce la aparitia locurilor inguste sau la aparitia excedentelor la diferite verigi de productie. In raport cu noile tehnologii, cu modificarile care apar in organizarea productiei ce duc la schimbari in productivitatea grupelor de muncitori sau in randamentul grupelor de utilaje, se impune adoptarea rapida a unor masuri, care sa refaca proportionalitatea necesara. Principiul paralelismului consta in executarea simultana a diferitelor parti ale unui produs sau a unor produse, precum si a diferitelor parti ale procesului de productie: faze, operatii, stadii. In conditiile unei organizari superioare a productiei, desfasurarea in paralel a diferitelor faze sau operatii impune, ca o conditie necesara, existenta unei anumite sincronizari in executarea acestora, in vederea obtinerii la termenele fixate a productiei finite programate. Principiul liniei drepte necesita, ca in proiectarea desfasurarii tehnologice, sa se asigure cel mai scurt drum in trecerea diferitelor materii prime sau materiale, de la un loc de munca la altul, de la o sectie la alta sau de la un atelier la altul.Aceasta presupune ca fluxul de materiale sa aiba un caracter continuu, sa fie cat mai scurt posibil, evitandu-se intoarcerile, directiile contrare sau intersectarile. Principiul continuitatii consta in asigurarea desfasurarii procesului de productie fara intreruperi sau cu intreruperi cat mai mici, pe toate fazele sau stadiile procesului de productie, astfel incat intreruperile intre operatii sau intre schimburi sa fie cat mai reduse, ajungandu-se la o lichidare a lor in conditiile automatizarii complexe de ansamblu a procesului de productie.

6.2. Organizarea produciei n flux trsturi caracteristice de baz ale produciei n flux
Organizarea productiei in flux reprezinta o forma superioara de organizare a procesului de productie, fiind folosita in mod eficient in toate cazurile in care se poate permanentiza executarea unei operatii sau a unui grup de produse pe anumite locuri de munca, asigurandu-se ca o conditie necesara, o incarcare completa a acestora. Conditia se poate exprima prin: Q * nt Ft, unde Q= volumul de productie ce trebuie executat nt= norma de timp pe produs pentru operatia data Ft= fondul de timp disponibil al masinii pe care se executa operatia Existenta acestei conditii creeaza posibilitatea fixarii si a executarii in mod permanent a operatiilor necesitate de fabricarea unui produs sau piese, pe anumite locuri de munca, amplasarea acestor locuri de munca in ordinea de executare a operatiilor si asigurarea deplasarii diferitelor materiale, produse sau piese, 54

de la un loc de munca la altul, cu ajutorul unor mijloace de transport adecvate. Pe baza acestor cerinte, se poate trece la sincronizarea executarii in timp a operatiilor si la executarea pe aceeasi baza a unei unitati de produs, la intervale de timp regulate, egale si la folosirea unor mijloace de transport pentru deplasarea produselor, mecanizate sau automatizate, cu o viteza de deplasare reglementata in mod strict. Organizarea productiei in flux se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi de baza: 1. divizarea procesului tehnologic pe operatii egale sau multiple, sub raportul volumului de munca necesar executarii lor. Acest lucru se realizeaza pe de-o parte, prin descompunerea procesului tehnologic in operatii simple, iar pe de alta parte, prin agregarea lor pentru a asigura conditiile egalitatii sau a multiplicitatii duratei lor. 2. repartizarea executarii unei operatii sau unui grup de operatii, obtinute prin agregare pe un anumit loc de munca. In cadrul repartizarii, trebuie avut in vedere inzestrarea masinilor, acolo unde operatiile trebuie executate cu mai multe organe de lucru. 3. amplasarea locurilor de munca, unde se vor executa diferite operatii, in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor, procesului tehnologic dat, de regula sub forma liniei de productie in flux. Prin aceasta amplasare se asigura trecerea pe traseul cel mai scurt a obiectului muncii, ce trebuie prelucrat de la un loc de munca la altul. 4. trecerea obiectelor muncii de la un loc de munca la altul, in mod continuu sau dicontinuu, cu ritm reglementat sau liber, in raport de gradul de sincronizare a executarii operatiilor in timp. In cadrul nesincronizarii in timp a operatiilor, executarea acestora se face in mod discontinuu, desfasurarea productiei efectuandu-se pe baza unui ritm liber, acestea find elemente caracteristice ale unor forme mai putin avansate de organizare a productiei in flux. 5. executarea, in mod concomitant, a operatiilor pe toate locurile de munca din cadrul liniilor de productie in flux. La formele superioare de organizare a productiei in flux, lansarea produsului in fabricatie, trecerea lor de la un loc de munca la altul si livrarea sub forma finita se poate face la intervale de timp egale, cu marirea tactului de functionare. Desfasurarea procesului de productie pe baza unui tact de functionare este posibila ca urmare a respectarii conditiei ca duratele operatiilor sa fie egale sau intr-un raport multiplu cu marimea tactului. Mentinerea tactului de functionare necesita prevederea unei masini sau mai multora pentru executarea unor operatii, dupa cum durata operatiei este egala cu tactul sau se afla intr-un raport multiplu. 6. deplasarea obiectelor muncii sau a produselor de la un loc de munca la altul se face prin folosirea unor mijloace de transport adecvate. La formele superioare de organizare a productiei in flux, pentru deplasarea obiectelor mici si a produselor se folosesc mijloace automatizate sau mecanizate de transport, numite benzi transportoare sau conveioare, a caror viteza de deplasare este corelata in mod strict cu tactul de functionare a formei de organizare a productiei in flux. 7. executarea in cadrul formei de organizare a productiei in flux (pe linie tehnologica, automata, banda rulanta, etc.) a unui fel de produs sau piesa, sau a mai multor feluri de produse sau piese, apropiate intre ele, sub raport constructiv, sub raportul procesului tehnologic si sub raportul gabaritelor.Pentru toate acestea trebuie sa existe o anumita omogenitate a calitatii si dimensiunii materialelor sau semifabricatelor folosite, potrivit prevederilor standard sau normelor interne. Prin organizarea productiei in flux se intelege acea forma de organizare a productiei caracterizate prin specializarea locurilor de munca in executarea anumitor operatii, necesitate de fabricarea unui produs sau piese sau a unui grup de produse sau piese, prin amplasarea locurilor de munca in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor si prin deplasarea obiectului muncii sau a produselor de la un loc de munca la altul, cu mijloace adecvate de transport, de regula mecanizate sau automatizate, iar in stadiile superioare de organizare, intregul proces de productie desfasurandu-se in mod sincronizat pe baza unui tact de functionare, dinainte stabilit. 55

6.3. Clasificarea variantelor de organizare a produciei n flux


Formele de productie in flux se pot clasifica dupa urmatoarele criterii: a. dupa gradul de mecanizare si automatizare a executarii operatiilor; b. dupa gradul de continuitate; c. dupa nomenclatura productiei fabricate; d. dupa gradul de ritmicitate; e. dupa pozitia obiectului de prelucrat; f. dupa modul de trecere al produsului de la un loc de munca la altul; g. dupa configuratia liniei de productie; h. dupa gradul de cuprindere a productiei intreprinderii; i. dupa modul de deplasare a produsului de la o operatie la alta; Dupa gradul de mecanizare si automatizare a executarii operatiilor deosebim trei forme: 1.forme de organizare a productiei in flux unde predomina munca manuala; 2.forme de organizare a productiei in flux unde predomina productia semi-mecanizata; 3.forme de organizare a productiei in flux cu productia mecanizata sau automatizata; Dupa gradul de continuitate exista doua forme de organizare; 1.forme de organizare a productiei in flux continuu; 2.forme de organizare a productiei in flux discontinuu sau intermitent. In cadrul liniilor de productie in flux continuu, trecerea obiectului muncii sau a produsului de la o operatie la alta se face in mod continuu, potrivit tactului de functionare stabilit, ca urmare a faptului ca pe fiecare loc de munca, durata operatiilor de executat este egala cu tactul sau un multiplu al tactului. Asigurarea continuitatii lucrului se realizeaza ca urmare a sincronizarii executarii in timp a operatiilor de productie. Potrivit acestei sincronizari, produsele trec spre prelucrare la diferite operatii pe locuri de munca, la intervale de timp precise, fara a astepta nici un moment lansarea in fabricatie a produsului pe linie. Forma de organizare a productiei in flux discontinuu sau intermitent se caracterizeaza prin lipsa de sincronizare a executarii in timp a operatiilor, functionarea acestora neavand la baza un tact bine stabilit. Datorita faptului ca durata diferitelor operatii nu este egala sau nu se afla intr-un raport multiplu, incarcarea utilajelor si a muncitorilor nu se poate face in mod uniform, si ca urmare a acestor nesincronizari procesul de productie intrerupe, apar locuri inguste si stocuri mari de productie neterminata. In aceasta situatie sunt necesare masuri organizatorice pentru evitarea acestor fenomene negative, de exemplu la locuri de munca insuficient incarcate, sa fie repartizate lucrari de la alte sectoare sau daca acest lucru nu este posibil, se poate trece la lucrul la mai multe masini deservite de un singur muncitor, scopul fiind folosirea completa a fondului de timp disponibil. In raport cu nomenclatura productiei fabricate, formele de organizare a productiei in flux se clasifica in trei categorii: 1. forme de organizare a productiei in flux cu nomenclatura constanta; 2. forme de organizare a productiei in flux cu nomenclatura variabila; 3. forme de organizare a productiei in flux cu nomenclatura in grup. Formele de organizare a productiei in flux cu nomenclatura constanta se caracterizeaza prin aceea ca, in cadrul lor, se fabrica in mod constant un singur fel de produs, in cantitati mari.Aceasta categorie este specifica productiei de masa si in cadrul sectiei(atelierului) se pot specializa mai multe locuri de munca pentru realizarea produselor respective. Formele de organizare a productiei in flux cu nomenclatura variabila se caracterizeaza prin aceea ca se fabrica mai multe feluri de produse, care au un proces tehnologic asemanator. Aceste forme de productie 56

sunt astfel concepute incat sa poata fi restructurate usor atunci cand se trece de la fabricarea unei categorii de produse la alta. Folosirea lor se face, de regula, la productia de serie, unde se executa o nomenclatura relativ larga de produse, in cantitati relativ mici. Formele de organizare a productiei in flux cu nomenclatura in grup se foloseste la acele intreprinderi ce executa o nomenclatura larga de produse care sunt asemanatoare sub raportul procesului tehnologic si al configuratiei constructive. La aceasta forma, locurile de munca sunt dotate cu astfel de masini si utilaje si cu un astfel de echipament tehnologic incat sa fie posibila prelucrarea diferitelor grupe de produse sau piese asemanatoare, sub raport constructiv sau tehnologic, cu reglari minime. Pentru prelucrare se constituie grupuri de produse sau piese asemanatoare, care cuprind anumite feluri de produse, ce se executa in cantitatile solicitate. Formele de organizare a productiei in flux, unde se executa mai multe feluri de produse, se denumesc si linii polivalente. In raport cu ritmul de functionare, formele de organizare a productiei in flux se impart in: 1. linii de productie in flux cu ritm reglementat; 2. linii de productie in flux cu ritm liber. In cadrul organizarii productiei in flux, prin ritm se intelege cantitatea de produse executata de catre o linie, intr-o unitate de timp. Liniile de productie in flux cu ritm reglementat se caracterizeaza prin aceea ca trebuie sa realizeze pe unitate de timp o anumita cantitate de productie, egala cu marimea stabilita a ritmului. La aceasta forma trebuie sa existe o sincronizare a executarii in timp a operatiilor de productie, mijloacele de transport folosite pentru deplasarea obiectului muncii sau a produsului avand o viteza de miscare corelata in mod strict cu ritmul de functionare adoptat. Formele de organizare a productiei in flux cu ritm liber nu necesita sincronizarea executarii operatiilor, iar livrarea produselor se face la intervale de timp neregulate. In cazul in care exista diferente de productivitate la diferite locuri de munca, pentru a se putea asigura continuitatea lucrului se creeaza stocuri tampon intermediare de produse sau piese, ce pot fi folosite de muncitori dupa necesitati.La formele de organizare a productiei in flux cu ritm liber, mijloacele de transport au rolul de asigura doar deplasarea produselor de la un loc de munca la altul, fara ca viteza lor sa fie corelata in mod strict cu durata operatiilor. De regula, la formele de organizare a productiei in flux cu ritm reglementat produsele se afla permanent pe mijloacele de transport ( conveior sau banda) durata de executie a operatiilor fiind corelata in mod direct cu viteza de deplasare. Acest tip de organizare se intalneste la productia de serie sau de masa. In raport cu pozitia obiectului de prelucrat, se deosebesc: 1. linii de productie in flux cu obiect mobil; 2. linii de productie in flux cu obiect fix. Liniile de productie in flux cu obiect mobil reprezinta cea mai raspandita categorie in industrie. In acest caz, produsul sau piesa se deplaseaza cu mijloace de transport de la un loc de munca la altul, dupa executarea operatiei sau grupului de operatii. Liniile de productie in flux cu obiect stationar se folosesc, de regula, in industria de masini grele, la fabricarea diferitelor masini, utilaje sau agregate de dimensiuni mari si cu greutate ridicata, cum sunt navele maritime si fluviale, turbinele, cazanele. La aceasta forma de organizare, obiectul este stationar iar muncitorii se deplaseaza intr-o anumita ordine, la anumite intervale de timp, de la un produs la altul, pentru executarea diferitelor operatii. In raport cu modul de trecere a produselor sau pieselor de la un loc de munca la altul, se deosebesc: 1. forme de organizare a productiei in flux la care trecerea produselor sau pieselor se face bucata cu bucata; 2. forme de organizare a productiei in flux la care trecerea produselor sau pieselor se face in loturi. 57

In primul caz, aceasta organizare se foloseste cand avem productie in flux continuu cu tact de functionare pentru produsele care necesita prelucrare, montaj sau finisare si, care, prin greutatea si volumul lor, impun o deplasare individuala. Cea de-a doua forma se foloseste la productia in flux discontinuu sau intermitent, de regula pentru produsele de dimensiune si greutate mica si la care, datorita lipsei tactului de functionare, se poate face prelucrarea la un loc de munca a mai multor produse sau piese sub forma de loturi. Dupa configuratia modului de amplasare a locului de munca pe suprafata de productie, organizarea productiei in flux se poate prezenta sub diferite variante: 1. forme de organizare a produciei n flux n linie dreapta; 2. forme de organizare a produciei n flux n careu; 3. forme de organizare a produciei n flux n zig-zag; 4. forme de organizare a produciei n flux n linie curba; 5. forme de organizare a produciei n flux n cerc, etc. Adoptarea uneia sau alteia dintre variante se face in functie de numarul operatiilor ce trebuie executate cu masinile sau utilajele necesare, in functie de suprafata de productie disponibila, de gradul de automatizare a transportului, etc. Forma cea mai des intalnita de amplasare a locurilor de munca, in cadrul productiei in flux este cea in linie, potrivit careia, locurile de munca se pot aseza de-a lungul benzii transportoare pe un rand sau pe doua, cu diferite scheme de deplasare a obiectului sau a produsului de la un loc de munca la altul. Dupa gradul de cuprindere a productiei intreprinderii in cadrul organizarii productiei in flux se deosebesc: 1. forme de organizare a productiei in flux pe sectoare; 2. forme de organizare a productiei in flux pe sectii; 3. forme de organizare a productiei in flux pe intreaga activitate. Formele de organizare pe sectoare se organizeaza pentru fabricatia diferitelor piese sau semifabricate doar in cadrul unui sector de productie. Organizarea pe sectii se intalneste atunci cand intregul proces de productie al sectiilor se desfasoara in flux, cum este cazul organizarii liniilor tehnologice pentru fabricarea diferitelor piese in sectiile de prelucrari mecanice sau in sectiile de montaj. Organizarea productiei in flux pe intreaga intreprindere se intalneste in cazul in care toate operatiile de productie si transport, din momentul lansarii in fabricatie a materiilor prime si pana in momentul iesrii din fabricatie sub forma de produs finit, se desfasoara in mod continuu sincronizat, potrivit tactului de functionare stabilit, pe intreaga suprafata a intreprinderii. In raport cu modul de deplasare a produselor intre operatii: 1. forme de organizare a productiei in flux neinzestrate cu mijloace de transport speciale; 2. forme de organizare a productiei in flux inzestrate cu mijloace de transport neactionate mecanic; 3. forme de organizare a productiei in flux inzestrate cu transportoare mecanice.

6.4.Proiectarea liniilor de producie n flux

58

Proiectarea liniilor de productie in flux este legata direct de proiectarea produselor, de particularitatile de ordin constructiv si tehnologic ale produselor cat si de marimea seriilor de fabricat ale acestora. Proiectarea liniilor de productie in flux se realizeaza pentru intreprinderile sau unitatile de productie odata cu proiectarea intreprinderii iar, pentru intreprinderile deja existente, cu ocazia efectuarii studiului de modernizare sau dezvoltare a diferitelor unitati de productie. Proiectarea optima a liniilor de productie in flux necesita crearea unor conditii materiale, prin proiectarea constructiva si tehnologica a produselor. Astfel, la proiectarea constructiva a diferitelor produse sau piese, trebuie sa se tina seama de posibilitatile fabricarii lor in conditiile productiei in flux, asigurand stabilitatea lor constructiva, folosirea constructiilor tip pentru diferite piese sau semifabricate, unificarea si tipizarea pieselor, posibilitatea prelucrarii acestora in conditii superioare. Pe baza acestor conditii se trece la proiectarea tehnologica de fabricatie, prevazandu-se prin aceasta, formele concrete de desfasurare a procesului tehnologic, in conditiile organizarii productiei in flux. In cadrul proiectarii tehnologice se va stabili nomenclatura produselor sau pieselor ce se vor executa, se va elabora tehnologia de fabricatie prin precizarea operatiilor de executat, a succesiunii lor, a utilajelor ce vor fi folosite, a echipamentului tehnologic, precum si a normativelor de baza referitoare la normele de munca ale muncitorilor, la normele de folosire a utilajului, a masinilor si instalatiilor, la regimul de lucru, etc. Pe baza acestor date cu caracter tehnologic se va adopta tipul de linie de productie in flux continuu sau discontinuu, configuratia liniei, modul de deplasare a produselor, bucata cu bucata sau in loturi, felul mijloacelor de transport care vor fi folosite pentru deplasarea obiectului muncii sau produsului de la un loc de munca la altul, gradul de sincronizare a executarii in timp a operatiilor si elementele de calcul legate de functionarea liniei. Rezolvarea acestor probleme se face in mod diferentiat, prin luarea in consideratie a particularitatilor produsului de fabricat, a procesului tehnologic, pe baza de analiza economica, urmarindu-se adoptarea unei variante optime. Proiectarea liniei de productie in flux la intreprinderile deja existente necesita rezolvarea acelorasi probleme ca la intreprinderile noi, daca este vorba de introducerea in fabricatie a unor noi produse, caz in care trebuie acordata o atentie deosebita reorganizarii productiei pentru trecerea la organizarea productiei in flux, astfel incat sa se faca cu perturbari minime in activitatea de productie curenta. Introducerea productiei in flux la intreprinderile deja existente necesita o revizuire a constructiei produselor si a procesului de fabricare a acestora, urmarindu-se prin aceasta simplificarea si tipizarea constructiilor si a procesului tehnologic, folosirea unor piese sau subansamble normalizate, adoptarea unor tehnologii tip, folosirea unor mijloace specializate si de mare randament.

6.5. Organizarea spaial a liniilor de producie n flux


Proiectarea liniilor de productie in flux necesita, ca o conditie esentiala, amplasarea diferitelor masini, utilaje si agregate, potrivit mersului procesului tehnologic si adoptarea unei organizari spatiale a desfasurarii fluxului de fabricatie. Pentru organizarea spatiala pot fi adoptate diferite configuratii de amplasare a utilajelor care sa respecte succesiunea prelucrarii conform mersului procesului tehnologic. Adoptarea configuratiei de amplasare se face prin luarea in considerare a unor factori: 1. numarul si durata operatiilor care trebuie executate pe o linie; 2. numarul de masini sau locurile de munca necesitate de efectuarea operatiilor; 3. lungimea liniei; 59

4. forma si marimea spatiului disponibil al unitatii de productie pe care urmeaza sa se amplaseze linia; 5. marimea, greutatea pieselor sau produselor ce urmeaza a se executa. Configuratia unei linii de productie in flux nu trebuie sa fie neaparat in linie dreapta ci poate fi si sub forma unor litere: S, U, L, M, N, O, Y, C. O configuratie optima trebuie sa asigure alimentarea in mod automat a unei masini cu produsul sau piesa de prelucrat de la masina anterioara. Masinile sau locurile de munca trebuie astfel amplasate, incat fiecare muncitor sa poata lua produsul sau piesa cat mai usor de la locul unde a fost depus de muncitorul care a efectuat operatia anterioara, sau de pe mijlocul de transport, sau sa poata efectua operatia in conditii optime fara a deplasa obiectul muncii de pe mijlocul de transport. Organizarea spatiala a utilajelor necesita ca o conditie esentiala, stabilirea mijloacelor de transport ce vor fi folosite pentru deplasarea obiectului muncii. Pot fi folosite mijloace de deplasare cum sunt: benzi rulante, transportoare pe role, conveioare, carucioare, etc. Mijloacele de transport folosite pot fi de lucru atunci cand ele asigura atat transportul cat si locul de munca pe care se executa operatia la produsul respectiv, sau pot fi distribuite atunci cand acesta asigura numai transportul produselor de la un loc de munca la altul. Alegerea tipului de mijloc de transport se face in functie de conditiile de fabricare. In cazul liniilor la care piesele se deplaseaza intr-o singura directie se recomanda folosirea transportoarelor pe role, in timp ce la deplasarea alternativa a pieselor se recomanda folosirea carucioarelor manuale. Pentru operatiile de manipulare legate de functionarea liniilor se folosesc macarale manuale electrice iar in cazul unor piese mici, sub 15 kg, incarcarea liniei se face manual. In cadrul unitatilor de productie cu spatii inguste se folosesc pentru transport, monoraiurile, iar in cazul liniilor care necesita efectuarea transportului cu o anumita viteza pentru piese de greutate mica se recomanda folosirea benzilor transportoare de cauciuc, textile, plastice.

6.6. Forme de organizare a productiei n flux, n diferite ramuri industriale


Organizarea productiei in flux se prezinta sub forme concrete, specifice, in diferite ramuri industriale determinate de particularitatile procesului tehnologic, felul si cantitatea produselor fabricate, felul materialelor folosite, numarul si caracteristicile utilajelor necesare, etc. In industria constructoare de masini, electrotehnica, electronica, organizarea productiei in flux se prezinta sub forma liniilor tehnologice de prelucrare, a liniilor automate de productie. In cadrul unitatilor industriale din aceste ramuri care au productia in masa, liniile de productie in flux sunt cu caracter continuu, organizandu-se pe sectii de productie, de regula avand caracter sincronizat. La unitatile industriale de productie in serie se folosesc linii de turnare iar in sectiile de tratament, liniile automate de tratare. In sectiile de prelucrare, forma principala de organizare o constituie linia tehnologica de prelucrare, iar in sectiile de montaj, liniile de montaj. Acestea pot fi cu un tact bine stabilit, linii in flux continuu pentru seriile mari sau in flux liber. In aceste ramuri, forma superioara de organizare o constituie liniile automate in flux, la care utilajele tehnologice de baza si auxiliare cat si instalatiile de transport formeaza un complex unic, prelucrarea si deplasarea obiectului muncii efectuandu-se automatizat pe baza de comanda centralizata, in conditiile sincronizarii operatiilor si a desfasurarii lor pe baza unui tact unic. Aceste linii automate pot fi de doua feluri: a. linii automate cu functionare discontinua; 60

b. linii automate cu rotor. c. Liniile automate discontinue pot fi: a .de tip sectionat; c. de tip complet. d. Liniile automate de tip sectionat se caracterizeaza prin faptul ca procesul tehnologic, fiind impartit pe sectiuni, si liniile sunt organizate pe sectiuni. Liniile automate de tip complet se caracterizeaza prin aceea ca liniile cuprind intregul proces tehnologic de fabricare. Liniile sectionate prezinta avantajul ca in cazul aparitiei unei defectiuni pe un punct al liniei, nu se opreste intreaga linie ci numai sectiunea unde a aparut defectiunea, celelalte sectiuni functionand pe baza unor stocuri tampon care se creeaza din timp. Caracterul discontinuu al acestor linii este determinat de faptul ca procesul de prelucrare in cazul transportului pieselor de la o masina la alta inceteaza. Liniile automate rotor se caracterizeaza prin faptul ca procesul de prelucrare se efectueaza in mod continuu, in timpul deplasarii piesei, dispunand de rotoare de lucru si rotoare de alimentare, piesele si sculele fixandu-se pe rotoarele de lucru. In ramurile industriale cu procese continue: industria chimica, petrochimica, alimentara, a cimentului, se creeaza linii tehnologice automatizate pentru intregul proces de fabricatie al unui produs, proces condus de la o camera de comanda. In industria metalurgica, organizarea productiei in flux se realizeaza prin asigurarea unei prelucrari succesive continue a materiilor prime, in sectii de furnale, otelarie si laminoare. O conditie de baza o constituie asigurarea proportionalitatii necesare intre capacitatile de productie a diferitelor stadii de productie. De exemplu, functionarea continua presupune ca pentru un agregat de mare capacitate intr-un stadiu, sa se prevada mai multe agregate de capacitate mai mica pentru stadiul urmator. Intre acestea va exista un raport cantitativ binedeterminat, impus de cerinta fluxului continuu. In industria metalurgica organizarea productiei in flux se poate face in flux simplu sau in flux combinat. La organizarea productiei in flux simplu se organizeaza o sincronizare intre functionarea agregatului principal si a utilajelor cu caracter auxiliar care impreuna formeaza o unitate. Organizarea in flux combinat consta in corelarea si functionarea fluxurilor simple, asigurand o folosire completa a capacitatii de productie a agregatelor ce realizeaza productia de baza a utilajelor si instalatiilor cu caracter auxiliar, precum si a suprafetei de depozitare. In conditiile sincronizarii fluxului tehnologic, tactul de functionare este determinat de agregatul conducator. In industria textila organizarea productiei in flux se bazeaza pe crearea sistemului de aparate; acesta se constituie pentru obtinerea unei anumite productii, prin gruparea diferitelor masini si utilaje necesitate de efectuarea operatiilor de baza si conexe, intr-o anumita proportionalitate inclusa de cerinta asigurarii continuitatii. 61

In industria textila se foloseste, de regula, organizarea productiei in flux discontinuu. In industria de confectii se folosesc mai multe forme ale organizarii productiei in flux: banda rulanta; sistemul prod-sincron; sistemul agregat cu transport orizontal mecanizat. Banda rulanta cu functionare continua si ritm reglementat se foloseste pentru fabricarea unui singur produs sau a unui numar redus de produse in serii mari de fabricatie. In cazul in care trebuie sa se treaca la intervale relativ scurte de timp de la fabricarea unui fel de produs la fabricarea altuia, datorita seriilor mici de fabricatie, banda rulanta trebuie restructurata, ceea ce necesita cheltuieli suplimentare de munca si materiale si intreruperi in functionare. Sistemul prod-sincron prezinta avantajul posibilitatii executarii simultane a mai multor feluri de produse cu procese tehnologice asemanatoare. La aceasta forma de organizare nu mai exista o sincronizare a executarii in timp a operatiilor, ceea ce face ca fiecare muncitor sa lucreze cu o productivitate la nivelul posibilitatilor lui, fara a mai depinde direct de productivitatea celorlalti muncitori. La sistemul prod-sincron operatiile se executa pe locuri de munca grupate dupa specificul operatiilor pe zone si grupe de faze intre diferite grupe de locuri de munca, creand magazii intermediare pentru aprovizionare cu semifabricate a locurilor de munca. Lansarea in fabricatie se face pe loturi, trecerea unui lot de la un loc de munca la altul facandu-se dupa executarea operatiei la toate produsele care formeaza loturile. Dupa terminarea executarii operatiei la un lot, muncitorii il predau la magazia intermediara si preiau un nou lot pentru prelucrare de la magazia intremediara. La acest sistem, locurile de munca nu se mai amplaseaza in jurul benzii transportoare ci in diferite forme, in functie de spatiul disponibil. Dezavantaje: cresterea productiei neterminate, ca urmare a lipsei sincronizarii si a benzii transportoare; necesitatea folosirii unor muncitori auxiliari pentru deplasarea produselor la diferite grupe de operatii; I4 necesitatea restructurarii modului de organizare si de amplasare a masinilor in cazul I1 trecerii la fabricarea unor produse cu proceseI3 tehnologice diferite fata de cele executate anterior. I1 I1 I3 2 I2 I1 I2 3 I7 5 4 I5 6

I6

I8 62 I9

Sistemul de organizare a productiei prod-sincron 1 5= magazii intermediare I1 I9= locuri de munca pe care se executa diferite operatii = muncitor

CAPITOLUL VII STUDIUL SISTEMELOR DE PRODUCTIE INDUSTRIALA 7.1. Noiuni de baz referitoare la studiul sistemelor; 7.1.1. Sisteme de producie industrial; 7.1.2. Metodologia proiectrii sistemelor de producie; 7.2. Sisteme de producie cibernetico industriale.

7.1. Noiuni de baz referitoare la studiul sistemelor 7.1.1.Noiunea de sistem.


Prin sistem se intelege un grup de elemente, care formeaza un intreg, ce interactioneaza si functioneaza in scopul realizarii unui obiectiv comun. Conceptul de sistem si de abordare sistemica au o larga aplicabilitate in diferite domenii ale tehnicii, economiei, biologiei, fiecare dintre acestea pot fi considerate ca sisteme de un anumit tip. O caracteristica esentiala a abordarii sistemice a problemelor o constituie faptul ca ceea ce poate fi considerat ca un sistem intr-un context dat, poate fi doar o componenta a unui sistem intr-un alt context dat. Ca regula generala, oricarui proces sau fapt identificabil i se poate asocia un sistem. Subsistemele se 63

denumesc ca fiind parti componente sau procese elementare, care sunt necesare pentru formarea unui sistem. La randul lui, fiecare subsistem poate fi descompus in mai multe componente, cu un grad mai mare de detaliere. In raport cu complexitatea unui sistem global se determina o anumita ierarhie a sistemelor si un anumit numar de subsisteme. Sistemele pot fi grupate dupa anumite criterii: a. in raport cu domeniul la care se refera: materiale au un corespondent concret in realitatea inconjuratoare: masini, echipamente, constructii, etc; abstracte pot avea o existenta numai in gandirea analistului: notiunile, ipotezele, ideile, etc. b. in raport cu originea lor: stabile naturale care raman constante, nemodificate in decursul unor perioade lungi; adaptabile se pot schimba structural sau functional, in raport de anumiti factori cu mediul in care se desfasoara. c. in raport cu legile care se stabilesc intre mediu si acestea: -inchise functioneaza fara modificari; -deschise functioneaza cu modificari continue ale componentelor lor sub influenta factorilor mediului. Putem defini sistemul prin prisma acestei clasificari ca pe un ansamblu de obiecte si un ansamblu de relatii intre acestea si atributele lor. Prin obiect intelegem parametrii sistemului referitor la procese, rezultate, control iar prin atribute intelegem proprietatile prin care se manifesta in exterior obiectul respectiv. In cadrul unui sistem, in functie de starea lor, parametrii pot lua diferite valori. Prin intermediul atributelor pot fi cuantificati parametrii sistemului. Prin ansamblu de relatii se intelege ansamblul legaturilor interne ale sistemului care leaga obiectele si atributele acestora, sistemul de subsisteme sau diferite subsisteme componente.

7.1.2. Metodologia proiectrii sistemelor de producie


Proiectarea unui sistem de productie este o activitate complexa care se realizeaza in mai multe etape, fiecare dintre acestea avand la randul lor o serie de subetape, astfel: 1. formularea obiectivului proiectului porneste de la o necesitate impusa de perfectionarea prezenta sau viitoare a diferitelor unitati economice. Elaborarea unui sistem de organizare la nivel macro economic care sa asigure folosirea optima a capitalului de productie, conditiile satisfacerii complete a cerintelor privind fabricarea produselor pentru piata interna si externa poate constitui formularea obiectivului unui studiu pentru proiectarea unui astfel de sistem de productie care sa satisfaca integral tema propusa. 2. studiul posibilitatilor de realizare are rolul de a preciza, pe baza analizei conducerii existente, daca tema proiectului este posibil de realizat atat sub aspect tehnic cat si sub raport economic. O data cu aceasta, studiul preliminar al posibilitatilor de realizare trebuie sa arate eficienta economica a sistemului de productie ce urmeza a se proiecta. 3. elaborarea proiectului - are ca subetape: definirea problemei; elaborarea modelului economico matematic al sistemului; stabilirea solutiilor; aprobarea si omologarea sistemului. 64

La elaborarea modelului se tine seama de componentele sistemului si de modul de interactiune al acestor componente avandu-se in vedere anumite criterii de optimizare. In cadrul aprobarii si omologarii se analizeaza comportamentul sistemului de productie proiectat cu performantele precedente, prin comparatia performantelor sistemului in conditiile formei anterioare de organizare. Prevederea performantelor sistemului se face in mai multe variante. Pentru analiza si punerea la punct a sistemului de productie se poate utiliza simularea functionarii sistemului prin folosirea metodei monte carlo.1) 4. realizarea sistemului se face in doua faze: - faza preliminara, de experimentare; - faza integrala, ajungandu-se in final la functionarea efectiva, potrivit sistemului de productie proiectat. 5. intretinerea sisemului presupune supravegherea relizarii continue a performantelor prevazute pentru sistem, iar pe de alta parte, aducerea, ori de cate ori este posibila, a unor ameliorari in functionare In cazul sistemelor de productie mari, etapa 3 comporta urmatorii pasi: a. definirea cerintelor de intrare iesire a sistemului; b. fixarea subsistemelor ce vor constitui obiectul modelarii; c. definirea subsistemelor; d. elaborarea diagramelor de flux, functionale ale sistemului si subsistemelor; e. scrierea specificatiilor de interconditionare a subsistemelor; f. stabilirea performantelor sistemului general si compararea cu cerintele operationale.

7.2. Sisteme de producie cibernetico industriale: informaiile i documentele specifice modulelor subsistemelor managementului operaional al produciei
Sistemul informaional modular al activitii de producie presupune divizarea subsistemelor componente n funcie de specificul procedurilor analizate, a informaiilor de intrare, ieire, a suporilor de informaii n urmtoarele module: a) Modulele subsistemului de elaborare a programului de producie Subsistemul de elaborare a programului de producie cuprinde ansamblul de activiti desfurate n scopul realizarii obiectivelor managementului tactic n domeniul funciunii de producie pe intervale de timp reduse i subunitile structurii de fabricaie. Schema bloc a activitilor este redat in continuare:

START Informaii de intrare din activitatea de: 65 pregtire tehnic ntreinere i reparaii desfacere etc.

Elaborarea programului calendaristic centralizator Program de producie calendaristic centralizator Elaborarea programelor de producie pe secii de fabricaie Program de producie lunar pe secii Elaborarea programelor de producie operative n cadrul seciilor de fabricaie Programe de producie operative STOP Fig. Schema bloc a activitilor subsistemului de elaborare a programului de producie Modulele subsistemului de elaborare a programului de producie sunt, n principal, urmtoarele: ciclograma pe produs; programul de producie calendaristic centralizator; balana de corelare capacitate-ncrcare; programul de producie operativ. a.1. Ciclograma pe produs se elaboreaz n special pentru producia de serie mic i individual, in scopul determinrii devansrilor calendaristice pe faze de fabricatie a produsului, respectiv comparativ cu termenul de livrare. Ciclograma pe produs sau pentru un lot de produse, n cazul produciei de serie mic, este un program de producie operativ care, n general, se reprezint sub forma unei diagrame Gantt, cu scara timpului n numrtoare invers. Ciclograma de fabricaie pe produs sau pentru un lot de produse precizeaz duratele de execuie, termenele de ncepere i ncheiere a execuiei pe faze ale produsului tehnologic. Informaiile de intrare necesare elaborrii ciclogramei pe produs se refer la: -diagrama de montaj a produsului; -cantitile pe articole si pe produs; - succesiunea operaiilor i fazelor procesului tehnologic; - timp normat; - formaia de lucru etc.. n urma prelucrrii acestor informaii se obin informaii referitoare la devansarea fazelor, operaiilor i purttorul de informaii Ciclograma pe produs. a.2. Programul de producie calendaristic centralizator se elaboreaz cu scopul defalcrii, pe luni, dup anumite criterii sau prin includerea ciclogramelor pe produs ntr-un grafic centralizator. Informaiile de intrare provin n principal din : - activitatea de desfacere referitoare la: >denumirea produselor; >cantitileprogramate; > termenele contractuale; - activitatea de pregtire tehnic a fabricaiei cu privire la: 66

fazele de pregtire i execuie pe produs; durata de execuie etc.. - modulul ciclograma pe produs etc.. n urma prelucrrii acestor informaii se obine purttorul de informaii Programul calendaristic centralizator, cu informaii de ieire referitoare la cantitile de realizat pe perioad, necesarul de materiale etc.. a.3. Balana de corelare capacitate-ncrcare are ca scop verificarea ncrcrii capacitii de producie cu sarcinile cuprinse n programele de producie i asigurarea echilibrului dinamic ntre necesiti i posibiliti pe o anumit perioad. Informaiile de intrare se extrag din: modulul Program calendaristic centralizator sau Program operativ, referitoare la: >denumirea produselor programate; > cantitile de efectuat; > termenele de ncepere a fiecrei faze la fiecare verig de producie etc. activitatea de planificare referitoare la: capacitatea de producie pe grupe de maini; indici de utilizare a capacitii de producie etc.; activitatea de personal referitoare la numrul mediu scriptic pe meserii. n urma prelucrrii acestor informaii rezult purttorul de informaii Balana de corelare capacitatencrcare, cu informaii referitoare la gradul de ncrcare a capacitii pe grupe de utilaje. Aceste informaii de ieire folosesc redistribuirii sarcinilor, deci modificrilor programelor de producie. a.4. Programul de producie operativ are ca scop detalierea programului calendaristic centralizator pe subuniti de timp i subuniti structurale ale ntreprinderii. Informaiile de intrare provin din: modulul Ciclogram pe produs referitoare la: >durata ciclului de producie; > termenele de ncepere i terminare a diferitelor faze sau operaii etc.; modulul Program de producie calendaristic centralizator referitor la cantitile programate pe perioade. Prin prelucrarea acestor informaii rezultProgramul operativ, cu informaii referitoare la: >denumirea reperelor operaii; > termenele de ncepere i terminare; > ordinea de lansare. b) Modulele subsistemului de lansare n fabricaie Subsistemul de lansare n fabricaie cuprinde ansamblul de activiti necesare elaborrii, multiplicrii i difuzrii documentelor la nivelul centrelor de executie, conform programelor de producie. Modulele subsistemului de lansare n fabricaie sunt: bonurile de materiale sau fiele limit; fiele de nsoire i dispoziiile de lucru. Schema bloc a activitilor subsistemului de lansare n fabricaie este : START
Informaii de intrare : programe operative consum specific operaii 67 SDV-uri

Elaborarea bonurilor de materiale i a fielor limit Fie limit de materiale Bonuri de materiale Elaborarea fielor de nsoire i a dispoziiilor de lucru Dispoziii de lucru Fie de nsoire Constituirea setului de documente de lansare Fie limit de materiale

Alte informaii
Fie de nsoire Bonuri de materiale Desene de execuie Fie tehnologice Dispoziii de lucru

STOP Fig. Schema bloc a activitilor subsistemului de lansare n fabricaie b.1 Bonurile de materiale sau fiele limit au ca scop stabilirea cantitilor de materii prime i materiale necesare executrii articolelor cuprinse n programele de producie operative. Bonul de materiale se ntocmete n dou exemplare pentru fiecare material. Documentul conine informaii despre: felul materialului; cantitatea dat n consum; locul consumului. Informaiile de intrare necesare provin n principal din: - subsistemul de elaborare a programelor de producie i, n special, din modulul Programul operativ, referitoare la: -cantitile programate; - termenele de ncepere i terminare etc.; - activitatea de pregtire tehnic, referitoare la: - caracteristicile materiilor prime; - consumurile specifice pe articole. n urma prelucrrii acestor informaii rezult purttorii de informaii: Bonuri de materiale sau Fiele limit. 68

b.2. Fiele de nsoire i dispoziiile de lucru se elaboreaz cu scopul informrii executanilor direci asupra: >operaiilor ce urmeaz a se executa; > S.D.V.-urilor necesare formaiei de lucru; >categoria de ncadrare etc.. Fia de nsoire se ntocmete ntr-un singur exemplar pentru fiecare pies, subansamblu sau ansamblu n parte. Documentul conine informaii referitoare la: denumirea articolului constructiv; locul unde se execut; S.D.V.-urile necesare; operaiile tehnologice; formaia de lucru prevzut la fiecare operaie. Dispoziia de lucru se ntocmete n dou exemplare i conine unele date de nsoire: - denumirea articolului constructiv; - locul unde se execut i operaiile tehnologice); - date privind volumul fizic i volumul de manoper pe operaii. Dispoziia de lucru este consider drept principalul act declanator al produciei, reprezentnd totodat documentul pe baza cruia se stabilete valoarea manoperei cuvenit fiecrei formaii de lucru. Informaiile de intrare pentru fiele de nsoire i dispoziiile de lucru provin din: - modulul Programul operativ, referitoare la cantitile programate, termenele de ncepere i de terminare etc.; - activitatea de pregtire tehnic referitoare la: caracteristicile tehnice ale produselor, tehnologiei de fabricaie etc.. n urma prelucrrii rezult purttorii de informaii Fia de nsoire i Dispoziiile de lucru, cu informaii de ieire necesare executanilor direci. c)Modulele subsistemului de control al ndeplinirii programelor de producie Modulele acestui subsistem sunt, n principal, urmtoarele: funcionarea utilajelor; abaterile n desfurarea procesului de producie; micarea obiectelor muncii ntre secii. c.1. Funcionarea utilajelor este urmrit zilnic, pe schimburi, evideniindu-se orele de funcionare i de nefuncionare pe cauze (defeciuni, lips de energie, lips de comenzi, de for de munc etc.). Informaiile de intrare au caracter operativ i rezult din urmrirea funcionrii utilajelor. Prin nregistrarea acestora se creeaz purttorul de informaii Fia individual U, care conine informaii de ieire referitoare la: - denumirea utilajului; - timp de funcionare; - timp de nefuncionare etc.. Tot prin prelucrare, la nivelul ntreprinderii, pe baza fielor individuale U, se ntocmete purttorul de informaii Fia recapitulativ UT, care ofer informaii pe grupe de maini referitoare la timpul de funcionare i nefuncionare pe cauze. c.2. Abaterile n desfurarea procesului de producie evideniaz, pe cauze, nerespectarea programelor de producie din punctul de vedere al cantitilor i termenelor. Pentru evidenierea acestora sunt necesare informaii din: - modulul Programul operativ, referitoare la cantitile prevzute a se executa, termenele de execuie; - procesul de producie, referitoare la: termenele efective de ncepere, cantitile efectuate etc.. 69

n urma nregistrrii acestor abateri rezult purttorul de informaii Caietul dispecerului, n care se evideniaz toate abaterile pe cauze, pe baza crora se iau decizii operative de reglare a desfurrii procesului de producie. c.3. Micarea obiectelor muncii ntre secii urmrete evidenierea abaterilor termenelor efective de predare a obiectelor muncii ntre secii fa de termenele de predare prevzute n programele de producie. Informaiile de intrare provin din modulul abaterilor de la desfurarea proceselor de producie i programelor de producie. Pe baza acestora se elaboreaz purttorul de informaii Caietul dispecerului central .
1) Apariia metodei de simulare Monte Carlo este plasat n jurul anului 1944. Aceast metod a cunoscut multe interpretri, a primit definiii variate, prin urmare putem afirma c aceast metod a parcurs un lung i controversat proces de formare i dezvoltare. Ceea ce recomand utilizarea acestei metode n rezolvarea unei game variate de probleme este faptul c, pentru a obine cel mai bun rezultat, este necesar un efort de calcul mic n comparaie cu dificultatea problemei. Simularea deciziilor economice poate fi aplicat tuturor claselor de probleme care cuprind reguli de funcionare, politici i proceduri cum ar fi cele privind adaptarea deciziilor, controlul deciziilor i politica de preuri. Aciunea tehnic de simulare nu este de fapt un procedeu de optimizare a deciziei. Rezolvarea problemelor cu ajutorul tehnicilor de simulare presupune utilizarea unor algoritmi interactivi i existena unor pai bine determinai n vederea atingerii obiectivului presupus. Datele de intrare sunt, de obicei, variabile aleatoare obinute n urma generrii lor de ctre un generator de numere aleatoare. Metoda Monte Carlo se bazeaz pe utilizarea unor astfel de variabile aleatoare, deoarece pentru modelele ce implic existena unui numr mare de variabile decizionale, metoda folosete n mod necesar tehnic de calcul, iar algoritmul metodei este prezentat n succesiunea etapelor sale interactive. Paii metodei Monte Carlo sunt urmatorii:
1. 2. 3. 4. Se determin variabilele sau componentele cele mai semnificative ale modelului. Se determin o msur a eficacitii pe care o au variabilele modelului studiat. Se schieaz distribuiile de probabilitate cumulat ale modelului. Se stabilesc irurile de numere aleatoare care sunt ntr-o coresponden direct cu distribuiile de probabilitate cumulat ale fiecrei variabile. 5. Pe baza examinrii rezultatelor obinute se determin soluiile posibile ale problemei. 6. Se genereaz un set de numere aleatoare folosind tabelele de numere aleatoare. 7. Utiliznd fiecare numr aleator i distribuia de probabilitate, se determin valorile fiecrei variabile. 8. Se calculeaz valoarea variabil funcional de performan. 9. Se reiau ncercrile de la pasul 6 i 8 pentru fiecare soluie posibil. 10. Pe baza rezultatelor obinute se ia o decizie cu privire la soluia optim.

Simularea Monte Carlo reevalueaz instrumentele n funcie de schimbrile pieei i se bazeaz pe scenarii ipotetice.

CAPITOLUL VIII MANAGEMENTUL ORGANIZAIEI N UNITILE DE PRODUCIE 8.1.Organizarea produciei industriale;


70

8.1.1. Definitia organizarii productiei si a muncii. Fabricatia si procesul de productie; 8.1.2.Criterii de clasificare a proceselor de munca; 8.2.Tipurile de producie; 8.2.2.Tipul de productie in masa; 8.2.3.Tipul de productie in serie; 8.2.4.Tipul de productie individual. 8.1. Organizarea produciei industriale 8.1.1.Definiia organizrii produciei i a muncii. Fabricaia i procesul de producie.
Organizarea produciei i a muncii se poate defini ca reprezentnd totalitatea activitatilor, masurilor, metodelor, tehnicilor sau a mijloacelor adoptate de o anumita colectivitate, stabilita pe baza de studii si calcule tehnico economice care sa tina seama de dezvoltarea tehnologica in scopul combinarii optime a mijloacelor de munca, a obiectului muncii si a fortei de munca, asigurand pe aceasta baza o eficienta maxima a folosirii lor. Cuprinde: 1.organizarea produciei de baz a ntreprinderii folosind metodele de organizare adecvate; 2.programarea i urmarirea operativ a produciei pe baza metodelor de programare; 3.organizarea pregtirilor tehnice a produciei; 4.capacitatea de producie i folosirea optim a acesteia; 5.organizarea micrii i manipulrii materiilor prime, a materialelor, semifabricatelor i produselor finite n cadrul ntreprinderii; 6.organizarea activitii de ntreinere i reparare a utilajelor; 7.gospodrirea energetic; 8.aprovizionarea procesului de producie; 9.organizarea controlului tehnic de calitate; 10.organizarea muncii. Unitatea industriala are ca functiune de baza productia (fabricaia) bunurilor materiale care se realizeaza prin desfasurarea procesului de productie industriala. Prin fabricatie se intelege acea parte a activitatii de productie care consta in folosirea mijloacelor de munca existente, astfel incat, pornind de la anumite materii prime, sa se obtina produsele finite la de calitate, cu un cost cat mai scazut si la termenele de executie prevazute. In cadrul unitatii industriale, activitatea de productie cuprinde atat fabricatia propriu-zisa cat si o serie de alte activitati, legate in mod direct de aceasta, cum sunt cele privind lucrarile de laborator, cercetare si asimilare in fabricatie a noilor produse. Activitatea de productie se realizeaza prin intermediul procesului de productie, care trebuie caracterizat atat sub raport socio-economic cat si sub raport tehnico material. Procesul de productie sub raport tehnico material poate fi definit ca un proces de unire a muncii vii cu mijloacele de productie. Prin procesul de productie a unei intreprinderi industriale se intelege totalitatea actiunilor constiente ale oamenilor, indreptate cu ajutorul mijloacelor de munca asupra obiectelor muncii, in scopul transformarii lor in bunuri materiale destinate pietei. 71

In cadrul procesului de productie, continutul principal il formeaza procesele de munca din care intelegem actiunea muncitorului cu ajutorul uneltelor de munca, asupra obiectului muncii, in vederea transformarii lor in bunuri materiale. Procesul de productie reprezinta o componenta de baza a unui sistem de productie. Daca definim productia ca un proces destinat sa transforme un set de elemente considerate intrari, intr-un set de elemente considerate iesiri, un sistem de productie poate fi definit prin acele elemente care-l compun:intrari, iesiri, proces de productie.
FORTA DE MUNCA ENERGIE MATERIALE

EFECTUAREA PROCESULUI DE PRODUCTIE PRIN FOLOSIREA MIJLOACELOR DE MUNCA

PRODUSE SAU LUCRARI

Schema intrrilor i ieirilor n cadrul procesului de producie Intrrile sunt formate din forta de munca, din diferite materiale, energie, etc. Ieirile sunt reprezentate de produsele sau lucrarile care constituie obiectul activitatii sistemului de productie. Procesul de producie este concretizat in totalitatea actiunilor constiente ale oamenilor, bazate pe folosirea cladirilor, instalatiilor, echipamentelor industriale si a tuturor celorlalte mijloace de munca, destinate transformarii elementelor materiale din intrari in elemente de iesiri ( produse sau servicii ).

8.1.2.Criterii de clasificare a proceselor de munca.


n raport cu modul n care acesta participa la obtinerea produsului finit: a. procese de baza; b. procese auxiliare; c. procese de servire. Prin procese de baza intelegem acele procese care au ca scop transformarea diferitelor materii prime, materiale in produse finite, care constituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii. Procesele de baza pot fi grupate astfel: procese de baza pregatitoare din aceasta categorie fac parte cele care executa o serie de operatii ce au drept scop pregatirea materialelor sau asigurarea de piese sau semifabricate, necesare in vederea prelucrarii propriu-zise; procese de baza prelucratoare in aceasta categorie sunt incluse procesele care asigura efectuarea operatiilor de prelucrare propriu-zisa a materiilor prime si materialelor, in vederea obtinerii produselor finite; procese de baza de finisare sau montaj in aceasta categorie se includ toate procesele care asigura obtinerea in forma finala a produselor. 72

Procesele auxiliare sunt acele procese care, prin desfasurarea lor, asigura obtinerea unor produse sau lucrari, care nu constituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii, dar care asigura si conditioneaza buna desfasurare a proceselor de baza. Procesele de servire reprezinta acea categorie de procese de munca, care au ca scop executarea unor servicii, ce nu constituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii dar care contribuie, prin efectul lor, la buna desfasurare a proceselor de baza cat si a celor auxiliare. 2. in raport cu modul in care se executa procesele de executie: f. procese manuale; g. procese manual mecanice; h. procese mecanice; i. procese automate; j. procese de aparatura. Procesele manuale sunt acelea la care muncitorul actioneaza direct sau cu ajutorul sculelor asupra obiectulor muncii, in vederea transformarii lor in produse finite. Procesele manual mecanice reprezinta acea categorie de procese de productie, caracterizate prin faptul ca o parte din procese se executa manual iar alta parte mecanizat. Procesele mecanice constituie acea categorie de procese de productie, caracterizate prin faptul ca operatiile prin care se concretizeaza procesele se efectueaza mecanizat, muncitorul fiind acela care conduce in mod direct diferite masini si utilaje. Procesele automate reprezinta acea categorie de procese de productie care se efectueaza cu ajutorul unor masini, utilaje, instalatii automatizate, muncitorii avand rolul de a urmari si supraveghea buna functionare a acestora. Procesele de aparatur cuprind acele procese de productie care se efectueaza in vase, recipiente si alte instalatii industriale capsulate, prevazute cu mecanisme care formeaza aparatura de masura si control. Dup gradul de continuitate al desfurarii, procesele de aparatura se impart in: - procese continue, in aceasta categorie intra procesele ce se caracterizeaza prin faptul ca, in cadrul instalatiilor capsulate are loc o transformare continua a materiilor prime in produse finite, odata cu deplasarea materiilor prime si materialelor pe circuitul instalatiei, avand loc si reactii chimice. In acest caz exista o stabilitate a parametrilor de functionare pe orice sectiune a aparaturii si in orice punct al masei prelucrate in cursul desfasurarii proceselor. -periodice caracterizate prin faptul ca procesul de productie se efectueaza pe faze, productia obtinandu-se sub forma de sarje, existand intreruperi determinate de timpul necesar pentru scoaterea productiei finite din aparat, incarcarea acestora cu materii prime, etc. 3. in raport cu modul de obtinere a produselor finite din materii prime: a. procese directe; b. procese sintetice; c. procese analitice. In categoria proceselor directe intra procesele de productie caracterizate prin faptul ca produsul finit se obtine ca urmare a efectuarii unor operatii succesive asupra acestor materii prime. Procesele sintetice se caracterizeaza prin faptul ca produsul finit se obtine ca urmare a efectuarii unor operatii succesive a folosirii mai multor tipuri de materii prime, care dupa diferite lucrari, necesita operatii de asamblare sau montaj. Procesele analitice sunt caracterizate prin faptul ca dintr-un singur fel de materie prima se obtine o gama variata de produse. n raport cu gradul de periodicitate al desfasurarii proceselor in timp: c. ciclice; 73

d. neciclice; In grupa proceselor ciclice intra procesele care au un caracter repetitiv ciclic, dupa anumite intervale de timp regulate, egale cu durata ciclului de fabricatie a lotului sau cu durata de elaborare a sarjei. Acest tip de procese se poate intalni in cadrul productiei de serie mare sau de masa. Procesele neciclice sunt acele procese de productie care se efectueaza o singura data, repetarea lor putandu-se efectua numai cu caracter intamplator. Astfel de procese pot fi intalnite in productia de unicate sau in procesul de reparatii accidentale. n raport cu natura tehnologica a operatiilor efectuate: a. procese chimice; b. procese de schimbare a configuratiei (formei); c. procese de asamblare; d. procese de transport. Procesele chimice sunt acele procese care se efectueaza in instalatii capsulate, procesul de transformare din materii prime in produse finite avand loc prin efectuarea unor reactii fizice, chimice, termo chimice sau electro chimice. Aceste procese pot fi continue sau ciclice. Procesele de schimbare a configuratiei pot fi intalnite cel mai frecvent in industria constructoare de masini, de prelucrare a lemnului, maselor plastice, iar caracteristica lor esentiala se bazeaza pe folosirea unor masini sau aggregate pentru schimbarea configuratiei sau a formei. Procesele de asamblare asigura, prin continutul lor, reuniunea diferitelor materiale, piese sau subansamble. Procesele de transport asigura deplasarea diferitelor materiale sau produse, de la un loc la altul, in interiorul intreprinderii. In cadrul proceselor de productie, pe langa procesele de munca exista si procese naturale. Prin continutul, aceste procese naturale pot contribui la obtinerea anumitor modificari de proprietati, de natura fizica, chimica sau biologica. In timpul efectuarii proceselor naturale, procesul de munca inceteaza partial sau complet. In conditiile actuale, pentru reducerea duratei proceselor naturale, in durata ciclului de productie se urmareste ori de cate ori este posibil, inlocuirea acestora cu procese industriale.

8.2. Tipurile de producie


Tipul de productie reprezinta o categorie economica cu caracter organizational, reprezentand o stare organizatorica si functionala a intreprinderii, determinata de nomenclatura produselor de fabricat, volumul productiei executate, de gradul de specializare intreprinderii, a sectiilor si locurilor de munca si de modul de deplasare a obiectelor muncii, de la un loc de munca la altul. In industrie, in functie de ansamblul acestor factori, se deosebesc trei tipuri de productie: a. tipul de producie n mas; b. tipul de producie n serie; c. tipul de producie individual. Categoria de tip de productie prezinta o deosebita importanta din punct de vedere economic, deoarece elementele caracteristice care-i definesc continutul, determina, metode diferite de organizare a productiei si a muncii, de conducere si de planificare a activitatii intreprinderilor, de pregatire a fabricatiei noilor produse, de evidenta si control a productiei. In raport cu cele trei tipuri de productie existente, au fost elaborate doua grupe de metode de organizare a productiei de baza, care sunt cuprinse si definite in mod sintetic prin organizarea productiei in flux si organizarea productiei pe grupe omogene de masini si instalatii. 74

Organizarea productiei in flux corespunde, in principal, elementelor caracteristice tipului de productie in masa. Organizarea productiei pe grupe omogene de masini si instalatii corespunde tipului de productie in serie si tipului de productie individual. In cadrul unitatilor industriale exista intreprinderi in care nu pot fi intalnite intr-o forma pura, cele trei tipuri de productie. In aceste cazuri, intreprinderile vor fi incadrate intr-un tip sau altul, in raport cu tipul de productie predominant, urmand ca organizarea productiei de baza sa se faca in functie de conditiile concrete existente.

8.2.1. Tipul de productie n mas


Se caracterizeaza prin fabricarea unei nomenclaturi reduse de produse, in mod neintrerupt, in cantitati mari sau foarte mari. Acest tip de productie ocupa o pondere insemnata in cadrul intreprinderilor industriale. Tipului de productie in masa ii este caracteristica o specializare adancita, atat la nivelul intreprinderii cat si la cel al sectiilor de productie, pana la locul de munca. Ca urmare a fabricarii neintrerupte a acestui fel de produs, miscarea produselor sau a pieselor de la un loc de munca la altul se face bucata cu bucata sau in flux continuu. Existenta acestei caracteristici determina pe plan organizatoric, dotarea locurilor de munca cu utilaje specializate, amplasate potrivit succesiunii locurilor de munca, determina folosirea unor mijloace de transport cu mers continuu: benzi rulante, conveioare pe sine, planuri inclinate, determina folosirea unei forte de munca si a unor scule si dispozitive specializate. In cadrul intreprinderilor moderne, tipul de productie in masa creeaza conditii optime pentru automatizarea productiei, constituindu-se pe aceasta baza linii de productie, sectii sau uzine complet automatizate.

8.2.2. Tipul de producie n serie


Caracterizeaza intreprinderile care fabrica nomenclaturi mai reduse sau o gama mai larga de produse, in mod periodic, in loturi sau serii mijlocii si mici. In raport cu fabricarea unei nomenclaturi reduse, largi sau foarte largi, in loturi mari, mijlocii sau mici, se deosebeste productia de serie mare, de serie mijlocie sau de serie mica. La intreprinderile caracterizate prin productie de serie, gradul de specializare al intreprinderii, al sectiilor si locurilor de munca are un caracter mai redus decat la productia in masa, fiind mai ridicat sau mai scazut, in raport cu marimea seriilor de fabricatie. In cadrul intreprinderilor caracterizate prin tipul de productie in serie, deplasarea produselor sau pieselor de la un loc de munca la altul se face pe loturi, folosindu-se in acest scop, mijloace de transport cu deplasare continua sau discontinua, in raport cu marimea seriei de fabricatie. La tipul de productie in serie, ca urmare a caracteristicilor sale de baza, pe plan organizatoric, se impune dotarea locurilor de munca cu utilaje mai putin specializate, folosirea unei forte de munca cu o astfel de calificare, capabile sa execute o operatie tehnologica pentru diferitele produse care necesita aceasta si o astfel de amplasare a locurilor de munca pe grupe omogene sub raport tehnologic, in functie de marimea seriilor de fabricat.

8.2.3. Tipul de producie individual


75

Intreprinderile industriale cu tipul de productie individual se caracterizeaza prin fabricarea unor nomenclaturi foarte largi de produse, in cantitati reduse, uneori unicate. La aceste intreprinderi, fabricarea diferitelor piese sau produse se poate repeta la intervale de timp nedeterminate, uneori e posibil ca fabricarea anumitor produse sa nu se mai repete niciodata. Ca urmare a fabricarii unei varietati foarte largi de produse, atat intreprinderile cat si diferitele sale unitati de productie, sub raportul specializarii, au un caracter universal, dispunand de masini si utilaje cu caracter universal, folosind personal cu o calificare ridicata pentru a face posibila fabricarea unei mari varietati de produse. O caracteristica a tipului de productie individual o constituie faptul ca diferitele produse sau piese fabricate sunt deplasate de la un loc de munca la altul, bucata cu bucata sau in loturi de cateva bucati, miscarea lor efectuandu-se in mod discontinuu. La intreprinderile caracterizate prin tipul de productie industriala individuala, sub raport organizatoric, utilajele sunt amplasate dupa principiul tehnologic, pe grupe omogene, folosindu-se un echipament tehnologic si mijloace de transport cu caracter universal.

CAPITOLUL IX FORME DE ORGANIZARE A PRODUCTIEI IN FLUX. METODE DE STUDIU SI ANALIZA A PROCESULUI DE PRODUCTIE

9.1. Metode de studiu i analiz a procesului de producie; 9.1.1. Metode de dimensionare a suprafeelor de producie; 9.1.1.1. Metoda pe baz de calcul; 9.1.1.2. Metoda pe baza unui proiect sumar; 9.1.1.3. Metoda pe baza tendinei coeficienilor sau a extrapolrii; 9.1.2. Tipuri de amplasare a mijloacelor de munc pe suprafeele de producie. 9.1. Metode de studiu i analiz a procesului de producie
Pentru a face o analiz a modului de organizare a procesului de producie se folosesc numeroase metode, dintre care cele mai folosite sunt urmtoarele: - graficul de analiz general a procesului de producie; - graficul de analiz detaliat a procesului de producie; - graficul de circulaie. Graficul de analiz general a procesului de producie se ntocmete pentru un singur produs, reper sau pies, avnd rolul de a da o imagine de ansamblu asupra ntregului proces de producie. Elaborarea acestui grafic presupune evidenierea operaiilor de control i a operaiilor de baz . Graficul de analiz general prezint fluxul tehnologic principal i locurile n care intr n acest flux, fluxurile tehnologice secundare. Numerotarea operaiilor din fluxul tehnologic se face n succesiunea fiecrui fel de operaie n parte, ncepnd cu fluxul tehnologic principal i continund cu numerotarea operaiilor din fluxurile 76

tehnologice secundare, din locul de unde acestea intr n fluxul tehnologic principal. Att operaiile de baz ct i cele de control sunt nsoite pe grafic de duratele lor de execuie. Graficul de analiz detaliat a procesului de producie face o analiz mai amnunit a procesului de producie urmrind n afara operaiilor de baz i de control i operaiile de transport , ateptare i depozitare . Graficul de analiz detaliat prezint odat cu simbolurile specifice celor cinci operaii i timpul lor de execuie, distanele de transport (pentru operaiile de transport) i numrul de muncitori care execut fiecare operaie n parte. Graficul se elaboreaz de doua ori: odat pentru situaia existent, iar dac procesul de producie sufer unele mbuntiri, graficul se mai ntocmete i pentru situaia mbuntit. Se compar rezultatele celor dou variante de grafic de analiz detaliate i apoi se calculeaz efectele economice: -reduceri de durate de execuie; -scurtare de distane de transport; -reducere de numr de muncitori. Graficele de analiz detaliata se execut n formulare tipizate, care au un antet n care se nscriu date referitoare la procesul de producie pentru care se face analiza. Graficul de circulaie este o reprezentare pe o suprafa dat a graficului de analiz detaliat. Acest grafic red la o scar convenabil amplasarea diferitelor locuri de munc pe suprafaa de producie, fluxurile de materii i materiale dintre aceste locuri de munc i distanele dintre acestea. Simbolurile folosite sunt comune cu cele ale graficului de analiz detaliat i se ntocmete att pentru situaia existent ct i pentru situaia mbuntit.

9.1.1. Metode de dimensionare a suprafeelor de producie


n urma analizei modului de organizare a procesului de producie poate rezulta necesitatea unor modificri de fluxuri tehnologice, de amplasri sau reamplasri de utilaje. n acest caz este nevoie s se fac o dimensionare judicioas a suprafeelor de producie. Pentru aceasta se folosesc mai multe metode dintre care mai utilizate sunt urmtoarele: - metoda pe baz de calcul; - metoda prin elaborarea unui proiect sumar; - metoda pe baza tendinei coeficienilor i a extrapolrii.

9.1.1.1. Metoda pe baz de calcul


a) Metoda pe baz de calcul const n stabilirea necesarului de maini, utilaje i instalaii i a necesarului de suprafa pentru fiecare tip de utilaj sau instalaie n parte. n final se calculeaz suprafaa pe total grup de utilaje prin nmulirea normativului de suprafa i numrul de utilaje de acelai tip. Tot pe baza normativelor de suprafa se stabilesc i suprafeele necesare deplasrii muncitorilor, a mijloacelor de transport sau pentru depozitarea materiilor i materialelor sau a echipamentelor tehnologice. Suprafaa totala de producie se obine prin insumarea la suprafaa de producie a suprafeelor necesare serviciilor auxiliare sau de servire cat si a celor pentru administraia ntreprinderii. Determinarea necesarului de maini, utilaje sau instalaii se poate face prin utilizarea unor relaii de calcul specifice. Acestea sunt difereniate dup cum utilajele sunt de prelucrare mecanic, elaboreaz arje, sunt folosite n turntorii, sau in alte domenii ale activitatii de productie. Pentru utilajele din prelucrri mecanice numrul acestora se determin in functie de - cantitatea de produse; - norma de timp pe unitatea de produs; 77

- coeficientul de ndeplinire a normelor pentru produsul respectiv; - timpul disponibil al utilajului. Pentru utilajele care elaboreaz arje, necesarul acestora se stabilete tinand cont de: - cantitatea de produse care trebuie fabricat; - greutatea materiei prime care intr o singur dat n instalaie; - coeficientul de transformare din materie prim n produs finit; - timpul disponibil al instalaiei; - durata de elaborare a unei arje. n turnatorii necesarul de instalaii de turnare se determin cu ajutorul urmatorilor indicatori: - cantitatea de produse care va fi turnat n rame; - numrul produselor care se formeaz pe o ram de turnare; - numrul de rame realizate ntr-o or; - timpul disponibil al instalaiei de turnare. Calculul necesarului de suprafa se face pornind de la fiecare utilaj n parte pentru care se calculeaz suprafaa totala de producie dup relaia: St = Ss + Sg + Se unde: -St-suprafata totala de productie; -Ss- suprafaa static; -Sg- suprafaa de gravitaie; -Se- suprafaa de evoluie. Suprafaa static reprezint suprafaa pe care se aeaz efectiv utilajul, si se poate determina n funcie de dimensiunile acestuia. Suprafaa de gravitaie este necesar pentru deservirea de ctre muncitori a locurilor de munc, sau pentru depozitarea materialelor. Aceast suprafa se determin dup relaia: Sg = Ss.N Unde: -Sg-suprafata de gravitatie; -Ss- suprafaa static; -N - numrul laturilor(de la 1 la 4) din care poate fi servit utilajul de ctre muncitor Suprafaa de evoluie este necesar pentru deplasarea personalului din secie i pentru efectuarea diferitelor transporturi i se determin cu ajutorul urmtoarei relaii: Se =(Ss + Sg)K unde: -Se- suprafaa de evoluie. -Ss- suprafaa static; -Sg-suprafata de gravitatie; -K - este un coeficient de suprafa, ale crui valori sunt cuprinse ntre 0,05 i 3 n funcie de specificul locului de munca.

9.1.1.2. Metoda pe baza unui proiect sumar


b) Metoda pe baza unui proiect sumar const n aceea c se elaboreaz un proiect de detaliu care s ofere o prim orientare asupra spaiilor necesare n funcie de soluiile de amplasare adoptate, soluiilor adoptate. Dimensionarea spaiilor pe baza normativelor de utilizare a spaiului se folosete n mod frecvent n cazul n care anumite tipuri de suprafee se repet de la un proiect la altul. 78

n concluzie, folosirea acestei metode se bazeaz pe normativele existente pentru diferitele maini sau utilaje. Astfel, pentru mainile mici este necesar o suprafa de 10-12 mp, pentru cele mijlocii 15-25 mp, iar pentru cele mari 30-45 mp. La fel se stabilete suprafaa de producie necesar pentru activitii de control tehnic de calitate sau auxiliare.

9.1.1.3. Metoda pe baza tendinei coeficienilor sau a extrapolrii


c) Metoda pe baza tendinei coeficienilor sau a extrapolrii . Pe baza acestei metode se pot determina indicatori precum raportul dintre suprafaa util i suprafaa totala, sau ntre suprafaa construit i cea util etc. Suprafeele de producie se pot determina i prin extrapolare, adic inndu-se seama de tendina acestor coeficieni i necesarul de suprafa estimat ntr-o perioad viitoare.

9.1.2. Tipuri de amplasare a mijloacelor de munc pe suprafeele de producie


O problem care se cere rezolvat din punctul de vedere al organizrii produciei o constituie tipul optim de amplasare a locurilor de munc pe suprafeele de producie i modul n care se va face circulaia produselor i deplasarea personalului pentru executarea operaiilor de prelucrare. Din acest punct de vedere pot fi adoptate trei soluii i anume: - proiectare pe baza poziiei fixe a obiectului de prelucrat; - proiectare pe baza procesului tehnologic sau pe grupe omogene de maini; - proiectare n funcie de produsul prelucrat sau pe linii tehnologice. a) Proiectarea pe baza poziiei fixe a obiectului de prelucrat const n aceea ca produsul care trebuie prelucrat ocup o poziie fix, iar muncitorii mpreun cu echipamentele tehnologice se deplaseaz la acesta, n ordinea impus de succesiunea operaiilor tehnologice. Acest tip de organizare a procesului de producie se recomand a se folosi n acele uniti de producie care fabric produse grele i de dimensiuni mari, numrul produselor este mic, iar procesul tehnologic este relativ simplu. b) Proiectarea pe baza procesului tehnologic presupune faptul c utilajele au o poziie fix n acest caz deplasarea fiind efectuat de produsele care urmeaz a fi prelucrate. Utilajele sunt grupate pe grupe omogene de maini asemntoare din punctul de vedere al tehnologiei de prelucrare. Va exista n acest caz grupa de maini strunguri, freze, raboteze etc. Acest mod de amplasare a locurilor de munca este specific unitarilor de producie cu tip de producie de serie mic sau unicate. c) Proiectarea n funcie de produsul prelucrat se folosete n unitile de producie care au un tip de producie de serie mare sau de mas. Amplasarea utilajelor se face n cadrul unor linii tehnologice specializate n fabricarea unui produs sau a unor produse asemntoare din punct de vedere tehnologic, n succesiunea impus de fluxul tehnologic al produselor.

CAPITOLUL X CICLUL DE PRODUCTIE NORMATIV DE BAZ AL ORGANIZRII PRODUCIEI 10.1.Ciclul de producie, noiune i structura duratei ciclului de
79

producie; 10.2.Determinarea duratei ciclului de producie; 10.3.Sisteme de organizare n timp a operaiilor tehnologice: 10.3.1.Sistemul de mbinare succesiv; 10.3.2.Sistemul de mbinare paralel; 10.3.3.Sistemul de mbinare mixt; 10.4.Factorii care influenteaz procesul de producie i organizarea acestuia. 10.1.Ciclul de producie, noiune i structura duratei ciclului de producie.
Ciclul de productie al unui produs sau al unui lot de produse (piese, set de piese sau masin) este perioada de timp din momentul lansarii in fabricatie sub forma de materie prima si pina n momentul iesirii lui sub forma de produs finit.Ciclul de productie reprezinta o succesiune a activitatilor prin care materia prima trece, in mod organizat, pentru a fi transformata in produs finit, conform tehnologiei adoptate de intreprindere. In parcursul unui ciclu de productie o bucata (piesa) trece toate fazele (operatiile) procesului de productie de la prima operatie (receptionarea) si pina la ultima (depozitarea sau incarcarea camionului). Durata ciclului de productie poate fi exprimata in minute, ore, zile lucratoare si calendaristice. Aceasta depinde de procesul de productie si de produsul fabricat (vin, calculator, medicamente,automobil etc.)si se stabileste atat pentru fiecare produs, subansamblu si piesa in parte, cat si pentru intreprindere, sectie sau atelier. Ciclul de producie este un indicator de baza n activitatea unei unitai economice. Importana sa decurge din influena pe care o exercita asupra: - volumului de producie; - marimii capacitaii de producie; - necesarului de aprovizionat cu materii prime, materiale, etc.; - termenelor de livrare a produselor catre diferii clieni;

10.2.Determinarea duratei ciclului de producie.


Durata ciclului de productie reprezinta intervalul de timp necesar obtinerii unui produs finit, din momentul intrarii n fabricatie a materiei prime si pna la efectuarea controlului final de calitate si depozitarea produsului. n structura duratei ciclului de productie al unui produs se pot cuprinde urmatoarele elemente: a) perioada de lucru, format din: - timpul de pregtire - ncheiere: - timpul necesar efecturii operaiunilor tehnologice; - timpul pentru procesele naturale; - timpul pentru transport intern; - timpul necesar pentru CTC; 80

b) perioada de ntreruperi, format din: - ntreruperi ntre schimburi; - ntreruperi n cadrul schimbului. Timpul de pregtire - ncheiere este necesar pentru efectuarea diferitelor activitii naintea prelucrrii obiectelor muncii, cum ar fi: reglarea utilajelor n vederea prelucrrii produsului respectiv sau dup terminarea activitii, aducerea utilajului la parametri iniiali, consultarea documentaiei, curarea locului de munc etc. Timpul necesar efecturii operaiilor tehnologice sau ciclul tehnologic cuprinde timpul efectiv pentru prelucrarea, asamblarea parial i total a produsului. Timpul pentru procesele naturale - apare la acele produse la care prin tehnologia de fabricaie se prevd anumite transformri ale obiectelor muncii ca urmare a aciunii factorilor naturali (ex. uscarea cherestelei,uscarea peliculei de lac sau a adezivilor pe diferite piese componente ale mobilierului industria lemnului). Timpul necesar pentru transport intern, este necesar deplasrii obiectelor muncii ntre diferitele uniti de producie ale ntreprinderii (depozite de materii prime, secii sau ateliere, depozite de produse finite etc.) precum i ntre locurile de munc din seciile sau atelierele n care se fabric produsul. Timpul necesar efecturii CTC se ia n consideraie atunci, cnd nu se suprapune altor elemente din structura ciclului de producie (ex. uneori controlul se poate efectua n timpul transportului interoperaii i n acest caz, dac durata transportului este mai mare dect cea a operaiei de control, el nu se va regsi n structura ciclului de producie). ntreruperile datorate regimului de lucru apar n cazul unitilor care lucreaz cu sptmna de lucru ntrerupt.Aceste ntreruperi reprezint smbete i duminici libere, srbtori legale.ntreruperile datorate regimului de lucru se nregistreaz la unitile ce-i desfoar activitatea ntr-un numr de schimburi mai mic dect numrul maxim. Ele pot fi de 16 sau 18 ore, dup cum unitatea lucreaz n dou sau ntr-un schimb.ntreruperile n interiorul schimbului datorate organizrii produciei, pot fi consecina lucrului pe loturi (n acest caz piesele ateapt la un loc de munc pn cnd se execut operaia respectiv la ultima pies, lotul trecnd integral de la o operaie tehnologic la alta) sau pot s apar n situaia necorelrii capacitilor de producie ale diferitelor verigi de producie. Structura duratei ciclului de producie este urmatoarea: 1)Perioada de lucru: - timpul de pregatire incheiere; - timpul pentru operatiunile tehnologice; - timpul pentru procesele naturale; - timpul pentru transport intern; - timpul pentru C.T.C. 2)Perioada de intreruperi: - datorata regimului de lucru; - datorata regimului de schimburi; - datorata organizarii procesului in interiorul schimbului. 81

Structura duratei ciclului de producie este influenat de urmatorii factori: > caracterul produciei; > natura procesului tehnologic; > nivelul de nzestrare tehnic etc. Avnd n vedere influena acestor factori, se nregistreaz diferene ale structurii duratei ciclului de producie la ntreprinderi aparinnd aceleiai ramuri industriale sau unor ramuri industriale diferite. Atunci cnd durata ciclului de fabricaie depete 30 de zile, se consider c se nregistreaz un ciclu lung de producie. innd seama de elementele care intr n structura duratei ciclului de producie, rezult c acesta se poate exprima astfel: Dcp = tpi + Dct + tpn + ttr + tCTC + ti unde: Dcp = durata ciclului de producie; tpi = timpul de pregtire-ncheiere pe produs; Dct = durata ciclului tehnologic; tpn = durata proceselor naturale; ttr = durata operaiilor de transport intern; tCTC = durata operaiunilor de CTC; ti = timpul de ntreruperi.

10.3.Sisteme de organizare n timp a operaiilor tehnologice


La determinarea duratei ciclului de producie, problema central este legat de stabilirea duratei operaiilor tehnologice, deoarece acestea se pot executa simultan la diferite locuri de munc iar gradul de simultaneitate depinde de metoda folosit pentru mbinarea n timp a operaiilor tehnologice. Prin metoda de mbinare n timp a operaiilor tehnologice se nelege modul n care se organizeaz fluxul tehnologic (efectuarea operaiilor i transportul reperelor dintr-un lot de fabricaie).n practic se utilizeaz trei tipuri de mbinare n timp a operaiilor tehnologice: - sistemul de mbinare succesiv; - sistemul de mbinare paralel; - sistemul de mbinare paralel - succesiv sau mixt.

10.3.1.Sistemul de mbinare succesiv;


Sistemul de mbinare succesiv a operaiilor tehnologice presupune executarea prelucrrii tuturor pieselor din lot la o operaie i numai dup aceea lotul se transport pentru prelucrarea la operaia urmtoare a fluxului tehnologic. n Dct = np ti , unde: i=1 Dct = durata ciclului tehnologic n cazul mbinrii succesive; 82

np = numrul de produse din lot; ti = durata operaiei "i" din fluxul tehnologic; i = 1 n operaii din fluxul tehnologic. Metoda succesiv de mbinare se folosete n condiiile produciei individuale sau de serie mic. Avantajul acestei metode este acela de a permite o urmrire relativ simpl a fabricaiei produselor. Dezavantajul folosirii metodei succesive este determinat de: - durata mare a ciclului tehnologic; - creterea volumului de producie neterminat; - scderea vitezei de rotaie a mijloacelor circulante etc.

10.3.2.Sistemul de mbinare paralel.


Sistemul de mbinare paralel n timp a operaiilor tehnologice presupune o astfel de organizare a lucrului, nct s se asigure att paralelismul n prelucrarea i transportul fiecrei piese de la prima operaie pn la ultima operaie din fluxul tehnologic. Pentru a respecta cerinele acestei metode, la determinarea grafic a duratei ciclului tehnologic se va proceda astfel: > se va reprezenta prima pies din lot la toate operaiile; > se vor reprezenta apoi urmtoarele piese la fiecare operaie n parte. La operaia principal (operaia cu durata cea mai lung)se asigur continuitatea funcionrii utilajelor pe toat durata prelucrrii lotului. La celelalte operaii, ntre piesele componente ale lotului vor exista staionri de utilaje. Durata acestor staionri (ntreruperi) se calculeaz ca diferena ntre operaia principal i durata fiecrei operaii n parte. Generalizand formula de calcul analitic a duratei ciclului tehnologic prin metoda paralela rezulta: Dct = ti + (np 1)tp, unde : Dct = durata ciclului tehnologic n condiiile mbinrii paralele; tp = durata operaiei principale (max.). Sistemul de imbinare paralel se aplic n special la producia de mas sau serie mare. Principalul ei avantaj const n faptul c se realizeaz cea mai scurt durat a ciclului tehnologic. Dezavantaje: - ntreruperi n funcionarea utilajelor; -folosirea forei de munc la operaiile ale cror durate sunt mai mici dect timpul operaiei cu durata maxim.

10.3.3.Sistemul de mbinare mixt.


83

Sistemul succesiv-paralel (mixt) se caracterizeaz att prin paralelismul prelucrrii diferitelor piese din lot la operaiile de pe fluxul tehnologic - ca n cazul sistemului paralel, ct i prin continuitatea prelucrrii ntregului lot la fiecare operaie - caracteristic sistemului succesiv. Pentru a se respecta aceste cerine ale metodei paralel - succesive, trebuie s se stabileasc n mod corespunztor, la fiecare operaie tehnologic, momentul nceperii lucrului la prima pies din lot, astfel nct s se asigure continuitate n prelucrarea tuturor pieselor din lot la operaia respectiv. Momentul trecerii primei piese din lot de la o operaie la alta este condiionat de raportul de mrime ntre operaia respectiv i durata operaiei urmtoare. n acest sens pot fi ntlnite urmatoarele situaii: > cnd durata operaiei urmtoare este mai mare sau egal cu durata operaiei anterioare, deci ti+1 ti ti; >cnd durata operaiei urmtoare este mai mic sau egala cu durata operaiei anterioare, respectiv ti + 1 ti ti. n primul caz, prima pies din lot va trece n prelucrare la operaia urmtoare imediat ce ea i-a terminat prelucrarea la operaia anterioar. n al doilea caz, prima pies din lot, dup ce s-a prelucrat la operaia anterioar, va trece n prelucrare la urmtoarea operaie dup un decalaj de timp.Respectarea acestui decalaj ntre momentul terminrii primei piese la operaia anterioar i momentul nceperii prelucrrii piesei respective la operaia urmtoare condiioneaz continuitatea prelucrrii tuturor pieselor din lot la operaia urmtoare. Relaia pentru calculul duratei ciclului tehnologic prin metoda mixt este: Dctm = ti + (np 1)tn + Di,i + 1 unde: tn = durata ultimei operaii din fluxul tehnologic; Di, i +1= suma decalajelor ce apar ntre diferite operaii "i" i "i+1", atunci cnd ti ti+1. n practic se mai folosete i o alt relaie pentru calculul duratei ciclului tehnologic prin metod mixt: Dctm = ti +( tl - ts)(np-1) unde: tl = suma timpilor lungi; ts = suma timpilor scuri; O operaie "i" se consider timp lung de execuie dac durata ei, respectiv ti, este mai mare dect operaia anterioar i n acelai timp este mai mare sau egal cu operaia urmtoare. Deci condiia ca tis fie operaie lung este: ti -1< ti ti+1 Operaia ti are timp scurt dac ndeplinete condiiile: ti + 1 t < ti+1 Metoda mixt se aplic n cazul produciei de serie mijlocie i n unele situaii la producia de serie mare i mas. Comparnd duratele ciclului tehnologic stabilite prin cele trei metode de mbinare n timp a operaiilor tehnologice rezult c cea mai mic durat se obine n cazul metodei paralele i cea mai mare n cazul metodei succesive. Metoda mixt conduce la o durat intermediar.

10.4.Factorii care influenteaz procesul de productie i organizarea acestuia


84

Modul de organizare a procesului de producie este influenat de o serie de factori, dintre care cei mai importani sunt: - felul materiilor prime folosite; - caracterul produsului finit; - felul procesului tehnologic utilizat; - volumul produciei fabricate etc. a)Felul materiilor prime folosite determin gruparea proceselor de producie n dou mari grupe: - grupa proceselor de producie extractive; - grupa proceselor de producie prelucrtoare. Procesele de producie extractive se caracterizeaz prin aceea c factorul uman cu ajutorul mijloacelor de munc acioneaz n vederea extragerii din natur a unor minereuri, iei, crbune, lemn etc. fapt ce contribuie la adugarea de valoare i valoare de ntrebuinare transformndu-le n materii prime. Procesele de producie prelucrtoare au ca obiect prelucrarea materiilor prime extractive i a celor din agricultur. n funcie de felul materiilor prime utilizate exist diferenieri foarte mari din punctul de vedere al organizrii proceselor de producie att a celor de baz ct i a celor auxiliare sau de servire. Exemple: 1) n cadrul ntreprinderilor care utilizeaz materii prime n cantiti sau greuti mari se ridic probleme speciale legate de modul de organizare a transportului sau depozitrii acestora. n funcie de felul materiilor prime utilizate transportul va fi rutier sau pe calea ferat, iar volumul depozitelor se va determina n mod corespunztor. 2) n ntreprinderile la care din procesul de producie rezult cantiti mari de deeuri se vor crea condiii corespunztoare de valorificare a acestora fie n interiorul ntreprinderii, fie vor fi livrate altor ntreprinderi n scopul reciclrii acestora. 3) n ramurile industriale n care rezult cantiti mari de noxe, se vor crea condiii de captare a acestora i de condiionare continu a aerului. 4) n ntreprinderile care utilizeaz materii prime corozive se vor utiliza instalaii de prelucrare din materiale rezistente la coroziune, dup cum n ntreprinderile care folosesc materiale perisabile se vor crea condiii de pstrare a calitii acestora. b) Felul produsului finit(caracterul acestuia) prin particularitile de ordin constructiv sau prin forma i proprietile sale determin o anumit organizare a procesului de producie. Produsele finite pot fi grupate n dou mari grupe: -produse omogene, care au caracteristici identice n toat masa produsului; -produse eterogene, cu proprieti diferite n masa produsului. Produsele omogene pot fi fluide cu livrare continu n cadrul unor reele de conducte, sau cu livrare discontinu - livrare n butelii sau ambalate sub form de pudr n cutii sau saci; produsele omogene pot fi i sub form solid cu una, dou sau trei dimensiuni i n acest caz livrarea lor se face sub form solid. 85

Produsele eterogene sunt de uz curent sau de uz excepional. Gradul de complexitate a produsului finit precum i dimensiunile acestuia determin un anumit mod de organizare a procesului de producie sau altul. Astfel, n funcie de aceste proprieti se va face o aprovizionare cu materii prime i materiale n cantiti mai mari sau mai mici, procesul tehnologic este mai simplu sau mai complex, utilajele sunt mai complexe sau fora de munc are o calificare mai mare sau mai redus. c) Felul procesului tehnologic utilizat determin un anumit fel de operaii tehnologice , executate ntro anumit succesiune, anumite utilaje i fora de munc de un anumit nivel de calificare. Deoarece un anumit produs poate fi realizat prin dou sau mai multe variante de proces tehnologic, se pune problema alegerii acelei variante de proces tehnologic, care s conduc la obinerea unor produse de calitate i cu cheltuieli ct mai reduse. n mod similar se pune problema influenrii procesului de producie i de ctre ceilali factori de influen ai acestuia.

CAPITOLUL XI MANAGEMENTUL OPERAIONAL AL PRODUCIEI 11.1.Locul managementului operaional al produciei n cadrul managementului firmei; 11.2.Obiectivele, sarcinile i principiile managementului operaional al produciei; 11.2.1 Obiectivele managementului operaional al produciei ; 11.2.2.Sarcinile managementului operaional al produciei; 11.2.3.Principiile managementului operaional al produciei; 11.3.Organizarea structural a managementului operaional al produciei. 11.1 Locul managementului operational al productiei in cadrul managementului firmei
Managementul operaional al produciei reprezint procesul de stabilire contient i de atingere a obiectivelor derivate cu ajutorul funciilor manageriale, n domeniul fabricrii produselor, pregtirii produciei, mecano-energetic, CTC, SDV-urilor, metrologiei, utiliznd n mod eficient resursele umane, materiale, financiare i informaionale. Managementul operaional al produciei este parte component a managementului ntreprinderilor, ntre ele existnd o strns legtur, un schimb reciproc de informaii. Astfel, managementul de ansamblu al ntreprinderii opereaz cu perioade de timp mai mult sau mai puin lungi (an, semestru, trimestru) i are ca drept scop s realizeze legturile ntreprinderii cu exteriorul, fcnd abstracie de aspectele de amnunt ale procesului de producie. Obiectivele fixate de managementul de ansamblu se refer la toate domeniile i laturile activitii economico-sociale ale ntreprinderii: producie, aprovizionare, desfacere, dezvoltare, personal. 86

Spre deosebire de managementul de ansamblu, managementul operaional al produciei se refer numai la verigile organizatorice interne (secii de producie, ateliere, servicii), opereaz cu perioade scurte de timp (lun, decad, sptmn, zi, schimb de lucru, i uneori chiar or) i se ocup n mod special de aspectele de amnunt ale procesului de producie. Ca urmare a operativitii muncii de management, prin instituirea conducerii la nivelul funciilor i activitilor desfurate n ntreprinderile industriale, se pot identifica: - managementul operaional al cercetrii-dezvoltrii; - managementul operaional al produciei; - managementul operaional al activitilor comerciale; - managementul operaional al activitii financiar-contabile; - managementul operaional al activitii de personal. Fundamentarea managementului operaional se realizeaz prin managementul strategic i cel tactic, care asigur ndeplinirea obiectivelor unitii n condiii de eficien economic (vezi figura de mai jos).

MANAGEMENT STRATEGIC

MANAGEMENT TACTIC

MANAGEMENT OPERAIONAL

al cercetriidezvoltrii

al produciei

al activitii comerciale

al activitii financiar contabile

al activitii de personal

Fig.10.1 Fundamentarea managementului operaional prin managementul strategic i cel tactic

Managementul operaional al produciei se realizeaz n etape care se interfereaz i se condiioneaz reciproc (fig.10.2). n contextul aciunilor omogene, complementare sau convergente, orientate n direcia realizrii obiectivelor propuse, managementul operaional ndeplinete urmtoarele funcii: funcia de informare; funcia de fundamentare a normativelor necesare repartizrii n timp i spaiu a sarcinilor de producie; 87

funcia de elaborare a programelor de producie operative; funcia de urmrire i reglare operativ a produciei.

MANAGEMENT TACTIC

IMPLEMENTARE PLANURI I PROGRAME

MSURI OPERARE CORECTIVE ESTIMARE CONTROL

ABATERI

Fig.10.2 Managementul operaional etape i interferene cu managementul strategic si managementul tactic Funcia de informare se refer la fluxul de informaii ascendent i descendent ce se stabilete ntre compartimentul de programare, pregtire i urmrire a produciei (P.P.U.P.) i celelalte compartimente din ntreprindere. Spre exemplu, compartimentul P.P.U.P. primete de la compartimentul de pregtire a fabricaiei informaii referitoare la structura produselor ce trebuie executate, tehnologia de fabricatie etc., de la verigile de producie primete informaii cu privire la mrimea capacitilor de producie, starea tehnic a utilajelor i instalaiilor etc.. Prin prelucrarea informaiilor primite, compartimentul P.P.U.P. elaboreaz o serie de documente ce servesc la inceperea activitatii de producie. Totodat, compartimentul P.P.U.P. constituie o surs de informare a altor compartimente, inclusiv a celor aparinnd managementului de ansamblu. Funcia de fundamentare a normativelor necesare repartizrii n timp i spaiu a sarcinilor de producie are un coninut complex i include probleme de stabilire a ritmurilor de fabricaie, a mrimii loturilor de fabricaie, de calcul a duratelor ciclurilor de fabricaie etc.. Prin aceste normative se pun bazele repartizrii n timp i pe executani a sarcinilor de producie. Funcia de elaborare a programelor de producie operative cuprinde probleme referitoare la desfurarea sarcinilor de producie din programul de producie anual al ntreprinderii pe perioade scurte de timp i pe verigi de producie. Coninutul acestei funcii se refer la o categorie de probleme complexe, cum sunt: stabilirea sarcinilor fizice, ordonanarea fabricaiei, determinarea termenelor de ncepere a execuiei operaiilor tehnologice, repartizarea operaiilor pe locuri de munc. n procesul de elaborare a programelor de producie operaionale se asigur echilibrul ntre verigile de producie care concur cu 88

executarea sarcinilor programate, ceea ce nseamn c prin aceast funcie se pun bazele unei activiti ritmice nentrerupte. Funcia de urmrire i reglare operaional a produciei are un caracter preventiv i const n aceea c, pe baza unui control sistematic, se descoper la timp cauzele care genereaz abateri de la desfurarea normal a procesului de producie. Prin activitatea de reglare programele de producie operative sunt reactualizate sub aspectul volumelor, termenelor i ordinei de execuie. Totodat se stabilesc msuri pentru recuperarea ntrzierilor n realizarea programelor de producie operaionale. Ca domeniu distinct al ntreprinderilor, n special industriale, managementul operaional al produciei poate fi abordat ca un sistem, (intitulat sistemul managementului operaional al produciei) structurat pe subsisteme i cu variabilele specifice acestuia (fig.10.3). Referindu-ne la structura sistemului, se pot evidenia n cadrul acestuia trei subsisteme, astfel: - subsistemul de elaborare a programelor de producie; - subsistemul de lansare n fabricaie; - subsistemul de control al realizarii programelor de producie.

c1 u1 u2 um

c2

.....

cr y1 y2 yn

y1 u1 SISTEMUL MANAGEMENTULUL OPERAIONAL AL PRODUCIEI

z1

z2

.....

zp

Fig.10.3 Sistemul managementului operaional al produciei O atenie deosebit trebuie acordat variabilelor sistemului, clasificate n: variabile de intrare, i de ieire, perturbatoare i de comand. S considerm c sistemul de management operaional al produciei i sunt specifice variabilele de intrare u1, u2, .... um, variabilele de ieire y1, y2, ... yn, variabile perturbatoare z1, z2, ... zp, variabile de comand c1, c2, ... cr (fig.10.3). Aceasta se caracterizeaz prin urmtoarele mulimi: U = (u1,u2,...,um)={uk} , k = 1,2, ...,m Y = (y1,y2,...,yn) = {yq} , q = 1,2, ...,n Z = (z1,z2,...,zp) = {zl} , l = 1,2, ...,p C = (c1,c2,...,cr) = {cs} , s = 1,2, ...,r Plecnd de la considerentul c sistemul luat n discuie este dinamic, timpul va fi implicit asociat variabilelor: 89

U(t) = [u1(t),u2(t),...,um(t)] = {uk(t)} ,k = 1,2,...,m Y(t) = [y1(t),y2(t),...,yn(t)] = {yq(t)} , q = 1,2,...,n Z(t) = [z1(t),z2(t),...,zp(t)] = {zl(t)} , l = 1,2,...,p C(t) = [c1(t),c2(t),...,cr(t)] = {cs(t)} , s = 1,2,...,r O asemenea notaie arat c fiecare component a variabilelor u, y, z, c are valori diferite ale timpului. n continuare se prezint variabilele sistemului, punnd n eviden modul de concretizare a acestora. Variabilele de intrare provin din majoritatea activitilor desfurate n ntreprinderea industrial, astfel: n activitatea de planificare, variabilele se refer la: capacitatea de producie pe subuniti structurale de fabricaie, fora de munc programat i indicii de utilizare a capacitilor i forei de munc; - activitatea de pregtire tehnic a fabricaiei, creia i sunt specifice urmtoarele variabile: fazele de pregtire i execuie, structura produselor pe articole componente, cantiti de articole pe produs, operaiile tehnologice pe articol i nlnuirea lor, ordinea de montaj a articolelor i timpul urmat pe articol, categoria lucrrii, formaia de lucru, norma de servire i consumurile specifice; - activitatea de ntreinere, reparare utilaje i gospodrirea energiei: intervalul mainilor i utilajelor existente, ntreruperi programate n funcionarea utilajelor, restricii de energie; - activitatea de aprovizionare: stocuri de materii prime i materiale, modaliti de aprovizionare; - activitatea de desfacere: denumirea i identificarea produsului, cantitatea contractat, termenul de livrare; activitatea de personal retribuire: numrul mediu scriptic pe meserii, prezena zilnic a personalului pe locuri de munc, categoria de ncadrare a muncitorilor; - activitatea de control tehnic de calitate: certificarea calitii produselor, cantiti de articole i produse de remaniat, cantitatea de articole i produse rebutate, rezultatul analizelor efectuate. Variabile de ieire se concretizeaz n informaii cu privire la cantitile de produse executate pe intervale reduse de timp i subuniti structurale de fabricaie, cantitile de materii prime necesare ndeplinirii programelor de producie, abateri de la tehnologia stabilit etc.. Variabile perturbatoare, care acioneaz constant asupra sistemului de management operaional al produciei, se refer la: modificarea sau decalarea termenelor de livrare, cereri suplimentare de produse lansate n fabricaie, renunarea la unele produse, cderi ale utilajelor, absena personalului i altele. Variabilele de comand reprezint complexul de decizii operative care au ca scop meninerea funcionalitii sistemului n condiii de eficien. Analiza sistemului de management operaional al produciei impune, totodat, luarea n considerare a strii sistemului, ca o caracteristic a acestuia ntr-un moment al funcionalitii sale. Cum un asemenea sistem poate avea o mulime de stri admisibile, se poate spune c starea sistemului n momentul t reprezint vectorul n spaiul strilor sistemului. n acelai timp, starea sistemului supus analizei exprim msura n care acesta este capabil s ating un anumit nivel de performan, o mare importan n studiul sistemului avnd-o strile iniial i final ale acestuia.

11.2.Obiectivele, sarcinile i principiile managementului operaional al produciei 11.2.1 Obiectivele managementului operaional al produciei
90

Obiectivele managementului operaional al produciei se pot structura n: obiectivul fundamental, obiectivul principal, obiective derivate i obiectivul corolar. Obiectivul fundamental l constituie ndeplinirea programelor produciei fizice din punct de vedere al termenelor de livrare, cantitilor i structurilor sortimentale contractate. Noiunea de prioritate desemneaz o valoare, denumit valoare numeric de prioritate, ce se obine n urma parcurgerii unor reguli de prioritate care se atribuie unei operaii tehnologice ce se efectueaz la un obiect. Valoarea numeric de prioritate rezult dintr-un calcul n care sunt inclui diferii parametri care caracterizeaz o comand, un produs sau o parte component a acestuia. n literatura de specialitate sunt formulate mai multe reguli de prioritate care conduc la situaii eficiente n domeniul programrii produciei. Din totalitatea regulilor de prioritate indicm utilizarea frecvent a celei fundamentale, formulat astfel: primul n lucru reperul cu ciclul de fabricaie mai mare. Realizarea obiectivului fundamental presupune ndeplinirea obiectivului principal, i anume asigurarea ritmicitii fabricaiei. Obiectivele derivate se concretizeaz n stabilirea previzional a cauzelor care pot conduce la nerealizarea programelor de producie. Obiectivul corolar const n reducerea cheltuielilor de producie i asigurarea calitii produselor, prin folosirea normativelor n toate fazele procesului de management i alegerea variantei de program cea mai eficient. n programarea produciei se impune ca toate activitile, reglate prin intermediul programrii s fie exprimate n aceleai uniti de timp (de lucru sau calendaristic). Se aduc astfel la acelai numitor aciuni diferite, pentru a se putea regla desfurarea lor n timp i spaiu, programndu-le la anumite termene de execuie, pe anumite posturi de lucru. Punctul de plecare n programarea produciei l constituie termenul de livrare a comenzilor, mergnduse de la aceasta pe faze de prelucrare n sens invers desfurrii procesului tehnologic pentru a se stabili toate termenele intermediare de ncepere a fabricaiei, pn la termenul de lansare iniial a materialelor n producie. Dcfv 0 Tl Tf Tv Dcfv+1 Tv+1 Trz Tf Tl t

termenul de livrare a comenzii; termenul final de terminare a fabricaiei n secia (veriga) final (v+1); Trz rezerva de timp pentru pregtirea livrrii; Tv+1 termenul de ncepere a fabricaiei n veriga (v+1); Dcfv+1 durata ciclului de fabricaie a produsului, loturi sau comenzi n veriga (v+1); Tv termenul de ncepere a fabricaiei pentru veriga v; Dcfv durata ciclului de fabricaie a produsului, lotului sau comenzii n veriga v. Tv+1 = Tl - Trz - Dcfv+1 Tv = Tl - Trz - Dcfv+1- Dcfv =Tl - Trz - (Dcfv +Dcfv+1) 91

11.2.2.Sarcinile managementului operational al productiei


ntre principalele sarcini care revin managementului operaional al produciei se pot meniona: - asigurarea unei maxime ritmiciti n desfurarea procesului de producie. Numai printr-o activitate de producie ritmic se poate nltura una din cauzele intermitenelor n folosirea forei de munc i a capacitilor de producie, ritmicitatea fabricaiei constituind, totodat, o condiie a produciei de calitate i a consumului raional de materii prime, materiale, energie etc.. Ritmicitatea deplin a fabricaiei i livrrii produselor ctre beneficiari n volumul, structura i termenele stabilite contractual, asigur ntreprinderii posibilitatea de a dispune de mijloacele de plat necesare aprovizionrii tehnico-materiale, salarizrii personalului i altor nevoi; - folosirea eficient a forei de munc, utilajelor i suprafeelor de producie. n acest sens, la repartizarea lucrrilor pe locuri de munc trebuie s se realizeze o deplin concordan ntre natura i cerinele fiecrei lucrri, pe de o parte, i calificarea lucrrilor, caracteristicile tehnice ale utilajului de producie, pe de alt parte. n acelai timp, lucrrile de efectuat la diferite locuri de munc trebuie s fie judicios corelate calendaristic, astfel nct n funcionarea utilajelor i n timpul de munc al lucrtorilor s nu apar intermitene sau interferene datorit ealonrii necorespunztoare a acestora n timp i pe executani; - realizarea celei mai scurte durate a ciclurilor de fabricaie ale produselor. Cu ct mai mare va fi gradul de simultaneitate n execuia operaiilor tehnologice ale unui produs cu att mai redus va fi i durata ciclului de fabricaie a acestuia. Prin reducerea duratei ciclurilor de fabricaie a diferitelor produse, ntreprinderea va putea executa, cu acelai resurse bneti, o cantitate mai mare de produse sau acelai volum de producie cu o cantitate mai mic de resurse bneti; - asigurarea unor cheltuieli de producie minime i a calitii superioare a produselor. Prin metodele i tehnicile sale, managementul operaional al produciei permite repartizarea judicioas a obiectivelor pe perioade scurte de timp i pe executani, asigurnd o desfurare ritmic a proceselor de producie. Totodat, managementul operaional al produciei, prin caracterul su preventiv, continuu, permite adoptarea unor decizii riguroase i, pe aceast baz, contribuie la realizarea obiectivelor de ansamblu ale ntreprinderii n condiii de calitate i cu cheltuieli de producie minime.

11.2.3. Principiile managementului operational al productiei


Conceperea i funcionarea eficient a sistemului de management operaional al produciei presupune respectarea, n mod cumulativ, a urmtoarelor principii: -principiul transparenei, conform cruia punctul de pornire n orice activitate productiv l reprezint cerinele pieei, care sunt structurate prin activitatea de marketing. De asemenea, producia trebuie s fie adaptat permanent la cerinele prezente i viitoare ale consumatorilor i s le satisfac cu maximum de eficien; -principiul balanelor, care precizeaz c ndeplinirea obiectivelor unitii industriale necesit corelarea permanent cu resursele de care aceasta dispune, sub aspect material (baza de materii prime, capaciti de producie), uman (for de munc) sau financiar; -principiul variantei optime de program de producie. De regul, exist mai multe posibiliti de ealonare n timp i pe executani a unora i acelorai sarcini de producie. O programare raional impune, 92

n asemenea cazuri, elaborarea n mai multe variante a programelor de producie operative, pentru ca dintre acestea s fie adoptat varianta optim; -principiul continuitii. Diverse fenomene care pot interveni n cursul fabricaiei, imposibil de prevzut n faza de elaborare a programelor de producie operative, cum sunt: ntrzieri n livrarea de ctre furnizori a materiilor prime, semifabricatelor, S.V.D.-urilor etc., defeciuni tehnice ale utilajelor, urgentarea unor termene de livrare a produselor i altele, impun modificri n soluiile adoptate de repartizare n timp i pe executani a sarcinilor de producie programate iniial. n acest context, managementul operaional trebuie s asigure reglarea rapid a fabricaiei n funcie de condiiile noi aprute i, implicit, s aib caracter de activitate continu; -principiul eficienei, conform cruia managementul operaional al produciei trebuie s prevad acele structuri de producie i tehnologia care asigur maximum de eficien, prin parcurgerea exhaustiv a tuturor variantelor; -principiul paralelismului n execuie, care precizeaz c la repartizarea sarcinilor de producie n timp i pe executani trebuie s se aib n vedere executarea concomitent sau ct mai mult suprapus n timp a diferitelor componente ale produsului finit. Folosirea micrii paralele i paralel-succesive a produselor pe operaii are ca efect scurtarea duratei ciclului de fabricaie i, pe aceast baz, creterea vitezei de rotaie a capitalului circulant. Aceste principii se operaionalizeaz n domeniul metodelor, tehnicilor i instrumentelor folosite la nivelul procesului de producie.

11.3. Organizarea structurala a managementului operational al productiei


Organizarea structural a managementului operaional al activitii de producie se realizeaz prin constituirea compartimentului de programare, pregtire i urmrirea produciei (P.P.U.P.). Atribuiile acestui compartiment decurg din coninutul, obiectivele i funciile managementului operaional al produciei i se pot prezenta astfel: elaboreaz programul de pregtire tehnic a produciei; colaboreaz cu celelalte compartimente pentru elaborarea programelor de producie, stabilirea termenelor contractuale de livrare, asigurarea aprovizionrii din timp cu materii prime, S.D.V.-uri n vederea desfurrii normale a procesului de producie; colaboreaz cu compartimentul de proiectare constructiv i tehnologic la stabilirea duratei ciclului de fabricaie, a mrimii lotului de lansare n producie, la aplicarea a tehnologiei moderne; elaboreaz balane de corelare capacitate ncrcare pe termen scurt n scopul eficientizrii ncrcrii capacitilor de producie; stabilete programul de producie pe sectoare de munc; detaliaz programul de producie pn la sarcinile zilnice la nivel de loc de munc i executant, urmrind s se utilizeze integral i eficient resursele existente, stabilete ordinea prioritar de execuie a fiecrei operaii; ntocmete, pe baza programului de pregtire a produciei i a programului operativ, documentaia de lansare n fabricaie (fia de nsoire, dispoziii de lucru, bonuri de materiale etc.); urmrete intrarea n execuie i realizarea la termenele programate a sarcinilor de producie, analizeaz i stabilete msuri pentru eliminarea cauzelor abaterilor i pentru recuperarea ntrzierilor; centralizeaz, zilnic i cumulat, producia realizat i informeaz managementul ntreprinderii asupra stadiului realizrii; 93

informeaz managementul ntreprinderii asupra abaterilor intervenite n realizarea programului de producie i propune msuri de eliminare a acestora. Prin concentrarea activitii de programare a produciei la nivelul unui compartiment specializat se elibereaz managerii direci ai verigilor de producie de atribuii neoperative, cum sunt: controlul structurilor la nivelul seciilor, atelierelor, stabilirea loturilor de fabricaie, stabilirea programelor de producie ale seciilor etc. n aceste condiii, maitrii proceselor de producie din cadrul seciilor pot s se concentreze asupra activitilor de producie privind supravegherea atelierului sub raport tehnic, execuia produselor, instruirea muncitorilor i folosirea celor mai eficiente metode de munc.

CAPITOLUL XII MENTENANA INDUSTRIAL. ORGANIZAREA REPARRII I NTREINERII UTILAJELOR INDUSTRIALE 12.1.Importana i sarcinile reparrii utilajelor ; 12.2..Sisteme de organizare a executrii activitii de ntreinere i reparaii; 12.2.1. Metode i sisteme de organizare a reparrii utilajelor ; 12.2.2. Sistemul de reparaii preventiv planificat ; 12.3. Planificarea executrii reparaiilor; 12.4.Organizarea executrii reparrii utilajelor; 11.5.Ci de cretere a eficienei economice a executrii reparrii utilajelor.

Mentenana reprezint totalitatea aciunilor de meninere sau de reducere a strii de funcionare a produselor. Se deosebesc dou tipuri de mentenan: -mentenan preventiv sau planificat, care const n meninerea n stare de funcionare a produselor prin efectuarea anumitor activiti: nlocuiri, reglaje etc. - mentenan corectiv sau neplanificat, care const n readucerea produselor defecte n stare de funcionare prin desfurarea unor activiti ce urmresc diminuarea sau nlturarea defectelor aprute.

12.1.Importanta i sarcinile repararii utilajelor.


Desfurarea n mod ritmic a activitii de producie a unei ntreprinderi industriale necesit, ca o condiie de baz, o bun organizare a reparrii i ntreinerii utilajelor. Acest lucru este necesar 94

avnd n vedere faptul c n procesul folosirii lor, mijloacele fixe i utilajele de producie, ca o component a acestora, sunt supuse uzurii fizice i morale . Ca urmare a uzurii fizice a utilajelor de producie are loc un proces de pierdere treptat a valorii de ntrebuinare i, n cele din urm, o pierdere a capacitii acestora de a satisface o necesitate social, ducnd n final, la pierderea valorii lui. Uzura fizic a utilajelor, n condiiile folosirii n procesul de producie, este nsoit de transferarea valorii lor asupra produselor create i recuperarea ei treptat prin vnzarea ctre diveri beneficiari . n vederea meninerii caracteristicilor funcionale ale utilajelor pe durata folosirii lor, a funcionrii n condiii optime, cu posibiliti ct mai apropiate de cele iniiale, n cadrul ntreprinderilor se organizeaz un sistem de ntreinere i reparare a utilajelor de producie. Organizarea pe baze tiinifice a lucrrilor de ntreinere i reparare a utilajelor trebuie s in seama de particularitile fiecarui utilaj i de modul de uzur fizic a diferitelor pri componente ale acestora . Din analiza comportamentului la uzura fizic a pieselor, semifabricatelor, ansamblelor, subansamblelor si mecanismelor care compun utilajul de producie se constat c uzura lor se produce n mod diferit n timp . La un motor, de pild, cel mai rapid se uzeaz lagrele, pistoanele, segmenii, n timp ce la alte piese, cum sunt axul cu came, arborele motor .a., procesul de uzur este mai lent. Aceasta impune repararea pieselor cu o uzur mai mare i folosirea n continuare a mainii, fr a renuna la utilizare. Folosirea utilajului de producie n condiii optime necesit, de asemenea, iniierea n scopuri preventive, a unor msuri de ntreinere, care s mpiedice uzura prematur ct i a unor operaii de control i revizie, care s permit depistarea din timp a eventualelor defeciuni . Ca urmare a particularitilor utilajelor de a se uza n mod neuniform, se impune din punct de vedere economic adoptarea unui sistem adecvat de ntreinere i reparare a acestora. Pentru o ntreprindere industrial ntreinerea i repararea utilajului de producie prezint o importan deosebit . Astfel, executarea acestor activiti n condiii optime asigur funcionarea n mod normal a utilajelor de producie, conform graficelor de producie, evitndu-se astfel scoaterile din funciune, contribuindu-se prin aceasta la realizarea unei activiti ritmice. O bun ntreinere i reparare a utilajelor de producie asigur meninerea funcionrii acestora potrivit performanelor tehnico-economice prevzute n cartea tehnic, influennd direct randamentul i precizia n funcionare ct i realizarea produciei conform programului, n cantitile i calitatea prevzute .Buna organizare a ntreinerii i reparrii utilajelor contribuie, n mod direct, la reducerea costurilor de producie i, in final, la cresterea competitivitatii produselor realizate cu utilajele respective. Organizarea executrii lucrrilor de ntreinere i reparaii la nivelul unei uniti industriale trebuie s permit realizarea urmtoarelor sarcini de baz : -asigurarea meninerii utilajului ntr-o stare perfect de funcionare ; -evitarea uzurii excesive a utilajului i a scoaterii acestuia din funciune nainte de termen sau prin avariere; -cretere timpului de funcionare a utilajului, prin mrirea timpului de funcionare ntre dou reparaii i prin reducerea timpului necesar executrii reparaiilor , 95

-creterea productivitii muncii in activitatea de reparaii, asigurarea executrii reparaiilor cu cheltuieli minime i de calitate ; -iniierea i realizarea unor programe de modernizare a mainilor i utilajelor nvechite eventual de inlocuire a acestora .

12.2.Sisteme de organizare a executrii activitii de ntreinere i reparaii. 12.2.1.Metode i sisteme de organizare a reparrii utilajelor.
n cadrul ntreprinderilor industriale au fost folosite n timp diferite sisteme de executare a reparrii utilajelor . Prin reparaie se nelege o lucrare efectuat periodic n scopul asigurrii meninerii n stare de funcionare a mijloacelor fixe, n general, i a utilajelor de producie, n special, prin care se nltur defeciunile constatate n funcionare i se realizeaz nlocuirea total sau parial a acelor pri deteriorate sau care au o durat mai mic de funcionare n comparaie cu altele . ntr-o prim etap de organizare empiric, reparaiile se efectuau asupra utilajelor atunci cnd acestea ieeau din funciune datorit uzurii. Aceast modalitate era necorespunztoare din punct de vadere economic, ca urmare a faptului c perturb buna funcionare a procesului de producie. Pentru a se evita uzura excesiv a utilajului, a preveni ieirea accidental din funciune i a asigura executarea unor reparaii de calitate cu costuri minime s-a elaborat un sistem de organizare a executrii reparaiilor care d posibilitatea satisfacerii urmtoarelor cerine de baz : -cunoaterea datei calendaristice a scoaterii din funciune a utilajului pentru reparaii ; -stabilirea din timp a felului reparaiilor ce trebuie efectuate i a duratei de execuie n vederea pregtirii materialelor, utilajelor i a forei de munc necesare executrii lor, -determinarea mijloacelor financiare necesare pentru realizarea reparaiilor. Pornind de la aceste cerine au fost elaborate dou sisteme de organizare a executrii reparrii utilajelor i anume : sistemul de reparaii pe baza constatrilor i sistemul de reparaii preventiv-planificate. 1.Sistemul de organizare a executrii reparrii utilajelor pe baza constatrilor , care const n stabilirea termenelor de oprire a utilajelor pentru reparaii i a reparaiilor de efectuat, pe baza unei supravegheri sistematice a utilajelor i constatrii strii lor de ctre personalul specializat n acest scop . Pe baza constatrilor consemnate n fiele inute pe utilaje, unde se trec defeciunile constate, se stabilete programarea intrrii n reparaie a acestora i a reparaiilor ce trebuie executate . Acest sistem prezint unele avantaje, cum sunt : -cunoaterea din timp a datei de intrare n reparaii i a reparaiilor ce trebuie realizate ; -comandarea din timp a pieselor de schimb necesare i pregtirea prealabil a executrii reparaiilor, Totui sistemul nu permite elaborarea unui plan de reparaii pe o perioad mai mare de timp, i creeaz greuti n asigurarea pieselor de schimb, n folosirea raional a mijloacelor materiale i a forei de munc, cu efecte asupra calitii reparaiilor i a costurilor. 2.innd seama de aceste neajunsuri s-a trecut la folosirea sistemului de reparaii preventiv-planificate . 96

Prin elaborarea acestui sistem s-a urmrit asigurarea unui dublu caracter ansamblului de msuri de ntreinere i reparaii i anume : -profilactic ; -planificat . Caracterul profilactic consta n aceea c acest sistem prevede adoptarea unor msuri de ntreinere i control prin care s se previn posibilitatea apariiei unei uzuri premature care s duc la scoaterea din funciune a utilajului, nainte de termenul fixat . Caracterul planificat rezult din faptul c diferitele lucrri de ntreinere i reparaii se efectueaz la anumite termene calendaristice stabilite dinainte. Acest dublu caracter, confer sistemului de reparaii preventiv-planificat o superioritate evident asupra sistemului anterior, influennd n mod direct calitatea reparaiilor, reducerea duratei de execuie a acestora ct i a costurilor.

12.2.2.Sistemul de reparaii preventiv-planificate.


Prin sistemul de reparaii preventiv-planificate se nelege un ansamblu de msuri de ntreinere, control i repararea utilajelor, care se efectueaz n mod periodic, la intervale de timp bine determinate, dup un anumit numr de ore de funcionare, prin care se urmrete prevenirea uzurii excesive i apariia avariilor, precum i meninerea calitilor de exploatare necesare unei funcionri normale . In cadrul sistemului de reparaii preventiv planificate se pot folosi dou metode i anume : 1-metoda standard ; 2-metoda dup revizie . Potrivit metodei standard, fiecare main, utilaj, instalaie sau agregat intr n reparaii la intervale de timp dinainte stabilite pentru fiecare n parte . Volumul i coninutul lucrrilor pentru fiecare reparaie au un caracter standard, potrivit unei documentaii tehnice ntocmite, indiferent de starea utilajului n momentul respectiv . Metoda standard prezint avantajul c permite efectuarea reparaiilor pe baza unei documentaii bine pus la punct, la intervale de timp bine stabilite, fiind simplu de aplicat i foarte eficient pentru ntreprinderile care dispun de un mare numr de maini i utilaje. Dezavantajele acestei metode constau n aceea c : -necesit un mare volum de munc pentru ntocmirea documentaiei de reparare a utilajelor; -de asemenea, aceast metod, prin caracterul ei standard,duce la executarea unor operaii de ntreinere i reparare la unele piese sau mecanisme care nu necesit acest lucru prin starea lor tehnic(neuzate), crescnd n felul acesta, n mod inutil, costul reparaiilor . Metoda dup revizie , const n aceea c volumul i coninutul reparaiilor se determin pe baza unei revizii tehnice prealabile, felul reparaiilor fiind stabilit pe baza observaiilor reviziei i a unei documentaii tehnice elaborate pe baza acestor observaii. Folosirea acestei metode prezint avantajul c permite constatarea gradului de uzur a utilajului cu ocazia reviziei tehnice, determinndu-se pe aceast baz, cu o precizie mai mare ca la metoda 97

anterioar, lucrrile de reparaii ce trebuie efectuate, volumul i felul lor, evitndu-se astfel efectuarea reparaiilor care nu sunt impuse de starea de uzur a utilajelor . n ara noastr, pentru realizarea lucrrilor de ntreinere i reparaii a utilajelor de producie, se folosete de regul sistemul de reparaii preventiv-planificate, executate potrivit metodei dup revizie. Pentru mainile, utilajele, instalaiile din industria constructoare de maini i de prelucrarea metalelor, executarea reparaiilor potrivit sistemului de reparaii preventiv-planificate prevede urmtoarele categorii de intervenii : -revizia tehnic ( Rt ) ; -reparaia curent, care poate fi de gradul I ( Rc1 ) i de gradul doi( Rc2 ) ; -reparaia capital ( RK ) . n afara acestor intervenii sistemul de reparaii preventiv-planificate prevede i o activitate de ntreinere i supraveghere zilnic a utilajului,care const n executarea unor lucrri de: ungere i curire zilnic, de reglare a mecanismelor , de ajustare a lagrelor, de control a funcionrii diferitelor piese .a. . Aceste lucrri de ntreinere i supraveghere zilnic pot fi executate de personalul care deservete diferitele maini sau, n anumite cazuri, de personal specializat ( ungtori, reglori ), pe baza regulilor de ntreinere a utilajului i de nlturare a micilor defecte, fr a se proceda ns la nlocuirea de piese . Revizia tehnic cuprinde operaiile care se execut naintea unei operaii planificate ( curente sau capitale ). Prin efectuarea acestei revizii se urmrete determinarea strii tehnice a mijloacelor fixe i a principalelor operaii ce trebuie efectuate cu ocazia primei reparaii programate, precizndu-se dac maina sau utilajul trebuie s intre n reparaie dup realizarea numrului de ore de funcionare prevzut n normele pentru reparaia respectiv sau dac timpul de funcionare mai poate fi prelungit dup expirarea acestui termen. Cu ocazia reviziei tehnice se pot efectua i operaii de reglare i consolidare a unor piese i subansamble, care s asigure o funcionare normal a utilajului pn la prima reparaie . Reparaia curent reprezint acea lucrare care se efectueaz n mod periodic n vederea nlturrii uzurii materiale, necesitnd nlocuirea unor piese componente sau nlocuirea parial a unor subansamble uzate. Ca exemple de lucrri care intr n aceast categorie de intervenii pot fi date operaiile de demontare parial a pieselor i subansamblelor cu uzur frecvent, repararea, recondiionarea i ajustarea lor, nlturarea jocurilor care depesc limita admisibil, strngerea mbinrilor. De asemenea, tot n aceast categorie intr i operaiile de curire, gresare, de verificare a funcionrii tuturor subansamblelor din lanul cinematic al utilajelor, de recondiionare a stratului de protecie prin vopsirea suprafeelor i a prilor expuse mediului atmosferic sau diferiilor ageni chimici, de reparare a dispozitivelor de protecie i securitate a muncii .a. . Aceste reparaii se mpart n reparaii curente de gradul I i reparaii curente de gradul II, n raport cu mrimea intervalului de timp de funcionare ntre reparaii, de importana lucrrilor ce se execut i valoarea pieselor i subansamblelor reparate, recondiionate sau nlocuite . Astfel, de exemplu, la o grup de maini i utilaje oarecare, n timp ce la reparaiile curente de gradul I intervalul dintre intervenii este de 3000 ore de funcionare, la cele de gradul II mrimea acestui interval este de 9000 ore. Cheltuielile necesitate de efectuarea acestor reparaii curente se includ n costurile produciei ntreprinderii din anul calendaristic cnd acestea au fost realizate. Reparaia capital , reprezint acea lucrare care se efectueaz dup expirarea ciclului de funcionare prevzut, avnd drept scop meninerea parametrilor tehnico-economici iniiali i prentmpinarea ieirii mijloacelor fixe din funciune nainte de termen. Aceast categorie de reparaii 98

reprezint o form de realizare a reproduciei simple a utilajelor, ea avnd rolul nu de a prelungi durata de funcionare, ci de a asigura funcionarea pentru timpul stabilit, necontribuind la creterea valorii iniiale a utilajului. O reparaie capital necesit efectuarea unor operaii cum sunt: demontarea parial sau total a pieselor uzate, a unuia sau mai multor agregate sau subansamble componente care pot funciona n condiii de siguran i precizie, remontarea, vopsirea suprafeelor exterioare, efectuarea probelor i a rodajului mecanic .a. Se consider activitate de reparaii capitale i operaiunile care se efectueaz asupra utilajelor n cadrul reviziilor generale i modernizrilor care se aduc acestora. n cadrul planificrii reparaiilor, volumul de reparaii capitale se prevede n liste distincte, cu defalcarea pe partea de construcii-montaj cat i ca utilaje independente. Cheltuielile necesare executrii lucrrilor de reparaii capitale i modernizrilor se includ n costurile de producie, ca i cheltuielile de reparaii. n cazul n care cheltuielile necesare executrii modernizrii utilajului depesc circa 20% din valoarea de deviz a reparaiei capitale, acestea pot fi finalizate din fondurile de investiii, majorndu-se prin aceasta valoarea mijloacelor fixe respective. Pentru executarea lucrrilor de reparaii capitale i de modernizare se prevede necesarul de materiale, ansamble, subansamble i piese de schimb, att fizic ct i valoric, cu specificarea separat pentru cele noi, pentru cele recuperate de la alte mijloace fixe i folosite ca atare i pentru cele obinute pe baz de recondiionri. n afara acestor lucrri de reparaii cuprinse n sistemul de reparaii preventiv-planificate, n cadrul ntreprinderii se mai execut i alte reparaii, cum sunt reparaiile accidentale, de renovare i de avarii. Reparaiile accidentale , sunt acele lucrri de reparaii care se efectueaz la intervale de timp nedeterminate, fiind necesitate de scoaterile neprevzute din funciune a utilajelor ca urmare a defectrii acestora. Cheltuielile necesitate sunt incluse n costurile de producie. Reparaiile de renovare, reprezint acele lucrri de reparaii ce se execut la utilajele care au trecut prin mai multe reparaii capitale, avnd un grad ridicat de uzur. Cu ocazia acestor reparaii pot avea loc i lucrri de modernizare. Reparaiile de avarii se efectueaz ori de cte ori utilajele sufer anumite deteriorri, fie ca rezultat al unei proaste ngrijiri i ntreineri, fie din cauza unor dezastre naturale cum sunt : cutremure, incendii etc. Aceste reparaii au un caracter ocazional, diferind sub raportul coninutului i volumului de lucrri, de la caz la caz.

12.3. Planificarea executrii reparaiilor.


Pentru executarea reparaiilor potrivit sistemului de reparaii preventiv-planificate, ntreprinderea industrial ntocmete un plan de reparaii i un plan de cheltuieli pentru acestea. Elaborarea planului de reparaii necesit cunoaterea urmtoarelor elemente de baz: -durata ciclului de reparaii; -structura ciclului de reparaii; -durata ( intervalul ) dintre intervenii sau reparaii ( n ore de funcionare ); -timpul de staionare n reparaie, exprimat n zile lucrtoare ; -procentul costului reparaiei fa de valoarea de nlocuire . Prin durata ciclului de reparaii se nelege intervalul de timp dintre dou reparaii capitale, inclusiv durata de execuie a primei sau ultimei reparaii capitale ( pentru utilajul aflat 99

n exploatare ) sau timpul din momentul nceperii exploatrii pn la prima reparaie capital ( pentru utilajele noi ) . Structura ciclului de reparaii reprezint numrul, felul lucrrilor de revizii i reparaii i modul de ealonare a executrii acestora n timp. Durata dintre reparaii sau intervenii reprezint intervalul de timp, exprimat n ore de funcionare a utilajului, dintre dou reparaii de acelai fel . Timpul de staionare n reparaie, exprimat n zile lucrtoare i costul, exprimat sub form de procent din valoarea de nlocuire, se stabilesc pentru fiecare fel de reparaie din cadrul ciclului, constituind elementele de baz n planificarea i finanarea executrii reparaiilor. n vederea planificrii reparrii utilajelor, toate aceste date trebuie concretizate n norme tehnice pentru repararea mijloacelor fixe, elaborate pe categorii. Cunoscnd durata ciclului de reparaii, numrul de reparaii de acelai fel care trebuie efectuate n cadrul unui ciclu de reparaii, precum i durata ntre dou intervenii, se poate face reprezentarea grafic a structurii ciclului de reparaii, iar n funcie de aceasta se poate face planificarea calendaristic a executrii reparaiilor. Numrul de revizii sau reparaii de acelai fel, care trebuie efectuate ntr-un ciclu de reparaii se determin prin raportarea timpului de funcionare ntre dou reparaii capitale la intervalul de timp ntre dou reparaii de acelai fel.Pe baza cunoaterii acestor date se poate calcula durata medie de timp ntre dou intervenii succesive, indiferent de felul lor, exprimate n ore de funcionare. Pentru proiectarea structurii ciclului de reparaii se consider ca durat de timp ntre dou reparaii, indiferent de felul lor, durata de timp din normativele tehnice dintre dou revizii tehnice. n mod practic, pentru proiectarea structurii ciclului de reparaii se consider c atunci cnd se execut o reparaie de un anumit grad, ea trebuie s includ i lucrrile reparaiilor de grad inferior care coincid cu acel moment, ceea ce face ca numrul de reparaii de acelai fel, s fie mai mic dect cel rezultat din calcule.

12.4.Organizarea executrii reparrii utilajelor.


n cazul ntreprinderilor industriale asigurarea lucrrilor de ntreinere i reparare a utilajului revine unui compartiment specializat care se poate prezenta, de regul, sub forma unei secii mecano-energetice sau, la ntreprinderi mai mari, sub forma serviciului Mecanic ef . Acest comportament are o serie de atribuii de baz pentru activitatea de ntreinere i reparaii, din rndul crora pot fi amintite urmtoarele: 1.Planificarea tuturor lucrrilor de ntreinere i reparaii la mijloacele fixe ale ntreprinderii.Pentru realizarea acestei sarcini compartimentul mecano-energetic ine evidena utilajului, execut lucrrile de predare i preluare a acestora, grupeaz utilajele pe categorii i tipuri, elaboreaz documentaia tehnic pentru reparaii i ntocmete planul i graficele de reparaii, organizeaza i executa planul de reparaii .n acest scop compartimentul mecano-energetic asigur realizarea normelor de 100

reparaii, urmrete aprovizionarea cu materiale i piese de schimb necesare reparaiilor, confecioneaz, dac este cazul piesele de schimb n atelierul propriu, asigur executarea planurilor i a graficelor de reparaii i de modernizare, recepioneaz utilajele reparate i organizeaz atelierul propriu de reparaii pe baza gestiunii economice. 2.Asigurarea ntreinerii n bune condiii a utilajelor ntre dou reparaii.Pentru realizarea acestei sarcini ndrum i controleaz echipele de ntreinere, ntocmete normele i instruciunile de ntreinere, controleaz permanent starea utilajelor, antreneaz muncitorii pentru o bun ntreinere a acestora . 3.Adoptarea msurilor necesare de tehnic a securitii muncii i de protecie mpotriva incendiilor legate de utilaje . 4.Asigurarea scoaterii din uz a utilajelor deteriorate i elaborarea rapoartelor i a drilor de seam cu privire la situaia ndeplinirii planului de ntreinere i reparaii. Organizarea executrii reparrii utilajelor sub raportul locului de execuie a acestora se poate face dup trei sisteme i anume : -centralizat ; -descentralizat ; -combinat sau mixt . Sistemul centralizat se caracterizeaz prin faptul c toate lucrrile de reparaie a utilajelor se execut de ctre compartimentul mecano-energetic prin echipele i brigzile de reparaii care aparin direct de acesta. Sistemul descentralizat const n organizarea executrii reparrii utilajelor n cadrul unitilor de producie de ctre mecanicii i echipele de reparaii i ntreinere subordonate administrativ efilor acestor uniti. eful compartimentului mecano-energetic asigur ndrumarea i urmrirea executrii reparrii utilajelor, procurnd piesele de schimb necesare, acordnd asisten tehnic corespunztoare i asigurnd executarea reparaiilor capitale la utilajele planificate. Prin folosirea acestui sistem se asigur executarea lucrrilor curente de reparaii n mod operativ, n termene scurte i la costuri reduse . Sistemul combinat const n aceea c executarea lucrrilor de reparaii la utilajele speciale ( cum sunt cele din oelrii, forje, tratamente termice etc.) se execut de echipele sau brigzile de reparaii aparinnd unitilor de producie corespunztoare, celelalte reparaii executndu-se de personalul compartimentului mecano-energetic . Sistemul centralizat se utilizeaz n mod eficient la ntreprinderile mici i mijlocii, iar cel descentralizat la ntreprinderile care folosesc n anumite secii de producie utilaje cu caracter special, sub raportul lucrrilor de ntreinere i reparaii. Compartimentul mecano-energetic sau unitile de producie dispun pentru executarea lucrrilor de ntreinere i reparaii de formaiuni de munc proprii, organizate n echipe sau brigzi de reparaii. Aceste brigzi sau echipe pot fi specializate pentru executarea anumitor feluri de reparaii ( curente de gradul II, curente de gradul I, capitale ), indiferent de felul utilajelor la care se efectueaz 101

reparaia sau pot fi specializate pentru executarea reparaiilor pe anumite tipuri de maini i utilaje, executnd n acest sens toate categoriile de reparaii necesare (curente i capitale) . O bun organizare a executrii reparrii utilajelor necesit o pregtire din timp a executrii lor prin efectuarea unor lucrri preliminare. Inventarierea utilajelor ntreprinderii reprezint o prim lucrare ce trebuie efectuat pentru a se cunoate n mod exact numrul, felul i starea funcional a acestora . Ea este impus pe de o parte, de cerinele organizrii evidenei utilajelor, iar pe de alt parte, de cerinele planificrii reparrii utilajelor i a asigurrii din timp a bazei materiale necesare realizrii reparaiilor. Gruparea utilajelor pe tipuri i stabilirea strii lor de funcionare reprezint alte operaii preliminare ce trebuie efectuate n cadrul pregtirii executrii reparaiilor . ntocmirea mapei de desene tehnice, reprezint o alt lucrare prin care se urmrete asigurarea documentaiei necesare. Pe baza desenelor tehnice se poate trece la executarea n cadrul atelierului propriu a acelor piese sau subansamble necesare executrii reparrii utilajelor. Elaborarea tehnologiei lucrrilor de reparaii permite stabilirea n detaliu a operaiilor ce trebuie realizate pentru repararea utilajelor. Pentru reducerea volumului de lucru i a duratei acestuia se recomand elaborarea de procese tehnologice tip pentru reparaii, piesele ce trebuie reparate mprindu-se pe clase i grupe, pentru fiecare dintre acestea stabilindu-se cte o tehnologie special. Asigurarea din timp a pieselor de rezerv necesare prin executarea n cadrul seciilor proprii a reparaiilor reprezint, de asemenea, o alt lucrare cu caracter preliminar. Cu ocazia elaborrii tehnologiei de executare a reparaiilor trebuie s se prevad o ridicare continu a nivelului de mecanizare i automatizare a executrii lucrrilor de reparaii i folosirea unor formaii de munc ( echipe, brigzi ) specializate n executarea lor. O deosebit importan pentru creterea calitii, reducerea duratei de execuie i a cheltuielilor o are folosirea metodelor moderne de executie a reparaiilor cum sunt: metoda de reparaii pe subansamble, repararea utilajelor dup metodele produciei n flux i, n general, folosirea metodelor rapide de execuie . Metoda de executare a reparaiilor pe subansamble se caracterizeaz prin aceea c la ntreprinderile cu utilaje de acelai fel, lucrrile de reparaii constau n operaii de demontare a subansamblelor uzate i de montare a acelorai tipuri de subansamble din stocul de subansamble creat. Subansamblul care a fost demontat se repar la rndul lui, dup reparare intrnd n componena stocului de subansamble. Folosirea acestei metode asigur reducerea timpului de reparare cu durata de reparare a subansamblelor uzate, constituind astfel un factor important de cretere a timpului de funcionare a utilajelor i de sporire pe aceast baz a volumului produciei. Organizarea reparrii utilajelor dup metodele produciei n flux, reprezint o alt metod eficient de execuie. Potrivit acestei metode, repararea utilajelor care necesit demontarea de pe fundaii, de regul pentru reparaiile capitale, se face n atelierele de reparaii, folosindu-se n acest scop metoda organizrii produciei n flux. Cu deosebit succes se pot folosi n cadrul ntreprinderilor reparaiile rapide. Pentru realizarea acestora trebuie luate din timp o serie de msuri de ordin tehnic i organizatoric.Ca msuri de ordin tehnic 102

pot fi amintite : stabilirea din timp a tehnologiei de reparaii i a documentaiei tehnice, asigurarea din timp a sculelor i dispozitivelor necesare, prevederea utilajelor de mecanizare i automatizare necesare .a. Din rndul msurilor de ordin organizatoric fac parte : - executarea reparaiei n timpul pauzelor (noaptea) sau a schimburilor nelucrtoare, n zilele de duminic i zile nelucrtoare; - folosirea mai multor echipe pentru execuie n cadrul schimbului; - executarea reparaiei utilajului la locul unde se afl, fr deplasarea la atelierul de reparaii; - folosirea de echipe sau brigzi specializate pe lucrri i dotarea acestora cu utilaje de mecanizare; - folosirea metodei de reparaii pe subansamble .a.

12.5.Ci de cretere a eficienei economice a executrii reparrii utilajelor.


Organizarea optim a executrii reparrii utilajelor trebuie s asigure i o eficien economic, concretizat n reparaii de calitate, costuri minime i o durat de execuie ct mai redus. Asigurarea creterii eficienei economice a reparrii utilajelor impune realizarea unor cerine de optimizare, prin folosirea celor mai potrivite ci i metode. Un loc de seam n aprecierea eficienei economice a executrii reparrii utilajelor l ocup nivelul costurilor de realizare a acestora care, de dorit, trebuie s nregistreze o continu scdere. Acest lucru este cu att mai important cu ct cheltuielile pentru reparaii n industria constructoare de maini sunt, de obicei, ntre 12-18 % comparativ cu totalul cheltuielilor de secie . O cale de cretere a eficienei economice a reparrii utilajelor o constituie reducerea costurilor legate de repararea utilajelor prin limitarea costurilor necesitate de nlocuirea pieselor uzate. Folosirea acestei ci impune ca prin nlocuirea pieselor uzate cu cele noi, preul celor noi s fie mai redus sau s nu depeasc preul pieselor vechi . O alt cale de reducere a costurilor reparaiilor o constituie reducerea cheltuielilor legate de montarea i demontarea utilajelor, prin mecanizarea executrii acestor operaii i folosirea unor metode moderne de organizare a muncii. O cale important de cretere a eficienei economice o constituie folosirea metodei de executare a reparrii utilajelor pe subansamble i organizarea reparrii dup metodele produciei n flux . Creterea eficienei executrii reparaiilor se concretizeaz i n mrirea duratei de funcionare a utilajului ntre reparaii i reducerea duratei de execuie a reparaiilor. Realizarea acestor cerine se poate obine, de regul, prin mrirea duratei de folosire a pieselor, prin mrirea rezistenei la uzur pe baza folosirii unor tratamente termice, termochimice sau electrice, prin aplicarea unor aliaje dure pe suprafeele de lucru care sufer o uzur rapid .a. . De asemenea, reducerea duratei de execuie a reparaiilor se poate realiza prin folosirea metodei rapide de reparare pe subansamble, repararea pe baza organizrii n flux, asigurarea unei bune pregtirii a executrii reparaiilor .a. O cale important de reducere a costului reparaiilor o constituie recondiionarea pieselor uzate i refolosirea acestora. Aceast cale prezint o mare eficien economic, dat fiind faptul c piesele recondiionate reprezint doar 10-30 % din costul pieselor noi. 103

Mecanizarea i automatizarea executrii lucrrilor de reparaii i folosirea unor tehnologii moderne de reparare reprezint, de asemenea, ci de cretere a eficienei economice. Organizarea modern a executrii reparrii utilajelor recomand ca, pentru diferitele tipuri de maini i utilaje s se creeze ntreprinderi specializate de reparaii, dotate cu utilaje i for de munc specializat, care s asigure repararea utilajelor n condiii de calitate, cu o durat scurt i la un cost redus .

CURSUL XIII METODE DE STABILIRE OPTIM A AMPLASRII NTREPRINDERII INDUSTRIALE 13.1.Zonarea terenului ntreprinderii; 13.2.Alegerea felului cldirilor si construciilor; 13.3.Reeaua liniilor de comunicaii pentru transport; 13.4.Reelele tehnice.

13.1.Zonarea terenului ntreprinderii


Proiectarea intreprinderii industriale necesita zonarea teritoriului acestora pe baza unor criterii unitare: f. asemanarea operatiilor cerute de procesul tehnologic; g. asemanarea mijloacelor de transport folosite; h. asemanarea instalatiilor sau retelelor de instalatii energetice; i. identitatea conditiilor de paza contra incendiilor; j. identitatea conditiilor sanitare si de tehnica securitatii muncii. Se pot deosebi: 6. Zona de productie; 7. Zona de intretinere; 8. Zona energetica; 9. Zona depozitelor; 10. Zona social administrativa. 1. Zona de productie cuprinde acele cladiri sau constructii, unde se desfasoara procesele de productie de baza. In raport cu specificul acestor procese, aceasta zona se imparte la randul ei in zona de prelucrare la cald si zona de prelucrare la rece. In cadrul zonei de prelucrare la cald, sunt amplasate acele unitati de productie, sectii, ateliere, sectoare, care dau nastere la mari degajari de fum, scantei, gaze, pericol mare de incendiu, motiv pentru care se recomanda a se amplasa cat mai izolat de celelalte unitati de productie. Zona de prelucrare la rece grupeaza cladiri sau constructii, in cadrul carora se desfasoara restul activitatii de baza: procese de prelucrare, montaj, finisare, confectii, etc. 104

Aceasta zona se recomanda a se amplasa in apropierea intrarilor in intreprindere, deoarece aici lucreaza majoritatea personalului. 6. Zona de intretinere grupeaza cladirile sau constructiile unde se desfasoara activitati de reparatii, confectionarea sculelor, etc. Aceasta zona se recomanda a fi amplasata in apropierea zonei de fabricare. 7. Zona energetica cuprinde cladirile sau constructiile unde sunt grupate unitatile pentru producerea energiei electrice, aburului, aerului comprimat sau statiile de transformare si depozitele de combustibil. Aceasta zona fiind o zona cu pericol de incendiu si o zona de mare trafic, trebuie amplasata tinand cont de directia vanturilor, pentru a se evita deplasarea degajarilor spre cladirile proprii sau spre cartierele de locuit. Pentru reducerea lungimii retelelor energetice sau de transport, se recomanda ca aceasta zona sa fie situata in apropierea principalilor consumatori, a depozitelor de combustibili si a cailor principale de transport. 8. Zona depozitelor cuprinde constructii si amenajari folosite pentru depozitarea materiilor prime, materialelor, produselor finite, etc. Se amplaseaza de-a lungul cailor de transport rutiere sau de cale ferata, necesitand un mare trafic si, de asemenea, se amplaseaza cat mai aproape de unitatile de productie pe care le deservesc. 9. Zona social administrativa cuprinde diferite cladiri cu caracter administrativ sau destinate activitatilor social culturale. Pentru a asigura reducerea deplasarii personalului ocupat in aceasta activitate, pe teritoriul intreprinderii, se recomanda amplasarea acestei zone in imediata apropiere a intrarii principale a intreprinderii, iar pentru diferite blocuri de locuinte sau cladiri ce adapostesc (cantina, club, gradinita), se recomanda amplasarea lor in afara incintei, dar foarte aproape de aceasta. Pentru a asigura o functionalitate optima si, de asemenea, pentru a reduce cheltuielile de investitii pentru cladiri sau investitii, este necesara ori de cate ori este posibil, gruparea diferitelor unitati in blocuri constructive, pe baza unor criterii: asemanarea proceselor tehnologice; asigurarea conditiilor de paza contra incendiilor; reducerea fluxului tehnologic, de transport, etc. Pentru determinarea locului de amplasare a unitatilor de productie si a locurilor de munca in cadrul cladirilor de productie, se folosesc o serie de tehnici de calcul pe calculator. Dintre acestea, cea mai des folosita este tehnica Craft, care poate asigura o amplasare optima pentru circa 40 centre de activitate. Pentru solutionarea problemelor, programul Craft necesita ca date de intrare, fluxul intre sectoare si cheltuielile de manipulare a materialelor, impreuna cu o reprezentare schematica pentru planul existent la o anumita data, sau pentru o anumita amplasare.

13.2.Alegerea felului cladirilor si constructiilor


La proiectarea cladirilor sau constructiilor trebuie sa se asigure ca cerinte de baza, urmatoarele: f. adapostirea in mod economic a activitatii intreprinderii si a bunurilor acesteia, in raport cu intemperiile si evitarea posibilitatilor de distrugere sau sustragere; 105

g. folosirea optima a suprafetelor de productie; h. sustinerea unor utilaje ce trebuie amplasate la inaltime (poduri rulante, rezervoare); i. compartimentarea rationala a suprafetelor destinate activitatii functionale; j. asigurarea unor conditii corespunzatoare de iluminat, de conditionare a aerului, de izolatie fonica, etc. O prima decizie in alegerea tipului de constructie trebuie sa tina seama de faptul ca pot fi adoptate doua tipuri de solutii constructive: 1. Tipul de cladiri fara etaj; 2. Tipul de cladiri cu etaj. 1. Constructiile de tipul fara etaj se adopta, de regula, la intreprinderile ce folosesc utilaje grele si necesita fundatii rezistente (exemplu: intreprinderi siderurgice, constructii de masini grele). Avantaje: au capacitate specifica, portanta, mare a suprafetelor; permite executarea de fundatii solide de utilaje; asigura o amplasare a utilajelor si un flux tehnologic optim pe suprafete; asigura flexibilitate in organizarea productiei, prin reamplasari operative de utilaje si extinderi cu cheltuieli minime; au durata de constructie mica si cost pe m mai redus fata de cel al constructiilor cu etaj; asigura conditii optime de iluminare si ventilatie naturala; permit o folosire mai buna a suprafetelor prin evitarea suprafetelor ocupate de coloane, pereti laterali, scari, ascensoare. Dezavantaje: necesita suprafete de teren mari; prelungesc fluxurile tehnologice; necesita cresterea retelei tehnico sanitare pe teritoriul intreprinderii. 3. Cladirile cu etaj Avantaje: asigura o folosire eficienta a terenurilor disponibile; duc la reducerea distantelor de transport si a lungimii retelelor tehnico sanitare; permit amplasarea suprafetelor de productie pe verticala si proiectarea unor fluxuri tehnologice pe verticala; necesita cheltuieli mai mici pentru conditionarea aerului, pentru incalzire, deoarece etajele superioare sunt protejate impotriva frigului, prafului, zgomotului. Dezavantaje: limiteaza greutatea produselor sau pieselor care se executa la nivelele superioare; micsoreaza sarcinile admise pe plansee; propaga vibratiile in unitatile de productie, ceea ce poate fi influenta negativ calitatea produselor. Cladirile de acest tip se pot folosi pentru intreprinderile de mecanica fina, optica, electrotehnica, tricotaje, confectii. 106

Alegerea formei cladirilor si a amplasamentelor trebuie adoptate, de asemenea, la elaborarea planului general de organizare a intreprinderii. Pot fi adoptate solutii constructive pentru cladiri sub forma pavilioanelor izolate, a pavilioanelor reunite sau a constructiilor monobloc. Alegerea formei cladirilor se face tinandu-se seama de fluxul general de materiale, de suprafetele necesare diferitelor unitati de productie, de solutiile de amplasare a utilajelor si de cerintele dezvoltarii viitoare. De regula, se pot alege forme constructive in linie, forme in U, in H, T, L, E, F sau combinatii ale acestora. Cladirile sub forma pavilioanelor izolate prezinta avantajul unei simplitati constructive, creandu-se conditii optime pentru aerisire, inlaturarea noxelor sau localizarea pericolului de incendiu. Dezavantaj principal: aceste constructii duc la o extindere prea mare a intreprinderii, lungesc reteaua de instalatii, reteaua de cale ferata, de drumuri, circuitele materiale si fluxurile tehnologice, toate acestea ducand la cresterea cheltuielilor de intretinere ale intreprinderii. Constructiile in forma pavilioanelor reunite prezinta ca avantaje principale: reducerea dimensiunilor teritoriului necesar intreprinderii, micsorand fluxurile de materiale si de oameni, reducand totodata si lungimea retelelor, toate acestea ducand la reducerea cheltuielilor de investiti si apoi de intretinere. Dezavantaje: creste marimea complexitatii constructive; este afectata asigurarea iluminatului si aerisirea naturala; creste pericolul de incendiu; pot aparea dificultati de servire a productiei de baza cu alte activitati. Forma constructiva in linie dreapta se poate folosi atunci cand fluxul tehnologic trebuie sa aiba un caracter continuu iar circulatia materialelor sa se efectueze de la un capat la altul cu deplasari rapide, cu posibilitati de extindere viitoare. Forma in U intrarea si iesirea materialelor se face prin aceeasi extremitate. Avantaje: alaturarea suprafetelor de intrare si iesire; economisirea spatiului de incarcare descarcare; economisirea spatiului pentru amenajarea drumurilor; reunirea suprafetelor si totodata a personalului pentru receptia materialelor si pentru expeditie; alaturarea depozitelor de materii prime si produse finite; folosirea optima a mijloacelor de ridicare, incarcare si transport. Forma in L se recomanda atunci cand o latura a constructiei trebuie aliniata la o linie feroviara, la locul de incarcare descarcare. Aceasta forma permite o buna sistematizare a unitatilor de productie sau a fabricarii diferitelor grupe de produse.

107

Sistemul de constructii monobloc diferitele unitati de productie se concentreaza in cadrul aceleiasi hale de fabricatie. Avantaje: reducerea fluxului tehnologic; reducerea lungimii retelelor; folosirea rationala a mijloacelor de transport; folosirea rationala a suprafetelor de productie. Intr-un astfel de sistem de constructii pot fi amenajate, in cadrul aceleiasi cladiri, cateva fabrici, economisandu-se astfel investitiile in cladiri. In cadrul proiectarii cladirilor, intreprinderilor, trebuie adoptate solutii cu privire la structura constructiva propriu-zisa, in practica intalnindu-se trei tipuri: - cladiri din beton armat; - cladiri din structura din otel; - cladiri din caramida si lemn. - cladirile din beton armat se executa din parti prefabricate, prin turnare pe santier a betonului armat. Avantaje: asigurarea unei rezistente mari la incendiu; reducerea zgomotului si vibratiilor; cost de intretinere scazut. Dezavantaj: - necesita un cost ridicat pentru eventualele modificari. Avantaje: cheltuieli reduse de intretinere sau pentru eventualele modificari; se reduce la minim vibratiile. Avantaj: - costuri de intretinere relativ mici. Pentru adoptarea unor solutii constructive optime, cladirile, sub raportul gradului de rezistenta la foc, se impart in trei grade. In functie de periculozitatea aparitiei incendiilor se vor adopta solutii constructive cu un grad mai mare sau mai mic de rezistenta la foc. Cladirile de gradul 1 sunt cladiri executate din materiale neinflamabile. Cladirile de gradul 2 sunt executate din materiale partial neinflamabile. Cele de gradul 3 sunt cele executate din materiale inflamabile (lemn).

13.3.Reteaua liniilor de comunicatii pentru transport


Proiectarea liniilor de comunicatii trebuie sa asigure adoptarea unei retele de transport, prin care sa fie asigurata folosirea mijloacelor de transport in raport cu felul materialelor, al cantitatilor si al punctelor de transport, astfel incat transporturile sa fie operative, economice, investitiile necesare sa fie minime iar cheltuielile de intretinere sa fie reduse. In cadrul intreprinderii industriale, in raport cu locul unde se efectueaza, transporturile pot fi de doua feluri: 3. transporturi interioare; 4. transporturi exterioare. 108

Transportrile interioare, in raport cu modul de efectuare, pot fi tranporturi pe sol, feroviare sau rutiere, transporturi aeriene, transporturi subterane sau transporturi pe apa. In intreprindere se pot folosi patru scheme de transport pe cale ferata: a. schema cu linii continue; b. schema cu linii moarte; c. schema cu linii in bucla; d. schema mixta. Schema cu linii continue, sau de trecere, se adopta la intreprinderile cu trafic mare de materiale amplasate pe terenuri ce au forma alungita. Caracteristica acestui tip de schema o constituie faptul ca transportul are un caracter continuu, vagoanele fiind introduse de la un capat al retelei, circula de-a lungul liniilor si ies la celalalt capat al retelei. La ambele capete ale retelei exista cate o statie de triaj. Schema cu linii moarte se foloseste la intreprinderile cu trafic redus si la care terenul limitat nu permite folosirea unor linii de cale ferata cu caracter continuu. Caracteristica acestei scheme o constituie faptul ca liniile de cale ferata se termina prin linii moarte in anumite puncte de pe teritoriul intreprinderii. Schema cu linii in bucla, sau inelara, se foloseste la intreprinderile care dispun de un teritoriu mare si necesita deplasarea unor cantitati mari de materiale. Se caracterizeaza prin faptul ca liniile de cale ferata, urmand un traseu continuu de-a lungul unor unitati de productie, se inchid sub forma unor bucle sau inele. Schema mixta contine elemente caracteristice celor trei tipuri de scheme analizate anterior. Se foloseste la intreprinderile cu un volum mare de transport si unde terenul permite asigurarea continuitatii. La acest tip de schema se vor prevedea linii moarte si linii continue cu inchidere in bucla, in raport cu cerintele de transport ale unitatilor de productie. La proiectarea retelelor de transport pe cale ferata trebuie prevazute toate instalatiile necesare bunei functionari a acesteia: statiile de triaj, platformele rotative, macazurile, instalatiile de incarcare-descarcare. Liniile de cale ferata, prin traseul lor, trebuie sa fie paralele sau perpendiculare cu axul longitudinal al cladirilor, pentru a asigura folosirea optima a instalatiilor de incarcare-descarcare, indeosebi a podurilor rulante. Odata cu proiectarea retelelor de transport pe cale ferata, trebuie sa se prevada si retelele de transport rutier. In raport cu importanta si locul pe care il ocupa in cadrul retelei, drumurile se impart in: d. e. f. drumuri principale, de clasa I sau magistrale si drumuri principale de clasa II; drumuri secundare de clasa III si IV; drumuri speciale.

13.4.Reelele tehnice
Din cadrul retelelor tehnice fac parte retelele electrice, telefonice, radio si semnalizare, conductele de apa, canalizare, retelele sanitare, instalatiile de incalzire, retelele de abur, gaze, aer comprimat, petrol. 109

Aceste retele pot fi aeriene sau subterane, iar la proiectarea lor se folosesc normative tehnice si tehnico sanitare, care prevad modul de amplasare, adancimea sau inaltimea de instalare, distantele dintre ele si conditiile de functionare. Potrivit acestor norme, diferite feluri de retele trebuie amplasate intre cladiri si drumuri, pe cat posibil in afara arterelor principale de transport, pentru asigurarea efectuarii de reparatii operative, fara perturbarea transportului. Diferite retele trebuie proiectate pe trasee drepte, paralele sau perpendiculare fata de axele cladirilor. Exista cazuri cand retelele tehnice trebuie amplasate in tuneluri amenajate. Amplasarea instalatiilor in aer liber Amplasarea instalatiilor in aer liber duce la reducerea fondurilor necesare de investitii si la scurtarea termenului constructiei. Aceste solutii de proiectare pot fi adoptate intr-o serie de ramuri industriale, cum sunt: industria siderurgica, cea de prelucrare a titeiului, industria chimica. Adoptarea acestor solutii de constructii duce la inlocuirea unor cladiri de dimensiuni importante cu instalatii si utilaje amplasate in aer liber, determinand in acest mod schimbari importante in aspectul de ansamblu al complexelor industriale. Metode de dimensionare a suprafetelor necesare Se folosesc urmatoarele metode: F. metoda prin calcul; G. metoda prin transpunere; H. metoda prin elaborarea unui proiect sumar; I. metoda pe baza normativelor de utilizare a spatiilor; J. metoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii. Metoda prin calcul este cea mai exacta metoda de dimensionare a spatiilor si consta in stabilirea necesarului de masini, utilaje si instalatii si a necesarului de suprafata pentru fiecare tip de utilaj in parte. Pe total, pentru toate utilajele, pe baza normativelor de suprafata existente, se determina suprafetele necesare pentru servicii de intretinere, depozitare, circulatie a materialelor, etc. Suprafata totala se obtine adaugand la suprafetele de productie, suprafetele necesare serviciilor auxiliare, suprafetele destinate administratiei, etc. Folosirea metodei de administrare a suprafetei de productie pe baza de calcul, necesita stabilirea, in prealabil, al unui inventar al masinilor si utilajelor, echipamentelor necesare. Necesarul de masini si utilaje se poate calcula prin metode adecvate, sau poate rezulta din gradul de proiectare tehnologica, pentru instalatiile sau agregatele unitare, constituite intrun flux continuu de fabricatie. Celelalte date referitoare la dimensiuni, performante, etc. se gasesc in fisele tehnice ale acestora sau ale unor utilaje asemanatoare. Determinarea numarului necesar de masini, utilaje sau instalatii se face utilizand relatii de calcul care tin cont de caracteristicile tehnice, de exploatare, normele tehnico economice, de timpul disponibil de functionare, etc. Metoda prin transpunere consta in aceea ca se pleaca de la marimea suprafetelor afectate diferitelor masini sau sectoare de activitate, de la un proiect similar existent, care se ajusteza tinand cont de cerintele existente si se corecteaza cu anumiti coeficienti de multiplicare, in raport cu cerintele ce se urmaresc pentru obiectivul proiectat. 110

Stabilirea suprafetei dupa un proiect sumar consta in aceea ca se elaboreaza un prim proiect de detaliu cu caracter sumar, care sa ofere o prima orientare asupra spatiilor necesare, in raport cu solutiile adoptate, precum si asupra proportionalitatii spatiului intre zonele de activitate si echipamentele respective. Metoda pe baza normativelor de utilizare a spatiilor se foloseste in mod frecvent in cazul in care anumite tipuri de suprafete se repeta de la un proiect la altul. Pentru aceasta categorie se stabilesc anumite normative sau standarde, care vor fi folosite la fundamentarea suprafetelor necesare. Exemplu: normative pentru tipuri de masini, suprafete auxiliare, spatii administrative. Metoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii se pot stabili o serie de coeficienti utili pentru proiectare: raporturile dintre suprafetele ocupate de constructii si cea a terenului, raporturile dintre suprafetele ocupate de constructii si suprafata utila sau coeficientul care exprima raporturile dintre spatiu si functiune. Suprafata necesara pentru o anumita activitate se poate calcula pe baza unor astfel de coeficienti si prin extrapolare, tinand seama de tendinta valorii acestuia in viitor.

CAPITOLUL XIV NTREPRINDEREA DE PRODUCIE TURISTIC


14.1.Producia activitate de baz n ntreprinderea turistic; 14.2.Produsele i serviciile; 14.3.Obiectivele generale ale managementului n producia culinar; 14.4.orientri actuale privind dezvoltarea produciei culinare; 14.5.Organizarea activitii de producie culinar; 14.6.Metode de producie culinar; 14.7.Echipamentul tehnologic; 14.8.Calitatea produciei culinare; 14.9.Protecia consumatorilor. 14.1.PRODUCIA - ACTIVITATE DE BAZA N NTREPRINDEREA DE TURISM ntreprinderea de turism, datorit dimensiunilor activitilor de producie, este ncadrat n sectorul secundar din cel teriar (al serviciilor). Producia, ca funcie de baz n ntreprinderea prestatoare de servicii, cuprinde totalitatea activitilor care asigur transformarea de ctre om cu ajutorul factorilor de producie a materiilor prime n vederea obinerii preparatelor culinare i a produselor de cofetrie- patiserie. Conducerea ntreprinderii - de producie turistic se ocup cu luarea deciziilor referitoare la procesele de producie, astfel nct bunurile sau serviciile s fie 111

conform specificaiilor, s fie livrate n cantitile i la timpul cerut, precum i la un cost minim". Pentru realizarea acestor obiective conducerea produciei vizeaz perfecionarea permanent a structurilor organizatorice corespunztoare celor dou procese distincte: de producie de preparate culinare i de servicii. Caracterul convergent al activitii de producie Activitatea de producie este rezultatul convergenei activitilor de aprovizionare i desfacere (servire) depozitare si de prelucrare preliminar a materiilor prime, de a cror calitate depinde calitatea preparatelor realizate n buctrie. Schematic, aceast legtur ntre diferitele sectoare ale buctriei poate fi reprezentat astfel:

Datele primite din restaurant dau indicaii asupra urmtoarelor aspecte: calitatea preparatului preparatele solicitate combinaiile de preparate solicitate ora la care s-a epuizat primul preparat (ceea ce indic o subevaluare a aprovizionrii) ce preparat este mai greu de vndut Aceste informaii vor sta la baza stabilirii programului tehnologic al zilei (sortimentul de preparate, numrul de porii din fiecare sortiment).

112

Activitatea de producie i cea a serviciilor trebuie s tind convergent spre identificarea nevoilor consumatorilor pentru un anumit produs sau serviciu, spre adoptarea metodelor i regulilor care s satisfac aceste nevoi, astfel nct s corespund ateptrilor consumatorului, n strns legtur cu posibilitile materiale ale acestuia. Aceasta presupune: - determinarea nevoilor consumatorului; - evaluarea costurilor pe care le presupune satisfacerea acestor nevoi; - stabilirea unei strategii legate de promovarea i vnzarea produsului; - identificarea cererii totale sau a volumului afacerii; - monitorizarea sugestiilor consumatorilor, astfel nct s poat fi adaptat produsul la un nou tip de solicitare. (!!!) 14.2.Produsele i serviciile Produsele i serviciile au fost create pentru a satisface o cerere exprimat sau neexprimat. Este unanim acceptat afirmaia produsele i serviciile de calitate i creeaz propria cerere". Marketingul n relaia cu unitatea de restauraie Produs - n ce msur acesta satisface nevoile si ateptrile clientului Pre - care este preul de vnzare a preparatelor Promovare - cum ajunge mesajul dumneavoastr la client Poziionare - poziia unitii, amplasamentul, locul PRODUSUL Tipul de produs > aprovizionare continu; > noutatea produsului. Decorul > s se potriveasc cu tipul de hran; > s fie in concordant cu preul zilei; > s fie actualizat. Serviciul > s se potriveasc cu preparatul; > s se potriveasc cu clientul; > s aib personalitate, s fie primitor, atractiv Imagine - aspect > s asigure reconfortarea clientului.

PREUL Importana preului 113

Tarifarea competitiv Prezentarea preului - meniuri cu pre fix; Adaosuri ascunse - tax pentru serviciu; Ce conduce la pierderi PROMOVAREA Relaii publice/ reputaia Ghidul restaurantelor Promovri prin pre Oferte pachet" Baze de date / Restaurante, cluburi Expunere n interior i n exterior POZIIONAREA Apropierea de pieele int Acces Accesibilitate Nivelul concurenei Vizibilitate Imaginea localitii MENINEREA SUCCESULUI Revizuirea constant a produsului; Meninerea standardelor preparatelor; Meninerea standardelor decorului; Obinerea reaciei clientului; Monitorizarea tendinelor concurenei; Monitorizarea tendinelor clientelei. Volumul vnzrilor creeaz profit dac clienii sunt avertizai asupra existenei preparatelor i serviciilor cu urmtoarele caracteristici: - calitate deosebit; - disponibile n cantitile i la momentul solicitat la un pre accesibil Managerii au urmtoarele atribuii: Stabilesc obiectivele activitii; Planific i organizeaz activitatea; Controleaz activitatea. 14.3. OBIECTIVE GENERALE ALE MANAGEMENTULUI DE PRODUCIE CULINAR 114

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Obiective generale ale managementului, legate de toate tipurile de producie, sunt: Atragerea consumatorului Controlul costurilor Organizarea produciei Manipularea materiilor prime Utilizarea forei de munc Supervizare i conducere Standarde de producie i standarde ocupaionale pe meserii

Avantajele standardizrii sunt urmtoarele: Uniformitatea preparatului, ori de cte ori este aplicat reeta; Dimensionarea corect a poriilor; Anticiparea costului de producie/ porie; Controlul stocurilor de materii prime i auxiliare; Evitarea fluctuaiei calitii prin ntocmirea unor Specificaii tehnice pentru preparate. Specificaiile tehnice se elaboreaz n colaborare cu buctarul ef, care rspunde de calitatea produsului finit; aceast Specificaie telinic st la baza acceptrii sau refuzului, unui produs la efectuarea recepiei calitative. Prin standardizarea produciei orice preparat poate fi executat i de lucrtori mai puin experimentai; Cunoaterea timpului de pregtire i a timpului de preparare; Sigurana consumatorului n ceea ce privete calitatea produsului; Utilizarea eficient a forei de munc i a echipamentului tehnologic; Cunoaterea tehnicii de preparare, a modului de montare a preparatului, a modului de servire de ctre orice lucrtor din brigada de buctari. 8. Standardele de igien i securitate Toate unitile trebuie s asigure respectarea normelor de igien, a normelor de protecia muncii, precum i a normelor de prevenire a incendiilor. 14.4. Orientri actuale privind dezvoltarea produciei culinare Obiectivul principal al activitii de restauraie l constituie satisfacerea cerinelor populaiei cu hran de bun calitate, n sortimente variate i n condiii avantajoase de pre, care s contribuie la meninerea strii de sntate i a capacitii de munc, difereniat n funcie de regimul alimentar. Restauraie are ca rol satisfacerea unor obiceiuri alimentare, dar i asigurarea unor condiii deosebite de petrecere a timpului liber. Cile de dezvoltare a produciei culinare 1. Dezvoltarea produciei culinare de tradiie romneasc; 2. Specializarea unei pri din producia culinar pe specificul diferitelor popoare;

3. Diversificarea sortimental: 115

> Crearea bazei tehnico-materiale prin retehnologizarea i perfecionarea proceselor tehnologice; > Exploatarea eficient a bazei de materii prime; > Perfecionarea profesional a personalului din buctrie > Diversificarea sortimental trebuie s in cont i de dietele speciale (vegetarieni, vegan, evrei, hindui, buditi, musulmani, regim alimentar) 4. Realizarea preparatelor de calitate superioar; 5. Reclama comercial adecvat.
14.5. Organizarea activitii de producie culinar

Cadrul tehnologic al buctriilor reprezint totalitatea premiselor care au n vedere metodele de determinare a procesului tehnologic i de dimensionare a capacitilor de producie. 1. 2. Premisele care stau la baza stabilirii cadrului tehnologic sunt: premisele tiinifice; premisele tehnologice. Premisele tiinifice comport un caracter teoretic i se bazeaz pe principiile alimentaiei echilibrate. Premisele tiinifice urmresc s stabileasc cerinele fiziologice ale organismului uman, n funcie de vrst, ocupaie, sex, stare de sntate, zon geografic, precum i de preteniile generale legate de regimul dietetic. Premisele tehnologice stau la baza elaborrii oricrui concept, prin faptul c reprezint totalitatea datelor principale de comand, cunoscute i sub numele de teme tehnologice, care schieaz n mare msur ce se urmrete a se realiza. Aceast premis urmrete mai multe obiective, i anume: distribuia; aprovizionarea tehnico-material; fabricaia. 14.6. METODE DE PRODUCIE CULINAR Metoda clasic Avantaje: este cunoscut i uor de urmat. Dezavantaje: costuri mari impuse de investiiile pentru spaiile de producie; indice sczut de utilizare a capacitii de producie; volum mare de manoper; aprovizionare dificil. Sistemul catering Avantaje: - valorificarea materiei prime n sezonul cnd acestea sunt abundente i deci ieftine; 116

obinerea unui sortiment de preparate; stadiul de pregtire a materiilor prime este avansat; preparatele sunt porionate n ambalaje care ofer facilitate de servire; preparatele sunt uor convertibile pentru consumul direct. Dezavantaje: mai puin cunoscut la noi i de aceea privit cu scepticism. Pe plan mondial, noile metode de producie utilizate pentru preparatele culinare gata-degtit" (ready-to-cook) i pentru cele gata-de-mncat" (ready-to-eat) sunt: COOK-CHILL - gtit i refrigerat. Preparatele se pot pstra maxim 5 zile de la data fabricaiei, n spaii frigorifice n care temperatura i umiditatea relativ a aerului sunt monitorizate. Preparatele pot fi servite dup ce au fost renclzite rapid. Dezavantajul metodei const n faptul c, odat renclzite, dac nu sunt servite n maxim 2 ore, preparatele trebuie s fie aruncate. COOK-FREEZE - gtit i congelat. Avantajul fa de metoda precedent este c, fiind congelate profund (minus 18 C n centrul termic), preparatele pot fi pstrate pe o perioad mai mare de timp ( 3 - 6 luni, n funcie de diferitele caracteristici fizico-chimice i microbiologice ale alimentelor). Metoda este perfect adaptabil buctriilor satelit care dispun doar de spaii de renclzire, fr a necesita un personal foarte instruit. SOUS-VIDE - gtit i ambalat sub vid. Metoda asigur o conservabilitate sporit preparatelor COOK-CHILL, pentru c alimentele sunt ambalate n folii contractibile sub vid. Absena oxigenului atmosferic menine culoarea specific alimentelor, dar atenia la fazele procesului tehnologic trebuie sporit datorit posibilitii producerii de exotoxine de ctre bacteriile sporulate anaerobe (Clostridium botulinum). Metoda este mai scump dect metodele anterioare i poate provoca reacii adverse consumatorilor (reacia fiert n pung"), cu toate acestea fiind totui mbriat de tot mai muli productori.

117

Intruct bugetul de timp alocat servirii mesei de ctre consumatorul contemporan este tot mai mic, noile tehnici utilizeaz semifabricate realizate industrial, cunoscute sub numele de convenience-food". A.cestea sunt: supele concentrate, sub form pulverulent sau comprimat-cuburi, sosuri de baz care necesit numai reconstituirea, aspicuri, piureuri, creme, budinci.

AVANTAJELE PRODUCIEI CENTRALIZATE 1. Separarea activitilor de producie i de servire 2.Concentrarea personalului 3. Investiie mare la nceput care se amortizeaz n timp scurt 4. Consumul de utiliti este redus 5.Reducerea suprafeelor de producie PRIN APLICAREA NOILOR SISTEME DE PRODUCIE, NU ESTE AFECTAT CALITATEA ORGANOLEPTIC, NUTRITIV I IGIENIC A PREPARATELOR COOK-CHILL, COOK-FREEZE I SOUS-VIDE! Norme i circuite Fiecare tip de unitate de restauraie are un studiu particular al normelor i circuitelor. Exist ns un studiu cadru, care trebuie s corespund reglementrilor sanitare i sanitar-veterinare n vigoare i mai ales tipului de unitate. Prima operaiune const n a defini o schem logic a operaiilor care urmeaz s se execute n unitate. Recepia, controlul, depozitarea Producia culinar Distribuia Locul de consumaie.
PRINCIPALELE SPAII TEHNOLOGICE - principii de organizare Spaii de producie; Spaii anexe. a) Spaii de producie Buctria reprezint principalul spaiu de producie care poate fi realizat n trei modaliti de organizare: total; de finisare 118

a) b)

de nclzire (pentru preparatele gtite si refrigerate sau gtite si congelate) Ca spaiu principal de producie poate cuprinde urmtoarele sectoare: Buctria cald reprezint principalul spaiu afectat pregtirii preparatelor n stare cald. Buctria rece. Este rezervat pentru pregtirea preparatelor reci. La restaurantele la care servirea se face prin osptari buctria rece cumuleaz i funcia de bufet. Laboratorul de patiserie Cafeteria. Reprezint spaiul de producie destinat pentru pregtirea micului dejun, precum i pentru pregtirea cafelei i ceaiului, solicitate de clienii din salon la diferite ore n timpul serviciului. Amplasarea cafeteriei se face de obicei pe oficiul chelnerilor, n vecintatea buctriei calde, dar este prevzut cu front de servire separat, avndu-se n vedere dezangajarea buctriei principale de la sarcina de pregtire a micului dejun. Spaii pentru preparri preliminare Legume; Carne; Pete; Vnat i psri; Ou. b.) Spaii anexe Spltorul pentru vase de buctrie. De reinut este faptul c n dotarea spltorului pentru vase de buctrie trebuie s figureze degresorul cu injecie de abur, spltorul cu dou compartimente i rastelul metalic pentru depozitarea vaselor. Spltorul pentru vasele din alpaca argintat Spltorul pentru vesel Oficiul Depozite de mrfuri (magaziile si depozitele frigorifice - de refrigerare i de congelare. SCHEME FUNCIONALE Este important de reinut c unitile de restauraie trebuie s corespund unor concepii funcionale care s permit realizarea satisfacerii cerinelor clientelei la cel mai nalt nivel. Schemele funcionale orientative indicate mai jos, pentru restaurantele clasice i pentru cele cu autoservire, reprezint soluii maximale ale unitilor gastronomice de mare capacitate (peste 500 locuri). La elaborarea datelor program, unele funciuni se pot unifica sau elimina pentru a fi conforme mrimii, profilului sau specificului unitii respective, cutndu-se soluia cea mai economic. Analiznd schemele funcionale, se desprind urmtoarele cerine principale: > toate unitile de alimentaie public trebuie s aib curi de serviciu n care s poat intra i face manevre cel puin dou mijloace mari de transport; > sunt necesare depozite pentru ambalaje cu dimensiuni corelate la volumul mrfurilor; > trebuie s existe punct de control pentru accesul personalului;

119

> este strict necesar punctul de control pentru recepia calitativ i cantitativ a mrfurilor, cunoscnd c randamentul unitii i calitatea preparatelor culinare sunt legate de calitatea i cantitatea materiilor prime i auxiliare recepionate; > depozitarea alimentelor trebuie fcut ce respectarea temperaturilor i condiiilor de umiditate specifice fiecrei categorii de marfa; > unitile cu volum mare de desfacere (complexe hoteliere) trebuie s fie prevzute cu spltorie i ateliere de ntreinere; > activitatea s fie organizat ntr-o singur direcie, de la curtea de serviciu pn la desfacere. Depozitarea, anexele i partea de producie la restaurantul clasic sunt similare cu cele de la autoservire. Deosebirea apare numai n sectorul de servire, fiind difereniat datorit specificului pe care-1 au cele dou tipuri de uniti. La restaurantul cu autoservire s-a prevzut ca plata consumaiei s se fac la ieirea din salon, deoarece s-a constat c astfel se accelereaz fluxul clienilor, sporinduse ca urmare volumul desfacerii. Funcionalitatea unei buctrii va fi determinat de respectarea urmtoarelor principii: > principiul vecintii imediate; > principiul ne interferrii fazelor salubre cu cele insalubre; > principiul gestiunii unice i a posibilitii de cuprindere n aria vizual a buctarului ef a tot ce se ntmpl n buctrie; > principiul controlului i verificrii la punctul de recepie a mrfii/ livrare preparat. 14.7. Echipamentul tehnologic AMPLASAREA ECHIPAMENTULUI TEHNOLOGIC Principiu: dimensiunile i destinaia spaiului determin aranjarea echipamentului. La investiia ntr-o buctrie se va ine seama de: > suprafaa disponibil > normele de igien impuse de legislaia n vigoare > costul investiiei > profitul unitii > meniurile oferite > date subiective privind opiunile personalului Orice investiie ntr-o buctrie va ine cont si de dimensionarea corect a brigzii de buctari i, mai ales, de aptitudinile Buctarului ef de a realiza obiectivul financiar al firmei: profitul. De aceea, atribuiile Buctarului ef sunt urmtoarele:

120

s fie absolvent al unui curs de specializare; s fie capabil s menin ponderea costurilor cu materia prim, din total costuri, sub 32%; s menin ponderea costurilor cu salariile din buctrie in limitele 17-19%; s aib capacitatea de a dezvolta un meniu; s dezvolte i s integreze un meniu nou de sezon; s poat coordona buctria; s aib capacitatea de a forma noi buctari; s aib capacitatea de a lucra n echip; s planifice, organizeze si controleze activitatea din buctrie; s gestioneze patrimoniul ncredinat (echipamente, materii prime, produse finite); s urmreasc respectarea normelor igienico-sanitare, a normelor de protecia muncii; s participe la comercializarea i marketingul preparatelor; s colaboreze cu efii de sal la redactarea meniurilor pentru evenimentele speciale (banchete, recepii, cocktail-uri, dineuri oficiale); s ntocmeasc necesarul de materii prime pentru aprovizionare n timp util; s supravegheze eliberarea preparatelor din buctrie, asigurndu-se c ele corespund comenzilor i indicilor de calitate stabilii n licena de fabricaie; s urmreasc consumurile specifice la realizarea preparatelor; s fie receptiv la nou; s menin un climat pozitiv n colectiv, s aplaneze conflictele, s supervizeze calitatea muncii. Operaiile sau fazele procesului tehnologic sunt ordonate dup o succesiune specific schemei tehnologice (reprezentarea grafic a fluxului tehnologic) care st la baza realizrii unui preparat. Procesele tehnologice adecvate anumitor tipuri de preparate culinare pot nsuma operaii comune, de obicei de natur fizic, denumite i operaii tip. In funcie de natura operaiilor-tip utilizate, acestea pot fi: Operaii mecanice; Operaii fizice; Operaii chimice i biochimice. Succesiunea normal a tuturor operaiilor pornind de la materia prim i pn la realizarea preparatului, n strns legtur cu operaia de recepie i depozitare, se numete flux tehnologic. Tratamentele termice sunt esena procesului tehnologic. Clasificare: tratamente hidrotermice: fierberea, nbuirea, poarea, aburirea, brezarea, la microunde tratamente xerotermice: prjirea, gratinarea, coacerea, frigerea.

121

CONSUM SPECIFIC I RANDAMENTE DE FABRICAIE CONSUM SPECIFIC = raportul dintre cantitatea de materie prim utilizat i cantitatea de produs finit realizat, indic ce cantitate de materie prim s-a utilizat pentru o unitate de produs, o porie, o bucat. MATERII PRIME (CANTITATE BRUT pt. 10 PORII) PRODUS FINIT (10 PORII)

c.s. = ---------------------------------------------------------------> 1
Consumul specific include pierderile pe fluxul de fabricaie care se pot raporta la total materii prime implicate, la totalul produciei realizate sau la unitatea de produs. Orice reet va cuprinde: Materiile prime brute pentru 10 porii Gramajul pe o porie sau pe o bucat Descrierea procesului tehnologic. 14.8.Calitatea produciei culinare CALITATEA PREPARATELOR CULINARE Calitatea unui produs vndut este o combinaie de proprieti care contribuie la acceptarea sa de ctre consumator. Calitatea este dat de totalitatea caracteristicilor n virtutea crora un produs deine atribute specifice, se distinge i se difereniaz de altele similare, conferindu-i capacitatea de a satisface nevoile exprimate sau implicite ale consumatorului. Calitatea este o percepie relativ i este adeseori raportat la cerinele preconizate pe baza unor experiene anterioare. Adesea, calitatea se raporteaz la: utilitate; aptitudini de utilizare; satisfacerea clientului; conformitatea cu cerinele. Asigurarea calitii se face prin: acoperirea complet a cerinelor clientului; verificarea permanent, n cadrul ciclului de producie, a respectrii manoperelor, tehnicilor i materialelor folosite, pentru a fi conforme 122

cu cele prestabilite. Pentru consumator, un produs care furnizeaz acelai nivel de satisfacie, cumprat la perioade diferite, corespunde calitativ. Productorul trebuie s cunoasc, s neleag i s ndeplineasc cerinele de calitate cerute de consumator pentru produsul respectiv, indiferent care sunt ele. Controlul calitii produselor poate fi definit ca meninerea caracteristicilor specifice ale acestora ori de cte ori este produs. Acest lucru implic controlul eficient al materiilor prime i al procesului tehnologic. Controlul calitii se face prin: analiza senzorial a produsului prin degustare i analiza nivelului estetic al ansamblului; analize fizico - chimice; analize microbiologice. Important: trebuie s se realizeze o asociere corect ntre valoarea estetic, caracteristicile nutritive i inocuitatea (nsuirea de nu fi vtmtor) preparatului culinar. Controlul calitii n sectorul de restauraie este foarte important, deoarece calitatea include i calitatea serviciului oferit, ceea ce suplimenteaz criteriile de apreciere ale consumatorilor cu alte caracteristici ca: ncredere, competen, comunicare, cunoaterea i nelegerea clienilor. Msurarea pierderilor firmei ca rezultat al noncalitii produselor livrate este o cale de a stimula interesul managerului pentru mbuntirea calitii. Furnizarea de preparate cu caracteristicile dorite de consumatori asigur repetarea cumprrii lor. Livrarea de produse cu calitate variabil va determina pierderea consumatorilor fideli. Controlul de calitate se poate realiza fie sub forma unei funcii de inspectare, fie sub forma unei activiti integrate ntreprinderii. Unul din scopurile importante ale controlului de calitate este contientizarea siguranei preparatului comercializat. Testarea calitii n unitile de restauraie Crearea propriului standard Achiziii de standarde MENINEREA CALITII IGIENICE A ALIMENTELOR Cadrul legal: OMS 975/1998 - Norme igienico-sanitare pentru alimente; 123

OMS 976/ 1998 - Norme de igien privind producia, prelucrarea, depozitarea, pstrarea, transportul i desfacerea alimentelor; HG 1198/ 2002 - Norme de igien a produselor alimentare (care abrog anumite articole din OMS 976/1998) HG 784/1996 - Etichetarea - (pentru firmele de Catering) ETICHETA: 1. Denumirea produsului 2. Lista cuprinznd ingredientele, in ordine descresctoare, iar aditivii cu categoria urmat de codul numeric E 3. Cantitatea din anumite ingrediente 4. Cantitatea net 5. Data durabilitii minimale (A se consuma de preferin nainte de..../ A se consuma de preferin pn la data de..../ Expir la data de...) 6. Condiiile de depozitare i de folosire 7. Denumirea comercial i sediul productorului/ ambalatorului/ distribuitorului 8. Locul de origine al alimentului 9. Instruciuni de utilizare 10. Concentraia alcoolic (pentru buturi) Literatura de specialitate precizeaz cele trei etape mai importante parcurse n cadrul modalitilor de asigurare a calitii, i anume: Controlul calitii; Asigurarea calitii; Calitatea total. Grafic aceast evoluie poate fi reprezentat astfel:

124

In ara noastr, ca urmare a necesitii armonizrii legislaiei din Romnia cu cea a Uniunii Europene, prin Ordinul Ministrului Sntii nr. 1956/ 1995 s-a instituit obligativitatea introducerii i aplicrii sistemului HA.CCP n circuitul alimentar. Dicionar minimal de termeni HACCP HACCP este un acronim care provine de la expresia din limba englez Hazard Analysis. Criticai Control Points" (n traducere: Analiza Riscurilor. Puncte Critice de Control"), care este o metod sistematic de identificare, evaluare i control a riscurilor asociate produselor alimentare. In continuare vom explica civa termeni necesari pentru nelegerea noiunilor prezentate: - Punctul critic de control (engl. Criticai Control Point) - PCC: un punct care, dac este supus supravegherii permanente a prescripiilor i indicaiilor de specialitate, va conduce la eliminarea sau reducerea riscurilor pn la un nivel acceptabi - Punct de control - PC: orice etap a procesului de fabricaie n care trebuie exercitat un anumit grad de control, dar n care pierderea controlului nu conduce la periclitarea sntii sau vieii consumatorului. Risc (hazard): reprezint un ru" potenial, un element de natur biologic, chimic sau fizic, ce poate afecta sntatea sau viaa consumatorului. Limit critic: valoare prescris a unui anumit parametru al produsului sau procesului ntr-un PCC, a crei depire sau nerespectare ar pune n pericol sntatea sau viaa consumatorului. Nivel acceptabil: valoarea unui parametru, ntr-un anumit PCC, a crei atingere permite meninerea sub control a riscurilor identificate. Plan HACCP: document scris care detaliaz procedurile ce trebuie urmate, n conformitate cu principiile HACCP. Principiile HACCP Metoda HACCP este o abordare sistematic a realizrii siguranei pentru consum a produselor alimentare. Conform ghidului NACMCF (National Advisor Comitee on Microbiological Criteria for Foods, din SUA), aplicarea metodei HACCP presupune respectarea a apte principii de baz, i anume: l. Evaluarea riscurilor asociate cu: obinerea sau recoltarea materiilor prime i ingredientelor, prelucrarea, manipularea, depozitarea, distribuia, prepararea culinar i consumul produselor alimentare; 125

2.Determinarea punctelor critice prin care se pot ine sub control riscurile identificate; 3.Stabilirea limitelor critice care trebuie respectate n fiecare punct critic de control; 4.Stabilirea procedurilor de monitorizare a punctelor critice de control; 5.Stabilirea aciunilor corective ce vor fi aplicate atunci cnd, n urma monitorizrii punctelor critice de control, este detectat o deviaie de la limitele critice; 6.Organizarea unui sistem eficient de pstrare a nregistrrilor care constituie documentaia planului HACCP; 7. Stabilirea procedurilor prin care se va verifica dac sistemul HACCP funcioneaz corect.

Uneori este posibil confuzia ntre Punct de control (PC) i Punct critic de control (PCC). Aceast confuzie poate fi evitat dac se respect urmtoarea diagram:

PLAN DE IGIENIZARE Activitatea de ntreinere igienic a unitii const n efectuarea lucrrilor de curenie. Aceast activitate se face cu durate diferite de timp i periodiciti stabilite n funcie de volumul de activitate. Astfel, n unitate, activitatea de curenie este: > zilnic - la ncheierea programului de lucru; > sptmnal - cnd se fac operaii mai complexe (magazii, frigidere, perei,

126

plafon, hot, canalizare etc); > anual (zugrveli, reparaii tmplrie, vopsitorie etc). Igienizarea zilnic a unitii se execut la ncheierea programului de lucru. Operaiile care se execut la igienizare, n general, sunt: > ndeprtarea reziduurilor solide cu ajutorul mturilor i ncrcarea n recipieni special destinai reziduurilor care merg zilnic la splat cu ap cald i carbonat de sodiu, dup care se dezinfecteaz cu soluie clorigen sau alte soluii de dezinfectat avizate de Ministerul Sntii; > Splarea pardoselii cu ap cald la 45 C cu adaos de 1 - 2% detergeni antiseptici sau cu adaos de 1 - 2% sod calcinat. > Cltirea cu ap rece. > Dezinfectarea pereilor cu soluii clorigene (1,5% - 2,5%). > Uile i ferestrele se terg de praf sptmnal i ori de cte. ori este nevoie. > Canalizarea se inspecteaz permanent i, cel puin o dat pe sptmn, se dezinfecteaz cu soluie clorigen 10%. > Toate vasele i ustensilele de lucru se spal dup fiecare operaie i obligatoriu la sfritul programului de lucru, folosind spunad din detergeni alimentari, burei de plastic, perii de diferite mrimi. > Frigiderele i congelatoarele se vor cura o dat pe sptmn i obligatoriu dup fiecare golire. Acestea se vor decongela, se vor ndeprta resturile alimentare, se vor spla cu ap cald i amestec de detergeni cu sod calcinat, dup care se vor dezinfecta. > Echipamentul de protecie sanitar a personalului direct productiv se va ntreine i cura prin grija unitii i se va schimba ori de cte ori este nevoie, astfel nct muncitorul s corespund normelor igienico-sanitare. > Igienizarea general a unitii direct productive se va face ori de cte ori este nevoie, dar nu la intervale mai mari de 1 an. > Personalul din unitile de alimentaie vor fi n perfect stare de sntate, cu carnetul de control medical periodic complet i actualizat conform normelor sanitare n vigoare. > Mijloacele auto se vor spla cu ap cald, perii i detergent, se vor clti cu ap rece, se vor dezinfecta cu soluie de hipoclorit dup fiecare transport, dar cel puin o dat pe zi, la sfritul activitii. > Sptmnal se vor inventaria materialele i substanele de splare i dezinfectare, acestea fiind de uz alimentar, avizate sanitar. > Zilnic se vor controla termometrele din toate incintele frigorifice, nregistrnd temperatura gsit n graficul de temperatur care Ia sfritul lunii se ndosariaz n dosarul sanitar al unitii. > Sptmnal se va controla dulapul de prim ajutor, ndeprtndu-se articolele expirate i completnd articolele epuizate (fese sterile, pansament, leucoplast, comprese cu antiseptice, manoane de cauciuc, antinevralgice i antitermice, spirt medicinal, alcool iodat, vat, aele, garou, ap oxigenat, mnui chirurgicale etc). > Dezinfecie, dezinsecie, deratizare (DDD) - obligatoriu la 3 luni sau ori de 127

cte ori este nevoie. > Carnetele de control medical permanent al personalului direct productiv se vor ine de ctre conductorul activitii care se va asigura de efectuarea analizelor medicale (examen clinic general, examen radiologie sanitar, examen coprobacteriologic, examen serologic), conform periodicitii stabilite de ctre Ministerul Sntii. > Zilnic se va asigura salubritatea spaiului din jurul unitii de producie. 14.9. PROTECIA CONSUMATORULUI Este component de baz a programelor de protecie social i reprezint un ansamblu de dispoziii privind iniiativa public sau privat, destinat a asigura i ameliora continuu respectarea intereselor consumatorilor. Drepturile fundamentale ale consumatorilor: 1. Libertatea consumatorului de a alege produsele i serviciile pe care le apreciaz ca fiind cele mai potrivite pentru satisfacerea nevoilor sale de consum; 2. Dreptul la protecia mpotriva riscului de a achiziiona un produs sau serviciu care ar putea s-i prejudicieze sntatea, securitatea sau viaa, s-i afecteze drepturile i interesele legitime; 3. Dreptul de a fi informat complet, corect i precis asupra caracteristicilor eseniale ale produselor i serviciilor, astfel nct decizia pe care o va lua n legtur cu achiziionarea unui produs sau serviciu s corespund ct mai bine nevoilor sale; 4. Dreptul de acces liber la pieele, magazinele, furnizorii care-i asigur o gam variat de produse i servicii i care i dau posibilitatea s le aleag pe cele pe care le consider mai bune sau pe cele care rspund cel mai bine sferei de utiliti pe care o are n vedere consumatorul; 5. Dreptul de fi despgubit pentru prejudiciile cauzate de calitatea necorespunztoare a produselor i/ sau serviciilor; 6. Dreptul de a se organiza n diferite forme asociative.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA: 1.Badea, F.,- Managementul productiei industriale, Editura All, Bucuresti, 2007; 2.Badea, F., - Strategii economice ale intreprinderii, Ed. All, Bucuresti, 2007; 3.Dima,I., C., Nedelcu, M.V., -Managementul Productiei, Editura Economica, Bucuresti 2006; 4.Militaru Gheorghe -Managementul Productiei si al Operatiunilor, Editura ALL, Bucuresti 2008; 5.Nicorescu E, Pompiliu G.- Managementul organizaiei comerciale, Editura ExPonto, 2004; 6.Olaru.,S., -Managementul Intreprinderii, Editura A.S.E. Bucuresti 2005. 7.Vanghele, C., - Economia si gestiunea intreprinderii, Ed. Fundatiei Andrei Saguna, Constanta, 2007;

128