Psihoterapie cognitiv-comportamentala

Psihoterapia cognitiva a fost fondata, initiata de Beck, psihanalist ca formatie, care a cercetat indeosebi depresia si a descoperit o serie de factori care nu aveau legatura cu psihanaliza si tehnicile ei, ci cu un anumit tip de gandire a pacientului. Schimband gandurile pacientului, constata o ameliorare afectiva si comportamentala. Din perspectiva terapiei comportamentale, "boala este o deprindere gresita dobandita si persistenta", remediul fiind deconditionarea, desensibilizarea sistematica. Psihoterapia cognitiv-comportamentala se centreaza pe problemele prezente, fara a respinge trecutul insa. in conceptia ei, problemele psihice apar in mare masura datorita unor distorsiuni ale realitatii si a unor modalitati ilogice de gandire. Acestea, la randul lor, au la baza presupuneri si premise eronate, invatate si ele pe parcursul dezvoltarii pacientului. Terapeutul ajuta clientul sa-si clarifice distorsiunile din gandire si sa invete modalitati mai realiste si mai rationale pentru trairile sale. Modalitatea de depasire a acestor situatii consta in asi corecta interpretarile gresite fie prin recunoasterea rationamentului sau eronat fie prin acumularea de noi informatii despre respectiva situatie, care pot adera mai mult la realitate si la logica, fiind astfel mai usor acceptate. Chiar in viata curenta acceptam usor, necritic ganduri automate care provoaca boala daca gasesc un teren prielnic. Clientul intelege mai usor cum boala sa este legata de invatarea anterioara si ca se poate corecta, ca sta in forta sa sa-si modifice conceptiile gresite. Incepem sa ne formam sistemul de convingeri inca din copilarie. Acestea se lovesc de diverse situatii in functie de care situatia este acceptata sau respinsa. Prin convingerile pe care si le formeaza, omul filtreaza realitatea de zi cu zi. Ele nu lasa sa treaca prin filtru decat acele lucruri care se potrivesc cu convingerile sale. Problemele psihice pot aparea din cauza unor procese obisnuite: invatare gresita, deductie incorecta, o discriminare inadecvata intre realitate si imaginatie etc. Prin corectarea acestor conceptii gresite, prin invatarea modalitatilor adaptative, prin discriminari corespunzatoare si prin antrenament, clientul isi depaseste dificultatile psihice. Terapia cognitiv-comportamentala este indicata in :

tulburarile fobice tulburarile obsesive atacuri de panica si anxietate depresii tulburarile psihosomatice si somatoforme afectiuni psihiatrice cronice probleme de cuplu marital

Acest tip de psihoterapie este de fapt o combinatie a doua terapii: psihoterapia cognitiva si psihoterapia comportamentala. Psihoterapia comportamental-cognitiva este o abordare psihologica bazata pe principii stiintifice; studiile publicate au demonstrat eficacitatea sa in rezolvarea unui spectru larg de probleme. Componentele psihoterapiei cognitiv- comportamentale Psihoterapia cognitiva, desi folosita in mod traditional pentru tratamentul depresiei si al anxietatii, a devenit tot mai folosita si in alte probleme. Foarte populara in ultimii ani in Statele Unite este psihoterapia dialectica comportamentala, conceputa de Marsha Linehan, o combinatie de psihoterapie cognitiva si comportamentala special adaptata pentru pacientii borderline.Terapia cognitiva se concentreaza asupra gandurilor automate si a schemelor. Psihoterapia comportamentala pleaca de la premiza ca cele mai multe tulburari psihologice isi datoreaza existenta unei invatari gresite. Psihoterapia comportamentala se bazeaza pe mai multe principii ale psihologiei clasice: - Conditionarea clasica. - Conditionarea operanta Utilizarea psihoterapiei cognitiv- comportamentale Psihoterapia cognitiv- comportamentala este astazi larg utilizata in tratamentul bolilor pshosomatice. Una din principalele sale aplicatii este managementul stressului care implica: - identificarea evenimentelor de viata stressante din ultimul an, cu utilizarea unei scale - exercitii specifice cu cotarea stressului pe o scala de la 1 la 10 si inregistrarea valorilor glicemiei, sau tensiunii arteriale, sau PEF, etc inainte si dupa exercitiu, precum si in diferite momente ale zilei - managementul timpului si tehnici organizationale pentru reducerea factorilor stressanti de mica amploare care adesea se acumuleaza - implicarea in activitati placute pentru a minimaliza impactul stressului Rezultatele studiilor publicate recomanda psihoterapia cognitivcomportamentala mai ales pentru urmatoarele tipuri de probleme: Anxietate si Atacuri de panica Fobii (ex. agorafobie, fobie sociala, fobii simple) Sindromul de oboseala cronica Depresie Tulburare obsesiv-compulsiva

Probleme de alimentatie Probleme relationale si sexuale Probleme ale copiilor si adolescentilor Probleme generale de sanatate Durere cronica Tulburari ale habitusului (ex. ticuri) Furie Probleme datorate alcoolului si drogurilor Schizofrenie, alte tulburari psihotice Probleme asociate cu dizabilitati de invatare Tulburare bipolara Tulburare de stress post-traumatica Tulburari de somn

Aceste terapii, n mod deosebit cele comportamentale i au originea n concepia behaviorist a personalitii (ansamblu de deprinderi); orice tulburare se rezum la faptul c o anume deprindere nu mai are aceeai valoare adaptativ,asadar terapia se refer la nvarea unui nou comportament. Obiectivele psihoterapiei sunt: 1) formularea problemei. Primele edine formuleaz punctele preliminare i se elaboreaz planul terapeutic. Ipotezele se vor verifica n cursul edinelor, sau prin intermediul sarcinilor. Nu trebuie considerat terapia ca fiind deja stabilit de la nceput, putnd s apar o serie de factori precipitatori, condiii n care se manifest problema. Terapeutul nva pacientul s achiziioneze abiliti prin care s rezolve nu numai problema prezent, ci i probleme similare ce pot s apar n viitor. El trebuie s solicite aplicare a ceea a nvat n viaa de zi cu zi (teme pentru acas). Pacientul e solicitat s coopereze activ, furniznd informaii diverse asupra eficienei tehnicilor aplicate. Interviul preliminar are o foarte mare nsemntate deoarece pacientul prezint un amalgam nedifereniat de probleme, iar terapeutul e cel care l ajut s le coordoneze astfel nct dificultile sunt reduse, astfel c pacientul crede c soluia este posibil. 2) se stabilesc scopuri rezonabile pentru psihoterapie. Terapeutul trebuie s manifeste o atitudine simpatetic fa de pacient, fr a-l judeca pe acesta. 3) ipoteza preliminar este abordarea urgenelor. Funcia principal n cadrul acestui demers o reprezint formularea i acordul dintre pacient i psihoterapie cu privire la planul de psihoterapie. Exist cteva modaliti de evaluare a pacientului: 1. interviul cu privire la comportamentul pacientului; 2. autoevaluarea prin intermediul chestionarului, scalelor de evaluare; 3. obinerea de informaii de la alte persoane, cu rol cheie n viaa pacientului; 4. observarea direct a pacientului subiectului n situaia clinic- se utilizeaz jocul de rol, testele comportamentale, analiza aciunii pacientului, nregistrri psihofiziologice. Cnd se realizeaz evaluarea pacientului se iau n considerare 4 categorii de rspunsuri: comportamentale, fiziologice, cognitive, emoionale. Evaluarea celor 4 situaii are o serie de avantaje: faciliteaz cunoaterea precis a frecvenei i intensitii comportamentului; i permite terapeutului s realizeze modificri n ceea ce privete strategia terapiei; evaluarea are un rol psihoterapeutic prin ea nsi, pentru c ofer informaii exacte cu privire la progresele obinute. "Orizonturi noi n psihologie" - tehnici despre personalitate i terapia comportamentului. Joseph Wolpe - anii '50 - primele cercetri asupra nevrozelor la pisici; a provocat anxietatea condiionat la pisici apoi a aplicat o tehnic pentru eliminarea ei. Hrnea pisica ntr-un anume loc, era electrocutat puin, apoi a plasat mncarea n zone din ce n ce mai aproape de locul unde fusese electrocutat i, astfel, a eliminat teama - adic o "desensibilizare

sistematic" sau inhibiie reciproc, pentru c foamea a inhibat aici teama. Deci - plasarea treptat a subiectului n preajma stimulului anxiogen. Extinznd cercetrile asupra oamenilor, Wolpe a gsit 3 rspunsuri care pot aciona ca inhibitori reciproci:rspunsuri sexuale,rspunsuri asertive,rspunsuri de relaxare muscular progresiv.Cercetrile ulterioare au demonstrat c tratamentele prin expunere sunt o tehnic eficient n tratarea fobiilor, ns s-a considerat c nu este totdeauna nevoie ca expunerea s se fac gradat i cea mai eficient este "expunerea n vivo" real. Fundamentele empirice ale abordrii cognitiv - comportamentele psihologice pot fi descoperite la nceputul secolului trecut,cand majoritatea ideilor derivate din studiul modelului animal al comportamentului au fost aplicate n studiul mecanismelor i de meninere a comportamentelor patologice.Sunt 2 paradigme generale care fundamenteaz nvarea clasic: condiionarea clasic (Pavlov) i condiionarea operant;se pot condiiona atat comportamentele, cat i strile afective. A doua paradigm are ca iniiator pe Thornedike Skiner - au descoperit c dac un anume comportament este n mod consecvent urmat de recompens, comportamentul are o mai mare posibilitate s se produc din nou. Aceast relaie este o lege a efortului care afirm c acele comportamente care sunt urmate de consecine pozitive. vor avea tendina de a fi repetate, iar cele negative vor fi cu o frecven mai mic. Skiner a estimat acest principiu definind intarirea n termenii efectului pe care acesta l are asupra comportamentului individual. Nu pur i simplu prin faptul c ea pare a fi ori recompensativ, ori aversiv. Aceste 2 paradigme: condiionarea clasic i condiionarea operant au fost integrate ntr-un model bifactorial de Huli i Mororer - spun c fobiile se dobndesc printr-un proces de condiionare clasic i sunt meninute printr-un proces de condiionare operant (asociez liftul cu teama) = consecinele acestui comportament = evitare ce aduce linite, confort i ntrete comportamentul de evitare. n ani 1960 - 2 terapeui cu formaie psihanalitic - Beck i Ellis au introdus noiunea de terapie cognitiva. Ellis - terapia emotiv - cognitiv (terapia comportamental raional - emotiv).n contrast cu tehnica emotiilor, Beck a emis ipoteza c gndurile negative nu sunt doar simptom al depresiei, ci au un rol central n producerea i meninerea depresiei. Aceast afirmaie implic ideea c noi putem ameliora pacienii depresivi prin modificarea acestor gnduri. Beck afirm c gndirea negativ din depresie i are originea n atitudini i idei dobndite n prima copilrie. n multe situaii aceste idei pot fi utile i pot orienta comportamentul ntr-o manier eficient. (Pentru a fi demn de ncredere trebuie s am succes - motiveaz o activitate pozitiv).