Acidul hialuronic si aplicatiile sale biomedicale

Acidul hialuronic (HA) sau sau hialuronatul de sodiu este un glucozaminoglican nonsulfat si un biomaterial distribuit la scara larga in tesuturile conjunctive, epiteliale si neuronale. HA este o componenta sef a matricei extracelulare, contribuind in mod semnificativ la proliferarea celulelor, de asemenea poate fi implicat in progresia unor tumori maligne. Un om de 70 kg poate avea in medie 15 g de acid hialuronic dintre care o treime este utilizat de catre organism pentru degradare si sinteza zilnica. Structura si sinteza acidului hialuronic Structura acidului hialuronic este bine caracterizata fiind compusa din unitati repetate de dizaharide care pot sa atinga 25 000 de dizaharide repetate pe lungime. Greutatea moleculara poate fi intre 5 000 si 20 000 in vivo. Greutatea moleculara medie in lichidul sinovial este de 3-4 milioane si HA purificat din cordonul ombilical uman este de 3 140 000. HA este sintetizat in organism de o clasa de proteine numite proteine integrate membranare sau HA sintetaze dintre care trei tipuri apar in vertebrate: HAS1, HAS2, HAS3. Aceste enzime prelungesc in mod repetat acidul hialuronic prin aditie repetata de acid gluconic si N-acetilglucozamina la polizaharidele in curs de formare Comercial, HA poate fi produs din sursa animala, de exemplu pinteni de cocos, cordon ombilical, cartilaje articulare sau poate fi produs prin fermentatie. Greutatea moleculara poate varia in functie de sursa si in general se incadreaza in jurul valorilor de 60 000 pana la 14 milioane. Rolul acidului hialuronic in articulatii HA este o componenta majora a lichidului sinovial deoarece acesta creste vascozitatea si impreuna cu lubricin, devine una dintre componentele principale de lubrefiere. De asemenea, este o componenta importanta a cartilajului articular in cazul in care este prezent ca un strat in jurul fiecarei celule (condrocite). Atunci cand monomerii agregati se leaga de molecula de acid hialuronic in prezenta unei proteine de legatura, se formeaza agregate mari incarcate negativ foarte puternic. Aceste agregate se imbia cu apa si sunt responsabile pentru capacitatea de rezistenta a cartilajului (rezistenta la compresiune). Greutatea moleculara (dimensiunea) de HA in cartilaj scade odata cu varsta. Rolul HA la nivelul pielii. Biologia tesutului HA este o componenta importanta a pielii atunci cand este implicat in refacerea tesuturilor. Acesta actioneaza ca un maturator de radicali liberi absorbindu-i si degradandu-i. Atunci cand pielea este expusa excesiv la razele UVB si devine inflamata (arsuri solare) celulele din derm nu mai produc la fel de mult acid hialuronic si cresc rata degradarii acestuia. Produsii rezultati din degradarea HA se acumuleaza in piele dupa expunere la raze UV.

In timp ce acidul hialuronic este abundent in matricea extracelulara, de asemenea contribuie la hidrodiamica tesuturilor, circulatia si proliferarea celulelor si participa la un numar de interactiuni cu celulele receptoare de suprafata, notabile fiind celulele care contin receptorul sau primar CD44 care este un marcher de activare a celulelor in limfocite. Contributia HA in proliferarea tumorii poate fi din cauza interactiunii cu acest marcher. CD44 participa in interactiunile de adeziune celulara cerute de celulele tumorale. Desi HA se leaga de CD44, exista dovezi care sa sustina faptul ca produsele rezultate din degradarea HA transmit semnalul inflamator prin intermediul receptorilor Troll-like 2 (TRL2), TRL4 sau ambele TRL2 si TRL4 in macrofage si in celulele dendritice. Receptorii TRL si HA joaca un rol important in imunitatea innascuta. HA este non-toxic, non-imunogenic si biodegradabil. Degradarea acidului se realizeaza de catre enzimele numite hialuronidaze. La om exista cel putin 7 tipuri de hialuronidaze, multe fiind suprimatoare tumorale. Produsele de degradare HA, oligozaharidele si moleculele care prezinta greutate moleculara foarte mica au proprietati pro-angiogenice. In plus, studii recente au aratat ca fragmente de HA, fara masa moleculara mare, pot induce reactii inflamatorii in macrofage si celule dendritice din tesuturile ranite si transplanturile de piele respinse.