Sunteți pe pagina 1din 7

Teledetectia este stiinta de a obtine informatii referitoare la suprafata pamantului de la distanta foarte mare fata de acesta.

Informatiile se obtin de la senzori situati la inaltime foarte mare, omul nu intra in contact cu solul. Se fac o serie de studii bazate pe interactiuna dintre radiatie si materie, mai xact radiatie atmosferica. Sunt analizate radiatiile electromagnetice care sunt reflectate de suprafata pamantului, sau radiatii electromagnetice care sunt chiar emise de pamant. Elementele fundamentale ale procesului de teledetectie. -sursa de radiatie are rolul de a furniza radiatii electromagnetice pe suprafata soloului -radiatia si atmosfera -obiectiv -senzor de radiatie -centru de receptie si procesare. Sunt receptionate in format electronic, radiatiile care vin de la senzorul de radiatie, are loc p rocesare a acestor informatii intr-o imagine pe support fotochimic sau o imagine digitala. Radiatia electroamgentica este un camp electromagnetic oscilant in care vectorii intensitatea campului (E) si inductie magnetica (B) oscileaza in faza sip e directii reciproce perpendiculare sip e directii normale sau perpendiculare pe directia de deplasare a undei electromagnetice. Spectrul vizibil. Radiatiile din spectrul vizibil sunt radiatiile din singura zona a spectruli electromagnetic care se poate asocial cu notiunea de culoare. Intr-un astfel de spectru se pot asocial culorile curcubeului (ROGVAIV). Violet: 0.3 0.446 m Albastru: 0.44 0.500 m Verde: 0.500 0.578 m Galben: 0.578 0.592 m Orange: 0.592 0.620 m Rosu: 0.620 0.700 m Fenomenul de dispersie a luminiii este experimental prin care lumina alba incidenta se descompune in cele sapte componente ale sale. Acest fenomen se intampla atunci cand lumina alba va intra in contact cu un mediu sau material, care are un indice de refractie mai mare decat indicele de refractie al aerului. Indiciele de refractie al aerului: naer = 1. Spectrul razelor ultraviolete. Rocile si mineralele devin fluorescente sub incidenta radiatiilor ultraviolete. Raze UV = A, B, C UVA apropiat UVB medii UVC indepartate Spectrul radiatiilor infrarosii. -radiatii infrarosu emise -radiatii infrarosu reflectate IR terminc = emise de suprafata sub forma de caldura. Mocroundele. Cu mai mici, se comporta similar cu radiatiile infrarosu emise, iar restul de microunde cu mai mari din acest interval sunt radiatii folosite in emisiile radio Fenomenul de imparstiere a radiatiei. Imprastierea are loc pe moleculele de gaz, lichid sau solid existente in atmosfera. Imprastierea de radiatii este fenomenul de redirectionare a radiatiei e-m de la directia lor initiala. Este influnetat de mai multi factori: -lungimea de unda a radiatiei electromagnetice -numarul de molecule ce exista in atmosfera, in momentul in care are loc interactiunea -lungimea drumului ce este strabatut de radiatie prin atmsofera.

Exista mai multe feluri de imprastiere: -imprastiere RAYLEIGH: are loc in atmosfera inalta. Are loc atunci cand lungimea de unda a radiatiei este mult mai mare decat dimensiunea moleculelor pe care are loc imprastierea sau lungimile de unde scurte sunt imprastiate mai mult decat lung. -imprastiere MIE: are loc in zonele inferioare ale atmosferei, se realizeaza cand este aproximativ egal cu dimensiunea moleculelor intalnite. Se intampla in conditiile unui cer acoperit de nori. -imprastiere NESELECTIVA: se produce atunci cand a radiatiei este mult mai mica decat dimensiunea moleculelor implicate in process. Se numeste neselectiva deoarece orice a radiatiei este imprastiata la fel. Fenomenul de absorbtie. Efectul de sera benefic pentru viata, incalzeste suplimentar suprafata pamantului pentru viata este modificarea amplitudinii efectului de sera. Vaorii de apa pot sa absoarba dominant in infrarosu dar si in microunde. In desert aerul este sarac in vapori de apa, astfel ca nu sunt suficienti vaporii care sa absoarba caldura. Fereastra atmosferica este acea zona din spectrul radiatiilor ca nu este serios afectat de absorbtia radiatiei in atmosfera. De importanta sunt in domeniul nostrum urmatoarele ferestre: -cele din domeniul vizibil -infrarosu caloric -din domeniul microundelor. Rolul ferestrelor este de a se adapta in functie de ele senzorii de radiatie. Senzorii de radiatie au rolul de a receptiona radiatia reflectata sau emisa de catre anumite obiecte de interes de pe suprafata solului. Interactia radiatiei solare cu tinta. Au loc o serie de fenomene: -fenomene de absorbtie a radiatiei de catre tinta -fenomene de transmisie a radiatiei din tinta -fenomene de reflexise a radiatiei de catre tinta. Apa absoarbe mai mult lungimi de unda mai lungi din spectrul vizibil si radiatiile infrarosii din mediul apropiat. Asta explica de ce apa apare de culoare albastra, azurie. Cand apa este sub incindenta radiatiilor infrarosu apropiat atunci razale care se reflect ape suprafata ei formeaza o imagine mai intunecata decat imaginea formata de radiatiile domeniului utilizat. Raspunsul spectral al obiectelor tinta, reprezinta masurarea energiei radiatiei emise sau reflectate de catre obiectele tinta in functie de lungimea de unda a radiatiei incidente. Senzorii de radiatie. Capteaza radiatia emisa sau reflectata. Ei pot fi senzori active si senzori pasivi. -senzorii pasivi: sunt senzorii care receptioneaza radiatia care este disponibila. -senzorii active: avantaje: -au o sursa proprie de iluminare -efectueaza masuratori in orice moment -efectueaa masuratori in orice domeniu spectral si in acela al microundelor care sunt putin disponibile, in spectrul solar. Caracteristicile imaginilor. Senzorii de radiatie receptioneaza radiatia emisa sau reflectata de catre obiectele tinta, si inregistreaza imaginea obiectelor tinta, in planul lor focal. Imaginea poate fi fizica sau digitala. Imaginea ne arata cum variaza energia radiatiilor electromagnetice inregistrate de catre senzori, in functie de lungimea de unda a radiatiilor. Imaginea digitala se obtine in urma unei impartiri a ei in cercuri sufficient de mici, numite pixeli. O caracteristica importanta a imaginilor dgitale o reprezinta marimea numita intensitate luminoasa. Platforme de teledetectie. -platforme la sol -platforme montate in aer Sateliti: caracteristici generale. Satelitii se misc ape orbite. Orbitele au doua caracteristici: inaltimea orbitei si forma geometrica. Clasificarea satelitilor:

-sateliti geostationari: au o platforma stabilita, un sistem de control al stabilitatii foarte bine pus la punct. Ei vizeaza aceiasi zona tinta de pe suprafata pamantului deoarece se misca sincron cu pamantul, sunt situati in zona ecuatoriala si la inaltimi foarte mari. -sateliti meteorologici: foarte utilizati, pot vizualiza o emisfera intreaga -sateliti polari: orbiteaza polii de la N si S si invers, au o viteza foarte mare pe orbita, se afla la inaltimi mai mici decat cei geostationari, miscarea lor pe orbita este sincrona cu cea a soarelui. Senzorul de radiatie va inregistra o imagine mai fidela a orbitelor tinta in cazul in care senzorul nu se afla foarte departe de tinta. In fapt rezolutia spatiala ne indica cea mai mica marime posibila a obiectelor tinta care se observa. Rezolutia spatiala este legata de notiunea de camp de vizibilitate instantaneu. Campul instantaneu de vizibilitate este de fapt conul unghiular ce formeaza pe suprafata pamantului aria cea mai mica a obiectivului. Sisteme satelitare. Sistemul satelitar este format din urmatoarele elemente: un vector purtator, intrumentele de achizitie a datelor, mijloace de receptie la sol si de exploatare a datelor. Satelitul. In functie de aplicatia pentru care a fost lansat, satelitul poate avea urmatoarele feluri de orbite: -orbite geostationare ecuatoriale -orbite heliosincroane cvasipolare Orbite geostationare ecuatoriale -se alfa la 36000 km fata de ecuator -de pe acestea se poate vizualiza numai o fata a pamantului deoarece satelitul pe o astfel de orbita are durata unei rotatii complete egale cu durata de rotatie completa a pamantului -rotatiile au o frecvanta foarte mare de inregistrare a imaginilor si anume o imagine la fiecare jumatate de ora. Orbite heliosincroane cvasipolare la o altitudine mai joasa de planul ecuatorului aproximativ 1200km -sateliti care respecta o asemenea orbita au o miscare sincrona cu cea a soarelui. Elemente caracteristice orbitei satelitului. a=semiaxa mare e=semiaxa mare v=punct vernal i=inclinarea orbitei fata de planul ecuatorului. Marimi fundamentale care caracterizeaza miscarea satelitului: -viteza de lansare a satelitului la nivelul marii Vo = 7.912km/s -durata unei rotatii complete T=2r/Vo R=raza pamantului in momentul lansarii satelitului. -viteza de miscare a statelitului pe o orbita circulara V=2a/T Clasificarea orbitelor -orbite ascendente: pe aceste portiuni de orbite satelitul are o miscare de la S la N -orbite descendente: pe aceste portiuni de orbite se realizeaza o miscare de la N la S -orbite ecuatoriale: planul acestei orbite face un unghi zero cu planul ecuatorului -orbitte inclinate: aceste orbite fac cu un unghi diferit de 90o cu planul ecuatorului -orbite polare: astfel de orbite fac cu axa polilor un unghi de maxim 10o -orbite sincrone: satelitul are o miscare sincrona cu cea a corpului ceresc in jurul careia se roteste. Mijloace de transmisie-receptie la sol si de exploatare a datelor. -centrul de misiune cu rolul de a stabili sarcina satelitului pe orbita, este cu legatura directa cu un centru de control ce are rolul de a verifica in orice moment miscarea satelitului -centrul de control ce are rolul de a verifica in orice moment miscarea satelitului Analiza si interpretarea imaginilor. Sun doua etape ale procesului de extragere a informatiilor dintr-o imagine. Analiza este desfacerea sau impartirea oricarui intreg in partile sale componente. Permite

impartirea peisajului in straturi cu scopul de a disocia unele elemente ce nu pot fi identificae prin folosirea acelorasi combinatii de benzi spectrale. Interpretarea are ca scop explicarea semnificatiei fiecarei parti, informatii spatiale. In practica exista doua categorii majore de informatii radiometrice. Rezolutia spectrala. Este acea abilitate a senzorului de radiatie de a inregistra cat mai fin lungimea de unda emisa de catre obiectele tinta. Exista anumite structuri de exemplu: rocile, ce nu pot fi diferentiate in imaginile furnizate de senzori atunci cand senzorul inregistra un domeniu larg de lungimi de unda. In acest scop este nevoie de un domeniu restrans de lungimi si astfel ele pot fi evidentiate si comparate. Rezolutia radiometrica. Este abilitatea unui senzor de a diferentia cat mai fin energiile din spectrul energetic al radiatiilor inregistrate de catre senzor. Rezolutia in timp. Se refera la gradul de suprapunere a imaginilor furnizate de catre satelit, atunci cand acestea vizualizeaza de doua ori la rand aceiasi zona de pe suprafata pamantului. Modul de realizare a unei anumite zone tinta, este functe de: -inaltimea orbitei satelitului -viteza satelitului pe orbita -latitudinea la care este situata orbita Cu cat rezolutia in timp este mai fina cu atat se poate studia si compara evoluta in timp a diferitelor insusiri ale obiectelor tinta. Rolul culorilor in analiza datelor de teledetectie. Lumina este o forma de energie se propaga in spatiu sub forma undelor electromagnetice, fiind un caz particular al energiei radiante, mai precis este o parte a energiei radiante care este capabila ssa priduca fiintei umane si altor organisme superioare senzatii vizuale. Definitia culorii poate avea diferite sensuri daca luam in considerare aspectul fizic, psihofizic, psihosenzorial sau fiziologic: -din punct de vedere fizic: radiatii electromagnetice cuprinse intre 375-760nm si care formeaza banda spectrului electromagnetic vizibil, cu o lungime de unda care este susceptibila sa stimuleze selectiv conurile retiniene -din punct de vedere psihosenzorial: indiferent de stimulul utilizat, orice senzatie luminoasa se caracterizeaza prin: luminozitate, tonalitate si saturatie. -din punct de vedere fiziologic: compunerea unui ansamblu de trei culori primare permite reproducerea oricarei culori. Rezulta, deci, ca notiunea de culoare include in sine doi factori: -unul obiectiv -unul subiectiv Geneza culorilor in natura: principalele fenomene fizice care stau in originea acestor modificari sunt absorbtia, difuzia, interferenta, dispersia si fluorescenta. Absorbtia. Majoritatea fenomenelor absorb selectiv o parte din lumina care le intalneste, in sensul ca abosrbtia variaza cu lungimile de unda ale radiatiilor componente. Ca urmare lumina care paraseste materialul are o compozitie spectrala diferita de cea incidenta si, fiind perceputa de ochi, produce senzatia unei anumite culori. Difuzia. Culorile in care apare cerul la rasaritul sau la apusul soarelui rezulta datorita aceluiasi fenomen care confera cerului senin culoarea albastra: difuzia selectiva a radiatiilor luminoase refelectate in toate directiile de catre moleculele gazelor care alcatuiesc atmosfera. Difuzate prin relfexie, undele luminoase cu lungime de unda mica dau cerului culoarea albastra. Proportia de unde scurte difuzate este atat de mare incat observatorul nu mai primeste decat o cantitate foarte mica din acestea: fluxul luminos este compus in principal din unde mai lungi, astfel incat soarele apare galben, portocaliu si, in anumite cazuri, in functie de puritatea atmosferei, chiar rosu. Interferenta pe straturi transparente subtiri este rezultatul interactiunii dintre radiatiile refelctate pe ambele fete ale acestora, avand ca efect diminuarea, intensificarea sau anularea reflexiei in functie de

faza in care acestea se intalnesc. Din acest motiv baloanele de sapun si petele de ulei de pe suprafata apei, care reprezinta variante ale straturilor transparente subtiri, prezinta un aspect multicolor. Dispersia. Formarea culorilor poate proveni, de asemenea, din diferentele de refractie suferite de radiatiile avand lungimi de unda diferite. Exemple bine cunoscute sunt: -curcubeul -spectrul obtinut la trecerea unu fascicol de lumina alba printr-o prisma triunghiulara transparenta -apele policrome etalate de fatetele slefutie ale diamantului la iluminarea sa cu o sursa puternica de lumina. Fluorescenta. Radiatiile ultraviolete, deci invizibile, care, absorbite de anumite substante, sunt transformate in radiatii de diferite lungimi de unda din domeniul vizibil, avand culori stralucitoare vizibile in plina obscuritate provoaca fenomenul de fluorescenta. Parametrii subiectivi de evaluare a culorii. Ochiul indentifica o culoare dupa stralucire, nuanta si saturatie: -stralucirea este atributul senzatiei vizuale potrivit caruia o sursa luminoasa directa sau indirecta, pare ca emite mai multa sau mai putina lumina. -nuanta este aributul senzatiei vizuale care permite sa se dea o denumire unei culori, prin asociere cu o anumita regiune a spectrului vizibil. -saturatia este atributul senzatiei vizuale care permite sa se aprecieze senzatia vizuala totala si se caracterizeaz prin amestecul de lumina alba in culoarea data. Parametrii obiectivi de evaluare a culorilor. In practica culoarea este evaluata facnad apel la urmatorii parametrii: Luminanta caracterizeaza intensitatea radiatiei luminoase a unei surse de radiatii directe sau indirecte intr-o anumita directie, raportata la aria suprafetei aparente a sursei vazute din respectiva directie. Lungimea de unda dominanta exprima lungimea de unda a radiatiei monocromatice care genereaza, prin comparatie, culoarea pura cea mai apropiata de culoarea considerata. Puritatea exprima gradul de diluare a culorii pure definite de lungimea de unda, prin amestec cu lumina alba. Diluare care trebuie facuta pentru reconstituirea culorii obiectivului. Exemple de culori pure sunt cele spectrale. Reproducerea culorilor. Teoria tricromatica a vederii este confirmata de faptul ca orice culoare poate fi reprodusa prin amestecul judicios a trei fascicole de lumina colorate in albastru, verde si respectiv rosu, numite culori primare, reprezentand, fiecare, aproximativ cate o treime din spectrul vizibil. Sinteza aditivia a culorilor. Atunci cand amestecul a trei fascicule de lumina colorata se obtine prin adunare spunem ca au fost sintetizate culorile prin aditivare. Suprapunand in diferitele moduri cele trei proiectii , se obtin urmatoarele rezultate: -la intersectia fascicolului rosu cu cel verde se obtine o suprafata galbena =>(R + V = G); -fascicolul rosu combinat cu cel albastru genereaza culoarea magenta (purpuriu) =>(A + R = M; -fascicolul alabastru combinat cu cel verde genereaza prin suprapunere culoarea cyan (azurie) =>(V + A = C) -la intersectia celor trei fascicole colorate, se obtine o suprafata alba: (R+V=alb-A); R+A=alb-V si V+A=alb+R Dar R+V, R+A, V+A reprezinta culorile galben, mangenta si respectiv cyan. In legatura cu culorile complementare, trebuie facute doua remarci interesante: -culoarea magenta nu se regaseste in spectrul vizibil; ea rezulta prin amestecul culorilor spectrale rosu si albastru -daca in culorile cyan, magenta simtim intr-o oarecare masura prezenta componentelor, in galben componentele amestecului isi pierd complet individualitatea. Sinteza substractiva a culorilor. In sinteza aditiva s-a pornit de la intuneric iar culorile au fost generate pe rand, adaugand succesiv radiatii diferite colorate pana la obtinerea senzatiei alb. Exista si o

alta metoda, in care punctul de pornire este lumina alba din care se extrag pe rand radiatiile componente. Alte notiuni importante in practica procesarii de imagini. -culori cromatice: culorile care reflecta lumina neselectiv, adica reflecta in mod egal toate lungimile de unda electromagentice vizibile pentru ochiul omenesc. Aceste cculori se deosebesc intre ele prin stralucire si luminozitate. -culori acromatice: culori care reflecta lumina neselectiv, adica reflecta in mod egal toate lungimile de unda electromagnetice vizibile pentru ochiul omenesc. Aceste culori se deosebesc intre ele printr-o singura insusire: stralucirea sau luminozitatea. -culori calde: rosu, rosu-galbui, galben, galben-verzui sunt culori care dau impresia de caldura datorita valentelor calorifice ale lungimilor de unda ce le corespund si care prezinta o intensitate ridicata a energiei radiante. -culori adanci: culori care avand puritatea mare si luminozitatea mica dau senzatia de profunzime, de spatialitate si de indepartare. Exemplu: albastru si verde. -lumnozitatea sau stralucirea: reprezinta gradul de intensitate sau incarcatura energetica a razelor de lumina, respectiv a umbrelor electromagnetice, reflectate de o anumita culoare. Culoarea cea mai luminoasa este culoarea alba, iar cea mai putin luminoasa, culoarea neagra. -saturatia: reprezinta puritatea sau gradul de amestec al unei culori cu albul. Este insusirea culorii de a fi mai concentrata, mai saturata sau mai pala si este data de distanta la care se situeaza o culoare cromatica data de culoarea acromatica-alba. Rolul filtrelor in teledetectie. La ora actuala specialistii considera ca filtrul este unul dintre cele patru elemente fundamentale ale captarii imaginii si inregistrarii ei, alaturi de lumina, sistemul optic si materialul fotosensibil, sau, in cazurile fotogrammetriei digitale si a teledetectiei, senzorul digital. Filtrul este un element care transmite partial radiatiile electromagnetice incidente, fie reducand in aceeasi proportie competentele sale, fie reducand diferit radiatiile, in functie de lungimea lor de unda. Majoritatea filtrelor folosite absorb in mod preferential unele radiatii, fiind numai selective si avand de obicei un aspect colorat. Clasificarea imaginilor. Clasificarea este procesul de sortare a pixelilor care grupeaza elementele unei imaginii intr-un numar finit de clase individuale. Atunci cand se efectueaza o clasificare se porneste de la urmatoarele certitudini: -exista o relatie bine definita intra imaginii preluate la date diferite ale aceleiasi suprafete de teren -exista o relatie spatiala intre pixeli invecinati -raspunsul spectral al obiectelor este acelasi in conditii identice de preluare data de achizite, stare atmosferica identica. Forme ale clasificarii. In practica procesarii de imaginii sunt cunoscute urmatoarele forme ale clasificarii: -clasificarea spectrala -recunoasterea formelor -analiza textelor -detectarea schimbarilor Obiectivele clasificarii pot fi rezumate astfel: -detectarea diferitelor trasaturi ale obiectelor sau peisajului continute de imagini -discriminarea formelor si amprentelor spatiale ale obiectelor sau fenomenelor -identificarea shimbarilor temporale cu ajutorul imaginilor Operatiuni de pregatire a nalizei. Pentru a trece la clasificare se considera ca toate etapele pragatitoare sunt indeplinite: -corectiile atmosferice -eliminarea zgomotului de fond -combinari de benzi spectrale

-Analiza in Componente Principale Clasificarea spectrala. Are ca scop cartofrafierea obiectiva a arealelor din imagine care au caracteristici radiometrice similare. In functie de scop, dar si de precizia impusa, se utilizeaza doua tipuri de clasificare: -nesupervizata -supervizata Clasificarea digitala este un proces semiautomat cu ajutorul caruia este posibila delimitarea unor grupari de pixeli cu caracteristici similare. Spre deosebire de clasificarea nesupervizata prin care grupurile de obiecte sunt definite automat exploatand principiul aglomerarii statistice a valorii pixelilor, clasificarea supervizata este realizata in doua etape distincte. In faza initiala, analistul defineste grupurile ce urmeaza sa fie extrase din imaginea analizata stabilind asa numite poligoane de instruire. Fiind elaborata astfel legenda, se trece la faza de calcul, operatorul avand selectarii algoritmului de clasificare. Clasificarea nesupervizata. In cadrul acestei abordari, computerul analizeaza toate semnaturile spectrale ale tuturor pixelilor din imagine si identifica areale cu pixeli care au valori similare. Utilizatorul poate impune criterii de clasificare care sa permita obtinerea unor grupari omogene si diferentiate. Clasificarea supervizata. In clasificarea supervizata, utilizatorul defineste prin analiza vizuala intervalele valorilor spectrale care corespund fiecarei teme sau clase care trebuie clasificate si delimiteaza poligoane omogene din punct de vedere spectral. Clasificarea se realizeaza in general prin parcurgerea a trei etape: -etapa de instruire -decizia -evaluarea conformitatii clasificarii In cazul utilizarii mai multor benzi spectrale se poate aplica simultan pragurile specifice maxime si minime de separare corespunzatoare fiecareia dintre benzile spectrale selectionate. Aceasta operatiune uzuala in tehnica procesarii imaginilor este cunoscuta sub denumirea de thresholding spectral. Histrorama bidimensionala este un grafic care arata numarul de pixeli care au o valoare numerica specifica fiecarei benzi spectrale. Intervalul definit de aceste doua axe se numeste spatiu spectral in doua dimensiuni. Axa orizontala a graficului reprezinta valorile numerice corespunzatoare unei benzi spectrale, iar axa verticala reprezinta valorile corespunzatoare ale fiecarui pixel in parte in cea de-a doua banda spectrala. In statistica, histograma bidimensionala se intalneste si sub denumirea de diagrama de dispersie. Utilizarea indicilor de vegetatie in procesarea imaginilor. Indicii de vegetatie sunt folositi in teledetectie pentru o mai buna interpretare a imaginilor satelitare, cu precadere in analiza mineralelor si a vegetatiei. Multe suprafete naturale apar aproape la fel de luminoase in intervalele spectrale vizibile si infrarosu apropiat ale spectrului electromagnetic, cu exceptia vegetatiei verzi.