Sunteți pe pagina 1din 6

REVOLUŢIA INFORMAŢIONALĂ.

O ABORDARE ECONOMICĂ

Voi începe această lucrare care este de fapt un scurt rezumat al lucrării mele de
diplomă cu câteva întrebări pentru dumneavoastră. Speranţa mea este că întrebările
sunt retorice:
•aţi auzit de Microsoft Corporation?
•ştiţi ce este fibra optică?
•cunoaşteţi termenul "modem"?
•aţi lucrat vreodată pe computer?
De ce pun aceste întrebări? Pentru a vă introduce în mediul pe care doresc să îl
prezint în continuare, un mediu care ne înconjoară şi în care, vrem sau nu vrem,
va trebui să învăţăm să trăim. Este vorba de mediul creat de cea mai nouă şi cea
mai importantă revoluţie din punct de vedere al progresului omenirii: revoluţia
informaţională.
Preşedintele corporaţiei Netscape Communications, James Barksdale, afirma că
industria IT (tehnologiilor informaţionale) a creat mai multă bunăstare, confort şi
profit în ultimii 30 de ani decât toate celelalte industrii ale lumii de când există
conceptul de business. Ştiinţa, ingineria şi tehnologia informaţională au fost
recunoscute ca importante pentru creşterea economică şi îmbunătăţirea calităţii
vieţii în general. Globalizarea are acum toate uneltele pentru a se autoregla
eficient.
Tehnologia informaţională este prima tehnologie care se hrăneşte pe ea însăşi –
de aceea se dezvoltă atât de repede. Presa de tipărit nu a produs direct o mai
bună presă de tipărit. Telefonul nu a produs direct un telefon mai bun. Însă
fiecare nouă generaţie de microprocesoare ajută în mod direct la designul şi
dezvoltarea unei noi generaţii de procesoare mai bune. Telegraful, telefonul,
radioul şi televiziunea au servit toate transmiterii informaţiei însă acum
computerul cu ajutorul Internetului le include pe toate şi chiar mai mult.
Aplicarea noilor tehnologii informaţionale a însemnat că industria poate produce
mai mult cu mai puţine resurse, mai puţină energie şi mai puţină muncă. Plasticul
înlocuieşte metalul, fibra optică înlocuieşte firele de cupru iar microprocesoarele
sunt făcute din nisip. De fapt tehnologia informatică este compusă aproape
integral din capital intelectual, materia primă reprezentând doar 1% iar munca
necalificată 5%.
Un element ce umbreşte însă avantajele tehnologiei informaţionale este
discrepanţa ce o creează aceasta între ţările bogate şi cele sărace, ţările care
"ştiu" şi ţările care "nu ştiu". Evident este vorba de nivelul mediu de educaţie
existent în aceste ţări. Se ştie că cincimea superioară a populaţiei posedă,
controlează şi consumă patru cincimi din avuţia şi resursele planetei şi este
singura deţinătoare a tehnologiilor informaţionale.
În acest sens, în sesiunea anuală din 1997 Clubul de la Roma a dedicat o parte
semnificativă temei "Societatea Globală a Informaţiei. Cum transformă
societatea noile media". Toate statele lumii, atât cele în curs de dezvoltare cât şi
cele activ susţinătoare ale globalizării sunt de acord asupra unui element esenţial
în societatea modernă: educaţia. Cu alte cuvinte, acum când ţările sărace încă se
mai luptă cu analfabetismul (aproximativ o şesime din populaţia globului este
analfabetă), ţările în curs de dezvoltare se confruntă cu un nou gen de
analfabetism introdus indirect de continuul progres al ţărilor industrializate...
analfabetismul informaţional.
Care este subiectul revoluţiei informaţionale? Evident, informaţia. Informaţia nu
necesită prea multe resurse materiale; ea poate înlocui pământ, muncă şi capital;
e uşor transportabilă; e transparentă; e împărtăşită şi nu schimbată iar pe măsură
ce este acumulată nevoia şi uneori dependenţa de ea creşte exponenţial.
Un argument în favoarea celor spuse îl constituie evoluţia computerelor şi a
Internetului. Computerele au avut cele mai rapide câştiguri de performanţă din
istorie. Dacă am face o comparaţie cu dezvoltarea automobilului, dacă aceasta ar
fi avut acelaşi ritm cu cel a computerelor, un automobil acum ar trebui să coste
$2 şi să circule cu 24.000 Km pe oră.

Primul Ultimul
Frecvenţă microprocesor 4,77 MHz 1000 MHz
Memorie 128 KB 2 GB = 1.024.000 KB
Hard Disk - 36 GB
Floppy Disk 180 KB 288 MB = 288.000 KB
Suporturi auxiliare de date banda magnetica – 1,2 MB DVD* – 17 GB
Video (culori / rezoluţie) 2/320x240 pixeli 16 mil./1920x1440 pixeli
* DVD = Digital Video Disk
În ultimii 20 ani reţeaua globală şi-a mărit capacitatea de a transfera informaţii
de peste 1.000.000 ori. Un laptop de $2000 e acum mult mai puternic decât un
computer masiv ce costa $1.000.000 la mijlocul anilor '70. În 1975 existau
50.000 computere în întreaga lume, acum sunt peste 400 milioane. În 1980
cablul transatlantic transmitea simultan 138 conversaţii în sistem analog, acum
fibra optică poate transporta 1,5 milioane conversaţii în sistem digital, la o
calitate mult superioară.
Numărul conturilor de e-mail a crescut doar în 1999 cu 83 de procente, rată care
dacă se păstrează va duce numărul acestora peste numărul de linii telefonice în
doar 3 ani. Un studiu al unei companii publice de telecomunicaţii din Statele
Unite evidenţia faptul că ce a luat industriei de telefonie 125 de ani să realizeze,
e-mailul a realizat în doar 20 de ani. Costurile reduse de funcţionare tind să
înlocuiască tot mai mult serviciile normale de mesagerie cu cele ale e-mail-ului.
Ziarele, facturile, cecurile, toate vor fi primite prin e-mail.
Un lucru însă ce ar putea să neliniştească este ignoranţa. Un alt studiu al unei
companii canadiene arată că din cele două Americi, Europa, Asia şi Australia cel
mai mare număr de adulţi ce nu sunt interesaţi să folosească Internetul sub nici o
formă se află în Europa de Est şi în Balcani. Motivele variază de la lipsă de
interes, lipsă de cunoştinţe în domeniu, lipsă de timp sau chiar consideră inutil
acest lucru!
Cu toate acestea industria de software este un domeniu strategic a cărui
dezvoltare se poate realiza cu investiţii minime care generează un profit maxim
într-un termen foarte scurt. Principala investiţie despre care se poate vorbi aici
este cea in forţa de muncă, iar România stă destul de bine la acest capitol:
116.000 programatori faţă de 63.000 în Ungaria, 47.000 în Cehia, 24.000 în
Bulgaria. Pe lângă acestea România a devenit a doua ţară în Europa şi a patra
din lume care permite transmiterea datelor de pe Internet prin televiziunea prin
cablu.
Potenţialul României este după cum se vede foarte mare dar nu este exploatat iar
10% din proaspeţii absolvenţi români capabili de a face o schimbare pleacă în
străinătate.
Preşedintele actual al României, dl. Emil Constantinescu, în alocuţiunea sa de la
clubul Commonwealth din Silicon Valley - California din 20 Iulie 1998 spunea:
"Care poate fi, în cazul României, tipul de societate a viitorului? La această
întrebare nu există decât un singur răspuns. Societatea Informaţională, societatea
în care informaţia este materie primă, societate informaţională pentru care toate
resursele, în special cele educaţionale, trebuie mobilizate... În fiecare an
România trimite patru reprezentanţi la Olimpiada Internaţională de Tehnologie
Informaţională. În ultimii cinci ani, toţi patru au obţinut medalii de aur sau argint.
Anul trecut, în Argentina, la Olimpiada de Matematică , şase tineri români
pregătiţi în licee româneşti au obţinut două medalii de aur, trei de argint şi una de
bronz. Peste zece mii de tineri români sunt acum în Statele Unite la masterate,
îndeosebi în domeniile susmenţionate..."
Economia globală se îndreaptă spre o societate a inovaţiei şi a cunoaşterii, cu un
potenţial enorm de creştere. Pentru aceasta este însă necesar un număr
considerabil de oameni educaţi în materie de tehnologii ale informaţiei care să se
adapteze rapid ritmului de dezvoltare al societăţii.
Inovaţia şi cunoaşterea devin factori decisivi în determinarea capacităţii Europei
de a fi competitivă şi de a combate şomajul. Investiţia în resurse umane este
vitală pentru succesul economic şi stabilitatea socială. Abordarea acestor
schimbări într-un mod raţional este crucială la acest început de mileniu.
Uniunea Europeană a început ofensiva în direcţia "societăţii informaţionale" în
urma "Raportului Bangemann" care statua: "Ţările care vor intra primele în
societatea informaţională vor obţine cele mai mari avantaje. Ele vor stabili
agenda pentru cei ce vor urma. Pe de altă parte, ţările care vor temporiza sau vor
adapta soluţii parţiale vor cunoaşte - în mai puţin de un deceniu - un declin
dezastruos în privinţa investiţiilor şi a numărului locurilor de muncă".
În 2002 Europa va duce lipsă de 1,6 milioane de specialişti în tehnologia
comunicaţiei şi a informaţiei şi este în urma SUA în ceea ce priveşte educaţia
electronică. Statele Unite şi-au propus ca din 2004 să existe în fiecare sală de
clasă o legătură la Internet. Este chiar una din temele campaniei prezidenţiale.
Europa trebuie să grăbească intrarea şcolilor sale în era digitală. În acest scop
este foarte importantă echiparea şcolilor cu computere multimedia, pregătirea
profesorilor în tehnologiile digitale, dezvoltarea serviciilor Europene de software
educaţional. Majoritatea resurselor umane necesare în realizarea acestui
deziderat vor fi naţionale însă vor fi susţinute de specialiştii Uniunii Europene
prin programe corespunzătoare.

Ţintele sunt:
•până la sfârşitul lui 2001: toate şcolile vor avea acces la Internet şi
resurse multimedia, incluzând resurse educaţionale şi de informaţii
accesabile prin Internet – toate accesibile atât elevilor cât şi profesorilor;
toţi copiii vor avea acces la resurse multimedia şi Internet în locuri publice
•până la sfârşitul lui 2002: toţi profesorii vor şti să utilizeze Internet-ul şi
resursele multimedia; toţi elevii vor avea acces rapid la Internet şi la
resursele acestuia în sălile de clasă
•până la sfârşitul lui 2003: toţi elevii vor fi capabili să utilizeze resursele
multimedia şi Internet când termină şcoala
Pe 8 Decembrie 1999 Uniunea Europeană a lansat un proiect intitulat "eEurope
An Information Society for All". Acest proiect are 10 arii prioritare printre
care:
•Tineretul european în era digitală: introducerea uneltelor multimedia şi Internet în
şcoli şi adaptarea sistemului educaţional erei digitale
•Acces mai ieftin la Internet: creşterea concurenţei pentru a reduce preţurile şi a
îmbunătăţi variantele de alegere ale consumatorilor
•Accelerarea comerţului electronic: grăbirea implementării cadrului legal
corespunzător şi extinderea folosirii acestui gen de comerţ
•Acces Internet rapid pentru cercetători şi studenţi: asigurarea legăturilor Internet
de mare viteză pentru a facilita cercetarea şi învăţarea cooperativă
•Card-uri electronice: facilitarea introducerii în masă a cărţilor de credit
•Guverne online: asigurarea accesului populaţiei la informaţii referitoare la guvern
şi la procedurile în curs
Programul european Minerva este responsabil de promovarea noilor tehnologii
ale informaţiei şi de iniţiativa e-Learning . Alte iniţiative europene orientate în
această direcţie includ: Netd@ys Europe, European Schoolnet (EUNET),
Hello Europe - A youth guide to Europe and the European Union,
Transcultural Education and Training for Language Learning (Tel*Lingua),
Socrates, Leonardo da Vinci, Youth for Europe, TEMPUS, CEDEFOP,
Eurodesk Online, EURIDYCE.
Aceste programe europene se bazează de asemenea şi pe libera circulaţie
transfrontieră a informaţiei. Principiile de bază ale circulaţiei transfrontieră a
informaţiei rezidă în: a) aplicarea consecventă a strădaniilor de a asigura
libertatea informaţiei, de a încuraja accesul la date şi a împiedica crearea de
bariere nejustificate în calea acestui acces; b) luarea măsurilor necesare pentru
promovarea schimbului lesnicios de informaţii, într-o viziune comună de
abordare şi tratare a problemelor de circulaţie transfrontieră; c) constituirea
instrumentelor juridice care să dea posibilitatea, să asigure şi să apere realizările
menţionate anterior, printr-un regim normativ, clar, echilibrat, realist si eficace.
Care ar fi aplicaţiile tehnologiei informaţionale? Voi prezenta doar pe cea care
are cele mai impresionante perspective: comerţul electronic. Alte aplicaţii
prezentate mai amănunţit din domenii ca industrie, comerţ, sistem financiar-
bancar, transporturi, agricultură, apărare şi securitate naţională, turism, sănătate,
protecţia mediului, educaţie, cercetare şi cultură veţi putea găsi în lucrarea mea
de diplomă ce va fi disponibilă la biblioteca facultăţii din septembrie, după
susţinerea examenelor de licenţă.
Ce este comerţul electronic? Există două tipuri de comerţ electronic: business-
to-business şi business-to-consumer. Comerţul electronic business-to-business se
referă la cel efectuat între două firme utilizând reţeaua globală de transmitere a
informaţiilor. În Europa acesta a fost în 1999 de 17 miliarde euro iar in USA se
prevede ca în 2003 acesta să atingă fabuloasa cifră de 7000 (şapte mii) miliarde
dolari. Comerţul electronic business-to-consumer este cel mai des folosit însă
încă nu a depăşit în volum pe cel business-to-business. El constă în magazine sau
cataloage virtuale din care cumpărătorul aflat chiar şi în celălalt capăt al lumii
poate alege anumite produse care apoi îi sunt trimise prin poştă acasă. Plata se
face prin cărţi de credit.
Cât de sigur este comerţul electronic? Una din cele mai mari bariere în calea
dezvoltării comerţului electronic este îngrijorarea pentru securitatea transmiterii
datelor prin Internet. Şi aceasta nu este nefondată. Centrul Naţional de Fraudă pe
Calculator din SUA comunica acum patru ani următoarele procente din totalul de
fraudă electronică:
- furt de bani 45%
- furt de date sau programe 16%
- distrugerea bazelor de date 15%
- alterări de date 12%
- furt de idei şi patente 10%
- alte fraude electronice 2%
iar valoarea medie a unei fraude se ridica la $56.166. Totalul fraudelor electronice din
1995 în SUA a fost cifrat la 5 miliarde de dolari. Şi acestea au fost doar cele declarate.
E important de notat faptul ca nu toate fraudele electronice sunt declarate de păgubit
deoarece ar putea afecta negativ imaginea acestuia din punctul de vedere al securităţii
datelor.
Referitor la capitolele "distrugerea bazelor de date" şi "alterări de date", ultimul
astfel de dezastru s-a produs chiar acum câteva zile şi anume un virus pe numele "I
love you" ale cărui pagube imediate au fost evaluate la aproximativ 5 miliarde de
dolari. Partea interesantă este că nimeni nu a câştigat de pe urma acestei pagube însă ea
a atras atenţia asupra vulnerabilităţii sistemelor conectate la Internet şi a amplificat
responsabilitatea dezvoltatorilor de soluţii de securitate electronică.
Totuşi avantajele comerţului electronic sunt incontestabile: reducerea sau chiar
eliminarea barierelor geografice, economisirea timpului, oferta imensă accesibilă rapid
şi fără efort de deplasare fizică.
Ce ne rezervă viitorul? Unii spun că putem doar specula. Atunci să speculăm!
•va trebui să învăţăm să folosim tehnologia informaţională?
•va trebui să ne perfecţionăm pe toată durata vieţii, altfel vom fi depăşiţi
de cei ce vin din urmă?
•vom gândi mai mult decât vom face?
•vom lucra de acasă în loc să mergem la serviciu?
Continuaţi dumneavoastră lista speculaţiilor...
AndréMalraux spunea despre secolul XXI că va fi un secol spiritual sa nu va fi
deloc. Parafrazându-l am putea spune că secolul XXI va fi un secol
informaţional sau nu va fi deloc.