Glaucomul este o afectiune cronica a ochilor, care se manifesta prin cresterea presiunii intraoculare, afectarea nervului optic si diminuarea

vederii, chiar pana la cecitate. Cecitatea provocata de glaucom are un caracter ireversibil, deoarece se distruge nervul optic. Glaucomul este o afectiune destul de raspandita. De aceasta boala sufera, in special, persoanele cu o varsta de peste 40 de ani. Insa glaucomul ii poate afecta si pe tineri (glaucomul juvenil) si chiar pe nou-nascuti (glaucomul congenital). In ziua de astazi, oftalmologia cunoaste doar o singura cale de prevenire a cecitatii, cauzate de glaucom: diagnosticul oportun si tratamentul corect. Datorita metodelor moderne de tratament, majoritatea bolnavilor reusesc sa-si pastreze vederea si bucuria perceptiei lumii inconjuratoare.

Cauzele aparitiei glaucomului

Nu rareori, ochiul nostru este comparat cu un aparat de fotografiat. Rolul obiectivului il indeplinesc corneea si cristalinul: acestea permit patrunderea razelor, pe care le refracta. Rolul peliculei fotosensibile il indeplineste retina ochiului, in care se afla celulele fotosensibile. Imaginea vizuala, care apare pe retina, ca prin conductori, se transmite prin intermediul acestor celule si apoi pe calea nervului optic se transmite la creier. Defectarea sau deteriorarea cel putin a unui inel in acest lant conduce la afectarea vederii. In cazul glaucomului are loc afectarea nervului optic. Acest fapt conduce la ruperea legaturii dintre globul ocular si creier: imaginea, care apare pe retina, nu se mai transmite la creier. Lichidul intraocular spala si hraneste cristalinul, retina si corpul vitros. Cedand substantele nutritive si oxigenul, lichidul intraocular preia de la acestea produsele de metabolism, pe care le evacueaza din ochi. Circulatia lichidului intraocular are loc lent: in decurs de 24 ore in interiorul ochiului se produce aproximativ 4 ml de lichid si tot atat lichid se scurge din acesta. Calea principala de evacuare a lichidului intraocular este unghiul camerei anterioare (iridocornean) a ochiului, unde se afla un sistem special de drenaj. Presiunea intraoculara poate creste in doua cazuri importante:

lichidului intraocular se produce intr-o cantitate excesiva;

Glaucomul

In consecinta, creste presiunea intraoculara. Presiunea intraoculara inalta prea puternic actioneaza asupra membranei externe a ochiului, care, la locul iesirii nervului optic, este cea subtire. Acest segment slab se curbeaza spre exterior, ceea ce conduce la strangularea (comprimarea) fibrelor nervoase. In afara de aceasta, vasele, care alimenteaza nervul optic se incovoie si vascularizarea acestuia este afectata in mod esential. In cazul, in care nervul optic se afla in aceasta situatie o perioada indelungata de timp, acesta se atrofiaza (mai intai este afectata activitatea vitala a fibrelor nervoase, iar mai apoi survine distrugerea ireversibila a acestora) si vederea se inrautateste. Presiunea ridicata in interiorul ochiului comprima si vasele oftalmice, prin care are loc vascularizarea retinei si nervului optic. Cantitatea de sange, care intra in ochi se micsoreaza, ceea ce conduce la afectarea fibrelor nervoase Un rol important in aparitia glaucomului il joaca factorul ereditar. Daca rudele dumneavoastra au suferit de glaucom, Dumneavoastra trebuie sa fiti deosebit de prudent si sa consultati in mod regulat un oftalmolog. Consultul oftalmologului si masurarea presiunii intraoculare cel putin 1 data pe an va permite depistarea la timp si tratarea eficienta a bolii.

Simptomele si formele glaucomului

Pentru glaucom sunt caracteristice trei simptoame principale:

cresterea presiunii intraoculare; ingustarea campului vizual; modificarile nervului optic.

Glaucomul cu unghi deschis este cea mai raspandita forma

a acestei afectiunii, cand unghiul camerei anterioare este deschis, insa evacuarea lichidului intraocular este defectuoasa, in rezultatul dereglarilor in sistemele vasculare si de drenaj ale ochiului. Aceasta este o varianta destul de periculoasa a bolii, cand nu se constata simptoame clare. Omul poate sa nu simta de loc cresterea moderata a presiunii intraoculare, care deja in mod nefast actioneaza asupra nervului optic, conducand la pierderea vederii. In aceasta forma de glaucom, mai intai este afectata vederea periferica (se ingusteaza campul vizual), iar vederea centrala o perioada oarecare de timp se mentine in limite normale. Insa, pe masura evolutiei bolii, bolnavul pierde, atat vederea

cand este afectata evacuarea lichidului intraocular prin sistemul de drenaj al ochiului, in rezultatul modificarii acestuia.

incetosarea vederii, aparitia "plasei" inaintea ochilor; prezenta "cercurilor iriene" la privirea unei surse de lumina (de exemplu: o lampa luminoasa); senzatia de disconfort in ochi: senzatie de greutate si tensiune; crampe nesemnificative in ochi; diminuarea capacitatii de a vedea in amurg; dureri nesemnificative in jurul ochiului.

Din pacate, in majoritatea cazurilor, aceasta forma de glaucom evolueaza pe neobservate si despre existenta acesteia, frecvent bolnavul afla intamplator, cand vederea este deja semnificativ diminuata. Insa, totodata, ochiul bolnav nu se deosebeste cu nimic de cel sanatos.

Glaucomul cu unghi inchis apare atunci cand se deregleaza

evacuarea lichidului intraocular in rezultatul inchiderii sistemului de drenaj al ochiului de catre iris. Aceasta forma de glaucom decurge frecvent sub forma de accese. Accesul acut al acestei forme de glaucom are simptome caracteristice: cresterea considerabila a presiunii intraoculare (pana la 60-80 mm ai coloanei de mercur), o durere puternica in regiunea ochilor, durere de cap. Nu rareori, in timpul accesului, poate aparea senzatia de greata, voma, slabiciune generala. Vederea ochiului bolnav se diminueaza brusc. Accesul acut al glaucomului cu unghi inchis frecvent este confundat cu o migrena, durere de dinti, afectiune acuta a stomacului, meningita, gripa, deoarece bolnavul acuza dureri de cap, greata, slabiciune generala, fara a aminti de ochi. In acest caz, bolnavul poate ramane fara ajutorul, atat de necesar in primele ore ale aparitiei accesului.

Glaucomul congenital apare atunci cand la copiii nou-nascuti

se depisteaza PI (presiunea intraoculara) crescuta, iar in cazuri izolate pate fi remarcata cresterea dimensiunii globului ocular. Cauzele acestei forme de glaucom sunt defectele congenitale ale structurii aparatului de drenaj al ochiului. Daca acestea sunt nesemnificative, boala poate fi depistata nu dintr-o data, insa la varsta copilariei sau tineretii. Glaucomul secundar apare ca o consecinta a altor afectiuni oftalmice (inflamatorii, vasculare, distrofice, legate de patologia

periferica, cat si vederea centrala. In cazul cresterii presiunii intraoculare, pot fi remarcate urmatoarele simptome:

Diagnosticarea
Diagnosticul glaucomului necesita urmatoarele investigatii principale:

masurarea presiunii intraoculare (tonometria); examinarea campului vizual (perimetria); stabilirea starii nervului optic in procesul examinarii fundului de ochi (oftalmoscopiei).

Tratamentul glaucomului
Tratamentul incepe cu administrarea preparatelor medicamentoase: in ochi se picura colire, care diminueaza presiunea intraoculara; se administreaza comprimate, care imbunatatesc alimentatia nervului optic si a membranei retiniene. Doar in unele cazuri rare, cu un astfel de tratament, presiunea intraoculara se normalizeaza, iar starea nervului optic nu se inrautateste. In aceasta situatie, tratamentul medicamentos este suficient,medicamentele se vor utiliza tot restul vietii, iar administrarea indelungata a unor preparate poate conduce la complicatii, de exemplu: avansarea cataractei deja existente, contractia pupilei, dereglarea vascularizarii ochiului; ca urmare a acestor complicatii vederea se inrautateste. Utilizarea indelungata diminueaza eficacitatea preparatelor medicamentoase. In afara de acesta, multe medicamente au o actiune iritanta asupra ochilor, provocand reactii inflamatoare si alergice. Unele preparate sunt contraindicate pacientilor, care sufera de afectiuni ale sistemelor cardiovasculare si respiratorii. De aceea, se recomanda noi metode de tratamant: operatia cu laser si interventia chirurgicala.

Sfaturi pentru o insanatosire grabnica

Pentru ca perioada postoperatorie sa treaca repede si fara complicatii trebuie respectate urmatoarele conditii:

cristalinului, traumelor). Cauza cresterii PI in glaucomul secundar este determinata de dereglarea evacuarii lichidului intraocular. Glaucomul cu presiune intraoculara normala (joasa) apare in rezultatul dereglarii vascularizarii ochiului, mai intai de toate, a aparatului de drenaj si a nervului optic. In cazul acestei forme de glaucom, diminuarea acuitatii vizuale, ingustarea hotarelor campului vizual, aparitia atrofiei nervului optic are loc pe fondul PI normale.

nu frecati ochiul operat cu maniile si nu apasati asupra lui; straduiti-va sa nu supuneti ochiul operat oscilatiilor bruste de temperatura; primele 2-3 luni dupa operatie abtineti-va de la frecventarea baii, bazinului, baii cu abur; pe strada utilizati ochelari de soare; este permisa utilizarea cosmeticii pentru ochi nu mai devreme de o luna dupa operatie; in decursul primei luni dupa operatie, se va exclude cu desavarsire practicarea sportului. Dupa acesta, dumneavoastra puteti incepe sa faceti gimnastica de dimineata, sa practicati inotul, alergatul in trap marunt si alte exercitii fizice.

primele 1-2 saptamani dupa operatie, straduiti-va sa nu dormiti pe partea ochiului operat;