Sunteți pe pagina 1din 7

SIMBOLISMUL EUROPEAN

Curentul apare in Franta in ultimele doua decenii ale secolului XIX-lea, cu prelungiri si in prima decada a secolului urmator, o rapida extensiune europeana, fiind o reactie estetica la adresa parnasianismului.Denumirea este propusa de Jean Moreas intr-un manifest publicat in Le Figaro, la 18 septembrie 1886, derivate fiind de la simbol, ca posibilitate de exprimare a inefabilului. Cercului simbolist de la Paris ii apartineau Villiers de LIsle Adam, admirator al lui Hegel si al poeziilor lui E.A.Poe, Tristan Corbieri, remarcat prin iubirile galbene, Issidor Ducasse, cunoscut prin Cantecele lui Maldoror.In Tratatul despre Verb, cu o introducere de Mallarme, Rene Ghil stabileste o corespondenta intre sonoritatea versurilor si sentimente.Muzicalitatea, sensibilitatea, sustitutia asonantei cu rima sonora, utilizarea clarobscurului in locul culorilor tari si a indecisului in locul senzatiei sunt cateva din trasaturile curentului, propuse de Paul Verlaine in Arta poetica.Estetica simbolismului este una a vagului; tehnica sinesteziei, a suprapunerii a doua sau mai multor senzatii, este propagata de Baudelaire in Corespoente:Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,/Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niste campii.Poezia simbolista este si o reactie impotriva unei realitati burgheze deplorabile, bazata doar pe puterea banului, o stare de rau, comparabila cu romanticul le mal du siecle, fara sa aiba insa contingente cu miscarile sociale ale epocii.Abstras din realitatea imediata, simbolismul proclama un principiu creator inalt, baza pe muzica si simbol:De la muzique avant toute chose, proclama Verlaine.Simbolistii francezi sunt, de altfel, foarte mult influentati de muzica lui Wagner ,dovada fiind crearea unei publicatii literare insipirate de creatia acestuia , La Rvuewagnerienne.Eufonia ,eliberarea de stilurile metrice fixe ,dobandirea unei structuri interne de o armonie perfecta sunt caracteristici ale curentului simbolist.Ca modalitate de comunicare este intrebuintat stilul aluziv ,lucrurile desprinzandu-se misterioase dintr-o padure de simboluri dupa cum arata Baudelaire in Correspondance.Gustave Kahn este apologetul versului liber ,al ritmului interior.Faptul ca simbolismul marcheaza o revolutie este marcat de Kahn:Insemnatatea noii tehnici poetice sta in a permite fiecarui poet de a concepe in el versul sau strofa originala si de a transcrie ritmul sau propriu si individual in loc de a se supune unui tipar gata confectionat .La romani ,theoretician si promoter timpuriu al simbolismului este Alexandru Macedonski ,in articolulPoezia Viitorului . Reprezentantii curentului sunt numerosi in literatura universala:Paul Verlaine ,Stephane Mallarme ,Jules Laforgue , Rene Ghil , Jean Moreas , Francis Jammes in poezia franceza ,Emille Verhaeren ,cu Les villes tentaculaires , Georges Rodembach, Maurice Maeterlink in Belgia, Stefan George, Hugo von Hofmnnstahl, Rainer Maria Rilke in poezia germana, William Butler Yeats, Swinoburne, Hopkins in Anglia, Antonio si Manuel Machado la spanioli, Constantin Balmont, Valeri Briusov in Rusia si Ady Endre in poezia Ungara.

IDEOLOGIE SI ESTETICA
Poezia simbolista este una exclusiv a sensibilitatii pure. Ea nu comunica, ci se comunica; Obiectul poeziei simboliste il constituie starile sufletesti nelamurite, fluide, vagi, muzicale, care sunt transmise recurgand la analogie, la sugestie, utilizand un limbaj poetic inedit; Simbolismul respinge conceptul de mimesis, de imitatie. Ca obiect al artei este proclamat domeniul impalpabilului si al imaginarului, subconstientul; inclinatia catre stari sufletesti nedefinite, are ca reprezentari: nelinistea, nevroza, plictisul, spleenul, oboseala, angoasa, disperarea, amaraciunea, macabrul, exotismul; Atitudinea comuna simbolistilor de pretutindeni este respingerea mediocritatii, a platitudinii unei societati stapanite de valorile materiale; Simbolistii au recurs la analogie si corespondente, la puterea de sugestie a muzicii si a simbolului.

TRASATURILE ESTETICII SIMBOLISTE


SIMBOLUL

Prin simbol, oamenii cearca sa se inalte de la ceea ce se poate percepe la ceea ce nu se poate decat pricepe, de la simtire la gandire, de la aparenta le esenta, de la trecator la permanent.(Wald 1979) Se considera ca elementul esential al poeticii simboliste il reprezinta utilizarea simbolului, termen care da si numele curentului. Simbolul este un substituent, un procedeu artistic care, in baza unor corespondente sau legaturi, inlocuieste si reprezinta altceva decat elementul concret-real exprimat la prima vedere, este o imagine concreta, avand o semnificatie proprie, pentru o realitate ascunsa, abstracta. Acest procedeu artistic a existat in toate epocile, dar simbolismul se diferentiaza de alte curente atat prin faptul ca da imaginilor poetice functie implicit, si nu explicit simbolica, cat si prin faptul ca are multiple semnificatii in contextul poetic. ,,Natura e un templu ai carui stalpi traiesc Si scot adesea tulburi cuvinte, c-ntr-o ceata; Prin codri de simboluri petrece omu-n viata Si toate-l cerceteaza c-un ochi prietenesc. (C. Baudelaire, Corespunderi) SUGESTIA La baza tehnicii simboliste sta sugestia, calea poetica de realizare a simbolului si de exprimare a corespondentelor/a legaturilor ascunse dintre lucruri, a starilor vagi, nelamurite. Tehnica sugestiei conduce spre o zona a vagului, a ambiguitatii, prin care se creeaza posibilitatea conexiunilor, a unor lecturi multiple ale textului. Poetii simbolisti nu descriu, ci comunica senzatii corespunzatoare unor stari sufletesti. De exemplu, poezia despre corabii, mari, insule, faruri exprima aluziv, pe calea sugestiei, tentatia departarii si dorinta de evaziune. ,,Vreau muzicii intaietate!/ Astfel, Imparele prefer,/ Mai vagi, mai libere-n eter,/ Fiind in tot, plutind pe toate. // Alege vorbele ce-ti vin/ Sa para scoase din confuzii:/ Ah, cantecele, gri iluzii/ De Tulbure in Cristalin. // Sunt ochi splendizi de dupa voaluri,/ Zi ezitand in amiezi,/ Ori astrii-n azurii gramezi/ Pe dulci, tomnatice fundaluri. // Nuanta eu ravnesc s-o caut,/ Nuanta, nicidecum Culoare,/ Nuanta doar-ingemanare,/ De vis cu vis, de corn cu flaut!... (Paul Verlaine, Arta poetica) CORESPONDENELE -sunt afinitatile invizibile dintre diferitele parti ale universului (eu poetic si lume), care se traduc la nivelul receptivitatii prin simboluri; -ele si-au gasit pentru prima data ecoul in sonetul Corespondances de Charles Baudelaire, considerat ulterior arta poetica a simbolismului; -in categoria corespondentelor intra si analogiile intre senzatii, emotii si tonuri. ,,Ca niste lungi ecouri unite-n departare/ Intr-un acord in care mari taine se ascund,/ Ca noaptea sau lumina, adanc, fara hotare,/ Parfum, culoare, sunet se-gana si-si raspund. // Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,/ Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niste campii,/ -Iar altele bogate, trufase, prihanite, // Purtand in ele-avanturi de lucruri infinite,/ Ca moscul, ambra, smirna, tamaia, care canta/ Tot ce vrajeste mintea si simturile-ncanta. (Charles Baudelaire, Corespunderi) SINESTEZIA -reprezinta o asociere spontana intre senzatii de natura diferita, care se sugereaza reciproc; -ea are, pentru simbolisti, valoarea unei cai de acces la unitatea misterioasa a lumii; -este prezenta in celebrul vers ,,Parfum, culoare, sunet se-ngana si-si raspund (Corespunderi de C. Baudelaire), in poezia Vocale de Arthur Rimbaud: ,,A, brau catifelat de muste-n roiuri, brun/ Ce zumzaie pe cate vreo proaspata duhoare //I, purpuri, sange ftizic, superbe guri razand/ De furii, de betie sau de cainti patrunse. // U, ciclica vibratie a marilor verzui. // O, trambita veciei, stridente si infrangeri, dar si in simbolismul romanesc: ,,Oh! Lucrurile cum vorbesc []/ Bronz, catifea, lemn sau matase/ Prin grai aproape omenesc. (Rondelul lucrurilor de 2

Al Macedonski) sau ,,Clar de noapte parfumat,/ O gradina cu orizontul departat/ Si in somn, pe banca veche, cugetari se contrazic,/ Greierul zimteaza noaptea, cu nimic. (George Bacovia, Nocturna), ,,O pictura parfumata cu vibrari de violet. (G. Bacovia, Nervi de primavara) MUZICALITATEA -muzica este ridicata la rang de categorie poetica fundamentala, datorita posibilitatilor ei de sugestie absoluta: ,,Muzica inainte de toate.[] Muzica mereu si totdeauna (P. Verlaine) ,,Poezia nu e decat muzica prin excelenta (S. Mallarm) ,,Arta versurilor nu este nici mai mult, nici mai putin decat arta muzicii (Al. Macedonski) ,,E-o muzica de toamna Cu glas de piculina, Cu note dulci de flaut, Cu tot de violina Si-acorduri de clavire Pierdute, in surdina; Si-n tot e un mars funebru Prin noapte, ce suspina (G. Bacovia, Nocturna) Muzicalitatea, inteleasa ca senzatie interioara, poate fi exprimata prin armonii verbale, pauze, asonante, aliteratii, refren si laitmotiv, prin repetitia obsedanta a unor cuvinte, a anumitor vocale. Pentru crearea sugestiei si exprimarea nestingherita de rigorile versului clasic a miscarilor intime ale sentimentului poetic (muzica interioara), simbolistii cultiva poemul in proza sau realizeaza inovatii prozodice, explorand noi forme: strofa asimetrica, versul liber, ritmurile variabile, care ar corespunde muzicii interioare. ,,Spun: o floare, si din uitarea in care vocea mea scufunda orice contur, altceva, deci, decat petalele stiute, muzical se inalta ideea insasi si suava, floarea care lipseste din orice buchet.

REPREZENTANTII CURENTULUI SIMBOLIST


Reprezentantii de seama ai curentului simbolist sunt: 1) francezii Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stphane Mallarm, Jean Moras; Paul Verlaine Sensibilitatea verlainiana este aceea a unui artist pentru care viata reala n-a fost decat un straniu cantec trist. Adevaratul Verlaine il gasim acolo, in stihurile lui, care mai intai erau cantate in adancul eului sau.E rar sa intalnim o poezie mai pur muzicala ca aceea a lui Verlaine.Am putea spune ca uneori poezia sa a fost in stare primara- o muzica nedeslusita-ce apoi se exterioriza in vers. Este foarte posibil ca Rimbaud sa fi avut o influenta decisiva asupra lui Verlaine in epoca cand el compunea aceste poeme.Ca si Rimbaud ,Verlaine vrea sa creeze un nou limbaj poetic,o alchimie a cuvantului care sa poata exprima senzatii noi sau chiar succesiunea acestor senzatii care la un moment dat se intrepatrund, se amesteca. Verlaine a fost si el preocupat de gasirea acelui verbe poetique accessible un jour ou lautre a tous les sens care sa regleze forma si miscarea fiecarei consoane.Credem,insa,ca preocuparea principala a lui Verlaine a fost aceea de a pune in valoare valentele muzicale ale cuvintelor,de a transforma oarecum poezia in muzica- asa incat ea sa reveleze vibratia emotiilor,a trairii poetice. Problema sensibilitatii verlainiene poate fi privita din mai multe puncte de vedere . Sensibilitatea Sarmanului Lelian isi are originea intr-o ampla sonorizare a starilor de suflet. Verlaine purta cu el sensul secret al unei existente ce depaseste cotidianu. El a intrezarit in adancul eului sau , valorile armonice ale sufletului, elementele pur muzicale ce contin esenta unei poezii noi ce avea sa creasca , descatusandu-se de orice bariera pe care tehnica ar fi putut sa i-o impuna . Originalitatea sensibilitatii sale consta in imposibilitatea starilor sufletesti de a cristaliza intr-o forma precisa , fiind mult prea coplesita de fondul muzical interior . Aceasta fluctuatie a starilor de suflet a determinat aparitia spiritului decadent , pe care-l intalnim nu numai la Verlaine ci si la alti poeti : Laurent Thailde (1854-1919) sau Georges Rodenbach (1885-1898), apoi Jules Laforque (1860 1887) cel mai cunoscut dintre ei. Insusi termenul decadent este inspirit de un sonnet Je suis l`Empire a la fin de la 3

Decadence unde Verlaine, evocand decadenta romana,vorbea despre: dizolvarea sufleteasca pe care o incerca spiritualitatea din epoca sa . Se naste astfel un spirit delicvescent , unde totul dezagrega . Omul modern devine blazat , incercand tot felul de trairi senzoriale va spune ziarul Decadent (10 aprilie 1886) . Verlaine nu a fost deci un caz izolat in acest curent . El a stiut totusi sa accentueze, imbracand intr-o forma cu totul noua , toate starile sufletesti pe care el si contemporanii lui le incercau . Arthur Rimbaud Rimbaud porneste in cautarea unui limbaj care sa poata exprima nuantele si tonalitatile secrete ale viziunii sale.Este vorba de o transfigurare a realului obtinuta printr-o decantare subtila a inteligentei creatoare.El atribuie vocalelor o semnificatie transcendentala,evocatoare de culori si sunete. Anoir,E blanc,I rouge,U vert,O bleu,voyelles, / Je dirai quelque jour vos naissances latentes. Spiritul francez nu este inclinat spre mistica . El si-a dat seama ca lumea poate fi interpretata prin prisma unui imens simbol.Eul lui s-a transformat in cararea serpuitoare ce-I poarta nelinistea spre lumea tainelor . Sufletul lui e rascrucea cautarilor spre sit , opera sa , o insula vrajita , stranie si tulburatoare , cu nenumarate meander , care imbie la calatorii fantastice , pline de neprevazut .Nu vom gasi nimic din ceea ce s-a mai spus. Ii place sa prezinte uratul: uratul gesturilor,al chipurilor,acel urat care produce greata. El prezinta omul in lupta cu instinctele.Prada a unui fel de obsesii a grotescului,revolta impotriva platitudinii umane nu se va limita la slabiciunea simturilor, dar atinge chiar manifestarile spiritului. Rimbaud se revolta de asemeni impotriva femeii,impotriva dragostei;femeia nu este la soeur de charite,ci dimpotriva, un etre ruse,egoiste et perfide... In dragoste,barbatul ramane intotdeauna singur si izolat,caci dragostea nu-i aduce nici o usurare. In imaginile lui Rimbaud exista o muzicalitate obtinuta printr-o doare savanta a sunetelor .Cuvintele isi pierd semnificatia obisnuita si devin strunele unui instrument magic;ele formeaza antenele taince dintre poet si univers. In celebrul Catren se intalneste o orchestratie de imagini policrome care evoca portetul metaforic al femeii. Precursorul simbolismului universal este considerat Charles Baudelaire, cel care scrie un volum intitulat Florile raului in care valorifica estetica uratului.Versurile din Florile raului exprima drama omului modern, obsedat de ideea mortii. Cultiva forta de sugestie, armonia. Poezia "Corespunderi" ("Correspondances") statueaza momentul afirmarii unei noi tehnici poetice, simboliste, aceea de a stabili o corespondenta intre culori si sentimente sau intre muzica si o anumita stare de spirit: "Natura e un templu ai carui stalpi traiesc/ Si scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceata;/ Prin codri de simboluri petrece omu-n viata/ Si toate-1 cerceteaza c-un -ochi prietenesc." Omul isi petrece viata in mijlocul unor "paduri de simboluri", care il observa si il definesc existential. Reliefarea simbolurilor este un act de creatie poetica perfecta, prin senzatiile eufonice si sinestezice care imbina sunetele si culoarea in corespondente depline, extrem de sugestive: "Ca niste lungi ecouri unite-n departare/ intr-un acord in care mari taine se ascund,/ Ca noaptea sau lumina, adanc, fara hotare,/ Parfum, culoare, sunet se-ngana si-si raspund." Metafora "codri de simboluri" este expresia cea mai concreta a lumii pline de mister, pe care omul modern nu o mai poate descifra. Senzatiile eufonice sunt ecouri indepartate ale acestei lumi, ca soapte ale unui univers nelamurit, ale lumii transcendente de simboluri, reflectate in universul cotidian. Senzatiile olfactive completeaza imaginea acestei lumi ascunse: "Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,/ Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niste campii,/ - Iar altele bogate, trufase, prihanite...". incarcarea de semnificatii este maxima, senzatiile "Purtand in ele-avanturi de lucruri infinite,/ Ca moscul, ambra, smirna, tamaia, care canta/ Tot ce vrajeste mintea si simturilencanta." Simbolurile trimit simtirii lirice sugestii auditive si vizuale inedite, schimband modul de perceptie a realitatii, prin senzatiile ce creeaza starea de elevatie extrema a fiintei. 2) belgienii Emile Verhaeren, M. Maeterlinck; 3) germanii Stefan George, Rainer Maria Rike; 4

4) spaniolii Rubn Dari, Antonio Machado; 5) italianul DAnnunzio; 6) romnii Alexandru Macedonski, Dimitrie Anghel, Stefan Petica, Ion Minulescu, George Bacovia, D. Iacobescu, Demostene Botez

TEME SI MOTIVE SIMBOLISTE


Atitudinea poetica simbolista se manifesta in preferinta pentru anumite teme, motive si simboluri: -singuratatea, -descompunerea materiei, -nevroza, -evadarea in spatii exotice, -spleenul, -marea, -reveria, -corabia, -crepusculul, -paradisurile artificiale, -toamna si ploaia, -parfumul, -orasul, -culorile, -boala, -muzica, -moartea, -erosul, -decorul macabru, -odaia, -declinul, -pruncul etc. Motivul singuratatii descinde din romantism.In simbolism el isi pierde grandoarea,nu este clamat,devine elegiac si intim.Stefan Petica ii da o dimensiune tragica:Batui la portile straine,/Si-nchise poetile-au ramas.Nota de singuratate este imbogatita cu melancolia tacerii,cu gesturi nehotarate,cu tristeti apasatoare,la D. Anghel.Bacovia se simte pribeag pe pamant,odaia il sufoca precum sicriul.O cauza a exvitabilitatii si a agitatiei este starea de gol in care linistea devine apasatoare sau provoaca stari nelamurite:Eu stau,si ma duc si ma-ntorc,Stau singur in cavou, Singur,singur.singur,Eu singur cu umbra.Efectul singuratatii este melancolia si spleen-ul,Motivul spleen-ului presupune un amestec de plictiseala profunda,dezolare si tristete abstracta,fara ca poetul sa ajunga la deceptie si pesimism propriu-zis,ca in romantism(Lidia Bote). In poezia europeana,Maeterlinck este cel care a cultivat cu mai multa perseverenta misterul.La noi,acesta apare mai mult in latura psihologica,enuntat ca la D. Anghel si St.O. Iosif,sau exterior,ca in declamatiile retorice ale lui I. Minulescu Natura -Spre deosebire de poezia romantica,natura nu mai este subiect,ci stare sufleteasca,exprimata muzical ori cromatic,sau decor. Astfel, parcul, gradina, statuiile,orizonturile marine sunt prezentate static.In jurul obiectelor plutesc muzica si parfumul,in spatii nedefinite,ca si in poezia lui Baudelaire;poetul isi propune sa dezvaluie corespondenteledin natura.Perceptia vizuala a naturii ii apropie de impresionisti,in sensul estomparii contururilor sub impresia luminii.. Motivul ploii- incepand cu Macedonski(Cantecul ploaiei)-si al toamnei apare la toti simbolistii. In literatura universala,spleen-ul simbolist a fost exprimat pentru intaia data de Baudelaire Iubirea - Simbolistii nu incadreaza tematica iubirii in contextul naturii.Cele doua elemente nu formeaza,ca la romantici,un tot.Poetii vor gasi insa corespondente in comunicarea sentimentelor.Ei vor exprima uneori si direct sentimentul,implicand trairi intense,manifestate prin reactii vitaliste(Macedonski)sau maladive(Bacovia). Predilectia pentru parfumuri si muzica este de ordin vital . Macedonski,M. Saulescu, St. Petica iubesc viata,sunt insetati de ea.Ei canta energiile cosmice,iar procesul lancezirii,ca si cel al anemiei sau al nevrozei devin rareori traire propriu-zisa,ramanand simpla maniera. ,,Sunt ca un print pe-o tara de negura stapan,/ Bogat dar trandav, tanar si totusi prea batran,/ Care de scarba curtii slugarnice si vane/ Sta plictisit cu cainii si alte lighioane./ Nimic nu-l mai desfata, nici jocuri, nici vanata,/ Nici plebea care moare in curte la palat./ Bufonul, plin de snoave si tare-n zeflemele,/ Nu poate pe-acest bolnav pervers sa-l mai insele;/ Luxosu-i pat in rece mormant e prefacut/ Si doamnele de-onoare, care-l gasesc placut,/ Nu stiu ce desfranate gateli sa mai scorneasca/ Sa-l faca pe-acest june schelet sa le zambeasca./ Savantu-i care-i bate monezi n-a izbutit/ Din trupu-I sa starpeasca tot ce e pervertit/ Si-n baile de sange la Roma renumite/ N-a mai putut sa-nvie cu leacuri tainuite/ Cadavru-acesta-n care drept sange pur, in cete/ Si-n verzi, clocite ape ce vin din raul Lethe. (Charles Baudelaire, Spleen) 5

,,Mahnita-i toata carnea, iar cartile, citite./ Sa fug! Sa fug aiurea! Sunt pasari fericite/ Sa zboare intre ceruri si spume neperechi!/ Nimic, nici oglindite-n priviri gradini prea-vechi/ In calea unei inimi care inchina marii/ O, nopti! Nici ocrotite, de raul calimarii,/ Foi, goale,-n clar de lampa, de catre propriul alb/ Nici tanara femeie, la san cu prunc roz-alb./ Tot am sa plec! Fregata,-n tresalt de mari poavaze,/ Sus ancora spre darnici atoli si blande oaze!// Un greu Plictis, in care sperante crude gem,/ Mai crede-n bun-ramasul batistelor, suprem!/ Si, ispitind furtuna, inaltele catarge/ Sunt, poate, dintre-acelea ce vantul le va sparge./ Fara catarge, fara, pierduti la antipozi/ Dar, inima, asculta-i cum canta, pe matrozi! (Stephane Mallarm, Briza marii) ,,Ploua, ploua,/ Ploua cat poate sa ploua./ Cu ploaia ce cade, m-apasa/ Durerea ce veche, cea noua/ Afara e trist ca si-n casa,-/ Ploua, ploua. // Ploua, ploua,/ Ploua cat poate sa ploua/ Zadarnic vor cantece clare/ Ca florile umezi de roua/ Cei vecinici scutiti de-ntristare-/ Ploua, ploua. // Ploua, ploua/ Ploua cat poate sa ploua/Fiinta mea si simtirea/ Sufar si plang amandoua/ Viata-si urmeaza-ndarjirea/ Ploua, ploua. // Ploua, ploua,/ Ploua cat poate sa ploua/ Rapane-n geamuri ca-n tobe/ Spinteca inima-n doua/ Cantecul ploaiei de cobe-/ Ploua, ploua (Al. Macedonski, Cantecul ploaiei) ,,O femeie-n doliu pe strada,/ O frunza galbena tremura dupa ea-/ Luat de-a orasului sfada,/ Uitasem ca toamna venea. // Era mai demult o strada,/ O scoala, si bruma cadea-/ Prin Sali, ca nimeni sa-l vada,/ Un elev singuratic palea. // Un om, in amurg, pe-o strada/ Pe foi nu mai stiu cum trecea-/ Sub tropot, si-a lumii gramada/ -Uitasem ca toamna venea. (George Bacovia, Scantei galbene) ,,De multa vreme ma laudam ca stapanesc toate peisajele posibile si consideram derizorii celebritatile picturii si ale poeziei moderne. Imi placeau picturile idioate de deasupra usilor, decoruri, panze de saltimbanci, latina ecleziastica, carti erotice fara ortografie, romane ale bunicilor noastre, povesti cu zane, carticele pentru copii, spectacole vechi de opera, refrene neghioabe, ritmuri nave. Visam cruciade, expeditii geografice lipsite de relatari, republici fara istorii, razboaie religioase inabusite, revolutii ale moravurilor, deplasari de semintii si de continente, credeam in toate farmecele. Am inventatat culoarea vocalelor! A negru, E alb, I rosu, O albastru, U verde. Am oranduit forma si miscarea fiecarei consoane si, slujindu-ma de ritmuri instinctive, imi faceam iluzii ca am inventat un verb poetic accesibil, intr-o zi sau alta, tuturor simturilor. Imi rezervam dreptul de a-l talmaci eu. Mai intai a fost un studiu. Scriam despre taceri, despre nopti, notam inexprimabilul. Fixam vertijuri. (Arthur Rimbaud, Deliruri Alchimia verbului) SIMBOLISMUL ROMNESC Poezia simbolista romaneasca apare la sfarsitul secolului al XIX-lea,perioada macinata de adanci contradictii sociale.Simbolismul este primul curent din literatura romana care, prin Alexandru Macedonski si prin discipolii sai, este sincronic cu cel european, fapt explicabil prin interesul unei parti a intelectualitatii romanesti pentru spatiul literar francez. Trasaturile simbolismului romanesc Trasaturile simbolismului romanesc nu difera esential de cele ale simbolismului european, insa o analiza atenta poate constata o deplasare de accent catre una sau alta dintre acestea. Simbolismul romanesc, asemeni oricarui curent literar, cunoaste: o faza de aparitie si de raspandire (1880-1900); o faza de maxima inflorire (1900-1915/1916); o faza de regres, pana la disparitia sa din peisajul literar (catre 1940). Etapa de inceput este caracterizata prin aparitia unor articole programatice si prin activitatea cenaclului si a revistei Literatorul (1880-1919, in opt serii, cu intreruperi), conduse de Al. Macedonski, devenit sef de scoala. Etapa de maxima inflorire si stralucire a curentului se desfasoara la inceputul secolului al XX-lea, pana la razboi (1900-1915/1916). Pe langa Al. Macedonski, autor al volumului Flori sacre (1912), ce marcheaza desprinderea de inflexiunile romantice ale tineretii si atestaq formarea unei variante simboliste originale, se afirma 6

si alte personalitati poetice de valoare: St. Petica (vol. Fecioare in alb, 1902), Dimitrie Anghel (vol. In gradina, 1905), Ion Minulescu (vol. Romante pentru mai tarziu, 1908) sau George Bacovia (vol. Plumb, 1916). Simbolistii romani, ca si cei europeni, sunt tentati de: investigarea unor zone tematice noi precum: -orasul tentacular, -nevrozele, -melancoliile autumnale, -nostalgia departarii, -singuratatea, -evadarea, -drama omului modern apasat de spleen, obsedat de ideea mortii/ a bolii

SIMBOLISMUL nu s-a manifestat doar in LITERATURA ci si in PICTURA , ARHITECTURA , MUZICA.


Artele vizuale vor cultiva si ele imagini simbolice, ducandu-le in formele marmorei slefuite a lemnului sculptat, a frescei de pe peretii templelor si incintelor funerare.In traditia culturala a omenirii, presiunea artelor decorative este atat de mare,incat in orice discutie despre simbol intervine o imagine plastica ce tinde sa devina singurul semnificant al unei realitati simbolice.Dar iconicul, figurativul, plasticul, desi au alimentat si au mentinut lumea formelor simbolice, nu pot fi considerate singurele aspecte relevante ale acestei categorii de semne.Sa nu uitam ca in simbolarium-ul omenirii intra nu numai simboluri obiecte, simboluri plastice, ci si unele reprezentari abstracte si schematice.Sa nu ne referim aici decat la simbolismul numerelor si cifrelor, al figurilor geometrice si al unor imbinari de sunete, cuvinte si formule sacre. n pictur, curentul simbolist a fost marcat de afirmarea impresionitilor i a postimpresionitilor universali i naionali precum Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Theodor Aman, Mihai Grecu. Simbolismul s-a manifestat i n muzic, impunnd, alturi de nume rsuntoare ca Johannes Brahms, Edvard Grieg, Charles Gounod, Claude Debussy,compozitori naionali ca Gheorghe Dima i Ciprian Porumbescu. Generaia simbolist a ncercat i a dat un rspuns nou, prin prisma propriilor ei convingeri i criterii de valoare, la vechile ntrebri:ce sunt artele? i ce ar trebui s devin artele?. Simbolismul s-a manifestat i n muzic, impunnd compozitori precum: Johannes Brahms, Bedrich Smetana, Manuel de Falla, Edvard Grieg, Charles Gounod, J. Massenet, Claude Debussz, iar dintre cei naionali Gheorghe Dima i Ciprian Porumbescu. Prin simbolism poezia s-a nnoit artistic,i-a mbogit considerabil mijloacele de expresie,instrumentele prozodice,lrgindu-i tematica ndeosebi prin orientarea spre lumea oraului.

BIBLIOGRAFIE
1)Limba si literatura romana manual cls aXI-a 2),,Conceptul modern de poezie.De la romantism la avangarda- Matei Calinescu 3),,Interferente si peisaje literare franceze-George Hanganu 4),,Cuvant-simbol-mit Ivan Eveseev 5),,Florile raului Charles Baudelaire 6),,Poezii-George Bacovia 7)internet