Sunteți pe pagina 1din 21

Geologie Generala

~cursuri~

Geologia (gaia, ghi = Pamant; logos, logia = cuvant, stiinta) este o stiinta a Pamantului care studiaza rocile, mineralele, structura tectonica, alcatuirea stratografica a diferitelor regiuni, originea si istoria Pamantului, precum si procesele care au generat resursele minerale si energetic. Importanta practica a geologiei: -

Contribuie din vremuri stravechi la descoperirea de zacaminte de substante minerale utile Studiaza structura constructiilor terenurilor de fundatie pentru amplasarea

Contribuie la identificarea surselor de apa Participa la studiul evolutiei terenurilor si propune metode de prevenire si combatere a fenomenelor de eroziune si degradare a terenurilor agricole Realizeaza studii respectorii conditiilor de mediu si propune masurile necesare pentru refacerea mediului

Ramurile geologiei si relatiile cu alte stiinte: Mineralogia Cristalografia se ocupa cu studiul mineralelor care alcatuiesc scoarta terestra Petrologia Petrografia se ocupa cu inventarierea, descrierea, clasificarea rocilor Paleontologia fosile Geotectonica deformarea scoartei terestre Geodinamica Geologia istorica Geochimia alcatuirea chimica a componentilor scoartei Geofizica metode fizice

Geomorfologia formele de relief

Geologia aplicata -

Geologie inginereasca Geotehnica Hidrogeologia structura originara, chimismul, migrarea apelor subterane si problemele geologice ale apelor de suprafata Pedologia structura solurilor Geologia combustibililor minerali

Geologia mediului este diminuarea degradarii mediului fizic ca urmare a cutremurelor de pamant, eruptiilor vulcanice, alunecarilor de teren, inundatiilor dar si a activitatii umane ce vizeaza exploatarea resurselor solului si subsolului.

Metode de cercetare in geologie


1. Metoda observatiilor directe Cercetarea pe teren se bazeaza pe studiul in teren in aforamente a proceselor si fenomenelor geologice cu urmarirea rezultatelor acestora. Este foarte importanta si de neinlocuit, dar este limitata prin caracterul discontinuu. 2. Metode indirecte Preluate de la alte stiinte pentru obtinerea de informatii in scop geologic, in vederea rezolvarii unor problem de interes economic. Cele mai importante sunt oferite de geofizica (seismica, gravimetrie, electrometrie). Sunt prelucrate informatii din alte domenii adiacente cum ar fi: metode statistic-matematice foarte utile in realizarea si interpretarea unor reprezentari grafice a seriilor de date.

3. Alte metode indirecte


-

Aerofotografia pe baza fotografiilor aeriene Teledetectia intregistrarea cu ajutorul aparaturii instalate pe satelitii naturali sau artificiali, a undelor electromagnetice emise de

suprafata Pamantului sau a undelor emise de satelit si reflectate de Pamant.


-

Metoda deductiva se refera la interpretarea rationala si obiectiva a datelor avute la dispozitie, a imaginii fluide, mobile a fenomenului in ansamblu.

4. Metode experimentale Consta in reproducerea in laborator a unor procese si fenomene din natura. Timpul si spatiul geologic influenteaza aceste metode.

Principiile de baza ale geologiei:


1. Principiul superpozitiei stratelor

se bazeaza pe observatia logica ca intr-o succesiune de strate in care exista continuitate de sedimentare, stratele mai vechi sunt in baza, iar cele mai noi in suprafata. Exemple care nu se supun principiului superpozitiei stratelor: prabusirea unor depozite in pesteri, depozite prabusite la baza unor faleze.

2. Principiul succesiunii paleontologice


-

Face referire la resturile fosile dintr-un deposit, care apartin unor organism cu atat mai evoluate cu cat depozitul este mai nou Ex: evolutia tipului de linie suturala

3. Principiul actualismului
-

S-a conturat in sec. IX, are la baza principiul uniformitarismului Presupune ca aceleasi fenomene si procese care actioneaza astazi au avut loc si in trecut in aceleasi conditii si cu aproximativ aceleasi urmari. ! prezentul poate oferi o cheie in previziunile viitoare; ex: evolutia climatului in viitor, ca urmare a activitatii antropice.

Structura interna a Pamantului


Cunoasterea ei se realizeaza prin metode directe (cele mai adanci lucrari miniere ajung la 2000 m; cele mai adanci foraje la 15 000 m), metode deductive (studiul densitatii, compozitia meteoritilor, viteza si modul de propagare al undelor seismic si a undelor in general in masa planetei). Meteoritii: -

Sunt corpuri de materie cosmica, captate de gravitatie in Sistemul Solar. Cei care intra in atmosfera terestra se consuma datorita frecarii cu aerul, iar o parte pot atinge scoarta terestra, creand adevarate cratere de impact la contactul cu aceasta (cratere de impact meteoric). Pot fi o sursa importanta de informatii, pentru ca reprezinta, dupa anumite ipoteze, fragmente de la diferite adancimi ale unor corpuri cosmice de tip planetar.

Pot sa fie:
-

Litici (pietrosi) alcatuiti din silicati de Al, Mg, Fe, cu densitatea medie de 3-4 g/cm Sideritici (ferosi) alcatuiti din metale, silicati de Fe, Ni, Mg, cu densitatea medie de 6-8 g/ cm Lito sideritici contin atat metale (Ni, Fe) cat si silicati (olivine, piroxeni) ex: cratere meteorice

Craterul de impact din Arizona, SUA, are un diametru de 1,2 km si 180 m adancime. Masa circa 300 000 t. Alcatuit din Ni si Fe. Resturile meteoritului sunt imprastiate pe o suprafata de 10 km diametru. Fundul craterului a asigurat pregatirea si testarea vehiculelor lunare pentru misiunile Apollo.

Exemple de meteoriti de tip litic din Romania: Jadani (Banat) 1875 Ohaba (langa Blaj) 1857

Madaras (Carpatii Orientali) 1852 Gradinari ( Oravita) 1858 Moci (jud. Cluj) 1889

Studiul undelor: Undele seismice naturale (produse de cutremure) sau artificiale (prrovocate) pot constitui o sursa importanta de informatii despre structura interna a Pamantului.

Undele pot fi:


-

Longitudinale (P) prime, pentru ca ajung primele la suprafata, fiind oscilatii ale materiei, paralel cu directia de propagare. Se propaga in orice fel de mediu, inregistrand modificari de viteza si directie de propagare la trecerea dintr-un mediu in altul. Transversale (S) la care particulele se propaga perpendicular pe directia de propagare, ajung mai tarziu la suprafata, se propaga doar in medii solide.

Variatiile vitezei si a directiei de propagare a undelor sunt rezultatul unor suprafete de reflexie sau refractie, care au fost denumite suprafete de discontinuitate (precum Mohorovicic). I. Crusta (scoarta) Situata in exteriorul Pamantului, cu grosimi variabile, de la 5-60 km. Este limitata in baza de discontinuitatea Mohorovicic In domeniul continental apare o scoarta de tip SIAL (silicati de Al) foarte groasa, da care se fileaza in domeniul oceanic. Sub aceasta patura se dezvolta (atat in domeniul continental cat si oceanic) o scoarta de tip SIALMAG (silicati de Al si Mg) Este alcatuita din placi tectonice in nr. de 7 (P. Euroasiatica, P. Aficana, P. Sud Americana, P.Nord Americana, P. Pacifica, P. Australiana, P. Antarctica), care plutesc pe astenosfera.

II. Mantaua Este sub scoarta, de la discontinuitatea Mohorovicic pana la discontinuitatea Wichert Gutenberg Cuprinde:

Mantaua superioara (astenosfera) circa 700 km adancime, cu roci ultrabazice rigide; este sediul unor procese legate de magmatism si de transferul de caldura din interiorul spre exteriorul globului. Mantaua inferioara faciliteaza formarea unor curenti de convectie extreme de lenti, care sunt responsabili de deplasarea zonelor acoperitoare.

III.

Nucleul

Se intinde de la discontinuitatea Wichert Gutenberg (2900 km) pana in centrul Pamantului Nucleul extern pana la discontinuitatea Lehman (4980 km), este in stare fluida si este sediul unor curenti de convectie, cu viteze de la 10-15 km/an, care sunt responsabili de modificari in timp ale centrului de greutate al Pamantului, de formarea campului magnetic terestru. Nucleul intern se comporta ca un corp rigid (de 3 ori mai rigid decat otelul, cu o densitate de circa 12 g/cm)

Procese magmatice
Pamantul este o planeta activa. Sunt inregistrati 1000 de vulcani activi ( 150 supravegheati). Activitatea magmatica: Se desfasoara atat in domeniul continental, cat si in domeniul submarine, unde este mai greu detectabila, si are ca si consecinte formarea insulelor vulcanice.

Definitia magmatismului: Reprezinta ansamblul de fenomene majore care au loc in scoarta terestra, cuprinzand formarea, deplasarea, evolutia si consolidarea de roci numite MAGME. Magmele sunt topituri de silicati, oxizi, sulfuri, elemente volative, formate la un moment dat in astenosfera.

Chimismul magmelor:
-

Acide 60-65 % SiO Intermediare 55-65 % SiO

Bazice 40-55 % SiO Ultrabazice sub 40 % SiO

Temperatura magmelor:
-

Lavele acide: 1000-12 000C Lavele bazice: 800-900C

Vascozitatea magmelor: -

Lavele bazice vascozitate scazuta (16 km/h) Lavele acide mult mai vascoase, pot infunda canalele prin care se deplaseaza

Forme de zacamant ale rocilor magmatice: a) Forme de zacamant discordante -

Cuptor magmatic (batholit) Daca are dimensiuni mici -> stock Dyke-urile Ethmolit Nekurile: -sunt corpuri magmatice discordante cilindrice, aproape vertical, cu diametru de circa 1 cm; -reprezinta canalul de legatura dintre rezervorul (cuptorul) magmatic si suprafata scoartei -prin erodarea corpurilor din jurul lor, ele pot ramane in relief sub forma de turnuri, coloane etc. -ex: in Romania Dealul Cetatii Devei rezervatie naturala de tip mixt din 1940, a fost declarata monument istoric; are 31 ha si o altitudine de 371 m

b) Forme de zacamant concordante Lapolit Facolit Lacolit

Filoanele

Vulcanul ( pag 19, fig.5): Este alcatuit din: vatra, cos, con, crater Tipuri de conuri:

Con de cenusa: Chile, Oregon Con de sfaramaturi de pietre: Mauna Kea Stratovulcan Craterul: E palnia de la suprafata vulcanului prin care se arunca la suprafata lavele etc. Exista cratere acoperite de apa

Produsele activitatii magmatice


I. Produse solide -

Blocuri vulcanice Bombe vulcanice Lapili Cenusa Aglomerate piroclastice Ignimbrite

II. Produse lichide Lavele lavele cordate sau pillow

Ape juvenile Sofinolii Geyserii

III.
-

Produse vulcanice gazoase

Fumarole gaze cu t de peste 200C Solfatare gaze cu t de 200-40C Mofete gaze post vulcanice cu t mai mica de 40C

Clasificarea vulcanilor:

Dupa timpul de eruptie: Activi Stinsi

Dupa locul de aparitie la zi a lavelor Vulcani cu eruptie centrala Vulcani cu eruptie liniara Vulcani cu eruptie areala

Dupa modul de manifestare al eruptiei Vulcani cu eruptie linistita (lave bazice, fluide) tip islandic, hawaian Vulcani cu eruptie exploziva (lave acide, vascoase) Stromboli, Vezuviu

Vulcanismul in Romania:

Vulcanism vechi: Dobrogea, Banat, M-tii Apuseni


-

Vulcanism nou (5-6-10 mil.ani): M-tii Apuseni si latura interna a Carpatiilor Orientali Aparatele vulcanice se pastreaza, fiind de tip stratovulcan De manifestarile vulcanice se leaga acumulari de substante minerale utile, resurse de ape minerale si emanatii de mofete active.

Impactul exploziilor vulcanice

Dezavantaje: Catastrofe, pagube, victim Torenti de lava si noroi (lahari), nori arzatori, ploi cu cenusa, ploi cu lapili Cutremure si valuri uriase (tsunami) Suprafetele vulcanice recente sunt sterpe, pietroase, puternic accidentate Poluarea mediului datorita emanatiilor de CO, cenusa

Efectele pozitive ale manifestarilor vulcanice: -

Cenusa da fertilitate solului (in timp) Se depun substante minerale utile Ape minerale, termale, gaze Posibilitatea folosirii energiei vaporilor si apelor termale (Islanda, SUA, Japonia) Rocile vulcanice sunt bune materiale de constructie

Eruptiile vulcanice nu pot fi impiedicate dar se pot lua masuri de evacuare a populatiei si a unor bunuri, de interventie pentru dirijarea scurgerilor de lava. Cel mai mare risc vulcanic il reprezinta victimele omenesti si distrugerea asezarilor umane. Se realizeaza zonarea riscului seismic cartografiind depozitele care corespund unei anumite fore de activitate vulcanica, extrapoland apoi.

Din cei 1415 de vulcani periculosi de pe glob, doar 150 sunt supravegheati Astazi, supravegherea vulcanilor se realizeaza cu ajutorul satelitilor

Vulcanii noroiosi ~ Pseudovulcani ~


-

Numele lor este folosit in lucrarile stiintifice Reprezinta o eruptie de noroi, inceata sau brusca, insotita de emanatii de gaze sau chiar petrol In 1867, la Berca, judetul Buzau, au fost observati de catre savantul francez M. Gognand Diferente: forma, dimensiunea, tipul eruptiei Ei apar datorita eruptiilor de gaze naturale, miscarilor seismice si emanatiilor de la vulcanii reali

Din punct de vedere al originii: 1. Vulcani noroiosi care apar datorita eruptiei de gaze naturale 2. Vulcani noroiosi care apar datorita emanatiilor de gaze vulcanice 3. Vulcani noroiosi care apar datorita miscarilor seismice In Subcarpatii Buzaului: -

Au aparut din cauza eruptiilor de gaze din zonele cu relief mai pronuntat, aceste emanatii aducand noroiul la suprafata Exista in regiunea Berca Almanasi: Paclele Mari, Paclele Mici, Paclele Beciu In aceasta zona pot fi vazute o serie de plante rare.

Miscari seismice si efectele lor


Seismele sunt zguduiri bruste ale scoartei, care se propaga in spatiu sub forma unor oscilatii elastic numite unde seismice. Cauzele seismelor: Cutemure de prabusire (in pesteri) Cutremure vulcanice (insotesc eruptiile vulcanice) Cutremure tectonice ( peste 90% din cutremure) Cutremure exogene (datorita unor factori externi) Cutremure care au cauze artificiale (explozii)

Elementele seismului:
-

Hipocentru (Focar) este punctul rupturii initiale Epicentru este punctul de la suprafata Pamanatului situate la normala la hipocentru

Clasificarea seismelor dupa adancimea hipocentrului: Cutremure superficiale (sub 10 km) Cutremure normale (10-60 km) Cutremure intermediare (60 300 km) Cutremure adanci (300 700 km, pana in astenosfera)

Seismograful: Este utilizat pentru masuratori Poate fi orizontal sau vertical

Scalarea cutremurelor:

Magnitudinea exprimata pe scara Richter, este o masura a tariei cutremurului, se bazeaza pe interpretarea amplitudinii maxime si a frecventei oscilatiilor si este masurata pe seismograma. Intensitatatea exprimata pe scara Mercalli, este o masura subiectiva care descrie cat de puternic a fost simtit un soc intr-un

anumit loc. Se bazeaza pe efectele observate asupra oamenilor, cladirilor, terenurilor. Efectele cutremurelor: Victime omenesti Schimbari in campul magnetic si electric al Pamantului Crapaturi in scoarta terestra Ridicari si scufundari ale scoartei Deplasari gravitationale de teren (alunecari de teren) Tsunami

Cele mai mari cutremure: Chile 9,5 (1960) Stramtoarea Prince William, Alaska 9,2 I-le Andreanof, Arh. Aleutine 9,1 Pen. Kamceatka 9 Coasta Ecuadorului 8,8 I-le Rat, Arh. Aleutine 8,7

Cand unda are directie de propagare verticala, au loc deplasari ale scoartei terestre, cladirile miscandu-se.

Daca directia undei este verticala, toata puterea ei se manifesta prin deplasarea in sus a obiectelor (ex: cutremurul din Japonia 1923) Cand apar forte orizontale, au o mare influenta asupra cladirilor, prezentandu-se ca o fractiune din greutatea corespunzatoare cladirilor

Se pune problema stabilirii marimii fortelor care actioneaza asupra diferitelor elemente ale cladirii si apoi a eforturilor ulterioare, care se dezvolta sub actiunea actiunea acestor forte.

Natura petrografica a rocii are o influenta asupra celorlalte elemente. Arii epicentrale in Romania:

Vranceana cea mai importanta Fagarasana Pontica Danubiana si banatica A Tarnavelor

Cutremurele vrancene: Se produc in zona de coliziune dintre placa Est-europeana, micoplaca Transilvana si microplaca Moesica, ele elberand energia acumulata in urma miscarilor de forfecare dintre placi. Zona cea mai afectata este Bucurestiul.

Miscari oscilatorii ale scoartei terestre


Sunt miscari lente ale scoartei terestre, pozitive sau negative, cu caracter discontinuu si alternativ (miscari epirogenetice), si se manifesta simultan la nivelul scoartei terestre, cu predominarea unora sau altora. Pot sa produca schimbari repetate de sens, si deci, schimbari repetate de facies (continental, marin), iar amplitudinea lor pe verticala atinge 5-10 km, cu o viteza de ordinul a cativa cm/an. Au fost remarcate din secolul XVIII, sunt direct observabile si sunt dovedite istoric, mai ales in zonele de tarm, unde poarta numele de miscari neotectonice. Dovezi ale miscarilor neotectonice: -

Sunt remarcate in principal in arealele litorale Coasta scandinava este in ridicare cu aprox.4 cm/an, in urma modificarii echilibrului izostatic cauzat de topirea calotei glaciare nordice; in compensatie, litoralul Marii Nordului coboara 4 cm/an Italia, langa Napoli, Templul lui Jupiter, in zona de tarm (uscat), are la o inaltime de 3 m urme de moluste litofage aceasta fiind o dovada ca nivelul marii a fost mult mai ridicat intr-o anumita perioada

In Romania, Cetatea Enisala: era acum aprox. 2600 de ani port la Marea Neagra; In urma miscarilor epirogenetice pozitive, uscatul s-a

ridicat, golful a inceput sa se colmateze cu aluviuni fluviale, iesirea la Marea Neagra inchizandu-se. Astazi, cetatea este la o distanta mare de tarm, separata de mare printr-un istm (cordon litoral) si Lacul Sinoe.

In zona lagunei Venezia, subsidenta naturala a atins rate de cca 0,5 3 mm/an in Cuaternar, dar a fost dublata in perioada 1950 1970 si de influenta antropica (exploatarile de apa subterana) orasul Venezia.

Efecte ale miscarii oscilatorii:


a) Modificarea liniei tarmului este evidenta prin analiza succesiunii

depozitelor, prin retragerea apelor in cazul miscarii pozitive, prin inaintarea apelor in cazul miscarilor negative.
b) Formarea teraselor marine in cazul miscarilor positive, prin

exondarea unor portiuni de scoarta terestra se realizeaza terase etajate; la miscarile negative, terasele existente se inunda.
c) Procesele de transgresiune

in cazul miscarilor epirogenetice negative, cand uscatul coboara iar apa marina il invadeaza Are loc distrugerea tarmului si largirea platformei continentale; se depune o mare cantitate de material sedimentar mai grosier la contactul apa uscat si mult mai fin in larg.

d) Regresiunea marina -

uscatul se ridica si marea se retrage; are loc in cazul miscarlor epirogenetice pozitive Are loc retragerea tarmului marin Situatia depunerii de sedimente este inversa transgresiunii Miscarile epirogenetice ample pot fi apreciate prin studii paleontologice si paleoecologice (evolutia faunei existente, modificarile biotopurilor) estuarele si fiordurile in urma celor negative; schimbarea sensului

e) Formarea deltelor se formeaza in urma unor miscari pozitive iar

de curgere si al paleomeandrelor Miscarile de subsidenta: -

traseului

unor

rauri

=>

formarea

Sunt miscari oscilatorii negative ce consta in coborarea ritmica a fundului bazinului Cauzele procesului de subsidenta sunt de natura endogena + greutatea mare de material sedimentar de umplutura a bazinului Bazine carbonifere: bazinul Siberiei, bazinul Anglo Parizian, bazinul Donet, bazinul Petrosani

Structurile geologice orizontale


Tipuri de structuri geologice: orizontale, monoclinale, discordanta. Stratul este unitatea fundamentala a structurii rocii sedimentare, cu geometrie tabulara caracterizata prin geometrie interna, compozitie mineralogica, granulometrica si culoare specifica si prin existenta unor plane de separatie fata de alte strate. Fiecare strat corespunde unui anumit mod de asociere a factorilor care controleaza sedimentarea iar trecerea de la un strat la altul corespunde modificarii acestor factori. Elementele stratului: Fata inferioara Fata superioara Grosimea stratului

Strate orizontale: Gizeh Egipt, N Arizonei SUA Dislocatii plicative (cute) Aceste cute se formeaza sub efectul miscarilor tangentiale de compresiune laterala Stratele se curbeaza in functie de amploarea fortelor de compresiune si gradul de rezistenta a rocii din care sunt alcatuite

Elementele cutelor: Planiaxial

Unghiul cutei Creasta anticlinalului Sarniera Directia cutei Sinclinal

Cute neotectonice (cute false) pot fi: cute de mulaj, cute de hidratare, cute de alunecare, cute de prabusire, cute de tasare. Cute de falii sunt cute la care unul dintre flancuri sufera o ruptura Fisurile sunt intreruperi ale continuitatii depozitelor, peretii deplasanduse doar perpendicular unul pe celelalt. Pot fi: inchise (cu pereti apropiati), deschise.

Panzele de acoperire
-

sunt suprapuneri ample ale unor paturi de roci deplasate pe distante mari, uneori zeci de km de-a lungul timpului geologic, de la pozitia initiala, care in mod normal ar trebui sa fie alaturi. Ele reprezinta cute izoliniale culcate, de dimensiuni foarte mari Se formeaza sub actiunea unor impingeri tangentiale, care duc la inaintarea continua a flancului normal, care se dispune progresiv in urma sarnierei, peste structurile din fata (autohtone).

Panzele de sariaj: mase de roci, deplasate in timp geologic de-a lungul unei suprafete de ruptura orizontala sau suborizontala denumita plan de sariaj pe distante foarte mari, peste o alta unitate, se numeste autohton

Cute diapire
-

sunt cute care au un sambure de roca plastica, mai putin densa (sare, gips, argila)

cele mai mobile sunt impinse spre suprafata, uneori strapungand depozitele acest proces a fost numit diapirism: a fost evidentiat pentru prima oara in lume de catre geologul roman Ludovic Mrarec si apoi generalizat la scara mondiala. Stilul de cutare Jurasian succesiuni de cute drepte, simetrice, foarte frecvent faliate. Se intalnesc in M-tii Jura. Stilul de cutare alpin succesiuni de cute izoclinale, uneori succesiuni de cute faliate: in Alpii Elvetieni si in Carpatii Orientali Stilul sau relieful Appalachian structura cutata este stearsa in urma eroziunii

Dislocatii rupturale
-

Intrerup continuitatea depozitelor apar suprafete de ruptura, urmate de deplasari compartimentelor separate, ce poarta numele de falii ale

sau nu sunt urmate de deplasari fisuri sau crapaturi, nu se si inregistreaza deplasari ale compartimentelor.

Dimensiunile pot fi variate, si anume: Microfisuri Macrofisuri Megafisuri

Din punct de vedere genetic sunt de natura:


-

endogena eforturi tectomecanice care duc la formarea de sisteme de fisuri ce alcatuiesc clivajul rocilor exogena procese de uscare a unor roci sedimentare pelitice etc.

Cauze: procesele de uscare; Fisurile pot fi umplute frecvent cu material secundar numit Diaclara. Falii sunt fracturi naturale insotite de deplasarea relativa a compartimentelor in plan vertical, unul in raport cu celelalt, de-a lungul unei suprafete de ruptura (dislocatie).

Elementele faliei: plan de falie compartiment ridicat culcus coperis compartiment cazut directia faliei saritura faliei

Clasificarea faliilor 1. Dupa pozitia planului de falie Falii verticale Falii inclinate dependent de fortele care duc la faliere pot fi normale sau directe si inverse

Horstul reprezinta asociatii de falii, cu compartimentul central mai ridicat. Ex: asociatii in trepte horstul Dobrogea de Nord.
2. In functie de inclinarea stratelor faliate si planul faliei:

Falii conforme Falii contrare

3. Sisteme de falii Paralele In releu In virgatie In retea

Asociatiile de falii pot genera structure in trepte, in functie de amplitudinea sariturilor faliilor si sensul acestora formand structure specific cu deplasari successive in acelasi sens: horstul, respectiv grabenele.

Ipoteze geotectonice
Incearca sa elucideze problemele legate de procesele tectonice, de mobilitatea scoartei terestre. Ipoteza plutonista:
-

Emisa de Leopold von Buch, este legata de procesele geodinamice, exclusiv de existenta in interiorul Pamantului a unor paturi topite de roci. Ipoteza nu poate fi argumentata decat de situatii absolute locale Nu poate explica producerea unor ample miscari tangentiale si nici miscarile neinsotite de magmatism

Ipoteza contractiei: Se bazeaza pe ipoteza cosmogonica Kant Laplace, care considera planeta, fie initial, fie in evolutie, reprezentand la un moment dat un corp incandescent antrenat in racire.

Ipoteza izostaziei: -

Crusta terestra (SIAL) pluteste pe manta (SIMA) (ca icebergurile in ocean) Modificarea greutatii blocurilor duce la miscari tectonice verticale Prin impingerea lateral a masei de SIMA in momentul scufundarii este determinata aparitia miscarilor tangentiale In lungul limitelor care separa blocurile sunt asigurate caile de ascensiune a materiei sub forma de magma.

Ipoteza curentilor de convectie: -

Admite existenta in manta a unor curenti subcrustali de materie, produsi datorita diferentelor de temperatura Ipoteza explica intr-o oarecare masura producerea miscarilor tangentiale ale scoartei terestre, dar nu rezolva cauzele miscarilor radiare

Ipoteza translatiei continentale (Wagner 1912) In Paleozoic, pe suprafata planetei exista un continent unic Pangeea, si un ocean unic Panthalasa.

Datorita miscarilor de atractie a Lunii si Soarelui, miscarii de rotatie, Pangeea s-a rupt in mai multe blocuri care au inceput sa alunece pe SIMA

Ipoteza tectonicii placilor: Introdusa de McKenzie si Parker in 1967 Pleaca de la ideea ca scoarta terestra alcatuieste un mosaic de placi litosferice rigide, cu posibilitatea de alunecare pe astenosfera, in continua transformare, insa in zonele lor marginale In acceptiunea acestei ipoteze pot fi explicate atat activitatea magmatica manifestata in zonele de distensiune, cat si cele din zonele de compresiune Tectonica placilor presupune ca in zonele de compresiune se pot produce procese de subductie