In aceeasi perioada au aparut si dezv si noi ramuri in didactica limbilor straine.

In anii 60 trad a ajuns sa fie considerate o ramura a lingvisticii aplicate., aflata in stransa legatura cu lingvistica comparata. AMbitia lingvistilor din acea perioada de a crea o stiinta a lingvisticii, s-a rasfrant si asupra traducerii, teoreticienii din epoca referindu-se frecvent la o stiinta a traducerii. Nida(1960) apoi Wilss(1980) vb de stiinta a traduceriiAcesta sintagma reflecta optimismul din epoca, increderea ca prin folosirea acizitiilor din lingvistaica se va ajunge la o teorie stiintifica sistematica unitara a traducerii. Orientarile lingvistice din traductologie, studiaza limbile intrate in contact prin traducere, deseori denumite coduri, traducerea fiind descrisa ca o operatie de deocadare a TS si de transcodare a sa in limba int

Premisele filosofice care au stat la baza orient rilor lingv din traductologie se axeasz pe existen a universaliilor n limb . (concepte logice, categoriii abstracte pe care toate limbile, indiferent de origine, le au in comun) . De altfel, unul dintre conceptele cheie vehiculate de traductologi din epoc este acela de tertiu comparationis care postuleaza idea existen ei unui element invariabilindependent de limba si textul surs sau int care face posibil transferul de sensuri dintr-o limb n alta. Un rol important il joac existenta acetor universalli, care tin de sensuri si nu de forma. Este explicatia cheie pt care traducerea este posibila.Comparatia pe baza unei limbi imaginare formata din conceptiuni logice, si pe aceasta baza se trece la comparatie dintre diferite limbi.

O mare influenta asupra dezvoltarii teoriilor lingvistice din anii 60-70au avut-o teoriile lui Saussure. Contrib sale novatoare precum cea de semn lingv. In care semnificantul si semnificatul se reunesc in mod arbitrar in diferite limbi, ca si dihotomia langue parole, au avut un impact considerabil si asupra dezvoltarilor din traductologie. Daca incercarile de a se stabili corespondente sistematice la nivelul langue(al limbii ca sistem abstrract de semne si relatii) au avut o relevanta redus pt practica traducerii, studiile la nivelul parole, cu accent pe procesul de comunicare reala, sub toate aspectele sale , s-a dovedit a fi mult mai prductiv. Studierea sistematic a limbilor a avut loc prin intermediul unitatilor de traducere Termen ce se refera la nivelul lingv la care TS este recodificat in textul tint (T ) In abordarile strict lingvistice, unitatea de trad. Se stab mai ales la nivelul microal cuvintelor, al unit ilor lexicale, al expresiilor propozi iilor i frazelorevoluand n avord rile pragmatice i textuale c tre nivelul macro al textelor.

In fct de nivelul unitatilo de traducere cu care se opereaza se stabileste si tipul de echivalenta care se realizeaza intre TS si TT. Din perspectiva lingv echivalentei ii revine un rol fundam in teoria si analiza trad, Exista num clasificari ale conceptului de catre trad, lingv precum Kade Catford, Koller, Nida, Newmark etc.

Tipuri de legaturi intre lingvistica si traductologie.

In lucrarea Translation and Language(1997), p Fawcett vroberste de 2 tipuri de corelare a lingv cu traductologia. 1 Crearea unor teorii coerente lingvistice in locul celor filosofico literare 2. Preluarea si utilizarea de catre traductologi a unor achizitii din lingvistica(concepte clasificari, analize contrastive, etc) Teorii lingv ale traducerii(JC CATFORD si NIDA) O teorie lingv a traducerii(1965 JS CATFORD). Teoria luise bazeaz[ pe gramatica sistemic functionala a lui MAK Halliday(1961) si propune o abordare structuralist descriptiva a traducerii. Asadar Catford acorda o atentie mai mare aspectelor formale ale traducerii, sensul reprezentand in opinia sa si sub infl lui Saussure totalitatea relatiilor in care intra orice forma lingvistica. (forma duce dupa sensul) Catford primul tradulctolog care foloseste termelun de deviatie() translation shift) prin care intelege o indepartare de la corespondenta/ echivalenta formala in procesul de traducere . DIstinctia facuta de Catford intre corespondenta/echivalenta formala si echivalenta textuala se leaga de distinctia Saussuriana dintre langue si parole, echivalenta formala fiind asociata conceptului de langue. Pe de alta parte un echivalent textual este definit de Catford orice text sau fragment de text din limba tinta care este echivalent al unui text sau fragment de text din limba sursa. In timp ce echivalent formala se refere la aspecte generale non-specifice intre elemente ale celor 2 limbi, echivalenta textuala, are in vedere relatiile existente intre un anumit de texte, respectiv cel sursa si cel tinta. Pornind de la premisa ca limba reprez un set de sisteme care opereaza la diferite niveluri, Catford stabileste mai multe tipuri de traducere clasificate dupa mai multe criterii(cantitative si calitative), si echivalenta poate fi stabilita la mai multe niveluri. CATFORD DUpa amploarea traducerii, criteriul cantitativ, traducerile respectiv echivalentele sunt a) complete(intregul text este tradus) b) partiale(traduceri rezumative fragmentare) DUpa criterii calitative, in fct de nivelurile de limba afectate prin traducere, traducerile pot fi a) Totale(inlocuire a tuturor nivelurile de limba prin comparatie cu LS fonologic, grafologic, gramatical, lexical) implicam toate nivelurile limbii b) Restrictive(atunci cand un singur nivel este tradus, stabilindu-se echivalenta la acel nivel.) De exemplu fonologic sau grafologic. Transpune in LT numai sunetele(poezii muzicale neglijarea sensului Humpty Dumpty sat on a wall -> In Fr(Un petit d un petit, s etonne aux Halles(zona in Paris)), traduceri ale poetilor latini) Traducerea grafologica(alfabet inlocuit cu un altul cuvinte ruseti/chinezesti etc. scrise cu alfabet latin) a) Dupa pozitia ierarhica a unitatilor de traducere(critereriu calitativ) Pot exista trad in care , poz ierahica este pastrata, rank-bound translation iar selectia se face intre unitati din aceeasi categorie, morphem prin porfem , cuv prin cuvanytm expresie prin expres, propoz prin propoz, etc. b) Pozita ierarhica nu mai este pastrata(unbounded translation) un cuv este trad printr-o expresie, o fraza este scindata in mai multe propozitii, etc Teoria sistematica a lui Catford a fost criticata din mai multe ratiuni:

1) Ofera un model static al traducerii(produsele) 2) Pt faptul ca analizeaza exemple fara a lua in considerare contextul de elaborare a propozitiilor si frazelor 3) Pt ca se refera la dimensiunea strict formala a limbii neglijand-o pe cea comunicativa Modelul totusi isi mentine interesul ca prima teorie ce isi propune o analiza stiintifica a traducerii contribuind si la configurarea altor teorii(de interes pt traducerea automata, computerizate) Teoria lui Nida Toward a Science of Translating(1964) The theory and Practice of Translation(1969)CoAut(C Taber) Este o teorie preponderent lingvistica chiar daca nu s+au neglijat aspectele culturale ale limbii ci le+a oferit un rol important analizei. Demersul se afl n concordan cu a olat direc i major in lingv anilor 60 Teoria gramaticii generativ structurale Chomsky in care intervin si elemente de ordin cognitiv in explicarea limbii . In Aspecte .. 1965, arata ca structurile de suprafata ale unei limbi sunt generate rpin transformari succesive ale structurilor sale de profunzime. Structurile de profunzime, denumite si noduri sau nucelee(kernels), exista in toate limbiile si au legatura cu acel tertium comparationis , concept abstract, element invariabil, folosit ca system de referinta in masurarea variatiilor lingvistice. Modelul tripartite al procesului de traducere propus de Nida, utilizeaza conceptele Chomskiene, nucleu etc, in descrierea si explicarea traducerii.

Limba sursa(structura de suprafata) asa cum e vizibil ->> prin analiza ->> process de transfer = nivel de adancime restructurare se gaseste in structura de suprafata in limba tinta John s hat Jphn has a hat(la acest nivel se produce transferul) John are o palarie restructurare palaria lui John In Modelul lui Nida, structurile de suprafata ale textului sursa sunt reduse printr-un process de analiza in structuri de adancime(propozitii nucleu). Analiza presupune operarea cu patru clase semantic, considerate a fi cu mult mai pertinentedecat cele gramaticale. Clasele semantic se refera la - Evenimente si actiuni (corespund de obicei verbelor) - Obiecte (Corespund de obicei substantivelor) - Abstactiuni sau caracteristici (coresp de obicei adjectivelor si adverbelor) - Elemente relationale (corespund deobicei prepozitiilor si conjunctiilor ) Nida sustine ca toate limbile au intre 6 si 12 structuri nucleu de profunzime si ca limbile tind sa concorde mai mult la nivelul structurilor de profunzime decat al celor de suprafata. Traducerea se produce asadar la nivelul de adancime, dupa care are loc restructurarea intr-o structura de suprafata operand-se diferite ajustari in functie de receptorii avuti in vedere. The creation of the world segment care contine la nivel de nucleu (X object = the world, is the goal of Y = event/action the creation )

Lumea obiect X este scopul lui Y eveniment/actiune creare ==> creare lumii Analiza sensurilor lingviastice(semantic si componentiale al caror scop este unul de dezambiguizare a unor intelesuri obscure) Nida porneste de la distinctia dintre sensurile referentiale (denotative) descrise in dictionare si cele emotionale (connotative legate de reactiile afectiveale receptorilor unei limbi) Tehnicile de determinare a sensurilor denotative si connotative se axaza pe analiza structurilor semantic pe ierarhizare structurilor sip e tehnici de analiza componentiala. Termenului generic a se misca ii corespund la nivel inferior hiperonime cum ar fi a se plimba, a alerga, a sari, care reprezinta forme specific de miscare. Lui a se plimba ii corespund la un nivel inferior hiperonime precum a hoinari, a vagabonda, a marsalui etc Prin analiza componentiala sa incerca disocierea intre sensurile cuvintelor apartinand aceluiaSI CAMP SEMANTIC. In seria gradelor de rudenie mama, bunica, verisoara, cuscra etc, numarul de termini difera foarte mult in romana Contributia majora la dezv traductologiei o reprez insa distinctia pe care acesta o opereaza intre echivalenta formala si cea dinamica punand un accent deosebit pe realizarea celui de al doilea tip. Acesta abandoneaza astfel distinctia facuta in cadrul teoriei traditionale a traducerii intre traducere literal si traducere libera, in favoarea acestor 2 tipuri de echivalenta. 1. Echivalenta formala se stabileste mai inatai la nivelul formei si apoi la cel al continutului, mesajului existand preocuparea ca mesajul din limba receptoare sa coresp cat mai indeaproape diferitelor elemente din limba sursa 2. Echivalenta dinamica, denumita ulterior functionala, se bazeaza pe ceea ce Nida numeste, principiul echivalentei efectului, fiind definite ca: masura in care receptorii mesaajului din limba tinta reactioneaza la acesta in acelasi mod cu receptorii din limba sursa. raspunsul nu este niciodata identic, deoarece contextele cultural istorice sunt prea diferite dar ar trebui sa existe o echivalenta intre aceste raspunsuri altfel traducerile nu isi vor atinge scopul propus (Teoria si practica 1969) Obiectiile aduse teoriei lui \nida se refera la : Faptul ca principiul echivalentei efectului pe care il propune, este foarte greu de quantificat, de si Nida ofera o serie de teste in acest sens. (Traducerea sensurilor) Modelul sau nu relfecta ce anume se petrece in mintea traducatorului(solutie lingvistica cognitiva) Parcurgea fiecarei etape necesita mult timp, analiza segmentului Totusi Teoria lui Nida ramane o referinta in domeniu, fiind primul ling care a deplasat in mod decisive accentul de la fidelitatea fata de textul sursa practicata de predecesori spre efectul textului tradus asupra receptorilor traducerii. CArtile sale ofera nu doar support theoretic ci contin si multitudine de exemple ce ilustreaza problem concrete lingvistice si culturale ridicate de transpunerea unor texte dificile. Oper lui Nida a avut un impact deosebit asupra traducatorilor din anii 70-80(Koller, Newmark, traductologii din China)

O alta modalitate de apropiere a lingv de trad. Se refera la preluarea de catre aceasta di nurma a unor concept , clasificari si metode de analiza Lingvistica contarstiva si traducerea Abordarile contrastive s-au dezv mai in tai in SUA in anii 30 laund o amploare in Europa in deceniile 6-7 sec XX. Pct de plecare a studiilor contrastive il reprezinta existent universaliilor din limba adica a unor modalitati de gandire si conduita ce pot fi transimise in ciuda diversitatii lingvistice si soci culturale. Analiza contrastive detecteaza in mod systematic aceste universalii, ca si zonele de divergent intre limbi. La randul sau traductologia ofera lingvisticii contrastive numeroase date pentru analiza precum si metode de investigatie. In Contrastivite et traduction Teodora CHristea(1982)arata ca obiectivul fundamental al studiilor contrastive il reprezinta crearea unor bigramatici care sa evidentieze diferentierile lingvistice si situationale ce despart LS de LT, sa faciliteze invatarea limbii tinta sa faciliteze invatarea limbii tinta sis a previna erorile de interferenta. Rolul atribuit la un moment dat abordarilor contrastive, in invatarea limbilor straine nu vizeaza insa traductologia decat in masura in care aceasta contribuie la asigurarea standardelor inalte de limba, sursa si tinta ale traducatorilor. In timp ce trad se concentraza asupra procedeelor lingvistice, stilistice si/sau socio-culturale, anliza contrastive insista asupra constrangerilor ce opereaza in traducere. In timp ce traductologia isi extinde sfera de investigatie prin incoporarea optionale ale traducatorilor dintre obiectele sale de studiu, analiza contrastive foloseste trsaducerea literala ca system de referinta pt a justifica diferentele. In timp ce din perspective contrastive, traducerea poate constitui un mechanism pentru prevenirea erorilor de referinta, in traductologie, traducerea reprezinta obiectul insusi de studiu a disciplinei. In ciuda acestor distinctii exista zone certe de interes reciproc intre studiile contrastive si traductologie. Traductologia este aceea care furnizeaza datele cu care se opereaza in lingvistica contrastive, insa utilizeaza la randul sau regularitatile sau contrastele sistematice dintre limbiin pregatirea traducatorilor sau evaluarea traducerilor Primul aspect a fost amplu studiat in anii 50-60 prin aparitia unor manuale a traducatorilor (JP Vinay si Darbelnet Stylistique compare de Fracais et du L Anglais) principia contrastive Interesul fata de studiile recente zona pragmaticii si colocatiilor, prin corpusuri comparabile, prin care se indica modul in care anumite colocatii pot fi transferate dintr-o limba in alta. Prin acest tip de investigatie, se pot de asemenea oferi explicatii legate de procedeele de traducereasigurandu-se astfel calitatea unor traduceri viitoare. O alta directie stilistica comparata, care ofera strategii de traducere. Orientarile pragmatice Spre deosebirile de abordarile strict lingvistice, pragmatic se refera la folosirea limbii vorbite sau scrise in situatii concrete de comunicare.

Contextul si situatia de comunicaredetin asadar un rol primordial in cadrul acestor ABORDARI metodele pragmatic nu reprez o rupture totala de abordarile lingv anteriaore, ci mai degraba cercetari ale unor aspect legate de limba asupra carora lingvistica structurala si generative nu au inssitat in suficienta masura. In abordarile pragmativce din traductologie, accentual se deplaseaza asupra categ de parole(Saussure) si performanta in terminologia Chomskiana, asupra limbii in actiune OP ofera o perspective interdisciplinara dinamica a supra traducerii luand in consideraretoate aspectele care isi pun amprenta asupra comunicarii verbale sau scrise. Din aceasta perspectivatraduceriile sunt examinate la nivel textual si se efectueaza intre texte depasindu-se in felul acesta nivelul lexical si syntactic. Desi unii cercetatori isi denumesc propriile abordari functionale, textual, communicative sau cognitive, aceste pozitii se incadreaza toate intre orientarile pragmatic din traductologie. Pragmatica opereaza cu o serie de categ specific dintre care 3 unt deosebit de imp pt traducatori. Actele de vorbire, presupozitia si implicatura. Actele de vorbire si imp lor Teoria actelor de vb reliefeaza atat importanta contextului de comunicare cat si rolul active al participantilor implicate in acest process. Intre participanti se numara si traducatorii in dubla calitate de receptori ai textului sursa si autpri ai textului tinta. In Cum sa actionezi cu ajutorul cuvintelor (How to do things with words)(1962)JL Austin demonstreaza ca pe langa sens enunturile au fortza. Ele transmit nu doar informatii ci genereaza in acelasi timp acte de vorbire in cadrul carora se intrepatrund 3 aspecte: 1. Locutionare, presupunand crearea de propzitii corecte din pct de v grammatical si purtatoare de sens. Aceste aspect se mainfesta la nivel gramtical si semantic. 2. Aspecte Ilocurtionare:se refera la ce anume isi propune sa realizeze actul de vorbire la forta sa retorica 3. Perlocutionare se refera la efectul pe care un act de vorbire il poate avea asupra receptorului adica la modul in care convingerile atitudinile si conduit acstuia se pot modifica pe parcursul comunicarii. Un msj simplu Mergem acasa? poate fi interpretat in fct de context ca exprimand: a) Interesul vbtorului fata de o stare de luucruri b) O sugestie, o invitatie, o comanda/amentintare generand la nivel perlocutionar o acceptare sau negatie din partea interlocutorului la care pot fi associate si elemente paralingvistice, gesture si actiuni. DIscurs si traducator(Discourse and the translator) Hatim si Mason(1990) utilizeaza o alta clasificare mai amanuntita a actelor de vorbiredupa modelul descries de JR Searle in Actele de vorbire(Speech Acts)(1976) Clasificarea:

A. Reprezentari(se prezinta o stare de lucruri si se exprima prin actiuni): vb declarative(a spune, zice, afirma, sustine, insista etc) B. Expresive(se pun in evidenta atitudinile mentale si emotionale ale vorbitorului fata de o stare de lucruri) a dmmira a se plange de, a se bucura, a lauda etc C. Verdicte(evalueaza si emit judecati de valoare) acritica, a evalua, a estima, a considera, a judeca, etc D. Instructiuni/directive(influenteaza conduit receptorilor) a ordona, comanda, solicita, sugera, etc E. Promisiuni(il angajeaza pe vorbitor in efectuarea unei actiuni) a promite, a se angaja, a se implica, et F. Declarative/Performative(acte de vorbire a caror rostire este dublata de actiunea propriuzisa)modalitati paralingvistice, a cununa, a boteza etc Din pct de vedere al traducatorului este imp ca acesta sa recunoasca actele de vorbire dintr-un text sa ii pastreze forta ilocutionara in traducere sis a incerce sa creeze un effect similar asupra interlocutorilor.(echiv dinamica) Ex: No smoking! Defance de fumer! Fumatul interzis! Caine rau! Beware the dog! Attencion chien mechant! Keep off the grass!

Analizarea actelor de vorbire se dovedeste a fi deosebit de necesara in traducerea dialogurilor si in general in asigurare comunicarii dintre autori si cititori. Abordarile textulae si functionale commpleteaza in mod semnificativ si in cazul traducerii teoria actelor de vorbire. Presupozitia Conceptul este folosit in acceptiuni diferitein diverse discipline. In logica se refera la valoareade adevar a enunturilor, in filsofie la totalitatea conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca un enunt. In lingvistica, presupozitia se referee la toate informatiile care sunt considerate de catre vb sau scriitor ca facand parte din orizontul receptorului.(Cristiane Nord) ALcaraz: dpdv pragmatic presup se refera la diferitele aspecte ale sensului pragmatic al unui text pe care autorul le considera a fi cunoscute de catre cititori. Ele trebuie stabilite inainte de a fi enuntatesi trebuie sa fie adevarate pt ca mesajul sa aiba sens si cursivitate. Se face o distinctive pertinent intre presupozitia strict lingvistica si c ea extralingvistica -pragamtica Cand ai citit ultima oara o poezie de Minulescu? In acest caz vb sau autorul presupune ca : Exista cineva care sad ea acest rasp(vb la pers a ii-a sg) Persoana vb lb romana Contextual socio-cultural permite o astfel de intreb Interlocutorul stie cine este Minulescu

Atunci cand se pune problema trad acestor mesaje, traducatorul trebuie sa tina cont de faptul ca presupozitiile pe care le formuleaza autorul fata de cititorii sai nu sunt intotdeauna aplicabile si citit din limba tinta care traiesc intr-un spatiu cultural diferit. De aceea presupozitiile extra pragmatic se pot constitui in adevarate rpobleme de traducere solicitand competent cultural a traducatorilor.