Marii Initiati Ai Indiei Si Parintele Paisie - Dyonysios Farasiotis

MAR II INITIATI A I INDIE I SI
CUVIOSUL PAISIE
DE DYONYSIOS FARASIOTIS
MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 1 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
CUPRINS:
Cuvnt ctre cititor Referint biografic
. PARTEA INTAI - MBOLDIREA SPRE RU

Rdcinile mele Aris hipnotizatorul Alexandra Cineva invizibil m loveste Un vis ciudat Demostene masonul
. PARTEA A DOUA - AJUTORUL DUMNEZEIESC

Prima vizit n Sfntul Munte Intlnirea mea cu Btrnul Paisie "Cu ce drept te amesteci n viata mea?" Crucea izvorste mireasm Vedenia Primele mele ncercri "duhovnicesti" "Micile" harisme ale btrnului "Metoda" nvtturii btrnului - Duhul Sfnt Marea binecuvntare Ingerul pzitor
. PARTEA A TREIA - NTRE DOU TRADITII SPIRITUALE

Intlnirea cu Swami Yogamukananda Mind control - "Nu tot ce strluceste este aur..." "Tras de pr" ctre Sfntul Munte Coiful duhovnicesc Lmurire
. PARTEA A PATRA - VIATA MEA N INDIA

India Intlnirea la Benares Cltoria ctre Babaji - "zeul" ntrupat MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 2 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Himalaya: n ashramul "dasclului dasclilor" La New Delhi, n ashramul lui Shri Aurobindo La Mongyr: ashramul lui Satyananda Oamenii ashramului Allahabad: a doua ntlnire cu Babaji Evenimentele spirituale Mrturia Maicii Gavrilia Ce am descoperit n biblioteca lor Din nou n ashramul lui Shri Aurobindo
. PARTEA A CINCEA - DUP INDIA, NAPOI N GRECIA

Revenirea n Sfntul Munte Lumin sau ntuneric Diavolul, ngerul si Maica Domnului "Operatia" Mos Ilie .... S nu-L ispitesti pe Domnul Dumnezeul tu Tufa de dafin Btrnul strluceste Vindecarea creierului Armata Btrnul Porfirie Rugciunea si mantra Dumnezeiasca mprtsanie Tainele crestine si lucrrile magice
. PARTEA A SASEA - CUGET, DECI EXIST

Efecte sociale ale nvtturii de credint n hinduism si crestinism Yoga: religie sau stiint? "Viata armonioas" sau tehnica nselrii Inviere sau rencarnare? Influenta practicii yoga asupra trupului si a mintii "Dumnezeii" hinduismului Idolii neamurilor sunt demoni Meditatie si autohipnoz Epilog
CUVNT CTRE CITITOR

M socotesc pe mine nsumi fericit pentru faptul de a fi cunoscut de-a lungul vietii oameni de seam, precum btrnul Paisie. Ei m-au ajutat foarte mult n drumul meu. Mi-au druit experiente minunate si au rspuns n acest fel dificilelor ntrebri cu care m-am luptat vreme de multi ani: De ce exist lumea? Exist Dumnezeu? Cum trebuie s triesc? Cine sunt? n ce const firea mea? Voi nceta s exist dup moarte?... Triam si m miscm cufundat ntr-o tain. Lumea, viata, mi se revelau ca o urias tain... Dar cea mai intim tain a mea eram eu nsumi. Sinele meu... acest necunoscut. mi era pur si simplu cu neputint s triesc fr a dobndi rspunsuri la asemenea ntrebri. n jurul meu, n societate, oamenii manifestau un acut dezinteres pentru acest tip de probleme. Viata societtii se conformeaz unui program avnd la baz o serie de valori economice. Viata indivizilor se subordoneaz aceluiasi program. Viata mea era asadar inevitabil programat. Altii se gndiser pentru mine, naintea mea. Voi obtine diploma de licent, mi voi satisface stagiul militar, mi voi procura un serviciu bun, m voi cstori, voi avea copii, voi pleca n cteva excursii si vacante, voi iesi la pensie, voi muri... Proiectul era astfel finalizat... Dar care s fie rostul adevrat al tuturor acestor etape? n fond, care este sensul, scopul vietii? Stereotipiile fiecrei zile sunt consternante: dis-de-dimineat pornim grbit spre locul de munc, unde petrecem opt ore de lucru - care de obicei nu ne furnizeaz nici o satisfactie si ne absorb toat energia -apoi cas, mncare, putin somn de dup-amiaz, lncezeala televizorului, fotbal, scenete umoristice, nelipsitele stiri menite s ne spun ce ar trebui s ne intereseze si ce prere ar trebui s avem despre diverse chestiuni absolut secundare, apoi somnul... si iarsi de la capt. Din cnd n cnd mai ntlnim si cte un prieten, mergem mpreun la o tavern, spunem un banc... Cine are mintea sau cutezanta de a pune mcar n discutie si probleme serioase?... Trece si aceast zi fr nici o durere si n mod plcut, si astfel se scurge ntreaga noastr viat. Acesta este tabloul activittilor omului occidental contemporan. Asa ceva n-am putut tolera. M exaspera gndul c ntr-un chip asemntor se va consuma si viata mea, fr s nteleg ce mi ce ntmpl. Sufeream cumplit... ntregul cancer al societtii, uriasa multime inert si obedient, m obligau s m conformez si s-mi ignor ntrebrile, s renunt la strdania de a afla rspunsuri. M simteam precum Sisif, prizonier al unui efort zadarnic... ncercam din rsputeri s rezist, dar fr succes. M apropiam de prbusire. Exact atunci l-am cunoscut pe btrnul Paisie. Atunci au venit minunatele experiente, darurile duhovnicesti. Se spulbera astfel nestiinta, si aflam rspunsurile ndelung cutate. Am petrecut ani de zile bucuros si fericit n singurtatea mea. Purtam n suflet aceste daruri duhovnicesti. Din cnd n cnd le scoteam din vistieria inimii, m minunam si m bucuram de ele... Ce-mi druise Dumnezeu! ncetncet am nceput s m gndesc si la ceilalti oameni... M frmntam ncercnd s-mi dau seama dac ar trebui scoase sau nu la iveal toate acestea. Nu dati cele sfinte cinilor, nici nu aruncati mrgritarele voastre naintea porcilor, ca nu cumva s le calce n picioare si, ntorcndu-se, s v sfsie pe voi, a spus Hristos (Matei 7, 6). Cunosc sensul acestor cuvinte din experienta personal. Cunosc, de asemenea, si mpotrivirea oamenilor, cci le-am vorbit unora dintre ei despre toate lucrurile
acestea. E primejdios, dobndesti dusmani atunci cnd vorbesti despre Adevr. Epoca noastr iubeste mai curnd minciuna... Trebuia s scriu, s vorbesc. Tcerea ar fi fost vinovat, egoist. De altfel, nu se cuvenea ca toate aceste ntmplri minunate s se piard n adncul ntunecat al uitrii. Ele sunt deosebit de pretioase. De vreme ce omenirea cheltuieste atta hrtie si cerneal pentru a tipri mormane de maculatur (ziare de scandal, reviste pornografice, periodice de mod, jurnale sportive etc.) care distrug mintile omenesti, apreciez c tiprirea acestor rnduri si oferirea lor oamenilor nu este lipsit de valoare. I-am spus-o btrnului Paisie, ntruct intentiile mele l priveau si pe el n mod direct, si mi-a dat binecuvntare s scriu o carte. Am discutat de cteva ori despre aceasta. O dat m-a rugat chiar s m opresc din scris, iar dup cteva luni mi-a ngduit s continui. Scriu de asemenea si pentru mine nsumi; spre aducere aminte, spre a nu uita mai trziu, spre a ntelege mai bine. Precum se pare, aceste ntmplri mi sunt izvor nesecat de cunoastere. Pe de alt parte, exist oameni crora le pas de mine, si as fi vrut s le ofer prieteneste ceea ce am, cci comunicarea este si o necesitate a mea; apoi, mi doresc ajutorul lor spre a fi evaluate aceste lucruri. Voiesc, n acelasi timp, s am pe drumul vietii nsotitori care s m cunoasc si pe care s-i cunosc fiintial, n profunzime. Oare nu exist suflete surori, de care s fiu atasat, desi nu le cunosc personal? Cine stie dac nu se vor naste oameni care s aib aceleasi ntrebri si aceleasi nelinisti? Poate c nu-i un ajutor substantial, dar este un indiciu, o mrturie... Priviti, este cineva care spune c exist aceste minuni uriase, c nu sunt mituri, basme, nchipuiri... Leam trit, le-am auzit, le-am vzut cu ochii mei, le-am simtit pe pielea mea. Nu este oare un semn de curaj a continua drumul? Cutati si veti afla (Luca 11, 9). Eu am cutat si am aflat cu adevrat. Nu am avut si nu am nici un fel de calitti deosebite. Am vrut numai s aflu, s stiu: Cine sunt? Unde m gsesc? Ce se ntmpl cu aceast lume? Unde voi merge? Ce se ntmpl dup moarte? Cum trebuie s triesc? Ce este esential si ce nu este esential? Am dobndit, sau mai precis mi-au fost druite toate aceste rspunsuri ca un dar nepretuit, si astfel pot tri astzi mai departe, plin de recunostint pentru cei care mi-au mprtsit viat, cunoastere, iubire. Este adevrat c m-am gndit si la copiii mei. Socotesc c aceast carte va fi un nsemnat dar adus lor. n sfrsit, mi-as dori ca acest infim obol al meu s fie o pietricic adus la temelia uriasei mele familii, Adamul lui Dumnezeu, omenirea ntreag. S prelucreze aceast pietricic n mintea si sufletul ei, apoi s o iubeasc sau s o uite. Ceea ce urmeaz s fac este o dezgolire, o dezvelire de sine; sunt bucti foarte scumpe din sufletul meu. M tem s nu fiu rnit din neatentie sau nestiint. mi voi lua msurile mele de precautie, voi pstra o anumit distant, dar voi duce lupta comunicrii pn la sfrsit. Voi face tot ceea ce depinde de mine. Pentru rezultat nu sunt rspunztor numai eu, ci si felul n care se proiecteaz intentia cititorului.
Aceste ntmplri, aceste experiente au adus n mine multe transformri. Tu te-ai schimbat cel mai mult dintre noi toti, mi-a spus o prieten dup ce lipsisem doi ani. ntr-adevr, fusesem cu totul altfel n trecut. Mai tnr, cu un alt mod de viat, cu o alt minte, foarte diferit, de nerecunoscut n comportament, n nftisare, n asumarea unor valori. Si totusi - ce tain! - rmn aceeasi persoan, pstrez acelasi caracter. Nu sunt scriitor profesionist, nici nu am veleitti si pretentii literare. Relatez pur si simplu istoria mea. Nu expun teorii, nu produc idei noi, nici nu sondez cuceritoare probabilitti. Nu emit reflectii, nu sustin anumite puncte de vedere. M limitez la a expune ntmplrile pe care le-am trit. Niste ntmplri care sunt de necrezut pentru omul contemporan obisnuit. mi propun s realizez o simpl descriere; valorizarea ei v revine dumneavoastr. Exist anumite prti scrise chiar atunci cnd s-au petrecut faptele. M-am strduit s le articulez ntr-un ntreg inteligibil, ntmplrile sunt uluitoare, de vreme ce eu nsumi nu le pot ptrunde cu mintea. Mai presus de fire, uimitoare, stranii, izbitoare, aductoare de cunoastere, ele produceau adevrate furtuni n fiinta mea. De aceea voi releva si sentimente personale, de vreme ce si ele sunt rezultatul acestor ntmplri. Desigur, evenimentele experientei sunt crmizile cu care individul si cldeste edificiul ntelegerii, conform schitei preexistente - constnd n caracterul omului si viziunea sa asupra lumii - ce functioneaz n acest caz asemenea patului lui Procust. Omul obisnuit... Acest Procust care urmreste s aduc totul la msurile lui, pentru a nu fi incomodat n fericita sa letargie. Va ironiza, va calomnia, va denatura, va ur, va combate, va nltura tot ceea ce l depseste. Nu accept s gndeasc, televizorul l-a fcut s urasc ratiunea. Nu admite s se problematizeze, e prea epuizant. Civilizatia contemporan l-a fragilizat considerabil, le vrea pe toate usor. n felul acesta rmne la suprafata vietii, nctusat numai n lucrurile materiale. Este mort duhovniceste. Trieste ntr-un sens strict biologic, numai cu trupul. Tot interesul lui este centrat doar n aria functiilor fiziologice. Astfel dobndeste o tot mai pronuntat alipire de materie, de lucrurile materiale. El a dispretuit realitatea cea mai nalt a fiintei sale, sufletul su vesnic, si s-a atasat exclusiv de trupul su. Astfel a ajuns numai trup si s-a condamnat pe sine la o viat lipsit de demnitate. Omul fiind n cinste n-a priceput; alturatu-s-a dobitoacelor celor fr de minte si s-a asemnat lor, spune Scriptura (Ps. 48, 12). Exist ns cu adevrat oameni care si pot elibera mintea si sufletul din atractia hipnotic a modului contemporan - materialist - de viat, care pot comunica si primi mesaje duhovnicesti, care au puterea si tria de a schimba tot ceea ce trebuie schimbat spre mai bine, care au ndrzneala de a face marele salt, care au smerita nzuint de a ajunge la izvorul duhovnicesc al lumii, la izvorul vietii, la Duhul Cel Sfnt, la Dumnezeu. Acestia salveaz mretia omului n epoca noastr -a trivialittii si ignorantei. M plec n fata lor ca un umil slujitor, si le cer dintru nceput iertare pentru lipsurile si neajunsurile mele. Cartea este autobiografic. ntmplrile care sunt descrise s-au petrecut pe durata a aproximativ zece ani si sunt expuse condensat. Este ca si cnd as fotografia evenimentele mai importante, le-as dispune ntr-o oarecare ordine cronologic si le-as prezenta apoi ntr-o relatie de interconexiune. Se creeaz astfel posibilitatea formrii unei viziuni de ansamblu si a aprofundrii unora dintre ntmplri. MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 6 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Este de domeniul evidentei faptul c trim n epoca reclamei, si nu a calittii produselor. Eu ncerc s m comport ca o fiint cugettoare n fata produselor religioase; cuget ns n lumina experientelor pe care le-am trit. Aduc calde multumiri tuturor celor care au ajutat la realizarea acestei crti, fie cu propuneri, fie cu recomandri si sfaturi, fie ndreptnd greselile si neajunsurile mele, punndu-si la dispozitie talentul si cunostintele lor. n spiritul celei mai nobile modestii, au preferat anonimatul... S-i rsplteasc Dumnezeu. - Autorul
REFERINT BIOGRAFICA
Btrnul Paisie, pe numele de mirean Arsenie Eznepidis, se trgea dintr-o familie din Farasa Capadociei. Dup rzboiul cu turcii din 1922, ntocmai ca si celelalte dou milioane de greci care si prseau cminele strmosesti la captul a 2.500 de ani de prezent continu, pentru a se salva de la un nou genocid, familia lui s-a stabilit n cele din urm n Konita Epirului, unde btrnul si-a petrecut anii copilriei. A fost botezat de Sfantul Arsenie Capadocianul, care a si profetit c pruncul va deveni clugr. Familia sa pstra adnca traditie religioas a Capadociei, care a dat att de multi si de mari sfinti Bisericii Ortodoxe. n acest climat a crescut printele Paisie. Si-a manifestat de mic dorinta pentru viata monahal. n cele din urm, la vrsta de 30 de ani, a ajuns monah. S-a nevoit n Sfnta Mnstire Stomiu (Pind), n pustia Sinaiului (Egipt), dar mai ales n Sfntul Munte -unde a petrecut cea mai ndelungat perioad a vietii sale. Viata sa monahal este comparabil cu cea a vechilor asceti. Tria singur ntr-o chilie, n pdure. Era foarte srac n cele materiale, foarte simplu si blnd n felul de a fi. Nimic nu era fals n el, dup cum nimic strident. Din inima lui se revrsa iubire ctre toti. Dobndise nc din timpul vietii o faim urias, fr ca vreun ziar, vreo emisiune radiofonic sau televizat s se refere vreodat la el. Faima lui s-a transmis din gur n gur. Sute de oameni mrturisesc n scris cum au primit binefaceri prin puterea sa fctoare de minuni. S-au tiprit crti cu minunile pe care le-a svrsit. Avea renume de sfnt nc din timpul vietii. ntr-o zi obisnuit l vizitau la chilie o sut-dou de oameni, pentru a-i primi sfatul. Cnd iesea din Sfntul Munte, veneau mii de oameni s primeasc binecuvntarea lui. Mii de persoane asteptau la rnd, pn n zori, pentru a lua binecuvntare si a vorbi un minut-dou cu el. n acest foarte scurt rstimp, multi primeau dezlegare tuturor problemelor lor; alteori, acest lucru se petrecea mai trziu, prin rugciunile btrnului. Le-a fost cluzitor multora, mari si mici, nsemnati si nensemnati. I-a ajutat pe foarte multi n sporirea lor duhovniceasc. A fcut bine n felurite chipuri oamenilor timpului nostru. Prin viata lui sfnt si prin puterea sa fctoare de minuni, a descoperit n ochii oamenilor lumina lui Hristos si puterea lui Dumnezeu. n felul acesta i ndemna spre sporirea duhovniceasc. S-a spus adesea despre acest mare Staret c a fost un dar al lui Dumnezeu ctre oamenii epocii noastre. A murit la 12 iulie 1994, fiind nmormntat la sihstria de maici a Sfntului Ioan Teologul, la Suroti. Mormntul su a devenit loc de nchinciune si izvor de tmduiri, btrnul continund s fac minuni si dup adormirea sa. Sufletul care s-a legat strns cu virtutea se aseamn izvorului care se revars continuu; apa lui este curat, linistit, dulce, mbelsugat, bun, nevtmtoare. (Epictet)
RDCINILE MELE
Imi amintesc c l-am ntrebat odat plin de nedumerire pe btrnul Paisie: Printe, de ce mi s-au ntmplat mie toate aceste minuni? Pentru c de mic copil tu nu doar c n-ai fost ajutat, ci ai mai fost si mboldit spre ru; erai ndrepttit s primesti un astfel de ajutor dumnezeiesc, iar Dumnezeu ti l-a dat pe tot dintr-o dat, mi-a spus el si m-a mngiat.
Am devenit cu att mai contrariat. De unde cunostea btrnul copilria mea? Cum reusise s-mi evalueze ntreaga viat si s trag concluzii att de precise? Mai trziu, dup ce l-am cunoscut mai bine si m-am convins cine este printele Paisie, am nceput s caut n trecutul meu ntmplrile care mi-au croit drumul de mai trziu. Tata aducea mereu crti n cas, chiar dac nu le citea. Pe mine m atrsese din fraged tinerete lectura. Eram n clasa a V-a, la gimnaziu, cnd am descoperit acas o carte cu paginile netiate. Titlul su era: Raul Jackot, Puterea autoconcentrrii - Metode pentru dezvoltarea memoriei si a ratiunii. M va ajuta s nvt formulele la matematic, m-am gndit. n realitate nu m-a ajutat la nimic. Am luat-o si am nceput s citesc. n cas nimeni nu era preocupat si n-a luat aminte la ce citeam. n afar de o anumit filosofie legat de om si de puterile ascunse ale mintii, cartea propunea si niste exercitii practice pentru dezvoltarea memoriei, pentru cresterea puterii de concentrare asupra unui singur subiect, pentru capacitatea de a ne controla gndurile. Am fost ntr-adevr impresionat si am nceput s m ndeletnicesc cu exercitiile din carte. Multi ani mai trziu, abia n universitate, am ajuns la un contact mai profund cu yoga. Mi-am dat seama c acele exercitii din vrsta copilriei erau exercitii yoghine laicizate. Acest scriitor, Raul Jackot, trebuie c a fost yoghin, mi-am spus atunci cu convingere. n adolescent m frmntau deja multe ntrebri si nedumeriri despre realitatea nconjurtoare si despre sine. mi amintesc c la vrsta de 12-l3 ani am petrecut o var ntreag aproape singur, adnc preocupat de aceste lucruri, mi evitam prietenii, care jucau continuu fotbal. Cu unul-doi dintre ei discutam cnd si cnd. si puneau anumite probleme, dar nu la intensitatea cu care o fceam eu.ntrebarea primordial, de al crei rspuns depindeau toate rspunsurile din lantul ntrebrilor mele, era: Exist sau nu exist Dumnezeu? La aceast ntrebare de fond ajungeam ntotdeauna atunci cnd m apucam s cercetez oricare dintre diversele probleme care m preocupau. Mi-am dat seama repede c raportarea mea la lume, maniera n care nfruntam toate evenimentele, ntreaga mea viat - depindeau n chip absolut de rspunsul pe care l-as fi dat la aceast ntrebare fundamental. M problematizam intens, citeam crti, discutam cu anumiti prieteni, dar nu aflam nici un liman.
Prietenii mei, ntlnindu-m n plimbrile mele solitare pe vreun pod sau prin pdure, la amiaz, m tachinau cu ntrebarea: Ce s-a ntmplat? Ai rspuns la ntrebare? Exist sau nu exist Dumnezeu?. Putini dintre ei mi ntelegeau si respectau zbuciumul. Ceilalti erau pur si simplu dezinteresati si preferau totdeauna jocul cu mingea. Dac n-as fi fost eu cel care i ajuta la lectii, si dac n-as fi fost att de nalt si de bine legat, n-as fi scos-o la capt usor cu ntepturile lor. Tata a remarcat frmntarea si dragostea mea pentru lectur. Rscolisem toat biblioteca din cas. Hai s te duc la un prieten de-al meu, s-ti dea niste crti. Are multe si bune, mi-a propus el.
Intr-adevr, ntr-o dup-amiaz am vizitat mpreun casa acelei cunostinte si am luat cteva crti. Cartea care ma influentat covrsitor a fost cea a lordului Bertrand Russell, reputatul umanist social-democrat si totodat fondatorul organizatiei Amnesty International. Era intitulat What I believe (Ce cred eu). Primul ei capitol, avnd n jur de saizeci de pagini, purta titlul Pentru ce nu sunt crestin. Aceast carte a schimbat cursul vietii mele. Din acea clip nu m-am mai preocupat de crestinism. Bertrand Russell se declara ateu; cartea n-a reusit totusi s m conving c nu exist Dumnezeu, dup cum nu m ncumetam nici s postulez cu certitudine existenta Lui. Problema a rmas suspendat, fr rspuns. Dar Russell a izbutit s m distanteze de religia crestin si de preceptele ei, fat de care n-am mai artat nici un interes. Adevrul este c nu ntlneam nici o replic serioas venit din partea crestinilor. Revistele si crtile crestine care mi-au czut n mini aveau un nivel pueril n comparatie cu cartea lui Russell. Nu intrasem nc n contact cu adnca traditie patristic. Lordul si fcuse datoria: mi-au trebuit alti zece ani pentru a decide s m nfrunt iarsi cu ntrebarea dinti -Exist sau nu exist Dumnezeu? ntre timp trecuser multe peste sufletul meu. Tentatii ideologice, teorii politice si filosofice, miscri sociale - precum cea din mai 1968, hippy, muzic rock, partide, sindicalism, night-cluburi si multe altele. Cutam cu patos odihna pe care o aduce adevrul.
Drama ta este c ai o minte strasnic - Mercedes! - dar n-ai frn. Din pricina aceasta te-ai lovit ru. nceteaz s mai faci experiente pe tine. Ct ai s rezisti? Mintea rabd mult, dar nu trebuie s o lovim, s vedem cnd va ceda, mi-a spus dup ani de zile printele Paisie, la prima noastr ntlnire.
ARIS HIPNOTIZATORUL
(Cinci ani mai trziu, pe cnd eram student la universitate)
Este o istorie ciudat, care a nceput si s-a terminat brusc. Eram un grup de studenti din anul II sau III, bieti si fete. Triam mai degrab cu indiferent si usurtate, mai ales c ne ntretineau printii nostri. Ne umpleam timpul cu excursii ori cu nesfrsite discutii pe teme sociale si politice, avnd n general un mod provocator de comportament si de viat. Interesul nostru ncepea acolo unde se termina universitatea. mi amintesc c n acea vreme am citit mult psihologie: Wilhelm Reich, Erich Fromm, Karl Jung, Sigmund Freud, Ronald Leingh si Richard Cooper; diversi mistici, de pild Vivekananda, Krishnamurti, Sutrele lui Buddha si ale lui Patanjali, dar si poeti ca Allen Ginsberg, Rabindranath Tagore si Khalil Gibran; de asemenea, lucrri precum cele ale lui Herman Hesse, Jack Kerouak, Fritjof Capra, Thimoty Leary, Lyall Watson, Barous -care ncercau s stabileasc paralelisme si sinteze ntre stiinta apusean si mistica oriental. Pornind de la premiza c stiinta apartine prin excelent Apusului iar mistica Rsritului, ei se strduiau s uneasc ratiunea cu intuitia. Se nscriau ntr-un curent larg, ntr-un demers care - asa cum vd c merg lucrurile - continu pn astzi, la dimensiuni si intensitti mai mari, n miscarea New Age, ai crei precursori au fost. Disimulate sub o precar masc stiintific, magia si misticismul cochetau deja cu lumea occidental care, n virtutea unui anumit reflex, tindea s prefere constructiile stiintifice. Cei mai multi dintre occidentali nu aveau absolut nici o tangent cu gndirea stiintific dar, cel putin n perioada aceea, fenomenul era la mod. Astzi, dup douzeci de ani, lucrurile par s se fi schimbat, deplasndu-se mai accentuat ctre latura ocultismului si a magiei pure. Universitatea ne interesa numai n perioada sesiunii, cu alte cuvinte numai trei luni pe an. Ne adunam asadar n cte o cas, pentru a citi si nvta mpreun, iar n lungile pauze ncingeam discutii, ascultam muzic, beam si fumam. Cum si-a fcut aparitia si cum s-a putut integra Aris, la cei 60 de ani ai si, n mijlocul tinerilor de 22 de ani, este un lucru demn de uimire! Acest aspect nu s-a clarificat niciodat. Era perioada examenelor si ne-am strns acas la unul dintre colegi, Pisoiasul, chipurile ca s nvtm. Acolo se afla Aris. nalt de aproximativ 1.80 m, slab, cu pr negru n jurul urechilor si o impresionant chelie. Se trgea dintr-o familie de oameni simpli si nu urmase nici o facultate - ceea ce era lesne de remarcat, de altfel. ns fusese si el acaparat din tinerete de interesul pentru fenomenele spiritiste. Era extrem de informat si, dup o discutie ndelungat pe aceast tem, ne-a mrturisit c el sfrsise prin a se atasa cel mai mult de practica hipnozei. Ne-a vorbit n detaliu despre lumea spiritelor, spunndu-ne insistent c este foarte frumos acolo, c se aude o muzic minunat (detectase negresit patima noastr, a tuturor, pentru muzica rock), c dup aceea te simti linistit si odihnit, c dobndesti puteri neobisnuite (s ajungi ntr-o clipit, spre exemplu, din Tesalonic n America de Nord), c ti se lrgeste constiinta s.a.m.d. Tema acestor puteri neobisnuite m-a incitat, cci se mula perfect pe convingerea mea c omul reprezint infinit mai mult dect o simpl roat dintat n mecanismul social, c dimensiunile si potentele lui sunt inimaginabile. MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 11 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Ne spunea: Exist corpul material, dup cum exist si corpul astral, mai subtil, simplu spus - sufletul, care prin hipnoz se desprinde de trup si poate cltori n spatiu cu o vitez colosal, desi nu se sustrage ntru totul legilor materiale. Asadar, dac cineva dintre noi accepta s fie hipnotizat de ctre el, ar fi experimentat o astfel de cltorie si ar fi intrat n contact cu fiinte spirituale. Toate acestea nu sunt nimic altceva dect conceptii orientale servite cu alt garnitur, adaptat de fiecare dat n functie de gusturile posibililor cumprtori. Imi nchipui c Aris nici nu putea gsi un caz mai bun dect al nostru. Crtile pe care le citeam ne inoculaser deja asemenea conceptii, si iat acum posibilitatea de a le pune n practic. Ne-a fcut diverse teste pentru a ne verifica receptivitatea si calittile de medium. Am acceptat cu totii s ne supunem acestor teste, n urma crora a stabilit c ne situam peste medie, iar eu si nc cineva aveam un nivel chiar si mai ridicat. Primul pas fusese fcut. ncepusem deja s participm. Exista ns la acest om ceva care nu-mi plcea. Un sentiment nedefinit. Ceva n gesturile lui, n comportamentul lui, care m stnjenea si m fcea s ezit. Dup ce a plecat, l-am bombardat pe colegul nostru cu ntrebri, dar n-am primit dect rspunsuri generale: c fratele lui l cunostea, iar el l ntlnise prin intermediul fratelui su, c era pensionar, fost functionar public sau cam asa ceva. Ne-a spus ns un lucru care ne-a impresionat. Fratele su acceptase s fie hipnotizat si, n timp ce se afla sub hipnoz, a putut s vad cu ochii nchisi un numr pe care Aris i l-a artat cu degetul, si s citeasc titlul unei crti! Apoi s-a hipnotizat el nsusi, si s-a pomenit din Tesalonic n Asprovalta, la 100 de kilometri deprtare, putnd vedea de sus traficul pe sosea! Ce se ntmplase, n realitate? Fcuse cu adevrat o cltorie astral? Este aceasta singura explicatie? Precum am aflat mai trziu, Biserica Ortodox are un alt punct de vedere.
Din nefericire, pe vremea aceea nu cunosteam marile primejdii duhovnicesti ascunse n spatele unor astfel de practici, ntruct nimeni nu ne avertizase asupra usurintei cu care demonii, ca entitti spirituale, intr pe calea hipnozei n contact nemijlocit cu mintea omului, nselndu-l si subjugndu-l treptat, pn la controlul total. Sunt implicate aici si capacittile demonilor de a-i induce omului perceptii senzoriale (inclusiv reprezentri vizuale) artificiale, pe de o parte, si de a interveni direct asupra unor evenimente din sfera realittii materiale, pe de alt parte. Noi ns ignoram cu desvrsire toate aceste aspecte, ntruct multe din mecanismele hipnozei ne erau prezentate ntr-o manier distorsionat, facil si apetisant, mi doream deja, din curiozitate, s ncerc. Nu frecventam des casa Pisoiasului... ns dup 20 de zile ne-am regsit acolo toti cei care ne adunaserm si prima dat. Aceleasi persoane, fr s ne dm ntlnire sau s ne ntelegem n vreun fel, ci pur si simplu ne-am pomenit cu totii acolo printr-o stranie... coincident! Am pornit din nou discutii n jurul acestor teme, nedumeriri si ntrebri, iar Aris ddea rspunsurile. M-am artat de acord s m supun hipnozei. Am fost cu adevrat hipnotizat, si am nceput s simt deslusit o anumit prezent. Un chip luminos, auriu, cu trsturi nedefinite, se interpunea
ntre mine si Aris. Mi-a spus s-l alung. Am ascultat, dar chipul pleca si revenea. Apoi m-a trezit. ns prezenta acestui chip o simteam n anumite momente n camer. L-am ntrebat ce era chipul acela. M-a linistit si am renceput discutia: alte ntmplri, alte exemple. De data aceasta a fost nduplecat prietenul meu M. s se lase hipnotizat. Urmream toti cu interes cum se relaxa, cum se cufunda, cum asculta de hipnotizator. Asadar, dup ce l-a adus la starea pe care o dorea, Aris s-a strduit s-l conduc undeva anume, dar acea prezent si-a fcut din nou aparitia. Un chip auriu, luminos, intra si se misca n acel spatiu. M. a spus c ochii acelui chip sunt ca si cei de pisic. Dup ce s-a strduit fr succes s-l alunge, M. a nceput s ne spun unde simte exact c se afl acea entitate n camer. Ciudat este c simteam si eu acelasi lucru, iar perceptiile mele coincideau cu cele pe care le relata M. Aris l-a trezit peste putin timp, iar interesul crescuse: ce era acea prezent? Era un spirit? Ce fel de spirit, bun sau ru? n timpul acestei ncercri de analiz, att eu ct si M. (precum mi-a mrturisit pe drum) am continuat s simtim acea entitate printre noi. Devenise subiectul discutiei. Am nceput s citim cu mai mult atentie crti care se refereau la aparitii ale spiritelor. Cutam cu predilectie asanumitele crti de magie alb, ntruct triam pe atunci cu impresia c exist o diferent de fond ntre magia alb si magia neagr.
Simptomele
n general nu sunt fricos. Nici noaptea nu mi se ntmpl s am senzatii de fric. De multe ori hoinream, n noptile cu lun, prin pdurea Tesalonicului. Dormeam si afar, n natur. Trziu n noapte, pe la orele 2-3, mi plcea s m plimb singur pe strdute mrginase, romantice. ndrgeam mai ales plimbrile prin locuri care pstrau atmosfera unor alte epoci. Dup hipnotizare, ns, am nceput s dobndesc diferite perceptii ciudate. Auzeam zgomote, izbituri, iar prul mi se zburlea din pricina simtirii unei prezente stranii. Auzisem despre anumite case vechi din oras bntuite de stafii, si - avnd curiozitatea incitat prin hipnoz si crezndu-l pe Aris cum c am o intuitie bun, peste medie - mam dus s descopr... misterele, plimbndu-m noaptea mprejurul acelor imobile. Zgomotele respective continuau s m nspimnte... n realitate, nu zgomotul este cel care te ngrozeste, ci nefireasca lui provenient, senzatia c este produs de ceva cu totul neobisnuit. De pild, atunci cnd nici o frunz nu se misc, nu exist nici urm de curent, iar o us interioar se izbeste cu o putere nfricostoare, aproape s ias din toc. Alt dat - ca si cnd s-ar rupe ceva la zece centimetri n fata ta; alte ori - una, dou, trei lovituri consecutive n jurul tu si... constati c nu exist nimic. Nu se vede absolut nimic. M enervam pe mine nsumi, spunndu-mi: Ce tot dai important prostiilor stora?. ns ele se succedau permanent si pretutindeni. Fceam eforturi s le ignor. Dup aproximativ o lun, n timp ce m plimbam cu prietenul meu M., ni s-a nscut amndurora dorinta de a-l vizita pe Pisoias. Ne-am schimbat asadar planurile, si peste putin vreme ne-am aflat la el acas. Aris era acolo, n curnd ne-am adunat cu totii. Din nou, exact aceleasi persoane! MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 13 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Am acceptat iarsi s fiu hipnotizat. De aceast dat m-am vzut pe mine nsumi de undeva din afara trupului: m plimbam prin camer si fceam diverse lucruri pe care mi le dicta hipnotizatorul. Multe dintre acestea reuseau, precum m-au ncredintat prietenii mei, prezenti n camer. Apoi au fost hipnotizati si altii. La sfrsit, Pisoiasul nea povestit urmtoarea ntmplare. Pentru a verifica dac aveau loc realmente aceste cltorii astrale, adic dac sufletul prseste ntr-adevr trupul, sau la mijloc erau simple fantasmagorii, s-a fcut acest experiment: Aris l-a hipnotizat pe Pisoias si l-a trimis acas la o prieten, s vad ce face. Citea. L-a pus s o ciupeasc tare de brat, mai jos de subsuoar, att de tare nct s-i fac un semn. Este putin probabil s se loveasc cineva n acel loc. Hipnotizatul a fcut ntocmai. Apoi s-a trezit si au mers cu totii mpreun la casa cunoscutei. Au gsit-o citind! I-au cerut s le arate mna... ntr-adevr, vntaia exista! Au vzut toti semnul. Au ntrebat-o unde s-a lovit. Le-a rspuns intrigat c putin mai nainte, pe cnd citea, a simtit o durere puternic, asemntoare unei ntepturi, dar nu i-a dat important... Au cooptat-o apoi si pe ea n grup. Binenteles c nu mi-am pus atunci serios problema identittii reale a celui care o ciupise pe fat: putea fi la fel de bine un spirit trimis de hipnotizator, si nicidecum sufletul sau corpul astral al Pisoiasului. Nu era deloc exclus ca acest hipnotizator s fie un mag avnd niste demoni n slujba lui. De vreme ce acceptam existenta corpului astral, a sufletului, a lumii spirituale, de ce n-as fi acceptat n consecint si existenta fiintelor spirituale malefice, a demonilor, despre care ne-a avertizat Hristos nsusi? De ce as fi admis explicatiile hipnotizatorului mai curnd dect nvttura Bisericii? Dar cine credea pe atunci n Biseric si n nvttura ei? Nici mcar nu cunosteam ceea ce nvat Biserica Crestin despre aceste fenomene. Respingeam pur si simplu tot ce ar fi venit din partea ei, tot ce era crestin... Aveam deja imense prejudecti! Eram cu totii atrasi de acest mister. Aproape mereu apreau acele chipuri ciudate care ne nfricosau, ns ncepuserm s ne obisnuim. Ne-am ntlnit si-n alte dati. M. a fost cel care a observat, a cincea oar cnd s-a ntmplat, c Aris ne aduna totdeauna laolalt, fr nici o nstiintare prealabil. Adic, ntr-o dup-amiaz anume ne rsrea tuturor n minte ideea de a trece pe la acea cas, fr nici un motiv, iar acolo se afla Aris. Si nu aveam n acea perioad nici o legtur cu proprietarul casei, nu obisnuiam s mergem acolo. Faci ceva, de reusesti s ne aduni? l-am ntrebat. Ei, uite, zic si eu: Dac n-au ceva mai bun de fcut, s vin pe-aici! a recunoscut el.
Asta nu mi-a plcut deloc. Era semnul c dobndise deja o oarecare putere, o oarecare stpnire asupra noastr, iar aceasta fr ca cineva dintre noi s i se ncredinteze de bun voie. Ne putea influenta gndirea si dorinta? n ce msur? Dar dac i-am fi stat mpotriv? ns, pentru a i ne mpotrivi trebuia mai nti s constientizm, iar apoi s cunoastem n detaliu tehnicile acestui... rzboi. n vreme ce noi eram pe atunci cu totul neinstruiti. ntre timp ncepuser s ias treptat la iveal viclenia si duplicitatea n comportamentul acestui om, astfel nct am devenit mai circumspect si mai precaut, ns fr a nceta s merg la aceste adunri. Mi-a dat adresa casei sale, spunndu-mi c-l pot gsi acolo. Pretindea c este crestin, c are acas icoane si candel, dar pe preotii Bisericii i socotea inferiori, tratndu-i ca pe niste necunosctori. Avea adic un fel de legtur cu Biserica, dar asa cum i era
lui pe plac. Si Evanghelia o tlcuia ntr-o manier personal, conjunctural, dup cum i convenea, ignornd diferite pasaje care nu i se potriveau. ***** n acea vreme s-a petrecut urmtorul fapt: ntr-o noapte m ntinsesem n camera mea, avnd usa nchis, ntreaga camer era bine luminat de neonul de pe strad. Altfel spus, dac m trezeam noaptea, puteam vedea chiar foarte bine. Au renceput acele zgomote ciudate. Lovituri bruste n bibliotec, n geam. Inexplicabile... Orice mobil trosneste cteodat noaptea, dar acum era cu totul altceva. Plesniturile erau att de puternice nct m miram c nu aud printii sau c nu se rupe mobila. Si, n acelasi timp, simtmntul unei prezente n camer, care m nfricosa. M-am ridicat si am deschis usa, ca s m simt mai aproape de ai mei. M-am enervat pe mine nsumi si am nchis-o la loc. Cnd era pe cale s m rpeasc somnul, iarsi izbituri; m desteptam nfricosat, deschideam din nou usa. Astfel s-a ntmplat de trei ori la rnd. Ctre sfrsit m enervasem ru de tot. Am trntit usa, l-am njurat n gnd pe cel care m deranja si m-am hotrt s-l ignor pur si simplu. Am adormit, si de data aceasta m cuprinsese un somn adnc. Zgomotul pe care l-am auzit apoi a fost foarte puternic si slbatic. Am srit din pat si mi-am dat seama c un ntuneric suprafiresc umpluse toat camera, n vreme ce lumina neonului, n chip straniu, nu mai lumina n interior: acest ntuneric o mpiedica s ptrund n camer. Nici mcar nu prea a fi un ntuneric propriu-zis, ci o anumit fiint constient. Aceasta, iar nu zgomotul, a fost cea care m-a ngrozit, si atunci am scos un strigt: Hristoase al meu!. Indat dup strigt, a aprut ntr-un colt al camerei silueta luminoas a unui om. O lumin alb, transparent, ciudat, care ns m linistea; m-a umplut de dulceat, mi-a alungat orice fric, mi-a dat o sigurant de neclintit. Numai ce am vzut-o si m-am linistit, m-am culcat si am adormit. ntreaga scen nu trebuie s fi durat mai mult de cteva secunde. Dimineat am fost descumpnit, reamintindu-mi evenimentele din cursul noptii. Desigur, nu puteam da nici o semnificatie precis acestor ntmplri. Orice explicatie prea admisibil. N-aveam nici un criteriu de judecat, nici un reper pentru a discerne. n orice manier ar fi prezentat cineva lucrurile - ar fi constituit o probabilitate pe care n-o puteam exclude din calcul. Astzi cred c a fost un ajutor de la Hristos. Cnd l-am ntlnit cu proxima ocazie pe hipnotizator, i-am descris cele ntmplate. Iat ce mi-a spus: Nu te teme! Am uitat s te avertizez mai dinainte. Se strduiesc s te nfricoseze, acum c ptrunzi n lumea spiritual, ca s te opreasc. Strig-m, si voi veni s te ajut. Nu te teme! Am uitat!? Ce voia s nsemne am uitat? Nu-l credeam. Pur si simplu ne ascundea pericolele. Ne expunea unor riscuri. Ne folosea. El nu se hipnotiza niciodat pe sine nsusi. Nici pe copiii si nu-i amesteca vreodat n aceste lucruri. Cu astfel de fenomene nspimnttoare s-au confruntat si alti prieteni ai mei. Si apoi, ce voia s spun prin Strig-m, si te voi ajuta? Adic vom avea si nevoie de el acum? Vom depinde de el? Si de ce s-l strig pe el? Nu se cuvine s strig Hristoase al meu? Este rusinos? Sau este Aris mai bun? MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 15 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Dup astfel de ntmplri, multi dintre participantii la ntlniri nu s-au mai artat dornici s continue. Eu eram mcinat de curiozitatea de a afla ce se ascunde n spatele tuturor acestora. Am continuat numai pentru a descoperi adevrul. ns Bunul Dumnezeu a gsit modalitatea de a m scpa din minile lui Aris. A fcut ca lucrurile s evolueze astfel nct el s ajung n situatia de a m evita. Iat cum: O tnr domnisoar cunoscut mie se ntorsese din strintate, unde studia. Acolo devenise dependent de heroin. Era junkiel Priza fr nici o msur. si periclitase de mai multe ori viata administrndu-si supradoze. Voiam s o ajut. M-am gndit asadar s fac apel la Aris, care s o determine prin hipnoz s abandoneze drogurile. El pretindea c tocmai acestea sunt cazurile n care se poate folosi pozitiv hipnoza. Am dus-o acas la el si i-am explicat situatia. n cele din urm a hipnotizat-o, dar... n-a izbutit nimic. Hipnotizarea sa dovedit ineficient. Fata a continuat ani de zile dup aceea s foloseasc heroina. Rezultatul a fost c Aris s-a temut ca nu cumva s aib de-a face cu politia, asa c n-am mai avut nici o ntrunire ntmpltoare. Ct despre aceast tnr, a scpat de patim atunci cnd, dup ani de zile, i-am cerut printelui Paisie s se roage pentru ea. A scpat din ghearele mortii, iar acum este un om normal. Nimeni dintre cunoscuti, inclusiv eu, nu credeam s mai existe pentru ea vreo cale de salvare, cci starea de dependent i era att de avansat nct si pierduse absolut orice instinct de autoconservare, ba chiar si fcea ru cu fiece prilej. Acum, binenteles, s-a schimbat cu desvrsire.
ALEXANDRA
n acele zile o cunoscusem pe Alexandra, n niste mprejurri cu totul ciudate. Ne-am ntlnit la Universitate si mi-a dat adresa. Dup cteva zile m-am dus s o caut. Am parcat masina pe o strdut ngust, cu intentia de a cobor s caut strada. ns am parcat chiar la zece metri de poarta ei. nainte de a cobor bine din masin, am vzut-o deschiznd poarta si cercetnd drumul cu privirea. S-a apropiat de mine unduindu-se. Chiar acum te asteptam, mi-a spus. Eram amndoi uimiti si simteam c ceva bizar se ntmpl. Mai trziu, cnd ne aflam mpreun, se petreceau lucruri stranii. Am ncercat la un moment dat s-i vd aura, prin tehnici pe care le cunosteam din crtile de yoga. Ea mi se mpotrivea. Au nceput apoi acele zgomote ciudate, dar nu s-a speriat. Pn cnd, deodat, o us din interior s-a trntit brusc, foarte tare. Toate geamurile erau nchise. Nici urm de curent. Un fapt cu totul suprafiresc. Ne-am ngrozit. S-a apropiat si a czut n bratele mele, aproape plngnd. De atunci nu mi s-a mai mpotrivit.
Care era secretul Alexandrei?

Cnd i-am vorbit despre hipnoz, yoga, magie, mi-a spus urmtoarele: - Una dintre bunicile mele obisnuia s descnte. Cu putin timp nainte de a muri, mi-a dezvluit mie rugciunea pe care o rostea ca descnt. O putea destinui unui singur om, si m-a ales pe mine. N-am dat mult important. Odat, un verisor de-al meu a fost deocheat: l durea capul, avea o stare de somnolent continu, ajunsese ca un ntng. Atunci, pentru prima dat n viata mea, am descntat. El si-a revenit imediat, dar eu am suferit timp de 24 de ore. Eram pe atunci singur n apartamentul printilor, n Atena. Am nceput s simt prezente ciudate. Luminile se stingeau si se aprindeau. Numai n apartamentul meu. Am iesit pe balcon, socat. Am dat s intru n cas si am vzut perdelele suspendnd drepte, paralele cu tavanul. Cu totul supranatural. Mi s-a tiat respiratia. Nu ndrzneam s intru n apartament. Am petrecut toat noaptea pe balcon, stpnit de fric, fumnd si ascultnd muzic. ndat ce s-a fcut ziu am plecat, si m-am ntors dup cteva zile, cnd au revenit ai mei din cltorie. Cu timpul i-a disprut frica, si din cnd n cnd mai descnta. Iat, asadar, care era harisma Alexandrei. Eram, prin urmare, doi nvtcei. Ea ns se temea s mearg mai departe, n vreme ce eu ardeam de nerbdare s ajung pn la capt. Ciudat este c eram amndoi... materialisti. Citiserm marxism, materialism dialectic, iar fundamentul nostru filosofic era unul materialist. Nu credeam n diavol, nici n maniera duhovniceasc de explicare a lumii sau a istoriei. Pe de alt parte, admiteam tot ceea ce provenea din domeniul magiei, n vreme ce orice provenea din domeniul religiei socoteam c este amgire sau putintate de minte. Era o contradictie flagrant, pe care nici mcar nu o constientizam pe vremea aceea. Aveam 19 ani. Nu pstrasem, din vrsta copilriei, nici o legtur cu religia. Dimpotriv, eram mai degrab marxist. Discutnd cu prietena mea, i-am spus totusi un lucru pe care l simteam instinctiv.
Asadar, pe planeta Pmnt se desfsoar un nfricostor, un urias rzboi. Nu exist colt n care s nu se dezlntuie acest rzboi. Cmpul acestui rzboi sunt mintile si inimile oamenilor. Hotrrile pe care le lum, alegerile pe care le facem, modul n care nfruntm evenimentele vietii, fie ne conduc pe drumul cel bun, fie ne abat ctre fundturi dezastruoase. Fie cstigm viata, cunoasterea, bucuria, fie esum si ne ndreptm spre moarte, necunoastere, durere si tristete. Avem vrjmasi care ne ursc cu slbticie. Vor s ne distrug cu desvrsire. S ne nimiceasc. Ei url cu neasemnat ur mpotriva noastr si uneltesc, cu pervers viclenie si vigilent, planuri perfide, pentru a ne nsela si a ne conduce, ncetul cu ncetul, la dezastru, la nenorocire, la moarte. Se strduiesc s biruiasc mintea omului. S o obtureze, s-i nchid orice fereastr care poate primi lumina vreunei cunoasteri substantiale. S o mpiedice n a-si constientiza demnitatea si mretia. S o conving s se vnd foarte ieftin, pentru o piatr lucitoare, spre exemplu. Fac tot ce le st n putere spre a o deturna ctre un drum gresit. Vrjmasii nostri sunt persoane. Au nume. Sunt perfizi, zelosi, depun eforturi nentrerupte n acest scop. Conlucreaz perfect, apartin aceleiasi specii, aceleiasi rase. Lupt cu omenirea n ansamblul ei, dar si cu fiecare individ n parte. Mai ales dac vreunul dintre noi este pe cale s le scape, sau dac cineva i detecteaz. Astfel de indivizi se afl sub o special urmrire si presiune din partea lor. Destui oameni i-au descoperit de-a lungul veacurilor. Multi dintre ei au trecut de partea lor, fie dorindu-le intimitatea, fie atrasi si nselati de ctre ei. Unii ca acestia se afl sub directa lor stpnire. Le slujesc, le sunt robi, le faciliteaz planurile, si drept rsplat sunt ajutati de ctre ei pe parcursul acestei vieti. Spre exemplu, dobndesc cu usurint pozitii privilegiate, stpnire peste alti oameni, bogtie, si orice altceva ar cere. Desigur, triesc primejdios si sub imperiul fricii. O adnc, permanent si dezndjduit frica. Stpnii lor i ursc si pe ei, pentru faptul c sunt oameni. De altfel, i socotesc dispensabili. Asa se face c de multe ori ura si furia stpnilor se descarc asupra lor. Sunt nefericiti si terorizati. Mai exist si ceilalti oameni, care i-au descoperit si i-au dat n vileag pe acesti dusmani ascunsi ai nostri, care au nteles dimensiunea vicleniei, dar si a stpnirii lor asupra acestei lumi. Aproape c ne-au biruit. Omenirea este supus lor dac nu n ntregime, atunci cel putin ntr-o msur urias. Si totusi, aceste persoane aleg s li se mpotriveasc. Nu se sperie de puterea lor. Nu se tem de osteneal, de primejdii. Aleg mai curnd s moar n aceast nfricostoare confruntare, luptnd cu hotrre mpotriva lor, dect s li se alture. Pentru mine, ei sunt ceea ce numim eroi. M minunez de ei. Sunt cei care ndur presiunea din linia nti, pentru ca noi, cei din spate, s avem o oarecare usurare. Eu m temeam (si poate m tem si acum) s intru n linia nti, preferam s m bucur de viata din spatele frontului. ns multi dintre acesti eroi i-au nimicit pe vrjmasii nostri. I-au nvins n confruntri directe. Dusmanii nostri se tem de ei. Si cel mai mult se tem ca nu cumva acest fapt s ajung cunoscut si de ctre ceilalti oameni. S nu prind curaj de pe urma biruintei lor si alti oameni, si s voiasc a le urma exemplul. S nu se creeze un anumit curent, o miscare n mas a omenirii n aceast directie. S nu-si piard, adic, prada la nivel de mase. Pentru c exist MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 18 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
ntotdeauna aceast posibilitate, a desvrsitei transformri a oamenilor. Spre a evita o asemenea evolutie a lucrurilor, inamicii nostri se strduiesc s oculteze faptul existentei unor astfel de persoane, fie prin calomnie, fie prin denaturare, fie prin tcere. Acesti vrjmasi nu numai c ne ursc, dar n acelasi timp se si tem de noi. Nu pentru ceea ce suntem, ci pentru ceea ce putem deveni. Pentru valentele noastre potentiale, care le sunt cu mult superioare si pe care vor s le zdrniceasc, n asa fel nct ele s nu devin niciodat realitate, cci n acest caz i-am depsi cu mult. n confruntarea aceasta se angajeaz fiecare n parte... Izbnda sau esecul sunt personale. Cel care a biruit si s-a sustras influentei vrjmasilor poate sftui, poate cluzi, poate arta drumul. De noi depinde s vrem s ne mobilizm. S vrem s luptm. Noi trebuie s contribuim cu vointa noastr... Pentru mai departe exist ajutor, mare ajutor. Un astfel de nvingtor asupra vrjmasilor era si printele Paisie, pe care nc nu-l cunoscusem.
CINEVA INVIZIBIL M LOVESTE

Intmplarea de mai jos s-a petrecut tot n acea perioad a studentiei. M dusesem la Alexandra acas. Ne cunoscuserm cu cteva zile mai nainte. Era si ea implicat n yoga. Fostul ei prieten practica yoga si vizitase India de cteva ori. A gtit si ne-am asezat la mas. Conversatia noastr se depna n jurul temelor legate de ocultism, yoga, magie, capacitti paranormale etc. Brusc, au nceput iarsi straniile izbituri. Ne-am privit. Crezi c-i gelos prietenul meu? a ntrebat ea rznd. Prostii, am rspuns.
Ne-am continuat masa si discutia. Dup o jumtate de or - Bum! - s-a auzit ca o lovitur deasupra usii. Aceasta sa trntit att de tare, nct am crezut c s-a rupt. Era suprafiresc... Fata s-a speriat. Am srit n picioare: Cine esti? Nu mi-e fric de tine! (Am apucat usa, am deschis-o, am nchis-o. Am rs ironic.) Dac esti vrjitor, vino s ne socotim, am spus provocator. (Nu s-a ntmplat nimic.) O fi prietenul meu, a zis ea. Hai, mi! N-avem si noi dreptul s stm de vorb, adic? Oricine ar fi, n-are nici un drept. E un necioplit! am exclamat eu rznd. Uit totul, hai s ne vedem de treab.
A prins repede curaj. Am uitat de cele petrecute. Timpul trecea repede si agreabil. Aveam preocupri comune si discutiile ne ajutau s ntelegem mai profund unele lucruri. Trecuser destule ceasuri. Uitaserm amndoi cu desvrsire ce se ntmplase. Eram absorbiti unul de cellalt. Deodat am simtit o lovitur n spate, ca si cnd m-ar fi izbit cineva puternic cu un lemn lung si gros. Am zbierat cumplit din cauza durerii. Am srit ca un arc si m-am apucat cu minile de sale. Ce se ntmpl? m-a ntrebat speriat, plin de nedumerire. Cineva m-a lovit n spate!
M-a privit contrariat. Nu numai n camer, ci n tot apartamentul nu eram dect noi doi. Alt dat s nu-l mai provoci, mi-a spus. Las-l ncolo de gelos, am rspuns si m-am asezat alturi de ea.
Spatele m-a durut dou-trei zile dup aceea. M mir astzi de usurtatea cu care priveam totul pe atunci. Cum de treceam cu atta superficialitate peste astfel de ntmplri? Eram prea tineri, sau prea frivoli?
UN VIS CIUDAT
n perioada aceea nu m implicasem nc n Mind Control, nici nu aveam multe contacte cu yoghini din ashram, si trecuse destul timp de cnd ntrerupsesem legturile cu hipnotizatorul. Asadar, ntr-o sear am avut urmtorul vis. Mergeam pe un drum de tar. Pe marginea drumului sedea o creatur ciudat cu aspect omenesc, de nltime medie, bine legat, cu brate groase si o coad lung si viguroas. Capul prezenta att trsturi umane ct si animale, era complet chel, avnd urechi lungi, ascutite, si dou cornite mici n vrf. ntreaga suprafat a pielii i era de culoarea bronzului. Sedea pe pmnt, la marginea drumului, si m privea. Imediat ce l-am vzut, m-am nfiorat. Mi-a fost apoi rusine de frica mea - era la mijloc si trufia vrstei -astfel nct am continuat s naintez temerar. Ce treab am eu cu sta?, mi-am zis. Nici una! Nu-l cunosc! O s-l ignor! Voi trece ca si cnd n-ar exista. Indat ce am ajuns n dreptul lui, dintr-o sritur s-a npustit asupra mea, m-a trntit fr nici o dificultate la pmnt, m-a muscat si m-a btut mr. Eram cuprins de tremur. M-am nspimntat nc si mai tare, ntelegnd c sinele meu nu avea nici o putere s i se mpotriveasc. Toate membrele mi paralizaser si deveniser inapte s schiteze pn si cel mai mic efort. Nu-mi puteam misca nici mcar degetul mic. Nici vorb de lupt. Eram cu totul lipsit de aprare, neputincios, czut prad n minile lui. Dup ce m-a tot muscat si lovit, s-a fcut nevzut, si abia atunci am nceput s m misc putin cte putin, amortit. n dimineata urmtoare, m durea trupul exact n punctele n care m lovise. M-am sculat din somn si m simteam ca si cnd as fi mncat btaie n realitate! M miram... Bine, visu-i vis, dar ce-i cu durerea fizic?. Eram uimit, ns nu puteam gsi vreo explicatie, nici despre durerea din trup, nici despre ciudata creatur din vis. As fi uitat-o cu desvrsire, dac nu s-ar mai fi ntmplat ceva straniu. Dup cteva zile a venit prietena mea si mi-a zis: Am avut un vis ciudat despre tine si m-am speriat. Ai grij s nu ti se ntmple ceva ru! Un om-animal ciudat, cu o mciuc ce-i iesea de la bru, te trntise jos si te btea. I-am cerut amnunte, si am constatat c vzusem amndoi aceeasi creatur. Am fost uluiti, dar am uitat totul foarte repede, preocupati cu aventurile noastre amoroase. Ce fusese acel vis? O prevestire? Declararea unui rzboi nevzut sau adeverirea existentei unei dominatii strine asupra propriei mele persoane? n acea vreme mi fcea curte o cunostint a prietenei mele. Att eu ct si prietena mea o ntlniserm de curnd, dar ne legasem de ea foarte strns. Prietena mea devenise ntre timp geloas si mi adresa chiar reprosuri. Tnra aceasta nu-mi fcuse niciodat vreun avans explicit, dar se creaser adesea situatii n care s-ar fi putut ntmpla ceva. Dormiserm de multe ori n casa ei mpreun, n acelasi pat. Ne limitasem ns la att, cci nu doream s merg mai departe. Nu-mi plcea ca femeie, o preferam ca prieten. La un moment dat am purtat amndoi o conversatie bizar, pe care a nceput-o ea. Ne-am vorbit uznd de toate insinurile erotice posibile, fr s spunem lucrurilor pe nume, dar att de limpede nct m-am si mirat de inventivitatea noastr. Era o discutie foarte subversiv, la captul creia eu i-am spus limpede c nu sunt atras de
ea, drept pentru care mi-a dezvluit ct de ofensat se simte. N-am luat-o n seam, ns mi-a spus ceva ciudat, care semna cu o amenintare mascat. A zis: Bine, eu astept s-mi vin rndul n septembrie!. Ne aflam pe atunci n iunie. Dup aceast discutie, raporturile noastre au reintrat n normal. ncetul cu ncetul a devenit ns foarte lipicioas fat de prietena mea, nct am nceput s m nelinistesc. Se uitau dup diferiti tineri. Eram gelos, dar nu puteam face mare lucru, cci eram si eu prins n cele de zi cu zi. ns constatam cu uimire ct de profund ajunsese s-si exercite influenta asupra prietenei mele. De altfel, era familiarizat cu ocultismul si cu toate derivatele lui. Citea autori precum Omraam Aivanhov, Carlos Castaneda sau Gurdjieff, era la curent cu nvtturile sufi ale lui Inayat Khan si cu tot felul de scrieri magico-mistice. Avea ns si o ndeletnicire practic: deseori ne ddea n crti. Nu n cele obisnuite, ci ntr-unele de tarot, pe care le cumprase dintr-o librrie masonic. Devenise specialist! Cunostea o femeie care era extraordinar de priceput n a folosi astfel de crti si ghicea multe lucruri din viitor. Cel putin asa pretindea. n afar de datul n crti, aceast doamn avea si alte aptitudini. Cunostinta noastr o luda deseori extaziat, si ntretinea legturi strnse cu ea. A nceput s o ia si pe prietena mea acolo. Nu stiu ce lucru necurat s-a fcut! Nu cunosc exact, dar judecnd dup ntmplri se pot extrage oarece indicii. Oricum, la sfrsitul lui septembrie mi-am amintit de amenintarea ei voalat: Bine, eu astept rndul meu n septembrie!. Din luna septembrie, dup un sir de uimitoare coincidente si de stupide nentelegeri, m-am desprtit de prietena mea. Dar n-a fost numai att. n viata mea toate lucrurile au nceput s mearg anapoda, si sufeream de o adnc durere sufleteasc ce m conducea spre nebunie si m mpingea ctre sinucidere. Ai fi zis c se prbusise cerul peste mine. Dar ce se ntmpl? - m ntrebam adesea. M simteam ca si cnd cineva se lupta cu mine n ascuns. Ca si cnd si-ar fi fixat drept scop al vietii sale s m distrug. Am aflat de la o cunostint comun c aceast fat, pe care o respinsesem ca partener de dragoste, mpreun cu ndrumtoarea ei care ghicea n cafea, ddea n crti si fcea si altele asemntoare, discutaser deseori pe seama mea la ntlnirile lor si m aveau drept tint a activittilor lor de sorginte ocult. Acest neverosimil sir de coincidente, de nentelegeri, de nenorociri, de durere sufleteasc si confuzie, care mi s-au ntmplat n acea perioad, s-ar fi putut oare datora practicilor magice ale acestor doamne? Ar mai fi avut oare aceste doamne vreo putere asupra mea dac eu as fi trit o viat crestineasc? Cu sigurant c nu. Viata mea inadecvat era cea care ddea drepturi diavolului - cci el era domnul respectivelor doamne. Ti-au fcut vrji, m-a prevenit un oarecare btrn foarte versat care m simpatiza... Atunci am rs. Rul se fcuse, dar Dumnezeu, Care a ngduit acest lucru, avea s scoat un infinit mai mare bine din aceast ntmplare mai trziu. n scurt timp l-am cunoscut pe printele Paisie, care m-a ajutat s depsesc si acest rzboi, acoperindu-m ca pe un pui de gin cu aripile sale duhovnicesti. Iar ceea ce i s-a ntmplat apoi prietenei care mi-a provocat toate aceste neplceri a fost cu mult mai ru dect durerea mea sufleteasc. ns Dumnezeu o va ajuta, asa cum m-a ajutat si pe mine. Aveam n jur de 20 de ani pe atunci si eram deja implicat n astfel de activitti! Ce s-ar mai fi putut aduga?!
DEMOSTENE MASONUL
Prietenul meu M. locuia mpreun cu cineva din Atena, pe nume Kostas, student la stomatologie. La acesta venea n vizit de cteva ori pe an un vr din Atena pe nume Demostene, si rmnea la ei cteva zile. Demostene era cu doi-trei ani mai mare dect noi. Lucra pe atunci la o firm de turism. Era mason. Venea, asadar, si se ncingeau discutii filosofice despre om, despre lume, despre Dumnezeu, despre tehnici magice s.a.m.d. Lui M. i fcea plcere s discute cu el, ntruct poseda multe cunostinte. Se mrginea ns la att. Nu avea ncredere n el, socotindu-i pe masoni dubiosi. Nu agrea activitatea lui, precum avea obiceiul s spun. Odat, pe cnd discutau despre tehnici oculte, M. l-a luat peste picior, iar Demostene s-a enervat. Apropiindu-se de fereastra lui M., a suflat pn ce a aburit geamul, si a schitat cu degetul niste forme ciudate. Apoi a bolborosit ceva, fr s nteleag nimeni ce spune. Dup ce a terminat, a continuat discutia. Foarte trziu, pe la 2-3 dup miezul noptii, au mers s se culce, cei doi veri mpreun, iar M. singur n camera lui. Iat ce povesteste el nsusi despre experienta sa: Numai ce m ia somnul si - dang! - aud o lovitur n geam si sar din pat. Potoleste-te, mi zic n sinea mea, dup care m culc la loc. Peste putin - poc! - o lovitur si mai puternic. Sar iarsi, speriat si enervat. Am fumat cteva tigri, am czut pe gnduri si am concluzionat c sunt nc sub influenta discutiei cu Demostene; m-am linistit si mam culcat la loc, dup ce mai nti am deschis fereastra si m-am asigurat c nu e vorba de vreo glum. De data aceasta am adormit bine. Lovitura s-a auzit ns din nou, puternic si slbatic. Primul lucru pe care l-am zrit ndat ce am deschis ochii a fost forma pe care o desenase Demostene si ciudatele litere-simboluri, care erau luminate de neonul de pe strad. Geamul se sprsese exact n acel punct. M-am nfricosat. Am srit din pat, am alergat n cealalt camer si l-am trezit pe Demostene. A venit mpreun cu Kostas. Numai ce a vzut fereastra si s-a nglbenit de fric. A sters ct a putut de bine acea form. Ceea ce m-a impresionat a fost faptul c el se speriase mai ru dect toti. Restul noptii l-am petrecut cu luminile aprinse, fumnd mpreun. Nimeni n-a ndrznit s mai doarm. n alt ordine de idei, Demostene si schimba deseori serviciul, ntr-o perioad n care era greu s gseasc cineva de lucru. Apartinea lojei engleze, mi se pare, si mergea mpreun cu Kostas pe la diferiti studenti, strnindu-le entuziasmul. La unii mai naivi avea priz. Ne spunea cte ceva despre Masonerie, si de la el am aflat pentru prima dat c, ncepnd cu anul 1980, la nivelul mai-marilor Masoneriei se luase hotrrea de a se face cunoscut publicului larg ntreaga gnoz. Si cnd spunea gnoz ntelegea - fireste - ocultismul si toate cele legate de magie. Ne-am ncredintat noi nsine de acest fapt pentru c, dac pn acum ctiva ani foarte putini indivizi erau initiati si se ocupau cu ocultismul, acum se nmultesc continuu si se auto-popularizeaz impetuos, prin declaratii publice si dezbateri pe aceste teme.
Cele relatate aici se petreceau pe vremea cnd fcusem cunostint cu Aris hipnotizatorul. Era cam n aceeasi perioad. Pentru rigoarea istorisirii, voi relata si alte cteva evenimente notabile. Dup aproximativ un an de zile, am mers acas la Kostas, care locuia cu prietena lui, student la medicin. Studiau o carte de vrjitorie care continea si invocri demonice. Cuprindea numele si specialitatea demonilor, precum si modul n care i poti chema. Erau putin speriati, dar pe de alt parte nici nu aruncau cartea. Dup mai putin de un an, au nceput s aib probleme n relatia lor. Sufereau mult. Fata a ajuns pe la psihiatri. si pierduse echilibrul mental, si czuse totodat prad depravrii. O auzeam pe la petreceri spunnd cuvinte murdare fat de cunoscuti si necunoscuti, nnebunise, sau o stpnea un spirit, un demon? Ultimele vesti pe care le-am avut au fost c printii ei alergau cu ea pe la mnstiri, cci fuseser dezamgiti de doctori. Kostas suferea teribil! Eu atribui acest ru preocuprii lor pentru vrjitorie, cci dintru nceput diavolul a fost ucigas de oameni si tatl minciunii, dup cuvintele Scripturii. Nu este deloc exclus ca cei doi s nu se fi mrginit doar la a citi acea carte, ci s fi si fcut vreo invocare demonic. n felul acesta au dat drepturi diavolului si demonilor lui s aib stpnire asupra vietii lor. Fie si simpla existent n cas a acestei crti i punea n pericol duhovnicesc, din pricina energiei demonice care i putea influenta; cu att mai mult cu ct se apucaser s si studieze. Binenteles c vrul Demostene, care ne deschisese asemenea crri, n-a putut s ajute, n ciuda tuturor tehnicilor pe care le cunostea: Corb la corb nu scoate ochiul. De la Demostene am auzit pentru prima dat de Noul Mesia, de Noul Hristos '. Acesta va veni s conduc omenirea ctre Noua Er, anume Era Vrstorului. Ne-a spus chiar c Noul Mesia se nscuse deja si avea s-si nceap activitatea public la vrsta de 33 de ani. n vremea aceea nu se prea auzise despre astfel de lucruri. Astzi ele se bucur de o mare publicitate. n privinta cronologiei, ns, au dat gres. S fi fost oare planul amnat? ntmpin dificultti? Cine stie?...
II ntlnesc din nou pe Demostene masonul

Cu Demostene m-am rentlnit dup ani de zile. Eram deja amndoi oameni maturi. Fiecare naintase mult pe drumul su. Eu mersesem n Eghina s m nchin Sfntului Nectarie. Tocmai ce m ntorsesem din Egipt si, trecnd prin Atena pentru cteva zile, am gsit astfel ocazia s mplinesc o dorint mai veche de-a mea. Sfntul m-a osptat pe sturate atunci cnd m-am nchinat cinstitului su cap. Harul lui m-a nvluit mbttor. Mam ntors n curte, n camera n care a trit, si m-am bucurat duhovniceste. Simteam o atingere sufleteasc, o familiaritate, o apropiere, ca si cnd l-as fi cunoscut pe Sfnt. Din acea zi s-a ntrit si s-a statornicit legtura noastr. Triam mpreun o adevrat desftare, bucurie si pace duhovniceasc. Era simtirea harului si a lipsei de team pe care o naste siguranta prezentei Sfintilor. ntr-o asemenea stare m aflam nc, atunci cnd m-am urcat pe salupa ce urma s m duc napoi n Atena. M minunam de acest dar duhovnicesc... Atunci l-am vzut pe Demostene, retras pe un scaun, citind. Am socotit c trebuie s-i vorbesc. MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 24 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
M-am apropiat si am nceput discutiile din punctul n care le abandonasem cu cinci ani n urm. Mi-au atras atentia de-a lungul convorbirii trei amnunte, pe care m voi strdui s le redau. Fusese si el n Eghina, pentru a se nchina ntr-un vechi templu pgn. I-am povestit si eu despre cltoria mea n India, accentund aceast latur a vietii mele. Ce se ntmpl, tot la lecturi ai rmas? Nu naintezi ctre nici o practic? l-am ntrebat. Ba fireste c da, avem practici si ne ocupm regulat cu magia.
Stiam acest lucru, desigur, dar o asemenea mrturisire lipsit de echivoc m-a impresionat. Avea senzatia c vorbeste cu cineva asemenea lui. si abandonase vechiul serviciu si si procurase unul legat de slujirea intereselor Masoneriei, creia i se dedicase cu tot sufletul su. Eu am vizitat mnstirea Sfntului Nectarie, am spus. Acest loc este plin de energie! S mergi s te convingi singur. Nu m duc. Nu se potriveste cu structura mea sufleteasc. Nu-mi place, locul m respinge.
M-am ntristat, am fost uimit, surprins. Cum este posibil s existe astfel de oameni?! Este cu putint s nu le plac Dumnezeu? Si se exprima att de clar si de categoric, n timp ce eu simteam nluntrul meu atta bucurie si pace de la Sfntul Nectarie... Ei nu cunosc, m-am gndit, si de aceea vorbesc asa. I-am zis: Eu am mers si am simtit asta si asta... Si i-am descris cele pe care nc le mai simteam. Ne-am luat cu vorba si i-am spus c m-am schimbat si c sunt crestin. Bine, crestinismul ca filosofie este foarte elevat, dar ca religie nu spune nimic, a zis el.
Cunosteam, desigur, aceast strategie de subminare indirect a lui Hristos pe care o aplic ei, dar am socotit-o a fi produsul nestiintei. Am nceput o discutie ndelungat n care am avut prilejul s prezint credinta crestin. De multe ori am ajuns s polemizm, dar nu-mi aduc aminte exact pe ce teme. mi amintesc numai o replic a sa, n urma creia mi-am pierdut orice dispozitie de a-mi prelungi strdania. Mi-a spus cu o ncptnare stranie, chiar nebuneasc: Dac accept c lucrurile stau asa precum spui, atunci prefer s fiu n iad cu diavolul... Ce s-ar mai putea aduga? Ce bucurie pervers poate afla cineva n viclenie, n perfidie, n rutate, n prefctorie, n ur, n autodistrugere? Pe bun dreptate se spune c portile iadului sunt nchise pe dinuntru...
PRIMA VIZITA IN SFANTUL MUNTE

Viata mea la facultate a fost o aventur. Petreceri, drumetii, iubiri, teorii si ideologii. Citeam mult, filosofam mult, discutam mult, cutam mult. Toate acestea ntr-o continu miscare si mprstiere. Se sfrsise vara si, mpreun cu ea, si banii nostri. Noi ns voiam s ne continum vacanta, bile si cltoriile. Atunci, un oarecare prieten a propus s mergem n Sfntul Munte. Ce s facem acolo? am ntrebat. Cutreierm din mnstire n mnstire: avem cazare si mas gratuite, ba ntre timp mai facem si cte o baie, a rspuns prietenul meu. n regul, mergem.
Dac n-ar fi struit el atta, n-am fi putut s ne trezim la 5 dimineata. Nu dormiserm dect trei ceasuri. Autobuzul a fcut trei ore de la Tesalonic pn la Uranupoli. Am urcat apoi pe vaporul care urma s ne duc n Munte. Am plutit paralel cu coasta peninsulei vreme de un ceas si jumtate. Aveam un sentiment de bucurie luntric. Mnstirile erau impresionante, iar micile chilii, pierdute prin verdele ierburilor, lng mare, atestau un mod linistit de viat si o filosofie a ndeprtrii de desertciunea lumii. Vedeam visul meu ntrupat. Deseori discutam cu prietenii mei s plecm undeva departe de societatea aceasta a masinriilor inumane, si s trim simplu, la tar, dup regulile noastre. Iat, asadar, c anumiti oameni reusiser. Eram sincer bucuros! Itinerariul cltoriei noastre a fost Tesalonic - Uranupoli - Dafni (portul) - Karyes (capitala) - Mnstirea Kutlumusi - Mnstirea Iviron - Mnstirea Stavronikita - Mnstirea Grigoriu - Tesalonic. Am cunoscut monahi, am stat de vorb cu ei. Am fost uimit s constat ct erau de inteligenti si de cultivati. Se dovedeau extrem de fini cunosctori ai problemelor sociale, politice, ideologice, filosofice si existentiale care m preocupau. Cuvintele lor erau adnci si pline de miez. Simteam o mare satisfactie s pot discuta cu ei. Nu acceptam punctele lor de vedere, cci nu aveam vreme s reflectez eu nsumi asupra lor. Oricum, ns, erau conceptii serioase, pe care nu le putea cineva respinge prea usor. M-a impresionat si modul chinovial de organizare a vietii lor. Nu exista n mnstire avere personal. Toate apartineau tuturor. Proprietate obsteasc. Mncau cu totii mpreun, laolalt cu oaspetii lor, aceeasi mncare, la aceeasi mas. Anual, n cadrul unei mari ntruniri, schimbau ntre ei diversele slujiri, astfel nct fiecare s fie angrenat n toate activittile: un an, grdinar; anul viitor, tmplar; urmtorul an, trapezar, s.a.m.d. Egumenul era ales prin vot de ctre ntreaga obste, pe viat, cu exceptia cazului n care si-ar fi manifestat el nsusi dorinta de a demisiona din aceast demnitate. Erau alesi si responsabilii-sefi, care, mpreun cu egumenul, constituiau corpul administrativ al mnstirii. Existau ntre ei alte valori si alte relatii dect cele cu care suntem noi obisnuiti. Fiecare cuta s-l slujeasc pe cellalt. O atmosfer de iubire frteasc, un duh de jertfire de sine. Se bucurau atunci cnd puteau ajuta. Ct diferent fat de individualismul mizerabil si inuman al locuitorilor marilor orase!
Aici se pstra viu vechiul duh al crestinismului, cu cinele comune, cu agapele, cu bunurile obstesti. n primele biserici crestine nu exista nici un srac, nimeni care s fie lipsit, pentru c toti crestinii, bogati si sraci, si puneau averile la dispozitia Bisericii si astfel ele deveneau proprietatea tuturor membrilor Bisericii. Si toate acestea fr nici o constrngere, fr crime, ur, dictaturi ale proletariatului si alte grozvii. Proprietate obsteasc ntemeiat nu pe constrngere, ci pe libertate, pe iubirea din inim pentru aproapele. Asa a nvtat Hristos. Aceasta este calea pe care a artat-o. Calea iubirii. La un moment dat, am realizat c imaginea care exista n mintea mea despre crestini si crestinism, pe de o parte, si ceea ce vedeam si triam acum, pe de alta - erau dou lucruri cu totul contradictorii. Eu credeam c n general crestinii sunt oameni cu probleme psihologice, ngusti la minte, dar smecheri si mizerabili. Credeam c Biserica, crestinismul, sunt pe cale de disparitie, apartinnd unei traditii mumificate, adecvate preponderent oamenilor de joas spet, sarlatanilor si ginarilor. Am fost uimit cnd am cunoscut faptele si oamenii de aproape.
M-am ntrebat curnd: Bine, dar cum s-a format si a prins contur n mintea mea aceast imagine negativ, fals, despre crestinism si despre Biseric?. N-aveam nici un drept s emit vreun punct de vedere asupra acestor teme, ntruct nu cunoscusem niciodat de aproape vreun clugr, vreun preot sau vreun crestin practicant. Toat aceast imagine negativ se formase nluntrul meu datorit ziarelor si televizorului. Adoptasem un punct de vedere strin de realitate... Deci, fusesem supus unei splri a creierului! n aceasta si const supunerea, robia spiritual: controlul gndirii prin mijloacele de informare n mas. Oare n cte alte probleme fusesem supus aceleiasi splri a creierului? Putin cte putin, crmpei cu crmpei, o mic stire dup alta - si astfel ne sunt induse cu premeditare n minte imagini deformate. Numai constientizarea si obisnuinta de a discerne si a controla informatiile pe care le primim ne pot elibera de aceast sclavie spiritual. n paralel cu aceste gnduri si evenimente, s-a derulat un alt set de ntmplri cu mult mai nsemnate si mai... misterioase. n acele zile sufletul meu era cuprins de bucurie si de pace, ca si cnd m-ar fi acoperit o binecuvntare, ca si cnd cineva mi cluzea pasii, scotndu-i n calea mea pe oamenii potriviti pentru a-mi vorbi si a m nvta. Era dumnezeiasca purtare de grij? Plecnd cu vaporul din Sfntul Munte, m-am strduit s-mi astern experientele pe hrtie, n textul de mai jos, pe care l-am scris atunci. Iat ce scriam: Acum simt c pot pleca din Munte. Simt c s-a ncheiat un ciclu. Un seminar. Acum nteleg existenta acestui ciclu, pe care nu-l constientizasem ca atare n timp ce se derula. Am primit trei lectii, si n-as fi putut pleca nainte de a le sfrsi. Ceva luntric m tinea n Munte atta vreme ct sufletul meu nc prelucra aceste lectii. Erau dati cnd m simteam foarte ncrcat. Angrenajele sufletului meu lucrau la temperaturi nalte. La Stavronikita, egumenul ne-a vorbit la cimitir. A fost prima discutie. ntreaga mnstire, cu atmosfera ei, cu miscrile, sunetele, icoanele ei, actiona asupra noastr. La nceput, egumenul se pierdea ntr-un anume fel atunci cnd vorbea: nchidea ochii pe jumtate, si misca ncet-ncet capul, intra ntr-o stare anume. Cuvintele lui mi-au prut mai MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 27 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
nti ncurcate, dar apoi si-au aflat nsiruirea logic. De la el am nteles misterul existentei Bisericii. Ce este Biserica? Rul cel purttor de viat care curge nencetat prin veacuri. Pe Dumnezeu L-a definit ca Cel ce a dat timp netimpului si loc nelocului. Nu-mi puteam lua ochii de la egumen. Ceva fcea ca toate cuvinte lui s rsune adnc nluntrul meu si s-si dezvluie tainica ncrctur dinaintea constiintei mele. Simteam c ceva se ntmpl aici. Ceva care depsea hotarele unei simple convorbiri. Altcineva, mai nalt, nevzut, era nvttorul. Nu egumenul. La Kutlumusi - alt stare de lucruri. Simteam o presiune interioar, un impuls de a pleca. O team datorat faptului c monahii de aici se apropiau de cugetele mele cele mai adnci. Erau familiarizati cu problemele existentiale care m frmntau pe atunci. Printele A., un ieromonah de aceeasi vrst cu mine, mi vorbeste despre viata sa si despre atacurile demonice. Aud pentru prima dat despre Satana ca despre o fiint care se afl lng noi si care exist tot asa precum exist cerul, pmntul, omul. Asadar aceste lucruri se confirmau: nu numai c m gndisem la ele, ci n adncul sufletului dobndisem simtmntul existentei lor. M-am nfricosat. Sentimentul c pusesem capt unui ntreg mod de raportare la realitatea nconjurtoare nu era ns att de limpede. Seara am discutat cu Tasos: Ce fel nou de a privi lucrurile este acesta? E iluzie sau realitate?
Prietenul meu a rspuns: Ceea ce-mi d fiori nu este iluzia lor, ci faptul c simt c nu este iluzie, ci realitate.
Intr-adevr, ne simteam amndoi tulburati n fata dimensiunilor acestei noi experiente. La Grigoriu am ajuns dup-amiaza, singur. nc de pe drum presimtisem c voi avea o ntlnire seara, iar dimineata voi pleca. Lucrurile au curs firesc dar, n chip misterios, faptele si evenimentele s-au dovedit strns legate, fr sincope, avnd continuitatea verigilor unui lant. n toat aceast multime a vizitatorilor si a clugrilor, care mi erau cu totii absolut necunoscuti, l-am ntlnit pe acest om fr ca mcar s-l caut sau s-i spun pe cine si pentru ce l caut. Exact la momentul potrivit a trecut prin fata mea printele S., si astfel ne-am cunoscut. Am simtit c-i pot vorbi unui monah pe limba mea, liber. Era un vechi cltor. Un fost... vntur-lume! Am discutat deschis. M-am simtit foarte liber. Prin aceast discutie mi-am redobndit sentimentul propriei responsabilitti pentru drumul meu n viat. Lucrurile nu ni se petrec la ntmplare. Ceea ce are important este maniera personal pe care o alegem spre a le nfrunta. Aceast prim vizit a durat trei sau patru zile. Simteam c m sparg. M umplusem pn la refuz cu impresii noi. Erau attea lucruri inedite la care trebuia s reflectez, s mi le pun n ordine... Trebuia s plec pentru a digera noile si intensele mele impresii.
NTLNIREA MEA CU BTRNUL PAISIE

Vizita n Sfntul Munte m problematizase. Rspunsurile pe care monahii le dduser tuturor nedumeririlor mele m provocau. Peste putin timp m-am rentors, pentru a cerceta totul mai profund. Am mers la mnstirea Kutlumusi. Voiam s discut cu printele A. Dup-amiezile,. cnd si termina obligatiile, sedeam ntr-un balcon si discutam. Era inteligent, cordial si instruit n materie de ocultism. l pretuiam. Printe A., s-mi vorbesti despre ru ca dispozitie a sufletului omenesc, accept! Dar s-mi vorbesti despre diavol ca persoan, mi se pare prea exagerat. Dac asta-i realitatea, ce altceva s-ti spun? Si tu de unde stii? L-ai vzut tu nsuti?
A rs. Parc numai o dat?! Dar numai eu crezi c l-am vzut? Sunt si alti printi care s-au rzboit cu el. Cum l-ati vzut, adic? Uite, odat a venit si ne-a stricat toate grdinile mnstirii. Cum adic le-a stricat? Le-a stricat. A rupt lemnele, a smuls plantele din rdcin, le-a ntors pe toate cu susu'n jos.
L-am privit cu nencredere. S-a uitat la mine, a zmbit si a continuat. Ti se pare de necrezut, dar chiar asa este. Tu ai vreo experient personal? l-am ntrebat. A venit mai demult n chilia mea si m-a lovit, iar a doua zi aveam dureri.
Mi-am amintit inexplicabila lovitur n spate pe care o primisem n trecut, atunci cnd eram cu fata aceea, si l-am ntrebat cu interes: L-ai vzut cu ochii ti? Uneori l vezi, alteori nu. Odat au venit trei draci si i vedeam, fceau glume. Si tu cum ai reactionat? Rdeam, ce s fac? De vreme ce erau comici...
Il priveam nencreztor, dar cu interes. mi aduceam aminte de experientele mele. Nu cumva aceasta era explicatia zgomotelor, a usilor care se trnteau, a btii pe care o ncasasem? Fac si glgie? am ntrebat. Oho! Crezi c doar glgie? Anul trecut, cam pe vremea aceasta, aveam o clugrie n mnstire. Un frate nceptor urma s devin monah. Trebuia s ne adunm la ora 3, nainte de zori, la biseric. n acea noapte, un demon a trecut pe la toate chiliile: trntea usi, ferestre, urla, ltra... A fost un adevrat prpd. Ne-am adunat cu totii jos la biseric nc de la 12, spre a fi mpreun. Noi, cei tineri, eram nspimntati.
Continuam s fiu nencreztor si uimit de ceea ce auzeam.
Uite cum stau lucrurile: diavolul nu vrea s-si deconspire existenta n fata oamenilor, pentru c n felul acesta i poate lupta mai usor. Pe ascuns. Nu te feresti de un inamic a crui existent o ignori. ns o dat ce l-ai descoperit, nu mai are sens s se ascund, asa nct se lupt cu tine la artare. Mi-a relatat si alte ntmplri. Am discutat despre yoga, despre puterile ascunse ale omului. Oare nu se pot ele explica avnd ca baz autosugestia sau psihanaliza? Nu sunt iluzii? Nu cumva subconstientul, asa cum spune Jung, ne joac feste? Nu cumva toate acestea nu sunt altceva dect manifestri ale mintii noastre? Am dezbtut n detaliu toate aceste aspecte. n dup-amiaza urmtoare, discutnd, mi-a sugerat s ncerc s-i vd aura, n timp ce el se ruga cu siragul de mtnii. i spusesem c am avut cndva capacitatea de a vedea aura oamenilor. ntr-adevr, m-am strduit, dar fr succes. Atunci mi-a vorbit despre printele Paisie. Aici, ceva mai sus, este un clugr care face minuni - printele Paisie!
N-am fost deloc impresionat. Aproape c nici nu l-am luat n seam. Si ce-i cu asta? m gndeam. Si yoghinii au astfel de puteri. Am si eu o mic experient. Mi-a cerut s-i art cte ceva din exercitiile yoghine pe care le fceam. Prin urmare, am ncercat s meditez si s m concentrez, asa nct s-i vd limpede aura. Brusc am simtit o schimbare n ru. Ti-ai dat seama? l-am ntrebat. Ai simtit?
Incetasem s mai ncerc, cci m nelinistisem din pricina intensei schimbri mentale si sufletesti ce mi se ntmplase. Printele A. se ngrijor. M simteam ciudat. Am luat inconstient un creion ca s desenez. Atunci s-a ntmplat ceva foarte... straniu. Am nceput s desenez foarte usor, cu trsturi sigure de creion, niste chipuri. Mna mergea singur. Erau niste chipuri urte, scabroase: nasuri, urechi, dinti mari -expresii potentate si sugestive ale ruttii si dezgustului. L-am privit cu nedumerire pe printele A. Priveste, i-am zis, si i-am artat fetele.
Erau ntocmai precum chipurile demonilor din picturile despre iad. Eram si eu uimit de ceea ce fcusem. Stiam c n-am o asemenea ndemnare la desen. mi simtisem mna mergnd singur [scriere automata?]. Nu stiam ce va iesi pe hrtie. Adic nu avusesem n mintea mea nici o idee pe care s ncerc s o trec pe hrtie, ci s-a ntmplat ceva independent de vointa mea. Vznd schitele, printele A. a nteles imediat lucrarea demonic si a simtit nevoia s se roage n liniste. S-a ridicat si mi-a spus:
Te las acum... Mai stm de vorb mine. Si a plecat alergnd pe scri.
Am rmas singur. Eram iritat din pricina celor ce mi se ntmplaser. M simteam ca si cum altcineva m folosea fr voia mea. M-am strduit s neutralizez aceast influent care se exercita asupra mea. Am ncercat s-mi controlez mna. Acum voi desena o bisericut, m-am gndit. n ciuda tuturor eforturilor, a fost imposibil s o schitez. Mi-au iesit din nou acele chipuri oribile! O s fac ceva mai usor. Voi desena o turl, si am s-i pun deasupra o cruce. n loc de aceasta, pe hrtie ieseau sni de femeie dezgoliti! Nu-mi puteam controla mna. M-am pierdut cu firea si am aruncat hrtia. Eram speriat, confuz, nelinistit. Ce mi se ntmpl?. Simteam nc asupra mea acea transformare. M-am retras si m-am ntins pe pat enervat, spernd s m linistesc dormind. n dimineata zilei urmtoare, printele A. a venit la mine si mi-a propus s merg s-l ntlnesc pe printele Paisie. Mi s-a prut o idee bun. Mi-a dat detalii despre drum si am pornit. Am ajuns lng chilia btrnului si am tras de srma clopotelului de la intrare. Peste cteva clipe, cineva a strigat de la fereastr: Ei, copile, ce doresti? Am lsat srma din mn. Printe, nu-mi deschizi? am ntrebat. Atunci a dat drumul la chei pe srm. Incuie la loc, mi-a strigat.
Am intrat n curte, am ncuiat n urma mea si am urcat spre cas. Cnd am ajuns n fata casei, sub balcon, btrnul mi-a cerut s-i dau o jachet care czuse pe jos. Am apucat jacheta si am ridicat capul, ntinznd mna ca s i-o dau. Btrnul s-a aplecat peste balcon s o apuce. Ochii nostri s-au ntlnit pentru prima dat. Ce privire era aceea!... Ochii lui mari, negri asemenea crbunelui slefuit, strluceau ca niste scntei. Ce putere era aceea?! Era ceva sfnt n acea privire. Ceva care covrsea firea omeneasc, att ct o cunoscusem eu pn atunci! Fulgertor mi-am plecat capul. N-am rezistat acelei mretii duhovnicesti pe care am ntlnit-o naintea mea. Eram prea mic... M umplusem de team sfnt. Inaintea de a apuca s fac nconjurul casei, cale de aproape 30 de metri, m simteam de parc mi se descoperise o tain adnc despre potentele firii omenesti. Cnd ne-am rentlnit dup cteva minute, am vzut n fata mea un btrnel minunat. Ochii erau normali, nu se mai vdea nimic din mretia duhovniceasc de mai nainte. Era un om obisnuit. Am sezut ntr-un coltisor si ne-am luat cu vorba. Printe, eu nu srut mna preotilor, cci nu cred. De vreme ce nu crezi... bine faci, a rspuns el.
Am discutat vrute si nevrute. Era att de bun, de blnd... n cteva minute ne apropiasem mult sufleteste. Am simtit o mare bucurie, apropiere si ncredere. Desigur, la aceasta au contribuit virtutile si discernmntul btrnului.
La un moment dat, rznd bucuros, btrnul mi-a cerut voie s m ajute duhovniceste. S psesc nluntrul tu? a ntrebat. Da, printe, am rspuns plin de ncredere. Pn si picioarele mi miros urt, a spus el, insinund prin aceasta c ar avea neajunsuri duhovnicesti.
Am zmbit! Omul acesta era curat precum cristalul, si bun precum Hristos. Nu conteaz, printe, eu vreau, am rspuns.
Atunci a ptruns n sufletul meu. Am simtit ceva delicat, grijuliu si gingas, ceva tmduitor, luminos, ceva puternic pogorndu-se asupra mea. Am simtit ca o transfuzie de lumin n suflet. O lumin lin... Mi-a adus o pace bucuroas, adnc. O asemenea pace, ca si cnd m-as fi ntors la mine acas dup un ndelungat si crncen exil. O pace egal cu o nastere din nou; eram ca si cnd m-as fi aflat n bratele lui Dumnezeu. Am avut asadar revelatia aceasta: c exist asa ceva n lume! C-i este cu putint omului s devin astfel! Ct uimire, ct nedumerire, ct bucurie... Btrnul se bucura mpreun cu mine. M mngia. L-am mbrtisat fericit. M-am rusinat apoi de acest gest. Eram descumpnit. Ce fusese mai mare, nerusinarea sau dorul meu arztor? ns btrnul mi-o ngduise. M mngia pe pr, n vreme ce acel ceva care ne unea devenea tot mai luminos, tot mai intens. Iesisem din sine-mi. M mbtasem. Dar comportamentul meu era cuviincios, linistit, cumptat. Aceasta era prima oar cnd experimentam betia cea cumptat. Am pornit spre mnstire complet schimbat sufleteste, mental, emotional. M-am ntors alt om. Monahii pe care iam ntlnit m ntrebau zmbind cu substrat: De la printele Paisie vii?
Erau evidente darurile btrnului care se revrsaser asupra mea. Le vedeau si ei. De altfel, mi simteam sinele cufundat ntr-un fel de lumin mental. Da, rspundeam cu bucurie ca un... novice printre veterani.
Da, cu adevrat se petrecuse si cu mine acel lucru minunat, tainic, dumnezeiesc. Apoi m-am ntors n oras. Acolo am continuat s triesc la fel ca nainte. Totusi m problematizasem, si chiar am cumprat o carte foarte bun - Staretul Siluan - pe care mi-o recomandase printele A. Practic, ns, viata mea nu se schimbase cu nimic.
CU CE DREPT TE AMESTECI N VIATA MEA?

Dup vizitele mele n Sfntul Munte am simtit o oarecare putere nevzut, nedeslusit, actionnd asupra evenimentelor vietii mele. Trebuie spus c revenisem foarte rapid la vechiul meu stil de viat. n acelasi fel triau pe atunci si toti prietenii mei.
Dar, mai nou, am observat o... nereusit, s zicem, n relatiile mele cu femeile si n general n toate preocuprile mele cu implicatii sexuale. Ori de cte ori mergeam s fac un lucru pe care nvttura crestin l consider pcat, ntmpinam - n chip cu totul inedit - dificultti nemaintlnite. Aceasta mi s-a ntmplat de foarte multe ori si pentru o lung perioad de timp. Desi cel mai logic ar fi fost s atribui acest fapt interventiei printelui Paisie, eu simteam nluntrul sufletului meu c responsabil era si printele A., ieromonahul cu care discutasem. M-am apucat deci si i-am scris o scrisoare. Nu stiu ce faci anume, dar indiferent ce tot faci - nceteaz. N-ai dreptul s te amesteci n viata mea!. Acestea si altele asemenea i-am scris.
Ce se ntmplase? Mi-a explicat nsusi printele A. mai trziu: n acea vreme eram proaspt hirotonit preot. Harul preotiei se pogorse asupra mea. Te pomeneam la rugciunile fiecrei liturghii pe care o slujeam. Rdea! Sunt oameni care ne cer insistent s ne rugm pentru ei, s-i pomenim la liturghii, iar tu mai aveai putin si ne bteai, mi-a zis. Atunci am nceput s bnuiesc c n spatele acestora se afla nsusi Hristos. Tot atunci am nceput s constientizez si faptul c printele Paisie era luminat de Dumnezeu, iar puterea pe care o avea era de la Hristos, si nu de la sine nsusi.
Mai trziu, cnd l-am ntrebat despre toate acestea, mi-a spus: Eu, fiul meu, sunt un om simplu. Eu m rog lui Hristos, si El lucreaz. Dac m-ar prsi Harul Lui, poate c as ajunge cine stie ce vagabond prin Omonia. De altfel, nsusi Hristos spune n Evanghelie: Adevrat, adevrat zic vou: cel ce crede n Mine va face si el lucrrile pe care le fac Eu, si mai mari dect acestea va face (Ioan 14, 12), si fr Mine nu puteti face nimic (Ioan 15, 5).
CRUCEA IZVORSTE MIREASM

Intr-o dup-amiaz de var a venit la mine acas prietenul cu care fusesem prima dat n Sfntul Munte. El pstrase fat de toate o distant mai mare dect mine, dar era impresionat si chiar influentat pozitiv de monahismul ortodox. n acea dup-amiaz era frmntat si cufundat n gnduri. Se confrunta cu o dilem arztoare. Am stat de vorb si mi-a propus o colaborare. mi solicita participarea si sfatul. Existau dou moduri de a actiona. Printr-unul am fi cstigat destui bani, dar ne-am fi vtmat sufleteste att pe noi nsine, ct si pe altii. Prin cellalt mod n-am fi cstigat bani, dar nici n-am fi produs vreo vtmare cuiva. Ne aflam ntr-adevr la intersectia dintre ru si virtute, si ne ntrebam ce cale s alegem. La un moment dat, pe cnd discutam, m-am gndit la printele Paisie si i-am cerut n minte ajutorul. Mi, nu citim si noi vreo rugciune nainte s hotrm? i propun prietenului.
M-a privit nedumerit, cu uimire! Pentru o clip m-am gndit: O s m ia peste picior acum. Uluit, l-am auzit ns zicnd: n regul, citim. La Sfntul Munte se citesc n fiecare dup-amiaz rugciunile unei anumite slujbe, cunoscut sub numele de Pavecernit. S-a ntmplat s o am ntr-o brosur. Nu o mai citisem niciodat. ntruct nu exista nici o icoan a vreunui sfnt la mine n cas, am scos de la piept o cruce de lemn, sculptat. O fcuse cu minile sale si mi-o druise printele Paisie. Am atrnat-o pe perete si am nceput s citim, cu multe poticneli si greseli, rugciunea. Dup un sfert de or terminaserm. M-am nchinat si m-am aplecat s srut crucea. O minunat mireasm mi-a nvluit atunci nrile. O arom foarte plcut, puternic si totodat delicat izvora din cruce. Plin de bucurie, i-am zis prietenului meu: nchin-te si tu. Se aplec s se nchine, apoi ncremeni uimit, se nchin din nou si ncepu s inspire cu putere. Se ntoarse spre mine plin de mirare: Mi, frate, ... miroase!, mi zise. A luat apoi crucea n mini si a nceput s o miroas ncontinuu. Ei bine, din acea clip am tbrt amndoi pe cruce. O srutam si o miroseam o dat unul, o dat cellalt. Mireasma umpluse toat camera. Ne priveam uluiti si bucurosi. Aceast mireasm cereasc producea o influent ciudat asupra noastr. Ne provoca o transformare sufleteasc si mental. Sufletele noastre deveniser usoare si bucuroase. O euforie spiritual ne cuprinsese. O betie cumptat cum spun vechii asceti crestini. Am luat amndoi hotrrea pe dat, fr s mai fie nevoie de vreo discutie. Cunosteam acum cu claritate drumul corect. Nu ne mai interesau banii pe care i-am fi pierdut. Eram bucurosi c urma s facem ceea ce este corect, chiar dac aceast decizie avea s ne afecteze financiar. Ne-am ridicat ndat, mpreun, am mers si am pus n ordine chestiunea respectiv, dnd o solutie definitiv problemei. Eram bucurosi pentru aceast alegere a noastr. MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 34 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Mai trziu am realizat c imensul ajutor pe care ni-l dduse n aceast situatie scurta invocare pe care i-o adresasem printelui Paisie nu a fost att faptul c ne-a scpat de tot felul de ncurcturi urte, ct acela c ne-a dat sigurant duhovniceasc si ncredere c Dumnezeu lucreaz n viata noastr de fiecare zi. Aveam astfel o dovad practic despre interesul, participarea si puterea sfintilor de a-i ajuta pe oameni n problemele lor zilnice. De atunci vizitele mele la Sfntul Munte au dobndit un caracter regulat. Cteodat stteam chiar si cte o lundou. mi plcea modul de viat de acolo: simplu, linistit, profund si contemplativ. ***** Evenimentele pe care le voi descrie mai jos s-au petrecut la diverse intervale de timp n care nimic suprafiresc nu s-a ntmplat. Eu am comprimat timpul, astfel nct m refer doar la evenimentele neobisnuite. Textul care urmeaz l-am scris tocmai n acea perioad si l-am intitulat Vedenia. Nu mi se nscuse nc ideea de a scrie o carte. l redau intact.
VEDENIA
Tesalonic, 6 decembrie 1987
Dumnezeu S-a fcut om ca s-i fac pe oameni dumnezei. - Sfntul Grigorie Teologul Cu rugciunile btrnului Paisie si cu harul lui Dumnezeu, s-au ntmplat cu mine nevrednicul urmtoarele: Era n toamna lui 1982. Abia ce m cunoscusem cu btrnul. Aveam n jur de 25 de ani si, fiind nc student, eram mpresurat de atmosfera studenteasc a vremii, teribil de ignorant n aproape toate problemele legate de crestinism, ct si n cele legate de persoana btrnului. Nu stiam cu cine am de-a face. Hotrt lucru, nu eram crestin pe vremea aceea. Doar un tnr ideologizat, care trise la Universitatea din Tesalonic n climatul schimbrilor de regim politic, care mostenise atmosfera anilor '68 si tria n usurtatea zilnic a barurilor acelei epoci. Era firesc s-l ntreb la un moment dat pe printele Paisie despre dragoste. Era unul dintre putinele lucruri frumoase din lumea noastr, din viata omului, si m ntrebam de ce aceast tem este att de supus constrngerilor din partea Bisericii. Dup ce mi-a spus destule lucruri, btrnul a ncheiat: Dup cum ciorchinele, dac l tai din vit, se stric, putrezeste si nu se mai coace, tot astfel si dragostea, dac o desparti de taina nuntii, prin care se hrneste din harul lui Dumnezeu, mai devreme sau mai trziu se va strica, se va denatura ntr-un fel sau altul. Apoi am plecat. M-am ntors la mnstirea care m gzduia. Eram plin de nedumeriri. Aveam un trecut extrem de ncrcat legat de aceast tem, o ntreag viat care si scotea la iveal acum mpotrivirile. Bre, m gndeam, hai s lum lucrurile de la nceput, s vedem ce ru putem descoperi. Si m-am apucat smi imaginez n secvente doi oameni cum pornesc, cum se privesc, cum se simpatizeaz, cum se apropie, apoi cuvintele lor, gesturile, simtmintele, felul cum se mngie, cum ajung n pat si ncep s fac dragoste.
n toat aceast reconstituire vizual pe care o fceam prin intermediul imaginatiei, ajutat de experient, cutam s localizez... rul. Eram asezat pe pat si m gndeam. Deodat s-a ntmplat ceva. Mintea mi-a fost rpit brusc, dar foarte delicat, si naintea ochilor mei a nceput s se desfsoare o pelicul ciudat. Vedeam trupurile celor doi oameni ca pe dou sfere albe, desprtite. Diafane, pline de o energie anume, fiind constituite dintr-o anumit substant. Cnd fceau dragoste, li se pierdea nvelisul si se uneau. Deveneau o singur sfer mare. A rezultat o fiint nou. Cele dou au devenit una. Dup toate celelalte elemente - compozitie, substant, energie - nu exista nici o diferent ntre sfera mare si cele dou mici care o compuneau. Elementul nou era unirea. Cele dou deveniser una. Dup aceasta am vzut si trupul culcat al unui oarecare ascet, care trise nensurat. Ceva ca niste sfinte moaste. Exista ceva deosebit n aspectul lor. Compozitia lor, calitatea suferise o transformare radical. Era mai dens, mai MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 36 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
tare, extrem de consistent... inalterabil, as zice. Trupul si schimbase calitatea. Se petrecuse o transformare a substantei. A rezultat ceva cu totul nou, inalterabil, nestriccios, care depsea sfera existentei omenesti obisnuite. Incet-ncet, pe nesimtite, m-am regsit ntors la starea mea normal. Ceva aflasem. n adnc, sufletul meu se linistise, deslusind rspunsul. Creierul alerga ntrziat, gfind din urm, strduindu-se s nteleag. S afle cuvinte pentru a exprima sensurile tainelor. Desi sufletul a nteles dintru nceput, creierul si cerea si el partea cuvenit n procesul de cunoastere. n cele din urm, aveam s-i dau si lui satisfactie. Ani de zile dup aceea, cnd ncepusem s studiez Evanghelia, am descoperit cuvintele, sensurile care luminau aceast tain. Pentru prima parte a vedeniei: si se va lipi de femeia sa si vor fi amndoi un trup (Matei 19, 5). n unirea cuplului, celor doi nu li se schimb firea. Omul se uneste cu om. Pur si simplu, cele dou entitti distincte se adun ntr-una. Elementul nou este unirea. O unire ce poate fi explicat prin apel la criterii de ordin corporal, sentimental si psihologic. Nimic duhovnicesc, nimic dumnezeiesc nu exist n ea. Altfel spus, actul erotic este un eveniment pur trupesc, care nu-l sfinteste pe om. Si, ca fapt strict trupesc, contine prin natura sa elementele alterabilittii si ale descompunerii. Nu posed caracteristicile inalterabile ale vietii vesnice pe care le confer unirea cu Duhul Sfnt. Pentru cea de-a doua parte: cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El (I Cor. 6, 17). n cazul ascetului, se unesc dou firi. Trupul, pe de-o parte, si harul lui Dumnezeu de cealalt; omul cu Dumnezeu. Se preschimb firea omeneasc, primeste ceva nou, inalterabil; dobndeste si ea calittile Duhului. Se svrseste astfel ndumnezeirea prin har a omului, n Duhul Sfnt: prtasi dumnezeiestii firi, dumnezei prin har, ...veti fi ca Dumnezeu. Iat cteva din expresiile Sfintei Scripturi care descriu aceast realitate. Asa nct potentialitatea firii omenesti este ndumnezeirea. Nimic mai putin! Orice altceva este nedemn de om. Ce cutremurtoare revelatie... Si cuplul poate dobndi aceast ndumnezeire, poate accede la acest nivel al fiintrii, la aceast inalterabilitate, si astfel unirea, reprezentat prin noua sfer mare, se poate si ea nduhovnici. Aceasta se ntmpl ns atunci cnd cuplul se conecteaz la canalele harului dumnezeiesc, anume atunci cnd, deplin constient si de bun voie, ncepe s participe nemijlocit la Tainele Bisericii (Cununia, Spovedania, Dumnezeiasca mprtsanie) si s se strduiasc a se lipi de Domnul, pentru a deveni un duh cu El.
PRIMELE MELE NCERCRI DUHOVNICESTI

Zgomotele
Imi amintesc c, impresionat de persoana btrnului Paisie, m-am apucat s citesc cu ardoare si entuziasm Viata Printelui Arsenie (cel din Farasa Capadociei), imediat ce am aflat c fusese scris de btrnul. M-am nchis singur ntr-o chilie a mnstirii Kutlumusi - cea mai apropiat mnstire de chilia printelui, si m-am lsat absorbit de carte. Citeam si eram impresionat. Mi, omule, n-au numai yoghinii puteri. Si printele acesta de aici trebuie c a fost un mare yoghin, m gndeam. Parcursesem de-a lungul timpului diverse crti hinduse despre yoghini celebri; era acum pentru prima dat cnd citeam despre un sfnt crestin. mi spuneam cu mirare: Va s zic, exist si n Grecia, si n crestinism, oameni att de evoluati spiritual! (Pe atunci nu eram apt s operez distinctiile fundamentale dintre un sfnt ortodox si un guru hindus; mi prea cam acelasi lucru). Am continuat lectura si eram tot mai impresionat de viata sfnt a printelui Arsenie. Deodat am nceput s aud zgomote n camer. Era ca si cnd ar fi bubuit mici petarde. Am srit uimit n picioare si am nceput s m uit cu neliniste si mirare n jurul meu. Nu puteam localiza nimic. Au continuat s bubuie n aer n fata mea, lng urechea mea, sus, jos, n stnga, n dreapta. Ziua n amiaza mare. Priveam ca un buimac mprejurul meu. M cuprinseser ngrijorarea si teama. Am prsit camera si am pornit pe crarea ctre chilia btrnului. Printe, asta si asta mi s-a ntmplat, i-am spus nelinistit. A rs. Nu te teme, dracul te ispiteste! A vzut folosul pe care l dobndea sufletul tu citind cartea si a ncercat s te opreasc. Nu te speria, nu-i nimic.
M-a luat n bratele sale si m-a binecuvntat cu semnul crucii, dup care am plecat linistit.
S existe ntr-adevr diavolul, precum mi zice btrnul?, m ntrebam pe drum. Desigur, n-am admis pn la urm explicatia btrnului. Diavolul?! n secolul XX?. Mintea mea nu putea accepta; cultura, educatia, ideologia, viziunea mea asupra lumii nu-mi permiteau o asemenea concluzie. Mi se prea prea fortat. Pe de alt parte, ce fusese ceea ce mi se ntmplase? Nu puteam ignora tocmai propria-mi experient... Impas, nedumerire... Las, s vedem mai departe. Lucrul acesta are nevoie de cercetare, m-am gndit.
Urletele
Altdat, aflndu-m tot la Kutlumusi, stteam singur n camer si citeam o carte crestin. Deodat mi s-a nscut dorinta de a m ruga. S ncerc, m-am gndit, si modelul crestin, s vedem ce diferent este ntre rugciune si MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 38 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
meditatie. S o simt n practic. Binenteles, nu stiam cum se face rugciunea. Cunosteam destule despre meditatie, dar nimic despre rugciune. Am s ngenunchez, m gndeam, si am s-I vorbesc lui Hristos. De altminteri, Hristos este bun! Fie c a fost un mare yoghin, fie c a fost orice altceva, sigur a fost bun. N-am de ce s m tem. M-am ridicat din pat si am ngenuncheat. ndat ce am atins cu genunchii podeaua, am auzit niste urlete slbatice de dincolo de fereastr. Am srit nspimntat. M-am uitat imediat afar pe fereastr. Era miezul zilei, cald, nu trecea nimeni si nu circula nimic pe o distant mare. Doar c urletele se auzeau n continuare. n prim instant, am fost terifiat... Las... ce m ncurc eu cu rugciunile astea?. M-am oprit; se spulberase orice dispozitie spre rugciune. Fusese suficient s primesc o amenintare viguroas din partea unui ceva slbatic si necunoscut. Ce se ntmpl?. Orbeciam, luptndu-m haotic cu cineva necunoscut. Cedasem. Am simtit c ncercasem s fac un pas mic, s intru ntr-un trm spiritual, si cineva mi-a nchis slbatic usa n nas. Nu eram deloc bine primit. Faptul m rodea pe dinuntru. Ce-a fost asta?. Nu puteam s o ignor. Se ntmplase. Dup cteva zile am mers din nou la btrnul. Printe, mi s-a ntmplat cutare si cutare.
M-a privit cu mult dragoste. M-a luat de mn si m privea n ochi. Desi m rusinam, l priveam si eu, bucurndum mult. Simteam marea sa dragoste si imensa lui grij pentru mine. Nu te teme, demonii sunt! Vor s te sperie ca s n-o apuci pe drumul cel bun. Dar nu ngduie Dumnezeu s fac vreun ru. Sunt legati. Numai s urle precum cinii mai pot. Nu-ti fie team!
Lng btrnul nu m temeam. De altfel, n general nu m temeam. Poate din necunoasterea primejdiei, poate din usurtate. Intmplarea a trecut, dar la capt n-am scos-o. Pe btrn l simpatizam mult, ns cuvintele lui nu le credeam. Nu gseau ecou nluntrul meu... Pendulam suspendat, nu pseam n nici o directie. Nu stiam ce s cred, cum s-mi explic evenimentele...
Vizitatorul nocturn
M aflam gzduit pentru cteva zile la mnstirea Stavronikita, pe malul mrii. ntr-o dup-amiaz, am aflat ocazia s stau de vorb cu un monah venerabil. Eram singuri n biblioteca din arhondaricul mnstirii. Printe, vreau s m nvtati s m rog, i-am spus la un moment dat. S te rogi? m-a ntrebat cu uimire. Influentat de orientalisme, mi nchipuiam c va fi existnd vreo metod special, vreo tehnic, ceva de genul meditatiei. Da, printe, ce trebuie s fac pentru a m ruga? Ce s spun? Cum trebuie s sed? MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 39 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
A nteles atunci marea mea ignorant, si mi-a rspuns cu mult delicatete: Da, e simplu... Uite! Trebuie s fii simplu. Sezi linistit ntr-un colt si vorbeste-I lui Hristos ca si cnd ar fi n fata ta si te-ar auzi. Este naintea ta si te ascult... i vorbesti ca si unui prieten.
Continund s-mi vorbeasc, am simtit ceva ciudat cobornd asupra mea si transformndu-m sufleteste. L-am ntrerupt. Printe, chiar acum, n timp ce-mi vorbiti, ceva ciudat mi se ntmpl, ceva mi pune piedici. Mi s-a schimbat mintea. V vd cumva... diferit.
A ridicat ochii nedumerit si m-a privit cu neliniste. Nu-i nimic, copilul meu, o s discutm mine.
Mergem acum, s te odihnesti... S-a ridicat si a plecat repede, nelinistit. Se nserase deja. Am mers la mine n camer. Eram singur, de aceast dat, n cmrut. M-a rpit somnul. Nu apucasem s dorm prea multe ceasuri, cnd m-am trezit nelinistit. Ceva m apsa pe piept. Cineva intrase n camera mea si m presa pe piept. Am ridicat ochii nfricosat, dar nu vedeam nimic n afar de mobilier. Simteam ns acea puternic prezent care m presa insuportabil. Hristoase al meu, nu mai rezist, scoate-l afar de aici, am spus n gnd, si ndat am simtit golindu-se camera de acea prezent strivitoare. S-a ndeprtat si s-a asezat la intrarea n camer, ameninttor. Nu mai ndrzneam s dorm. Am petrecut multe ceasuri nelinistit, cu atentia ncordat. Cineva era afar, la usa mea, permanent! Am putut adormi putin abia dup ce s-a luminat de ziu. Imediat ce m-am trezit am cobort n curtea mnstirii. M-am ntlnit chiar cu monahul cu care discutasem n seara din ajun despre rugciune. Prea foarte epuizat, ca si cnd n-ar fi dormit deloc. Cum esti azi? Esti bine? m-a ntrebat, plin de grij si de iubire. Da, printe, mi-a trecut! Nu am nimic astzi. M simt minunat. Multumesc, i-am rspuns.
Am simtit c acest om se ostenise rugndu-se pentru mine toat noaptea, si de aceea nu m putuse necji vizitatorul nocturn. Pn astzi m simt ndatorat acestui om. Dumnezeu s-l ocroteasc si s-i rsplteasc binele pe care mi l-a fcut, cci eu, datorit lenevirii mele, sunt srac n virtuti si n-am cu ce-mi rscumpra multele datorii duhovnicesti. n ziua urmtoare am plecat s-l vd pe printele Paisie. Dup dou ore si jumtate de mers pe jos, l-am ntlnit si iam povestit ce se ntmplase. Sezi s-ti aduc un pistol, mi-a spus rznd.
Intr n chilie si mi aduse un sirag mic de metanii, cu 33 de boabe, dup numrul anilor lui Hristos, si o cruce. - Stii, mi-a spus, acesta lanseaz gloante duhovnicesti. De fiecare dat cnd zici rugciunea Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m, este ca si cnd ai trage asupra diavolului, si el nu se apropie de tine. Ia-l, s-l ai pentru aprare. Bucuros c aveam ceva de la el, l-am luat. Am mai vorbit si despre alte lucruri. De fiecare dat plecam de la btrnul mult mai bine dect eram la dus. Refcut, cu problemele rezolvate, fr nedumeriri, optimist, fortificat chiar, cu mai multe puteri, nu numai sufletesti ci si trupesti. M alinta cu cte o scatoalc dup ceafa, si simteam nluntrul meu o pace si o bucurie paradisiac, ce se prelungeau vreme de mai multe ceasuri. O dat mi amintesc c aceast stare a durat cteva zile n sir. Nu exista nici o problem, nici o fric, nici o dificultate. Doar o senzatie de sigurant si o bucurie dumnezeiasc. M-am ntors la Stavronikita, mnstirea care m gzduia. Apoi, ntr-o sear, a reaprut oaspetele nocturn. De aceast dat ns aveam pistolul printelui Paisie. Chiar ametit de somn fiind, ndat ce i-am simtit prezenta, am nceput s trag: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m. S-a ndeprtat instantaneu. Am continuat rugciunea. Am prins curaj si am nceput s-l vnez. Am naintat spre locul unde se afla, ns imediat ce m-am apropiat de el, am simtit puterea sa de gheat si m-am oprit brusc. Era cu mult mai puternic dect mine. S-a npustit asupra mea. Acum trgeam necontenit: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m. Rosteam fr ncetare rugciunea. S-a ntors s fug. Ai fi zis c-l ardeau cuvintele rugciunii. Nu eu, ci rugciunea, numele lui Hristos avea putere. Pe mine m-ar fi putut zdrobi ca pe un tntar. Brusc si-a schimbat nftisarea. A devenit glumet. Era acum mic, corpolent, ca un pitic, cu un turban pe cap; a nceput s fac glume si s se apropie ncet-ncet de mine. Ca pentru joac. Am fost surprins, aproape c rdeam. Dar ndat ce s-a apropiat destul, sufletul meu i-a simtit amenintarea si rutatea, asa nct am renceput rugciunea. A fugit imediat de lng mine. n felul acesta, rugciunea lui Iisus a instituit o distant, o zon de sigurant ntre noi. N-a mai putut s-mi fac nimic din cele ce-mi fcea n trecut, pe vremea cnd m btea si eram ca paralizat, incapabil s m apr. n acea sear am pus pe fug demonii si i-am tinut departe de mine. Cstigasem o btlie. Rzboiul nu se terminase. El continu nc. Dar Hristos este atotputernic. L-a zdrobit pe cruce pe diavol pentru noi. E de-ajuns s nu fim nerecunosctori si s nu ne purtm necugetat.
O prjituric din cofetria Lui Hristos

Intr-o alt zi, la Sfnta Mnstire Stavronikita, citeam din Evanghelie. mi amintesc si ce fragment: capitolul 10, versetele 17-21 din Evanghelia dup Luca. Spune Evanghelia: Si s-au ntors cei saptezeci cu bucurie, zicnd: Doamne, si demonii ni se supun n numele Tu. Si le-a zis: Am vzut pe satana, ca un fulger cznd din cer. Iat, v-am dat putere s clcati peste serpi, si peste scorpii, si peste toat puterea vrjmasului, si nimic nu v va vtma. Dar nu v bucurati de aceasta, c duhurile vi se pleac, ci v bucurati c numele voastre sunt scrise n ceruri.
Dup toate cele ntmplate, acest fragment semna cu un mesaj personal pentru mine. L-am simtit pe Hristos adresndu-mi-se peste veacuri. M ntrebam totusi cu nedumerire: Oare asa s stea lucrurile? Si toti acesti initiati si mari filosofi, pe care i-am citit si de care m-am entuziasmat, s nu aib habar de nimic?. Nume rsuntoare, care au schimbat fata lumii: Marx, Mao, Bakunin, Freud, Adler, Eric Fromm, Khalil Gibran, Kazantzakis, Wilhelm Reich, Nietzsche, reflectiile lui Buddha, Sutrele lui Patanjali, apoi Gurdjieff, Dr. Suzuki cu filosofia Zen, Lao-Tse si taoismul, acestia si altii asemenea mi s-au nsirat prin minte. Bine, dar este cu putint ca toti acesti ntelepti cunosctori ai lumii si ai societtii s fi gresit, iar eu s descopr acum adevrul pe care acestia l-au ignorat?. M-am oprit brusc... Eram mirat, ezitam. Pe oamenii acestia i studiasem, i simpatizam, m seduseser. Mi se prea ciudat ca eu, un om totusi fraged att din punct de vedere biologic ct si spiritual, s fi ajuns la adevr, s fi triumfat acolo unde ei rataser! Eram descumpnit. Atunci s-a petrecut ceva straniu si minunat. Am simtit pogorndu-se lin asupra mea ceva foarte pur, asemenea diamantului, limpede, delicat, simplu, pasnic, ptrunztor, atotputernic. M-a umplut de bucurie. Mintea mi s-a deschis ntr-un adnc fr margini, care m-ar fi nfricosat dac nu mi-ar fi adus o liniste profund si desvrsit acel ceva care devenise una cu sufletul meu. O lumin mental. Aceasta s-a petrecut n timp ce citeam versetul imediat urmtor textului de mai sus al Evangheliei: n acest ceas Iisus S-a bucurat n Duhul Sfnt si a zis: Te slvesc pe Tine, Printe, Doamne al cerului si al pmntului, c ai ascuns aceasta de cei ntelepti si de cei priceputi, si le-ai descoperit pruncilor. Asa, Printe, cci asa a fost naintea Ta, bunvointa Ta. Mi-am dat seama c prunc sunt si eu, si am avut deodat revelatia acestei legi duhovnicesti care guverneaz ntreg pmntul. Nu cei puternici, nu cei vicleni, nu diplomatii, nu descurcretii, nu cei bogati, nu cei cultivati, ci cei simpli, cei sinceri, cei smeriti, cei curati cu inima, cei plini de buntate, cei bine intentionati, cei ce se aseamn pruncilor, cei cu suflet de copil, cei fr de rutate, acestia vor ntelege, acestia vor tri taina cea mai profund, vor ptrunde pn la esenta ultim a acestei lumi. Acestia se vor mprtsi din viata cea adevrat, din izvorul vietii ntregii lumi. Acestia vor face experienta adevratei realitti a existentei. Ceilalti vor atinge doar materia, nvelisul. Nu vor putea s strpung niciodat acest nvelis, s ptrund dincolo de materie, s-si cufunde fiinta n apele vietii adevrate. Vanitatea i mpiedic s accead dincolo de himericele lor constructii mentale. Astfel rmn rupti de adevrul lui Hristos. De vreme ce cred n ei nsisi, nu pot crede n Dumnezeu, n Hristos. Se strduiesc s triasc ceva ce nu exist, urmnd teoriilor lor, cufundati n nestiint. Triesc n obscuritatea unui cerc vicios de ipoteze si probabilitti. Un egocentrism feroce si o ntunecat trufie i izoleaz de adevr, de izvorul vietii. Sectuiti, aproape dezgoliti de orice vlag, orbeciesc departe de Duhul lui Dumnezeu Care, dimpotriv, lumineaz si d viat. Prin viclenie, prin constrngeri, chiar prin fort, se strduiesc s dobndeasc infinite bunuri materiale. Plini de lcomie, le rpesc de la cei crora le sunt realmente necesare. Si toate acestea doar ca s-si alimenteze senzatia c le-ar fi cu ceva superiori celorlalti. Se simt lipsiti de adevr si se silesc s umple golul cu materie. S se consoleze prin apel la plcerile simturilor... Niste bieti nebuni si nefericiti care au nevoie de ajutorul lui Hristos. MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 42 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Priveam acum lumea si viata prin ochii duhovnicesti pe care mi-i druise, pentru o clip, Hristos. Eram cuprins de o bucurie adnc si tihnit. Srutam Sfnta Scriptur necontenit. Ii iubeam pe totii oamenii. II rugam pe Dumnezeu s-i ajute pe cei nedrepti, care au practic mai mult nevoie de ajutor dect cei nedrepttiti. Fireste, dup putine zile am mers din nou la printele Paisie si i-am istorisit despre cele ntmplate. S-a bucurat. A rs! Te-a tratat Hristos cu o prjituric din cofetria Lui, mi-a zis. Apoi m-a privit n ochi: Exist si plcinte, mi-a spus si a zmbit bucuros.
Eu simteam ns c toate aceste lucruri minunate mi se ntmplaser prin rugciunile sale. El se ruga pentru mine. Rugciunea sa era pricina pentru care se revrsau asupra mea aceste daruri duhovnicesti.
MICILE HARISME ALE BTRNULUI

Darurile sunt felurite, dar acelasi Duh. Si felurite slujiri sunt, dar acelasi Domn. Si lucrrile sunt felurite, dar este acelasi Dumnezeu Care lucreaz toate n toti. (I Cor. 12,4-6)
Printele Paisie avea multe harisme duhovnicesti. Cele mai nalte dintre ele erau greu de priceput pentru oamenii obisnuiti. De obicei, ele erau ntelese si pretuite duhovniceste de ctre monahii ortodocsi naintati pe calea lui Hristos. Pentru noi, restul, se aflau att de sus fat de posibilittile noastre personale, nct nu le puteam percepe, si ne rmneau astfel necunoscute. Avea ns si unele harisme duhovnicesti pe care multi le percepeau. De pild, btrnul cunostea cine erau oamenii care veneau s-l viziteze, ce gndeau, ce problem i preocupa si care era solutia ei. La nceput eram impresionat de aceste harisme. Mai trziu, ntruct se manifestau att de des, zilnic, le acceptam ca pe un element firesc al vietii noastre. Cndva, simtindu-m stnjenit ntruct mi se prea c l obosesc, s-a ntors si mi-a zis: Nu te necji, eu stiu cine vine, cum i cheam, ce serviciu au, ce probleme, ce gndesc, si toate celelalte... ns i las s vorbeasc, s le spun, ca s se usureze putin.
Ctre sfrsit mi devenise aproape obisnuint s nu-i mai fac cunoscut deloc problema, ci s merg s ascult direct rspunsul. Intmplrile de acest gen sunt foarte multe. Voi evoca doar trei dintre ele.
Cataiful
Era n Postul Mare, nainte de Pasti. M instalasem singur ntr-o chilie din pdure, la dou ore deprtare de chilia btrnului. ncercam s m ndeletnicesc cu rugciunea. Dup patru sptmni de post si ascez, n timpul rugciunii am primit un atac, o ispit mult mai intens dect celelalte; m-am temut s nu ptesc vreun ru. Oare btrnul s-si fi dat seama?, m ntrebam. Ei, sigur stie, mi rspundeam tot eu. ns frica, pe de-o parte, si dorinta mea de a-l vedea, pe de alt parte, m-au fcut s hotrsc: M duc s-l vd, asa... pentru sigurant. Am pornit deci, pe jos, pe crrile Sfntului Munte, pentru a-l ntlni. La captul acestui rstimp de post aspru, mi se ivise de cteva zile dorinta s mnnc un cataif. Unde s gsesti prjituri n Sfntul Munte?!, m gndeam. Dac eram la mnstire, si dac nu era Postul Mare, poate s-ar fi aflat ceva. Dar aici, n pdure... poti s-ti iei gndul!, mi spuneam n sine. MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 44 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Aceast dorint a devenit ns ardent nluntrul meu. Nu m puteam gndi la nimic altceva. Mintea mi era parc focalizat pe aceast idee. Ah, de-as fi avut un cataif..., si iar de la capt. M strduiam s-mi concentrez mintea la cuvintele rugciunii (Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m), dar nu reuseam mai mult de un minut, dou. Situatia era absolut rizibil, dar lupta se dovedea dificil. n felul acesta am mers pe jos cele dou ore. Deodat am zrit chiliuta btrnului. Am redevenit serios. Ia s pun ordine n ceea ce am s-l ntreb, ca s nu-l obosesc peste msur, mi-am spus n sinea mea. ntr-adevr, am uitat de cataif si m-am umplut de bucurie n asteptarea ntlnirii. M-am bucurat si mai mult cnd am ajuns la poarta din spate a curtii si am vzut c nu mai era nimeni. l voi avea pe printele Paisie numai pentru mine. ntreg al meu! Ce noroc! Am tras clopotelul si am asteptat alturi, ca s m recunoasc. Btrnul a fcut un zgomot nuntru, c s-mi dau seama c este n cas. A ntrziat putin. Brusc, a deschis putin usa, a scos capul ncet-ncet, strengreste, si m-a privit cteva clipe; a nceput s rd si a nchis usa la loc. l asteptam, deci, s ias. De aceast dat a iesit serios. Cu un aer oficial. Aveam destule zile de cnd nu-l vzusem. i sorbeam chipul cu nesat. Tinea amndou minile ntinse nainte. A nceput s le miste n sus si n jos. Deodat l-a apucat rsul si s-a oprit. Apoi a redevenit serios si a continuat s pseasc ncet-ncet, cu ifos protocolar. si tot misca minile n sus si n jos, ca s-mi atrag atentia. Tinea ceva n ele. Eu eram mai jos si nu puteam vedea. A ajuns lng mine. Cu greu si stpnea rsul. si cobora putin cte putin minile si, de ndat ce ncercam s m uit la ce tinea, le ridica repede mai sus de capul meu. Rdeam. Am nceput s ne jucm, eu strduindu-m s vd ce tine, iar el cobornd si ridicnd minile. Eram bucurosi. Le-a cobort brusc si... ce s vd? Pe o farfurioar de cafea - mult rvnitul cataif nsiropat! M-am pierdut... Hai, mnnc-l repede, s nu vad cineva si s se sminteasc, mi-a spus rznd.
Am intrat n curte, am luat cataiful si, mpreun cu el, mi-am primit si lectia. Mi, prostule, mi ziceam n gnd, btrnul cunoaste pn si cea mai nensemnat dorint a ta, si dac ti se ntmpl ceva duhovnicesc, dac ar exista vreo primejdie duhovniceasc, tocmai el s nu stie? A cunoscut pn si pofta ta dup prjitur, si s nu simt lupta ta duhovniceasc?, m ntrebam rusinat. De altfel, cum ai scpat de atacurile demonilor? Esti ridicol dac socotesti c de tine s-au temut si au luat-o la fug asa de repede. Si-a pus btrnul umrul, ntr-un chip duhovnicesc, si te-a acoperit cu rugciunea sa, prostule, chiar dac tu nu ti-ai dat seama. Acestea si altele asemenea cugetam, n vreme ce mneam cataiful. Printele m privea cu dragoste. Mi-a dat si o mic scatoalc peste cap, din acelea duhovnicesti, care mi fceau mare plcere. M-am rusinat, desigur, s-l ntreb cum ajunsese cataiful la chilia sa, ntr-o asemenea perioad... M-am temut de rspunsul pe care as fi putut s-l aud.
Astfel, cu aceast glum, btrnul mi-a dat o foarte serioas lectie duhovniceasc. nluntrul sufletului meu s-a nrdcinat si s-a adncit ncrederea n persoana lui. Era un povtuitor duhovnicesc nenselat. Marea sa iubire se manifesta si printr-o imens grij fat de fiii si duhovnicesti. Prin harul lui Dumnezeu, distantele geografice se anulau si btrnul cunostea ce se petrece n sufletul fiecrui fiu al su.
Jeep-ul si bicicleta
Alt dat, cuprins de lenevie, am nceput s m gndesc c ar fi bine s plec din Munte si s m ntorc n lume, la tot confortul material de rigoare. mi voi lua o biciclet s fac plimbri pe trm, si un Jeep, ca s plec n excursii la munte, m gndeam. Fiindc aceste gnduri ncepeau s m preseze, si fiindc se adugaser si alte probleme, miam zis c ar fi oportun s-l ntlnesc pe btrn. Am mers la chilia sa, dar nu era acolo. M-am gndit s trec si pe la o chilie vecin, unde avea obiceiul s se mai duc uneori. I-am vzut de departe. Printele Paisie, seznd pe o buturug afar, n curte, citea, iar ceilalti - n picioare -ascultau cu atentie. Erau absorbiti. Am naintat si m-am oprit la vreo trei-patru metri deprtare, ca s nu-i deranjez. La un moment dat, btrnul s-a oprit din lectur, a ridicat capul, m-a privit si mi-a spus: Bun venit! Cu ce ai sosit? Cu Jeep-ul sau cu bicicleta?
Ceilalti monahi au rs, socotind c glumeste. Eu ns am nteles c mi cunostea gndurile. M-am rusinat si m gndeam: De ce n-am mai avut eu un pic de rbdare?. Apoi a continuat lectura si mi-a fcut semn s m apropii ca s ascult. Erau nsemnrile cuiva care fusese mai nainte adventist si care dezvluia vicleniile organizatiei Turnul de veghe. S-a ntors zmbind si mi-a spus cu subnteles: De ce n-ai mai avut un pic de rbdare? A rs, m-a privit si a continuat: Ca s ajungi nainte de a se termina lectura, ai venit repede-repede cu Jeep-ul si cu bicicleta?
Am nteles c mi urmrea gndurile. M-am rusinat. Am nceput cu totii s rdem... Binenteles, pentru motive diferite. Ceilalti n-au bnuit nimic din ceea ce se ntmplase ntre mine si btrnul.
Scrisoarea
Un prieten din America avea de nfruntat niste probleme foarte serioase. Era cunoscut printelui Paisie de multi ani. A trimis o scrisoare urgent unui monah din Sfntul Munte, cu rugmintea de a merge la printele Paisie s-l ntrebe despre dou-trei probleme concrete, si s-i rspund apoi telefonic.
ntr-adevr, acest monah s-a dus fr ntrziere la chilia printelui. Btrnul i-a deschis ndat si, fr s piard timpul, i-a spus: Ia si scrie, ca nu cumva s uiti.
Si a nceput s-i rspund la scrisoare, nainte ca cellalt s apuce s-i spun vreo vorb despre ceva: nici din ce motiv a venit, nici cine l-a trimis, nici ce continea scrisoarea. Btrnul era chiar nelinistit si, nainte de a rspunde la ntrebrile prietenului, a zis: Spune-i s se ntoarc repede, cu primul avion.
Masonii i-au hotrt moartea. Hotrrea a fost deja luat, acum caut doar prilejul potrivit.
Povestiri ale unor cunoscuti de-ai mei

Btrnul primea scrisori din toat lumea. Sculete ntregi. Fireste, se afla n imposibilitatea de a rspunde. Erau att de multe! Cunostea ns ce cuprindeau scrisorile, si le rspundea tuturor n chip miraculos, solutionnd problemele prin rugciune. Un cunoscut ajunsese n mari ncurcturi prin implicarea sa n Miscarea Scientologic. l ntlnisem la printele Paisie. Mai trziu, pe cnd se confrunta cu o mare dificultate, a trimis o scrisoare btrnului si i-a cerut ajutorul. Problema s-a rezolvat absolut miraculos. O mrturisea, mai trziu, amicul nsusi: ...acesta a fost un mare dar de la printele Paisie. O cunostint de la Universitate, feminist convins, cu totul nstrinat de Hristos si de Biserica Sa, avea de nfruntat, mpreun cu familia, serioase probleme sociale si economice. Hotrse chiar s se sinucid. Am auzit undeva despre btrnul; m-am apucat atunci si i-am expediat o scrisoare. Nu cunosteam adresa. Am scris att: P. Paisie, Sfntul Munte. Dac e s mearg - merge..., m-am gndit. N-a trecut mult timp si au ncetat certurile n familie, ne-am linistit ntre noi. Cnd mi-am dat seama, am fost uimit. De atunci am nceput s m interesez si s-L caut pe Hristos, a mrturisit ea. Era un om a crui meserie consta n comercializarea filmelor pornografice. Cstiga multi bani. Mi-a spus el nsusi povestea lui: Auzisem despre printele Paisie si mi-am zis: O s merg s-i spun eu vreo dou clugrului, s m tin minte!. Mam dus, asadar, mpreun cu alti doi amici, pentru prima dat acolo. Btrnul ne-a primit pe toti trei n curte. Sedeti, ne-a spus, s aduc ceva s v tratez.
Eu cutam prilejul s-l iau peste picior. I-a tratat mai nti pe ceilalti doi si, ndat ce a ajuns n fata mea, a ntors farfuriuta si a azvrlit prjitura n noroi.
Mi-a czut, a zis. Nu conteaz, ia-o si mnnc-o.
M-am simtit jignit. Cum, s o mnnc cu noroi? Dar ce, tu nu-i servesti pe oameni cu noroi? mi-a rspuns aspru.
M-am pierdut, eram nucit. M-am ridicat si am plecat! A doua zi m-am dus din nou. Mi le-a spus pe toate mult mai detailat de data asta. Mi-a fugit pmntul de sub picioare. Ce s fac?, l-am ntrebat. Mai nti de toate s termini definitiv cu aceast... treab, apoi vino s stm de vorb. M-am ntors n Tesalonic. Am nchis magazinul si am nceput s caut un serviciu nou. Dup o lun m-am ntors la printele si l-am gsit. Mi-a spus c trebuie s m spovedesc, si m-a pus ntr-o rnduial duhovniceasc. Omul era deja foarte schimbat. Era acum un crestin fericit si constiincios. Sunt nenumrate astfel de ntmplri. Multi oameni le-au trit. Deseori, cnd mergeam la btrnul si asteptam s ne vin rndul pentru a ne primi, se gsea cte cineva s relateze o asemenea experient personal. Dac le-am aduna pe toate laolalt, ar rezulta o carte urias.
METODA NVTTURII BTRNULUI -DUHUL SFNT

La nceputul relatiei noastre duhovnicesti, printele Paisie mi vorbea foarte putin. Cuvintele sale nu aflau n sufletul meu loc prielnic pentru a rodi. De aceea, la nceput a cutat s creeze un astfel de loc n sufletul meu. Cum a fcut-o? Prin rugciunea sa. Rugciunea care izvora din inima sa neprihnit producea minuni. Prin rugciunea lui, asadar, dobndeam eu triri si experiente duhovnicesti. Oriunde m-as fi aflat - n Sfntul Munte, n Tesalonic sau n India - simteam rugciunea lui rsfrngndu-se asupra mea si acoperindu-m cu o negrit dulceat si bucurie. Cteodat mi se ntmpla chiar si n vis, iar prezenta rugciunii sale era att de intens nct m trezea. Alteori semna cu o adiere suav, nmiresmat. Cteodat de scurt durat, cteodat mai ndelungat. Era o infinit diversitate. ntotdeauna ns partea rational rmnea n planul secund. Mai nti se petreceau evenimentele duhovnicesti. Sufletul nvta, cunostea n profunzime, iar apoi ratiunea, ca o bun slujitoare a lui, se strduia s ordoneze, s explice, s exprime n gnduri si cuvinte aceste taine pe care sufletul le tria. Dar ce nteleg cnd spun c rugciunea btrnului m nvta? Ce nseamn rugciunea lui? Era gndul lui care se ndrepta spre mine? Era sufletul su care venea si se atingea de al meu? Nu cumva exista nc ceva, o alt prezent, o alt persoan, o alt putere? Ce se ntmpla, exact, n aceste clipe minunate? Cine poate cu adevrat s rspund la aceste ntrebri n toat adncimea si lrgimea lor? Doar cineva care s-ar afla la msurile duhovnicesti ale btrnului. Eu voi vorbi numai pn acolo unde am trit, pn acolo unde evenimentele mi-au ngduit s nteleg. Calittile sufletului printelui Paisie depseau firea uman n sensul ei obisnuit. Sufletul su era unit n chip desvrsit cu Duhul Sfnt, cu Hristos, cu Dumnezeu. Isi curtise deplin sufletul de mizeria spiritual, de ntunericul duhovnicesc, de mocirla patimilor (adic mndria, egoismul, iubirea de stpnire, iubirea de argint, iubirea de plcere, slava desart, lenevia, lcomia pntecelui s.a.m.d.). Prin efortul acesta, legat nemijlocit de participarea permanent la Tainele Bisericii Ortodoxe, si mai ales la Sfnta mprtsanie, printele Paisie l purta nluntrul su pe Hristos, pe Duhul Sfnt, pe Dumnezeu. Era purttorde-Dumnezeu: unde se afla printele Paisie, acolo Se manifesta Duhul Sfnt, Dumnezeu. Astfel, fgduinta pe care Iisus Hristos le-a fcut-o tuturor ucenicilor Si din toate veacurile (Cel ce mnnc trupul Meu si bea sngele Meu rmne ntru Mine si Eu ntru el - Ioan 6, 56) era o realitate zilnic pentru el. Aceast potent, pe care o au toti crestinii ortodocsi, printele Paisie o adusese la stadiul ultim, acela de act. Cu alte cuvinte, o transformase, la captul unor mari osteneli, din posibilitate n realitate. Ceea ce printele Paisie nzuia n sufletul su, Duhul Sfnt mplinea. Ceea ce sufletul su atingea, primea atingerea Duhului Sfnt. MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 49 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Cunostinta btrnului era cunostinta Duhului Sfnt, aflat din belsug n sufletul su. Cnd stteai alturi de el, simteai strlucirea Duhului Sfnt revrsndu-se peste tine, transfigurndu-te. Atunci cnd m aflam departe de el, vointa btrnului, exprimat n rugciunea sa, devenea un canal prin care se transmiteau n sufletul meu energii dumnezeiesti. Puterea btrnului era Hristos, Care locuia nluntrul su. Btrnul lucra cu Dumnezeu, si Dumnezeu locuia nluntrul su. De aceea cred c nsusi harul lui Hristos, Duhul Adevrului, Duhul Sfnt m-a nvtat, prin rugciunile printelui Paisie. De altminteri, aceasta propovduieste si Evanghelia. Era profetit de ctre prorocii Vechiului Testament, cu secole nainte de a Se arta Domnul Iisus Hristos, c Dumnezeu va trimite Duhul Su oamenilor n vremea ntruprii lui Hristos. Domnul le-a amintit aceste profetii iudeilor, zicnd: Scris este n proroci: Si vor fi toti nvtati de Dumnezeu (Ioan 6, 45). Mai trziu, adresndu-Se ucenicilor, Hristos le-a zis: nc multe am a v spune, dar acum nu puteti s le purtati. Iar cnd va veni Acela, Duhul Adevrului, v va cluzi la tot adevrul (Ioan 16, 12-l3). Si, nainte de jertfa Sa pe cruce din iubire pentru ntreaga omenire, vorbindu-le ucenicilor Si ntristati, a spus: Si Eu voi ruga pe Tatl Meu, si alt Mngietor v va da vou ca s fie cu voi n veac, Duhul Adevrului, pe Care lumea nu poate s-L primeasc, pentru c nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi l cunoasteti, c rmne la voi si n voi va fi! (Ioan 14, 16-l7). Dup ani de zile, nftisndu-le activitatea sa celorlalti crestini, Apostolul Petru povestea: Si cnd am nceput eu s vorbesc, Duhul Sfnt a czut peste ei, ca si peste noi la nceput. Si mi-am adus aminte de cuvntul Domnului, cnd zicea: Ioan a botezat cu ap; voi ns v veti boteza cu Duh Sfnt. Deci, dac Dumnezeu a dat lor acelasi dar ca si nou, acelora care au crezut n Domnul Iisus Hristos, cine eram eu ca s-L pot opri pe Dumnezeu? (Fapte 11, 15-l7). n cele din urm, dac Dumnezeu nu-Si pune mna Sa, n chipul stiut de El, mai mult sau mai putin vdit, atunci i este cu neputint omului s descopere adevrul, s ajung si s rmn credincios pn la sfrsit lui Iisus Hristos, unicul mntuitor al omenirii. Noi trebuie s cerem tocmai ajutorul lui Dumnezeu. Lucrurile pe care le nvat ntr-o clip harul dumnezeiesc, Duhul Sfnt, sunt adnci si necuprinse, astfel nct ele nu ncap n cuvinte omenesti, si nici mcar n ratiunea omeneasc limitat care a creat aceste cuvinte. Cea dinti lectie important este c exist Duhul Sfnt. Aceasta o triesti, este de domeniul evidentei. Exact asa precum stii c exist lumina soarelui, pentru c o vezi, precum stii c focul nclzeste, pentru c o simti pe pielea ta. Diferenta const n faptul c evidenta Duhului Sfnt, atunci cnd l triesti pe viu, este de mii de ori mai izbitoare. Tot asa precum atunci cnd cineva, vznd obiectele lumii materiale cu ajutorul - sau mai degrab din pricina luminii soarelui, dobndeste n acelasi timp si o cunoastere si o experient a luminii nssi, exact n acelasi fel,
atunci cnd cineva cunoaste taina lumii duhovnicesti prin Duhul Sfnt, dobndeste totodat si o cunoastere si o experient a Duhului Sfnt nsusi. Este dificil s-i explice cineva unuia care s-a nscut orb ce nseamn lumin, ce nseamn a vedea. De orict elocint ar dispune, el i va putea transmite extrem de putine date individului orb. ns, dac printr-o operatie reusit va izbuti s-l fac s vad, atunci nu mai trebuie s-i explice nimic. Cel care mai nainte fusese orb, cunoaste acum el nsusi. Are o trire si o experient personal. Acum cunoaste fr explicatii rationale, care se dovedesc de prisos si chiar obositoare. n chip asemntor se ntmpl si cu Duhul Sfnt. Cel ce trupeste este orb si cunoaste orbirea sa, cci i aude pe ceilalti oameni vorbind despre lumin, culori, soare, zi, noapte. Din toate acestea si d seama c se petrece n aceast viat ceva foarte important, pe care ns el nu este n stare s-l cunoasc. Noi, cei orbi duhovniceste, ne aflm ntr-o situatie mai dificil. Nu cunoastem c suntem orbi duhovniceste, astfel nct s ne cutm cu ardoare tmduirea. Este tocmai motivul pentru care cei mai multi dintre noi ne astupm urechile, ne nchidem sufletul fat de Hristos, Care ne vorbeste despre lumea duhovniceasc si despre viata vesnic. Trim si murim n ntunericul nostru duhovnicesc, fr a cunoaste vreodat Lumina lumii, pe Duhul Sfnt, pe Dumnezeu. Desigur, exist trepte diferite ale participrii noastre la aceast Lumin a lumii. Contemplarea luminii necreate este considerat a fi cea mai nalt culme duhovniceasc. Odat, ntrebat de mine despre acest subiect, printele Paisie mi-a relatat o experient de-a sa: Eram la chilie (este vorba despre Chilia lui Ipatie, mai sus de Katunakia - n.a.). M rugam, cnd am vzut lumina necreat. La un moment dat, cnd ea s-a retras, am privit n jurul meu si mi s-a prut c e semintuneric. O fi apus soarele, mi zic. Ridic ochii si... ce s vd? Soarele se afla pe mijlocul boltii. Era luna iulie, toiul verii, si mie mi se prea semintuneric. Mi se adaptaser ochii la cealalt lumin. Ca s-ti dai seama ct de intens a fost.... Reaua mea intentie mi-a creat o multime de pcate personale, care deschiseser un adevrat abis ntre mine si Dumnezeu. Rugciunea btrnului, avnd ca material mila lui Dumnezeu, cldea podul peste abisul pcatelor, prin care primeam darurile iubirii lui Dumnezeu.
MAREA BINECUVNTARE
Cu ct un eveniment are o mai mare ncrctur duhovniceasc, cu att este mai dificil s vorbesti despre el. Nu exist cuvinte, nu exist sensuri lingvistice care s-l poat exprima. De asemenea, nu exist experiente sau imagini analoge din lumea material n care trim, astfel nct s poat face cineva apel la o ct de slab comparatie. Apostolul Pavel spune despre aceasta: ...a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului s le griasc (II Cor. 12, 4). Adic a auzit, a trit, a nteles -cu puterea lui Hristos - lucruri pe care nu-i st n puteri omului s le exprime prin cuvnt. Intr-o dup-amiaz m dusesem n curtea din spate a btrnului, si am simtit n aer o mireasm deosebit. - Printe, ai ars tmie? l-am ntrebat. Mi-am rotit privirile n stnga si n dreapta, ncercnd s localizez sursa miresmei. Nu era nimic. M aflam ntr-un spatiu deschis. - Miroase frumos? m-a ntrebat linistit btrnul. - Da, printe, minunat! am rspuns n timp ce m asezam lng el. M obisnuisem deja cu aceste ntmplri neobisnuite, inexplicabile, care se petreceau n jurul chiliei si persoanei btrnului, asa nct am renuntat si de data aceasta la alte comentarii si ntrebri. Mi-am amintit de sfatul pe care mi-l dduse n trecut: Nu trebuie s dai important acestor ntmplri, nici s te preocupi mult de ele, cci exist primejdia s te amgeasc diavolul. Dac o ntmplare este de la Dumnezeu si tu o treci cu vederea din precautie duhovniceasc, atunci Bunul Dumnezeu va gsi o modalitate mai evident pentru a-ti vorbi. Asadar, am uitat repede evenimentul, fiind captivat de interesantele discutii cu printele Paisie. Intr-un sfrsit, m-am ridicat s plec. M-am aplecat s-i srut mna, ndjduind s-mi dea vreo scatoalc duhovniceasc si astfel s-mi umple de bucurie si pace mintea si inima. ntr-adevr, asa s-a ntmplat. Ajungnd la usa din spate si fiind singuri, cuprins de o dorint brusc, i-am luat mna si i-am srutat-o. Btrnul rdea. Era bucuros. Eu m aflam deja n acea betie cumptat. A nchis. El era pe dinuntru, eu afar, ceva mai jos. mi spunea glume despre cofetria lui Dumnezeu. Eu m bucuram, si n acelasi timp m sfiiam mult. Nu voiam s plec, s m dezlipesc de lng el. Unde s m duc? Mi-era att de bine n apropierea lui! Si-a pus amndou minile pe capul meu si si-a ridicat o clip ochii spre cer. Un ru duhovnicesc s-a revrsat atunci nluntrul meu. Rmsesem fr grai. Eram att de plin de viat! Ct pace! Ct lumin! Ct bucurie! - iar acestea sunt cuvinte foarte srace. Rusinat, mi-am ridicat ochii si l-am privit. Avea o bucurie sobr. Si-a ntins mna si a rupt o crengut din tufa alturat. M lovea alinttor peste cap. Valuri-valuri se revrsa peste mine harul. Asa l
simteam, ca pe un ru dezlntuit. Desi eram eu nsumi, deplin constient de ceea ce m nconjura, n acelasi timp m mbtasem de Duh. Aceste lucruri s-au ntmplat dintotdeauna n Biserica lui Hristos, dup cum se ntmpl si n zilele noastre. Iat ce spune n Evanghelie Sfntul Ioan naintemergtorul, Boteztorul lui Hristos: Eu unul v botez cu ap spre pocint, dar Cel ce vine dup mine este mai puternic dect mine; Lui nu sunt vrednic s-I duc ncltmintea; Acesta v va boteza cu Duh Sfnt si cu foc (Matei 3, 11). n multe rnduri Hristos fgduise s l dea pe Duhul Sfnt, Mngietorul, celor ce vor crede n El, ca s-i cluzeasc la tot adevrul. ntr-adevr, n ziua Cincizecimii Dumnezeu Se uneste cu oamenii n Duhul Sfnt: Si li sau artat, mprtite, limbi ca de foc, si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfnt (Fapte 2, 3-4). Mai trziu, iat ce se ntmpl prin Apostoli: nc pe cnd Petru gria aceste cuvinte, Duhul Sfnt a czut peste toti cei care ascultau cuvntul (Fapte 10, 44). Iat si alt exemplu: Iar apostolii din Ierusalim, auzind c Samaria a primit cuvntul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru si pe Ioan, care, cobornd, s-au rugat pentru ei, ca s primeasc Duhul Sfnt. Cci nu Se pogorse nc peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezati n numele Domnului Iisus. Atunci si puneau minile peste ei, si ei luau Duhul Sfnt (Fapte 8, 14-l7). Sunt astzi ncredintat c un dar asemntor am trit si eu atunci, cu rugciunile btrnului Paisie. Nu-mi amintesc cum am plecat de la usa btrnului. mi aduc aminte ns c am urcat ntr-un suflet crarea ctre Sfnta Mnstire Kutlumusi. Pe drum mi scosesem puloverul, astfel nct am intrat n mnstire numai ntr-o flanelut. Monahii erau rigurosi n ceea ce priveste vestimentatia. Nimeni ns nu mi-a spus nimic. M priveau cu ntelegere si uimire. Si-au dat seama ce mi se ntmpla. Printele A. a suspinat si mi-a zis: Ah! Unii se ostenesc, iar altii primesc binecuvntri!. Am rs, bucuros de gluma sa plin de buntate. Acest har a rmas asupra mea multe zile si era foarte intens. Am experiat aceast stare vreme de aproximativ o lun. Aveam n adnc pace si liniste, bucurie si satisfactie. Mi se transfiguraser pn si trsturile fetei, miscrile, cuvintele. Dup zece zile m-am dus la alt mnstire. ndat ce m-a vzut, un ieromonah a exclamat: Iat un vizitator plin de har!.
NGERUL PZITOR
Dup mult timp mi-am amintit un alt eveniment, pe care l uitasem de ndat ce se consumase. Mi se ntmplase n chiar ziua aceea n care am plecat de la usa btrnului, n locul unde crarea trece printre chiparosi, aproape de curte. Imi amintesc c m-am aflat deodat n fata unui tnr frumos de 16-l7 ani, mbrcat ntr-un vesmnt de pret, asemntor cu cel de diacon. Stteam la o distant de un metru unul fat de cellalt. Era foarte frumos. De o frumusete imaculat. Ca o floare de cmp. Fr nimic trupesc, provocator - asa cum de multe ori se arat a fi frumusetea oamenilor. Nu mai tin minte nici ct timp, nici despre ce am vorbit, ns pe tot parcursul conversatiei am stiut n sufletul meu cu claritate c era nger. ngerul meu pzitor, ndat dup aceea am uitat cu desvrsire ntmplarea. Mai trziu, cnd mi-am amintit, am mers la printele Paisie si i-am povestit. A rs! Pe atunci erai nc prunc duhovnicesc, dar acum, c te-ai copt nitel, a ngduit Dumnezeu s ti-o amintesti, mi-a spus el.
Din nefericire ns, m purtam tare necugetat. Aceste bogate daruri mi erau repede furate. Aveam buzunarele gurite... De cte ori ieseam n lume, m lsam trt n multe pcate, risipind uriasele daruri si ajungnd chiar mai srac dect la nceput. Btrnul nu s-a indignat din pricina mea, si nici nu s-a descurajat. De fiecare dat cnd m ntorceam cu cint, m apuca, m ridica, m curta, m tmduia, m mbrca iarsi boiereste n pietre scumpe (v. Luca 15, 22), si astfel m trimitea napoi n lume. De cte ori nu s-a ntmplat aceeasi trist istorie? De cte ori! M purtam att de des ca un lipsit de minte si nemultumitor... Dar niciodat btrnul nu si-a mputinat sau mrginit darurile duhovnicesti... Aceasta era drnicia sa! ...pentru c Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8) ...pentru c iubirea lui Dumnezeu s-a vrsat n inimile noastre, prin Duhul Sfnt, Cel druit nou (Rom.5,5) Iubirea desvrsit alung frica (I Ioan 4, 18) S cunoasteti iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunostint (Efes. 3, 19)
Inainte vreme, nimeni nu m iubise cu adevrat pentru ceea ce sunt. Toti m iubeau pentru un motiv. Domnisoarele m iubeau n msura n care socoteau c am un chip sau un corp frumos. Dar dac n urma unui accident m-as fi ales cu vreo invaliditate, oare n-as fi rmas aceeasi persoan? Totusi, nici una dintre ele n-ar fi rmas lng mine. Nici una nu m iubea adevrat. Nici una nu iubea acel miez adnc al fiintei mele, cu alte cuvinte pe mine nsumi. Nici una dintre ele nu cultiva o relatie cu mine, ci numai cu trupul meu.
Prietenii de ce m iubeau? Pentru minte, pentru idei, pentru sarm, pentru cunostinte? Dac nu eram la Universitate, n-as fi rmas aceeasi persoan? Dac m loveam la cap si mi se ngreuia mintea, n-as fi fost acelasi? Cine m-ar fi iubit atunci? Nimeni. Nici chiar dragostea printilor mei nu se arta a fi una cu totul curat. Era umbrit de niste asteptri, de anumite dorinte de rsplat n viitor. Dincolo de dragostea fireasc, m iubeau si pentru o seam de motive precise. Pentru c eram inteligent, pentru c eram un elev bun, pentru c urma s-i ngrijesc la btrnete. Dar nu exista nimeni care s m iubeasc pentru ceea ce eram? Curat, fr nici un interes, fr s astepte vreo oarecare rsplat? Nu avea important dac eram destept sau prost, frumos sau urt, bun sau ru. n spatele tuturor acestor lucruri superficiale existam eu, sinele meu adevrat. Voiam ca cineva s m iubeasc pur si simplu, numai pentru c existam. S iubeasc miezul adnc al fiintei mele, nu fardurile sociale. Am nceput asadar s m dispensez de toate aceste podoabe. Mai nti hainele. Am nceput s m mbrac urt, fr gust. Prietenii au fost repede dezamgiti, nu putini dintre ei s-au mniat chiar de aceast schimbare si s-au ndeprtat de mine. Am realizat cu uimire ct de false si de superficiale erau relatiile mele cu cei din jur. Chiar si cei mai apropiati prieteni ai mei ncepuser s se poticneasc. Eram ns hotrt s merg pn la capt. S arunc de pe mine, s m eliberez de orice lucru superficial, mincinos. S m dezgolesc cu desvrsire pe mine nsumi, pn la a rmne fiinta curat, pur. Doar atunci as fi cunoscut cine sunt aceia care m percep real si profund: cei care ar fi continuat s rmn alturi de mine numai si numai pentru ceea ce sunt. Ei bine, n-a rmas nimeni... M-am aflat absolut singur. Intr-o solitudine fiintial. Nimeni nu m-a urmat n profunzime. Detectasem centrul fiintei mele, miezul sinelui meu, dar... rmsesem singur. Mi-ar fi fost usor s m ntorc la o viat superficial. Stiam s joc aceste roluri de mic copil. Puteam juca din nou rolul ndrgostitului, al prietenului, al fiului. Dar nu voiam. O dat ce descoperisem centrul fiintei mele, intentionam s m ocup de mine nsumi. Voiam s mi cunosc sinele. Calamitatea falsei constiinte de sine mi produsese suferint. Aceast suferint a distrus falsul idol frumos pe care l furisem nluntrul meu. Suferinta se dovedea un bisturiu ascutit. Tia adnc si mi desprtea carnea de oase. Falsul de adevr. Exista n interiorul meu mult minciun care trebuia expulzat. Chirurgul era hotrt. Operatia trebuia s aib loc. n caz contrar, nu exista nici o sans de salvare. Durerea era focul care mistuia minciunile. n acea vreme am trecut printr-o mare durere. Sufeream mult si profund. Simteam oasele zdrobindu-mi-se. Sufletul mi rmsese ncremenit si terifiat. mi simteam mintea gata s se sparg n mii de buctele. ntmpinam mari dificultti n a-mi pstra facultatea de a rationa. Nu puteam dormi... Mi-era team s m culc. ndat ce m rpea putin somnul si mi slbea controlul ratiunii asupra simtirii, atunci din sufletul meu, ca dintr-o imens ran nsngerat, se revrsa deodat un ru de cumplit durere, amenintnd s-mi dizolve ntreaga fiint. M trezeam speriat, silindu-m s-mi stpnesc grozava durere. M temeam c, neputnd rezista suferintei, nnebunirea va fi un proces inevitabil.
Fceam eforturi intense si perseverente de a-mi explica aceast durere. M strduiam s aflu cauza ei. Era oare lipsa iubirii, a adevrului? Viata mea desart? Cutam cu zbucium arztor rspunsul. S existe oare iubire adevrat n lume? Nu cumva cutam imposibilul? Am mers la printele Paisie si mi-am deschis naintea lui adncurile inimii. Asteptam cu agonie rspunsul. Atunci mi-a spus: Omul merit s fie iubit numai pentru c este chipul lui Dumnezeu. Nu are important nici dac este bun sau ru, virtuos sau pctos. - Omul merit s fie iubit pentru ceea ce este. Hristos a iubit si S-a jertfit pentru oameni pctosi, destrblati: N-am venit s chem pe cei drepti, ci pe cei pctosi la pocint (Marcu 2, 17). n acest fel trebuie s-i iubim pe toti, fr deosebire. Asa precum soarele rsare pentru toti, inteligenti si prosti, buni si ri, frumosi si urti, astfel si iubirea noastr trebuie s fie ca si iubirea lui Dumnezeu, care seamn cu soarele si se ndreapt fr deosebire ctre toate fpturile Sale. Am gsit alinare. Cel putin era cineva de acord cu mine. Cineva m ntelegea... Ce mngiere! Acest cineva era printele Paisie. M-am ntors acas. Durerea... durerea, ns! Cteodat nu rezistam si m trezeam noaptea plngnd. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu!. Un strigt mut iesea din luntrul meu. Numai att: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu!. M izbeam cu capul de pern, cufundat ntr-o cint adnc. Pe toate le fcusem att de gresit, att de strmb... n aceste nopti nfricostoare luptam dezndjduit pentru ntreaga mea viat. S-a ntmplat ntr-o sear. Eram singur n apartament. M rugam, cnd am simtit c Se apropie de mine. Nevzut, dar att de prezent. Imaterial, dar atotputernic. De neajuns, dar att de aproape. S-a atins de mine, dar nu la suprafat, ci n adncul meu. Pn la marginea fiintei mele. M-a umplut, S-a revrsat n mine. S-a unit cu mine att de strns, nct am devenit una. Nimic nu se poate uni att de mult cu altceva. M-a mbtat. Ardeam ca focul. Trupul mi era o adevrat vpaie. Voiam s m deschid cu desvrsire. Nici un colt al sufletului s nu-mi rmn ascuns. Orict de urt si de murdar ar fi fost. Voiam ca toate s fie cunoscute si vdite. Mrturiseam si mi dezveleam toate cele strmbe si murdare, toate ruttile mele... Doream cu ardoare s viziteze fiecare colt al sufletului meu. Pe de alt parte, m simteam att de nevrednic, att de nepotrivit s coexist cu El. Am czut cu fata la pmnt. Voiam s m mistui n beton... Era o Iubire urias, necuprins. Venea de pretutindeni. Din nemrginit. Ea le tinea pe toate. Era puterea care tine totul. Toate si luau puterea existentei din aceast Iubire. Toate si perpetuau existenta datorit ei. Voiam s ncetez s mai triesc. Voiam s m pierd, s m dizolv. Nu ndrzneam s exist si s m unesc cu ea. Eram nemiscat. Ea se apropia de mine. Izvornd din Cel ce exist dintotdeauna, aceast Iubire se rspndea ctre toti, strbtnd toate. La aceast Iubire se rspunde numai cu o iubire identic. Nimic mai putin. Trebuie s vrem, s ndrznim s iubim n acelasi mod. Numai acest lucru este vrednic de El, de Izvorul Iubirii, de Hristos. Tocmai pentru c m iubea, m lsa s m apropii de El, si m curta, m tmduia desvrsit de toate durerile si rnile. MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 56 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
M trgea lin, statornic, sigur, din ntuneric la lumin, din mizerie la curtie, din nefiint la fiint. mi druia o existent mai intens, mai adevrat, mai vie. Nu pentru c avea nevoie de mine, ci pentru c era Iubire. Nu numai c m iubea... Era nssi Iubirea. M cuprinde acelasi sentiment al neputintei de a exprima cele inexprimabile. Ct timp a durat? Nu stiu. Noaptea a nceput, tot noaptea s-a terminat. Ce influent a avut asupra mea? Mi-a vindecat durerea, mi-a ntrit mintea, a fcut s dispar primejdia, a rspuns tuturor frmntrilor si cutrilor mele. Am aflat chiar infinit mai mult. Mi-a druit o cunoastere trit, sigur, inalienabil. Influenta ei continu pn astzi. Am cunoscut asadar c firea omeneasc, fiecare dintre noi, are prin conlucrarea lui Dumnezeu putinta de a naste n inima sa o astfel de iubire. Dac o face, se preschimb ontologic, se ndumnezeieste! Putini o fac ntr-adevr. Dar tuturor le st n putere. Noi, cei multi, ne lenevim, ne temem, ne preocupm de lucruri nensemnate. Suntem deplin vinovati pentru o asemenea atitudine. Aceasta este dragostea duhovniceasc pe care o naste Duhul Sfnt n sufletul omului. Aceasta l face pe om prtas dumnezeiestii firi (II Petru 1, 4). Aceast Iubire este nesfrsit mai nalt dect oricare iubire omeneasc. Iubirea matern este nensemnat n fata ei. Aceast Iubire este atotputernic. Nimic nu-i poate sta mpotriv. Aceast Iubire nfrnge moartea, biruieste legile firii. Aceast Iubire este cea care a pus lege tuturor lucrurilor, este taina totului: ...pentru c Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8). Printele Paisie avea nluntrul su o astfel de iubire pentru toti oamenii, pentru toate fpturile, pentru ntreaga creatie. n acest fel m iubea si pe mine. Aceast iubire a sa a devenit suportul vietii mele. Pe aceast iubire m voi sprijini pn la moarte. Pe ea m-am putut sprijini cnd eram n India. Atta vreme ct exist cineva care l iubeste n acest chip, de ce s se team omul? Numai de sine nsusi, poate. Cteodat btrnul obisnuia s blesteme rznd: S v ard Dumnezeu cu iubirea Lui!. Multi o ntelegeau metaforic. Eu cunosteam c se exprim cu maxim rigoare. Rugciunea sa mi-a druit si aceast experient. Si, dac eu am smuls aceast experient din mila lui Dumnezeu, pentru rugciunile btrnului Paisie, deoarece aveam nevoie de ea ca s rmn n viat, au existat, ns, exist si vor exista oameni care au dobndit aceast culme a culmilor prin lupte personale, prin vrednicia lor personal. Un astfel de om este Sfntul Simeon Noul Teolog, monah din Constantinopol (949-l022 d.H.). Rareori sfintii vorbesc att de evident, att de deschis despre experientele lor n Hristos. Iat cum descrie Sfntul una dintre experientele sale de acest fel: [Iubirea] se afl deodat iarsi n mine, cunoscut, ntreag. Si o vzui n mijlocul inimii mele ca un lumintor, ca un disc al soarelui. ... Fiind n afar de toate fpturile, este totodat mpreun cu toate. Este foc, este si strlucire, se face si nor al luminii, dar este si soare. ... Mi-a dezgolit mintea de simtirea lumii si m-a mbrcat n vesmntul simtirii spirituale.
Astfel, m-a desprtit de cele vzut si m-a unit cu cele nevzute. Si mi-a druit s vd pe Cel necreat si s m bucur de El. ... Si am fost unit cu Cel necreat, cu Cel nestriccios si fr de nceput, cu Cel de toti nevzut. Cci aceasta o face iubirea
NTLNIREA CU SWAMI YOGAMUKANANDA

n acea perioad viata mea era influentat de multi factori. O puternic nrurire avea rugciunea btrnului, pe care o simteam n diverse momente ale zilei sau ale noptii revrsndu-se pasnic peste sufletul meu tulburat, druindu-mi o oaz de bucurie n adnca mea durere si o anumit limpezime si liniste n torentul gndurilor. Simteam mngierea unei puteri care m ntrea, si dobndeam ncetul cu ncetul o ndejde care m tinea departe de impas si de autodistrugere. De cealalt parte, nu contenisem cu vechile mele obiceiuri rele, care cu anii deveniser patimi ce-si ntinseser n sufletul meu rdcini adnci si viguroase. M duceau de nas. ncercam s umplu golul din viata mea cu lucruri materiale si cu filosofii, dar acest gol se mrea, iar agonia se ntetea... Creierul depunea eforturi febrile pentru a afla rspunsuri si solutii. Crti, multe crti... Mult lectur, mult reflectie. Filosofii, doctrine, muzic, tehnic... dar nici un rezultat, nici o dezlegare, nici o iesire. Btrnul mi arta nenumrate lucruri. Lucruri mari si minunate. Lucruri esentiale si nlttoare. Nu-mi vorbea prin cuvinte, ci mi druia triri. Atingea sufletul meu cu sufletul lui, ne lega iubirea sa dulce, arztoare, si mi druia ochii si duhovnicesti ca s-i vd inima, ca s vd n general. Astfel a nceput s se destrame treptat norul dens care m nvluia. Lumea mi se descoperea ntr-o tainic adncime si bogtie. Viata dobndea sens, iar cunoasterea existentei acestor lucruri era un alt fel de plcere. O plcere adevrat care nu se sfrsea, care devenea tot mai adnc si mai intens, care, atunci cnd se retrgea, lsa n urm bucurie, iar nu tristete. Aceasta era plcerea duhovniceasc. De atunci si pn astzi, am pstrat aceast nclinatie ctre contemplarea tainei. Norii, psrile, soarele, copacii, stncile, animalele, marea, oamenii, ntreaga lume mi se descoperea ca o tain necuprins. Iar cea mai mare si mai intim tain era sinele meu nsusi. Mi se prea att de minunat si att de necunoscut... Ce ascundea lumea? Ce ascundea sufletul? Intuiam c acestea sunt lucrurile esentiale si voiam s le cunosc. Simteam c toate se afl sub un control anume. O putere ascuns, nevzut, le stpnea. Rebel si anarhist n conceptii cum eram pe atunci, voiam s scap de acest control, de aceast putere. Sufeream si multe alte influente n afar de cele ale btrnului. Viata mea destrblat m expunea acestor influente. Interesul meu pentru ocultism, ezoterism, magie alb, yoga, zen, buddhism, s.a.m.d., nu se diminuase. N-aveam deloc un punct de vedere clar asupra tuturor acestora. Mi se preau importante, dttoare de sperant, capabile la rndul lor s reveleze posibilittile vietii adevrate. Fgduintele erau multe si mari... Le ddeam crezare. Desigur, btrnul m avertizase:
Uite, copilul meu, exist dou puteri n lume: Dumnezeu si diavolul. Depinde cu cine se nrudeste cineva. Eu sunt cu Dumnezeu, cu Hristos. Acestia cu cine sunt? Are si Satana oarecare putere. Face si el oarece minuni. Era arhanghel, si si pstreaz puterea de arhanghel, tocmai pentru c Darurile lui Dumnezeu sunt neclintite. Dumnezeu l-a plsmuit pe arhanghelul Lucifer si l-a mpodobit cu toate virtutile si cu multe puteri. Acesta s-a pervertit ns pe sine. Datorit mndriei, a dat o rea ntrebuintare liberttii pe care i-a druit-o Dumnezeu, si a czut astfel din starea sa ontologic si din locul su din cer: Am vzut pe satana ca un fulger cznd din cer (Luca 10, 18). A czut si a devenit diavol. A czut, si din lumin a devenit ntuneric. A plsmuit pentru prima dat rutatea si minciuna. De aceea Hristos l numeste tatl minciunii (Ioan 8, 44). nainte de cderea lui Lucifer nu exista nicieri n cosmos rutate: Dumnezeu le-a creat pe toate bune foarte (Fac. 1,31). Diavolul i urste pe oameni pentru c sunt meniti comuniunii cu Dumnezeu n vesnicie. Acum el se lupt ca s-l despart pe om de Dumnezeu cu orice chip, prin minciun, rtcire, viclenie, cugete, fapte; s-l ndeprteze de lumin si s-l aduc la ntuneric, anume n stpnirea lui. Exist oameni care au intrat n slujba diavolului. Prin ei svrseste Satana diferite false minuni. Mai auzisem toate aceste lucruri, dar nu le crezusem. Nici nu le respingeam, nici nu le acceptam. De aceast dat ele veneau din partea unui om att de bun si de blnd, nct mi-era greu s le pun la ndoial. Fusesem martorul attor lucruri minunate svrsite de el, vzusem la el attea puteri, attea cunostinte, atta sfintenie, nct nu puteam s-i ignor prerea. Ezitam. Exista, de cealalt parte, punctul de vedere conform cruia toti suntem una. Toate religiile conduc la acelasi Dumnezeu. Toate drumurile duc la aceeasi destinatie. Binenteles, fiecare se strduieste s fac o reclam mai mare propriului su magazin. Yoghinii pretindeau c cea mai nalt cale este yoga si le gseau neajunsuri celorlalti. Masonii aveau ceva de obiectat despre restul, recomandndu-se n fmal pe ei nsisi ca fiind mai ntelepti si mai buni. Magii albi sustineau c ei se muleaz mai bine pe structura sufleteasc a omului apusean si c yoga este pentru orientali. Punctul asupra cruia preau toti s ajung la consens era acela c Biserica este o institutie moart, stupid, o fosil vrednic de mil care nu posed cunoastere, putere, viat. n general, ns, si adaptau punctul de vedere n functie de discutie si de circumstant. Urmreau cu atentie ce cmas ideologic este la mod si o mbrcau pe aceea. Desigur, n-am depistat din prim instant aceste tertipuri prozelitiste, desi s-ar fi cuvenit s fiu mai vigilent. Eram ns lipsit de orice viclenie n tot acest tvlug. Surprinztor, dar asa s-a ntmplat. Plimbndu-m odat prin pdure, ca s-mi alin durerea si s pun ordine n gndurile mele, s trag o concluzie dup toate cele ntmplate, m-am ntins putin la rdcina unui pin. Atunci ceva m-a nvluit brusc si m-a cuprins n ntregime. Am pierdut cu desvrsire contactul cu lumea exterioar. Nu vedeam, nu auzeam, nu mai simteam nimic din cele ce se petreceau n pdure. Nu stiu dac aveam ochii nchisi sau deschisi. Vedeam o singur imagine... o femeie frumoas cu pr lung si negru, mbrcat ntr-o hain lung, cafenie. n locul ochilor avea doi pesti de argint, de mrimea ochelarilor. Era impresionant de frumoas. n cteva clipe a disprut la fel de brusc.
Am continuat s rmn ntins si s m gndesc. Nu m nelinistisem. Am nteles c era un mesaj din ashram. Zilele precedente, spre exemplu, simtisem n timp ce pseam pe bulevardul Tsimiski cum cineva ncerca s inoculeze de la distant n sufletul meu dorinta de a merge la ashram. Am atribuit faptul lui Shivamurti, femeia care ntemeiase n Grecia ashramul yoghin. Nu m supusesem ns acestei provocri, ntelegnd foarte bine c dorinta mi fusese implantat din afar, ceea ce mi provocase chiar o criz de furie. De data aceasta era totusi ceva intens, astfel nct m-am hotrt s merg. Din curiozitate? Stiu si eu?... Mi-am zis pur si simplu s merg. N-am stat pe gnduri prea mult. Socoteam c o voi scoate la capt cumva. Intr-una din zilele urmtoare m-am dus. Am urcat cu automobilul pn la vila din Panorama, acolo unde era adpostit pe atunci ashramul. Ziua era scldat n soare si gazonul uscat. n curtea din spate sedea Shivamurti mpreun cu o swami (clugrit yoghin) indianc. Vizitatoarea strin era brunet, frumoas, cu pr scurt. Ceilalti locatari ai ashramului se preumblau n jurul lor, la o oarecare distant. Cutau prilejul de a o cunoaste si de a convorbi cu acea swami indianc, pe care o considerau foarte naintat spiritual. Datorit multelor mele relatii cu oamenii, stiam s fiu oricnd agreabil si plin de umor. Asa se face c m-am pomenit glumind: Te-am cutat n cer si te-am gsit pe pmnt.
Indianca s-a aplecat si a ntrebat-o pe Shivamurti, n englez: Ce a spus?
I-a explicat... Pe Shivamurti cutam s o aflu cnd am urcat. Fat de Shivamurti nu ncercam nici simpatii, nici antipatii. O demitizasem din prima clip cnd o vzusem. Descinsesem pe atunci n acelasi ashram, dornic s o ntlnesc. Toat multimea astepta cu nerbdare iesirea ei din camer. Mi se prea putin prostesc comportamentul lor. Cei mai multi erau tineri. A iesit brusc din camer, cu un aer extrem de impozant. Ca o mprteas care iesea s fie slvit de supusi, n vreme ce le mprtea darurile si bunvointa ei. Doar c ea era cea care avea mai mult nevoie de admiratia lor. Mi-a prut un teatru jucat prost. Ea mi-a aruncat o privire piezis. N-am rspuns cu rolul admiratorului, precum astepta att asistenta, ct si ea nssi. Am schitat o privire fugar si am continuat s m ocup cu ciornele mele. Alt dat mi-au fcut cinstea de a-mi propune s o conduc pe Shivamurti la aeroport cu autoturismul meu, avnd astfel marea ocazie de a fi ajutat de aura marii yoghine. Am gsit un pretext si am refuzat. Se juca de-a stpna. Era ns urt, ca orice astfel de joc. Eu nu voiam s o ncurajez prin coparticiparea mea. As fi devenit si eu responsabil n felul acesta. Trecusem cu o oarecare frecvent pe la ashram, ntruct m interesau anumite cunostinte si opinii de-ale lor. La aceasta se rezuma legtura mea cu ashramul si cu conductoarea lui. M-am asezat asadar alturi de cele dou femei cu destul degajare, de vreme ce nu eram angrenat - precum ceilalti - n vreo relatie de tip superior-subaltern, dascl-ucenic. Am nceput discutia, ns n chip ciudat, conversnd nu cu MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 61 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Shivamurti, ci cu indianca. Shivamurti s-a mrginit s traduc atunci cnd ntmpinam dificultti cu engleza. Am discutat mult timp, fapt care a strnit invidia si curiozitatea celor din jur. Evident c indianca socotise semnificativ salutul meu. Ne-am spus multe. I-am destinuit cteva din lucrurile care mi se ntmplaser, nedumeririle mele despre cine sunt, despre ce se ntmpl n lume, despre vedenii si despre alte evenimente neobisnuite legate de btrnul Paisie. A sosit ceasul s-ti afli gurul tu, mi-a rspuns.
Eu aveam astfel de nedumeriri nc de la 5 ani. Cum este cu putint ca un copil s ncerce asemenea nedumeriri? m-am mirat eu. Din vietile mele anterioare, a venit rspunsul.
Aici ne-am poticnit. M-am gndit la btrnul, la monahi... Ei socoteau aceast conceptie o mare eroare. Nu exist vieti anterioare. Potrivit nvtturii ortodoxe, omul are numai nceput, nu si sfrsit. Este nemuritor, dar are un nceput. Din chiar momentul conceperii sale, se creeaz o persoan nou care va exista vesnic. Dup moarte se distruge trupul, iar sufletul rmne constient ca persoan, si asteapt nvierea mortilor, cnd noi toti ne vom redobndi napoi trupurile. Aceste trupuri vor semna cu trupul lui Iisus cel nviat. Trupuri proslvite, vesnice, nestriccioase, neatinse de boal, foame, sete, somn. Trupuri care stpnesc materia si legile ei. Trupuri duhovnicesti. Precum trupul lui Hristos, care trecea prin usile ncuiate, care s-a nltat la ceruri, care a primit viat prin nviere. Cel nti nscut din morti S-a fcut Hristos, si Lui i va urma ntreaga omenire, de la primul om, Adam, pn la ultimul. Vom deveni dumnezei prin har, prin puterea lui Dumnezeu si prin buna noastr intentie. Nu putem dobndi ndumnezeirea prin trufasele eforturi care se sprijin pe puterile omenesti. ndumnezeirea este darul iubirii lui Dumnezeu, Cel ce nu S-a rusinat s Se fac asemenea nou, pentru a redeschide calea pe care omul o nchisese. Este darul lui Hristos, Dumnezeu-Omul, Care ne numeste frati ai Si: Oricine va face voia Tatlui Meu Celui din ceruri, acela mi este frate si sor si mam (Matei 12, 50). Si Lucifer a rvnit ndumnezeirea. S-a strduit s ajung Dumnezeu prin furt si a devenit... Diavol. Asemenea si Adam n Rai, tot ctre ndumnezeire nzuia. Dar a voit s o dobndeasc fr Dumnezeu, clcnd legile lui Dumnezeu, si s-a distrus pe sine. Din nemuritor a devenit muritor, si a tras n cderea lui nssi firea omeneasc. Astfel, firea uman si-a pierdut slava si puterea, si a ajuns s fie stpnit de diavol, de sfatul cruia a ascultat. Mam gndit la toate acestea ntr-o fractiune de secund. De ce monahii sustin c voi sunteti cu diavolul?
am ntrebat. Acestia nu cunosc, se afl ntr-un plan inferior. Nu! Nu! am rspuns. Nu se afl ntr-un plan inferior. Ei cunosc foarte multe lucruri.
Il aveam n minte pe btrnul Paisie. El luase de mn un paralitic din nastere si l fcuse s mearg mprejurul chiliei. Pecetluise cu semnul crucii un bolnav de cancer la piept (cruia i se extirpaser trei sferturi din plmni si doctorii spuneau c va muri n dou sptmni) si l fcuse sntos. Imi dezvluise amnunte din viata mea pe care MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 62 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
eu nsumi le uitasem. M nstiintase fr gres despre nenumrate lucruri ce urmau s se ntmple n viitor. Hrnea ursi din mn. ntreaga natur l asculta. Se ntlnea si convorbea cu sfinti, cu ngeri, cu Preasfnta Fecioar. Ajungea n locuri extrem de ndeprtate fr s cltoreasc, iar n clipa urmtoare se afla iarsi la coliba lui. Dar nici mcar toate acestea la un loc nu m fceau s strig Nu!... Era altceva, mai adnc, mai ascuns: btrnul era teofor. l purta pe Dumnezeu nluntrul su. n inima sa, n sufletul su. n jurul su se revrsa harul lui Dumnezeu, pe care fiecare dintre noi l percepea la diverse intensitti si adncimi. Lui i se aplicau cuvintele lui Hristos: Dac M iubeste cineva, va pzi cuvntul Meu, si Tatl meu l va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el (Ioan 14, 23). Dumnezeu si fcuse locas n inima btrnului. Cel ce rmne n Mine si Eu n el, acela aduce road mult (Ioan 15, 5). Roadele btrnului se revrsau asupra miilor de oameni care l vizitau. Fiecare povestea apoi, cu recunostint, propria sa experient. Toate aceste lucruri existau nluntrul meu, dar nu le aveam limpezi n minte, nici nu le constientizam ca acum. Ele m-au determinat s strig Nu!. Nu exist Dumnezeu si diavolul. Ne aflm dincolo de bine si de ru. Ce este rul? Ce este pcatul? a struit ea. Cnd rnesti, ndurerezi, constrngi, ucizi pe vreun om sau pe tine nsuti, acesta este pcat, am rspuns.
Discutia s-a oprit la acest dezacord. Ne-am ridicat si ne-am desprtit. Eu am intrat n vorb cu niste cunoscuti de-ai mei. Rmsesem la un moment dat singur, cnd s-a apropiat de mine iarsi indianca, pe numele su Yogamukananda. Tu cu cine esti? m-a ntrebat direct. Eu sunt dincolo de bine si de ru, i-am rspuns ironic.
A devenit foarte serioas. Dac ar exista numai Dumnezeu si diavolul, tu cu cine ai merge? m-a ntrebat, privindu-m intens. Clugrii spun c voi sunteti cu diavolul! am zis. So, what? (Si, ce?) a rspuns ea.
Raportat la context, rspunsul este echivoc. Poate nsemna Si ce dac zic asta clugrii?, sau Si ce dac suntem cu diavolul?. ns modul de adresare nu sugera o simpl ntrebare, ci se voia o invitatie si o provocare n acelasi timp. O recunoastere si un ndemn la ntovrsire. Exista de altfel si o atractie erotic ntre noi (s o pun oare pe seama Tantrei).
Uite, suntem cu diavolul si petrecem bine! Smecheria noastr! Vino si tu! Ce este, ce s-a ntmplat? De ce ti-e fric? Acesta a fost mesajul de ansamblu pe care l-am primit eu prin canale non-verbale. Din pozitia trupului, din privire, din timbrul vocii, din simtirea sufletului. Nu stiu n ce mod anume, dar lucra deja asupra sufletului meu. Un val de dorint a nvlit pustiitor asupra mea si m provoca, m mpingea s rspund: Sunt cu diavolul.
Am fost socat, m-am pierdut cu firea din pricina acestei nvliri neasteptate. ncercam cu disperare s-mi pstrez echilibrul ratiunii sub acest val al dorintei care era aproape s m nghit. n acelasi timp, triam o experient absolut inedit pe care m strduiam s o nteleg, s aflu ce mi se ntmpla de fapt. Exista si o imens uimire fat de manifestarea acestei puteri a ei. Deci, are ceva puteri!, m-am gndit. Trebuie s fiu atent cu ea. Se ntmplau multe lucruri simultan, brusc. Sedea n fata mea si m privea cu maxim concentrare. Devenise toat o privire. Am reusit s-mi stpnesc aceast pornire irational a sufletului, s nu cedez si s spun ceea ce aveam cu adevrat n minte. Sunt cu Dumnezeu, am rspuns.
Voiam s continui, dar fata i s-a ntunecat instantaneu. Era mnie? Amenintare? Ur? N-am apucat s disting, cci sa schimbat brusc si a plecat fr s spun un cuvnt. De atunci n-am mai vzut-o... Ceea ce as fi spus n continuare, dac n-ar fi plecat att de intempestiv, era But I like rebels, all my life I was a rebel (Dar mi plac rebelii, toat viata am fost un rebel). Socotesc c aceast fraz descrie ntru totul starea mea din acea vreme, si aici se afl explicatia faptului c am continuat s m preocup de aceste lucruri si am fcut cltoria n India. Mai trziu am aflat si alte detalii despre Yogamukananda. Fusese de la o vrst foarte fraged discipol a unui mare guru. A cltorit n ntreaga lume, cutreiernd din ashram n ashram, tinnd conferinte si lectii despre yoga. O socoteau foarte naintat. Era dintre discipolii apropiati ai lui Satyananda. Se bucura de aceeasi faim si n ashramul central al miscrii, din Mongyr (India), dup cum aveam s m conving personal cteva luni mai trziu, cnd am mers acolo. A sustinut conferinte si diverse cursuri si n Grecia.
MIND CONTROL
Nu tot ce strluceste este aur...
Cu ani de zile nainte de a-l cunoaste pe printele Paisie, luasem contact cu Mind Control prin intermediul unei crti cu acelasi nume, pe care mi-o dduse o verisoar de-a mea. Jose Silva, un mexican srac si destept, descoperise o metod prin care se puteau valorifica puterile ascunse ale mintii. Aplicnd asupra sa aceast metod, el a devenit super-bogat, fondator si conductor al unei organizatii mondiale avnd drept scop popularizarea acestei metode n ntreaga lume. Astzi aceast organizatie are filiale si n Grecia. Membrii pltesc o cotizatie pentru conferintele regulate, se organizeaz n asociatii si se strduiesc s atrag un ct mai mare numr de noi membri la conferinte. Din punct de vedere stiintific, metoda se bazeaz pe emisia de unde electromagnetice a creierului. Mai precis, creierul emite un anumit tip de unde atunci cnd individul se afl n stare de veghe, alt tip atunci cnd doarme adnc, alt tip atunci cnd doarme usor, cnd se afl ntre somn si veghe. Acest ultim tip de unde au fost botezate unde alfa, considerndu-se asadar c n aceast stare, ntre somn si veghe, creierul se afl pe nivelul alfa. Initiatorii metodei sustin c n momentul n care creierul se afl pe nivelul alfa, atunci are mai multe puteri, sau poate valorifica mai bine potentele sale. Astfel au elaborat o tehnic, numrnd n sens invers de la 10 la^ 1, prin care, constient, individul poate cobor la nivelul alfa oricnd doreste, fr a fi nevoie s doarm. Cnd cineva se afl la acest nivel, si poate folosi puterile ascunse ale mintii.
Toate aceste enunturi au fost ambalate ntr-o terminologie stiintific si sunt prezentate ca stiint. n cadrul cursurilor adresate nceptorilor, nu se face nici cea mai mic aluzie la yoga sau misticismul oriental. Dimpotriv, este exploatat ilicit perceptia occidental asupra stiintei, psihologiei s.a.m.d. Numai penetrnd cineva organizatia poate depista treptat tainicele interconexiuni. Cnd un individ ajunge s prezinte ncredere, cnd devine unul dintre ei, de-al lor, atunci i vor indica aceste vase comunicante. Atunci va recunoaste c aceast nou descoperire a lui Jose Silva nu este nimic altceva dect vechea metod de autohipnoz pe care o foloseau vechii egipteni, dar o folosesc si actualii hindusi, buddhisti si toat gama de propovduitori ai misticismului oriental. Difer numai vitrina, modul de servire, paravanul, nvesmntarea ntregului demers cu hainele stiintei apusene. Tinta o constituie atragerea celor care admir si crediteaz stiinta. Se ntelege c n perioada aceea nu cunosteam toate aceste lucruri. Este si motivul pentru care, atunci cnd am aflat c se organizeaz o conferint introductiv despre Metoda Jose Silva la Societatea de Studii Macedonene, am mers plin de interes. Am audiat toat prezentarea. Existau, desigur, elemente care mi aminteau de yoga, ns destul de vag, iar aceasta ntruct posedam totusi anumite cunostinte despre yoga. Cineva care nu avea nici o astfel de tangent n-ar fi putut nici mcar s bnuiasc ceva. Mi se ivise o nedumerire, fapt pentru care i-am adresat la sfrsit urmtoarea ntrebare profesoarei care vorbise:
Mintea omeneasc, prin natura si constructia ei, are un mod firesc de a functiona. Astfel, ea se afl la nivelul alfa numai atunci cnd omul doarme, deci pentru o perioad limitat de timp n decursul celor 24 de ore. Dumneavoastr ne propuneti s intervenim n acest proces spontan, natural, si s ntreprindem o schimbare, o nlocuire. Ne propuneti efortul de a rmne pe nivelul alfa ct mai mult timp posibil. Cum putem sti dac acest lucru nu este periculos? Cum putem fi siguri c aceast constrngere a firii nu va da nastere unui dezechilibru, unei vtmri trupesti sau sufletesti? Cum ne edificm asupra impactului pe care l va avea asupra sistemului nostru nervos, spre exemplu? Vtmarea poate s nu se manifeste imediat. Creierul are niste parametri de rezistent, dar atunci cnd se opereaz o fortare sistematic, de ani de zile, a functionrii lui firesti, ce se va ntmpla n asemenea conditii? De unde putem sti c va rezista? Nu te teme, noi stim! a rspuns.
Doar att!... Trebuia adic s cred n ei si n cunostintele lor. N-am primit un rspuns stiintific concret. Un cercettor, un fizician, un medic, ar fi adus o dovad experimental, rezultate statistice. Spre exemplu, cutare medicament sau cutare metod a fost aplicat pentru atta timp unui grup, iar apoi au fost examinati membrii grupului si s-a constatat asta si asta. Au fost depistate cutare efecte pozitive, respectiv cutare influente negative, etc. etc. Acesti oameni nu numai c nu vehiculau elemente stiintifice, validate prin experient, dar nu practicau nici mcar un mod de gndire stiintific. Totul se rezuma la cteva ncredintri linistitoare: Nu te teme, stim noi ce facem, ai ncredere n noi. Ct ncredere poate investi cineva ntr-un om neinstruit? De pild, i poti ncredinta motocicleta, automobilul, casa sau - fie! - chiar si contul tu din banc. Dar este oare ntelept s-i ncredintezi n alb creierul tu, activitatea mental, echilibrul tu sufletesc? Eu n-am urmat atunci seminariile, ci abia doi ani mai trzju. mpins de uriasul meu egoism, voiam s m disting de oameni, s-i depsesc cu orice risc. Mi se promitea c voi fi ajutat s dobndesc puteri ascunse, s-mi valorific ntregul potential al mintii si, n felul acesta, s-i surclasez pe cei din jur, s-mi pot rezolva cu usurint problemele zilnice, s-i pot ajuta pe ceilalti oameni, adic s m aflu ntr-o pozitie superioar lor.
Toate aceste patimi, mizeria sufleteasc, erau inconstiente, inspirat mascate de lozinci frumoase precum progres spiritual, cutarea adevrului, ajutorarea omenirii, redescoperirea gnozei mistice s.a.m.d. Dac se adaug n calcul plictisul si golul vietii zilnice lipsite de Hristos, singurtatea si dorinta de a ntlni oameni, n special de sex opus, atunci pot fi ntelese cteva dintre mobilurile care i mping pe oameni, inconstient de cele mai multe ori, s ia parte la astfel de miscri. Asadar, la doi ani de zile dup primul contact cu ei, si la cteva luni dup ntlnirea cu Yogamukananda, m aflam la Majestic - o cafenea pe malul mrii unde obisnuiau s se adune studentii - cnd m-a ntlnit un oarecare cunoscut si mi-a spus c merge s participe la prima lectie a seminarului despre Mind Control. Am hotrt s-l nsotesc.
Seminarul se desfsura ntr-o sal de conferinte de la Electra Palace, unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Tesalonic, n piata Aristotel. Urma s dureze patru-cinci zile, iar participarea costa jumtate din bursa lunar a unui student. M-am ntlnit cu profesorul si i-am spus c nu dispun de banii necesari. M-a primit gratuit. n acea vreme citeam crtile lui Omraam Mikhael Aivanhov, un fel de mag alb. Prima zi a seminarului a decurs linistit si toti erau satisfcuti. La sfrsit am cutat prilejul s m ntlnesc n particular cu profesorul. Era un om la vreo 40-45 de ani, suplu, cu o constitutie atletic. Numele su era Paul Grivas. Era cipriot de origine, eleno-american la a doua generatie, si locuia n New York. Ne-am simpatizat reciproc. Vorbea foarte bine greceste. Apartii Frtiei Albe Universale? l-am ntrebat. Sper c da, a rspuns.
Am continuat discutia. Cnd a constatat c citisem si cunosteam destule lucruri legate de yoga, mi-a spus c si el este yoghin. M-am mirat putin, cci nu-mi imaginasem niciodat un yoghin mbrcat n costum. Eu practic Kriya Yoga si l-am avut maestru pe Paramahamsa Yogananda. Aici lucrez ca s scot ceva bani.
Pe mentorul lui l cunosteam dintr-o carte a sa. O citisem pe vremea cnd eram student n anul I. mi dorisem si eu s-l ntlnesc cndva. Am continuat discutia si am descoperit c Paul era un yoghin avansat. I-am mrturisit: Simt c tot ceea ce fac m schimb; faptele mele, cuvintele, gndurile m influenteaz profund n interior, mi transform sufletul. Nu stiu cum trebuie s triesc. Nu stiu ctre ce trebuie s m ndrept. mi cizelez sinele n fiecare zi, dar fr un plan, fr un model, ci n virtutea hazardului. Nu-i indicat s continui asa, dar nu stiu cum. Data viitoare cnd am s vin n Grecia, n primvar, peste sase luni, vom petrece o zi mpreun. De data asta nu am timp. n primvar eu voi fi n India, am rspuns.
M-am mirat att de rspunsul pe care i l-am dat, ct si de rapiditatea cu care evoluase relatia noastr. Am nteles c, ntr-o manier necunoscut mie, Paul m influentase. Astzi pot conchide c m supusese unei usoare hipnotizri. n rstimpul celor doi ani care trecuser de la prima conferint desfsurat la Societatea de Studii Macedonene, l cunoscusem pe printele Paisie. nmagazinasem nluntrul meu, asadar, cteva experiente ortodoxe, crestine. n ziua a doua a seminarului m aflam n salonul hotelului, asteptnd reluarea discutiilor. Din aceast zi urma s nceap adevrata instruire-initiere. Oare e bine ce fac?, m-am ntrebat, gndindu-m la toate cele pe care mi le spusese printele Paisie. Printe, dac ceea ce fac e un lucru ru, mpiedic-l! Nu ngdui s se ntmple, l-am rugat luntric. Au sosit apoi cunoscutii, cteva domnisoare, si am uitat cu desvrsire de rugciunea pe care o fcusem.
Seminarul a demarat. Am nceput rostind cu putere OM, sunetul sfnt, conform nvtturii hinduse, pentru a se purifica atmosfera de influente spirituale nedorite. Seminarul continua, dar elevii mai vechi au nceput s devin indispusi. n pauze, murmurele si agitatia cresteau. Eu nu puteam ntelege ce se petrecea. Il simpatizasem pe Paul si mi displcea s aud cuvinte mpotriva sa. Paul ns, precum s-a dovedit mai trziu, ncepuse s m suspecteze a fi cauza dificulttilor. Dup pauz, a redeschis seminarul cu cteva anecdote, pentru a destinde atmosfera. n timp ce spunea anecdotele, plimbndu-se prin multime, m supunea diferitor teste psihosomatice. Spre exemplu, mi ntindea brusc mna, ca s vad cum voi reactiona. Absolut spontan, fr s m gndesc, am rspuns pozitiv; l-am prins strns de mn. Mi-a fcut treipatru astfel de teste si, n final, mi-a fcut unul despre care citisem ntr-o carte de psihologie. Atunci mi-am dat seama c se ndoieste de mine, c verific raportarea mea emotional fat de seminar si fat de persoana sa. M-am mirat, cci eram realmente ntr-o stare pozitiv. De altfel, am reactionat la toate testele pozitiv. S-a hotrt s continue initierea. Atmosfera devenise cald si amical. Era un bun profesor. Procesul de instructie progresa gradat, cu exercitii tot mai complexe. Dup o jumtate de or de exercitii, elevii mai vechi au nceput din nou s se agite. Murmurau ntre ei. Aceast tensiune n-a ntrziat s erup. S-au ridicat doi-trei dintre ei si au nceput s protesteze deschis: Exist sau nu exist protectie spiritual la acest seminar? ntrebau ei provocator.
Pentru elevii mai noi, sensul acestei ntrebri era greu de reperat. Ce s nsemne protectie spiritual? S ne protejeze de ce anume? Exist vreun pericol de care trebuie s ne protejm? Cine ne amenint si cine ne protejeaz? La toate aceste ntrebri, veteranii rspundeau cu jumtti de cuvinte. Subliniau ns faptul c de aceast dat existau intruziuni de ordin spiritual si c situatia devenise astfel critic, spre deosebire de sedintele precedente. Seminariile s-au ntrerupt pentru o zi. Paul a anuntat c vom continua seminariile cu Maria, o veche elev a sa, ntruct el personal nu mai poate continua. Atunci mi-a strfulgerat n minte acest gnd: Ce am cerut eu de la printele Paisie? Nu l-am rugat s mpiedice initierea, dac este un lucru ru? S fi intervenit btrnul?.... Nu eram sigur. La mijloc puteau fi nenumrate alte cauze. Am hotrt s continui, rugndu-m n acelasi timp lui Hristos si cerndu-i btrnului ca, dac acest seminar este un lucru ru, s mi-o arate nc si mai limpede. Dup ntreruperea de o zi, Maria, care urma s continue seminariile n locul lui Paul, a sosit din Atena. Era o tnr n jur de 30 de ani, simpatic, blond-castanie. Initierea s-a derulat fr impedimente pentru ceilalti. Mie, ns, au continuat s mi se ntmple evenimente neasteptate. Spre exemplu, la un oarecare exercitiu, n timp ce tineam cu totii ochii nchisi si ne aflam cufundati n nivelul alfa, sau, mai exact, n stare de autohipnoz, schitam n mintea noastr imaginile pe care ni le sugera Maria. MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 68 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Ea alesese dinainte aceste imagini si le prezenta una dup alta, fr ntrerupere, exact ca la cinematograf. Astfel, fiecare dintre noi avea n minte o succesiune permanent de imagini controlate. Brusc, n timp ce executam linistit indicatiile, s-a petrecut ceva asemntor unei ntreruperi a filmului, ca o interventie din exterior. n loc s vd ceea ce dicta Maria, am vzut un demon. Avea un chip urt si viclean, codit si coarne. Afisa un aer glumet. Inspira mai curnd o dispozitie prietenoas fat de mine. Nu era ameninttor, nici dusmnos. Am fost surprins de ntmplare. Ce putea fi creatura aceea? Ce voia de la mine? Imaginea a durat cteva secunde, dup care am continuat exercitiul. Nimeni n-a bnuit nimic. Pe parcursul exercitiilor, demonul mi-a reaprut n mai multe rnduri, de fiecare dat n alt chip. La sfrsit am hotrt s-i cer lmuriri Mriei. Dup terminarea cursului, ne-am asezat amndoi ntr-un capt al salonului si i-am descris cele ntmplate. Despre ce poate fi vorba, care este prerea ta? am ntrebat.
M-a ascultat cu atentie, fr nedumeriri sau obiectii. A admis ntocmai evenimentele, spunndu-mi c asemenea lucruri se ntmpl frecvent n plan spiritual. A nceput apoi s-mi vorbeasc despre maestrul ei care tria n Franta. Mi-a spus c o ajutase mult, dar c-l plteste att de scump nct este nevoit s munceasc 12 ore pe zi, fr a mai socoti si seminariile de Mind Control. si ntlneste maestrul de patru-cinci ori pe an, si i d aproape toti banii pe care-i are. Att de costisitoare i este relatia cu el... Din cte mi-am dat seama, maestrul ei urma asa-numita cale a omului siret, era discipol al lui Gurdjieff.
Tnra se arta a fi inteligent, terminase Dreptul, cltorise mult. N-am putut ntelege relatia ei cu profesorul francez. Practic, ea i druia toti banii pe care-i cstiga ntr-un an. Foarte comercial vedea lucrurile acest maestru! Printele Paisie era exact contrariul. Cuta mereu s dea, nu s primeasc. mprtea toate darurile sale duhovnicesti copiilor si. n dar ati luat, n dar s dati, le-a spus Hristos ucenicilor Lui (Matei 10, 8). Maria socotea yoga ca fiind o cale inferioar fat de a sa. i gsea chiar si erori. O folosea ns conjunctural. Ct despre seminariile de Mind Control, ele erau adresate nceptorilor, avnd un caracter introductiv. Dac cineva dorea s progreseze, trebuia s-si gseasc un maestru propriu. Cam acestea erau conceptiile ei. I-am pus din nou aceeasi ntrebare: De ce mi-a aprut demonul?
A zmbit cu simpatie si mi-a spus: Se pare c celulele tale au o astfel de polarizare nct l atrag.
Cu alte cuvinte, sustinea c eu as avea o oarecare nrudire organic cu diavolul. Am deschis gura plin de uimire: MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 69 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Bine, zic, atunci lui Hristos de ce I s-a artat?
A rmas ncremenit. Pui ntrebri dificile, mi-a spus si s-a ndeprtat.
Am simtit c urmrise dou lucruri: primul, s m pun n contact cu maestrul ei; al doilea, s-mi induc ideea c as avea o oarecare rezonant cu demonii, si s m determine s privesc pozitiv acest lucru. Seminariile erau foarte aproape de sfrsit, ncepusem s m frmnt. Pozitia Mriei, aparitia demonului, nu erau oare tocmai mplinirea rugmintii pe care i-o adresasem printelui Paisie? Nu-i cerusem ca dac acest seminar este un lucru ru, s mi-o arate nc si mai limpede? Dup un timp, l-am ntrebat pe btrn dac auzise rugciunea mea si dac mi dduse mn de ajutor. A zmbit si m-a mngiat cu mult dragoste: Te-as fi lsat fr ajutor, bre? a rspuns.
Se presupunea c dup aceste seminarii dobndiserm anumite aptitudini. Spre exemplu, puteam diagnostica de la distant bolile de care sufer un om. Se presupunea c aveam puterea de a vindeca boli. Utilizam inclusiv celebra sfer de cristal, asemntoare celei pe care o folosea vrjitoarea Magica de Spel n Micky Mouse al lui Walt Disney. nvtasem si noi s prevedem viitorul cu ajutorul cristalului... cel putin asa se presupunea... Se mai presupunea c aveam capacitatea de a ne programa viitorul. Astfel, atrgeam spre noi evenimente care doream s ni se ntmple (de pild, s gsim un serviciu bun, s devenim bogati - asa precum fcuse, de altfel, si Jose Silva, inventatorul metodei) sau evitam evenimente neplcute (vreun accident, vreo nenorocire s.a.). Ct vreme eram mpreun cu profesorii, ncercrile noastre se soldau cu succese. Dar aceste lucruri nu pot fi stabilite cu exactitate, astfel nct rmne ntotdeauna loc de ndoial. Se pot oferi o multitudine de explicatii. Am decis asadar s pun la ncercare metoda. M-am gndit s-mi fixez drept scop mplinirea unor evenimente improbabile. Mi le-am programat, deci, pe urmtoarele dou: s obtin, n viitor, livretul militar fr s execut stagiul; si, ca totul s fie nc si mai improbabil, m-am vizualizat pe mine nsumi, cu barb lung si plete, mbrcat civil, ridicndu-mi livretul de la Marele Stat Major al Armatei. Scenariul unor asemenea evenimente era neverosimil n conditii normale. Dup patru-cinci ani de zile, mi-am ridicat livretul de la Marele Stat Major al Armatei; eram mbrcat civil, cu barb lung si plete, si executasem cea mai mare parte a stagiului undeva n strintate, absolut legal. Am ales apoi un nou test, pe termen scurt. Cu un an de zile n urm, cunoscusem o tnr. Era att de ostil fat de mine, nct evita sistematic s m ntlneasc. Toate eforturile mele de a-i smulge o ntlnire erau mereu zdrnicite. M respingea cu maxim intransigent. N-o vzusem de un an de zile. Am programat s se petreac improbabilul. Am folosit metoda si am cerut s caute ea s m gseasc, fr ca eu s misc mcar un deget. Am lucrat la aceste dou programe aproximativ o sptmn. MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 70 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Dup zece zile, domnisoara respectiv, care mai nainte nu-mi putea suporta nici simpla prezent, cuta acum prin intermediul cunoscutilor - prilejuri si pretexte de a se apropia de mine. Nu m-am artat ctusi de putin interesat, ci chiar am ncercat ostentativ s m tin departe de ea. n final, printr-o cunostint comun, m-a invitat la ea acas. N-am rspuns. La scurt vreme, mi-a adresat aceeasi invitatie. Nu i-am dat curs nici de data aceasta. Apoi m-a contactat telefonic ea nssi, rugndu-m s merg pentru c ar avea - chipurile! - s-mi dea ceva. M-am umplut de uimire! Ce sunt oare lucrurile acestea? Tin de domeniul magiei? Cine pregteste evenimentele de dragul meu? Nu cumva demonii? Nu cumva au dreptate clugrii cnd spun c astfel de oameni lucreaz cu diavolul? De ce mi-au dat aceste puteri? M iubesc? N-o cred! Care s fie pretul ce trebuie pltit n schimb? Nu cred c asemenea puteri se dau fr un pret. Cine slujeste pe cine? n urma unei concentrri cu scop tmduitor, am depistat o boal a tatlui meu. ntrebndu-l despre ea, mi-a confirmat toate predictiile. Astfel de evenimente aveau s devin att de frecvente, nct mi-ar fi aproape imposibil s le relatez pe toate. Cert este c am sfrsit prin a m speria si, n cele din urm, am renuntat definitiv s mai utilizez metoda.
Astzi m feresc de orice legtur cu astfel de puteri. Cu ct mai intens recurge cineva la aceste metode, la aceste tehnici, cu att mai mult se ndatoreaz si se nrobeste pe sine celui care se ascunde n spatele lor. Se autocondamn la o incalculabil nenorocire. Sfrseste prin a ajunge o victim etern a Satanei. Ct timp trieste, omul are permanent la ndemn posibilitatea de a se elibera din aceast abominabil tiranie, dac cere ajutorul lui Hristos. Mie mi lipseau ns pe atunci cunostinte elementare despre aceste chestiuni. Se ngrmdeau n mintea mea o sumedenie de mituri, rtciri, fantezii, astfel nct pseam pe calea vietii ca un pui de gin ametit.
TRAS DE PAR CTRE SFNTUL MUNTE

Asadar, n ciuda experientelor mele din Sfntul Munte, n ciuda legturilor mele cu printele Paisie, o dat revenit n lume m-am readaptat vertiginos vechiului mod de viat. n afar de yoga, si fcuser acum loc n viata mea si tehnicile de Mind Control. La un moment dat am nceput s constientizez, destul de vag, c nu merg bine. Triam ntr-un soi de zpceal. Am hotrt s fac o nou vizit n Sfntul Munte, s-l ntlnesc pe btrnul Paisie. n ajunul plecrii am pus ceasul destepttor s sune, ca s prind autobuzul dis-de-dimineat. M-am trezit trziu. Destepttorul se stricase!... Dup cteva zile am hotrt s plec ntr-o marti. Luni seara a venit un prieten din Atena, si planurile s-au contramandat din nou... Am decis c plec joi. Miercuri seara s-a ntmplat s fiu ns nevoit s dorm n alt parte... Toate aceste coincidente ncepuser s m irite. Punct, mi-am zis, Duminic dimineat voi pleca negresit. Smbt nu ies nicieri, tocmai ca s previn orice complicatie. Ei bine, n chiar acea sear de smbt a venit la mine acas o prieten care a insistat s mergem la plimbare, cci se simtea ru si avea nevoie de companie si mngiere... Intr-o dup-amiaz m aflam la un prieten care ncepuse si el s mearg regulat n Munte. I-am povestit cele ntmplate si am conchis: Dac nu d btrnul o mn de ajutor, nu m vd mergnd. ndat, n chiar acea clip, am simtit o pace plin de prospetime pogorndu-se asupra mea, n vreme ce prietenul ncepuse deja s-mi spun: Dormi aici n noaptea asta! Te trezesc eu dimineat, cnd plec la serviciu. N-am bani, nici haine, i-am rspuns. O s-ti dau eu, ba chiar ti dau si rucsacul meu, a zis.
Intr-adevr, am dormit acas la el, iar n dimineata urmtoare am luat autobuzul spre Munte. n tot acest rstimp, inclusiv de-a lungul somnului, acea pace att de reconfortant stpnea nluntrul meu. Era ca si cnd as fi avut n suflet un tovars intim. Abia dup plecarea autobuzului a nceput s se destrame acest simtmnt. Stiam c printele Paisie dduse nc o dat o mn de ajutor. M-a tras de pr si m-a descurcat din htisurile lumii. n sfrsit, am ajuns si l-am gsit. M-a prins n brate cu mult grij si delicatete, propunndu-mi s gzduiesc la un ascet cunoscut de-al su. Pn te vei linisti putin. Vei veni s m vezi oricnd voiesti. Vei nvta si pictur acolo, a adugat. M-am nvoit, asadar, si am mers.
PORTRITA
Pasii mei ctre crestinism erau nesiguri. Btrnul m trimisese s stau temporar la un ascet. Acesta tria singur ntr-o csut, n pdure. Era necesar o or de mers pe jos, pe crri deseori blocate de crengi, pentru a ajunge n locul de unde s-ar fi putut cumpra ceva. Exista o mic grdin pe care o ngrijeam n fiecare dup-amiaz. Era MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 72 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
mult liniste! Aproape nici un om. O dat pe sptmn venea un printe vecin pentru Dumnezeiasca Liturghie. Alteori ascetul slujea singur, si astfel petreceam cte 15 zile fr s ntlnim vreun om. Intre noi ne vedeam foarte putin peste zi. O or dimineata, cnd citeam cu voce tare din cte o carte patristic n timp ce ascetul picta, si vreo dou ore dup-amiaza, n grdin; urma apoi ndat masa si slujba pavecernitei. Imi petreceam timpul citind despre ortodoxie. Texte scrise n adncul veacurilor, avnd o vechime de pn la o mie sapte sute de ani; texte mai recente, datnd de acum trei-patru sute de ani; n fine, texte ale unor oameni care muriser n urm cu ctiva ani. Toate despre ortodoxie. Scrise de asceti, de oameni ncercati n nesfrsite osteneli si lupte duhovnicesti, care la captul unei vaste si nemijlocite experiente personale, dobndiser cunoastere duhovniceasc. Si tocmai n virtutea acestei cunoasteri extrem de nalte, vorbeau despre om, despre ce se ascunde n sufletul si n mintea lui, despre taina si mretia lui, dar si despre cderea lui. Vorbeau despre Dumnezeu, despre cum l cunosteau, cum l simteau, cum l vedeau, cum triau mpreun cu El, cum l pierdeau, cum l aflau din nou - tot mai aproape, tot mai limpede, tot mai intim. M-a impresionat identitatea punctelor de vedere si a tririlor unor oameni pe care i desprteau chiar si o mie cinci sute de ani, spre exemplu. Eram foarte uimit. Aceasta este traditia ortodox, mi spunea ascetul - el nsusi un veritabil isihast. Deseori i ceream s-mi clarifice diverse nedumeriri.
mi limpezea nenumrate lucruri, cci era purttorul viu al unei traditii vii: tria n acelasi mod si avea aceleasi experiente ca si ascetii secolelor anterioare, de la Acelasi Hristos. Iisus Hristos, ieri si azi si n veci Acelasi este (Evrei 13,8). Triam n rugciune, n studiu patristic si n lupt duhovniceasc. Le mai amestecam din cnd n cnd, si ncepeam s practic diferite exercitii yoghine, meditatii si celelalte. Exista n sufletul meu o fervent nclinatie ctre magie, si ea se manifesta sporadic n aceste practici. Dincolo de aceasta, exista ns o intens viat luntric. Pe ct de linistit si de rutinat era viata noastr exterioar, rje att de prodigioas era cea sufleteasc, cea luntric. n exterior nu se ntmpla nimic, dar nluntrul sufletului se petreceau nenumrate evenimente de maxim intensitate. Ciocniri, rzboaie, lupte, angoase, rscoliri, tulburri, dup cum si daruri dumnezeiesti: experiente ale harului dumnezeiesc, simtirea n trup a lui Dumnezeu, deschiderea mintii si ntelegerea adnc a scrierilor patristice, sete arztoare de cuvnt dumnezeiesc, desvrsit dispozitie pentru rugciune, cunoastere de sine insuflat de sus, dulceat sufleteasc si trupeasc, dor dup Dumnezeu, lacrimi dulci si zdrobire de pocint. Scriam poezii de slav, de cntare si de dragoste ctre Dumnezeu si ctre btrnul Paisie care, prin rugciunea sa, mi-a druit putinta de a tri toate aceste lucruri. Prin ajutorul sfintilor, traversam frecvent asemenea experiente care ne aduceau liniste, bucurie, putere, curaj si voint de a continua acest fel de vietuire istovitor, dar att de roditor. Sufletul se adncea, cobornd pn n abis. Apoi se nlta, atingnd si cerul. Cunostea lucruri pe care nu le percep cele cinci simturi si tria ntr-o realitate pe care numai el o poate atinge.
Printre nenumratele experiente coplesitoare pe care le-am trit n aceast stare sufleteasc, memoria mea distinge una nc si mai aparte. Se apropia ziua de 15 august, praznicul Adormirii Maicii Domnului. Intreg Sfntul Munte se afla n srbtoare, de la un capt la cellalt. Grdina Maicii Domnului (cum mai este numit Athosul) o cinstea si o slvea cu nespus bucurie pe ocrotitoarea sa, Preacurata Fecioar. La toate mnstirile se fceau privegheri n cinstea Maicii Domnului. Nu exista monah, nu exista om care s nu ia parte la acest praznic. Ne-am pregtit si noi s coborm la mnstirea de care apartinea chilia noastr, pentru a participa la priveghere. Inc din data de 13, m cuprinsese un rzboi nfricostor pentru micimea msurilor mele duhovnicesti. Pentru printii sporiti, el s-ar fi dovedit probabil o glum. Pentru mine ns, era ceva peste puteri. Brusc, mintea mi s-a umplut de gnduri. Altfel spus, dac ntr-o zi obisnuit mi se derulau prin minte dou-trei gnduri pe minut, spre exemplu, deodat s-au cumulat o sut - dou sute de gnduri! Se succedau cu o vitez formidabil, exercitnd o presiune insuportabil asupra mintii. Am czut astfel prad unei foarte grave stri de confuzie. Mai mult, toate aceste gnduri erau rele, urte, cu un accentuat substrat negativ, si toate mi propuneau s nu merg la priveghere. M-am pierdut, nepricepnd ce se ntmpl cu mine. Situatia putea fi asemnat cu aceea n care un oarecare guraliv, viclean, rutcios si perfid, ti vorbeste ncontinuu la ureche, comentnd cu mare patos toate cele din jurul tu - oameni si situatii, fr s-ti lase nici cel mai mic rgaz pentru a-l contra si a ordona lucrurile ntr-un cadru logic. Te bombardeaz fr ntrerupere, pricinuindu-ti dureri de cap si sectuire sufleteasc. Iar dac acest calomniator ar fi un om n carne si oase, atunci fr ndoial c te-ai ndeprta de el si te-ai linisti dup un oarecare timp. Ce poate face ns cineva cnd nu poate scpa de aceast gur rea, urt, flecritoare? Cnd aceast stare te urmreste pn si n pat, fr ncetare, uneori vreme de trei-patru zile ncontinuu? La aceasta se aduga si faptul c m confruntam pentru prima dat cu astfel de stri. Era un rzboi mental. Un rzboi al gndurilor, precum l numesc monahii ortodocsi. Imi ddeam seama c nu mai sunt eu nsumi. Am ncercat s m mpotrivesc. M-am strduit s alung tot acest noian de gnduri. Nici un rezultat. Mai mult, ele sporeau n intensitate. Ai fi zis c le iritasem. Am perseverat n rugciune. Aveam s ntmpin ns o si mai acerb rezistent, astfel nct foarte repede am cedat neputincios si, ncovoiat, mam oprit. Eram dezarmat. Nu m puteam mpotrivi! Aproape c nu credeam c ceea ce mi se ntmpl poate fi real. Btrnul a nteles totul dintr-o simpl privire. S-au adunat albinele, mi-a spus el zmbind. Ia s vedem, vei putea dovedi rbdare?
Intr-adevr, aceste gnduri erau precum albinele, cci ntepau si... durea. n noaptea din ajunul privegherii n-am putut dormi, cci rul continua si rugciunea mea se derula mecanic, fr participare luntric. Dimineata mi-a adus o cumplit migren, datorat lipsei de somn care-mi mputinase puterile. Mi se prea c ntreg creierul este pe cale s mi se dezintegreze din pricina succesiunii rapide si a presiunii gndurilor.
Dup-amiaz am cobort la mnstire, unde ni s-a cedat o camer pentru a ne odihni cteva ore nainte de marea slujb. M-am ntins, asadar, ns n-am putut s-mi linistesc mintea. La priveghere, am intrat n biseric deja epuizat; iar pe msur ce oboseala crestea, starea mi se nruttea. Un printe vecin, care venea deseori la chilia noastr pentru liturghie, monah venerabil, experimentat si naintat n cele duhovnicesti - precum mi spusese btrnul - s-a apropiat zmbind de strana n care m prbusisem. Ne ndrgeam reciproc, astfel nct m-am bucurat s-l vd. Ce e, cum merge lupta? a ntrebat. Greu, printe, i-am rspuns.
M-am aplecat s-i srut mna, dar si-a tras-o napoi si mi-a dat o scatoalc de alint peste cap. A fost de-ajuns pentru ca toat starea mea luntric s se schimbe. Ce s-a ntmplat? Cum s-a spulberat furtuna? Cum s-au mprstiat norii? Cum s-a fcut o astfel de liniste? Ce bucurie si usurare erau acestea? Cum s-au mistuit toate gndurile ntunecate ntr-o clipit? Ce scatoalc s fi fost aceea? Ce putere dumnezeiasc slsluia n acea mn? Am ridicat capul, bucuros, si l-am privit plin de fericire. Hai, s mergem s cntm putin, mi-a spus, si l-am urmat bucuros la stran. Am sezut unul lng altul si am cntat Maicii Domnului. M simteam att de usurat, att de minunat, att de dulce alturi de el... Am fost adpostit pentru un scurt rstimp sub aripile sale duhovnicesti. Intre cntri mi-a spus: Nu te teme, te ispiteste diavolul. Nu are putere. Ce mi-a fcut mie astzi!... Dimineat ziceam rugciunea pe siragul de mtnii, asezat. Mi-a adus un somn att de domol... dar mi-am venit repede n fire, dndu-mi seama c ncearc s m nsele, btndu-si joc de mine. Am nvlit asupra lui s-l alung si a fugit. n timp ce fugea l-am ntrebat de unde este. Din Iconio, din Iconio, a strigat si s-a fcut nevzut. Era asadar din Asia Mic.
Aveau multe temple idolatre acolo. M-am ridicat apoi si l-am auzit cum urla din pdure: ba ca o fiar, ba ca un porc, ba ca tot felul de alte slbticiuni. O face doar ca s ne nfricoseze si s ncetm rugciunea. ns nu are putere, ne sperie doar n chip mincinos, de departe. Dumnezeu l tine legat. Nu-l las liber, cci altfel ne-ar omor, ne-ar sfsia de vii. Nu te teme, ne ocrotesc Preasfnta Fecioar si Sfintii. Cum as fi putut s m mai tem? notam ntr-un adnc de bucurie! Nu-mi dovedise putin mai nainte btrnul puterea sa duhovniceasc? Nu m scpase de aceast urgie? Nu-l alungase departe de mine pe diavol? Eram bucuros pentru c Dumnezeu mi descoperise nc un monah adevrat. naintnd privegherea, s-au asezat si alti oameni ntre noi, astfel c m-am desprtit de btrnul clugr. Am dus privegherea pn la capt fr probleme. Dup slujb ne-am odihnit, iar dimineat, cnd m-am trezit, am aflat c btrnul Sava - acesta i era numele plecase din mnstire ctre chilia sa isihast. Noi urma s stm si la mas, iar apoi s mergem pentru vecernie la mnstirea Iviron, ca s ne nchinm icoanei Maicii Domnului Portrita, potrivit dorintei mele. Indat ce m-am trezit, nenorocirea a revenit, mai slbatic, mai agresiv. Acum ns stiam ce mi se ntmpl si l dispretuiam oarecum pe diavol, dup rusinea pe care o ptise de la btrnul Sava.
Pe msur ce naintam pe drumul ctre Portrita, rzboiul crestea. Ce furtun neasteptat era aceasta? Gnduri slbatice, blasfemiatoare, viclene, poruncitoare, nvlind unul dup altul cu putere si repeziciune: Scoal-te! Pleac! Acum! ndat! Nu te duce la Portrita! ntoarce-te napoi!. Nu-mi mai puteam stpni mintea. Singurul lucru pe care l doream era s se mai potoleasc intensitatea acestui iures, s-mi reziste mintea care era deja pe punctul de a se dezintegra. Sufeream ngrozitor. Eram extrem de posomort. Dac nu s-ar fi ntmplat cele cu btrnul Sava, as fi cedat gndurilor si as fi plecat departe de Portrita, departe de btrnul care m gzduia, departe de Sfntul Munte. Am ales ns solutia rbdrii si am continuat drumul nvluit n aceast ntunecare. Cu mare greutate puteam gndi coerent, fie si vreun lucru simplu, de pild: Unde mi-am pus lanterna? sau Hai s-mi iau pulovrul. n mintea mea era o aglomerare asfixiant. Cnd am ajuns la mnstire, majoritatea oamenilor veniti pentru praznic plecaser. Putinii vizitatori rmasi se aflau mpreun cu monahii n biseric pentru slujba vecerniei. Pseam prin biseric afundat n bezna unei chinuitoare confuzii si dureri. M-am oprit n fata icoanei Portrita. Era o icoan mare, de aproximativ 1,5 metri nltime, ferecat n aur, mpodobit cu multe pietre scumpe si alte ofrande de pret. Era cea mai vestit icoan fctoare de minuni din Sfntul Munte. M aflam la ctiva metri n fata ei. Nici nu-i auzeam pe cntreti, nici nu-i percepeam pe cei de lng mine. Mintea mi era cotropit, incapabil de a reactiona. n zpceala aceea luntric, ochii mi-au czut pe icoan. Micuta mea, ajut-m!, am ngimat cu un urias efort.
ntr-o fractiune de secund, exact asa cum apas cineva ntreruptorul si aprinde lumina, s-a petrecut o schimbare nluntrul meu. Mintea mi s-a curtit cu desvrsire. Nu numai c s-a oprit tot potopul de gnduri urte, dar au disprut pn si gndurile normale. Mintea mea nu mai functiona. Facultatea cugettoare se volatilizase. Exista ns altceva, un alt tip de facultate, un nou mod de a percepe, de a simti, de a exista. Un mod de cunoastere nonmental. O liniste si o pace adnc mi stpneau mintea, ntr-o adevrat si desvrsit isihie. Am vzut deasupra capetelor noastre un nor strlucitor, alb, diafan. Vederea lui mi metamorfozase ntreaga minte. Aceast lumin era nespus de curat, de sfnt, de plin de buntate si putere, cu totul opus strii mele duhovnicesti. Eu mi vedeam toat mizeria moral. Izvora din mine un miros insuportabil. Eram exact contrariul a ceea ce era acel nor. Cum se ndupleca oare s se apropie de mine? Mi se prea de nenteles. Cum putea ngdui cu atta bunvoint mizeria mea? Dragostea si gingsia pe care mi le arta m copleseau pn la extaz. Aproape c mi doream s se ndeprteze, cci mi se prea cu totul nepotrivit si chiar urt s ne aflm mpreun. Revrsa asupra noastr din belsug negrite daruri duhovnicesti. Miruri frumos mirositoare, duhovnicesti, se pogorau peste mocirla sufletului meu n care clocotea rutatea. Un fir de pr m mai desprtea de moartea duhovniceasc si, iat, mi-a fost druit viata... Privelistea acestui lucru minunat nstea dintr-o dat n sufletul meu cunoastere, ntelegere, tmduire, putere, cint, recunostint, iubire, respect, bucurie, ntristare pentru pcate, ndejdea vietii vesnice. Gsesc zadarnic orice strdanie de a schita orict de vag aceast nespus bogtie de viat. Aproape dezndjduit de neputinta mea, m opresc aici.
Ct timp a durat aceast stare, nu stiu. Era ca si cnd as fi ptruns deodat n trmul existentei vesniciei, trupul meu aflndu-se totusi sub influenta timpului. mi amintesc c, atunci cnd am iesit din biseric la terminarea slujbei, triam nc efectele acestei extraordinare schimbri. L-am ntlnit pe ascet si am nceput s urcm spre chilie. Starea precedent venirii la slujb, acea ispit teribil, m-a cuprins din nou, astfel nct mi-am pierdut coerenta gndurilor si a cuvintelor. Uitasem ce mi se ntmplase n biseric. mi aminteam numai c se petrecuse ceva important, dar nu mai retineam ce anume. Ceva s-a ntmplat n biseric, printe, dar nu pot s-ti spun pentru c nu-mi amintesc.
M-a privit nedumerit si a atribuit straniile mele cuvinte ispitei prin care treceam - albinelor care se adunaser, asa nct nu s-a mai preocupat de acest lucru . ncet-ncet lucrurile au reintrat n matca lor fireasc. M-am ntors la starea pe care o numim normal, dar am uitat cu desvrsire acea ntmplare. Ea avea s-mi revin n minte putin cte putin, dup multe luni de zile. Abia dup mai bine de un an mi-am putut-o reaminti limpede. Se pare c Dumnezeu, pentru pricini numai de El stiute, a adus uitarea, si a ngduit s-mi amintesc despre toate atunci cnd am avut cu adevrat nevoie. Dup mai multi ani, l-am ntrebat pe un btrn pustnic atunci cnd l-am vizitat la chilia sa: Ce a fost, printe, norul acela?
Dup ce m-a ascultat cu atentie, mi-a rspuns: A fost harul Maicii Domnului.
COIFUL DUHOVNICESC
Deci iar le-a vorbit Iisus zicnd: Eu sunt Lumina lumii; cel ce mi urmeaz Mie nu va umbla n ntuneric... (Ioan 8, 12)
Experienta acestui rzboi mental - rzboiul gndurilor, o mai fcusem deseori, dar nu att de intens. A doua oar cnd am avut de nfruntat un rzboi fulminant, identic celui din ntmplarea cu Portrita, a fost atunci cnd mi-am propus s optez decisiv ntre ortodoxie si yoga. Hotrsem s fac un efort sistematic de a studia comparativ texte si puncte de vedere avizate, att ortodoxe ct si yoghine. Am adunat crti si reviste din amndou prtile, mi-am cumprat un caiet gros si am nceput transcrierea metodic si compararea celor dou puncte de vedere. Dispuneam deja si de un bagaj de experiente personale pe care le acumulasem din amndou prtile. Exist Dumnezeu? Cine este Adevratul Dumnezeu? Care este adevrata religie? Toate religiile, toate cile duc la Acelasi Dumnezeu Adevrat, sau exist numai o singur religie, o singur cale ce conduce la adevr, la Dumnezeu? Acestea erau ntrebrile crora ncercam s le rspund printr-un asemenea demers. Nu exist pe ntreg cuprinsul vietii omenesti ntrebri mai serioase dect acestea. Calitatea vietii unei persoane depinde de rspunsul ei practic la aceste ntrebri. Pozitia sa, punctele sale de vedere asupra acestor teme i vor influenta profund att personalitatea, ct si evenimentele vietii. Este suficient s remarcm ct de diferit este viata unui ortodox de cea a unui ateu, a unui musulman sau a unui hindus. Ct de diferit se confrunt ei cu oamenii, cu viata, cu lumea nconjurtoare. Nu naintasem mult n acest demers al meu, cnd am primit din nou un atac mental. Mii de gnduri slbatice, strivitoare, dezlntuite, mi-au umplut mintea, ntocmai precum n ziua cnd plecasem s m nchin JPortritei. Dobndisem deci o mic experient, fapt pentru care m-am hotrt s lupt, n ncercarea de a depsi de unul singur acest impas. Foarte repede m-am ncredintat ns de slbiciunea mea duhovniceasc. Ametisem cu totul, neputnd opune nici o rezistent. Am renuntat la orice strdanie. Mi-am adus aminte de btrnul Sava, de printele Paisie, de icoana Maicii Domnului Portrita. Ascetul care m gzduia fie n-a socotit de folos, fie n-a putut pur si simplu s m ajute. Dup trei zile de rbdare, istovit, epuizat trupeste si sufleteste, am ajuns mpleticindu-m la chilia btrnului Paisie. Soarele se ascunsese si aproape c se lsase ntunericul. Btrnul era singur n curte, pregtindu-se pentru privegherea de noapte. A zmbit ndat ce m-a vzut. Cum mai merge curajul? a zis rznd.
M-am bucurat vzndu-l, si am mai prins putin curaj.
Ah, printe, nu mai pot, nu mai rezist! am rspuns, izbutind n zpceala aceea s zmbesc cu ultimele resurse.
S-a apropiat rznd. Sezi s punem lucrurile n ordine, mi-a spus si mi-a dat o mic lovitur peste cap.
Rul parc ar fi fost chiar n clipa aceea tiat cu cutitul! ntreg tvlugul acela de gnduri rele s-a oprit instantaneu! Dar n-a fost numai att. Mintea mea n-a revenit imediat la starea ei fireasc, ci a fost purtat undeva mai departe, undeva mai n adnc. Triam o mare bucurie, linistit, profund, plin de pace. Un alt Duh se unise cu mintea mea si mi mprtsea cu nespus buntate cele pe care El le avea din nssi firea Sa. Mi-e team s-I rostesc numele! M rusinez, mi se strnge inima vorbind despre aceasta. A fost harul lui Dumnezeu? A fost Mngietorul? Pentru aceasta Hristos L-a numit Mngietor? ntr-adevr, ct de mult m-a mngiat! As fi primit cu mare bucurie s mai trec o dat prin aceeasi stare cumplit, ba chiar prin alta si mai rea, dac as fi stiut c la sfrsit l voi ntlni pe El! M-am jenat s vorbesc explicit despre aceasta. Am ntrebat doar att: Printe, ce mi se ntmplase mai nainte? Ei, te-a ispitit drcusorul! Nu te teme, e lupt! Cnd ti-e greu, s m lasi s trag si eu un glont, s te ajut. S zici rugciunea. Sezi, s-ti aduc si un coif duhovnicesc, a spus rznd.
S-a ridicat, a intrat n cas si mi-a adus un fes cafeniu. L-a uitat aici cineva care acum a plecat din Sfntul Munte.
A binecuvntat fesul de trei ori cu semnul crucii si mi l-a pus pe cap rznd: Ia s vd... Te-ai fcut soldat frumos! Acum nu se vor mai apropia de tine gndurile. Au s loveasc n coif si au s ricoseze. n timpul rzboiului, toti ofiterii strigau la noi s purtm casc. Fii atent numai s nu-l pierzi! M-a srutat printeste pe frunte. M iubea nespus, iar bucuria mea nu cunostea margini. Printele meu era att de puternic si de bogat duhovniceste! Vrjmasul era nimic naintea sa. Fr nici o strdanie, printr-o simpl scatoalc, l-a fcut s o ia la fug! Ce motive aveam acum s m mai tem? Dac lucrurile s-ar fi nruttit din nou, as fi venit la printele Paisie si rzboiul s-ar fi sfrsit ndat. O ncredere adnc si o pregnant stare de netemere s-au nscut nluntrul meu.
Se nserase. Coplesit de iubire, am plecat. La usa din spate, btrnul mi-a spus rznd: Voi fi mereu atent; ori de cte ori au s te chinuiasc, voi trage cte un glont.
n realitate, el purta ntreaga greutate a luptei mele duhovnicesti, cci eu eram lenes si fricos.
Ct timp am purtat coiful duhovnicesc pe care mi l-a druit btrnul, n-am suferit nici un atac din partea gndurilor. Mintea mea si aflase pacea si odihna. ns, cu toate c fusesem prevenit, pn la urm am pierdut fesul. Printele nu mi-a mai druit altul, desi i-am cerut. M ajuta acum n alt mod. L-am mai vizitat pe btrn n nenumrate rnduri. Mi-a dat si alte asemenea mici lovituri care m-au umplut de har dumnezeiesc. Le asteptam, le doream de fiecare dat cu nsufletire. mprtea adesea binecuvntri duhovnicesti n acest chip, de multe ori chiar n fata lumii care i umplea curtea. Cine si cti ntelegeau ce se ascundea n spatele acestor mici scatoalce? Cred c multi. Unii primeau mai mult, altii mai putin har. N-am putut s aflu de unul singur rspuns la ntrebrile despre Dumnezeu, despre lume, despre om. Am vzut din experient c adevrul nu se cucereste usor. Dac omul nu este ajutat duhovniceste de ctre Dumnezeu, i este cu neputint s se apropie de adevr. Pentru aceasta a venit Hristos pe pmnt, ca s-i ajute pe oameni s deosebeasc lucrurile importante de cele neimportante, adevrul de minciun. Eu, Lumin am venit n lume, ca tot cel ce crede n Mine s nu rmn n ntuneric (Ioan 12, 46). Este adevrat c Hristos l iubeste si l ajut pe om; nu numai prin nvttura Sa, pe care a pstrat-o n Biserica pe care a ntemeiat-o, ci si personal, pe fiecare dintre noi n parte, ori de cte ori i cerem ajutorul n rugciune. Avem ns si un vrjmas extrem de abil, care ne rzboieste pe ascuns, fr s se deconspire, astfel nct nu percepem existenta lui, spre a ne putea lua msuri de paz. El se strduieste s creeze confuzie n mintea oamenilor, s-i deturneze ctre conceptii gresite despre viat, despre lume, despre Dumnezeu. Face toate eforturile pentru ca noi s nu constientizm niciodat potentele reale ale firii noastre omenesti, anume accederea la viata vesnic si la ndumnezeire prin harul lui Hristos. n nvttura Sa, Hristos ne-a atras de multe ori atentia asupra acestui vrjmas. L-a numit diavol, pentru c strmb lucrurile, Satana, pentru c se mpotriveste adevrului, ucigas de oameni, pentru c se bucur de distrugerea omului: el (Diavolul), de la nceput a fost ucigtor de oameni si nu a stat ntru adevr, pentru c nu este adevr ntru el. Cnd grieste minciuna, grieste dintru ale sale, cci mincinos este, si tatl minciunii (Ioan 8,44).
Asadar, acest ucigas de oameni, tatl minciunii, ne lupt pe ascuns - atunci cnd nu-i cunoastem existenta - si la artare - cnd suntem avizati n privinta lui. Puterea lui st n neatentia si n lenevirea noastr. El nu are asupra noastr o putere real, ci se strduieste s exploateze neputintele noastre. Hristos l-a zdrobit prin jertfa Sa pe cruce si prin nvierea Sa. Diavolul este biruit o dat pentru totdeauna, n ciuda eforturilor sale continue de a lucra rul. Pe atunci ns nu cunosteam aceste mari adevruri.
LMURIRE
Nu voiam s cad prad amgirii nc o dat n viata mea. Cu toate evenimentele minunate pe care le traversasem alturi de printele Paisie, m ndoiam de el. Nu credeam totusi n explicatiile pe care le ddea. Era posibil ca el s vad lucrurile ntr-o manier strict personal, iar realitatea s-l depseasc. Nu excludeam posibilitatea ca el s detin numai o parte a adevrului, si s existe si alte prti de adevr n alte sisteme de gndire si n alte religii. MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 80 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Poate c m lsam influentat prea mult de puternica sa personalitate, de mediul Sfntului Munte n general. Dac m-as fi ndeprtat, dac mi-as fi impus o oarecare distant, poate c as fi privit lucrurile n mod diferit. Am hotrt, asadar, s ofer sanse egale si yoghinilor hindusi. i cunoscusem, desigur, nainte de a-l ntlni pe printele Paisie, dar nu mersesem niciodat n India, n epicentrul religiei lor. Am decis, prin urmare, s plec si s triesc mpreun cu ei, s m amestec printre ei, s-mi deschid sufletul dinaintea lor, asa cum procedasem si n cazul monahilor ortodocsi. Pentru a evita orice fel de influent din afar si a-mi pstra nealterat echidistanta, am scos simbolic de la gt cruciulita pe care o fcuse cu minile sale printele Paisie si am plecat n India animat de cele mai bune si mai sincere intentii. n realitate, credeam c yoga mi se potriveste mai bine. Socoteam c si acesta este un drum ctre Dumnezeu. Am trit asadar n India luni de zile n diverse ashramuri, mpreun cu swami si gurusi. n felul acesta, am ajuns s acumulez experiente din amndou prtile. Le-am putut compara calitatea si provenienta. A avut loc o adevrat confruntare n sufletul meu. A fost oare lipsit de pericole aceast atitudine a mea? Nu, ci dimpotriv, m-am primejduit mult. N-am putut rzbi cu puterile mele. Am fost ajutat, sau mai degrab salvat, prin interventiile lui Dumnezeu, Care, dincolo de problemele mele duhovnicesti, mi-a rezolvat si multe dificultti practice ale vietii de zi cu zi.
Dac nu m-ar fi ajutat Dumnezeu, m-as fi distrus n ntregime.
INDIA
Geografic, India se nftiseaz ca o ntindere colosal: aproximativ ct jumtate din Europa. Exist deserturi, precum si pduri tropicale. Exist vi nemrginite si munti gigantici. Cel mai nalt lant muntos din lume, Himalaya, acoper tot tinutul nordic. Pe o asemenea ntindere, clima traverseaz toate treptele. Termometrul ajunge la temperaturi extreme, att peste zero (n sud), ct si sub zero (n nord). Clim tropical, cu ploi, vegetatie bogat, cldur insuportabil n sud, dar si continental, cu ghetari si zpezi abundente n nord. Exist, fireste, multe diferente sau variatiuni locale. Rasele care populeaz acest teritoriu sunt din cele mai diverse. n sud se evidentiaz caracteristicile negroide, cu nasuri turtite, buze groase si pielea foarte nchis. Mai sus, trsturile indo-europene, cu nasuri drepte, fete bine conturate, degete lungi, ncheietura minii fin, pielea relativ deschis. n nord domin trsturile mongoloide, cu pometi ascutiti, ochi oblici si pielea neagr-rosie-galben. Asadar, un veritabil amestec de rase. n prezent, fiecare religie are deja acolo milioane de discipoli. n general, s-a rspndit printre necunosctori impresia c toti locuitorii ar fi hindusi. Aceast prere este departe de realitate. Exist foarte multi musulmani, crestini, buddhisti, sikhi, hindusi, precum si o impresionant multime de secte, izvorte att din hinduism, ct si din celelalte religii. Rivalitatea religioas este fervent, cu nenumrate confruntri sngeroase si cu mii de victime, att n trecut ct si n zilele noastre (sunt edificatoare n acest sens confruntrile dintre musulmani si hindusi din timpul lui Gandhi, sau cele dintre sikhi si hindusi astzi). Termenul confruntri nu este poate cel mai adecvat, ntruct avem practic de-a face cu adevrate rzboaie, dat fiind c victimele sunt de numrul miilor, iar conflictele se ntind pe ndelungate perioade de timp. Limba care se vorbeste cu predilectie este... engleza! Nu doar turistii, ci si indienii comunic ntre ei n englez. Dialectele sunt att de numeroase si att de diferite, nct bstinasii nu se pot efectiv ntelege. Spre exemplu, locuitorii din sudul Indiei nu-i pot ntelege pe cei din nord, astfel nct se vd nevoiti s foloseasc limba englez. Faptul c un asemenea teritoriu gigantic - att geografic, ct si sub aspectul populatiei - s-a putut uni ntr-un singur stat, este demn de uimire. Se ntelege ns c vorbim despre un stat care se confrunt cu multe probleme; la putin timp dup ce a luat fiint, s-au desprins din el dou mari prti, Bangladeshul si Pakistanul, situatie care creeaz si astzi frecvente tulburri. Englezii sunt cei care au construit retelele de poduri si ci ferate pe ntinderile nesfrsite ale trii. Mai ales reteaua de cale ferat este remarcabil din punct de vedere al organizrii, al diversittii si al posibilittilor programului. Multi strini sunt peste msur de impresionati. Englezii au creat, de asemenea, un bun serviciu postal care functioneaz eficient pn astzi. n sfrsit, tot ei au dat si limba, care se utilizeaz n prezent pe toat suprafata trii. Cu aceste trei mijloace importante au reusit s coaguleze imensul teritoriu. Nu-mi st n intentie s-i laud pe englezi, care urmreau propriile avantaje si actionau autoritar si interesat, dar aceasta este realitatea. Ca popor, sau mai bine zis ca locuitori ai acestui tinut, cci nu pot fi socotiti o natiune omogen, indienii manifest pn astzi un covrsitor sentiment de inferioritate n fata albilor. Se simt importanti atunci cnd poart conversatii sau ntretin vreo relatie oarecare cu un alb. Desi epoca colonial s-a sfrsit, cel putin la artare, totusi n MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 82 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
sufletul lor se simte nc aceast vasalitate. Ea se exprim pn si n miscrile si privirea lor. Multi indieni cultivati cu care m-am ntlnit fie si numai pentru o jumtate de or mi cereau s le las un semn, o scrisoare, ceva care s certifice c avuseser un contact cu un alb, cu un apusean, lucru ce le-ar fi crescut actiunile n mediul lor. Un medic indian, n vrst de aproape 60 de ani, apartinnd unei clase sociale bogate, a fost att de satisfcut de prezenta mea atunci cnd l-am vizitat n cabinetul su, nct mi-a tot prelungit sederea prin diverse discutii politicoase de interes general si, vrnd s m conving de faptul c avea relatii cu albi, ceea ce pentru indieni este simbolul unui anumit prestigiu social, a scos cu grij si mi-a artat o scrisoare pe care i-o trimisese un student oarecare din Europa n urm cu doi ani. Adaptat structurii sufletesti a indienilor, acest gest se traduce astfel: Sunt important, sunt o personalitate, nu sunt un nimeni.
Complexul acesta de inferioritate le este cultivat prin teribila discrepant economic dintre ei si albi, prin influenta cinematografului - unde albii sunt prezentati ca super-oameni - si prin coplesitoarea suprapopulare, care zdrobeste persoana. Sunt att de multi! Se pierd n multime. Albii se disting ntotdeauna. Cu exceptia pietei din New Delhi si a aeroportului din Bombay, n orice alt loc deveneam tinta tuturor privirilor. Odat, cltorind mpreun cu un englez pentru cteva zile, ne-am oprit ntr-un oras s cscm gura n fata unei case superbe. Instantaneu ne-au nconjurat 30-40 de indieni, care ne priveau cu uimire de la 2-3 metri distant. Prietenul a rs si a nceput s-i mne precum ciobanul oile - fr nici o exagerare! Se supuneau oricrui semn. Eram stnjenit de aroganta englezului, dar si de pasivitatea indienilor. Acest complex de inferioritate coexist cu o agresivitate mocnit, nscut din invidie. Nu sunt strini de aceste probleme psihologice nici cei cultivati, nici cei vrstnici, nici yoghinii avansati. Totusi, nu se manifest agresiv dect atunci cnd sunt n grupuri. mi amintesc c, odat, la Benares, am avut o disput cu un riscar. Ne transportase cu bicicleta si i pltisem un pret bun, ns voia mai mult: eram turisti, albi, aveam bani... trebuia s pltim nzecit. Desigur, noi plteam ntotdeauna mult mai mult dect indienii, dar ei pretindeau nc si mai mult. Asa se ntmpla mereu: desi la nceput ne nvoiam la pret, n final cereau mai mult. Aceste animozitti deveniser pentru noi rutin, astfel nct pstram o atitudine calm si intransigent, fr s cedm. Riscarul despre care vorbeam, dup ce a fcut asadar obisnuitele mofturi, ne-a njurat si a plecat amenintndu-ne n limba lui. Dup cteva ceasuri l-am ntlnit din nou pe un alt drum, avnd chef de ceart si cernd ajutor mpotriva noastr. Atunci am vzut venind n fug de pe o strdut ngust doi-trei oameni de vrst mijlocie, agitndu-si minile ameninttor si scrsnind din dinti, fiind urmati de niste indivizi dubiosi pregtiti s incite la ncierare. Surprinsi de turnura evenimentelor, am rmas nemiscati, descumpniti. ns mirarea a crescut cnd acest buluc ameninttor s-a apropiat la doi metri de mine: brusc, toate amenintrile si ncercrile de intimidare s-au oprit. Ura si dorinta de rzbunare s-au stins ca un fum. Stteau n fata mea si m priveau ncremeniti, putin rusinati. Aceast ntorstur ddea situatiei o not hazlie, nct mi-a venit s rd. Ne-am privit si apoi mi-am vzut de drum, n vreme ce unii mai strigau jumtti de cuvinte, ca s nu rmn cu totul de rusine. MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 83 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Pn astzi m ntreb ce se ntmplase de fapt. A fost complexul indienilor fat de albi? A fost frica n fata vechilor stpni? Nu cumva m-a ocrotit vreo rugciune a btrnului Paisie?
NTLNIREA LA BENARES
Am pornit de la New Delhi spre Benares (Varanassi, cum i spun indienii). Am luat bilet la vagon de dormit, clasa a II-a. Vagonul era plin pn la refuz; ca peste tot n India, oamenii erau ntotdeauna multi. Se crease o mbulzeal de nedescris. Teama de hoti m obliga s-mi folosesc ncltrile drept pern. Era o frumoas pereche de bocanci care putea constitui o mare ispit pentru cei din jur. nc nu ne obisnuiserm cu mizeria nspimnttoare si nu mneam dect fructe protejate de coaj (banane, avocado, papaya) si pine cumprat de la un magazin de lux din New Delhi (nvelit ntr-o pung de hrtie, ne ddea falsa impresie c scpase de roiurile de muste). Seara, dup ce a ncetat trecerea continu a micilor vnztori de fistic, ceai si alte diverse mruntisuri, si dup ce controlorii de bilete au ncuiat vagonul si am rmas numai cei care aveam paturi rezervate, ne-am desfcut asternuturile si ne-am destins putin. Pe patul de vis-a-vis se afla o apusean. Nu-i cunosteam nationalitatea, dar ne simteam compatrioti cu toti occidentalii. Aceste diferente, care n Europa par izbitoare si importante (ntre un grec si un german, de pild, sau ntre un englez si un francez), acolo se estompau n fata teribilei diferente politice, economice si religioase dintre noi si indieni. Acolo toti eram occidentali, adic bogati, cultivati, bine hrniti, umblati prin lume. Dar aveam totusi sentimentul srciei si al mizeriei indienilor. Ne puteam ntelege. Aveam triri comune; cntecele pe care le ascultam, scriitorii pe care i iubeam, cultura rock pe care ne-o nsusisem cu totii, ideologia comun, toate acestea depseau granitele nationale. Eram tineretul contemporan al Apusului, hipioti... semnm mult. M-am bucurat de prezenta vecinei de vis-a-vis. Era frantuzoaic si se numea Kiki. Cltorea singur. Va fi simtit probabil o oarecare sigurant alturi de noi. Dup primele priviri disimulate, cercettoare, ea a fcut primul pas. Era precaut, dar excursia a durat trei zile si dou nopti, astfel c am avut timp s ne cunoastem si s ne apropiem mai bine de ea, ajutndu-ne mult s depsim problemele zilnice de comportament n relatia noastr cu indienii. Apa, al crei gust si miros erau cumplite, reprezenta o mare problem. Nu exista nicieri vreo garantie a calittii ei. Multi turisti se mbolnveau de diaree sau hepatit, desi fcuser n prealabil o sumedenie de vaccinuri. Solutia am gsit-o storcnd lmi n plosca cu ap. Mirosul si gustul urt erau astfel mascate si credeam, ntr-un anumit fel, c o dezinfectm. Fireste, era mai mult o amgire de sine. Am trecut plosca de la unul la altul pn ce am ajuns la Benares. Seara, n tren, cnd se opreau discutiile, m strduiam s-mi pun oarecare ordine n minte. S-mi explic evenimentele, s aflu rspunsuri la ntrebrile care m aduseser n India. Rugciunea pe care btrnul o fcea pentru mine nu m lsa s-l uit. n India mi-l aminteam deseori, ns gndul la el nu era o simpl amintire a unei persoane iubite oarecare. Nu era asa precum mi aduceam aminte de printii mei sau de prietena mea. Era substantial mai mult. Ceva foarte intens si profund, o trire care se derula n prezent, nu n amintire. Simteam fulgertor o iubire umplndu-mi inima si revrsndu-se n ntreaga mea fiint. O delicatete mbrtisndu-m, o pace sprijinindu-m. Cred c, ntr-un mod pe care numai Dumnezeu si btrnul l stiau, sufletele noastre ajungeau la o atingere ontologic. Trupurile ne erau desprtite de distante uriase, ns sufletele erau unite de o nemrginit iubire. Iubirea lui. Era att de aproape de mine! Era att de adevrat! Era att de tainic, MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 85 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
att de simplu! Plngeam deseori cnd simteam iubirea sa. Inima mi se nmuia, fiind inundat de tandrete; l iubeam, ns stiam c iubirea mea nu era dect o reflexie opac a iubirii sale. Asemeni soarelui care se rsfrnge pe un disc murdar. El era cel care m iubea, iar eu rspundeam prea meschin, mizer, firav, egoist. El m iubea ns enorm, cum nimeni nu m-a iubit vreodat. Nu exist nici un termen de comparatie pentru aceast iubire. Fat de iubirea printelui Paisie, iubirea mamei mele este precum lumnarea alturi de soare. Aceasta e cu adevrat diferenta! Ii trimiteam scrisori, i scriam poezii, l srutam, l strngeam n bratele mele si, n acelasi timp, l respectam nemrginit, m simteam nevrednic de acest dar, eram plin de recunostint, mi venea s m ascund de rusine pentru nevrednicia mea, ns nu voiam s-l pierd niciodat. mi doream s fiu mpreun cu el pentru totdeauna, desi acest lucru prea cu neputint datorit urteniei mele luntrice. Iubirea sa era covrsitoare. Ea depsea legile duhovnicesti, rscumpra cu lrgime de suflet toate lipsurile mele, lua asupra sa neajunsurile. Era totdeauna gata s ptimeasc n locul meu fr sovire, fr nici o micsorare a rvnei sale. Dovedea o iubire fierbinte, nvalnic, neasemuit, care se druia cu totul zidirii si sporirii mele duhovnicesti. Fr nici o exagerare, acest lucru mi s-a ntmplat n fiecare zi a sederii mele n India. Mi se ntmpla si n Grecia, dar n India a fost o stare de fapt zilnic. Cu toate acestea, problema mea nc persista: Unde se afl adevrul? Yoga m atrgea foarte puternic, cu filosofia ei, cu practica ei, cu misterioasele ei fenomene suprafiresti. Totul, mirajul necunoscutului, gustul aventurii, exoticul chestiunii, marile fgduinte cu care eram momit, toate acestea exercitau o puternic atractie asupra mea, iar eu aveam n jur de 25 de ani, eram ndrznet, iubitor de pariuri riscante, lipsit de discernmnt si de ntelepciune. Astzi m mir eu nsumi de usurinta cu care am putut fi sedus de falsele lor teorii. M lsasem ametit de tehnicile lor - dovedind astfel nerecunostinta, ndoial, putintate de credint - dup ce trisem cu toate simturile mele darurile duhovnicesti pe care Dumnezeu mi le fcuse prin rugciunile btrnului! Pe atunci nu-mi ddeam seama. Nesimtirea mea sufleteasc m mpiedica s constientizez comportamentul meu vinovat. Prima dup-amiaz am dedicat-o unei plimbri solitare de-a lungul fluviului Gange. n multimea pestrit a indienilor care se perindau sufocant pe malurile Gangelui, am remarcat un tnr chipes de cel mult 23-24 de ani, cu ten nchis si pr deschis, seznd n pozitia lotusului - una dintre cele mai frecvente asane ale yoghinilor. Era linistit si rupt de multime. Tcerea sa n mijlocul larmei dezlntuite, nemiscarea lui n contrast cu acea viermuiala haotic, dezinteresul su fat de presiunea grijilor cotidiene, l scoteau n evident. L-am depsit cu indiferent. nc unul care vrea s fie n centrul atentiei, m-am gndit. Aici si-a gsit s mediteze? Nu mai erau alte unghere linistite?. Mi-am continuat plimbarea pe sub uriasele cldiri, pe treptele templelor, pe malurile Gangelui. Cersetorii, cu gletusele lor, yoghinii saddhu (asceti care triesc din cersit) complet goi, familiile pelerinilor ce se scldau n Gangele cel sfnt, micii vnztori care zbierau popularizndu-si produsele (de obicei ceai), grupurile de hipioti care fceau baie si fumau tsilum mpreun cu indienii, culorile fantastice ale apusului pe Gange, toate acestea m-au acaparat desvrsit ntr-o plimbare de multe ceasuri. MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 86 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Imi amintesc c m-am asezat la o cafenea improvizat sub cerul liber dintr-o rogojin ntins pe patru pari, ridicat pe scrile de piatr ale unui templu idolatru. n timp ce-mi beam ceaiul cu lapte, vecinul mi-a oferit tsilum - un amestec de hasis pe care l aprindeau si l ofereau de jur-mprejur, fiecare vecinului su. Era un obicei comunitar, precum oferirea unei tigri n Europa. Toti fumeaz hasis n chipul cel mai firesc, asa cum noi bem vin. Dup cteva ore, ntorcndu-m pe acelasi drum, am ajuns la locul unde-l vzusem pe tnrul saddhu. Era nc acolo! Am fost cu adevrat impresionat. Stiam ce nseamn s stea cineva ceasuri ntregi n pozitia lotusului, ntruct practicam si eu exercitii de mobilitate. Eram experimentat si agil, aveam si o centur oarecare la Kung- Fu, si totusi nu puteam zbovi mai mult de un sfert de or n aceast pozitie. Asadar, m-am oprit pentru putin vreme undeva n apropierea tnrului, ca s-l urmresc. Dup dou-trei minute s-a ridicat si s-a ndreptat ctre mine, care m aflam lng locul unde-si lsase lucrurile. Chipul su avea trsturi frumoase si un aer linistit. Era vopsit pe frunte cu trei linii galbene orizontale, simbol al zeului Vishnu, si o bulin rosie, simbol al Celui de-al Treilea Ochi, precum mi-a spus el nsusi. Desigur, ceva m deranja la el. Nu credeam cu adevrat n imaginea pe care ncerca s si-o cultive. Mai degrab se juca de-a yoghinul, de-a iluminatul, btndu-si joc att de ceilalti ct si de sine nsusi. Dar avea, pe de alt parte, si ceva ciudat. Era att de modest mbrcat, chiar si pentru conditiile din India, nct am fost uimit cnd s-a apropiat mai mult si am nteles c era occidental. Numele lui era Pavis. Tria n Germania. Tatl su era german, iar mama persan. Se afla de aproape un an de zile n India. Banii i se terminaser si si pierduse pasaportul. Cu alte cuvinte, i se ntmplase tot ce putea fi mai ru pentru un apusean. Se arta ns impasibil, lsndu-se n grija karmei, cum spunea. Era ns o atitudine pur declarativ, cci n realitate stia c are atuul printilor si. Le pot scrie, si mi vor trimite bani ntr-o sptmn, dac le-o cer, mi-a zis el. Deocamdat ns prefera s o fac pe yoghinul, pe anahoretul. Nu mi-a cerut bani explicit, dar i-am dat cinci rupii. Mai trziu, aveau s-l umple de bani prietenele mele H. si N., crora le-a fost mil de el. Incepusem asadar s discutm, si a ajuns repede la tema cunoscut: cutarea existential prin hinduism si prin yoga. I-am mprtsit cteva din experientele mele legate de spiritism, hipnoz si Mind Control, i-am vorbit despre printele Paisie si despre o parte dintre dilemele mele. El a nceput s-mi povesteasc despre gurul su, care avea un ashram n Himalaya, unde fusese si el gzduit pentru o sptmn si unde i se ntmplaser multe lucruri fascinante, de pe urma crora rmsese nc uimit si entuziasmat. La vrsta de 19 ani citisem o carte intitulat Autobiografia unui yoghin de Paramahamsa Yogananda, care, printre multele lucruri ciudate pe care le spunea, se referea si la un oarecare Babaji. Acesta era un yoghin att de sporit nct devenise zeu nemuritor. El i nvtase pe oameni yoga. El era dasclul dasclilor, gurul gurusilor. Lua chipul unui om tnr si li se arta din timp n timp, peste secole, unor ucenici marcanti. Zbura prin aer, trecea prin ziduri, se fcea invizibil, vindeca bolnavi, nvia morti. ntr-un cuvnt, era una dintre zeittile hinduismului. Cu putin timp nainte de a pleca n India recitisem aceast carte si i-o ddusem si prietenei mele N. spre lectur. Glumeam ntre noi, strignd si gesticulnd: Pe cine o s gsim n India? Pe Babaji! si rsetele nu mai conteneau. Devenise sloganul sptmnii precedente plecrii. MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 87 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
n India cuvntul Babaji are dou sensuri. Unul obisnuit, echivalentul lui domnule sau omule, si unul sfnt, nalt, venerabil, divin. Este numele unui yoghin-zeu ce se rentoarce pe pmnt pentru a-i initia pe anumiti ucenici foarte sporiti, care vor deveni gurusi ai altor oameni. Pavis a continuat asadar istorisirea despre gurul su, numindu-l Babaji. Eu n-am reactionat n mod deosebit, ntruct luasem termenul n sensul lui obisnuit. Relatndu-mi ns diverse ntmplri despre acest guru, am nceput s-l recunosc n el pe marele Babaji. I-am spus: O clip... Vorbesti despre Babaji? Da, a rspuns. Despre Marele Babaji? l-am ntrebat uimit. Da, a rspuns cu emfaz. Cel despre care povestesc scrierile sfinte? am ntrebat din nou, spre a m asigura c nu este la mijloc o nentelegere. Da, mi-a rspuns cu si mai mare emfaz.
Am rmas siderat! Acum, n zilele noastre, se afl pe pmnt, mi-a explicat Pavis, si a nceput s-mi vorbeasc despre cartea Autobiografia unui yoghin. Am citit-o, l-am ntrerupt eu. n Occident toti am aflat despre Babaji din aceast carte.
Afirmatiile lui Pavis erau absolut uimitoare, asa nct am hotrt imediat s merg spre a m convinge cu ochii mei si a trage concluziile de rigoare, cci pentru aceasta venisem n India, consumndu-m n nesfrsite cutri. mi era imperios necesar s limpezesc lucrurile. Cum pot s-l gsesc?
Mi-a indicat drumul, autobuzul, hotelurile, satul, popasurile, si tot ceea ce mai era util de stiut. Ashramul lui Babaji se numea Heracan si se afla sus n Himalaya, departe de orice tinut locuit. Ultimele ndrumri au fost acestea: Urmeaz rul, si dup aproximativ 7 kilometri o s-l ntlnesti. ns multi pornesc si nu reusesc s ajung. Desi cunosc drumul, se rtcesc. De ce, e dificil? Nu, dar pur si simplu nu-i doreste gurul. si iau cluze dintre localnici, si totusi se ncurc din nou. Nu sunt capabili s ajung acolo. Pe altii, ndat ce ajung, i alung napoi. Pe unii i tine o zi, pe altii o sptmn, pe altii luni de zile... n general, pe fiecare dup valoarea sa... Trebuie s fie pur cel care vrea s mearg acolo, s aib o karm bun, mi-a mai spus.
Intre timp se nserase bine. Vzndu-le pe prietenele mele plimbndu-se prin apropiere, le-am chemat si le-am fcut cunostint cu Pavis, apoi ne-am ridicat s mergem la hotel, dup ce ne-am dat o ntlnire cu totii pentru ziua urmtoare.
Pe drum le-am povestit tot ce auzisem, si interesul lor a crescut brusc, ns cnd le-am spus c voi merge s-l ntlnesc pe Babaji, H. s-a artat ezitant, chiar temtoare. n ziua urmtoare, N-a venit cu interesul strnit la maximum. n acelasi hotel cu noi (dac se poate numi hotel acea mizerabil incint!), ntlnise pe cineva care trecuse prin ashramul lui Babaji. Avea chiar o fotografie de-a sa, care s-a dovedit capabil s o fac si pe N. dornic s-l ntlneasc. mi vorbea deja despre el cu uimire. Cnd l-am cunoscut pe individul pe 'care l ntlnise N., acesta m-a dus n camera sa, unde, n fata fotografiei lui Babaji, ardea o candel. I se nchina ca unui zeu n viat! M-am mirat. Era o haimana, un anarhist, un apusean crescut ntr-o societate pseudo-crestin si... devenise deja religios? M ntrebam ce se putuse ntmpla. Ce vzuser oare acesti oameni? Pavis voia s se ntoarc n Germania si s ntemeieze o comunitate n cinstea lui Babaji, iar cellalt i se nchina! Mi-a adus o fotografie veche de-a sa, fcut cu ani de zile n urm. nftisa un tinerel firav, slbut, de 18-20 de ani, aflat n pozitia lotusului, cu un corp extraordinar de suplu si cu niste ochi stranii, nefiresc de uriasi. Avea o privire extrem de energic, o expresie neobisnuit, nspimnttoare, as spune. ntreaga atmosfer din jurul su convingea c este o persoan iesit oricum din comun. Fetele s-au ntlnit din nou cu Pavis, care le-a mai povestit cte ceva. N. hotrse s vin cu mine. H. avea s ne nsoteasc si ea, ntruct nu voia s rmn singur. Ne ntrebam cuprinsi de emotie: Ce se va ntmpla oare n aceast situatie? Vom merge si vom vedea!. Am stat la Benares n jur de o sptmn. Pe terasa hotelului se adunau hipiotii si mestecau hasis, care se vindea pretutindeni n India la un pret derizoriu. Pe terasele nvecinate indienii munceau n familii ntregi, confectionnd diverse obiecte de artizanat pentru 30 de drahme pe zi. Am vizitat mormntul lui Buddha si am cumprat tot felul de suveniruri foarte ieftine. Kiki a noastr se cazase la cel mai bun hotel al orasului, care dispunea si de restaurant. Acolo ne-am lsat convinsi s mncm. Era oarecum curat. Am fost att de entuziasmati de mncruri, nct ncet-ncet, mnati si de un apetit remarcabil, am nceput s mncm la toate restaurantele si s cumprm dulciuri de pe drum. Am achizitionat haine indiene si ne-am schimbat vestimentatia si nftisarea. Am renuntat la tinuta apusean. Acum ne integram mai bine printre ceilalti, nu mai eram precum musca n lapte. n plus, ne deplasam mult mai lejer. Cu Kiki am fcut tovrsie zilnic. Ne-am desprtit n doar dou zile, cnd a rmas nchis n camera ei. Luase opiu si iesea numai la toalet ca s vomite. Kiki fcea comert. Cumpra mrgele, testuri si alte mruntisuri, si le vindea n Franta - procurndu-si astfel si banii pentru biletele urmtoarei cltorii. n acest rstimp fiul ei se afla n Africa, unde fcea exact acelasi lucru. Aveau drept scop s cumpere o proprietate n Brazilia, unde pmntul era ieftin. Foloseau zilnic narcotice, de la hasis pn la opiu, cocain, L.S.D. Asemenea nou, era si ea pndit de mari pericole. Am traversat cteva situatii limit, pe care ns le-am putut depsi. Cnd oamenii sunt att de presati de nevoi si de srcie, cnd drumurile sunt ticsite de multimi nesfrsite de oameni, cnd politia este prezent foarte rar si doar pe cteva artere mai importante, atunci crima devine un fenomen extrem de rspndit. Auzeam, de altfel, multe lucruri nfricostoare! Din fericire, n-am ptit nimic grav.
CLTORIA CTRE BABAJI : ZEUL NTRUPAT

Nu este usor s cltoreasc cineva prin India. n general, cltoria ntr-o tar strin presupune dificultti legate de limb, probleme de comunicare, informatii gresite furnizate intentionat de ctre unii localnici, fie din antipatie fat de turistii bogati, fie pentru c se strduiesc s-i tin ct mai mult la hotelul din orasul lor, fie pentru un alt motiv oarecare. n India lucrurile erau nc si mai complicate. Aici autobuzele se umplu att pe dinuntru ct si... pe deasupra! Pe acoperis se mnnc, se fumeaz, se doarme, iar dac aceasta se ntmpl la etaj, e lesne de imaginat ce nghesuial cumplit domneste n interiorul autobuzului. Cu toate acestea, cltoria pe care am ntreprins-o ca s-l ntlnesc pe Babaji n Himalaya s-a dovedit una foarte lesnicioas. n ciuda dificulttilor ntmpinate de-a lungul celor 800 de kilometri, se gsea ntotdeauna un om care s ne fac viata usoar. De obicei era cte un discipol de-al lui Babaji. Cnd i-am spus prietenei noastre frantuzoaice, Kiki, c urma s ne rentoarcem la New Delhi, si-a manifestat dorinta de a veni si ea cu noi. Ne-am bucurat de pretioasa si agreabila ei companie. Aflnd c mergem s-l ntlnim pe Babaji, a ncercat s ne avertizeze. Ne-a vorbit despre diferiti gurusi care exploateaz cutrile existentiale ale tinerilor. n general, atitudinea ei era nu doar circumspect, ci chiar negativ fat de gurusi. Aceast pozitie nu survenea ca rezultat al unor prejudecti, ci al experientei pe care o acumulaser ea si alti prieteni apropiati de-ai ei. Ne-a povestit chiar si cteva ptanii de-ale prietenilor si. Iat, pe scurt, una dintre ele:
O prieten avea un guru care tria undeva n nordul Indiei, ns si formase un grup de discipoli n Europa. Nu era vreun mare guru, precum Rajneesh sau Maharadji, dar avea si el ucenici care i trimiteau scrisori si i cereau sfaturi legate de problemele cruciale ale vietii lor. Acesta le rspundea si medita pentru ei. Elevii aveau obligatia s-i trimit regulat bani, fapt care i permitea s nu munceasc si s triasc foarte confortabil. Aceast tnr i devenise discipol, si n scurt timp... amant, pentru cteva luni. La captul acestei perioade, n care a ntretinut si relatii sexuale cu el, tnra s-a dezmeticit, a sesizat escrocheria, batjocura si exploatarea creia i era supus, si l-a prsit pe individ. S-a strduit apoi s-i fereasc de asemenea capcane pe alti tineri care veneau din Apus sub imboldul unor sincere cutri, relatndu-le experienta ei. mi nchipui c tnra respectiv va fi auzit deseori rspunsul pe care si noi obisnuiam s-l dm pe atunci: Da, exist si astfel de impostori, ns gurul nostru nu apartine unei asemenea categorii. De altfel, exista n noi un orgoliu camuflat, care se manifesta prin convingerea c noi nu suntem naivi si nu ne putem nsela. Ne socoteam capabili s recunoastem cu usurint un pseudo-guru. Ii consideram pe cei pcliti niste simpli ignoranti, lipsiti de inteligent. Fetele au ncercat de dou ori s cumpere bilete pentru tren si n-au reusit! Aceasta ni se ntmpla pentru prima dat. Cu trenurile nu mai avusesem probleme niciodat n trecut. A treia oar am mers cu totii mpreun. Nu retin cu exactitate care era problema, ns mi amintesc c asteptam n fata ghiseului, c functionarul nu avea dispozitie s ne ajute, c n spatele nostru se formase o coad care ne presa, MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 90 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
iar noi nu puteam lua biletele. Am iesit din rnd si asteptam, dezamgiti si enervati. Rmseserm fr replic! S-a apropiat atunci un indian care vorbea bine engleza si ne-a indicat n detaliu ce trebuia s facem. Un sfert de or mai trziu, aveam biletele n mn! n discutia de multumire care a urmat, acel om ne-a dezvluit c si el era discipol al lui Babaji, si chiar ne-a dat informatii mai concrete despre autobuzul pe care aveam s-l lum din New Delhi. Astfel s-a rezolvat o problem care apruse acolo unde nu o asteptam, solutionndu-se la fel de neprevzut precum se si ivise. Am demarat cltoria nentrerupt ctre New Delhi. Seara, n somn, i auzeam pe vnztorii de ceai strignd cu putere n fiecare statie: Ceai... Ceaai... Ceaaai.... M aflam ntr-o stare de agitatie si de hipersensibilitate nervoas. S fie oare chiar Babaji?. Nu excludeam deloc aceast posibilitate. Minunile pe care le vzusem n Sfntul Munte prin btrnul Paisie, dar si diversele fenomene inexplicabile care mi se ntmplaser la Mind Control, precum si cele de la cursurile de yoga sau de hipnotiza, instituiser nluntrul meu certitudinea existentei lumii spirituale. Nu m ndoiam ctusi de putin n aceast privint. Totusi, prezenta unui zeu ntrupat, asa cum pretindeau adeptii lui Babaji, nu era un lucru tocmai usor de acceptat! Pe de o parte, printele Paisie spunea c n cosmos exist dou puteri, Dumnezeu si diavolul; depinde cu cine lucreaz fiecare. Pe de alt parte, conceptia hinduismului postula c toate puterile au aceeasi sorginte, numai forma difer, sursa fiind unic si comun. Si, binenteles, hinduismul si n special yoga ar fi expresia cea mai adecvat, cea mai pur a adevrului. Cum rmnea atunci cu Hristos?
Monahii yoghini mi rspundeau c era un mare guru, iar ultimul su ashram s-a aflat n Himalaya, unde si murise, dup evenimentele din Palestina. Alti yoghini l asezau mai sus: Hristos ar fi fost una dintre cele nou ncarnri ale lui Dumnezeu, precum Krishna ori Babaji. Apoi, mi aminteam cuvntul pe care mi-l spusese un egumen n Sfntul Munte, cu luni de zile nainte de a pleca spre India. Pe atunci nici nu plnuisem nc s merg n India. A venit n trapez, unde luam masa singur, si am schimbat cteva cuvinte. La un moment dat, fr nici o legtur cu contextul discutiei, mi-a zis ca din senin: Uite, noi ti spunem c suntem cu Hristos, si cu El vrem s te unim. Ceilalti cu cine sunt, cu cine vor s te uneasc?. De ce s-mi fi adresat asa, fr nici o legtur cu restul convorbirii, aceste cuvinte? Fusese oare luminat de Dumnezeu? Vorbele acelea mi produseser o impresie puternic si rmseser nmagazinate undeva n memorie. Acum, sosise clipa ca ele s ias din nou la suprafat. Cu adevrat, ce este acest Babaji? Mag? Yoghin? Dumnezeu? Avatar? Ce nseamn mag? Ce este magul? Prin ce difer el de sfnt? Minuni face unul, minuni face si cellalt. Cine spune adevrul? De partea cui st dreptatea? Tuturor acestor ntrebri trebuia s le dau un rspuns. De altfel, pentru aceasta venisem n India, s vd lucrurile de aproape si s iau o hotrre. M dusesem n Sfntul Munte, iar acum ajungeam n India, tocmai pentru a avea acea perspectiv complet care s-mi permit s-mi clarific toate nedumeririle n cunostint de cauz, prin experient nemijlocit. Voiam s dau fiecrei variante a acestei alternative sanse egale.
La Delhi am rmas ntr-un bungalow lng autogara central. Pe dinafar arta destul de prezentabil. Era scump, 15 rupii, n vreme ce la hotel ddeam 5-6. Ne-am hotrt s rmnem aici, pn vom porni spre Haltvani, un orsel la poalele Himalayei. Cnd am mers s cerem cuverturi pentru saltelele mizerabile, proprietarul ne-a spus c vrea 5 rupii pentru una extra! Am cedat pn la urm santajului. Cnd le-a adus, ne-a fost scrb s le si apucm: erau pline de murdrie cleioas. Ne-am resemnat la gndul c le vom pune deasupra sacilor de dormit. La hoteluri utilizam totdeauna sacii de dormit, datorit mizeriei. ntindeam sacii pe paturi, si asa ne culcam. Era aproape ca n desert: ziua foarte cald, iar noaptea frig. La putin timp dup ce am stins lumina, am auzit-o pe H. zbiernd si am simtit ceva ca o pisic psind peste picioarele mele. ntre timp cineva a reaprins lumina. n camer intraser cinci-sase sobolani uriasi, ct pisicile, si se plimbau peste paturile noastre. Mai mult, nu se speriau deloc; aruncai cu ghetele dup ei, si te priveau indiferenti. n acea noapte am dormit cu un ochi deschis, ncremenit de fric. Puteau s ne mnnce vreo ureche sau vreun nas. A fost o experient dezgusttoare! n dimineata urmtoare, ne-am dus la autogara central. Pretutindeni n India ntlnesti multimi interminabile de oameni, dar acolo domneau o nghesuial si o forfot de nedescris. Existau multe ghisee, multe peroane, iar autobuzele erau inscriptionate numai n hindu (o form de sanscrit, asemntoare chinezei). Nici vorb de inscriptii n limba englez. Am ncercat fr succes s gsim un birou de informatii. n cele din urm, am reusit s localizm peronul. Dar cum puteam recunoaste autobuzul? Autobuzele se succedau ntr-un ritm ametitor, unele ajungnd cu ntrziere, unele mai devreme, iar altele chiar fr nici un fel de inscriptie. Si asta era departe de a fi totul... ndat ce se ndrepta vreun autobuz spre peron, ct nc se afla n miscare, un buluc de indieni nvlea n jurul lui, ctrndu-se pe geamuri si pe usi si aruncnd nuntru boccele cu lucruri. Cnd autobuzul se oprea, era deja arhiplin... Nu numai nuntru, ci si pe acoperis! Iar eu stteam cu bagajul si m ntrebam dac nu cumva acela era autobuzul pe care trebuia s-l lum, n timp ce prietenele mele cutau si ele, ntrebnd n stnga si n dreapta. Ni se spusese c sunt dou-trei autobuze pe zi, astfel nct venisem de dimineat tocmai ca s reusim s plecm. n aceste conditii, ns... ne-am mpotmolit. Mi se prea imposibil s ptrundem n interiorul autobuzului, de unde se procura si biletul. Dar n vreme ce m gndeam la toate acestea, s-a apropiat de mine un indian si mi-a oferit solutia pe tav: ne va lua el cu un taxi pn la o anumit statie intermediar, si de acolo, dup ce ntre timp vor fi cobort multi dintre pasageri, vom putea continua drumul cu autobuzul. Le-am strigat pe prietenele mele. Am intrat sase persoane n taxi si am plecat. Pe drum, am aflat n timpul discutiei c si acest indian l ntlnise pe Babaji. Era discipol de-al su! Intr-adevr, am prins undeva pe traseu ultimul autobuz din acea zi ctre Haltvani. Era nceputul dup-amiezii. Am intrat n autobuz, am gsit chiar locuri libere, si ne-am desftat de privelistea Indiei. Lng mine sedea un ins de bun conditie social. Sub aspectul religiei, era sikh. Un om serios si cultivat. Am nceput o discutie din care am aflat multe lucruri despre viata social a indienilor. Pe parcursul drumului, care a durat multe ore, a fumat de doutrei ori hasis fr ca cineva s se mire sau s se arate deranjat. Trecnd timpul, l-am ntrebat la ce or crede c vom ajunge la destinatie. n jur de ora 3 noaptea, mi-a spus. Am rmas uimit: nc o dat informatiile noastre se dovedeau gresite.
Aveam asadar o problem. Ce vom face ntr-un oras necunoscut, printr-o multime de vagabonzi, cu toate institutiile si magazinele nchise, cu politie practic inexistent, n vreme ce noi constituiam pentru tlhari... o adevrat delicates. Trebuia s nu atragem n nici un fel atentia, s trecem cu totul neobservati. De obicei, ns, autogrile sunt filate. Asadar, situatia era dificil! Efectuasem cteva plimbri nocturne prin New Delhi si aveam o imagine despre viata de noapte n India. n plus, mai erau si cele dou fete mpreun cu mine... M cuprinsese o foarte accentuat ngrijorare. n cele din urm, ne-am dovedit iarsi norocosi. Cnd am ajuns, n autogara se afla foarte putin lume, iar noi nu cunosteam nimic altceva n afar de numele unui hotel; l spuneam riscarilor cu biciclete, dar nici unul nu prea c l-ar cunoaste. n final, i-am spus unuia dintre ei numele Babaji si mi-a confirmat c ntelege. Ne-a transportat pe niste ulite ntunecate si ne-a lsat n fata unei case, zicnd: Babaji. A iesit un tnr politicos, pe jumtate adormit. Ne-a cerut un pret piperat, am acceptat si... ne-am culcat. Dimineata am avut ocazia s discutm din nou cu tnrul, cruia prietenele mele i se plngeau din cauza pretului. Era si acesta discipol al lui Babaji. Chiar gurul l nsrcinase cu aceast ndeletnicire, de a le oferi gzduire vizitatorilor care veneau cu intentia s-l ntlneasc. De multe ori, mi-a spus, simt prezenta gurului. Ne viziteaz aici. Exist un miros caracteristic atunci cnd vine aici. Tot de la el am aflat c gurul apruse de nicieri n regiune, ca un tnr n jur de 20 de ani; nimeni nu stia de unde venise, nimeni nu-l mai vzuse nainte. II descoperiser niste ciobani. De 40 de zile si nopti medita. Cnd a deschis ochii, o ntreag multime se adunase deja n jurul su. L-au ntrebat cine este, iar el a rspuns: Babaji. Au rs cu totii, fr s-l cread. S-a retras n munti, n vechiul templu, si peste putin timp au nceput s vin yoghini din diferite zone, gurusi de prestigiu care l-au recunoscut dup cteva semne pe care le avea la picioare ca fiind ncarnarea lui Babaji, si i s-au nchinat. Apoi au nceput s se strng primii discipoli, iar astzi se impusese n toat regiunea, primind multi strini care veneau s-l vad. Mai trziu am stat de vorb si cu tatl tnrului, care era un fanatic sustintor al principiilor hinduismului. Mi-a atras atentia faptul c aveau atrnat ntr-un loc foarte expus privirilor o icoan reprezentnd Bunavestire a Maicii Domnului. Era n stil renascentist si l nftisa pe nger oferind crinul Maicii Domnului. Prea straniu! S fi fost vorba de o simpl politete fat de vizitatorii apuseni? Nu cumva ncercau s insinueze c, asa precum s-a ntrupat Hristos, tot astfel si Babaji este Dumnezeu ncarnat? n spatele gestului de a expune aceast icoan am recunoscut din nou conceptia potrivit creia toti suntem una. Babaji, Hristos, sunt de fapt acelasi lucru! Eu ns nu eram convins n privinta aceasta. Cutam cu asiduitate... Orselul avea o populatie numeroas. Pentru nivelul Indiei, care este suprapopulat, el putea fi ns considerat mai degrab un sat. Un sat aflat sus, pe Himalaya. De la el mai departe nu existau mijloace de comunicatie. Trebuia s gsim un mijloc oarecare de locomotie pentru a ajunge cu nc 10 kilometri mai sus, n munte. Acolo drumul se oprea, si ar fi trebuit s mergem pe jos, pe crare, pn la templul vechi, alti 7 kilometri de-a lungul albiei unui ru.
Am iesit asadar n cutarea unui taxi. Toti cereau preturi exagerat de mari! Atunci s-a apropiat de mine un domn la vreo 50 de ani: Mergi la Babaji? a ntrebat. Da, i-am rspuns. Vrei s mergem mpreun? a ntrebat din nou. O.K., am rspuns, bucuros de acest neasteptat ajutor.
Am nceput s cutm mpreun un mijloc de transport, autoturism sau orice altceva. De fapt, el vorbea si eu i tineam companie. Era un om foarte bun. Am nteles repede c eu constituiam o problem. Prezenta mea ridica pretul. I-am spus: N-are important, eu si prietenele mele vom plti mai mult. N-a acceptat ns o asemenea propunere. n cele din urm s-a gsit o camionet, n interiorul creia ne-am nghesuit vreo 10 persoane, si astfel am nceput s urcm drumul ngust de munte. Datorit acestui om am gsit camioneta; si el ne-a ajutat tot de dragul gurului. n felul acesta a fost depsit si ultimul obstacol. Pe toat durata cltoriei, ori de cte ori am ntlnit vreo problem pe care n-o puteam rezolva si care punea serios n pericol nssi continuarea cltoriei, s-a gsit mereu cte un discipol al gurului care s ne ajute cu succes. Acest lucru ne impresionase cu adevrat si ne crease o atractie pozitiv fat de Babaji; se nstea deja un smbure de entuziasm si de credint n capacittile neobisnuite ale acestui guru.
HIMALAYA: IN ASHRAMUL DASCLULUI DASCLILOR

Himalaya, cel putin pe versantul urcusului nostru, avea un aspect ciudat: foarte multe vrfuri mici de dealuri, cu bruste nclinri abrupte, alctuiau mpreun un mare vrf. Era ca si cnd cineva ar fi luat vreo sut de dealuri si ar fi ncropit cu ele un munte nalt. Printre aceste dealuri presrate cu copaci nalti si rari exista o vale format de aluviunile unui afluent cu o albie foarte larg. Toat aceast vale era nverzit, ntesat cu flori frumoase si strbtut de apele cristaline si partial nghetate ale rului. Locul era minunat. M-am pomenit asadar mpreun cu prietenele mele psind pe aceast vale, n compania unor indieni n majoritate necunoscuti. Eram vreo zece persoane. Ne-a impresionat frumusetea peisajului, ns mai era ceva care ne emotiona n chip neobisnuit. Exista atta intensitate n atmosfer, nct simteam ntreaga regiune cutremurndu-se. O putere indescriptibil, o energie extraordinar pe care locul parc nu o suporta; si muntii, n strdania lor de a nu se dizolva, preau c tremur. Ai fi zis c te afli n pragul unui seism. Aceasta era perceptia mea. Una dintre prietene, cu toate c-i plceau foarte mult peisajele, nu se arta ca de obicei preocupat de fascinanta frumusete a locului, nici nu fcea traditionalele comentarii entuziaste asupra peisajului, ci se predase unei tceri stranii. Mi-am dat repede seama c-i era o team... vecin cu moartea. Starea mea luntric era una de precautie uimit fat de ceea ce se ntmpla. Ceilalti nu prezentau semne exterioare c ar fi ncercat aceeasi senzatie ca si noi. ns prietena aceasta se tot ntorcea mirat si mi spunea: O, dar ce-i aici?!. Era uluit nu de frumusete, ci de acest ciudat simtmnt, aceast intensitate strivitoare din atmosfer. Ne mprtseam unul altuia stupefactia si curiozitatea. Dup 5 kilometri de mers, la o curb, am zrit n deprtare ashramul Heracan. Era pe vrful unui deal, unde se gseau un vechi templu hindus, cteva cldiri vechi si niste constructii recente. Pe coasta abrupt existau aproximativ dou sute de trepte de piatr. Rul curgea la poalele dealului. Acolo, pe albia rului, se aflau europeni, occidentali, care lucrau. Adunau pietre rotunde de ru si fabricau niste borduri de piatr. M-am mirat, cci treaba pe care o fceau nu prea s aib vreun sens. Lng vale erau zidite o piramid de 5 metri nltime, un locas unde ardea continuu focul, si alte simboluri din piatr. Tot ceea ce citisem n diversele crti de ocultism si de magie alb si, n general, toate informatiile pe care le acumulasem din acest domeniu vast, toate cte le auzisem... aici erau realitate! Am putut recunoaste diferite simboluri magice si felurite obiecte al cror uz l cunosteam din auzite. M strbtea un sentiment ciudat. nc de mic copil aveam o nclinatie ctre aceste lucruri. La 13 ani, gsisem n biblioteca tatlui meu o carte cu paginile netiate, pe care citind-o, am rmas foarte impresionat. Cuprindea si descrierile unor exercitii de yoga, pe care leam practicat frecvent n acea perioad. Manifestam o atractie nc neconstientizat ctre nsingurare, ctre ascetism, si socoteam c mi-ar fi potrivit s devin yoghin. mi amintesc c pe vremea gimnaziului le spuneam prietenilor mei: Stiti ce vreau eu? O cmrut n pdure, un blid de mncare si timp liber s m ocup de mine nsumi. Ei bine, iat c acum toate acestea asteptau la picioarele mele. Lucrurile care mi captaser dintotdeauna interesul, care m preocupaser zi de zi si pe care le considerasem a fi singurele cu adevrat importante n viat, se
aflau deodat chiar n fata mea, nu ntr-un mod fragmentar sau limitat, ci integral si chiar cu supramsur. Ajunsesem la surs, gsisem esenta! Nu crti cu caracter descriptiv, ci fapt. Nu teorii, ci trire!
Toate crtile care circul n Occident, pornind de la Karl Jung, ntemeietorul psihiatriei si autorul teoriei subconstientului, continund apoi cu ideile pe care le-a exprimat Herman Hesse, scrierile diversilor yoghini, precum Vivekananda si altii mai noi, Yi Jing si textele confucianiste, teoriile diferitilor oameni de stiint, precum cea a lui Lyall Watson despre supranatural, cartea lui Fritjof Capra Tao-fizica, Aldoux Huxley cu Portile perceptiei - Biblia hipiotilor anilor '60, textele de magie alb ale lui Omraam Aivanhov, bizarele lucrri ale lui Gurdjieff sau ale vrjitoarei Alice Baile,y, crtile Helenei Blavatsky, ntemeietoarea Societtii Teozofice, toate aceste opere de aici si trgeau seva. Toti erau influentati de India. India este un centru care emite o anumit frecvent, un anumit sistem de conceptii, iar centrul Indiei este ashramul. Dintre toate ashramurile pe care le vzusem si de care auzisem, acesta de aici prea diferit. Concentrat, integral! De altfel, Babaji era gurul gurusilor, dasclul dasclilor. l recunosteau ca atare si alti yoghini pe care aveam s-i ntreb mai trziu, si care si mrturisiser chiar dorinta de a fi primiti cndva n ashramul su. Afirm cu absolut certitudine c dac n-as fi plecat mai nti n Sfntul Munte si dac n-as fi avut acele coplesitoare experiente datorate btrnului Paisie, as fi rmas definitiv n ashramul lui Babaji si i-as fi devenit discipol. ns acum exista n sufletul meu o oarecare ndoial. Auzisem deja un punct de vedere diferit. Un punct de vedere care avea autoritate si putere duhovniceasc, nsotit fiind de un mare numr de minuni si de experiente spirituale distincte de toate cele pe care le traversasem pn atunci prin yoga si prin cele asemntoare ei. Acest punct de vedere era exprimat de printele Paisie, de ntreg Sfntul Munte, de ntreaga Biseric Ortodox a lui Hristos de pe tot cuprinsul pmntului. Nu-l puteam subaprecia pe btrn socotindu-l exponentul unui mod de religiozitate inferior, asa cum ncercau s prezinte crestinismul toate cercurile influentate de conceptii orientale, cci niciodat n viata mea nu ntlnisem pe cineva care s se asemene printelui Paisie, indiferent cu ce alt etalon l-as fi comparat. Tririle la care am putut accede prin rugciunea lui erau cu mult mai ptrunztoare, mai intense, mai adnci, mai curate dect orice altceva experimentasem cu ceilalti diversi gurusi. Si cunoscusem destui. ns nu-i puteam ignora nici pe ei. Ba, mai mult chiar, eram nclinat s m altur lor. Am hotrt asadar s caut moduri de expresie mai apropiate de original. S vin n India, s triesc lucrurile efectiv. Mai mult, pentru a fi cu totul impartial si neinfluentabil, nainte de a veni mi-am scos cruciulita pe care mi-o druise btrnul si i-am dat-o unei bune prietene de-a mea care crezuse de curnd n Hristos. A fost un gest simbolic, ca si cnd as fi spus: Acum s auzim, s trim, s ne deschidem glasurilor mamei India. Ne apropiaserm de poalele dealului unde se afla ashramul si ne mai desprtea de trepte doar rul, cnd multimea ce cra pietrele a nceput s se agite. S-au ntors cu totii ctre vrful dealului, izbucnind n strigte puternice: Bole baba ke tzei!, care nsemna, precum am aflat mai trziu, Sfinte printe, biruitorule!, strigt de slav si de cinstire. Atunci l-am vzut pentru prima oar pe Babaji. A stat putin pe vrful dealului. Avea n jur de 30 de ani, pr negru si lung pn la umeri, cntrea cam 140 kg si era nalt de aproximativ 1, 70 m. Nu pstra nici o asemnare cu biatul
slbut pe care l vzusem n vechea fotografie. Intre timp cstigase foarte multe kilograme. Era mbrcat n stofe scumpe si purta ghete moi de piele aduse din Occident. Cobora treptele n grab, cu pasi mari si vioi, primind cu satisfactie si naturalete ovatiile multimii. Ca si cnd ar fi mrturisit: Da, sunt exact ceea ce spuneti! Da, sunt biruitor! Da, sunt sfnt!. Doar nu putea ascunde faptul c era stpnul absolut... Nu numai c-l ascultau neconditionat n orice, dar l si venerau.
Atunci mi s-a ntmplat ceva ciudat, o experient ce-mi amintea de sedintele n care eram hipnotizat. Brusc, n timp ce-l priveam cobornd treptele, mi-am pierdut pentru cteva minute constiinta. Era ca si cum propria mea minte ar fi fost pur si simplu azvrlit departe de mine. Pentru un oarecare interval de timp, mi pierdusem simtirea sinelui. Nu mai aveam constiinta trupului meu, nici a faculttii mele rationale. Prea c nici n-as fi existat. Un mare gol domnea n memoria mea. n acel scurt rstimp eram efectiv inapt s-mi dau seama ce mi se ntmpl, n ce stare m aflu, dac mcar mai exist. Primul gnd pe care l-am avut dup ce mi-am redobndit constiinta de sine a fost: Ce ai, de tot zmbesti ca un cretin?, realiznd c un zmbet larg mi se ntiprise pe fat. M-am simtit... siluit. Ca si cnd cineva m-ar fi constrns s zmbesc, fr ca eu s am o asemenea dispozitie. Simteam c zmbetul larg de pe chipul meu era fortat, venea n contradictie cu sentimentele mele. Eram stnjenit de acest eveniment, dar pe de alt parte mi se strnise curiozitatea. Intre timp Babaji coborse dealul, n nesfrsite ovatii, mprtind porunci si binecuvntri, si se apropiase de vizitatori. Ceilalti i se nchinaser deja, si primiser consimtmntul su de a rmne n ashram. Rmsesem eu si cele dou prietene ale mele, ns nu schitam nici o miscare. ncremenisem de uimire. Nu stiam ce s fac. Babaji se apropiase la cinci metri de mine, si m simteam cuprins de un tremur. Ndusisem de neliniste. Eram acum uluit de fizionomia sa cu totul neomeneasc. Dac cineva mi-ar fi spus c ceea ce aveam n fata mea era o iluzie sau un extraterestru, mi-ar fi prut mai credibil si m-ar fi uimit mai putin. Intreaga sa prezent prea un eveniment supranatural. Privirea lui avea o asemenea intensitate, o asemenea putere, o asemenea energie, nct eram mai degrab terifiat. Dac mi s-ar fi spus c o entitate supranatural locuieste n acel trup, as fi subscris fr rezerve. M stpnea un amestec de spaim, ncordare si confuzie. Atunci, unul din cei patru-cinci yoghini care l nconjurau mbrcati n vesminte negre si tinnd cte o lance cu un trident n vrf (simbol al zeului Shiva), s-a apropiat de mine, m-a privit drept n ochi si, dilatndu-si pupilele la maximum, mi-a spus pe un ton aspru si poruncitor: Scoate-ti ncltrile si nchin-te lui!. Cunosteam aceste siretlicuri de duzin, asa nct, cu toat frica mea, l-am ignorat cu desvrsire. M-am apropiat de Babaji, ns nu la mai putin de trei metri... Mi se prea c exist un teribil cmp energetic mprejurul lui. Namaste!... i-am soptit, adresndu-i politicosul salut zilnic al indienilor. Mi-a artat drumul ctre ashram. Asadar ne primise. Puteam rmne. M-am ndeprtat usurat si am simtit imediat diminundu-se acea tensiune pe care o percepeam n apropierea lui. M coplesise uimirea. Acest Babaji cu sigurant c nu era om. Ce putere colosal! Era Dumnezeu sau demon? Mag sau sfnt? Om sau extraterestru? Aceste ntrebri constituiau o urias problem de constiint pentru mine.
Era dup amiaz, si am nceput s urc treptele abrupte ctre vrful unde se afla ashramul. M-a depsit n fug un occidental gol-golut, de vreo 30 de ani, care tremura de frig ntruct tocmai iesise din apele nghetate ale rului. Citisem despre prelungitele bi reci pe care le fac yoghinii, unite cu anumite asane, pentru a stimula o serie de glande hormonale astfel nct s se modifice biochimia organismului. De altfel, tot ceea ce vedeam n jur venea smi confirme cunostintele pe care le dobndisem din crti; erau lucruri pe care de ani de zile rvneam s le pun n practic. Domeniul magiei si universul yoga aveau pentru mine atunci un sens pozitiv. Pe de alt parte, btrnul Paisie, Sfntul Munte, experientele mele crestine strigau contrariul. M avertizau asupra diavolului care se transform chiar si n nger de lumin pentru a nsela. M cltinam n ndoial, nestiind ce s cred. Era si motivul pentru care venisem n India. Ca s nteleg.
n vreme ce urcam scrile n acea stare de mirare si de nedumerire, am simtit apropiindu-se n chip nevzut o fiint care mi-a adus alinare, linistire si sprijin, iar n acelasi timp am auzit foarte limpede n mintea mea un glas zicnd: S nu te nchini la idoli si nici s le slujesti lor. Eu sunt Domnul Dumnezeul tu si s nu ai alti dumnezei afar de Mine. Prima porunc pe care o dduse Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai (les. 20, 2-3)! n clipa aceea m-a cuprins o asemenea pace si am nteles att de adnc sensul poruncii nct am fost absorbit cu totul de continutul ei, fr s m mai minunez de modul neobisnuit prin care mi fusese adresat. Astzi cred c a fost vorba de un nger. n vreme ce glasul nc rsuna n mintea mea, treptele s-au sfrsit si m-am trezit drept n fata unui mic templu hindus, situat n aer liber. Erau expuse acolo diferitele zeitti ale panteonului hindus. Unul dintre zei avea trup omenesc si cap de elefant, altul se nftisa ca o maimut cu anumite trsturi omenesti, altul avea sase mini si patru picioare... Un ntreg sir de astfel de statui erau venerate de ctre locuitorii ashramului. M-am ntrebat: Dac nici acestia nu sunt idoli, atunci ce sunt?. Faptul constituia pentru mine o adevrat revelatie: oamenii acestia erau idolatri n toat puterea cuvntului! ntocmai precum vechii elini, precum popoarele dinainte de Hristos. Am nteles totodat si un lucru pe care mai trziu aveam s-l nesocotesc n mai multe rnduri. Anume c ortodoxia ddea dovad de verticalitate, propovduind fr echivoc c nu avem absolut nici o legtur de ordin duhovnicesc cu toti acesti nchintori la idoli. De cealalt parte, ns, hindusii se strduiau s prezinte lucrurile ntr-un mod care sugera c toti am fi una si c exist doar anumiti fanatici ngusti la minte care nu vor s recunoasc acest lucru. mi devenise acum evident c aceast afirmatie a lor distorsiona realitatea. NU-ul hotrt al crestinilor venea nu din partea vreunui oarecare preot sau clugr lipsit de minte, ci fusese pecetluit de ctre nsusi Dumnezeu prin poruncile pe care le-a dat prorocului Moise. La o simpl lectur a Bibliei se poate constata c poruncile fundamentale ale Vechiului Testament erau orientate mpotriva politeismului si idolatriei. De altfel, versetele deja amintite sunt ele nsele cum nu se poate mai elocvente: Eu sunt Domnul Dumnezeul tu (les. 20, 2) si S nu ai alti dumnezei afar de Mine (les. 20, 3). De ce ascundeau hindusii acest adevr? De ce mistificau nvttura de credint a adversarilor lor? De ce struiau n a prezenta lucrurile denaturat? Despre ce pretins identitate vorbeau ei, ct vreme existau att de mari diferente? Ce legtur aveau cu Dumnezeul Vechiului si Noului Testament personaje ca Hanuman, cu nftisarea sa de maimut, sau Ganesha cel cu cap de elefant? Toti acestia trimiteau mai curnd cu
gndul ctre vechiul panteon, ctre Zeus si celelalte cohorte de zei si semizei. Nici o legtur cu Unicul Dumnezeu, Fctorul cerului si al pmntului. Asadar, pentru a intra cineva n ashram trebuia s treac obligatoriu prin acest mic templu n aer liber. Nu exista alt drum. M-au oprit si mi-au spus s-mi scot ncltrile si s strbat descult perimetrul templului, cci locul era sfnt. naintnd nuntrul templului, mi-a atras atentia o statuie neagr si strlucitoare, care ntruchipa n portelan un tnr solid, n pozitia lotusului. Mai trziu am aflat c statuia l nftisa pe Babaji si fusese realizat de ctre discipolii si din Italia. Era venerat n rnd cu celelalte statui din templu. Oamenii din ashram credeau c Babaji este zeu, ba chiar Zeul Suprem ncarnat, drept pentru care i se nchinau n fiecare dimineat si sear. n timp ce el sedea lejer la o tribun, se perindau unul cte unul prin fata lui si i se nchinau pn la pmnt, aducndu-i totodat si felurite ofrande. O parte din aceste daruri erau apoi mprtite de ctre Babaji, nsotite de binecuvntarea lui. Toat aceast ceremonie dura mai bine de dou ore. n diverse locuri ale ashramului era atrnat la vedere fotografia picioarelor sale, pe care exista pretentia c se puteau observa semnele dup care l-au recunoscut ceilalti yoghini, ceilalti gurusi, ca dascl al dasclilor, ca un avatar, ca ncarnarea lui Babaji. Tot ceea ce vedeam eu era ns doar o pereche de picioare grsune, si m ntrebam cte persoane detineau de fapt date concrete despre semnele pe care ar fi trebuit s le recunoasc. Nu eram deloc convins c semnele respective existau neaprat n realitate, c toat istoria aceasta nu era un simplu element de recuzit, menit s ntretin credulitatea si entuziasmul. La fel de abundent era expus prin ncperi si un desen ce reprezenta niste flcri care formau mpreun o inim, cu nuante de rosu aprins si portocaliu. Din cte mi-am dat seama, era emblema gurului. Instalarea n ashram a nsemnat desprtirea de prietenele mele. Urma s locuim n corpuri separate. Am remarcat foarte repede c occidentalii alctuiau cel putin jumtate, dac nu chiar mai mult, din componenta ashramului. Exista asadar un oarecare numitor comun. S-a mprtit mncarea, pe care am servit-o mprtiti pe grupuri, iar apoi am nceput s ne adunm ntr-o constructie veche cu aspect de hal: avea acoperisul sprijinit pe coloane groase si era deschis pe trei laturi. Am fost printre primii care au intrat n acest edificiu. M-au atras sunetele a dou mici tobe la care cineva cnta kirtan, imnuri religioase hinduse. n scurt timp ne-am adunat cu totii si am umplut ntreg spatiul, stnd n picioare unul lng altul. A venit si Babaji cu grupul su, care prea s fie format ntotdeauna din aceiasi cinci-sase yoghini: un fel de nucleu al celor mai apropiati discipoli ai si. M-a frapat faptul c toti erau occidentali, albi. S-a asezat la tribun, iar multimile au nceput s treac prin fata lui, s i se nchine si s-i aduc ofrande. Era att de iesit din comun nct nu-mi puteam lua ochii de la el. M cotropiser iarsi aceleasi sentimente ca si prima dat, numai c acum m aflam la 15 metri distant de el. II priveam ncercnd s nteleg ce era el n realitate, s-mi conturez o prere clar despre aceast fptur neobisnuit. Sorbeam fiecare amnunt din miscrile lui si fiecare cuvnt pe care l rostea. Am recunoscut multe din elementele despre care citisem n crtile de magie ca fiind utilizate consecvent de ctre el. De altfel, chiar n spatele lui era atrnat de perete un covor care nftisa un munte cu trei creste si un soare de o form aparte. Mi-am amintit imediat c ntlnisem aceast reprezentare ntr-o carte greceasc de ocultism. Era simbolul magiei nalte. MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 99 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Adorarea pe care i-o aducea fiecare mbrca si forme particulare. Oricum, toti erau complet absorbiti de persoana sa. Cei din proximitatea lui s-au apropiat n trei rnduri de mine ndemnndu-m s merg si eu s m nchin. N-am fcut-o. M strduiam doar s-l privesc drept n ochi. La un moment dat privirile noastre s-au ncrucisat. Babaji nu m privea pe mine n mod special. Scrutnd insistent sala, ochii si i-au ntlnit pur si simplu pe ai mei pentru o clip. Ei bine, n acea clip am pierdut contactul cu mediul nconjurtor, am czut n extaz! Ca si cnd pieptul mi-ar fi devenit transparent, am vzut prin el propria mea inim n culori vii, n flcri. Tot la fel de brusc mi-am si revenit, pstrnd ns foarte limpede constiinta a ceea ce mi se ntmplase. Am continuat s-l urmresc, cu att mai impresionat. A venit apoi iarsi cineva care mi-a spus s merg si eu naintea lui. Bine, si ce s fac exact? Pi, tot ceea ce-au fcut si ceilalti.
Cu alte cuvinte, s m nchin lui. Nu m-am dus. Nu stiam cine este. M temeam... De ce trebuia, adic, neaprat s m nchin? n timp ce sedea acolo relaxat, Babaji s-a ridicat deodat si a luat pozitia lotusului concentrndu-se cu maxim intensitate, iar ochii si au devenit pregnant scnteietori, asemenea unui crbune negru strlucitor. n fata sa se afla un individ care l venera cu infinit devotiune, precum o dovedeau miscrile sale, ntregul su aspect exterior si nchinciunile repetate pe care i le fcea pn la pmnt, fr nici o sovire. i oferea si nenumrate daruri de mare valoare.
Atunci Babaji si-a atintit ochii asupra lui cu putere. Omul si-a strns minile la piept si si-a lipit picioarele, devenind ca un stlp. n acelasi timp a nceput s tremure si s topie pe loc ntr-un mod cu totul suprafiresc, lsnd impresia c ar avea arcuri sub picioarele imobile. Mai mult, ncepuse s scoat niste mugete nprasnice, asurzitoare, de vac rnit si nfuriat. Babaji l-a tinut cam un minut n aceast stare. Apoi l-a lsat pentru un scurt rstimp, dup care, nainte ca omul s-si revin, l-a dezlntuit din nou, mai tare de aceast dat. Se misca n fata mea ca un compresor si mugea nfiortor. Toti rmseser fr glas si priveau uluiti. Mie nsumi mi era greu s-mi cred ochilor n fata acestui spectacol. Apoi individul s-a potolit cu desvrsire, iar lumea a continuat s treac prin fata lui Babaji, care si-a reluat obisnuita pozitie de relaxare, pe jumtate ntins. O tnr de lng mine s-a adresat multimii explicnd c Babaji tocmai i druise iluminare acelui om! Eu ns m confruntam cu o dilem. Potrivit conceptiei hinduse, pentru ajungerea la iluminare - samadhi, cum mai e numit - sunt necesare eforturi ndelungate, precum si parcurgerea mai multor vieti ca yoghin. Babaji i-o druise acestui om n cteva minute. i scurtase evolutia spiritual cu multe cicluri de rencarnri. Nu constituia aceasta nc o dovad c Babaji era... Dumnezeu? Nu aceasta reiesea din faptele lui? Astfel se cldea rationamentul tuturor celor prezenti n sal. Conform punctului de vedere crestin, gurul poseda ntr-adevr nsusiri supranaturale, ntruct era demonizat. Altfel spus, le ngduise spiritelor demonice s locuiasc n sufletul su. Puterea care se manifesta prin el era puterea spiritual a demonilor.
Omul care l venera deci pe Babaji, i venera practic pe demonii ce locuiau nluntrul lui, si astfel le ddea dreptul de a intra si n sufletul su. Asadar, evenimentul cruia i fusesem martor era fenomenul cotropirii sufletului su de ctre demoni. Ceilalti care i se nchinau primeau doar o anumit influent demonic, a crei intensitate varia n functie de fiecare individ n parte, ns nu erau supusi demonizrii, posedrii propriu zise a sufletului de ctre diavoli. Care din aceste dou pozitii era cea adevrat? Opozitia dintre ele se dovedea absolut flagrant. Ce era n realitate dasclul dasclilor? Mag sau sfnt? Dumnezeu sau diavol? Trebuia s gsesc un reper pe seama cruia s m orientez, un criteriu n baza cruia s pot distinge. Peste putin timp ne-am ridicat cu totii s plecm. Atunci Babaji a trecut prin fata mea fr ca mcar s-mi dau seama, desi m strduisem din rsputeri s ajung n situatia de a-l privi de aproape. Cnd m-am dezmeticit, i-am mai putut vedea doar spatele. mi nlntuise efectiv mintea, nengduindu-mi s-l privesc n momentul n care a trecut pe lng mine. Plimbndu-m prin ashram, m-am ntlnit cu prietena mea N. Era surprins si nelinistit. Mi-a spus c H., cealalt prieten a noastr, czuse la pat bolnav; desi se afla n perioada ciclului menstrual, totusi pierdea o cantitate nefiresc de mare de snge si nu se putea misca. N. a adugat c toate femeile dormeau sub camera lui Babaji, si a fcut chiar cteva comentarii indecente legate de acest fapt. Ne-am desprtit apoi pentru scurt vreme. Camera n care locuia Babaji era izolat de restul cldirii, avea intrare separat si era ornat pe fatada exterioar cu tot felul de plcute multicolore strlucitoare. Pentru gusturile mele, avea un aer foarte tignesc. La intrare m-a oprit un european: Aici nu poti intra, mi-a spus el, furnizndu-mi nesfrsite explicatii. Omul se simtea extrem de stnjenit, si pe deasupra mai si amortise. Oferea ntr-adevr o priveliste ilar. Tinea n mn o trestie, purta o scufie caraghioas si avea drept scut o mpletitur de papur. I se ncredintase sarcina de a pzi intrarea lui Babaji. Se simtea prost si cuta s se justifice. Mi-a fost mil de el. Am zbovit putin alturi de el si mi-a spus povestea lui. l cunostea de ctiva ani pe guru. Voia s promoveze n cadrul firmei la care lucra, astfel nct venise s-l roage pe Babaji s-si foloseasc puterile sale n acest scop. Binenteles, i-as fi putut trimite o simpl scrisoare, dar am preferat s vin eu nsumi, spunea el. Oare de aceea i se distribuise acest rol rizibil? nadins l batjocoreau? Sau l obisnuiau astfel cu supunerea total si si impuneau n acest mod stpnirea asupra lui?... Am dormit peste noapte ntr-o camer mare, mpreun cu alte zece persoane. Eram de vrste apropiate si pream a avea cu totii cam acelasi mod de viat si de gndire. Unul dintre ei mi-a spus c si cstiga pinea nvtndu-i n America pe oameni s respire. Le preda adic exercitii yoghine de respiratie. Iat c putea fi si aceasta o meserie! ncet-ncet au s ne nvete si cum s psim, m-am gndit. Dimineata m-am trezit la rsritul soarelui si am urcat pe un deal n afara ashramului, unde am ntlnit-o si pe N., care mi-a spus c ne aflam deja n ntrziere si c trebuia s ajungem la slujba de dimineat naintea lui Babaji. Cnd am sosit, ne-au fcut ntr-adevr observatie pentru ntrziere; nu era un lucru permis: dovedea o lips de respect fat de persoana gurului. MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 101 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
De data aceasta Babaji si primea discipolii chiar n antreul su. Am intrat si noi acolo. Era destul de strmt. M-am asezat mai n spate si urmream totul cu interes si nedumerire. Cineva mi-a fcut observatie cu voce tare, cci exact n locul unde sedeam exista un mic templu cu fotografii si picturi de animale antropomorfe si oameni zoomorfi, de fapt zei. Fr intentie, i jignisem asezndu-m n interiorul templului. Am avut apoi acelasi sentiment privindu-l pe Babaji, aceast creatur att de stranie. Pe de o parte, constituia o priveliste cu adevrat nspimnttoare. Pe de alta, era doar un tnr grsan. Nu-l slbeam din ochi, ncercnd s deslusesc vreun element mai edificator asupra lui. Si acest element a survenit... Cred c n general copiii mici, avnd sufletul mai curat, dovedesc un instinct mai bun dect cei mari. Detecteaz cu usurint sentimentele ascunse, tocmai pentru c percep lumea n special prin intermediul inimii. Creierul nu-i deturneaz prin diverse rationamente care pot s nu aib nici un fel de fundament real.
Asadar, cam pe la jumtatea rndului se afla o pereche de australieni. Aveau un copilas de patru ani. Brusc, Babaji a cerut s-i fie adus copilul. ndat ce l-au apropiat de guru, micutul a nceput s plng, s zbiere si s se agite, ncercnd s fug ct mai departe de el. Plansetele lui mi sfsiau inima. Printii si sedeau fr s schiteze vreun gest de mpotrivire. Gurul l-a luat n brate, si-a introdus degetul mare n gura copilului iar degetul arttor i l-a pus ntre sprncene, si micutul a adormit instantaneu. Nu-mi puteam da seama dac era vorba de somn sau de hipnoz, dar cert este c micutul a rmas n aceast stare pe aproape tot parcursul slujbei. Frica si refuzul copilului m-au impresionat. Mi-am amintit din Evanghelie cu ct bucurie si ncredere l mbrtisau copiii pe Hristos. Ctiva discipoli s-au apropiat iarsi de noi, adresndu-ne acelasi insistent ndemn de a merge s ne nchinm lui Babaji... Ne-am eschivat din nou, att eu ct si prietena mea. Cealalt prieten a noastr era imobilizat la pat. Hemoragia sa abundent era o purificare, o veritabil binecuvntare a gurului! Aceasta fusese explicatia dat de yoghinii ashramului... S-au perindat cu totii prin fata lui Babaji, exceptie fcnd doar noi, dup care ne-am mprstiat. n scurt timp ne-au reperat prin multime si ne-au pus n vedere s prsim ashramul. Nu agreaser comportamentul nostru, ntruct refuzasem de fiecare dat s ne nchinm lui Babaji! Usurat si chiar fericit, prietena mea a plecat imediat s-si pregteasc bagajele. Eu am czut pe gnduri. Era oare bine s plec nainte de a trage o concluzie ferm si definitiv? Doar pentru aceasta venisem n India. Merita s m ntorc cu aceleasi dileme si frmntri? Am cerut s-l vd pe guru. S-au dus s-l ntrebe, si peste cteva minute s-au ntors s m conduc la el. n timp ce pseam n antreul su, mi-am fcut cruce si am cerut ajutorul lui Dumnezeu. Nu stiu ce-mi fcuse Babaji de la distant, ns creierul meu deja nu mai functiona normal. Parc mintea m prsea ntr-un anume fel... M-am pomenit naintnd spre el. Cnd am ajuns la doi metri n fata lui, m-am uitat dup vreun scaun, socotind c urma s stm de vorb. M-a privit cu o aversiune slbatic. Si-a unit picioarele si si-a ntors capul ntr-alt parte, ca si cnd n-ar fi vrut s m vad, ca si cnd se temea de mine, ca si cnd i era totodat scrb de mine, si a zbierat cu putere: MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 102 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
Get out (Iesi afar)!
M pierdusem complet. L-am privit cu uimire. Get out (Iesi afar)! a urlat nc si mai tare. Only one question (O singur ntrebare)..., i-am spus. No questions here (Nici un fel de ntrebri)! Get out (Iesi afar)!
M-am ntors si am plecat debusolat. Eram plin de nedumerire. Ce comportament era acesta? Iesind afar, m-am ntlnit cu prietenele mele. Noi plecm oricum, tu ce faci, vii?
Hai s plec si, dac voi simti nevoia, am s revin, m-am gndit si am pornit cu ele la drum. Prietenele mele erau feministe. Cu crestinismul aveau mai degrab relatii inamicale, manifestnd ns o oarecare atitudine pozitiv fat de yoga si magie. De aceea mi-a atras cu att mai mult atentia constatarea si mrturisirea uneia dintre ele:
- Frate, ce era cu omul sta? Cazi si nchin-te mie!... n timp ce religia noastr este delicat, plin de blndete... Omul sta are ceva slbatic n el. Am privit-o uimit. si depsise prejudectile ideologice. Pe drumul de ntoarcere ne-au tinut companie un brahman, discipol de-al gurului, si o olandez care se afla de ani de zile n India, avndu-l si ea ca mentor pe Babaji. Brahmanul si manifesta deschis rasismul fat de indienii castelor inferioare. S-a oferit s ne gzduiasc la el acas, undeva la poalele Himalayei. Mi-a spus c femeia lui era nebun. Socotea nebunia ca fiind sfnt. M deranjase att de tare dispretul pe care l arta compatriotilor si, nct i-am refuzat invitatia, spre marea uimire a olandezei. n cele din urm ne-am ntors la New Delhi. Am rmas, pltind n regim de hotel, n ashramul lui Shri Aurobindo.
LA NEW DELHI, IN ASHRAMUL LUI SHRIAUROBINDO

Acest ashram se afla la periferia capitalei Indiei. Dispunea de o scoal primar, de un gimnaziu si de un liceu pentru indienii bogati. Din taxele de scolarizare se obtineau venituri foarte bune n raport cu nivelul de trai al Indiei. Turistilor ca mine le erau oferite si camere spre nchiriere. Multi dintre membri ashramului erau apuseni. Spre exemplu, o pereche de olandezi, n jur de 40 de ani, fr copii, se hotrser s rmn n India, iar acum predau la scoala din incinta ashramului. Mi-au artat un interes special aflnd c studiasem fizica si c pot s lucrez ca profesor. M-au condus prin toate aripile scolii si au lsat s se nteleag c mi-as putea gsi acolo de lucru, dac as vrea. Atmosfera general a locului era pasnic si relaxat. Nu avea nimic n comun cu tensiunea spiritual existent la Heracan, ashramul lui Babaji din Himalaya. Am discutat cu locuitorii ashramului de aici despre Babaji. Erau foarte rezervati si aveau mai curnd o prere negativ. Cum se poate sustine c el este Dumnezeu?, ntrebau ei. Urmau calea lui Shri Aurobindo, pe care l considerau sfnt (aceasta si nseamn Shri), anume calea luntric. Deseori vedeam diferiti indieni si occidentali, dintre veteranii ashramului, mergnd s se nchine unei pietre n form de ou care era expus la un monument n aer liber aflat n curtea ashramului. Piatra continea cenus de-a lui Aurobindo. n ashram lucra de asemenea un medic indian, pensionar, care si oferea gratuit serviciile compatriotilor si sraci. Era homeopat. Om bun, hindus constiincios si practicant yoga, el mi-a vorbit n cuvinte frumoase despre Vitulkas, printele homeopatiei n Grecia. l cunoscuse nc din tinerete si pe Satyananda, nainte ca acesta s devin cel mai venerat guru, si mi-a spus cuvinte de laud despre el si despre ashramurile miscrii sale. Imi fusese pus la dispozitie o camer solitar, precum solicitasem, pentru a putea reflecta mai mult la recentele evenimente, analizndu-le si ncercnd s desprind cteva concluzii. Discutam destul de des cu profesorul olandez, care era membru al ashramului, despre diverse teme spirituale. Astea sunt prostii crestine, mi-a spus el la un moment dat n timpul unei asemenea conversatii. M-am mirat... Ce cunostea el despre crestinism? Nimic. Provenind dintr-un mediu protestant, luase contact cu un crestinism diluat, eticist, pur omenesc. Desprtiti de multe secole de Biserica lui Hristos, lepdnd Tainele pe care le-a ntemeiat Hristos nsusi, protestantii au confectionat un crestinism artificial, dictat de propria lor ratiune. Le lipseste cu desvrsire experienta Duhului Sfnt, a harului lui Hristos. Cum as fi putut asadar comunica autentic cu doctorul n atari conditii?... Desigur, aspirnd ctre ceva mai nalt dect un eticism fad, el si schimbase religia, devenind hindus. Se strduia acum s m cstige pentru hinduism. Dar este cu putint s existe att de multi zei?, l-am ntrebat. Atunci a nceput s-mi vorbeasc despre sufiti, o grupare musulman de factur mistico-magic. Cunostea o uimitoare maestr initiat care avea puteri supranaturale. Dac ai s vrei vreodat, mergem s o cunosti. Nu mam artat ns doritor.
Dup ce am petrecut cteva zile ca turisti lipsiti de griji n capitala Indiei, am hotrt s m despart de prietenele mele, care voiau s-si continue vacanta n Nepal, nefiind amatoare de noi complicatii cu gurusi, ashramuri si altele asemenea. Experienta cu Babaji li se pruse prea mult. si propuseser acum s se destind putin. A apucat-o deci fiecare pe drumul su, dup ce ne-am nteles s avem o ntlnire n Delhi, cu putin nainte de ziua ntoarcerii n Grecia. Eu am hotrt s vizitez ashramul mam al gurului Satyananda, despre care aveam informatii de la filiala sa din Grecia. Speram s-l ntlnesc chiar pe Satyananda, astfel nct prin contactul direct si prin comparatie cu printele Paisie, s-mi pot contura o opinie. Cei doi erau expresiile vii ale celor dou traditii spirituale, hinduismul si ortodoxia. Cutam ceva ce nc nu gsisem.
LA MONGYR: ASHRAMUL LUI SATYANANDA

Dup o cltorie lung de unul singur cu trenul, am ajuns la prnz n Mongyr. Situat nu departe de Calcutta, este unul din numeroasele orase-sate ale Indiei, ntemeiat n apropierea fluviului Gange, care n acel punct era groaznic de murdar. Apele lui gri, pline de mizerie, formau o albie larg cu plaje extinse. Mi-era scrb s-l si privesc. Indienii fceau baie n el, i beau apa, ba chiar luau si pentru acas, ca binecuvntare de la fluviul sfnt. Am cobort din tren nfometat. Putin mai departe de gar am zrit niste cratite mari, negre, asezate pe o banc de lemn, sub o copertin din trestii ptat de jur-mprejur cu zoaie, adpostind nc dou mese deasupra crora roia un nor de muste. Acesta era restaurantul. M-am ndreptat n directia lui. Deja m obisnuisem, desi sunt sigur c nici un european nu s-ar fi lsat convins s mnnce acolo. La fel procedasem si eu n primele zece zile. Apoi, ns, foamea si epuizarea mi-au nvins repulsia. Am comandat trei portii si niste iaurt... Am fost realmente multumit de mncare. Trecusem n tabra cealalt, si i socoteam deja pe europeni formalisti n privinta curteniei. Stul, am pornit n cutarea unui taxi care s m duc la ashram. Am abordat un taximetrist indian, care ns mi-a cerut un pret nebunesc, zmbindu-mi si batjocoritor pe deasupra. Acum te am la mn, albule bogat si ticlos, iar tu o s pltesti - ncerca s-mi sugereze prin ntreaga sa atitudine. si manifesta franc ostilitatea, alimentat si de o serie de motive crora le pot gsi totusi justificri. n locul lui, poate c eu as fi fost nc si mai agresiv. M-am apropiat de urmtorii taximetristi. Preturile depseau n continuare absolut orice imaginatie. Pe de alt parte, nici nu stiam drumul ctre ashram. Asadar m-am nvoit n final cu unul dintre ei, dup ce a cobort pretul la jumtate. Judecnd dup tarifele practicate n celelalte orase, pentru un astfel de pret m asteptam s cltorim cel putin jumtate de or. Am intrat deci n taxi. Usa se deschidea ca la automobilele anilor '40. Bine, dar mai exist astzi fabrici care continu s produc modelele anilor '40?, m ntrebam n gnd. Ce se ntmpl, nu cumva le vnd occidentalii din stocuri? Dar de atunci si pn acum, mai au oare stocuri?!. Am rmas pn astzi cu aceast nedumerire. Dup nici 5 minute, taximetristul m-a lsat n fata unei porti de fier ncuiate. Dac stiam c era att de aproape, as fi mers negresit pe jos. Am realizat dintr-o dat ct de mult m-a furat. Cobornd n tcere, am avut surpriza s vd c se ncumet s-mi cear si bani n plus. Striga si ddea din mini. M miram cum de reusisem nc s-mi pstrez calmul. n spatele portii de fier, o femeie mbrcat n rasa yoghinilor urmrea scena. Era de partea compatriotului ei. Dup ce a fcut o ntreag tevatur si dup ce s-a convins c nu va obtine absolut nimic n plus, taximetristul a zmbit satisfcut, bucuros de lozul care i czuse n mini, m-a salutat batjocoritor si a plecat. Eram deprimat. ntlneam pretutindeni acelasi si acelasi comportament. M asteptasem ca aceast femeie ntre dou vrste, purtnd rasa portocalie de swami, s sustin dreptatea. N-a miscat nici un deget, n-a rostit un cuvnt. Atitudinea ei m dezamgise. I-am vorbit. Vreau s-l vd pe guru.
Mi-a rspuns sobru si sec:
Asteapt.
A trimis un copilas s ntrebe ceva. Eu asteptam dincolo de poarta de fier zvort, care se afla la poalele unui deal, de jur-mprejurul cruia fuseser ridicate ziduri mai nalte dect statura unui om. Ashramul se afla sus, pe vrful dealului; acolo existau cteva cldiri, iar n centru se construia acum un bloc nalt. Din vrf si pn la zidurile de jos nu erau dect copaci, grdini, curti si cteva ateliere. Dup un timp, micutul s-a ntors. Si-au spus ceva ntre ei n indian. Poarta cea mare de fier s-a deschis, am naintat cu totii ctre o crare ce urca, iar la un moment dat ne-am oprit tcuti, asteptnd. n tot cazul, femeia nu m simpatiza. Dup vreun sfert de or a aprut un occidental, swami si el, firav, de nltime medie si foarte pros, avnd njur de 30 de ani. Purta de asemenea ras portocalie. Am intrat ntr-o camer si a nceput un mic interogatoriu: Cine esti? De unde vii? Pe cine cunosti n Grecia? Suferi de vreo boal? Iei ceva medicamente? Fumezi narcotice? Marijuana?, si multe alte ntrebri. Ne-am simpatizat reciproc, cu toate c rolul su era mai curnd antipatic. Vreau s-l vd pe guru Satyananda, am spus. Nu-i aici, este n Australia.
Nu mi-am ascuns nici mirarea, nici dezamgirea. Btusem atta drum! Si totusi nu luasem n calcul aceast posibilitate! Reactia mea i-a fcut o bun impresie. M gndeam c m-ar primi, dac nc m-as arta interesat s rmn. n cele din urm, mi-am manifestat dorinta n acest sens. Mi-a nmnat spre lectur un regulament al ashramului, pe care trebuia s-l si pstrez n cazul n care as fi rmas. Mai trebuia s le predau banii, pasaportul, biletele. Apoi, s nu fumez hasis, s nu consum buturi alcoolice, s nu creez n general probleme. n sfrsit, s pltesc 100 de dolari pe zi. Abia am reusit s-mi reprim un strigt de indignare! Cu 100 de dolari as fi petrecut o lun si jumtate n India, si ei i voiau ntr-o singur zi?! Toti banii cu care venisem din Grecia erau 250 de dolari. Nu am, i-am spus, si acesta era adevrul. Bine, vom merge la conductorul ashramului si el va hotr dac te primeste sau nu, mi-a rspuns.
Sper ca aceasta s fie ultima verificare, m-am gndit. Am strbtut un coridor lung, la captul cruia am intrat ntr-o camer. nuntru erau trei swami; unul de vrst mijlocie, unul de 30 de ani si un tnr de vreo 20. Purtau cu totii rase. M-am asezat pe un scaun si asteptam, precum mi se spusese. Am aflat ndat un nou prilej de uimire: conductorul era tocmai tinerelul! Ceilalti culegeau sfaturi si ndrumri de la el. Ascultau cu deferent, i puneau diverse ntrebri si l aprobau n tot ceea ce le spunea. Era foarte slab, aproape scheletic, cu capul ras, cu ochi mari, cu un chip mai degrab urt, dar totusi simpatic. Era prognatic: mandibula i iesea n afar. Avea un glas linistit si domol. n timp ce le vorbea, lsnd aparent impresia c mi-ar ignora prezenta cu desvrsire, a nceput s-si exercite anumite puteri asupra mea. Am simtit ceva nevzut apropiindu-se de mine, ntocmai ca pe vremea cnd practicam Mind Control. Am nteles imediat c eram iarsi supus unei perchezitii luntrice! N-aveam nimic de ascuns. Am rmas deci linistit, pasnic, fr vreo urm de mpotrivire. Ceva imaterial, mental, o energie care provenea de la tnrul acela se focalizase asupra mea si mi cotrobia prin minte. Era ns o cutare superficial, care ddea mai MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 107 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
curnd trcoale mintii dect s ptrund nluntrul ei. Mai degrab se strduia s interpreteze deductiv anumite indicii, fr s poat cunoaste direct si plenar, printr-un contact profund si nemijlocit, asa cum fcea btrnul Paisie, care prin conlucrarea Sfntului Duh psea pur si simplu prin mine si ptrundea n adncurile cele mai intime ale mintii si ale sufletului meu. ns, dac raportat la printele Paisie aceast cotrobial era doar o glum, n comparatie cu Mind Control ea se dovedea mai intens. n orice caz, era manifestarea cert a unei puteri iesite din comun, inaccesibil unui om obisnuit. Am fost impresionat. Primul meu contact cu tnrul guru (pe care l numeau Niranjan) era revelatoriu. n ce consta revelatia semnificativ? n faptul c el reusea aceast performant n timp ce continua s vorbeasc cu ceilalti si fr s depun nici un efort vizibil. Dup plecarea celorlalti doi, s-a ntors direct spre mine si mi-a spus c sunt primit n ashram. Urma s-mi pltesc sederea, dar nu cu 100 de dolari, ci cu doar 5 rupii pe zi (atunci un dolar echivala cu 10-l2 rupii). Foarte curnd dup aceea am ntrebat un muncitor care lucra la blocul ce se construia n mijlocul ashramului, si mi-a spus c primea 4 rupi pentru o zi de munc. Prin urmare, plteam bine pentru conditiile din India. Totusi, fat de ct mi ceruser initial,

Limbă

Marii Initiati Ai Indiei Si Parintele Paisie - Dyonysios Farasiotis

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marii Initiati Ai Indiei Si Parintele Paisie - Dyonysios Farasiotis

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MAR II INITIATI A I INDIE I SI

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 1 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

. PARTEA INTAI - MBOLDIREA SPRE RU

. PARTEA A DOUA - AJUTORUL DUMNEZEIESC

. PARTEA A TREIA - NTRE DOU TRADITII SPIRITUALE

. PARTEA A PATRA - VIATA MEA N INDIA

. PARTEA A CINCEA - DUP INDIA, NAPOI N GRECIA

. PARTEA A SASEA - CUGET, DECI EXIST

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 3 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

CUVNT CTRE CITITOR

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 4 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 5 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 7 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 8 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 9 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 10 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 12 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 14 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 16 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

Care era secretul Alexandrei?

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 17 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 19 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

CINEVA INVIZIBIL M LOVESTE

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 20 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 21 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 22 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 23 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

II ntlnesc din nou pe Demostene masonul

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 25 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

PRIMA VIZITA IN SFANTUL MUNTE

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 26 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 28 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

NTLNIREA MEA CU BTRNUL PAISIE

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 29 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

Continuam s fiu nencreztor si uimit de ceea ce auzeam.

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 30 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

Te las acum... Mai stm de vorb mine. Si a plecat alergnd pe scri.

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 31 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 32 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

CU CE DREPT TE AMESTECI N VIATA MEA?

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 33 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

CRUCEA IZVORSTE MIREASM

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 35 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 37 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

PRIMELE MELE NCERCRI DUHOVNICESTI

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 40 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

O prjituric din cofetria Lui Hristos

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 41 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 43 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MICILE HARISME ALE BTRNULUI

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 45 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 46 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

Povestiri ale unor cunoscuti de-ai mei

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 47 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

Mi-a czut, a zis. Nu conteaz, ia-o si mnnc-o.

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 48 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

METODA NVTTURII BTRNULUI -DUHUL SFNT

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 50 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 51 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 52 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 53 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 54 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS