ROMNIA NTR-UN CADRU COMPARATIV. CONVERGENTA NOMINALA SI CONVERGENTA REALA N PROCESUL DE PREADERARE LA UNIUNEA EUROPEANA.

Autori: Constantin Ciupagea Institutul de Economie Mondiala Amalia Fugaru Academia de Studii Economice Bucuresti Nicolae Idu Institutul European din Romnia Flaviu Mihaescu CERGE Universitatea Carol Praga Dragos Pslaru - Academia de Studii Economice Bucuresti

1. Introducere
Problematica largirii Uniunii Europene catre estul continentului are radacini n vointa comuna politica exprimata de statele implicate n acest proces. Largirea Uniunii Europene poate fi privita ca pe un proiect politic si cultural reprezentnd un pas decisiv n crearea unei Europe unite, pas ce presupune transformari uriase n sistemele socio-economice ale tarilor membre, precum si n mentalitatea populatiei europene. Urmatorul val de aderari, care va cuprinde potential 12 state europene (Bulgaria, Republica Ceha, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Romnia, Slovacia, Slovenia si Ungaria), este caracterizat de o multitudine de provocari de natura economica, sociala, culturala si politica. Extinderea Uniunii Europene catre o structura de 27 de state membre presupune cresterea populatiei totale cu aproape o treime (peste 100 milioane locuitori), n timp ce produsul intern brut considerat la scara actuala - va nregistra un plus de numai 6%. Acest dublu impact este echivalent cu o scadere a produsului intern brut pe locuitor de aproximativ 1516%, fenomen care ar fi nsotit si de adncirea decalajului ntre cea mai bogata respectiv cea mai saraca tara membru (de la 2,5, raportul veniturilor pe cap de locuitor, n preturi comparabile la nivelul puterii de cumparare, ar creste la 4). Este evident ca un asemenea decalaj initial va putea fi recuperat numai pe termen lung, ceea ce presupune un efort colectiv de realizare a convergentei nivelurilor de trai, efort care nu poate fi concretizat n mod eficient fara

mentinerea vointei politice si, implicit, fara sprijinul dorintei exprimate din partea majoritatii populatiei europene. Explicatia vointei politice exprimate la nivel european se regaseste n avantajele pe termen lung si foarte lung. ncercnd doar o sintetizare a principalelor obiective, vom spune ca scenariul optimist presupune aparitia unei economii integrate cu 450 milioane de consumatori, avnd o piata interna cu cea mai mare putere de cumparare absoluta, ocupnd omogen un spatiu geografic clar delimitat, avnd o istorie comuna de acceptare a varietatii culturale n cadrul unei civilizatii bazate pe valori destul de apropiate. Experientele recente de integrare a altor state n Uniunea Europeana demonstreaza ca momentul oficial al aderarii nu reprezinta n sine realizarea coeziunii sau alinierii la standardele medii. Cel mai concludent exemplu este nca oferit de situatia land-urilor din estul Germaniei dupa unificarea din 1990. Procesul de convergenta este lung si cuprinde acest moment al accederii n interiorul sau. Termenul convergenta are multiple conotatii, el avnd importanta att pentru cadrul institutional, pentru economia nominala ct si pentru cea reala. Cele trei aspecte sunt importante ntr-o masura egala pentru ca, asa cum arata experienta anterioara a Uniunii Europene, realizarea integrarii economice nu a fost posibila fara atingerea unui nivel suficient de convergenta n toate cele trei aspecte. O observatie care se poate face este ca existenta unui nivel de dezvoltare omogen ca un element precursor al aderarii constituie un factor important n asigurarea unui proces nedistorsionat de integrare n Uniunea Europeana, care sa aiba efecte negative ct mai mici. n capitolele urmatoare vom ncerca sa analizam, dintr-o perspectiva comparativa, pozitia economiei Romniei n traseul sau de aderare la Uniunea Europeana. Prima parte va fi destinata fenomenului de convergenta din punct de vedere strict economic, precum si analizei gradului de convergenta reala n perioada curenta, iar a doua parte va ncerca sa creioneze cteva caracteristici ale procesului de convergenta institutionala.

2. Convergenta reala si convergenta nominala. Cazul Romniei.

Istoria integrarii n Comunitatea Economica Europeana se refera la doua valuri de integrare (1973, 1981-1986), care au cuprins att tari apropiate ca nivel de dezvoltare cu statele deja membre, ct si tari care aveau de recuperat diferente apreciabile n ceea ce priveste nivelul convergentei reale, ntelegndu-se prin aceasta nivelul venitului real pe cap de locuitor. Totusi, n nici unul din aceste cazuri problema recuperarii diferentei de nivel de venit nu a fost un subiect major. Mai mult dect aceasta, o data cu aparitia Uniunii Economice si Monetare integrarea (ca de exemplu cea din 1995) nu a mai fost dect un exercitiu care privea tari similare ca structura economica si ca nivel de dezvoltare, iar convergenta nu a mai avut n vedere dect elemente de reglare fina la nivelul mecanismelor monetare. n aceste conditii procesul integrarii n Uniunea Europeana a tarilor aflate n tranzitie nu este la fel de bine pregatit n ceea ce priveste cele trei aspecte ale convergentei. Principala caracteristica a acestui proces este data de dificultatea de a realiza convergenta reala, adica de faptul ca exista o diferenta majora de nivel de venit pe cap de locuitor ntre tarile candidate si statele membre ale Uniunii. Cu toate acestea nsa, procesul de negociere a aderarii tarilor candidate la Uniunea Europeana nu vizeaza acest aspect. Este stiut faptul ca obligatia statelor candidate consta n adoptarea acquis-ului comunitar, care abordeaza armonizarea functionarii pietelor si institutiilor din aceste tari cu cele ale Uniunii. Astfel, o prima concluzie este ca n prezent la nivelul Uniunii Europene nu exista reguli pentru realizarea convergentei reale nici ntre statele membre si statele candidate, si cu att mai putin ntre statele candidate. Exista o implicatie majora a lipsei convergentei reale din pregatirea integrarii. Aceasta decurge din faptul ca cele doua aspecte convergenta nominala (ntelegindu-se prin aceasta mai ales convergenta cu nivelul ratei inflatiei din Uniunea Europeana) si reala - nu pot fi considerate separat, ele influentndu-se reciproc prin intermediul variatiei ratei reale de schimb. Astfel, pe de o parte, variatiile pe termen lung ale ratei de schimb reflecta modificarile structurale din economie care conduc la modificari permanente ale unor variabile macroeconomice. n literatura de specialitate una din teoriile cele mai solide n acest sens este cea privitoare la legatura dintre modificarile productivitatii relative si modificarile asociate n structura preturilor relative, care este cunoscuta de obicei sub numele de efectul Balassa-Samuelson. Aceasta notiune este folosita pentru a caracteriza o multime de implicatii care rezulta din aparitia unei diferente n nivelul productivitatii si/sau n dinamica productivitatii ntre doua sau mai multe economii, sau ntre sectoarele unei economii (n particular diferentele de productivitate si pret dintre sectoarele de produse comercializabile pe piete externe

(tradable) si sectoarele de produse necomercializabile extern (non-tradable)). Efectul Balassa-Samuelson arata ca economiile care sunt caracterizate n mod sistematic de nivele mai nalte ale productivitatii tind sa aiba si monede care sunt n termeni nominali mai scumpe dect cele ale tarilor mai putin productive. O alta implicatie a acestui efect este aceea ca o diferenta de prodcutivitate ntre o tara cu un nivel scazut al veniturilor si una cu un nivel nalt al veniturilor determina aparitia unei inflatii rezultata din procesul de ajungere din urma. Aceasta inflatie nu poate fi legata de dezechilibrele din economie, ci ea doar oglindeste faptul ca un proces de ajungere din urma a productivitatii implica n acelasi timp o ajungere din urma a preturilor, inclusiv a salariilor. Pe de alta parte, aceasta manifestare a convergentei nominale prin procesul de recuperare a diferentelor de inflatie ar putea da nastere unor politici care sa urmareasca scaderea acestei inflatii, ceea ce n final ar putea avea un efect negativ asupra echilibrului economic. Concluzia care se poate formula este ca analiza convergentei nominale si reale sunt strict dependente. Masurarea adecvata a nivelului de convergenta reala (ca nivel al PIB-ului pe cap de locuitor) ntre tarile candidate la integrarea n Uniunea Europeana si tarile membre se loveste n primul rnd de dificultatea de a avea un set de date consistent pentru toate aceste tari. Indiferent de modul n care se masoara nivelul PIB pe cap de locuitor din tarile candidate, n PPP sau la nivelul ratei de schimb nominale, se observa ca nivelul acestuia este foarte mic n comparatie cu cel mediu al Uniunii Europene si mai mult, exista o variatie importanta ntre tarile candidate (vezi Tabelul 10.2.1.). Procesul de recuperare a ntrzierii tarilor candidate fata de tarile din Uniunea Europeana implica reducerea diferentelor de venit, si n acest context se pune ntrebarea daca exista convergenta ntre nivelurile venitului pe cap de locuitor n tarile candidate si cele din tarile membre ale Uniunii.

TABEL 10.2.1. PIB pe locuitor n tarile candidate si n state membre ale Uniunii Europene (n PPC 1990 si prin rata de schimb nominala) si indicele de deviatie al cursului de schimb
PIB pe locuitor (UE-15s100) (preturi 1990 - PPC) 1990 tari candidate Bulgaria Republica Ceha Estonia Letonia Lituania Ungaria Polonia Romnia Slovacia Slovenia State membre ale UE Austria Belgia Danemarca Germania Grecia Franta Irlanda Italia Luxemburg Portugalia Spania Regatul Unit 105.9 105.5 108.0 101.0 57.7 109.6 72.0 102.2 150.1 60.8 73.6 100.2 106.8 106.0 114.6 101.2 57.1 108.0 89.7 102.6 174.8 63.5 74.6 100.7 106.2 107.2 114.6 99.6 59.2 107.6 115.5 98.2 177.9 66.5 78.5 100.7 123.1 114.6 144.2 124.7 50.7 114.2 84.7 91.8 177.3 45.3 64.6 85.1 0.78 0.85 0.74 0.74 1.13 0.78 0.94 0.97 0.82 0.78 1.01 1.00 32.5 70.3 44.2 49.1 50.5 55.1 32.2 37.1 51.8 70.1 29.1 65.8 33.4 25.5 29.0 49.0 35.8 33.6 43.6 67.5 25.1 63.1 39.5 29.4 30.0 54.9 40.8 27.6 48.6 76.4 5.1 24.3 12.9 8.9 9.2 19.2 16.2 6.8 15.9 41.1 4.28 2.26 2.23 2.45 2.71 2.08 1.86 4.26 2.39 1.40 1995 2000 PIB pe locuitor (UE-15s100) (la curs de schimb curent) 1996 Indicele de deviatie al cursului de schimb (PPP/ex. rates) (at 1966 PPPs) 1996

Sursa: Calcule Rumen Dobrinsky (2001) pe baza datelor ECP'96 (ONU-Comisia pentru Europa, Geneva)

n esenta teoria neoclasica a cresterii economice arata ca toate economiile caracterizate prin aceeasi parametri de baza (legati de functia de productie) vor atinge acelasi nivel de dezvoltare, indiferent de pozitia lor initiala. Pe baza acestei concluzii n teoria convergentei au fost formulate trei ipoteze de convergenta reala: - ipoteza convergentei absolute (neconditionate) nivelul venitului pe cap de locuitor n diferite tari converge pe termen lung indiferent de conditiile lor initiale; - ipoteza convergentei conditionate - nivelul venitului pe cap de locuitor din tari care au structuri fundamentale identice converge pe termen lung independent de conditiile initiale. Acest tip de convergenta apare deci atunci cnd se poate observa o corelatie negativa ntre cresterea PIB-ului si PIB-ul initial;

- ipoteza convergentei de club - nivelul venitului pe cap de locuitor din tari care au structuri fundamentale identice converge pe termen lung, n ipoteza ca conditiile initiale sunt similare. Testarea empirica a acestor ipoteze a condus la definirea cantitativa a doua tipuri de convergenta reala: convergenta de tip care arata ca pe termen lung, n contextul ipotezei convergentei absolute, economiile sarace tind sa creasca mai repede dect cele mai bogate, iar n contextul ipotezei convergentei conditionate, acelasi fenomen n functie de anumiti factori determinanti; convergenta de tip care arata o variatie descrescatoare a nivelului venitului pe cap de locuitor ntr-un grup de tari.

Avnd n vedere ca fenomenul convergentei este un proces de lunga durata, pentru testarea sa ar fi necesar sa dispunem de serii de date disponibile pe un orizont de timp foarte lung. De aceea, tinnd cont de faptul ca - pentru tarile aflate n tranzitie - perioada de timp pentru care exista datele necesare acestor calcule este doar de un deceniu, este aproape imposibil sa se testeze ipotezele de convergenta cu un grad mare de ncredere n rezultatele obtinute. Daca se analizeaza perioada dinainte de 1989 se poate vedea ca sistemele comuniste au reusit ntr-o oarecare masura sa realizeze o convergenta reala a tarilor din Estul continentului. Pe de alta parte nsa, experienta transformarilor politice si economice de dupa 1990 a transformat aceste economii ntr-un grup foarte eterogen. De aceea este dificil sa se proiecteze modele de crestere viitoare pentru aceste tari care aspira la integrarea n Uniunea Europeana.

2.1. Abordari empirice ale procesului de convergenta reala n tarile candidate la integrare n Uniunea Europeana n literatura de specialitate exista cel putin doua moduri de abordare a problemei convergentei tarilor n tranzitie ntre ele si cu tarile din Uniunea Europeana. O prima abordare este aceea de a anticipa posibila crestere a tarilor aflate n tranzitie pe baza modelelor observate pe termen lung n alte tari. Metodologic, aceste studii se bazeaza pe asocierea pe termen lung care se poate testa ntre cresterea economica si un numar de factori, estimarea facndu-se pentru un numar mare de tari. Pe baza acestor tipuri de studii s-a ncercat calcularea unui orizont de timp necesar tarilor n tranzitie pentru a ajunge din urma tarile membre ale Uniunii. Desi durata de timp calculata difera de la un studiu la altul pentru fiecare tara n parte, concluzia comuna este ca procesul realizarii unei convergente reale este unul dificil si de lunga durata, fiind masurat n decenii chiar si pentru cele mai avansate dintre tarile candidate.

A doua abordare posibila este aceea de a gasi factorii care determina procesul recuperarii ntrzierii fata de statele membre ale Uniunii de catre tarile candidate. Avnd n vedere ca acesta este un proces de lunga durata, rezulta n mod logic legatura dintre convergenta reala si evolutia factorilor care asigura cresterea economica pe termen lung, adica de acei factori care contribuie la realizarea unor ritmuri nalte ale productivitatii si eficientei. Aceast tip de abordare se bazeaza pe metodologia productivitatii totale a factorilor (PTF), propusa initial de Solow si dezvoltata mai apoi n numeroase studii. n prima categorie de metodologie se nscrie, ca un exemplu recent, studiul scris de Wagner si Hlouskova The CEEC10s Real Convergence Prospects n care pentru calcularea duratei convergentei reale se foloseste un model bazat pe experienta tarilor din Uniunea Europeana dupa 1960, ca si pe evolutia economiei tarilor de coeziune intrate mai trziu n Uniunea Europeana. n opinia autorilor exista cel putin doua argumente pentru a elabora un model de crestere pentru tarile candidate din Europa Centrala si de Est bazat pe experienta tarilor de mai sus. n primul rnd testarea unei corelatii da rezultate negative pentru ca n loc de o corelatie negativa ntre PIB-ul initial si rata medie de crestere, se observa ca nu apare nici o corelatie ntre aceste doua marimi pentru tarile n tranzitie n perioada 1989-1993, adica perioada de realizare a macrostabilizarii pentru majoritatea tarilor analizate, si o slaba corelatie pozitiva ntre PIB-ul initial din 1989 si ritmul mediu de crestere n perioada 1994-1998. De aici rezulta primul argument si anume: conditiile initiale, analizate prin prisma PIB-ului pe cap de locuitor, nu sunt singurul element sau elementul cel mai important care sa determine performanta acestor tari, nici macar n prima faza a tranzitiei, pna la macrostabilizare. Mai mult, testarea convergentei de tip conduce la concluzia ca PIB-ul initial din 1989 ramne n mare parte factorul determinant al pozitiei unei tari n clasificarea celor zece candidate n functie de PIB-ul real pe cap de locuitor. Aceste doua observatii i conduc pe autori la concluzia ca ntre cele zece tari candidate nu exista nici o forma de convergenta pna n anul 1998. n al doilea rnd, pentru autori exista doi factori care fac mai utila folosirea unor modele inspirate din evolutia tarilor membre ale Uniunii Europene sau a celor patru tari de coeziune (sau periferice: Grecia, Irlanda, Portugalia si Spania). Astfel, primul factor de ordin economic este ca Uniunea Europeana este cel mai mare investitor si partener comercial al tarilor candidate. Aceasta ar reprezenta o baza solida pentru demararea unui proces de convergenta. n al doilea rnd, alaturi de alti autori ca de exemplu Ben-David, si acest studiu argumenteaza ca nsasi perspectiva aderarii la Uniune este un factor care contribuie la convergenta, aceasta avnd implicatii directe asupra celor doua elemente amintite mai nainte.

Aplicarea acestui model de crestere pentru a evalua viitoarea evolutie a tarilor candidate si pentru a calcula posibilele scenarii pentru momentul convergentei dau rezultate interesante. n primul rnd, trebuie aratat ca aceasta metodologie permite autorilor calcularea unor rate de crestere minime, medii si maxime pentru cele zece tari candidate, care apoi comparate cu ritmul de 2% crestere pentru Uniune conduc la ideea ca realizarea unei convergente de 70 sau 80% din nivelul PIB-ului pe cap de locuitor al Uniunii Europene largite ar dura undeva ntre 30-40 de ani. n al doilea rnd, trebuie mentionat ca n cazul Romniei toate cele trei rate de crestere sunt mai nalte dect ale celorlate tari candidate, desi cu exceptia anului curent un astfel de rezultat nu poate fi regasit.
Scen MIN Scen MAX Scen MED BLG CZ EST HUN LAT LIT POL ROM SVK SVN 2.2 3.2 3.0 2.7 2.7 3.0 2.8 4.0 2.7 3.0 4.2 4.6 4.9 4.3 4.7 4.5 4.8 5.6 4.2 4.6 3.3 4.0 4.0 3.6 3.8 3.9 3.8 5.0 3.6 3.9

Sursa: Wagner & Hlouskova (2001).

Desi metodologia folosita de acest tip de studii este foarte complexa trebuie remarcat de la bun nceput ca doua caracteristici ar putea sa le conduca spre concluzii false. n primul rnd, asa cum arata si concluziile lor, ele nu dau o importanta adecvata conditiilor initiale care, dupa cum arata clasamentul PIB-ului pe cap de locuitor dupa 10 ani de tranzitie, a lasat ordinea celor zece tari candidate aproape neschimbata. n al doilea rnd considerarea ca factori determinanti ai cresterii pe termen lung numai a investitiilor si consumului guvernamntal ignora contributia altor factori care ar putea genera cresterea. Astfel, trebuie remarcat ca a doua categorie de studii amintite se bazeaza tocmai pe luarea n considerare a factorilor care determina cresterea prin conceptul de productivitate a factorului total. Pe aceasta linie se nscrie studiul realizat de Rumen Dobrinsky Convergence in per capita income levels, productivity dynamics and real exchange rates in the candidate countries on the way to EU accession. Studiul porneste de la ipoteza ca daca exista o convergenta reala ntre tarile candidate si tarile Uniunii Europene aceasta nu se poate baza dect pe realizarea unei diferente de productivitate n favoarea tarilor candidate care automat se reflecta n manifestarea efectului Balassa-Samuelson pentru aceste tari. Astfel, autorului i ramne sa demonstreze prezenta acestui efect, aprecierea reala a monedelor, pentru a determina prezenta convergentei reale. Pentru aceasta, Dobrinsky ia n calcul Factorul Total de Productivitate (TFP) si ajunge sa testeze att prezenta corelatiei directe dintre cresterea economica si cresterea productivitatii, ct si prezenta aprecierii reale (curs de schimb raportat la indicele preturilor de consum IPC), masurnd deviatia de la un raport initial 1 la 1 ntre monede. De aceea avertismentul dat de autor exprima faptul ca este posibil ca cele doua obiective de convergenta nominala si reala sa fie contradictorii. Totusi, pentru Romnia, cele doua obiective sunt n cea mai mare parte complementare: att reducerea inflatiei, ct si cresterea PIB pe cap de locuitor pot fi atinse printro apreciere n termeni reali a monedei nationale. Lund n considerare acest al doilea tip de studiu se poate aprecia ca, pentru a calcula prezenta convergentei reale, se poate studia n prealabil prezenta efectului Balassa-Samuelson, iar pentru aprecierea ct mai adecvata a posibilitatilor de crestere a uneia din economiile

candidate, sau chiar a tuturor, este mai utila folosirea metodei TFP, care ia n calcul att conditiile initiale ct si factorii, caracteristici fiecarei tari, ce pot contribui la cresterea economica.

2.2. Un model propriu de analiza comparativa a convergentei reale Dupa cum am mai mentionat, ideea de convergenta ntre tarile sarace si cele bogate se bazeaza pe ideile neoclasice privind cresterea economica, descrise mai ntai de R. Solow (vezi Barro, 1989 si Barro & Sala-i-Martin, 1990, 1992, 1995). Desi nu se poate spune ca toate tarile au trecut la fel de repede la o economie libera, care sa functioneze dupa principii neoclasice, ipoteza convergentei catre Uniunea Europeana a fost mereu evidentiata, mai ales dupa semnarea Acordurilor de Aderare. Premisele sunt nu numai o crestere economica rapida dupa restructurarea economiilor din anii 1990 1992, ci si faptul ca procesul de aderare va conduce la o structura convergenta a economiilor, la o uniune vamala si la o concordanta ntre sistemele legislative si institutionale ale tarilor candidate cu cele ale Uniunii Europene. Vom conduce analiza empirica pe baza celor doua concepte privind convergenta: betaconvergenta, care presupune convergenta sub aspectul PIB-ului per capita (n termeni relativi sau absoluti, conditionata de nivelul initial) si sigma-convergenta, cere presupune diminuarea de-a lungul timpului a dispersiei dintre nivelele PIB-ului per capita al tarilor respective, grupate n cluburi de convergenta.

Beta convergenta.
Pentru analiza convergentei am mpartit tarile n doua grupe dupa momentul cnd au nceput negocierile de aderare: tarile din primul val sunt Polonia, Cehia, Ungaria, Estonia si Slovenia, iar cele din al doilea val sunt Romnia, Slovacia, Lituania, Letonia si Bulgaria. Motivul mpartirii n doua grupuri este acela ca nu toate tarile au aceeasi viteza de convergenta si nici acelasi nivel de atins pe termen lung. tarile din primul val avnd un venit per capita initial mai mare, vor converge catre un nivel superior tarilor din al doilea grup. Pe cale de consecinta, pentru primul grup am optat pentru Spania ca nivel al PIB per capita de atins (circa 78% din nivelul UE n 2000), n vreme ce pentru al doilea grup am ales Grecia (cu un PIB per capita de 60% din nivelul UE n 2000). Am ales aceste tari si pentru motivul ca sunt printre ultimele venite n clubul U.E. si au avut deja experienta convergentei, tarile din centrul si estul Europei urmnd, n linii mari, sa repete experienta lor. Chiar daca aceasta mpartire n doua grupe are sens att din punct teoretic ct si practic, ea nu cuprinde toti factorii care influenteaza convergenta. Daca am privi lucrurile numai din acest punct de vedere, fara alte nuantari, datele ar arata existenta convergentei, dar cu o viteza foarte mica 2,4% pe an - ceea ce nseamna parcurgerea drumului pna la jumatate din tinta

dezirabila n aproximativ 30 de ani. Deci tarilor din primul val le-ar trebui aproximativ 30 de ani ca sa reduca la jumatate diferenta de venit per capita ce i separa de Spania, iar tarilor din al doilea val tot aceeasi perioada, dar pentru a atinge un nivel mai scazut, raportat la venitul pe locuitor al Greciei. Aceste ipoteze sunt inacceptabile din perspectiva politica si sociala la nivel european global, de aceea este necesara o conditionare a convergentei. Dintre variabilele care ar putea influenta pozitiv convergenta, cele mai importante s-au dovedit a fi: calitatea institutionala (care masoara eficienta guvernului, instabilitatea politica, transparenta legislativa si statul de drept), indicele liberalizarii economice (publicat de BERD), deschiderea comertului exterior (importuri + exporturi raportate la PIB), numarul de persoane nregistrate n nvatamntul secundar (ca o masura a capitalului uman) si o variabila dummy care diferentiaza tarile din cele doua valuri. Dintre acestea cinci, cele care ofera cele mai bune rezultate sub aspect econometric sunt deschiderea comertului exterior si calitatea institutionala, lucru semnalat si n alte studii asupra convergentei n tarile n curs de dezvoltare. n sens larg, deschiderea comertului exterior si variabila dummy care diferentiaza cele doua valuri de tari candidate sunt indicatori corelati. Libertatea comertului favorizeaza cresterea economica prin valorificarea avantajului competitiv si prin promovarea concurentei pe piata interna. Aderarea la U.E. nseamna de asemenea deschidere, dar nu numai sub aspect comercial, ci si al contului de capital. Ca atare, cea mai mare parte din comertul exterior al statelor candidate se desfasoara cu U.E.. Perspectiva de a fi membru al U.E. (materializata n variabila de tip dummy) da un impuls procesului de convergenta. Adaugnd si cele doua variabile explicative de mai sus, obtinem o viteza de convergenta de aproximativ 9%, ceea ce nseamna reducerea la jumatate a gap-ului n 8 ani si deci atingerea nivelului tinta n 16 ani. Putem afirma ca n circa 16 ani tarile invitate la negociarile de aderare n 1998 vor ajunge la nivelui Spaniei, iar tarile invitate n 2000 la nivelul Greciei. Pe baza acestor estimari am construit un scenariu n care variabila deschiderea comertului exterior creste cu o abatere medie standard, iar calitatea institutionala (masurata pe o scara de la 1 la 10) creste cu 2 pentru grupul 1998 si cu 4 pentru grupul 2000. Scenariul optimist pastreaza viteza de convergenta de 9%, cel pesimist ia n calcul prima estimare, de 2,4%, iar scenariul intermediar presupune viteza de convergenta ca fiind 6%. Rezultatele scenariilor sunt urmatoarele (rate de crestere peste media U.E.):
Optimist Intermediar Pesimist
BLG 3.04 1.25 -1.26 CZ 0.89 0.44 -0.20 EST 3.92 3.07 1.86 HU 2.56 1.81 0.75 LAT 3.31 1.85 -0.21 LIT 3.65 2.22 0.21 POL 2.91 1.55 -0.37 ROM 1.40 -0.16 -2.36 SVK 2.32 1.33 -0.08 SVN 1.56 1.51 1.43

Scenariul optimist prevede rate nalte de crestere pentru Bulgaria si pentru statele baltice. Rata de crestere de 3% peste media U.E. pentru Bulgaria deriva n mod natural din presupunerea care sta la baza convergentei: tarile cu un venit per capita initial mai mic vor creste mai repede si vor ajunge din urma tarile mai avansate (Bulgaria avea n 2000 un nivel al PIB per capita de 25%

din cel al U.E., n termeni ai puterii de cumparare comparabile). Statele baltice sunt printre cele mai deschise din esantion, nivelul lor de deschidere cel mai scazut (masurat ca pondere a comertului exterior total n PIB) fiind de 30%, peste cel al tarilor sarace din U.E. (cohesion countries Grecia 18%, Portugalia 30%, Spania 26%). Cea mai putin performanta tara n aceste scenarii este Romnia. n ciuda nivelului initial al PIB per capita (27% din nivelul U.E.) nivelul scazut de deschidere si mai ales un indice al calitatii institutionale negativ (-0,8) fac ca pentru Romnia predictia sa fie (n cazul scenariului intermediar si al celui pesimist) o rata anuala de crestere situata sub media U.E. (aceasta din urma avnd un ritm mediu anual de crestere de circa 3%). n cazul scenariului pesimist, care presupune cea mai scazuta viteza de convergenta, cea mai relevanta variabila devine dechiderea comertului exterior: numai tarile care au o mai mare deschidere vor avea rate de crestere peste Uniunea Europeana. Alta modalitate de estimare a convergentei poate fi urmatoarea: mai nti sunt gasiti factorii determinanti pentru convergenta tarilor U.E., iar apoi coeficientii sunt aplicati tarilor situate n centrul si estul Europei (C.E.E.). Principala critica ce potate fi adusa acestei abordari este ca tarile candidate mai au un drum destul de lung de parcurs pna ca ceea ce este valabil pentru tarile U.E. sa fie valabil si pentru ele. Discrepantele dintre caracteristicile si structurile economiilor din U.E. si cele din C.E.E. sunt suficient de mari pentru ca sa puna sub semnul ntrebarii echivalarea tel-quel a coeficientilor. De aceea vom lua n considerare n determinarea coeficientilor numai grupul cohesion countries, anume Grecia, Spania, Portugalia, Irlanda, ca fiind mai apropiate n comportamentul lor de tarile candidate. O alta limitare a acestei abordari deriva din studierea fenomenului de convergenta n cele 4 tari, dupa aderarea la U.E.: se poate vorbi de convergenta numai n ultimii 15 ani, si nu pentru ntreaga perioada 1975 2000, dupa cum se poate vedea din grafic. ntre factorii care au determinat convergenta pentru cele 4 tari, n afara de nivelul initial al PIB-ului per capita, cei mai semnificativi sunt consumul guvernamental (cheltuieli curente pentru achizitionarea de bunuri si servicii) si investitiile brute (investitii n active fixe plus variatia stocurilor). Modelele neoclasice de crestere numesc acesti factori ca fiind importanti, investitiile impulsionnd cresterea economica, n timp ce cheltuielile guvernamentale o influenteaza negativ (cu ct nivelul lor este mai redus, cu att se nregistreaza ritmuri de crestere mai mari). Lund acesti doi factori n considerare se obtine o viteza de convergenta de 4,1% pentru cele 4 tari.
PIB per capita, PPP, ca procent din media U.E., pentru Grecia, Spania, Portugalia,Irlanda, 1975 - 2000

Sursa: calcule proprii pe baza WDI Database

Pe baza acestor date, am construit 4 scenarii: - primul este unul teoretic, n care se presupune ca att consumul guvernamental ct si investitiile sunt situate, pentru tarile C.E.E., la niveluri frecvent considerate de teoria economica, de 10%, respectiv 30%, ca ponderi n PIB. - al doilea scenariu foloseste valorile medii (pentru intervalul 1994 1998) pentru consumul guvernamental si formarea bruta de capital fix (adaugnd variatia stocurilor) pentru cele 11 tari din C.E.E. luate n considerare. - al treilea scenariu presupune ca tarile candidate ar avea aceleasi niveluri n PIB ale consumului guvernamental si ale investitiilor (plus stocuri) pe care le-au nregistrat, n perioada 1991-1998, Grecia, Spania si Portugalia. - al patrulea scenariu ia ca valori ale consumului guvernamental si investitiilor cele nregistrate de Irlanda n perioada sa de maxima crestere economica (peste 8% anual; perioada luata n considerare este 1991-1998) Valorile pentru consumul guvernamental si investitii luate n considerare pentru cele patru scenarii sunt: Tabel 10.2.2. Ipotezele privind ponderile consumului guvernamental si investitiilor n PIB, pentru scenariile de convergenta CG INV

Scenariul 1 Scenariul 2 (valori medii pentru 1994 1998 ale tarilor C.E.E.)

0.1 BUL CZ EST HUN LAT LIT POL ROM SVK SLV 0.14 0.26 (0.25) 0.23 0.11 (0.12) 0.22 0.20 0.16 (0.18) 0.13 0.22 0.20 0.16 0.14

0.3 0.12 0.23 (0.25) 0.22 0.21 0.32 0.29 0.22 (0.21) 0.34 (0.21) 0.23 0.26 0.22 0.18

Scenariul 3 (valori medii pentru 1991-1998 pentru GR., POR., SP.)

Sursa: calcule proprii pe baza WDI Database

Scenariul 4(valori medii pentru 1991 1998 pentru IRL) Ratele de crestere simulate pe baza scenariilor sunt:
Scenariul 1 Scenariul 2 Scenariul 3 Scenariul 4

BLG CZ EST HUN LAT LIT POL ROM SVK SVN 7.04 3.60 5.25 4.15 6.27 6.12 5.16 6.43 4.36 2.79 5.22 2.20 3.90 3.09 5.83 5.46 3.39 5.46 3.16 1.94 6.05 2.63 4.27 3.18 5.29 5.13 4.18 5.44 3.39 1.83 5.72 2.31 3.95 2.86 4.96 4.80 3.86 5.11 3.07 1.51

n primul rnd, este de observat ca, asa cum sustine ipoteza convergentei, tarile care au un venit per capita initial mai mic vor avea rate mai mari de crestere, acesta fiind cazul Bulgariei, Lituaniei, Letoniei si Romniei, pentru care sunt previzionate rate nalte de crestere. Cazul Romniei nu este poate cel mai relevant, pentru ca n acest caz, mai mult dect pentru celelalte state candidate, un nivel redus al consumului guvernamental provine din capacitatea redusa de a colecta venituri si deci din nivelul scazut al intermedierii fiscale. De asemenea, n cazul tarii noastre, ratele de investire raportate de WDI erau surprinzator de mari, ceea ce ne-a determinat sa consideram ipoteza refacerii calculelor n cazul tarii noastre pe baza informatiilor oferite de statistica oficiala a Romniei. n tabelul 10.2.2., n dreptul scenariului 2, sunt prezentate n paranteze cifrele recalculate pe baza datelor statistice oficiale n cazul Republicii Cehe, Ungariei, Poloniei si Romniei, cifre pe baza carora s-au efectuat calculele ritmurilor de crestere prezentate n tabelul de mai sus. Primul scenariu, cel bazat pe premise teoretice, este cel mai departe de realitate, nivelul mediu al consumului guvernamental pentru tarile C.E.E. fiind de 19%, iar cel al investitiilor, de

24%. Este de remarcat ca nici indicatorii pentru Grecia, Spania, Portugalia sau Irlanda nu se apropie de aceste valori teoretice. n afara scenariului al doilea, un alt scenariu plauzibil este cel creat pe baza datelor pentru cohesion countries aceste tari au, n medie, o rata mai mare a investirii dect U.E. si de asemenea rate mai scazute ale consumului guvernamental. Este de presupus ca, pentru tarile candidate, consumul guvernamental va creste o data cu capacitatea de a colecta venituri. La fel se poate spune si despre investitii, acestea fiind pna acum sever afectate de persistenta si variabilitatea inflatiei. Ultimul scenariu, cel pe baza datelor pentru Irlanda, este putin probabil sa apara, din cel putin doua motive: este greu de crezut ca acele conditii care au oferit Irlandei o crestere economica asa de rapida n ultimii ani ai deceniului trecut sa apara si n tarile candidate si, pe de alta parte, Irlanda are (surprinzator) cea mai scazuta pondere n PIB a consumului guvernamental, ct si a investitiilor, dintre statele membre ale Uniunii Europene. n cele din urma, este notabil ca cele doua scenarii plauzibile al doilea si al treilea prognozeaza rate de crestere mai nalte decat cele prognozate pentru U.E. 2-3% pe an. Ca atare, ipoteza ajungerii din urma poate deveni realitate. Sigma convergenta si grupurile de convergenta. Conceptul de sigma-convergenta este legat de cel de beta-convergenta: n vreme ce primul concept presupune ca diferentele de venit per capita se vor micsora de-a lungul timpului, cel de-al doilea vorbeste despre o diminuare a dispersiei veniturilor per capita ntre diferite tari. Metodologic, cele doua concepte au n vedere primele doua momente ale distributiei veniturilor. Ideea de convergence clubs (grupuri de convergenta) este relativ recenta, datnd din anii 80 (vezi Baumol, 1986), si presupune comportamente de convergenta diferite la capetele distributiei veniturilor: exista convergenta si n grupul tarilor bogate si n grupul tarilor sarace, doar directia difera. Cei bogati devin mai bogati, iar convergenta are loc prin cresterea PIB-ului per capita, n timp ce cei saraci devin mai saraci, convergenta avnd loc prin scaderea relativa a PIB-ului. Primul test pe care l putem aplica pentru evidentierea sigma-convergentei este sa consideram cele doua grupuri alcatuite anterior (grupul tarilor care au fost invitate sa nceapa negocierile de aderare n 1998 si grupul tarilor invitate n 2000) si sa verificam daca dispersia PIB-ului per capita n interiorul grupului scade sau nu (vezi Ben David, 1997). Studiile de pna acum asupra tarilor n curs de dezvoltare arata o diminuare a dispersiei la vrful ierarhiei veniturilor, si o amplificare a dispersiei la baza acestei ierarhii. De asemenea, n ceea ce priveste magnitudinea, grupul tarilor mai sarace are o dispersie mai mare dect cel al tarilor bogate. Graficul de mai jos arata evolutia dispersiei dintre PIB-ul per capita n cele doua grupuri, n perioada 1990-1999. Concluziile sunt asemanatoare cu cele privind alte tari n curs de dezvoltare: n timp ce grupul format din Bulgaria, Letonia, Lituania, Romnia si Slovacia tinde sa divearga, grupul format din Cehia, Estonia, Polonia, Slovenia si Ungaria arata ca discrepantele dintre venituri s-au diminuat n aceasta perioada.

Dispersia PIB per capita n cele dou grupuri (ecua iile se refer la nivelul de semnifica ie al unui trend liniar)

Sursa: calcule proprii pe baza WDI Database

Singurul lucru care contrasteaza cu alte studii este faptul ca tarile mai bogate au o dispersie mai mare dect cele mai putin bogate. Acest lucru se poate explica n cazul considerat prin durata scurta de timp de-a lungul careia s-au facut estimarile si prin faptul ca tarile din primul grup au nregistrat rate mai mari de crestere (Polonia a crescut de la 30% din media U.E. n 1993 la 42% n 2000, Slovenia de la 60% la 75%), ceea ce a produs o dispersie mai mare n interiorul grupului. Desi sigma-convergenta nu implica beta-convergenta si nici invers, rezultatele obtinute mai sus sustin punctul anterior de vedere cel al necesitatii mpartirii tarilor n doua grupe (nu ntmplator, Grupul 1998 care a nceput negocierile de aderare n urma Conferintei de la Luxemburg, 1998- a nregistrat n medie rate mai mari de crestere dect Grupul 2000 - de la Madrid). n plus, este posibil ca cele doua grupuri sa convearga catre acelasi nivel al dispersiei ceea ce va nsemna ritmuri de crestere constante pentru toate tarile din cele doua grupuri. Cel de al doilea test pe care l vom aplica va avea n vedere ntreaga distributie a veniturilor, inspirat din Quah (1996). Pentru cele 10 tari candidate si pentru intervalul 19912000, vom avea 100 de observatii privind PIB per capita (USD, prin PPP) pe care le vom divide cu nivelul mediu al PIB per capita n Uniunea Europeana, obtinnd astfel nivelurile relative pentru fiecare tara si n fiecare an. Aceste 100 de observatii vor fi mpartite n grupe dupa venituri, fixnd limitele grupurilor astfel nct sa avem o distributie initiala uniforma. Apoi vom construi matricea probabilitatilor de trecere dintr-un grup de venit n altul, n care valorile de pe diagonala reprezinta probabilitatea ca, daca la nceputul anului o tara s-a situat ntr-o anumita grupa de venit, aceasta sa se situeze n aceeasi grupa si la sfrsitul anului. Cele 100 de observatii vor fi distribuite n matrice pe grupe de venit, iar probabilitatile se vor determina ca fiind ponderea relativa a unui grup de observatii n totalul rndului respectiv. Fiindca ntr-un anumit an o tara poate nregistra o crestere economica prin care va accede ntr-o grupa superioara de venit, poate stagna sau poate nregistra un declin, suma pe fiecare rnd al matricii va fi unu. Valorile din afara diagonalei reprezinta probabilitatile de a trece dintr-o grupa de venit n alta de la un an la altul, probabilitatile de deasupra diagonalei corespunznd trecerii ntr-o grupa superioara de venit, iar cele de dedesubt, caderii ntr-o grupa inferioara. O data aceasta matrice construita, etapa urmatoare este de a transforma distributia initiala. Ca o prima aproximare, daca valorile de pe diagonala matricii sunt apropiate de valoarea unu, exista tendinta pe termen lung ca o tara care s-a situat la nceput n una din grupele delimitate sa ramna n aceeasi grupa de venit. Din contra, valori mari n afara diagonalei nseamna ca tarile au o mobilitate sporita si este foarte posibil sa treaca dintr-un grup de venit n altul (o buna expunere a modului de folosire a matricii Markov este facuta de Sargent si Ljungqvist, 2000).

Matricea probabilitatilor de trecere este prezentata n tabelul urmator (valorile de deasupra diagonalei indica probabilitatea de a trece ntr-o grupa de venit superioara, n timp ce valorile de dedesubtul diagonalei indica probabilitatile de a trece ntr-o grupa inferioara): Grupuri de venit: < 0.3 a0.3 ; 0.33 ) a0.33 ; 0.47) > 0.47 < 0.3 0.846 0.091 0 0 a0.3 ; 0.33) a0.33 ;0.47) 0.115 0.038 0.682 0.227 0.115 0.807 0 0.12 > 0.47 0 0 0.077 0.88 Total 1 1 1 1

Din distributia initiala (am determinat grupurile de venit n asa fel ca aceasta sa fie uniforma) si din matricea de mai sus se poate determina distributia veniturilor la care se va ajunge pe termen lung. Aceasta distributie finala (ergodica, sau stationara) - altfel spus, vectorul pentru care rezultatul nmultirii cu matricea de trecere este tot vectorul respectiv - este data de valorile proprii la stnga ale matricii probabilitatilor de trecere. Cele doua distributii sunt: < 0.3 Distributia initiala Distributia finala (ergodica) 0.26 0.115 a0.3 ; 0.33) 0.22 0.19 a0.33 ; 0.47) 0.26 0.42 > 0.47 0.25 0.27

Distributia finala indica deci convergenta pe termen lung tarile care aveau n 1990 un venit per capita de pna la 33% din media U.E. vor trece n grupa 33-47%. Pe termen lung asadar, tarile din grupul al doilea le vor ajunge din urma pe cele din primul grup, lucru care ntareste spusele anterioare privind convergenta, asadar va exista convergenta si ntre tarile candidate, nu doar ntre ele si Uniunea Europeana.

2.3. Evolutia indicatorilor de convergenta n cazul Romniei Din prezentarea modelului anterior (subcapitolul 2.2.) rezulta ca anumiti indicatori economici si institutionali sunt preponderenti n semnalarea posibilei convergente si n determinarea orizontului de timp n care procesul ar putea atinge anumite niveluri partiale de realizare. Multe din abordarile empirice ale fenomenului de convergenta reala, evidentiate n literatura de specialitate a ultimilor ani, indica aceeasi gama de indicatori, care vor fi mentionati n continuare. Problematica cresterii economice a reabsorbit interesul lumii academice si a decidentilor n finalul mileniului trecut. Majoritatea dezbaterilor s-au purtat n jurul factorilor decisivi care au un impact prioritar asupra cresterii. Noul tip de abordare se diferentiaza de cea specifica modelelor clasice de crestere (Solow, 1956), care ncercau sa explice aproape unilateral cresterea economica prin factorul partial neexplicat de progres tehnic. Convergenta ntre economii pornite din pozitii diferite ale nivelului de dezvoltare era posibila doar, dar sigura atunci, cnd economiile respective functionau cu aceleasi rate de progres tehnic. Teoriile recente ale cresterii endogene au cautat sa remedieze mult din minusurile initiale ale teoriilor clasice. Literatura economica de specialitate (Romer, 1994; Hammond et al., 1993) s-a orientat cu precadere catre rolul efectelor colaterale sau al externalitatilor care rezulta n urma investitiilor facute n infrastructurile sistemului socio-economic n sine, cum ar fi, de exemplu, n capitalul uman sau n infrastructuri fizice. O alta directie a cautat sa cuantifice impactul asupra cresterii, asupra calitatii factorilor de productie, al investitiilor n activitatea de cercetare-dezvoltare. Rezultatele demonstreaza fara dubiu cauzalitatea directa ntre cresterea investitiilor n capitalul uman, n numarul si calitatea infrastructurilor fizice sau n cercetare-inovare si cresterea economica durabila. Plecnd de la comentariile de mai sus, vom spune ca un factor esential n determinarea cresterii mai rapide a unei economii dect a alteia, este ritmul de crestere a investitiilor si nivelul ratei de investire n PIB. Desigur ca exista si exceptii: decenii ntregi, ritmul de investire n Mezzogiorno-ul Italian a fost mai ridicat dect n Nordul Italiei fara a se contura convergenta ntre cele doua regiuni. De asemenea, Irlanda a beneficiat de ritmuri de crestere ale investitiilor totale mai mari dect Regatul Unit, n perioada 1950-1985, convergenta aparnd doar n ultimul deceniu al secolului trecut.

Investitiile Situatia comparativa a tarilor candidate care fac parte din CEFTA (ntre care si Romnia) este prezentata n Tabelul 10.2.3. n ceea ce priveste evolutia din ultimii ani a ritmului anual de crestere al investitiilor (formarea bruta de capital fix n termeni reali), inclusiv a investitiilor straine directe, si a ratei de investire (ponderea formarii brute de capital fix n produsul intern brut). TABEL 10.2.3. Situatia investitiilor n tarile CEFTA 1996-2000 Formarea bruta de capital fix - ritmul anual An precedents100 An/tara BG CZ HU PL RO SI 1996 d.n. 108.2 106.7 119.7 105.7 109.2 1997 d.n. 97.1 109.2 121.7 101.7 111.4 1998 132.9 100.1 113.3 114.2 94.3 111.3 1999 125.3 99.4 105.9 106.8 95.8 119.1 2000 108.2 104.2 106.6 103.1 105.5 100.2 ISD - mil USD (cumulat) An/tara BG CZ HU PL RO SI 1996 d.n. 8572 14958 11463 1234 2069 1997 d.n. 9234 16086 14587 2454 2297 1998 2023 14375 18517 22479 4485 2766 1999 2829 17552 19298 26075 5526 2656 2000 3831 21095 19883 35400 6551 2808 Ponderea FBCF in PIB - % An/tara BG CZ HU PL RO SI 1996 d.n. 31.84 21.40 20.86 22.95 22.57 1997 d.n. 30.82 22.23 23.63 21.17 23.53 1998 13.21 28.97 23.64 25.14 18.35 24.61 1999 15.95 27.93 23.91 25.48 18.02 27.39 2000 16.15 28.31 24.56 25.34 18.48 26.68

SK 139.8 114.5 111.1 81.2 99.3 SK 1150 1591 2116 2253 3614 SK 36.95 38.65 38.00 30.79 29.97

Sursa: Buletine statistice trimestriale CESTAT, 1999/4, 2001/2; Institutul National pentru Statistica. Nota: d.n. date nedisponibile.

Se poate observa ct de mult teren a pierdut economia romneasca n cea de-a doua perioada de recesiune pe care a traversat-o, n raport cu celelalte state candidate sau n raport cu Uniunea Europeana (n care ritmurile de crestere au fost oricum pozitive). Pe de alta parte, diminuarea n volum a investitiilor din perioada 1998-1999, chiar n conditiile n care investitiile straine directe au nregistrat un salt considerabil n anii 1997-98, a afectat rata de investire, care a cobort la cote foarte mici comparativ cu celelalte state candidate si chiar n raport cu propriile niveluri ale ratei investitiilor din anii initiali ai tranzitiei (cele care au fost luate n calcul n modelele de convergenta prezentate anterior). O atentie speciala trebuie acordata impactului investitiior straine directe (ISD) intrate n economiile candidate n perioada ultimilor ani. Progresul tehnologic care nsoteste aceste fluxuri investitionale este considerat decisiv n procesul de dezvoltare economica, la acest fenomen

adaugndu-se rolul de acoperire partiala a cererii de finantare externa. n toate statele candidate, ISD s-au concentrat n primii ani n sectorul industriilor prelucratoare, dar tendintele recente demonstreaza o glisare usoara catre sectorul serviciilor, odata cu deschiderea utilitatilor publice si a sectorului bancar catre privatizare si liberalizare. n general, poate cu exceptia unor ramuri n Ungaria, Estonia, Cehia, ISD s-au concentrat n activitati de sine statatoare, cu efect de antrenare modest. n plus, baza stiintifica locala nu a fost utilizata, iar investitorii straini au fost prea putin interesati n a extinde activitatea de cercetare-dezvoltare n tarile gazda (Panel Economic Futures Enlargement Project, IPTS, 2001). Atragerea investitiilor este strns legata de gradul de dezvoltare a infrastructurii financiar-bancare, a infrastructurilor fizice (transporturi, telecomunicatii, informationale, distributii de resurse), dar si de stabilitatea politica, sociala si macroeconomica a tarii recipient. n cazul Romniei, economia sa este caracterizata de un grad redus de dezvoltare a infrastructurilor sus-mentionate, comparativ cu celelalte state candidate (km de cai de transport pe locuitor, numar de telefoane, calculatoare pe locuitor, numar de mijloace de transport, acces la retele de canalizare, distributie apa, etc.). n plus, situatia sectorului bancar a nceput sa se redreseze doar n ultimii doi ani, existnd nca multe bariere administrative si instrumentale n functionarea lor conform modelelor din statele dezvoltate. Inflatia ramne cea mai ridicata n grupul statelor candidate, diminund apetitul investitional intern sau extern. Statele candidate sunt considerate atractive datorita unei combinatii de factori evidentiati cu precadere n ultimii trei-patru ani: o crestere destul de robusta a productivitatii muncii (n ritm de 10% pe an n medie) si costuri unitare scazute ale fortei de munca. n cazul Romniei, cresterea de productivitate este un fenomen care a aparut doar catre finele anului 1999, ceea ce a ntrziat suplimentar orientarea investitorilor straini catre pietele romnesti. Pe termen mediu, este greu de spus daca structura economiilor statelor candidate va continua sa prezinte actualele avantaje comparative n ramuri intensive n utilizarea fortei de munca slab calificate, caracterizate de niveluri salariale mici si de un grad scazut de dezvoltare tehnologica. Tendintele evidentiate n anii 1995-2000 sunt urmatoarele (IPTS, 2001): y y y y Diminuarea ponderii ramurilor intensive n utilizarea capitalului fix, fenomen foarte clar evidentiat n Polonia, Slovenia sau Ungaria. Intensificarea specializarii n ramuri intensive n utilizarea fortei de munca slab calificate (textila, ncaltaminte), cu exceptia Sloveniei si Ungariei. O reducere a decalajului fata de Uniunea Europeana n industrii intensive n prelucrare inovationala (mijloace de transport, aparatura electrica si electronica). Mentinerea decalajului fata de Uniunea Europeana n ramurile caracterizate printr-un nivel nalt de specializare a fortei de munca, cu anumite exceptii localizate n Ungaria, Bulgaria, Cehia si Slovacia.

Structura ISD intrate n Romnia dupa 1990, pe baza capitalului social subscris n echivalent valuta este evident concentrata n ramurile industriale (45,3% din total), serviciile profesionale si comertul (cu amanuntul si cu ridicata) detinnd ponderi de 17-18% din total. Att conform acestui indiciu, ct si prin cifra extrem de scazuta a stocului de ISD pe locuitor,

Romnia poate fi considerata una dintre tarile aflate n prima etapa de atragere a investitiilor straine, faza neconsolidata n care efectele de antrenare nu si pun nca amprenta asupra ntregului ansamblu economic. Toate aceste elemente vor ntrzia, cu siguranta, aparitia fenomenelor de convergenta reala si nominala. Calitatea factorului uman Parerile asupra importantei capitalului uman n determinarea cresterii economice sunt controversate, nu din punctul de vedere al impactului global, considerat decisiv de majoritatea cercetatorilor, ci din acela al indicatorilor selectionati pentru a oferi o cuantificare ct mai credibila a calitatii factorului uman, precum si a impactului produs asupra cresterii. Este greu de extrapolat la nivelul macroeconomic, sub forma cuantificata, cauzalitatea certa ntre numarul anilor de educatie si bunastare care a fost evidentiata de multa vreme la nivel individual. Diferiti autori propun variabile diverse de masurare a gradului de dezvoltare a capitalului uman. Astfel, sunt nominalizate pentru acest rol: ponderea n totalul fortei de munca a celor care au studii medii (Mankiw et al., 1992), numarul mediu de ani de scoala al fortei de munca (Benhabib & Spiegel, 1994), cheltuielile n sectorul nvatamnt ca procent din produsul intern brut, ponderea populatiei cu studii superioare n totalul populatiei ocupate (Barro & Sala-iMartin, 1995). Estimarile econometrice ale autorilor studiilor care trateaza aspectul impactului capitalului uman sunt de multe ori caracterizate de niveluri mici de ncredere, n timp ce din ce n ce mai multe rezultate sugereaza influenta directa si importanta a acelorasi indicatori asupra progresului tehnologic, prin intermediul componentei inovative transmisa de la factorul forta de munca catre factorul capital fix. Din acest punct de vedere, situatia capitalului uman n Romnia pare a se fi mbunatatit n ultimii ani, dupa cum arata datele din Tabelul 10.2.4., daca ne referim n primul rnd la nvatamntul secundar (gimnazial) si la cel superior. La acest lucru, am putea adauga si mbunatatirea nivelului managerial al fortei de munca, factori care ar conduce la concluzia ca, din perspectiva resurselor umane, convergenta ar putea avea loc n viitorul apropiat. Nu putem nsa sa nu mentionam nivelul relativ scazut de la care Romnia a plecat n acest domeniu, prin comparatie cu alte state candidate (Ungaria, Cehia, Slovenia, Slovacia), punct initial care impieteaza asupra perioadei de convergenta. TABEL 10.2.4. Evolutia situatiei educationale n Romnia, 1994-2000
Populatia scolara nvatamnt primar si gimnazial Gimnazial nvatamnt liceal 1994/1995 4594513 2532169 1181034 757673 1995/1996 4703277 2541945 1149994 787211 1996/1997 4688311 2546231 1140923 792788 1997/1998 4643351 2559766 1186687 765903 1998/1999 4631164 2556930 1272423 718017 1999/2000 4578383

Studenti

Personal didactic

Total nvatamnt zi Seral Fara frecventa nvatamnt deschis la distanta Total

255162 222330 14896 17936 0 296355 20452 63 262

336141 273211 11992 50938 0 306166 22611 95 437

354488 296143 8832 49513 0 313255 23477 102 485

360590 306513 5831 48246 0 309306 24427 106 516

407720 351465 3813 52442 0 311570 26013 111 556

452621 387769 3281 51625 9946 301416

nvatamnt superior Institutii de nvatamnt superior (numar) Facultati (numar)

121 632

Sursa: Anuare statistice CNS, INS 1999-2000.

Este prezent efectul Balassa-Samuelson n economia Romniei? Efectul Balassa-Samuelson este derivat din comportamentul observat n cadrul unei economii deschise, care prin dimensiunile sale nu poate influenta preturile pe pietele internationale. El se bazeaza pe respectarea ctorva ipoteze verificate empiric n majoritatea economiilor lumii: Productivitatea n sectoarele producatoare de bunuri comercializabile extern (tradable) creste ntr-un ritm accelerat fata de cea nregistrata n sectoarele nedeschise (n general, servicii non-tradable); Decalajul ntre productivitatile acestor doua grupari mari sectoriale este mai mare n cazul economiilor care au venituri mai mari pe locuitor; Salariile tind sa se alinieze n cadrul aceleiasi economii, indiferent de decalajul de productivitate.

Urmare a acestor ipoteze de lucru, provenite din teoriile de crestere si din teoremele de egalizare a preturilor factorilor de productie, mecanismul care genereaza efectul BalassaSamuelson este urmatorul: cresterea de productivitate din sectorul comercializabil extern (n mare, industria prelucratoare, principalul furnizor de exporturi) permite cresteri salariale reale n aceste sectoare, care sunt n linie cu sporul de productivitate. Cum puterea de negociere a salariatilor este mai mare n sectoarele de utilitati publice (de regula necomercializabile extern), salariile din economia respectiva vor tinde sa se alinieze la nivelul celor din industriile eficiente, care au crescut n mod natural. Acest lucru va presupune costuri comparativ mai mari pentru sectorul serviciilor, care nu vor putea fi acoperite dect prin cresteri de preturi mai mari, ce vor greva asupra consumatorilor. Consecinta este o crestere a preturilor de consum n sectoarele cu produse necomercializabile extern situata peste cresterile de preturi din sectoarele deschise

comertului international, altfel spus o crestere a preturilor de consum (care sunt formate pe un mix al tuturor sectoarelor economiei) situata peste cea a preturilor productiei industriale. n plus, preturile produselor comercializabile vor tinde permanent sa se alinieze la cele de pe piata internationala, mai ales n situatia reducerii treptate a barierelor comerciale. n final, datorita evolutiei accelerate a inflatiei interne totale fata de cea nregistrata n sectoarele deschise, cursul de schimb, lasat liber, ar tinde sa se aprecieze n termeni reali fata de indicele preturilor de consum (cursul de schimb este legat de evolutia n sectoarele cu produse comercializabile extern, n afara influentelor de natura pur financiara). Efectul final, n cazul realizarii cresterii economice si, implicit, a cresterii de productivitate n economie, este o micsorare a decalajului ntre cursul de schimb nominal si cursul calculat pe baza puterii de cumparare echivalente. Ceea ce defineste un proces de convergenta nominala, generat automat de instalarea procesului de convergenta reala. Cercetarile empirice cauta sa evidentieze efectul Balassa-Samuelson prin analiza cursului de schimb real, calculat prin deflatarea cu urmatorii indici de preturi: de consum, ai productiei industriale si indicele costului unitar cu forta de munca. Daca rata de schimb reala calculata pe baza indicelui preturilor de consum are o tendinta de a se aprecia mai puternica dect rata de schimb reala deflatata cu costul fortei de munca sau cu indicele preturilor industriale, atunci mecansimul descris mai sus functioneaza conform teoriei. n Tabelul 10.2.5. sunt prezentate date pentru statele CEFTA, referitoare la cei trei indici de preturi mentionati anterior, asa cum sunt estimati n statisticile nationale. TABEL 10.2.5. Indicii preturilor de consum, preturilor productiei industriale si salariului brut n tarile CEFTA 1996-2000 Indicii preturilor de consum 1995 s100 An/tara BG CZ HU PL RO SI SK 1996 d.n. 108.8 123.6 119.9 138.8 109.9 105.8 1997 d.n. 117.3 141.9 134.8 293.6 118.3 111.9 1998 3046.4 130.6 167.1 154.1 562.6 128.5 116.3 1999 3124.8 133.4 183.9 165.3 820.3 136.4 128.6 2000 3447.1 138.6 201.9 182 1194.9 148.5 144 Indicii preturilor productiei industriale 1995 s100 An/tara BG CZ HU PL RO SI SK 1996 d.n. 104.8 121.8 112.4 149.9 106.8 104.1 1997 3772.3 109.9 146.6 126.1 378.8 113.3 108.8 1998 3474.3 111.7 165.0 132.2 504.6 117.5 112.4 1999 3151.2 108.2 182.1 138.0 649.9 116.9 109.0 2000 3333.9 113.8 216.0 147.8 908.5 124.2 119.1 Indicii salariului nominal brut 1995 s100 An/tara BG CZ HU PL RO SI SK 1996 d.n. 118.4 120.4 127.0 154.5 115.3 113.3 1997 2267.1 130.8 147.2 155.1 305.8 128.8 128.1

1998 1999 2000

3248.8 3563.9 4219.6

143.1 155.0 165.1

174.2 202.2 229.5

179.4 201.8 227.9

478.2 696.7 1029.8

141.2 154.7 171.1

140.4 150.6 160.3

Sursa: Buletine trimestriale CESTAT 1999-2000, INS. d.n. date nedisponibile.

Din datele de mai sus, se poate aprecia n mod ferm ca efectul Balassa-Samuelson a nceput sa fie prezent nca din anul 1996 n state precum Ungaria, Republica Ceha, Polonia, Slovacia sau Slovenia. Indicii preturilor de consum, precum si cei ai salariilor brute nominale au evoluat mai dinamic dect indicii preturilor productiei industriale (purtatori ai influentei directe a preturilor mondiale si a diferentialului de productivitate intern-extern) corespunzatori acelorasi state. Pentru Romnia, dar si pentru multe dintre celelalte tari care aspira la integrare (Bulgaria, Letonia, Lituania vezi Dobrinsky (2001)), datele apar ca fiind destul de putin elocvente, fenomenul fiind evidentiat doar n ultimii trei-patru ani. Acest fapt poate fi explicat prin ntrzierea procesului de restructurare n economia Romniei, dar si prin politica de curs de schimb flotant care ne diferentiaza de majoritatea celorlalte state candidate. Pentru a verifica suplimentar instalarea efectului Balassa n economia noastra, am considerat doar datele pe ultimii ani, considernd ca dupa 1998 s-a intrat ntr-o faza reala de liberalizare si deschidere (care s-a suprapus peste al doilea val de recesiune, din nefericire, mpiedicnd demararea procesului de convergenta reala). Datele testate sunt cele legate de indicele preturilor productiei industriale si cel al preturilor de consum, de cursul de schimb si de evolutia salariilor medii sectoriale. Ele sunt prezentate n Tabelul 10.2.6. TABEL 10.2.6. Indicatori de preturi (productie, consum, salarii, curs de schimb) n sectoarele economiei Romniei (1997-2000)
Indicator/An Indicii preturilor productiei Total industriale % decembrie fata de decembrie Industrie Extractiva an anterior Industrie Prelucratoare Alimentara si bauturi Textila si produse textile Confectionarea articolelor de imbracaminte Pielarie si incaltaminte Prelucrarea titeiului, cocsificarea carbunelui si tratarea combustibililor nucleari Chimie si fibre sintetice si artificiale Prelucrarea cauciucului si a maselor plastice Metalurgie Masini si echipamente 1997 209,7 376,5 258,7 185,8 199,6 233,0 227,0 168,5 177,9 202,0 202,0 191,5 1998 119,8 98,2 124,3 123,7 129,3 200,9 129,2 85,5 112,8 116,5 114,7 143,1 1999 162,8 201,9 158,9 142,7 147,2 127,1 123,4 233,2 163,6 166,6 173,1 151,5 2000 147,9 144,2 148,9 153,5 148,4 122,0 140,0 166,6 152,7 142,2 151,7 144,1

Indicii preturilor de consum %decembrie fata de decembrie an anterior

Masini si aparate electrice Mijloace de transport rutier Energie electrica si termica, gaze si apa Total Marfuri alimentare

298,5 187,0 336,7 251,4 245,6 242,6 303,9 213,2 198,1 200,2 194,5 186,6 190,0 215,1 191,2 217,7 201,6 191,0 192,3 184,7 191,9 194,0 223,8

128,7 133,1 113,4 140,6 126,5 146,8 168,2 132,3 157,9 172,2 153,9 149,2 164,1 146,2 154,6 167,6 160,4 151,6 160,2 163,6 162,6 163,3 173,9

157,1 160,5 160,2 154,8 136,7 160,2 194,7 170,9 142,0 140,8 143,5 140,2 148,3 145,5 141,6 131,9 144,2 144,2 140,8 145,5 150,0 158,1 130,6

149,7 152,7 145,6 140,7 145,8 137,5 137,1 142,3 137,7 161,8 125,9 114,5 118,3

Marfuri nealimentare Servicii Variatia cursului de schimb mediu (decembrie fata de decembrie an anterior) Variatia anuala a salariului Total net media anuala Industrie Extractiva pentru anul 2000 decembrie la Industrie Prelucratoare decembrie Alimentara si bauturi Textila si produse textile Confectionarea articolelor de imbracaminte Pielarie si incaltaminte Prelucrarea titeiului, cocsificarea carbunelui si tratarea combustibililor nucleari Chimie si fibre sintetice si artificiale Prelucrarea cauciucului si a maselor plastice Metalurgie Masini si echipamente Masini si aparate electrice Mijloace de transport rutier Energie electrica si termica, gaze si apa

119,6 138,8 140,6 120,9 147,5 138,1 137,0 138,8 179,0

Sursa: Calcule proprii dupa datele din Buletine Statistice INS

Concluzia certa este ca, n ultimii ani (mai exact, ncepnd cu anul 1999), pe fondul unui proces de restructurare reala si ca urmare a deschiderii treptate a economiei, efectul BalassaSamuelson a nceput sa se manifeste si n economia Romniei. Nivelul consumului guvernamental Este relativ dificil de stabilit impactul exact pe care acest indicator macroeconomic l poate avea asupra cresterii economice. Datele pentru tarile membre CEFTA sunt prezentate n Tabelul 10.2.7., iar din evolutia ponderii n PIB a consumului public (guvernamental) nu rezulta concluzii certe. Tabel 10.2.7. Ponderea consumului guvernamental n PIB n tarile CEFTA, 1996-2000

Ponderea consumului public n PIB - % An/tara 1996 1997 1998 1999 2000 BG d.n. d.n. 15.54 16.35 18.21 CZ 20.57 20.60 19.68 20.31 20.27 HU 23.13 23.00 22.93 22.84 22.01 PL 17.36 17.00 16.38 16.49 16.38 RO 13.45 12.80 15.10 15.05 16.37 SI 21.22 21.47 21.20 21.15 21.75 SK 22.95 22.36 22.16 19.97 19.53

Sursa: Buletine Trimestriale Statistice CESTAT 1999-2000; INS; calcule proprii. d.n. date nedisponibile.

Astfel, doua din statele care prezinta ponderi nu foarte diferentiate, Polonia si Romnia, au avut n perioada 1996-2000 performante economice diferite, Polonia fiind probabil statul cu cel mai nalt ritm mediu de crestere, iar Romnia situndu-se, alaturi de Bulgaria, printre tarile ramase n urma n cursa convergentei. Teoria acorda statelor care au un nivel redus al consumului public sanse mai mari de dezvoltare economica n ritm accelerat. Aceasta prezumptie pare a fi legata de posibilitatea de a transfera o parte a produsului brut catre formarea bruta de capital, ridicnd problema daca nu cumva relatia directa ntre cresterea ratei acumularii (sau economisirii, alternativ) si rata de crestere economica reprezinta explicatia corelatiei inverse dintre cresterea economica si ponderea consumului guvernamental n PIB, ceea ce ar face ca introducerea celor doua ponderi ntr-o ecuatie comportamentala a cresterii sa fie o sursa de autocorelare a erorilor. O alta incertitudine este introdusa de relatia ntre ponderea consumului guvernamental n PIB si ponderea cheltuielilor bugetare n PIB. Statele care au un exercitiu fiscal mai bun dect altele, exprimat prin niveluri mai nalte ale ponderilor veniturilor si cheltuielilor bugetare n PIB, si vor permite sa mareasca n mod corespunzator consumul public, fara sa afecteze echilibrele macroeconomice n aceeasi masura cu statele n care colectarea veniturilor bugetare este deficitara, cum este cazul Romniei. Mai mult dect att, n cazul n care veniturile bugetare sunt relativ nsemnate ca pondere n produsul intern brut, exista posibilitatea ca o injectie de consum public sa poata avea efecte benefice de tip keynesian pe perioade scurte de timp. Gradul de deschidere al economiei Ponderea mai mare a exporturilor si importurilor n produsul intern brut al unui stat altfel spus, un grad de deschidere mai mare a economiei respective ofera premise cresterii economice sustenabile si accelerate, prin faptul ca permite accesul pe piata interna a progresului tehnic si know-how-ului care nsoteste n mod curent produsele comercializabile importate si

cere o calitate superioara produselor exportate. Statele candidate care au avut nca de la momentul initial al tranzitiei o deschidere mai mare au fost avantajate de nivelul competitiv ridicat al produselor lor comercializabile si de posibilitatea unei asimilari mai rapide a preturilor mondiale n sistemul de preturi national, facilitnd astfel att fenomenul de convergenta nominala, ct si pe cel de convergenta reala. n Tabelul 10.2.8. sunt prezentate aceste ponderi ale comertului exterior n PIB pentru statele CEFTA. Tabel 10.2.8. Gradul de deschidere al economiilor statelor CEFTA 1996-2000 Ponderea n PIB a comertului exterior total (exporturi plus importuri) - % An/tara BG CZ HU PL RO SI 1996 d.n. 112.13 78.80 50.44 64.71 112.11 1997 d.n. 119.81 90.96 55.65 65.42 115.41 1998 98.95 118.57 103.34 61.56 55.02 114.79 1999 96.04 123.17 108.48 58.64 62.44 109.46 2000 122.53 146.62 129.20 69.25 73.93 121.80
Sursa: Buletine Trimestriale Statistice CESTAT1999-2000; INS; d.n. date nedisponibile.

SK 128.05 131.72 133.36 128.42 149.56

Exista o particularitate intrinseca a statelor de dimensiuni mai mari (din punct de vedere teritorial sau al populatiei) de a fi mai putin deschise dect celelalte tari n raport cu piata internationala (cazurile Poloniei sau Romniei, ntre statele candidate). Acest fenomen mpiedica cuantificarea exacta si unica a impactului acestui indicator asupra ratei de crestere economica. Totusi, relatia directa ntre cresterea gradului de deschidere si accelerarea ratei de crestere economica nu poate fi combatuta prin analize empirice, iar evolutia prezentata n Tabelul 10.2.8. demonstreaza ca economia Romniei a avut de surmontat un handicap suplimentar n perioada de declin 1996-1999, pe parcursul careia gradul de deschidere a stagnat (chiar s-a situat ntr-un declin usor), prin comparatie cu evolutia sa n celelalte state aflate n cursa integrarii europene si n procesul de convergenta catre niveluri ale PIB mai apropiate de media Uniunii Europene. Alti indicatori ai convergentei reale Conform majoritatii studiilor empirice legate de procesul de convergenta reala, calitatea institutionala constituie un factor de influenta prioritar n determinarea accelerarii cresterii economice. Existenta unui mediu de afaceri concurential si bine structurat, care sa fie catalizat de o functionare eficienta a statului n sensul corectarii unor imperfectiuni potentiale ale pietei, va impulsiona cresterea economica, va consolida procesul de restructurare economica si va permite atingerea mai rapida a convergentei, prin alinierea structurilor economice (cvasi-similaritatea structurala este una dintre conditiile convergentei). Obiectivele descrise mai sus nu pot fi atinse n lipsa unui sistem financiar-bancar matur si functionnd dupa principiile pietei concurentiale, fara bariere multiple n calea transferurilor de capital si dispunnd de instrumentele financiare

existente pe pietele de capital dezvoltate. De asemenea, ele presupun existenta unui sistem legislativ nchegat, bazat pe delimitarea clara a drepturilor de proprietate. Consistenta institutionala are avantajul suplimentar de a face economia atractiva pentru capitalul strain (crend fluxuri de investitii straine catre economia respectiva), ceea ce pe termen lung va creste att rata investitionala, n mod direct, ct si calitatea stocului de factori de productie, transformndu-se n factor de crestere al productivitatii totale, implicit n premise de crestere economica sustinuta. Legatura dintre convergenta reala si cea nominala este dependenta de evolutia cursului de schimb real. Nu se poate concepe convergenta nominala si reala fara o apreciere n termeni reali a cursului de schimb, care sa permita o reducere treptata a decalajului ntre expresia nominala a produsului intern brut pe locuitor si cea calculata pe baza puterii de cumparare. De cele mai multe ori nsa, constrngeri pe partea economiei reale conduc la imposibilitatea impunerii unei politici de apreciere reala a cursului de schimb, ceea ce alimenteaza cercul vicios al cresterii economice mediocre. Deficitele macroeconomice, de multe ori duble (bugetar si de cont curent), daca nu pot fi finantate prin influxuri de capital strain natural (ISD sau alte transferuri pe termen lung), vor necesita politici de depreciere reala destinate diminuarii macar a deficitului de cont curent. Acesta a fost cazul Romniei pe toata perioada tranzitiei (cu mici momente de relaxare), iar solutia pentru a scapa de constrngerea externa pe termen scurt si mediu nu poate fi dect accelerarea procesului de privatizare si atragerea de investitii straine (Lazea, 2001). Ca urmare, apare din nou drept imperativa realizarea consolidarii institutionale, reducerea drastica a procesului inflationist si coroborarea politicilor macro n sensul cresterii credibilitatii externe si interne, pentru a putea spera ca Romnia sa intre n fine pe calea sigura a convergentei reale.

3. Convergenta institutionala sau alinierea la standarde

3.1. De ce, cum si cnd n Uniunea Europeana? De mai bine de un deceniu eforturile de rennodare a destinului european al Romniei, desi caracterizate de continuitate, au avut fluctuatii accentuate de la o etapa la alta, sugernd o atitudine ezitantan raport cu obiectivele pregatirii pentru aderarea la Uniunea Europeana. Procentele de 85% 90% prin care populatia si-a exprimat aprobarea pentru aderarea la Uniunea Europeana au confirmat statutul de ignoranti ai integrarii europene nu numai la nivelul cetatenilor obisnuiti, dar si n sectoare ale societatii care ar fi trebuit sa joace un rol activ n clarificarea raspunsurilor la ntrebari fundamentale: de ce, cum sicnd trebuie sa devina Romnia stat membru al Uniunii Europene?, lipsind de directie si sens eforturi trecute si prezente care nu sunt de neglijat. n general, autoritatile au pierdut initiativa si controlul campaniei de comunicare n favoarea euro-scepticilor locali. Datorita, am putea spune, obsesiei nationale de a mbunatati imaginea Romniei n exterior, practic, cu exceptia unor parti ale administratiei, necesitatea, obiectivele si consecintele aderarii la Uniunea Europeana nu au constituit elemente de un interes real pentru largi paturi ale societatii romnesti. Totusi, s-a facut referire la sacrificiile pe termen scurt, mediu si lung pe care le vor face romnii att n perioada de pre-aderare, ct si dupa aderarea la Uniunea Europeana. Dualitatea perioadei analizate, adica de pre-aderare la Uniunea Europeana si care se suprapune n mod esential cu perioada tranzitiei la o societate democratica si o economie functionala de piata a fost uitata, ignornd faptul ca tranzitia, cu toate implicatiile sale, este un proces obiectiv, independent de optiunea pentru aderare. De aici si ideea, de altfel preluata dintr-un alt context geografic si istoric, ca mai nti este necesara dezvoltarea si apoi integrarea. Istoria ultimilor zece ani ne-a aratat ca acestea sunt tinte greu de atins. De aceea mai multa atentie acordata pregatirilor pentru aderarea la Uniunea Europeana ar fi fost sansa procurarii resurselor pentru dezvoltare, adica dezvoltarea (de tip catch-up) prin integrare. Criteriile de aderare stabilite la Copenhaga (1993) si Madrid (1995) n cadrul reuniunilor Consiliului European indica clar integrarea obiectivelor tranzitiei cu cele ale aderarii. Astfel, o societate democratica, un stat de drept si respectarea drepturilor omului sunt att cerinte ale criteriului politic de aderare, ct si obiective ale tranzitiei. O economie de piata functionala si capabila sa faca fata presiunilor concurentiale este, de asemenea, un obiectiv comun celor doua procese, cum de altfel o administratie performanta (care sa nu produca legi incoerente si sa nu creeze haos legislativ) are acelasi caracter bivalent. Armonizarea legislatiei autohtone cu cea comunitara si crearea capacitatii de a aplica acest acquis este o prelungire a procesului de reforma economica si administrativa, rezultnd o abordare mai rafinata n promovarea cresterii competitivitatii economice si, implicit, n mbunatatirea accesului pe pietele externe, cu conditia identificarii avantajelor competitive ale Romniei. Altfel spus, cele doua procese nu reprezinta alternative n procesul de dezvoltare politica, economica si sociala, obiectivul generic al aderarii la Uniunea Europeana integrnd organic obiectivele tranzitiei si prin aceastaprobndu-si caracterul larg cuprinzator.

n realitate, din cauza constrngerilor financiare pe termen scurt, guvernele succesive de dupa 1990 au promovat primordialitatea relatiilor cu institutiile financiare internationale, ceea ce, combinat cu incapacitatea administrativa de planificare strategica au lipsit de obiective si orizonturi clare pe termen mediu si lung procesul de reforma si dezvoltare economica din Romnia. Relatiile cu Banca Mondiala si Fondul Monetar International au fost de natura contractuala, nedepasind abordarile pe termen scurt. n schimb, la doi ani dupa intrarea n functiune a Acordului de Asociere, Uniunea Europeana a oferit unparteneriat pe termen scurt, mediu si lung, cu obiective si prioritati clare. Totusi, nu este mai putin adevarat ca n aceasta perioada, Romnia a facut eforturi serioase, chiar daca nu suficient de coerente si profunde, pe directia pregatirii pentru aderare. Ele tin mai ales de finantarea deficitului balantei comerciale nregistrat n relatiile cu statele membre ale Uniunii Europene n mod constant de-a lungul perioadei acoperite de Acordul de Asociere la Uniunea Europeana. Acelasi lucru l putem mentiona si n cazul deficitului bugetar, n conditiile n care componenta de constructie institutionala, parte esentiala n programul agreat cu Uniunea Europeana, a solicitat tot mai importante resurse de la an la an. Au existat opinii chiar printre liderii politici ai Uniunii Europene potrivit carora standardele aderarii au fost plasate mult prea sus pentru statele din Europa Centrala si de Est, crend pericolul prelungirii dincolo de limite realiste a perioadei de pre-aderare si accentund astfel dependenta culturala de un sistem de dezvoltare bazat pe asistenta comunitara. Interesele de natura geo-politica si geo-strategica ale Uniunii Europene impun si ele o ntindere decenta a perioadei de pre-aderare. n ultima vreme, exista destule opinii printre aceiasi politicieni care ar viza mai degraba amnarea primului val de la aderarea la Uniunea Europeana, pornind de la faptul ca marea majoritate a statelor asociate din primul val nu sunt totusi pregatite pentru aderare, precum si de la faptul ca Uniunea Europeana nu este ea nsasi pregatita, nici institutional si nici financiar, sa-i primeasca pe toti cei nominalizati n raportul Comisiei Europene pentru a adera n 2004, fapte ce reprezinta evidente greu de contestat. Ne-am putea imagina si un posibil scenariu referitor la cum va arata procesul extinderii Uniunii Europene dupa aderarea unui prim val: comisarul pentru extindere primeste alte nsarcinari, problemele largirii fiind tratate n continuare la nivelul unui sef de unitate din cadrul Comisiei Europene, Directia Generala Largire urmnd a fi dislocata si ea. Importanta relativa a procesului se diminueaza considerabil nu doar la nivelul administratiilor aflate de cele doua parti ale baricadei, dar si la nivelul mass-media si al opiniei publice. Nu numai ca va scadea presiunea externa asupra unei administratii nationale obisnuita sa-si contabilizeze cele mai bune performante atunci cnd primeste socuri externe, dar exista sanse sa ne aliniem tot mai mult la realitatile Europei de Sud si Sud-Est, unde de altfel ni s-a si sugerat ca ne-ar fi locul prin Pactul de Stabilitate pentru zona amintita. Si atunci ar fi interesant de auzit ce vor spune cei care astazi formeaza corul national al euro-scepticilor si care cred ca nici n 2004, dar nici n 2007 Romnia

nu va fi pregatita sa adere la Uniunea Europeana, fara macar a putea invoca analize ct de ct serioase n acest sens. Putem pierde cel mai important tren al istoriei viitorilor o suta de ani? si la 1859 si la 1918, oamenii politici autohtoni au fost capabili sa explice nu doar administratiei si poporului, dar si partenerilor din strainatate ca uneori unu si cu unu nu fac doi. n anul 2000, Romnia a nceput negocierile de aderare, va beneficia anual de o asistenta comunitara de cinci ori mai mare dect n trecut, are o strategie de reforma economica pe termen mediu si va trebui sa intre n faza decisiva a reformei administratiei publice. Asistenta comunitara s-ar putea dubla imediat dupa aderarea unor state asociate din primul val (n cazul n care ar exista mai multe valuri de aderare), care vor beneficia, n noua calitate de stat membru, de sprijin prin fondurile structurale, crend, pe de alta parte, noi disponibilitati de finantare, prin redistribuire, pentru statele asociate aflate nca n negocieri. Va proba Romnia capacitatea de a absorbi toate aceste fonduri dupa regulile europene? Va reusi Romnia sa-si identifice n detaliu si sa-si prezerve interesul national pe parcursul negocierilor? Iata marile provocari cu care se vor confrunta n anii ce vin clasa politica si administratia nationala. Drept urmare, ne vom referi, n subcapitolele urmatoare, la situatia curenta a stadiului negocierilor dintre Romnia si Uniunea Europeana privind aderarea tarii noastre, precum si la situatia asistentei externe acordate Romniei corelata cu analizarea capacitatii de absorbtie a programelor si fondurilor respective. Negocierile si aderarea nu sunt un joc cu suma nula. Simplificnd, exercitiul negocierilor este un joc strategic, cu o functie obiectiv complexa n care pornim de la premisa ca avantajele pe care le dobndeste Romnia sau alt stat asociat prin intrarea n Piata Interna, nu se transforma automat n pierderi pentru celelalte state membre. Un astfel de joc care are la baza avantajele competitive ale natiunilor este unul din care fiecare cstiga ceva. Jocurile tactice sectoriale trebuie reglate n asa fel nct jucatorul, Romnia n cazul de fata, sa cstige n domeniile n care si-a identificat avantaje competitive, cednd uneori n celelalte domenii. Daca am pleca de la unele puncte de vedere exprimate de politicienii europeni, viitoarea Uniune, formata din 27 de state membre, ar putea fi una stratificata n cercuri concentrice, generate de diversitatea economica si culturala a acestora. Nucleul dur l va constitui Uniunea Economica si Monetara, Romnia putndu-se plasa la momentul aderarii pe cercul exterior al statelor membre, incluse pe baza negocierii unor importante derogari, n raport cu criteriile de aderare. Astfel, Romnia va beneficia nu numai de fonduri intra-comunitare de cteva ori mai mari dect cele de pna la momentul aderarii, dar si de sinergia sistemului din care va face parte si de sansa de a fi parte la deciziile politice ce se vor lua la nivelul institutiilor comunitare. Statutul de tara membra a Uniunii Europene va putea reprezenta garantia necesara pentru atragerea si valorificarea investitiilor straine, care ar putea juca un rol important n ajustarea structurala a economiei romnesti. Deocamdata, administratia nationala a fost luata pe nepregatite de aceasta varianta, genernd pentru prima data o teama reala fata de momentul aderarii. Una din cauze consta n faptul ca se exacerbeaza importanta criteriului economic, acesta si adesea ntregul set de criterii de aderare fiind substituiti, n ntelegerea multora, cu performanta economica (crestere

economica, PIB pe locuitor, etc.). Astfel, devine imposibila o analiza realista referitoare la ponderea criteriului economic n balanta resurselor angajate n acest proces. Atingerea criteriilor de convergenta economica si complementaritatea structurala necesita, orice scenarii am lua n calcul, perioade exagerate de pre-aderare (ntre 15 si 25 de ani). In schimb, concentrarea vointei politice si a resurselor pe crearea unei administratii moderne ar permite ndeplinirea n buna masura a criteriului al treilea (capacitatea de a transpune si implementa acquis-ul comunitar) ntro perioada de timp rezonabila, probabil pna n 2005. Totodata, greu ne putem imagina o economie de piata functionala, capabila sa faca fata presiunilor concurentiale fara o administratie performanta care sa produca o legislatie coerenta si sa supravegheze aplicarea acesteia.

3. 2. Analiza asistentei economice externe acordate Romniei Pozitia relativa a Romniei n cadrul asistentei pentru pre-aderare (Uniunea Europeana + institutiile financiare internationale) Pentru perioada analizata, Romniei i-a revenit 9,46% din totalul asistentei acordate zonei, fata de 35,21% ct i-a revenit Poloniei, 14,62% - Ungariei si 4,6% - Bulgariei. Din totalul asistentei nerambursabile, Romniei i-a revenit n aceeasi perioada doar 4,7%, fata de 45,05%, ct i-a revenit Poloniei, 4,23% - Ungariei, 3,67% - Albaniei si 3,08% Bulgariei. Avnd n vedere ca populatia Romniei reprezinta mai mult dect dublul oricareia dintre celelalte tari, cu exceptia Poloniei, asistenta nerambursabila pe locuitor ofera, ca indicator de analiza, o situatie si mai dramatica (52 Euro/cap de locuitor pentru perioada analizata). Elemente interesante sunt relevate si de analiza pozitiei Romniei n contextul ajutorului oferit de diferiti donatori din grupul avut n vedere. Astfel, n ceea ce priveste asistenta nerambursabila, cel mai important donator al zonei este Uniunea Europeana, prin programul Phare. Datele disponibile acopera perioada 1990-1999, si ele indica o proportie de 16,1% care revine Romniei din totalul fondurilor alocate, la o proportie a populatiei sale n zona de 21,5%, n timp ce Ungariei i-au revenit 15,2% din fondurile Phare, la o pondere a populatiei de numai 9,8%, iar Bulgariei 12% din fonduri, fata de o pondere a populatiei de 8%. Semnificativa este si pozitia relativa a Romniei, raportata la aceeasi perioada, n functie de tipul de asistenta acordata. Intr-adevar, daca media proportiei finantarii de investitii din asistenta totala (rambursabila si nerambursabila) n zona este de 16,72%, n cazul Romniei aceasta proportie se ridica la 57,91%. La aceasta se adauga si faptul ca, n termeni procentuali, asistenta tehnica sectoriala a fost de 70 de ori mai scazuta n cazul Romniei fata de media zonei, iar programele de formare profesionala, tot n termeni procentuali au reprezentat de patru ori mai putin. n aceste conditii, comparatiile n termeni absoluti ar deveni ridicole. Aceste cifre reliefeaza n mod clar o directionare diferita a asistentei externe, confirmnd decalajul pe calea reformei dintre Romnia si majoritatea tarilor din zona.

Corelat cu datele precedente, relevanta este si situatia sprijinului oferit prin programe de asistenta inter-guvernamentale pentru promovarea investitiilor (asistenta tehnica, programe de extindere pe anumite piete, training in marketing, etc.). Daca media zonei este de circa 4% din totalul asistentei acordate, n cazul Romniei aceasta se reduce la numai 0,8%. Se contureaza astfel nca una din cauzele pentru care volumul investitiilor productive, n general, si cel al investitiilor straine directe, n special, este asa de redus n cazul Romniei. n cadrul alocarilor Phare multianuale, pentru perioada 1995-1999, Romniei i-au fost alocate 550 milioane Euro, ceea ce nseamna circa 24 Euro/cap de locuitor, reprezentnd valoarea cea mai scazuta a acestui indicator ntre cele 13 state beneficiare. Dezagregarea asistentei Phare acordate Romniei, dupa destinatie, poate fi urmarita n Figura 10.1.

Romnia este, totodata, singurul stat asociat la Uniunea Europeana care nu a participat la programele de cooperare transfrontaliera CBC-Phare-Interreg, neavnd granite comune cu vreunul dintre statele membre ale Uniunii Europene. n mod logic se pune ntrebarea: de ce Romnia are o situatie defavorabila legata de pozitia ei relativa n zona privitor la fondurile alocate prin programele de asistenta G24? Explicatia uzuala, legata de lipsa unei capacitati de absorbtie adecvate a fondurilor, nu este nici pe departe acoperitoare. Mai mult, ea este contrazisa n mod clar de indicatorul ratei de contractare a fondurilor Phare, n cazul caruia Romnia s-a aflat permanent n primul pluton, cu rate care au depasit uneori 70%.

Ce-i drept, obtinerea acestor cote nalte ale ratei de contractare s-a datorat si structurii programelor de asistenta, care n primii ani a fost dominata de programe de ajutor umanitar si de urgenta. De aceea, probabil ca o alta componenta a explicatiei privind nivelul redus al alocarilor pentru Romnia trebuie cutata n zona intereselor economice si politice ale donatorilor, inclusiv a perceptiei acestora asupra obiectivelor si modului cum evolueaza procesul de reforma ntr-o tara, a carei imagine mai este nca dominata de problema copiilor handicapati, de amintirea invaziilor minerilor n Bucuresti, combinata cu rezultatele modeste ale actiunilor de lobby si interesul economic nerelevant al donatorilor fata de Romnia. Din pacate si o serie de alti factori perturbatori au impietat buna derulare a proiectelor, printre ei putnd mentiona: a. Necorelarea programarii implementarii proiectelor cu calendarul adoptarii de catre Parlament sau Guvern a reglementarilor legale anticipate cu donatorul ca o preconditie la derularea proiectelor cu continut preponderent de reforma institutionala si economica (e.g. votarea de catre Parlament a Legii Cadastrului, a Legii Mediului; adoptarea de catre Guvern a hotarrilor privind restructurarea ROMCEREAL si nfiintarea Fundatiei pentru gestionarea fondului Postprivatizare); b. Conferirea de catre institutiile beneficiare a unui rol marginal proiectelor de asistenta n contextul preocuparilor lor generale privind programul de reforma, acestea nefiind suficient preocupate de "institutionalizarea" lor, respectiv integrarea acestora n procesul de reforma ca atare. In multe cazuri, unitatile de coordonare din ministere si alte institutii beneficiare au personal redus ca numar si insuficient calificat, uneori chiar si in ceea ce priveste cunostintele de limbi straine; c. Schimbarea procedurilor Phare, la care se adauga si schimbarea prea frecventa a responsabililor de sectoare din cadrul Comisiei Europene, ceea ce a condus la mari ntrzieri n aprobarea programelor de lucru; d. Insuficienta cunoastere a mecanismelor si procedurilor Phare de catre reprezentantii institutiilor beneficiare; e. Lipsa de exigenta din partea beneficiarilor, att n procesul de selectare a consultantilor straini, ct si la avizarea rezultatelor muncii lor; f. Insuficienta transparenta n aplicarea procedurilor si utilizarea fondurilor; g. Flexibilitatea redusa manifestata de serviciile Phare fata de conditiile n continua schimbare ale implementarii proiectelor, datorate evolutiilor rapide si nu ntotdeauna previzibile n planul reformei din perioada de tranzitie;

h. Neutilizarea fondurilor alocate conform calendarului stabilit prin Memorandumurile de Finantare i. Necorelarea cadrului legislativ intern, aferent derularii programelor de asistenta cu obiectivele acesteia, felul n care unii functionari din ministere interpreteaza aceste reglementari, blocnd adesea derularea programelor. Insusi cadrul legislativ existent a fost creat n multe cazuri pe baze ad-hoc, impunndu-se perfectionari ulterioare. Situatia se datoreaza att pozitiei refractare a unor institutii romnesti, ct si atitudinii unora dintre donatori.

Unul dintre cei mai importanti indicatori sintetici legati de utilizarea asistentei externe pentru sprijinirea procesului de reforma este capacitatea de absorbtie a Romniei, care este data de o combinatie de factori: a. existenta unui cadru institutional si legislativ adecvat (capacitatea de planificare strategica, sistemul bancar, rata inflatiei, cursul de schimb, reglementarile privind regimul de taxe si impozite), si capacitatea lui de a favoriza utilizarea mai rapida a acestor fonduri; b. institutionalizarea proiectelor de asistenta pentru asigurarea convergentei (integrarii) lor cu strategia nationala de reforma economica si sociala; c. capacitatea de negociere a beneficiarului; d. birocratia (procedurile) donatorului/beneficiarului; e. gradul relativ de coordonare; f. managementul asistentei (calitatea si cantitatea resurselor umane implicate, capacitatea de realocare operativa a fondurilor, dotarea cu echipamente);

g. gradul de acceptare a unui cost intern al asistentei (prevederea n bugetul statului a cheltuielilor de gestionare si de cofinantare) etc. Combinarea tuturor acestor factori pentru a obtine o crestere cantitativa si calitativa a procesului de absorbtie a fondurilor a fost, trebuie sa recunoastem, un exercitiu dificil pentru Romnia perioadei de tranzitie. Ceea ce ar mai fi de adaugat este si faptul ca marile nempliniri ale perioadei de tranzitie parcurse, nu pot fi puse n seama programelor de asistenta externa ntruct, cruciale, dupa noi, sunt vointa politica si capacitatea institutionala la nivelul beneficiarului. Structura asistentei. n perioada analizata, structura asistentei comunitare primite de Romnia a reflectat n mod consistent modelul destinat tarilor n curs de dezvoltare, fiind caracterizata de predominanta consistenta a ajutoarelor umanitare si de urgenta si a ajutorului pentru dezvoltare n domeniul infrastructurii de baza a economiei. n mod surprinzator, n anul 1996 aprox. 6,11% din asistenta este clasificata ca ajutor alimentar.

n interiorul acestor domenii ntlnim, n continuare, o structura nefavorabila. Astfel, asistenta pentru protectia mediului si securitate nucleara nu reprezinta dect 1,04%. Agricultura este, de asemenea, neglijata, beneficiind de numai 0,73%. Totodata, sectorul bancar, comertul si turismul n-au obtinut dect 0,55% din aceasta suma, oferind nca o explicatie a neputintei acestor sectoare de a ajuta economia sa reia cresterea economica. Constatam, n acelasi timp, ca asistenta pentru ajustarea structurala s-a blocat la 0,08% din asistenta primita, completnd imaginea legata de stagnarea n domeniul reformelor structurale. Pe acest fond, nu este surprinzator faptul ca infrastructura sociala si serviciile s-au bucurat de doar 3,37 din suma totala, cu sanatatea (0,26%) si reforma administratiei publice (0,55%) n pozitii total inferioare unor sectoare, cum ar fi transporturile (14,35%) si energia (6,78%). In sfrsit, asistenta pentru dezvoltarea societatii civile si a democratiei n-a reprezentat dect 0,13% din total. Explicatia acestei structuri sectoriale defavorabile accelerarii procesului de reforma consta att n inexistenta sau neacceptarea de catre donatori a programelor de reforma n sectoarele defavorizate, ct si n ncetineala cu care s-au utilizat fondurile alocate acestor sectoare n anii anteriori. Cu un volum anual care nu a depasit uzual 1% din Produsul Intern Brut al Romniei, asistenta comunitara singura nu a putut produce efecte majore asupra procesului de reforma si dezvoltare economica si sociala. Important este nu att aspectul cantitativ, ci cel calitativ, asistenta externa jucnd adesea rolul de catalizator n lansarea si derularea proceselor asistate. Programele de asistenta externa derulate n perioada 1990-2000, alaturi de efortul sau propriu, nu au reusit sa plaseze Romnia pe o traiectorie favorabila n procesul de edificare a economiei de piata, de asigurare a stabilitatii macroeconomice si a cresterii economice durabile si, implicit, nici pe calea integrarii europene. Rapoartele periodice date publicitatii de Comisia Europeana n ultimii trei ani concluzioneaza ca Romnia nu este pregatita sa finalizeze negocierile de aderare ntr-un viitor previzibil, mentionnd situatia economica grava si lipsa de progres n domeniul reformei administratiei publice ca fiind marile handicapuri ale Romniei n raport cu cerintele aderarii la Uniunea Europeana. S-a ncercat sa se integreze pozitiile si directiile de actiune mentionate n documentele de baza pentru relatia cu Uniunea Europeana: Acordul European, Strategia de pre-aderare ntarita (relansata la summit-ul de la Luxemburg din decembrie 1997), Parteneriatul de Aderare si Programul National de Aderare a Romniei la Uniunea Europeana. Traducerea n viata a prevederilor acestor elaborate, cel putin n cazul ultimelor doua este serios restrictionata att din ratiuni care tin de modul n care au fost concepute si lansate, ct din motive legate de capacitatea limitata a Romniei de a identifica si utiliza resursele necesare punerii lor n opera.

Altfel spus, impedimentele sunt att de natura externa, identificate n relatia cu Uniunea Europeana, ct si interne si care tin de starea actuala economica si administrativa a Romniei. Incercam n continuare sa identificam acesti factori de limitare a prioritatilor si actiunilor prevazute n cele doua programe. Inconsistenta Comisiei Europene n colerarea obiectivelor programelor de asistenta comunitara cu obiectivele pe termen lung ale procesului de aderare Propunerile din Agenda 2000 si prevederile Parteneriatului de Aderare au prins administratiile statelor asociate nepregatite pentru ceea ce urma. Parteneriatul de Aderare care este un exelent instrument de monitorizare plaseaza guvernele beneficiare ntr-o pozitie pasiva, ngradind capacitatea lor de creatie n materie de pregatire pentru aderare. Documentul ntareste convingerea ca distinctia dintre largirea UE si aderarea la UE nu este necesara din punct de vedere comunitar. O viziune pe termen lung ar fi presupus folosirea asistentei PHARE, de exemplu, n sensul canalizarii nca de la nceput pe obiectivele pregatirii pentru aderare cu deosebire pentru reforma administratiei publice n tarile candidate pentru ca momentul iulie 1997 (lansarea Agendei 2000) sa gaseasca aceste state n situatia de a reactiona prompt si constructiv la propunerile Comisiei Europene. n realitate asistenta PHARE s-a distribuit dupa principiul ajutorului pentru dezvoltare practicat n tarile n dezvoltare. Astfel, Romnia s-a trezit n toamna anului 1997 n situatia de a elabora un program amplu, complex si precis pe termen scurt si mediu de pregatire pentru aderare, avnd la baza prioritatile din Parteneriatul de Aderare, implicnd o administratie n care planificarea pe termen mediu si lung reprezenta o necunoscuta. Astfel, desi formal, negocierile, de exemplu, au fost pregatite prin lansarea exercitiului de screening (evaluarea analitica a gradului de armonizare legislativa cu acquis-ul comunitar), pe fond ele au suferit si sufera din cauza deficientelor administratiilor din statele asociate privind capacitatea de planificare strategica (inclusiv bugetul de stat calculat pe obiective si programe, cu alocari multianuale), de monitorizare si evaluare a programelor si proceselor. Tot din aceleasi cauze sunt afectate si capacitatea de absorbtie a fondurilor comunitare, care ntre timp si-au marit volumul de cteva ori corespunzator perioadei de pre-aderare avansata, ct si capacitatea de constructie institutionala de care depinde modul n care se va aplica acquis-ul comunitar n aceste tari. Incapacitatea administrativa si profesionala a institutiilor romnesti implicate n proces n Romnia, reforma administratiei publice nu a fost o prioritate. Functionarii publici nau parcurs un program coerent de formare profesionala si nu exista preocupare la nivelul decidentilor politici pentru lansarea unui program de formare continua. Pe lnga o serie de

functionari vechi, tributari nca vechilor mentalitati centraliste, n institutiile publice au fost angajati noi specialisti, pe baza de afinitati politice. Situarea performantelor administratiei sub standardele cerute de un astfel de proces este sistematic subliniata n rapoartele Comisiei Europene. Cauzele de fond rezida n lipsa de vointa politica pentru implementarea reformei administratiei publice, cu deosebire pe componentele ei legate de selectia, salarizarea, stimulentele, formarea si cariera functionarilor publici. Eterogenitatea sub aspectul profesiunii de baza si calitatea resurselor livrate administratiei publice de sistemul educational national aflat n vadita dificultate n ultimii zece ani continua sa afecteze acest domeniu cheie. Abordarea sistemica, analiza cost/beneficiu, planificarea strategica etc., instrumente de baza n elaborarea politicilor si evaluarea rezultatelor, implementarii acestora, sunt rara avis n administratia publica. Este evident ca n plan mai general, una dintre marile erori strategice ale perioadei analizate o constituie ignorarea necesitatii de a investi cu precadere n dezvoltarea resursei umane. Consecintele nefavorabile nu vor fi resimtite n prezent sau pe termen scurt, ci mai ales pe termen lung, inclusiv dupa aderarea la Uniunea Europeana. Este bine sa ne reamintim ca Irlanda, care reprezinta cel mai elocvent exemplu de utilizare eficienta a fondurilor comunitare, a investit direct sau indirect n ultimii 15 ani aprox.65% din aceste fonduri n educarea si dezvoltarea resursei umane. * n acest context Programul National de aderare la Uniunea Europeana nu a reusit sa fie, din pacate, dect o juxtapunere de propuneri sectoriale extensive privind reforma economica si armonizarea legislativa, cu serioase necorelari de calendar si dezechilibrat sub aspectul potentialelor resurse financiare necesare pentru a-l implementa. El suferea, de asemenea, n ceea ce priveste metodologia de elaborare si mecanismele de implementare.

4. Analiza documentelor de pozitie ale Romaniei n negocierile cu UE prin prisma convergentei n procesul de pre-aderare.

4. 1. Introducere n urma Consiliului European de Helsinki (decembrie 1999) statele membre ale UE au decis deschiderea negocierilor de aderare cu Romnia. Procesul de negociere n sine a inceput pe 15 februarie 2000. Negocierile se desfasoara n sesiuni bilaterale, ntre statele membre si fiecare stat candidat. Pentru facilitarea procesului, acquis-ul a fost mpartit in 31 de capitole de negocieri. Pentru fiecare dintre aceste capitole, Romnia este asteptata sa propuna pozitia sa oficiala fata de acquis-ul din domeniul respectiv. n general, documentele de pozitie propuse de tara noastra trebuie sa ofere informtii cu privire la gradul de preluare si implementare a acquis-ului, la institutiile care au competenta aplicarii acestuia, la problemele eventuale care exista n aplicarea completa a acquis-ului, precum si la strategia de depasire a acestor probleme. Documentele de pozitie nu se prezinta toate odata, ci progresiv, esalonat n functie de itinerarul sugerat de catre Comisia Europeana. Etapele de desfasurare a negocierilor pentru fiecare capitol sunt pe rnd: propunerea documentelor de pozitie, deschiderea efectiva a negocierilor si in final nchiderea provizorie a capitolului respectiv n momentul n care se ajunge la un acord ntre cele doua parti. De abia dupa nchiderea tuturor celor 31 de capitole de negocieri se poate trece la redactarea unui posibil tratat de aderare. Conditiile puse de Uniunea Europeana n cadrul procesului de negociere, exprimate prin intermediul pozitiilor comune, reprezinta o alta fateta a criteriilor de convergenta stabilite n cadrul Consiliului European de la Copenhaga din 1993. Daca cele trei criterii preliminare de convergenta, politic, economic si juridic, la care s-a adaugat cel administrativ n urma Consiliului European de la Madrid (1995), reprezinta vointa politica a UE de a continua procesul de extindere, procesul de negociere se ocupa de detaliile tehnice menite sa asigure convergenta ntre tarile candidate si statele membre. Prin analiza procesului de negociere al Romniei cu Uniunea Europeana, se poate estima gradul de convergenta sectoriala a tarii noastre. Dat fiind faptul ca documentele de pozitie sunt angajamente tehnice si politice ale Romniei n vederea indeplinirii conditiilor de aderare impuse de UE, o analiza a acestora ne poate oferi o imagine asupra situatiei n care se afla tara noastra n procesul de convergenta.

Pna la ora actuala (decembrie 2001) Romnia a nchis provizoriu 9 capitole de negociere si a deschis negocierile la alte 8 capitole (vezi Anexa I). Prin urmare pna n prezent au intrat n procesul oficial de negociere 17 de documente de pozitie. Unele din aceste documente au fost revizuite pentru a se conforma pozitiilor comune, iar altele au fost completate de documente complementare, redactate n urma solicitarilor UE. 4.2. Metodologie, limitari si premize de lucru. Din punct de vedere al finalitatii procesului de negociere doar in cazul capitolelor nchise provizoriu documentele de pozitie reflecta n mod obiectiv corelarea obligatiilor asumate de Romnia n procesul de aderare cu pozitia comuna exprimata de Uniunea Europeana. Totusi analiza n plus a documentelor de pozitie deschise este de asemenea folositoare ntruct acestea reprezinta pozitii oficiale unilaterale din partea tarii noastre provenite din constientizarea problemelor legate de necesitatea adoptarii acquis-ului si respectiv a convergentei cu statele membre UE. Mai mult, prin acceptarea spre deschidere a capitolelor de negociere, Uniunea Europeana arata ca pozitiile exprimate de tara noastra sunt realiste si demne de luat n seama la masa negocierilor. Prin urmare, analiza de fata va lua n considerare documentele de pozitie att pentru capitolele nchise ct si pentru cele deschise pna n luna decembrie 2001. Documentele care nu au primit nca girul UE, macar sub forma acceptarii spre deschidere nu vor face asadar obiectul studiului nostru. Analiza ce urmeaza este departe de a fi exhaustiva; limitarile sunt date de selectia mai mult sau mai putin obiectiva a aspectelor considerate mai importante din cadrul problematicii fiecarui capitol pentru a se pozitiona Romnia n procesul de armonizare si convergenta. Totusi utilitatea unei astfel de analize este certa, ea permitnd identificarea punctelor fierbinti, care necesita eforturi de convergenta din partea tarii noastre. Ca instrumentar de lucru, vom folosi documentele propriu-zise de pozitie, Programul Economic de Pre-aderare reprezentand angajamentele la nivel agregat ale Guvernului Romniei n procesul de aderare, precum si ultimul Raport de tara al Comisiei Europene (noiemebrie 2001) n care sunt prezentate opiniile Comisiei n ceea ce priveste progresul tarii noastre n aderarea la UE. Metodologia folosita este de tip Early Warning, n sensul n care vor fi scoase n evidenta cu precadere diferentele de convergenta si nu se va insista pe progresul Romaniei ca atare.

4.3. Analiza documentelor de pozitie A. Capitole nchise provizoriu Pescuitul (8[1]) Sectorul piscicol este n declin n tara noastra n principal datorita cresterii costurilor de productie si a mbatrnirii flotei de pescuit (55.% din vase au o vechime ntre 16-25 ani). n

aceste conditii Romnia si propune sa stopeze aceasta tendinta negativa prin mentinerea unui nivel minim al exploatarii resurselor piscicole de pe platforma continentala a Marii Negre. n conditiile aderarii la UE, Romnia doreste sa si pastreze nivelul curent de acces la resursele piscicole din Marea Neagra. Prin nchiderea provizorie a capitolului de negociere, Romnia a obtinut acordul temporar al UE n aceasta privinta. Romnia are n vedere o sustinere mai intensa de catre stat a sectorului piscicol n urmatorii 3 ani, urmata de o reducere a implicarii statului n momentul aderarii. Printre masurile luate se numara scutirea de plata a accizelor si TVA pentru combustibilii destinati vaselor petroliere. ncepand cu 2002 statul romn va demara un program de modernizare a vaselor existente si de achizitionare a noi vase de pescuit. Romnia se angajeaza sa renunte la aceste forme de ajutor de stat n momentul aderarii la UE. Dupa aderarea la UE, Romnia conteaza pe sprijinul UE n forma unui procentaj din fondul structural FIFG[2], bazat pe alcatuirea unui plan multianual de dezvoltare a sectorului national de pescuit. Dreptul societatilor comerciale (5) Legislatia privind societatile comerciale se afla n prezent ntr-un proces de mbunatatire n vederea armonizarii cu acquis-ul comunitar. Printre amendamentele ce se vor aduce legilor deja existente[3]sunt cele legate de necesitatea divulgarii de informatii de catre firme catre companiile de nregistrare (tip Registru). Romnia se angajeaza sa implementeze Standardele Internationale de Contabilitate (IAS[4]). Deja acest sistem de contabilitate se aplica n cadrul unui numar de companii cotate la bursa si a companiilor nationale. El trebuie nsa extins n conformitate cu normele UE. n domeniul drepturilor de proprietate intelectuala, Romnia se confrunta nca cu un nivel ridicat de piraterie. Sunt semne clare de progres ca rezultat al masurilor guvernamentale luate deja, cum ar fi marcarea tuturor produselor sonore cu o holograma speciala. Din pacate nsa si n aceste conditii rata de piraterie atingea 55% anul trecut. O situatie similara se nregistreaza la nivelul drepturilor de proprietate industriala (inventii, marci nregistrate, design industrial). Daca din punct de vedere legislativ Romnia poseda normele necesare protejarii drepturilor de proprietate intelectuala si industriala, la capitolul prghii de aplicare a legislatiei se mai ntmpina nca dificultati. n acest scop Romnia efectueaza si va continua sa organizeze sesiuni de pregatire a personalului vamal, al politiei si al judecatorilor pentru a mbunatati implementarea normelor comunitare n domeniu. Statistica (12)

n general legislatia si procedurile statistice din Romnia sunt armonizate cu normele comunitare. Exista nsa unele diferente de raportare statistica unde tara noastra trebuie sa continue procesul de armonizare. n domeniul statisticii demografice si sociale, Romnia se angajeaza ca pna la sfrsitul anului 2002 sa ajunga la o compatibilitate deplina cu normele comunitare. De altfel, n anul 2002 este prevazut si un nou recensamnt al populatiei (n intrziere cu un an fata de angajamentul din documentul de pozitie). Acest instrument ar putea sa elimine diferentele de raportare, cum ar fi de exemplu cele referitoare la etnicitate unde Romnia oficial declara o populatie rroma de 400.000 n timp ce Comisia UE estimeaza 1.2 milioane rromi. Romnia va dezvolta si statistica regionala prin folosirea infrastructrii create prin nfiintarea celor 8 regiuni de dezvoltare prin Legea 151/1998. Rolul de coordonare n acest domeniu revine Ministerului Dezvoltarii si Prognozei care a incorporat, dupa alegerile din 2000, Agentia Nationala de Dezvoltare Regionala. n statistica macroeconomica Romnia se angajeaza sa adopte noua metodologie ESA 95 pna la sfrsitul anului 2001. Termenul ales la momentul adoptarii documentului de pozitie se dovedeste a fi fost un pic prea ambitios, nsa exista totusi progres n implementarea noii metodologii. De observat nsa ca folosirea metodologiei ESA 95 modifica ntr-o anumita masura si previziunile de crestere ale Romniei asumate n documente oficiale cum ar fi Programul Economic de Preaderare (PEP). n domeniul agriculturii exista cele mai multe probleme de neconformitate statistica. Romnia se angajeaza ca prin efectuarea unei serii de anchete statistice pe baza regulata sa armonizeze statistica agricola pna n 2005. si n acest domeniu au survenit modificari institutionale aduse de schimbarea guvernarii. Astfel Comisia Nationala de Statistica, autoritatea coordonatoare a statisticii oficiale n Romnia, a fost redenumita Institutul National de Statistica si Studii Economice (INSSE). ntreprinderi mici si mijlocii (16) n documentul de pozitie se considera ca legislatia Romniei privind IMM este n mare parte aliniata la acquis-ul din acest capitol si ca nu exista probleme de implementare si aplicare. tinnd seama nsa ca unul din obiectivele convergentei n acest domeniu este mbunatatirea mediului de afaceri, se poate aprecia ca exista nca suficiente masuri de luat pentru a se realiza un progres vizibil. Birocratia excesiva, fiscalitatea discriminatorie si impovaratoare, lipsa de transparenta sunt obstacole reale n dezvoltarea economica a IMM. mbucuratoare este

totusi atentia actualului guvern fata de aceasta problema, concretizata deja n initiative legislative cum ar fi cea legata de constituirea Biroului Unic pentru infiintarea de noi firme. Totodata, trebuie observat ca deja documentul de pozitie este depasit, n ciuda acceptarii sale si a nchiderii provizorii. n urma reformei postelectorale, a fost creata o noua structura ministeriala Ministerul ntreprinderilor Mici si Mijlocii - care preia si dezvolta n prezent misiunea fostei Agentii Nationale pentru ntreprinderi Mici si Mijlocii. Aceasta modificare contrazice direct ultima fraza din documentul de pozitie nchis in primul semestru al anului 2000 n care se sublinia: Romnia nu are nevoie sa nfiinteze noi institutii sau organisme administrative pentru implementarea acquis-ului comunitar n acest domeniu. stiinta si Cercetare (17) Romnia recunoase prin documentul de pozite ca n vederea aderarii la UE sunt necesare actiuni speciale de ntarire si punere n aplicare a legislatiei existente, care se apreciaza ca este compatibila cu cea comunitara. Una din problemele mentionate este cea a introducerii unui sistem descentralizat de finantare, conform cu recomandarile UE. n cadrul documentului este analizata participarea Romniei la al 5-lea Program Cadru (PC 5) si se constata cu ngrijorare ca rata de succes n licitatiile de proiecte pentru tara noastra este de numai 12,70% fata de 18,91% rata medie de succes a tarilor asociate. n mod evident, n conditiile unui buget national auster, care nu permite alocarea unor fonduri substantiale cercetarii, este vital ca rata de succes a obtinerii de finantari externe sa fie imbunatatita. n acest context este importanta anticiparea lansarii PC 6, preconizata pentru 2002, astfel nct Romnia sa poata intra din timp n competitia de proiecte n domeniul cercetarii. Din pacate n documentul de pozitie nu se precizeaza nimic de PC 6 desi orizontul de aderare este preconizat pentru 1 ianuarie 2007. Educatie, pregatire profesionala si tineret (18) Documentul de pozitie arata ca reforma sistemului de nvatamant n Romania este n concordanta cu prevederile europene n domeniu. n ceea ce priveste pregatirea profesionala, au fost luate deja masuri pentru ncurajarea pregatirii adultilor, a educatiei ntreprinzatorilor, a recalificarii si a combaterii excluderii sociale si profesionale a tinerilor ce nu fac fata sistemului de nvatamnt. Romnia se angajeaza sa adopte legislatia necesara reglementarii cursurilor de pregatire si a activitatii de voluntariat (pna n 2002). si n acest caz modificarile institutionale la nivel de ministere fac ca documentul de pozitie sa trebuiasca adus la zi. Ministerul Educatiei si Cercetarii mpreuna cu Ministerul Muncii

si Securitatii Sociale si Ministerul Tineretului si Sportului sunt n prezent autoritatile competente n acest domeniu. Protectia consumatorilor si a sanatatii (23) n cadrul acestui document de pozitie Romnia a cerut si a obtinut prin nchiderea provizorie a capitolului realizarea unui aranjament tehnic prin care raspunderea materiala a producatorilor pentru pagubele aduse de bunurile cu defecte sa fie limitata la 2 milioane lei fata de 500 Euro asa cum prevad directivele europene. Desi poate ca o reglementare mai severa ar determina un spor de calitate al produselor pe piata autohtona, este totusi adevarat ca n conditiile actuale de saracire a populatiei, o asemenea masura ar duce la o crestere semnificativa a preturilor de consum cu impact negativ asupra puterii de cumparare a populatiei. Romnia se angajeaza sa adopte o serie de masuri legislative n scopul armonizarii cu normele comunitare referitoare spre exemplu la reglementarea vnzarii bunurilor de larg consum sau a creditului de consum. tara noastra, prin intermediul autoritatii competente din acest domeniu - Oficiul pentru Protectia Consumatorilor va cauta mbunatatirea informatiei adresate consumatorilor, continuarea procesului de armonizare si imbunatatire a legislatiei, ntarirea capacitatii de implementare a acestei legislatii, precum si mbunatatirea accesului consumatorilor n justitie pentru despagubiri. Relatii Externe (26) Legislatia Romniei n domeniul politicii comerciale si a relatiilor externe este n mare masura conforma cu cea europeana. Totusi, angajamentele tarii noastre n acest domeniu pot avea un impact negativ puternic asupra balantei comerciale, n conditiile n care economia Romniei nu devine cu mult mai competitiva dect n prezent. Romnia se angajeaza sa devina parte a Acordului asupra achizitiilor guvernamentale din cadrul OMC, cernd nsa o perioada de timp necesara evaluarii impactului intern al implementarii legislatiei necesare. Problema achizitiilor guvernamentale este una delicata n Romnia, guvernul folosind traditional acest instrument pentru sustinerea unor ntreprinderi aflate n dificultate gen Tractorul sau Roman, sau pentru stimularea economiei n general. Romnia va trebui sa renunte la tratamentul special din cadrul Sistemului Generalizat de Preferinte (SGP) n favoarea schemei generalizate de preferinte a UE, n momentul aderarii. Impactul unei asemenea actiuni este partial defavorabil tarii noastre nsa deschiderea completa a pietii UE (exemplu piata de textile) n momentul aderarii va compensa o mare parte din efecte.

Politica externa si de securitate comuna (27) Acest capitol este unul din putinele capitole la care Romania indeplineste deja cerintele UE. Dat fiind faptul ca obiectivul nostru principal pe plan extern este aderarea la Uniunea Europeana, deja de ctiva ani buni Romania s-a aliniat la liniile directoare ale politicii comunitare n domeniu. Romnia se arata favorabila crearii n cadrul UE a unei Politici Europene de Aparare si Securitate Comuna (ESDP[5]) si participarii n implementarea unei asemenea politici. Este de vazut nsa n ce masura Sistemul European de Aparare va fi o alternativa la sau o componenta a NATO, si daca va exista o compatibilitate perfecta cu cel de-al doilea obiectiv de politica externa al tarii noastre, acela al aderarii la structurile nord atlantice.

B Capitole deschise Libera circulatie a capitalului (4) n conformitate cu articolul 56 al Tratatului instituind Comunitatea Europeana[6] toate restrictiile privind circulatia de capitaluri ntre statele membre precum si ntre statele membre si state terte sunt interzise. n aceste conditii Romnia se angajeaza sa liberalizeze gradual miscarea capitalurilor, ndepartnd obstacolele existente n prezent pna la momentul preconizat pentru aderare. Desi s-au nregistrat deja progrese n acest sector, cum ar fi liberalizarea contului curent, exista nca o multitudine de operatii de capital care trebuie liberalizate cum ar fi de exemplu investitiile rezidentilor romni n strainatate sau admiterea titlurilor straine pe piata romneasca de capital. Romnia se angajeaza ca pna n 2004 sa liberalizeze miscarile de capital, n mod etapizat, astfel nct sa respecte normele UE. Totusi, Romnia cere doua perioade de tranzitie domeniul drepturilor de proprietate al cetatenilor straini. Prima perioada, de 15 ani, se refera la regimul achizitiilor de catre persoanele fizice straine a terenurilor agricole sau forestiere, a bazinelor de apa si a terenurilor aflate n extravilan. Cea de-a doua perioada, de 5 ani, se refera la regimul achizitiilor de terenuri vilane. Conform Constitutiei Romniei, Art. 41, paragraf 2 cetatenii straini si apatrizii nu pot detine drepturi de propitate asupra terenurilor. Asadar este nevoie de o modificare constitutionala pentru rezolvarea acestei divergente. Evident exista si temerea ca cetatenii din statele dezvoltate ale UE vor cumpara masiv terenuri n Romnia tinnd seama de pretul relativ mult mai mic al acestora. Una din consecinte ar fi cresterea valorii terenurilor la niveluri prohibitive pentru investitorii autohtoni. Este nsa un motiv de ngrijorare ce nu trebui nsa exagerat, pe tema noi nu ne vindem tara, ntruct o crestere investitionala n domeniul terenurilor ar atrage si investitii conexe de amanajare care ar impulsiona economia nationala. Diferenta temporala ntre cele doua perioade de tranzitie este datorata diferentei semnificative de pret ntre terenurile vilane si cele extravilane. Politica n domeniul concurentei (6) Romnia nu cere nici o perioada de tranzitie n cadrul acestui capitol. n ceea ce priveste problema monopolurilor de stat, Romnia se angajeaza sa continue privatizarea si sa asigure competitia pe piata. n domeniul transporturilor deja piata a fost mult liberalizata, monopolurile de natura comerciala fiind desfiintate. Sectorul energetic se afla n plina restructurare, prin separarea transportului de productie si distributie, ultimele doua activitati urmnd a fi privatizate. Deja piata nregistreaza un grad de deschidere de 15% n privinta consumatorilor de energie, iar perspectivele de viitor vizeaza crearea unei adevarate burse a energiei, sub supravegherea Agentiei Nationale de Reglementare a Energiei (ANRE). n domeniul telecomunicatiilor, piata

va fi complet liberalizata ncepnd cu 1 ianuarie 2003. Pna atunci nsa, deja piata comunicatiilor prin cablu, satelit, telefonie mobila precum si furnizarea de servicii internet a fost liberalizata. n legatura cu ajutorul de stat, Consiliul Concurentei este pe cale de a finaliza un inventar complet a acestui tip de politica, urmnd ca ulterior sa se ia n vedere eliminarea conform normelor UE ale ajutorului de stat. n cadrul acestui domeniu trebuie luate n calcul sistemul zonelor libere, sectoarele sensibile ale economiei, parcurile industriale, regiunile de dezvoltare si politica regionala, precum si regimul zonelor defavorizate. Deja Guvernul a luat cteva masuri legate de eliminarea unor scutiri de taxe n zonele defavorizate ce se ncadrau n cadrul ajutorului de stat. Problema este ca n aceste conditii, investitorii care beneficiasera de respectivele scutiri, si care tocmai de aceea investisera n zonele defavorizate se vad acum tradati de catre autoritatile romne, putnd fi chiar eliminati de pe piata n conditiile actuale. Una din problemele legate de ajutorul de stat este necesitatea imperioasa a adoptarii legislatiei secundare n domeniu care sa permita aplicarea prevederilor legale deja adoptate. Totodata, capacitatea administrativa trebuie imbunatatita n special n domeniul pregatirii juridice n domeniul masurilor de combatere a monopolurilor si a ajutorului de stat, asa cum se sugereaza de altfel n Raportul pe 2001 al Comisiei Europene. Politica n domeniul transporturilor (9) Romnia se angajeaza ca pna la sfrsitul anului 2003 sa adopte acquis-ul comunitar din domeniu. Odata cu adoptarea acquis-ului, tara noastra solicita si un numar de exceptii. Astfel se solicita o perioada de tranzitie de pna la data de 31 decembrie 2022 pentru implementarea Directivei 95/53 a Consiliului UE referitoare la dimensiunea si greutatea maxim admise n traficul international n cadrul comunitatii. Data fiind infrastructura deficitara a tarii noastre, sunt necesare investitii de aproape 6 miliarde euro pentru a ndeplini conditiile normelor europene. Romnia se angajeaza sa contribuie anual cu un minim de 1,5% din PIB n acest scop. O alta perioada de tranzitie a fost ceruta pna la 31 decembrie 2011 pentru armonizarea normelor referitoare la taxarea autovehiculelor n functie de capacitatea lor, prin folosirea unui sitem de tip vigneta. Problema n acest domeniu o reprezinta nivelele ridicate de taxare ce exista n UE si care pentru Romnia ar constitui o serioasa bariera n calea dezvoltarii transportatorilor autohtoni. n domeniul traficului fluvial pe Dunare Romnia a cerut o alta perioada de tranzitie pna la 31 decembrie 2001. Pentru operatiunile de cabotaj (transport fluvial intern) se ncearca protejarea operatorilor autohtoni prin acordarea acestora a monopolului temporar asupra acestui gen de operatiuni. n domeniul traficului aerian, Romnia cere o perioada de tranzitie de pna la sfarsitul anului 2009 pentru privatizarea Companiei Nationale TAROM. tara noastra ncearca protejarea operatorului national n vederea rentabilizarii sale naintea demararii efective a procesului de

privatizare. Este de observat ca statul romn se implica direct n finantarea TAROM n calitate de propietar (ex: renoirea flotei). Desi formal aceste finantari nu sunt ajutor de stat, totusi impactul lor este echivalent cu ajutorul de stat. De aceea va exista o presiune din partea UE pentru accelerarea procesului de privatizare. Interesant de remarcat este cererea Romniei de exceptare de la aplicarea acquis-ului comunitar n ceea ce priveste sistemul radio de navigatie; partea romna considera ca sistemul GPS existent pe plan national este mai eficient dect sistemul LORAN-C regasit n normele europene. Impozitare (10) Documentul de pozitie se refera cu precadere la impozitarea indirecta TVA si accize. Romnia cere patru mari perioade de tranzitie de cinci ani de zile. Prima perioada de tranzitie solicitata se refera la nivelul minim al cifrei de afaceri n urma caruia se decide ncadrarea firmei respective ca platitor de TVA sau nu. Romnia doreste ca acest nivel sa fie de minimum 20000 Euro, fata de 5000 Euro n cadrul UE, cel putin pna la data de 31 decembrie 2011. Motivatia ar consta pe de o parte n neacoperirea costurilor administrative ale colectarii TVA n cazul firmelor cu cifre de afaceri mai mici de 20000 Euro si pe de alta parte n ncarcarea fiscala excesiva a firmelor mici. Masura n sine este corecta, tinnd seama de slaba capacitate administrativa a colectarii de taxe. Pe masura ce sitemul fiscal devine mai transparent si mai coerent, si costurile de colectare se vor putea reduce astfel nct Romnia sa poata colecta TVA eficient si la niveluri ale cifrei de afaceri de sub 5000 Euro. O a doua perioada de tranzitie este solicitata n legatura cu introducerea unei rate reduse de TVA. Aceasta optiune de politica fiscala este una foarte importanta si care ar trebui n mod normal sa fie puternic fundamentata analitic. Impresia lasata de Guvern este ca aceasta masura este luata pentru a echilibra competitia cu tarile din zona care au deja rate reduse spre deosebire de Romnia care teoretic are o rata unica de 19%. De ce teoretic? Pentru ca asa cum constata negativ si Comisia Europeana, n Romnia exceptarile de la plata TVA (as numitul TVA zero) si scutirile de la plata TVA instituie practic un regim separat, n mod evident contrazicnd principiul ratei unice. Este adevarat ca Romnia are un dezavantaj competitional prin lipsa cotei reduse, dar daca n conditiile unei cote unice exista o multitudine de exceptii, introducerea unui nou nivel de TVA ar complica si mai mult colectarea scazndu-i randamentul. De aceea trebuie pusa problema capacitatii de administrare a noii cote reduse. Daca se repeta experienta nefasta a trecutului n care Romnia avea cota de TVA redus, atunci mai bine sa se ramna fara aceasta reducere. Daca nsa managementul administratiei fiscale va fi considerat o prioritate, si colectarea va fi mbunatatita prin reducerea numarului de exceptii, asa cum de altfel se angajeaza Romnia prin documentul de pozitie, atunci o cota redusa de TVA va putea avea efectele benefice scontate. n acest sens este ncurajator faptul ca Romnia si propune un calendar clar de eliminare a exceptiilor de la plata TVA ncepnd chiar cu 1 ianuarie 2001.

O a treia perioada de tranzitie este ceruta n domeniul cercetarii, n sensul scutirii de TVA pna la sfrsitul anului 2011 a activitatilor derulate sub egida programelor nationale si internationale de cercetare n care Romnia este implicata. Data fiind situatia precara a cercetarii n Romnia, aceasta decizie pare justificata. n sfrsit dar nu si n cele din urma, Romnia cere o perioada de tranzitie pna n 2012 pentru transpunerea directivelor privind nivelul minim obligatoriu al accizelor. n prezent, chiar si n urma noii initiative legislative[7] care vizeaza acizele si care va intra n vigoare de la 1 ianuarie 2002, nivelul accizelor n Romnia este considerabil sub nivelul minim cerut de Uniunea Europeana pentru produse petroliere, alcool si tigari. Cresterea brusca a nivelului accizelor ar putea naste tensiuni sociale, cresterea evaziunii fiscale, precum si o crestere a inflatiei n conditiile monetarizarii efectului fiscal. Politici sociale si ocuparea fortei de munca (13) n cadrul acestui capitol Romnia nu a cerut perioade de tranzitie sau derogari. Capitolul n discutie este unul din capitolele cu un acquis destul de amplu ce trebuie transpus n legislatia Romniei n vederea aderarii la UE. n ceea ce priveste legislatia muncii n Romnia, vechiul Cod al muncii va fi nlocuit de Guvern n anul 2002. Deja propunerea Guvernului a fost facuta publica, dar a ntmpinat critici vehemente datorita unor masuri[8] ce tin mai mult de politica independenta a Guvernului si nu de angajamentele din documentul de pozitie. Noul cod va contine prevederi referitoare la munca cu norma partiala[9], la participarea angajatilor la profitul firmelor n care activeaza, la intarirea inspectiilor n domeniul muncii, precum si la armonizarea legislatiei cu conventiile Organizatiei Internationale a Muncii (OIM). Totodata documentul de pozitie atinge si problema dialogului social, si a ntaririi rolului Consiliului Economic si Social (CES) n cadrul cooperarii tripartite. n anul 2002, legea 109/199 privind CES va fi mbunatatita astfel nct sa permita o mai buna monitorizare a dialogului social att la nivel central ct si la nivel sectorial. Autoritatea CES va fi crescuta prin atragerea acestuia in initierea si dezvolatrea politicilor si strategiilor n domeniul dialogului social. Aceasta masura este binevenita ntruct CES se afla n prezent ntr-un con de umbra, lipsindu-i de facto autoritatea sa intervina n medierea problemelor sociale discutate n cadrul tripartit. Recenta reactie ostila a sindicatelor fata de semnarea unui nou acord social a demonstrat tocmai incapacitatea de reactie a CES. n ceea ce priveste tratamentul nediscriminatoriu ntre femei si barbati, legislatia romneasca este n mare parte armonizata cu cea comunitara. Totusi, desi legislatia este moderna, exista nca diferentieri de tratament n realitatea cotidiana, care tin n mare parte de mentalitatea creata n anii de pna la 1989. Realizarea echitatii efective este un proces de durata si de mare anvergura n Romnia. Documentul de pozitie mai cuprinde comentarii si angajamente n ceea ce priveste asistenta sociala, populatia n vrsta si fenomenul de excludere sociala n Romnia. Ajutorul de somaj, sistemul de pensii si celelalte alocatii din bugetul de stat sunt n mare masura n concordanta cu normele europene. O masura de mare impact va fi stabilirea venitului minim

garantat pentru familiile sau persoanele fara venit sau cu venit foarte scazut incepnd cu anul 2002. Conform unei analize[10] elaborate n 1999, aproximativ 1.700.000 de familii ar putea fi beneficiare ale acestui ajutor social. n acelasi timp documentul de pozitie prezinta progresul si angajamentele asumate de Guvern n domeniul protectiei muncii, a sanatatii si sigurantei muncii n general. Deja exista obligativitatea din partea angajatorului sa asigure un mediu de munca corespunzator, sa evalueze riscul asociat muncii depuse, sa ia masuri de limitare a posibilitatii survenirii unor accidente, precum si sa informeze si sa atraga angajatii n procesul de prevenire si reducere a riscurilor. Aceste prevederi trebuie monitorizate mai atent de Guvern, n conditiile n care accidentele de munca sunt n numar destul de mare datorita nvechirii utilajelor de productie n marea parte a industriei autohtone. Telecomunicatii si tehnologia informatiei (19) Romnia nu a cerut perioade de tranzitie n acest domeniu. Liberalizarea sectorului de telecomunicatii si tehnologia informatiei reprezinta un punct cheie n cadrul procesului de adoptarea al acquis-ului comunitar n domeniu. n conformitate cu Acordul GATS la care Romnia este parte semnatara si ca cerinta a procesului de aderare, tara noastra se angajeaza sa continue procesul de liberalizare printr-un program concret de masuri n acest scop. Desi mare parte din serviciile de telecomunicatii au fost deja liberalizate telefonie mobila, transmisie de date si furnizare de sevicii Internet, televiziune prin cablu, retele prin satelit ramn totusi n vigoare restrictiile privind telefonia fixa si leasing-ul liniilor telefonice. Romnia se angajeaza ca toate restrictiile ramase sa fie suspendate pna la 1 ianuarie 2003. n ceea ce priveste serviciile postale, deja serviciile de posta rapida, posta asigurata, expediere de colete, publicitate si marketing postal au fost liberalizate. Piata IT n Romnia este complet liberalizata. n acest subdomeniu, tara noastra se angajeaza sa ia parte n efortul european de constructie a societatii informationale. Pentru perioada 2001-2004 o serie de masuri au fost prevazute pentru a facilita accesul la Internet, a impulsiona comertul electronic si a creste transparenta Guvernului prin servicii e-government. Cultura si politica n domeniul audiovizualului (20) n acest domeniu exista o divergenta ntre angajamentele Romniei la OMC si cele care provin din procesul de preaderare. tara noastra se va consulta cu ambele parti pentru gasirea unei solutii acceptabile, ncercnd ca pna n martie 2002 sa amendeze legislatia actuala n spiritul si conform normelor comunitare. Institutia mandatata cu atributii n zona acestui capitol este Ministerul Culturii si Afacerilor Religioase care va reprezenta Romnia n domeniul audio-vizualului. Ministerul

mandatat va prelua Centrul National de Cinematografie[11] pentru coordonarea industriei cinematografice autohtone. Uniune vamala (25) n domeniul vamal Romnia nu cere perioade de tranzitie sau exceptari. Armonizarea cu normele europene deja a fost realizata n mare masura. La sfarsitul anului 2000 Romnia a reusit adoptarea metodologiei n vederea folosirii Tarifului Integrat Romn (TARIR), similar cu cel comunitar (TARIC). O alta initiativa aflata n derulare n scopul armonizarii legislative este cea legata de simplificarea procedurii de vamuire, care este aplicata n prezent la 20% din totalul opratiunilor comerciale externe. tinta la nivelul datei de aderare pe care si-o propune Romnia este de 60% din totalul operatiunilor. Romnia este preocupata de dezvoltarea capacitatii institutionale si operationale n acest domeniu. n acest scop se are n vedere pregatirea personalului vamal n spiritul unei etici profesionale care sa duca la evitarea abuzurilor si coruptiei n domeniu. O preocupare extrem de importanta a partii romne este securizarea frontierei de nord si est care se preconizeaza, de altfel, ca va deveni frontiera a spatiului comunitar n momentul aderarii Romniei la UE. Importanta acestei actiuni are si un impact direct asupra capitolului Justitie si Afaceri Interne, fiind o conditionalitate n ceea ce priveste renuntarea la regimul vizelor pentru cetatenii romni.

ANEXA I Capitolele de negociere si stadiul procesului de negociere Capitole nchise (9) j Dreptul societatilor comerciale (cap.5 nchis sem II 2001) (+document complementar) j Pescuitul (cap.8 nchis sem I 2001) (document revizuit) j Statistica (cap.12 nchis sem II 2000) j ntreprinderi mici si mijlocii (cap.16 nchis sem I 2000) j stiinta si cercetare (cap.17 nchis sem I 2000) j Educatie, formare profesionala si tineret (cap.18 nchis sem I 2000) j Relatii externe (cap.26 nchis sem I 2000) j Politica externa si de securitate comuna (cap.27 nchis sem I 2000) j Protectia consumatorilor si a sanatatii (cap.23 nchis sem II 2001) Capitole deschise (8) j Libera circulatie a capitalului (cap.4 deschis sem I 2001) j Politica n domeniul concurentei (cap.6 deschis sem II 2000) (+document complementar) j Politica n domeniul transporturilor (cap.9 deschis sem I 2001) (document revizuit) j Impozitare (cap.10 deschis sem II 2001) j Politici sociale si ocuparea fortei de munca (cap.13 deschis sem II 2001) j Telecomunicatii si tehnologia informatiei (cap.19 deschis sem II 2000) (document revizuit) j Cultura si politica n domeniul audiovizualului (cap.20 deschis sem II 2000) (+document complementar) j Uniune vamala (cap.25 deschis sem I 2001) (+document complementar) Documente propuse pentru deschidere Consiliului U.E. (5) j Uniunea Economica si Monetara (cap.11 trimis sem II 2001) j Energie (cap.14 trimis sem II 2001) j Politica industriala (cap.15 trimis sem II 2001) j Protectia mediului nconjurator (cap.22 trimis sem II 2001) j Control financiar (cap.28 trimis sem II 2001) Capitole pentru care documentele de pozitie au fost trimise Comisiei Europene pentru consultari informale (5) j Libera circulatie a marfurilor (cap. 1) j Libera circulatie a serviciilor (cap. 3) j Agricultura (cap. 7) j Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale (cap.21) j Justitie si afaceri interne (cap. 24) Capitole pentru care a nceput redactarea unui proiect al documentelor de pozitie (2) j Libera circulatie a persoanelor (cap. 2) j Dispozitii financiare si bugetare (cap.29) Capitole pentru care documentele de pozitie vor fi redactate n faza finala a negocierilor (2) j Institutii (cap.30)

Diverse (cap. 31)

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 1. Barro, R. J. Economic Growth in a Cross-Section of Countries, NBER Working Paper No. 3120, 1989. 2. Barro, R.J. and X. Sala - i Martin, Economic Growth and Convergence Across the United States, NBER Working Paper No. 3419, 1990. 3. Barro R. and Sala-i-Martin, X. Economic Growth, Boston: McGraw Hill, 1995. 4. Baumol, W.J., Productivity Growth, Convergence and Welfare: What the Long-Run Data Show, American Economic Review, 76, 1072 85, 1986. 5. Blanchard, Olivier, Perotti, Roberto; Persson, Torsten, Tabellini, Guido - Assessment of the Economic Transition in Central and Eastern Europe, The American Economic Review vol. 86, no. 2; may 1996. 6. Breska, Eric von Brusis, Martin Giering, Claus, Inotai Andras, Wohlfeld, Monika - Kosten, Nutzen und Chancen der Osterweiterung fr die Europische Union, Verlang Bertelsmann Stiftung, Gtersloh, 1998. 7. Hunya, Gabor - Romania 1990-2002: Stop-go Transformation, Communist Economies & Economic Transformation, vol.10, no.2, 1998. 8. Idu Nicolae European Union PHARE Assistance Programme: An Important Support to Prepare Romania for Accession, Romania and the European Union, Romania Journal of International Affairs vol.II, 4/1996, Romanian Institute of International Studies. 9. Idu Nicolae, Oana Moraru, Ana Voicu Analiza comparativa a stadiului negocierilor n vederea aderarii la UE a statelor candidate din Europa Centrala si de Est, Institutul European din Romnia, Bucuresti, 2001. 10. L. Paun, G. Dobrot, D. Pislaru - A adera sau a nu adera? Un dialog cu doi actori: Uniunea Europeana si Romnia n *** Un concept romanesc priviind viitorul Uniunii Europene, editura Polirom, Iasi, 2001. 11. Quah, D.T., Empirics for Economic Growth and Convergence, European Economic Review, 40, 1353 1375, 1996. 12. Rumen Dobrinsky Convergence in per capita income levels, productivity dynamics and real exchange rates in the candidate countries on the way to EU accession, Paper prepared for the Workshop on Catching Up and EU Accession Prospects for First and Second Wave New Members Stockolm, 3-5 mai 2001. 13. Sargent, T. J. and L. Ljungqvist (2000), Recursive Macroeconomic Theory, MIT Press 14. Solow, R. Technical change and the aggregate production function, Review of Economics and Statistics, 39(3), pp.525-2-551 , 1957. 15. Wagner, M and J. Hlouskova, The CEEC10s Real Convergence Prospects, Transition Economics Series Working Paper, Institute for Advanced Studies, Vienna, 2001. 16. *** - Assistance to transition - survey 1995, Institute for EastWest Studies. IEWS Policy Education Centre on Assistance to Transition, 1995.

17. *** - Asistenta economica acordata Romniei de Grupul tarilor dezvoltate - G 24, Guvernul Romniei, Departamentul pentru Integrare Europeana, 1998. 18. *** - http://www.europa.eu.int/comm/enlargement/pas/phare/intro.htm#1.1 Phares history 1989 to 2000. 19. *** Documente de baza ale Comunitatii si Uniunii Europene, editura Polirom , Iasi 1999. 20. *** Documentele de pozitie ale Romniei prezentate n cadrul procesului de negociere pentru aderare la UE, Ministerul Integrarii Europene, www.mie.ro 21. *** Comisia Europeana Regular Report 2001 on Romanias Progress towards Accession, Bruxelles, noiembrie 2001 22. European Commission, Enlargement Futures Project Economic Transformation Panel, IPTS august 2001. 23. *** Programul Economic de Pre-aderare, Guvernul Romniei, Bucuresti, septembrie 2001 24. *** Convergence, Journal of Political Economy, 100, 223-251 , 1992. 25. *** 26. *** Economic Growth, McGraw-Hill, New York, 1995. Convergence Clubs and Diverging Economies, Personal Website, 1997.

[1] [2]

Numarul oficial al capitolului in cadrul celor 31 de capitole componente ale acquis-ului comunitar. Financial Instrument for the Fisheries Guidance; [3] Legea 26/19990 privitoare la Registrul Comertului, si Legea 31/1990 privitoare la Societatile Comerciale; [4] International Accounting Standards; [5] Common European Security and Defense Policy; [6] amendat cu tratatele ulterioare; [7] Ordonanta de Urgenta 158/2001 privind regimul accizelor; [8] spre exemplu obligarea angajatorilor sa constituie un fond de salarii in avans, blocand astfel resursele investitionale; [9] part-time; [10] Institutului Na ional de Statistic i Studii Economice (INSEE); [11] fostul Oficiul National de Cinematografie;