Sunteți pe pagina 1din 44

Cateva consideratii despre inteligenta plantelor

Motto: Even if plants could be endowed with the emotions, the intelligence, and the thoughts of man, these would be of no conceivable benefit to the plants. (George F. Atkinson)

I.

Introducere

Titlul acestui articol va atrage poate destule zambete; mai mult, imi asum in mod constient destule riscuri prin incercarea de a aborda acest subiect extrem de controversat mai mult prin prisma convingerilor proprii decat prin prezentarea convingatoare a unor dovezi stiintifice (pentru care oricum nu am autoritatea necesara), unele cu adevarat surprinzatoare. Sper insa sa fiu suficient de convingator in incercarea mea nu numai de a acredita ideea ca plantele sunt intr-adevar fiinte inteligente ci si de a sublinia faptul ca este vina nostra daca nu reusim, prin modul antropocentrist (ca sa nu spun colonial) in care abordam in general astfel de probleme frizand uneori absurdul, asa cum este si cazul mottoului de mai sus, care surprinde extraordinar de bine suficienta gandirii noastre, suficienta din care ar fi cazul sa iesim odata. Este timpul sa recunostem un lucru nu numai evident dar si cunoscut multor civilizatii stravechi sau primitive si care transpare tot mai clar in ultimii ani din diverse descoperiri ale comunitatii stiintifice. Sper sa fiu suficient de convingator in incercarea mea si chiar daca nu voi reusi sa conving prea multi sceptici sper ca macar sa-i determin sa-si puna intrebari care altfel nu ar fi fost puse - pot considera astfel ca mi-am facut datoria fata de prietenii mei verzi. Desi randurile mele vor avea pe alocuri un puternic caracter speculativ, fara suport stiintific unanim acceptat (oricum, cele mai multe din resursele mele bibliografice si din cele citate dar mai ales din cele necitate - nu se pot lauda insa cu un suport stiintific care dincolo de elemente speculative sau conjuncturale sa poata fi acceptat in unanimitate), sper sa rezulte cu claritate mesajul plantele sunt fiinte inteligente! Nu am sa ma reped in a produce definitii si clarificarea intelesului unor termeni, va asigur ca va veni si timpul acesta; cred o abordare prea seaca inca din start este contraproductiva. Convingerea mea ca plantele sunt fiinte inteligente nu este de data recenta, sunt ani buni de cand atat observatii directe cat si lecturi mai mult sau mai putin intamplatoare m-au convins de acest lucru si, chiar daca nu a fost pentru multi ani un motiv de meditatie sau de documentare sistematica, a fost totusi un subiect spre care ma simteam atras. Recent am luat hotararea de a scrie un text cat de cat coerent pe acest subiect, nu atat pentru ca ideea a stat destul timp (fie si in subconstient) la macerat ci pentru ca a intervenit ceva mi-am amenajat un rock-garden maricel, prilej cu care am observat un comportament interesant la cateva din plantele mele actiuni care implicau atat luarea unor decizii cat si comunicare intre indivizi diferiti (1). Nu mi-am propus sa conduc un experiment, dar nici n-am putut ignora semnalele atat de evidente venite din partea plantelor mele! Pe scurt chiar daca nu voi aduce nici un element nou cred ca o scurta analiza a inteligentei plantelor nu poate fi lipsita de interes, ba mai mult este un subiect de actualitate! II. Decizii, decizii, decizii

In mod obisnuit suntem tentati sa explicam multe din actiunile plantelor (dar si ale animalelor, ca sa nu vorbim si de ca o scuza ale noastre) prin existenta unui cod genetic, a unui programcare comanda actiunile lor, chiar si cand este vorba de actiuni complexe cum ar fi heliotropismul sau miscarile vitei de vie, analizate de Darwin (1880) toate acestea vor fi detaliate mai jos. Aparent instinctul (oricat de complex ar putea fi) este o actiune comandata inconstient, programata in anumite cazuri genetic. Oricat Pagina 1

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

am incerca insa sa simplificam lucrurile sau sa ignoram modul de formare a codului genetic (care este in fond sistematizarea la nivel de grup a unei intelepciuni acumulate la nivel individual) care transforma individul intr-un sistem autoreglabil (2), nu putem explica multumitor de ce doi indivizi diferiti pot lua in situatii identice decizii diferite. Retragerea mainii din foc pentru ca te-ai ars (sau protejarea meristemului de soarele arzator printr-un cilindru format din frunze ale rozetei, in cazul unor specii de Aeonium) poate fi o considerata o actiune programata sau o reactie de feed-back, identica in cazul tuturor indivizilor (exceptand desigur cazul in care este anulata de o decizie sau de o disfunctionalitate fiziologica); alegerea unui drum in fata unei raspantii in functie de scopul propus si / sau de preferinte subiective este o actiune determinata indubitabil de o decizie. Astfel de decizii cum voi arata in continuare - sunt luate in mod curent si de plante. Amenajarea acestui rock-garden nu a oferit multe surprize si marea majoritate a plantelor au trecut cu bine socul acomodarii cu noul mediu, cele cateva pierderi fiindu-mi in intregime imputabile datorita nepregatirii corespunzatoare a plantelor. Pentru a preintampina din start anumite obiectii am sa precizez faptul ca indiferent de amplasamentul plantelor conditiile sunt identice atat in ceea ce priveste modul de pregatire al substratului, cat si in ceea ce priveste expunerea la soare (insolatie maxima in aproape toate cazurile) (3). Am constatat insa cu surpriza un comportament ciudat al unor specii monocarpice din familia Crassulaceae anume Aeonium si Sempervivum si ca o necesara exceptie (dar care mi-a rezervat si cea mai mare surpriza) a banalei Kalancho blossfeldiana. Cele mai multe specii monocarpice le am intr-un singur exemplar dar datorita spatiului mare de care dispun si pe care l-am dorit a fi ocupat, fie si numai temporar, am avut si cateva specii in mai multe exemplare. O prima constatare plantele intr-un singur exemplar au ales, dupa o scurta perioada de acomodare, fara exceptie (si nu sunt putine) varianta dezvoltarii vegetative ignorand total optiunea unei infloriri disperate, care ofera o vaga posibilitate de formare a semintelor si implicit asigurarea descendentei, dar care conduce inevitabil la moartea plantei. Decizia (indraznesc sa pronunt cuvantul) este logica din cel putin doua motive [I]: 1) fiind intr-un singur exemplar polenizarea incrucisata este imposibila [II]. 2) in contextul dat inflorirea conduce la moartea inevitabila a plantei (voi arata mai jos de ce dau atata importanta acestui aspect). In acest caz planta alege in mod deliberat intre o moarte sigura si posibilitatea supravietuirii si eventualitatea reproducerii sexuale - imposibila acum, dar probabila teoretic in viitor. In toate celelalte cazuri (adica plantele in mai multe exemplare) comportamentul a fost diferit unele plante au preferat imediat dezvoltarea vegetativa, altele au trecut la o inflorire fortata, in toate cazurile insa existand cel putin doua exemplare inflorite din aceeasi specie. Suntem pusi in fata unei strategii adoptate de plantele in cauza, ceea ce ridica foarte multe intrebari la care voi incerca sa raspund mai departe; pana una-alta sa incercam sa deslusim logica acesteia: 1) prin existenta a cel putin doua doua exemplare inflorite din aceeasi specie reproducerea sexuala devine posibila imediat (4). 2) chiar si in cazul unui esec pentru ceilalti indivizi ramane varianta supravietuirii si dezvoltarii vegetative in asteptarea unui moment in care reproducerea sexuala va fi posibila [III]. Este remarcabila in opinia mea consistenta acestei strategii si o logica clara indiferent daca a fost vorba de plante intr-un singur exemplar sau plante in mai multe exemplare; firul logic este acelasi si Pagina 2

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

subordonat unui scop foarte precis perpetuarea speciei. In acest caz perpetuarea speciei (care poate fi in mod normal expediat usor ca fiind instinctiv, programat genetic, etc.) are si o indiscutabila componenta rationala [IV]. Este momentul cred sa spun de ce decizia infloririi acestor plante mi se pare o decizie sinucigasa. Marea majoritate a acestor plante in mai multe exemplare au fost destinate doar umplerii locului pana cand voi achizitiona si pregati speciile dorite; au fost butasi de mici dimensiuni, abia inradacinati si oricum nepregatiti temeinic pentru marea aventura a cultivarii sub cerul liber. O astfel de planta nu are, in conditiile in care trece si printr-o perioada dificila de adaptare, energia necesara sustinerii infloririi si lastaririi in acelasi timp. Cu o singura exceptie (un Sempervivum arachnoideum cv. Bascour) nici una din plantele inflorite din disperare nu a lastarit (lucru normal intrucat, asa cum am mentionat mai sus si insist asupra acestui aspect - plantele nu erau pregatite); chiar si lastarii mentionati au fost destul de debili si (in incercarea de a-i transplanta intr-un mediu mult mai prielnic si controlat) in final am reusit sa-i pierd. Acest lucru nu face decat sa intareasca in opinia mea situatia critica (pentru plantele in cauza) pe care strategia aleasa trebuia sa o gestioneze. Restul plantelor, bine pregatite pentru transplantare, s-au comportat normal au inflorit cele carora varsta (sau comportamentul tipic) le permitea, nu au inflorit cele mult prea tinere nu au fost alte cazuri de infloriri disperate. O nota interesanta butasii de Sempervivum arachnoideum cv. Bascour (5 la numar) au fost plantati la distante apreciabile unul de altul (3 4 metri) si nu foarte aproape de alte plante, mai ales ca in timp pot forma colonii maricele, exceptand o singura pereche; nestiind unde sa-l pun pe ultimul l-am plantat la cativa cm distanta de alt butas. Evident, au inflorit exemplarele aflate in imediata apropiere, sporind in acest fel probabilitatea unei polenizari incrucisate. Acest aspect introduce, destul de convingator cred, un alt element comunicarea intre indivizi diferiti si optimizarea unei decizii. Un comportament foarte interesant a avut o planta banala Kalancho blossfeldiana. Extrema estica este un mic petec de rock-garden amenajat experimental acum un an si jumatate, zona in care am pastrat si o Kalancho blossfeldiana destul de batrana, care-mi infloreste de regula de doua ori pe an primavara foarte abundent si ceva mai timid spre sfarsitul verii. Prima inflorire a aceastei plante este declansata de zilele scurte ale iernii, anotimp cand incepe formarea bobocilor. Daca plantele sunt tunse dupa prima inflorire poate apare foarte frecvent si o a 2-a inflorire de data asta pe zi lunga daca este suficient de cald, insorit si mai ales relativ uscat, eventual si alte cateva infloriri izolate, plantele consumand probabil un exces de energie. Din aceasta planta precum si din alte doua amplasate in alte zone ale curtii am pastrat si inradacinat butasi rezultati din tunderea efectuata dupa incheierea primei infloriri. Am inradacinat in ultimii doi ani multi butasi si desi planta nu infloreste de regula cand este foarte mica pot spune ca in tavitele pentru inradacinat din sera au inflorit pe zi lunga poate 10% din acestea (5); posibil sa fi fost infloriri induse de dificultatile inradacinarii (mai ales ca nu am acordat o atentie deosebita acestor plante). Am plantat in rock-garden (pentru a umple locul) 20 de butasi inradacinati in 4 grupuri de cate 5 plante; doua grupuri in zona estica (relativ aproape de planta adulta mentionata anterior) si alte doua grupuri in extremitatea vestica. In momentul transplantarii (Septembrie, adica inceputul primaverii in emisfera sudica) planta adulta era in faza de inceput a infloririi, probabil trecusera doar 5 6 saptamani din momentul inceperii formarii bobocilor. Interesant a fost faptul ca grupurile vestice au ales (cum mi se pare normal tinand cont de varsta plantelor si de perioada anului ambigua, nici zi scurta, nici zi lunga si torida de vara) varianta dezvoltarii vegetative pe cand cele estice au fortat imediat formarea bococilor, zorind intr-o inflorire nu foarte abundenta dar consumata intr-un timp foarte scurt (au ajuns din urma practic planta adulta) toti indivizii fara exceptie! In momentul in care scriu aceste randuri marea majoritate a indivizilor care formeaza aceste doua grupuri estice se pregatesc de a 2-a inflorire Pagina 3

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

din an (exact ca si planta adulta din apropiere) in timp ce plantele din grupurile vestice isi continua dezvoltarea vegetativa si sunt deja de ca. 3 ori mai mari decat suratele lor estice. Ele par a avea viata lor, independent de toate celelalte. Implicatiile sunt imense! In primul rand nu a fost vorba de butasi inradacinati neglijent, la repezeala sau direct in situ, cum am procedat cu alte plante de umplutura; personal nu vad nici un motiv ca acestea sa fi incercat o inflorire disperata fiind bine pregatite. Cu toate acestea au inflorit. In al 2-lea rand este interesant procentajul de 50% din totalul plantelor... dar mai ales repartizarea lor. Oricat de dubios ar fi procentajul de 10% estimat de mine rog statisticienii amatori sa-mi calculeze probabilitatea producerii acestui eveniment o abatere masiva de la procentajul infloririi (hai sa-i zicem) premature coroborat cu repartizarea distincta a plantelor care au inflorit si care nu au inflorit! Personal rezultatele care tind in mod evident spre zero ma deprima suficient de mult ca sa nu-mi irosesc vremea cu astfel de calcule [V]. Ce s-a intamplat de fapt? Scenariul propus de mine este urmatorul: In toate cazurile am asistat la decizii bine intemeiate, decizii luate in urma analizarii unei situatii si a reactiei la aceasta, decizii care urmeaza acelasi traseu logic indiferent de specie (in cazul plantelor monocarpice). Deciziile sunt luate la nivel de grup intrucat implica diversi indivizi care si-au asumat (li s-au impus?) roluri diferite. Pe langa rudimentul unui comportament social reflectat de aceste actiuni, foarte interesant este faptul ca implica in mod evident existenta unui limbaj complex, o modalitate de comunicare in ambele sensuri, care sa permita evaluarea situatiei, luarea unei decizii rationale si repartizarea rolurilor. Nu vorbesc de simple semnale intre plante referitoare la o agresiune din partea unui animal ierbivor sau aparitia apei semnale cunoscute si acceptate de stiinta oficiala, ci de un limbaj suficient de complex care sa poata transmite notiuni abstracte ca viata, moarte sau perpetuarea speciei precum si implementarea unei strategii comune. Convingerea mea este ca aceste notiuni abstracte sunt cunoscute plantelor. Suficient cred (fara a intra in alte detalii pentru moment) ca sa acceptam inteligenta plantelor ca fiind o realitate. Comportamentul grupurilor de Kalancho aduce destule elemente in plus. In primul rand, desi in acest caz decizia a fost luata tot la nivel de grup, grupuri diferite au luat decizii diferite. Deciziile au fost luate in unanimitate in interiorul unui grup iar acest lucru este statistic imposibil fara o comunicare complexa si un acord obtinut in interiorul grupului. Extrem de interesanta este insa divergenta in deciziile luate de grupuri diferite aceasta nu au fost intamplatoare. Grupurile vestice au hotarat dezvoltarea vegetativa pentru ca in acea perioada a anului (in plina primavara) si conditiile concrete existente plantele isi puteau permite sa investeasca toata energia lor in aceasta fara sa riste foarte mult existenta lor fizica. Grupurile estice in schimb au luat o hotatarare contrara nu intamplator ci influentate de planta adulta care (este convingerea mea) prin faptul ca era in fazele incipiente ale infloririi le-a convins (poate prin exemplul personal) ca aceasta este cea mai buna optiune. Fata de elementele deja mentionate, in acest caz apare deja ca extrem de probabila existenta unui tutor / lider / formator de opinie numiti-l cum doriti capabil sa influenteze luarea unei decizii si care denota un element surpriza as zice o posibila stratificare sociala; nu este o simpla speculatie intrucat (dupa cum se va vedea spre finalul acestui articol) plantele detin mecanismele necesare. III. Stapanii universului

In opinia mea nu este vina plantelor daca noi nu reusim sa le intelegem limbajul pentru ca la asta se rezuma totul. Chiar si intr-o lume a sistemelor antropocentrice suprapuse pentru ca si fasolea este in centrul universului ei asa cum si noi ne aflam in centrul universului nostru comunicarea Pagina 4

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

intersistemica, existenta unui limbaj comun nu este totusi o utopie. Civilizatiile primitive, legate inca de natura, integrate in ea, au stiut acest lucru au cunoscut intelepciunea copacilor batrani si au putut dialoga cu ei, daca este sa acordam un minim de credibilitate practicilor shamanice (6). Civilizatia umana contemporana este insa rezultatul unei desprinderi din natura, rand pe rand mai toate puntile sau rupt. Este total diferita de tot ceea ce a existat pana acum deoarece din start civilizatia umana a fost menita sa devina o civilizatie tehnologica iar principalul dezavantaj creat este confuzia care exista (din ce in ce mai acut) intre abilitatea tehnologica si inteligenta. Cat de artificial este sistemul nostru de referinte este demonstrat de inconsistenta prezentei sale la nivelul indivizilor spre deosebire plante sau animale in cazul carora fiecare individ poate indeplini o anumita functie in limitele permise de mediul ambiant, omul prezinta o remarcabila polarizare a capacitatilor individuale in timp ce unul poate cunoaste in detaliu arhitectura si functionalitatea unui sistem de calcul sofisticat si poate reproduce si perfectiona acest sistem, altul stie doar ca apasand un anumit buton poate obtine un efect punctual, iar la cealalta extrema se afla individul care nici nu stie macar ca acel buton exista. Ierarhizarea noastra fortata desteptul, mediocrul si prostul este o substituire grosolana a diferitor grade de inteligenta cu diferite grade de abilitate tehnologica. Poate oare educatia daca vrem cu tot dinadinsul sa punem pe seama ei aceasta polarizare a abilitatilor sa garanteze succesul in viata al elevilor cu rezultate bune la invatatura? Din pacate acesta este modul in care (dincolo de atitudinea coloniala) omul priveste toate celelalte fiinte cu care coabiteaza in universul cunoscut lui. Judecatile nostre referitoare la inteligenta altor fiinte sunt strict influentate de perceptia noastra. Maimuta este mai inteligenta decat crocodilul pentru ca ea poate numara pe degete sau poate imita activitati umane si acesta nu. Este acesta un element caracteristic al inteligentei? Este o memorie prodigioasa (ce mandri sunt parintii ai caror copii prescolari reusesc sa reproduca lungi poezii pe care de regula nici nu le inteleg!) o caracteristica a inteligentei sau simpla exprimare a unei abilitati fiziologice, un instrument de lucru? In mod traditional am refuzat sa intelegem esenta inteligentei si sa recunoastem infinita diversitate a formelor de manifestare ale acesteia, considerand ca atat inteligenta cat si abilitatile senzoriale nu pot fi exercitate decat in prezenta unui sistem nervos al carui prototip de referinta era cel uman. Este aceasta specializare a protoplasmei intr-un sistem nervos, cu centre si cu linii de comunicatie, care impreuna cu o forma si specializare superioara a organelor care plaseaza mecanismele si fenomenele sistemelor senzoriale ale omului la un nivel mult mai inalt decat cel al plantelor, astfel incat senzatiile si reactiile ale acestora din urma nu sunt decat in foarte mica masura comparate cu emotiile si actiunile oamenilor (George F. Atkinson 1909). Putem spune cu mana pe inima ca suntem mai inteligenti decat tot restul fiintelor? Dincolo de inconsistenta modului in care se manifesta ceea ce consideram noi a fi inteligenta la nivelul individului putem spune ca suntem mai inteligenti decat un albatros? Sau decat un molid? Cine este mai inteligent cainele care intelege intentiile omului sau omul care se mira ca a fost muscat din senin? Putem spune ca succesele noastre tehnologice sunt un produs al inteligentei umane? Putem spune insa destul de linistiti faptul ca plantele sunt Cenusareasa lumii vii. Iata ce scrie D. R. Hershey (2002): Flannery (2002) afirma faptul ca toate animalele, chiar si un melc, au un IQ mai inalt decat oricare planta. Oricum, cateva plante sunt suficient de inteligente pentru a produce cafeina care (Flannery, 2002) este notabila pentru inalta eficienta ca pesticid impotriva melcilor. A fost cumva inventatorul lui Velcro, George de Mestral, mai inteligent decat un ciulin (Xanthium strumarium) care i-a dat ideea (Jacobs 1996)? A fost cumva Joseph Paxton, arhitectul celebrei Crystal Palace din Londra anului 1851 mai inteligent decat nufarul gigant (Victoria amazonica) al carei desen vascular al frunzelor i-a influentat proiectul (Carter 1985)? Sunt chimistii care au reusit sintetizarea substantei taxol in laborator mai inteligenti decat tisa din Pacific (Taxus brevifolia) care a sintetizat aceasta substanta mai intai si le-a oferit pe tava chimistilor structura ei chimica? Sunt sutele de produse vegetale din supermagazine un indicator al implinirilor societatii umane sau ar trebui recunoscut meritul plantelor? Oamenii au obiceiul de a se impauna cu meritul unor realizari care apartin in Pagina 5

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

realitate plantelor. Multi oameni par a nu realiza faptul ca omul si toate celelalte animale sunt in realitate oaspetii plantelor pe acest pamant (Karling 1956). Pentru acelasi motiv pentru care consideram un meci de base-ball mai dinamic decat o partida de sah, obisnuim sa consideram (aparenta) lipsa a miscarilor la plante un evident semn al inferioritatii, conchidem automat si faptul ca in absenta acesteia nici nu poate fi vorba de inteligenta. Miscarea este actiune, este o expresie a inteligentei. Este intr-adevar o expresie a inteligentei, dar este departe de a fi insasi inteligenta! Voi incerca mai tarziu sa analizez miscarile plantelor, deocamdata ma limitez la a spune ca suprapunem inadmisibil notiunile de miscare si actiune. Este ca si cum mutul nu s-ar putea exprima si in scris care desigur nu poate fi citit de orb. Raportarea tuturor fenomenelor la propria noastra senzorialitate este o mare eroare. In fapt actiunile plantelor (cel putin in ceea ce priveste activitatile fundamentale, de care depinde existenta lor) sunt cel putin la fel de dinamice ca si ale noastre. Si ele, ca si noi, sunt in permanenta cautare a hranei sau a apei, pot dezvolta strategii (parazitism, epifitism) care sa le permita accesul la aceste resurse, pot pleca fortate de mediu in cautarea unor resurse alternative dezvoltand mecanisme pe cat de simple pe atat de eficiente de procesare a acestora (cazul plantelor carnivore), pot elimina aliatii vremelnici atunci cand devin o prezenta incomoda (D. R. Hershey 2002 cazul Ficus aurea, notoriu pentru strangularea gazdei [VII]), pot dezvolta mecanisme de protectie mecanice si chimice impotriva agresiunii ierbivorilor si se pot alia in acest scop cu o varietate de bacterii, fungi si animale in lupta lor pentru existenta (D. R. Hershey 2002). Plantele nu sunt organisme pasive, ele pot actiona cu indarjire pentru atingerea unui scop propus, pot comunica intre ele asa cum pot comunica si cu aliatii lor sau pot avea o sexualitate debordanta. Actiunile lor - care nu implica neaparat miscare, dar nici nu o exclud sunt la fel de dinamice ca si ale oricaruia dintre noi; o problema suplimentara de care ne lovim este faptul ca de cele mai multe ori ele se produc la o alta scara temporala si despre acest lucru voi vorbi mai tarziu. In absenta capacitatii nostre reale de a comunica cu semenii nostrii mai putin inteligenti abilitatile senzoriale cu care ne mandrim fiind mult mai modeste decat obisnuim sa admitem este o misiune extrem de dificila sa intelegem tot ce se intampla in jurul nostru; omul este o fiinta care imbina defectele mutului, surdului si orbului dar care are aroganta de a se considera stapanul universului. Sau ma rog, a ceea ce poate percepe din el. IV. Ce este totusi inteligenta?

Am speculat destul fara sa avem la dispozitie o definitie cat de cat exacta a inteligentei. Foarte interesant este faptul ca pornit in cautarea acesteia (7) desi am trecut in revista destule creatii umane mai mult sau mai putin inspirate am avut neplacuta surpriza sa constat nu numai ca acestea nu se potrivesc tuturor indivizilor conspecifici (daca chiar vreau sa caut nod in papura), dar si placuta surpriza de a descoperi ca elementele fundamentale ale acestor definitii se potrivesc (aproape) tuturor fiintelor vii generic vorbind. Din multele definitii cu aplicabilitate la subiect sa retinem pe cea a lui Stenhouse (1974), citat de Trewavas (2003): inteligenta (animalelor) este comportamentul adaptiv si variabil care se manifesta pe parcursul vietii unui individ. Cu cat sunt mai inteligente, cu atat este mai mare adaptabilitatea organismelor. Desi Stenhouse se referea strict la animale (nu include nici oamenii) putem constata totusi ca definitia are aplicabilitate si in ceea ce priveste oamenii, dar mai ales ca putem sa o raportam si la caracteristicile plantelor. Dar chiar daca fortat - echivalam adaptabilitatea cu miscarea si cautam o aplicabilitate doar in lumea animala (animalul se misca in directia dorita adaptandu-se constant la conditiile de mediu in conformitate cu scopul propus) tot nu reusim sa eludam (pe langa faptul ca miscarea nu este o caracteristica strict animala) echivalentele din lumea vegetala cum ar fi exemplul Pagina 6

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

vitei de vie (Darwin 1880) care nu numai ca se deplaseaza in modul cel mai economic spre cel mai apropiat punct de sprijin si nu numai atat, dar isi poate corecta miscarile din mers daca acest punct de sprijin este mutat. Acest exemplu afirma in acelasi timp si abilitati senzoriale care in absenta unui sistem nervos de tip animal sunt greu de explicat, dar nu trebuiesc ignorate. Daca acceptam si existenta unei alte scari temporale la care actiunile se desfasoara in cazul plantelor, toate procesele desfasuranduse cu alte viteze, putem constata ca acest exemplu are o aplicabilitate mult mai larga decat am putea crede si ca vita de vie poate fi comparata in interiorul lumii vegetale cu un sprinter super-antrenat ale carui performate nu sunt accesibile oricui; iar daca consideram reactia (sau actiunea) ca o echivalenta vegetala a miscarii vom avea deja o aplicabilitate generala in lumea generala a definitiei lui Stenhouse. Daca am putea translata miscarile efectuate de plante la scara temporala umana am avea surpriza sa descoperim ca plantele sunt la fel de jucause ca si un caine de agrement. Ar fi interesant sa ne concentram in acest moment putin atentia asupra miscarii. De ce este ea necesara? Daca tinem cont de faptul ca o decizie luata acum mai multe miliarde de ani de plante multi-celulare de a asimila energie cu ajutorul fotosintezei si de faptul ca lumina a existat in toate timpurile din abundenta si nu a trebuit sa fie vanata sau recoltata putem intelege de ce miscarea nu a fost in nici un moment un element vital pentru plante. Pentru animale in schimb deplasarea in cautarea hranei a fost de mare importanta (cu exceptiile de rigoare coralii spre exemplu); cu cat relatia prada-pradator a devenit mai complexa, cu atat miscarea cat si rapiditatea ei au crescut in importanta. Rapiditatea miscarii (determinata in parte si de viteza cu care se transmite informatia de la centri senzoriali la centri motorii), rapiditatea reactiei in fapt, poate fi o modalitate de gradare a inteligentei animale, desi discutabila; pentru plante este insa total lipsita de sens. Silverton si Gordon (1989, citati tot de Trewavas 2003) deplaseaza centrul de greutate inlocuind (pentru a defini strict inteligenta plantelor) termenul de comportament cu o notiune ceva mai stufos exprimata dar mult mai putin sofisticata reactia de raspuns la semnale interne si externe. In opinia mea acest lucru este o simplificare excesiva intrucat, fara a pune in discutie capabilitatile lor senzoriale, reduce plantele la organisme care raspund strict la stimuli, fara a lua decizii, fara a avea teluri, fara a avea preferinte, cu alte cuvinte fara a avea o personalitate complexa ceea ce este complet fals. Plantele nu sunt inteligente de rang inferior ci pur si simplu au modalitati diferite, specifice, de exprimare a inteligentei lor. Cred ca n-ar fi total lipsit de interes in acest moment sa trecem in revista si alte cateva definitii, de data aceasta pentru uz uman. DEX-ul (varianta on-line) ne propune mai multe definitii; iata una din ele: Intelegere profunda, usoara a unor lucruri mai ales din domeniul culturii si al stiintei, facultatea de a intelege, de a pricepe fenomenele, lucrurile, etc. Dincolo de ridicolul definitiei (ce are cultura cu prefectura?) observam ca pentru noi oamenii stachetele inteligentei sunt mult mai modeste este suficient sa pricepem ceva, nu este necesar sa mai si reactionam in mod constient sau macar instinctiv, ca sa nu mai pomenesc de gasirea unor solutii pe termen lung la problemele ivite. O alta definitie, tot din DEX: Capacitatea de a intelege usor si bine, de a sesiza ceea ce este esential, de a rezolva situatii sau probleme noi pe baza experientei acumulate anterior; desteptaciune. Definitia aceasta introduce in mod paradoxal un nou element surprinderea si (eventual putem subintelege si asta) procesarea informatiilor esentiale ce deriva din producerea anumit eveniment; spun paradoxal deoarece, daca oamenii (chiar inteligenti) pot omite surprinderea esentei in cazul unui eveniment foarte complex produs in lumea lor, plantele (ca si animalele de altfel) nu trec niciodata cu vederea esenta unui fenomen, oricat de complex, produs in universul acestora. Wikipedia (versiunea engleza) propune o versiune mult mai complexa dar si mai bine structurata Inteligenta este o proprietate a mintii care cuprinde mai multe abilitati inrudite, cum ar fi: Pagina 7

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

capacitatea de a rationa, de a planifica, de a rezolva probleme, de a gandi abstract, de a utiliza un limbaj si de a invata. Aceasta definitie este continuata de un comentariu foarte interesant: Exista diverse moduri in care inteligenta poate fi definita. In unele cazuri inteligenta poate include si alte notiuni cum ar fi: creativitatea, personalitatea, caracterul, stiinta sau intelepciunea. Oricum, unii psihologi prefera sa nu includa aceste notiuni in definitia inteligentei. Intrebarea mea este cate din aceste caracteristici (incluzand pe cele eliminate de unii psihologi) nu sunt caracteristice si plantelor? In opinia mea (oricat de ciudat vi se va pare) nici una! O analiza, nu numai a inteligentei plantelor ci si a personalitatii lor complexe, va forma obiectul altor capitole. Tot Wikipedia (versiunea engleza) publica un extras dintr-un raport publicat de American Psychological Association in 1995: Indivizii difera unul de altul prin abilitatea lor de a intelege idei complexe, de a se adapta efectiv la mediu, de a invata din experienta, de a se angaja in diverse forme de rationament, de a invinge obstacole prin cautarea unor solutii. Desi aceste diferente individuale pot fi substantiale ele nu sunt in permanenta consistente: performanta intelectuala a unei anumite persoane poate varia in diferite ocazii, in diferite domenii, intrucat sunt supuse unor criterii diferite. Inca o data, in opinia mea atat plantele cat si animalele au un comportament mult mai consistent atunci cand il raportam la evenimente produse in lumea lor. O alta definitie elaborata de un joint-venture format din 52 de cercetatori (Mainstrean Science on Intelligence) in 1994: inteligenta este o capacitate mentala foarte generala care, pe langa alte lucruri, implica abilitatea de a rationa, de a planifica, de a rezolva probleme, de a gandi abstract, de a intelege idei complexe, de a invata rapid si de a invata din experienta. Daca excludem capacitatea de a invata rapid (la scara de percepere a subiectului, deoarece viata plantelor se desfasoara la o alta scara temporala si nu are nici un sens sa impunem un criteriu aplicabil oamenilor), nici aceasta definitie nu aduce nimic nou. Carol Bainbridge considera ca inteligenta este abilitatea de a invata din si despre mediul propriu natural, de a-l intelege si de a interactiona cu acesta. Aceasta abilitate generala este compusa in viziunea ei dintr-un numar de abilitati specifice: adaptabiliate la un nou mediu sau la modificarile care survin in mod curent in acesta, capacitatea de a acumula cunostinte, capacitatea de a rationa si de a gandi abstract, abilitatea de a intelege sisteme relationale, abilitatea de a evalua si judeca, capacitatea de a gandi original si productiv. Chiar si noul element introdus intelegerea unui sistem de relatii si capacitatea de a se integrare in acesta nu este strain plantelor. Sa revenim insa la plante. Trewavas (2003) considera ca diferenta reala dintre definitiile formulate de Stenhouse (1974) pe de o parte si Silverton si Gordon (1989) pe de alta parte este data de utilizarea notiunilor specifice - comportament vs. reactie. Recunoscand pe de o parte comportamentul ca o caracteristica a lumii animale, dar considerand pe de alta parte ca termenul reactie simplifica excesiv intreaga ecuatie, Trewavas propune o echivalenta vegetala a acestei notiuni si anume crestere si dezvoltare care inglobeaza actiuni foarte complexe de-etiolare, inductie florala, regenerare, germinatie, etc. In versiunea sa inteligenta plantelor este cresterea si dezvoltarea adaptiva si variabila care se manifesta pe parcursul vietii unui individ. O formulare foarte sintetica dar exacta in opinia mea. Exprimate mai concis sau detaliind abilitati specifice, toate definitiile se invart in jurul acelorasi notiuni; nu mai ramane decat sa incercam sa regasim in lumea vegetala toate aceste abilitati mentionate sau (in cel mai rau caz) sa descoperim echivalentul vegetal si sa afirmam faptul ca inteligenta este o caracteristica generala a lumii vii si nu poate suferi grade de comparatie decat la nivel intra-regn. V. De ce nu sesizam inteligenta plantelor?

O ciudatenie in toata aceasta poveste este faptul ca, desi acceptam cu relativa usurinta inteligenta animalelor (si nu rare sunt exemplele in care un animal a avut intr-o anumita situatie o reactie mai inteligenta decat a omului care a fost martor la acelasi eveniment), nu admitem faptul ca plantele sunt Pagina 8

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

fiinte inteligente. Un extraordinar exemplu de reactie rapida si eficienta, aparent incredibila, este reactia surprinsa pe video (celebra la un moment dat in email-uri trimise in lant) a unui caine care, pe o autostrada foarte aglomerata, pe care se circula cu viteza, a salvat la propriu un alt caine lovit de o masina si culcat pe banda de viteza; cine a vazut acel clip nu poate uita (sunt convins) determinarea acelui caine salvator, miscarile lui de evitare a masinilor care treceau una dupa alta in viteza, modul in care monitoriza ce se intampla pe autostarda in timp ce avansa spre zona de siguranta pas cu pas. Desigur, nu vreau sa sustin ca plantele pot fi capabile de asemnenea actiuni, vreau sa subliniez doar faptul ca intalnim la organisme inferioare momente in care actiunea, reactia rapida si lucida, capacitatea de concentrare (ca sa nu vorbesc de splendidul exemplu de solidaritate fata de cel cazut) depasesc net nivelul mediu uman, anuland in acelasi timp ceea ce consideram ca primeaza instinctual de conservare. Principala dificultate este datorata setarii noastre mentale plantele sunt fiinte pasive, vegetand (ca sa spun asa) pe pilot automat, aparitia, dezvoltarea si reproducerea lor producandu-se in baza unui program genetic (8). Un astfel de program genetic exista atat pentru animale, cat si pentru plante (si chiar si pentru om) si el are intr-adevar un rol foarte important in cresterea si dezvoltarea lor. Principala preocupare atat a animalelor cat si a plantelor este cautarea hranei care sa poata sustina cresterea lor si reproducerea lor, care sa asigure dezvoltarea optima a organismelor. Dincolo de modul diferit in care se desfasoara dezvoltarea (unitara in cazul animalelor in uter sau ou, etapa in care se formeaza toate organele vitale; modulara in cazul plantelor prin adaugiri sau ramificari succesive datorate existentei pe toata durata de viata a plantelor a varfurilor de crestere) aceasta este subordonata obtinerii unui raport optim intre resursele avute la dispozitie si atingerea gradului de dezvoltare necesar stadiului adult si reproducerii telul suprem al existentei lor. Cum resursele nu sunt constante (ba chiar de cele mai multe ori sunt o necunoscuta atat pentru animale cat si pentru plante) rezulta ca o anumita flexibilitate, o anumita modificare comportamentala (9) este necesara pentru a traversa cu bine perioadele de criza sau (dimpotriva) acumularea unui surplus de resurse atunci cand ele se gasesc din abundenta. Ambele regnuri isi dezvolta strategii, actioneaza adaptiv si variabil astfel incat sa poata atinge telul suprem propus. Chiar daca pot apare uneori modalitati specifice de adaptivitate (migratia sezoniera la unele animale), altele sunt comune stocarea resurselor de hrana spre exemplu. Acest comportament adaptiv al plantelor (ca sa concretizez exemplul stocarea apei si a substantelor nutritive in cazul plantelor suculente in paralel cu dezvoltarea unor mecanisme care sa impiedice pierderile de apa, similar cu stocarea grasimii de catre animale, in paralal cu dezvoltarea unor mecanisme incetiniri metabolice pentru a putea supravietui hibernarii indelungate) contrazice in totalitate teoria existentei pasive. Ramane insa posibilitatea unui raspuns reflex, programat genetic dar care sa poata permite totusi o astfel de comportament adaptiv; opera unui programator care a prevazut toate variatiile posibile si a stabilit si raspunsurile (reactiile comportamentale) cele mai adecvate. Pana la a purcede la demontarea acestui scenariu plecand de la analiza abilitatilor intelectuale ale plantelor, cred ca nu ar fi total lipsit de interes sa vedem si de ce este vina nostra ca nu reusim sa evaluam corect capacitatile intelectuale ale acestora. Trewavas (2003) numeste in mod direct patru motive: - utilizarea statisticii pentru a simplifica comportamente individuale complexe. Trebuie sa spun ca am primit cu mare entuziasm afirmatia lui Trewavas, eu fiind un adept al evolutiei in salturi, determinata de raspunsul adaptiv al unui individ sau al unui grup foarte restrans de indivizi la modificari mai mult sau mai putin extreme ale mediului ambiant (10) si, in ciuda meseriei mele, circumspect atunci cand trebuie sa apelez la generalizari statistice. Prelucrarea statistica a raspunsurilor fiziologice ale unui numar de indivizi diferiti (sau populatii diferite) si considerarea mediei rezultate ca un raspuns tipic, ignorand variatiile individuale sau considerand variatiile ca fiind erori ale experimentului, conduce la o supra-simplificare a intelegerii comportamentului, eliminand in mod Pagina 9

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

arbitrar variatia individuala (recunoscuta chiar de definitia inteligentei ca fiind o expresie a acesteia) si asumand in mod eronat raspunsul statistic daca nu ca o reflectare a comportamentului fiecarui individ in parte, atunci macar ca un raspuns ideal. Cu cat mai complex este fenomenul, cu atat mai mare va fi insa variabilitatea raspunsului adaptiv individual. Ishikawa (1991, citat de Trewavas 2003) a condus un foarte interesant experiment a impus modificari gravitationale in cazul unor plante tinere urmarind reactia radacinilor de a se re-orienta in functie de noua verticala. Dupa numai 5 6 ore acesta a remarcat faptul ca readaptarea individuala la verticala a radacinilor este departe de a fi un fenomen simplu el identificand nu mai putin 5 clase diferite de raspuns. Repet, 5 clase de raspuns, nu 5 raspunsuri diferite. Zieschang si Sievers (1991, citati tot de Trewavas 2003) au efectuat un experiment similar cu Phleum pretense; raspunsul a fost suficient de complex pentru a-i descuraja sa mai faca o sumarizare statistica. Mai mult, alte experimente (Macleod 1987, tot din Trewavas 2003) au aratat ca raspunsul gravitational al hipocotilului este la randul lui influentat diferit de o multitudine de alti factori (lumina rosie, oxigen, atingere repetata, umezeala, temperatura, etc.), generand o imensa variatie a raspunsurilor. Rezulta o prima concluzie fenomenele fiziologice nu raspund la un singur factor sau la o grupa restransa de factori (cum este considerat indeobste) ci este un raspuns integrat determinat de foarte multi factori de mediu. Mai mult, variatii individuale ale unor plante poate mari exponential raspunsurile posibile. Rich si Smith (1986, citati in Trewavas 2003) au aratat ca timpul individual de reactie a unor hipocotili la lumina (fototropism) a variat intre 5 si 40 de minute in conditii identice. In cazul animalelor abilitatea de a ingloba intr-un raspuns individual (care poate diferi de la un individ la altul) care are un caracter integrat si final numeroase influente ale mediului ambient este o trasatura caracteristica a inteligentei (Trewavas 2003) care iata - este refuzata plantelor. Apeland strict la instrumentele oferite de statistica complexitatea raspunsurilor individuale este anulata de media atotputernica. - efectuarea experimentelor intr-un mediu controlat. Influenta diversilor factori de mediu asupra cresterii si dezvoltarii plantelor, precum si asupra comportamentului lor general, este extrem de complexa iar pentru a simplifica influenta necontrolata a acestora cercetatorii au avut ideea plasarii obiectului de studiu intr-un mediu controlat, in care toti factorii de mediu sunt constanti si identic prezenti in toate esantioanele, fiind variat unul singur in vederea obtinerii unui raspuns. De regula rezultatele obtinute sunt din nou prelucrate statistic. Fara a fi un procedeu fundamental eronat acesta are fara indoiala o aplicabilitate extrem de redusa atunci cand vorbim de indivizi desi poate fi util atunci cand analizam comportamentul general al unei populatii. Principala problema este data de faptul ca eliminand variatiile individuale (datorita prelucrarii statistice) precum si impactul unui mediu complex (care favorizeaza reactiile adaptive ale indivizilor) raspunsul primit prin impunerea unui factor poate fi considerat reproductibil si in alte conditii si poate conduce la concluzia ca avem de a face cu un raspuns reflexiv. - ignorarea capacitatii de a parcurge un labirint. Paradoxal, acest fapt este privit ca un semn al inteligentei in lumea animala. In cazul plantelor acelasi criteriu este ignorat in totalitate. Dincolo de faptul ca experimental a fost demonstrat ca plantele pot parcurge fara ezitare intr-un labirint drumul unic care le conduce spre lumina, dincolo de diferite actiuni care implica heliotropismul, este remarcabila capacitatea unor plante de a compune o harta tridimensionala a mediului in care cresc. Studiul rizomilor a sugerat faptul ca aceasta harta tridimensionala sta la baza optimizarii eforturilor de dezvoltare in functie de resursele avute la dispozitie. Plantele reusesc sa detecteze zonele in care solul contine nutrienti, impunand cresterea si dezvoltarea radacinilor in aceste zone, ocolind in acelasi timp zonele sarace; ele au un anumit comportament determinat de prezenta in apropiere a nutrientilor (dezvoltarea prioritara asistemului radacinos necesar exploatarii resurselor), diferit de cel in care exploateaza aceste resurse (devoltarea vegetativa si eventual acumularea interna a nutrientilor). Ele pot sesiza eventuala concurenta in zona, evitand competitori mai puternici (de exemplu unele plante evita Pagina 10

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

zonele cu iarba deasa) sau incercand eliminarea lor daca acestia sunt mai slabi; mai mult - pot avea un comportament selectiv, acceptandu-i pe unii si combatandu-i pe altii. Plantele au un comportament explorator complex, exact ca si animalele. Comportamentul explorator este o expresie a inteligentei deoarece presupune luarea continua a unor decizii, diferite de la individ la individ, in functie de factorii de mediu, existenta unui scop foarte bine definit si determinarea fiecarui individ de a atinge telul propus. Comportamentul explorator este exact opusul existentei pasive atribuite in mod traditional plantelor. - exprimarea inteligentei nu se poate face decat intr-un mediu adecvat. Nu insist prea mult asupra acestui aspect, pentru ca voi detalia ideea mai tarziu. Comportamentul inteligent este extrem de dificil de detectat in cazul conditiilor de laborator sau in captivitate unde stress-ul (datorat absentei conditiilor de mediu naturale) este imens. Acest lucru este evident in variatiile semnificative care pot exista in cazul incercarii de a determina IQ-ul aceluiasi individ uman in conditii de stress sau relaxare sau pur si simplu la intervale diferite de timp [VII] . La aceste observatii de natura obiectiva ale lui Trewavas as adauga una de ordin subiectiv raportarea comportamentului plantelor la coordonatele proprii tipului nostru de inteligenta [VIII]. Un foarte bun exemplu este dat de definitia inteligentei artificiale (conform DEX aceasta este capacitatea sistemelor tehnice evoluate de a ob ine performan e cvasiumane), raportata la ceea ce suntem noi oamenii, desi aceasta este, in primul rand datorita limitarilor tehnologice dar si a celor sistemice, mult inferioara inteligentei plantelor. Surprize pot aparea totusi in unele privinte sistemele cibernetice artificiale sunt mai asemanatoare plantelor decat oamenilor. Un exemplu elocvent este faptul ca un sistem de calcul isi poate detecta o functionare defectuoasa si poate lua decizia revenirii la configuratii mai vechi care au functionat corespunzator. In mod similar plantele pot, in cazul unor malformatii cauzate de mutatii genetice, sa revina la codul genetic avut cu 3 4 generatii in urma, anuland pur si simplu codul genetic transmis de catre parinti (Godesky 2007; Witzany 2007). Poate omul sa comande in acest mod codul sau genetic? Cat de uman este un astfel de comportament? Un alt exemplu elocvent este gradarea traditionala si generalizatoare a inteligentei animalele pradatoare sunt mai inteligente decat ierbivorele consumate [IX]. Evitam sa constatam faptul ca comportamentul acestora este determinat de locul diferit ocupat in lantul trofic si ca nu poatefi vorba de o ierarhizare a inteligentei din acest punct de vedere; cum noi ne aflam la capatul lantului trofic ni se pare normal sa consideram ca suntem cea mai inteligenta fiinta si nu evitam sa aplicam acest sablon in revers si plantelor aflate la baza acestuia: plantele nu sunt fiinte inteligente. Uitam faptul ca aparitia regnului animal se datoreaza exclusiv existentei plantelor pe acest pamant. Si ca sa facem un pas in plus daca este sa consideram comportamentul individual adaptiv si variabil definitoriu pentru inteligenta de orice tip sa ne imaginam doua situatii ipotetice a) disparitia regnului animal si b) disparitia regnului vegetal si posibilele efecte ale acestor scenarii. Las analizarea acestor scenarii ipotetice ca exercitiu individual VI. Clive Backster - un promotor timpuriu al personalitatii complexe a plantelor

Generarea unui raspuns la modificarile de mediu fie ea reactie reflexa sau un raspuns rational presupune in primul rand abilitati senzoriale din partea plantelor; in absenta acestora plantele chiar ar duce o existenta pasiva. Este imposibil sa mentionam acest aspect fara a discuta experimentele conduse incepand cu anii 60 de Clive Backster (Peter Tompkins si Christopher Bird, 1973) care, in ciuda unui amatorism dezarmant in ceea ce priveste pregatirea si efectuarea experimentelor sale stiintifice reprosat de multi autori mai vechi sau mai recenti (Godesky 2007; Witzany 2007, etc.), are marele merit de a fi atras printre primii atentia asupra abilitatilor extraordinare si reale ale plantelor. Desi Backster a avut probleme in intelegerea necesitatii unor controale stiintifice (unul din motivele pentru care multe din Pagina 11

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

experientele sale nu au putut fi reproduce ulterior), desi stiinta oficiala a minimalizat daca nu ridiculizat initial ideile avansate de acesta, desi suporterii sai au avut o atitudine intransigenta fata de necesitatile adoptarii unor rigori stiintifice in efectuarea unor experimente si au acceptat ca atare si fara prea multe discutii concluziile sale, trebuie sa se recunoasca faptul ca a fost un adevarat pionier in materie. Fara a avea o formatie de om de stiinta sau o pregatire academica stralucita, fara a fi cu adevarat o personalitate, Backster a reusit printr-o intuitie deosebita, printr-o intelegere a esentei fenomenelor inregistrate de el, prin calitatile sale de fin psiholog (doar era politist criminalist!) sa atraga atentia asupra personalitatilor complexe ce pot fi intalnite in lumea plantelor. Ca importanta pentru cunosterea lumii vegetale, prin impactul avut asupra comunitatii stiintifice nu pot decat sa-l compar cu Goethe, al carui concept de Urpflanze (planta primordiala), desi in parte eronat, a revolutionat prin modelul sau mai degraba filozofic stiinta botanica a epocii sale. Pe de alta parte stiinta oficiala (sau mai degraba rigorile impuse de aceasta) clacheaza de cele mai multe ori in fata unor fenomene neconventionale. Sa luam spre exemplu experimentul sau cu flacara imaginara (11). Incercand sa depisteze diversele reactii ale plantelor cu ajutorul poligrafului Backster si-a imaginat un experiment brutal va arde cu o flacara o frunza a acesteia. Dar in momentul in care a avut imaginea mentala a flacarii, mai inainte de a face cea mai mica miscare pentru a aprinde chibritul, poligraful a si semnalat o reactie foarte puternica (interpretata ca spaima de Backster; voi cum ati interpreta-o fara a apela la rigurozitati stiintifice? Sau, mai bine zis, voi cum ati reactiona fiind pusi intr-o asemenea situatie?). Sa analizam putin intamplarea. Poligraful a semnalat o reactie puternica a plantei fara a putea insa defini intr-un fel sau altul natura acestei reactii determinarea naturii acesteia este o deductie logica. Pe de alta parte Backster nu a fost conectat la nici un poligraf, nu s-a supus personal nici unui control stiintific care sa stabileasca precis emotia sa personala sau intentiile sale reale din acel moment; putem presupune de exemplu ca sa impingem lucrurile spre absurd - ca de fapt nici nu s-ar fi gandit la flacara cu care urma sa arda frunza ci la cu totul altceva, la o plaja insorita din Bahamas sa zicem. Avem pe de o parte deductii, pe de alta parte evenimente probabile dar imposibil de dovedit (imaginea mentala a flacarii) si o concluzie fara nici un suport stiintific planta a reusit cumva sa-i citesca gandurile lui Backster. Critici ai lui Backster au incercat sa reconstituie (si) acest experiment si au anuntat cu mandrie faptul ca nu s-a intamplat nimic, planta nu a reactionat. Oare nu este posibil ca planta sa fi inteles in aceste experimente-replica ca in realitate nu a existat nici o clipa intentia de fi arse cu o flacara? (12) Oare noi nu intuim uneori cand suntem mintiti fara sa avem nici o dovada in aceasta privinta? Backster a afirmat de altfel ulterior faptul ca plantele pot distinge intre intentii reale si intentii simulate (ba mai mult ca uneori ele sunt puse pe sotii, au simtul umorului, etc.) desigur fara a produce dovezi stiintifice ci numai (eventual) conjuncturale. Dar cum nu este neaparat necesar ca un lucru nedovedit sa fie si inexistent din pacate rigurozitatea stiintifica este implacabila in aceasta privinta ar fi lipsit de inteligenta din partea noastra sa ignoram (oricat de sceptici am fi) personalitatea si abilitatile plantelor chiar si in lipsa acestor dovezi concludente. Sa nu uitam ca civilizatii stravechi au putut accede la cunostinte astronomice extrem de exacte fara nici un suport stiintific sau tehnologic in acceptiunea actuala fara a cauta prea mult avem exemplul incredibilelor cunostinte astronomice ale culturii Maya sau cunostintele tehnice sau medicale ale vechilor egipteni. Oricum, chiar Backster a tinut sa precizeze faptul ca reusita / esecul unui experiment de aceasta natura depinde in mare masura de implicarea sufleteasca a celui care conduce experimental precum si de relatia sa cu planta. Backster mentioneaza printre altele si ignorarea totala de catre plante a unor persoane neagreate de acestea. Vivian Wiley - o prietena a lui Marcel Vogel (vezi nota 11) a incercat si ea un test inspirat din experimentele lui Backster: A luat o doua frunze identice de ochii soricelului (Saxifraga rotundifolia) si le-a pus pe noptiera ei; in fiecare dimineata se concentra asupara uneia dintre aceste frunze, dorindu-i Pagina 12

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

din toata inima sa traiasca si imaginandu-si-o crescand in timp si transformandu-se intr-o planta adulta. O luna mai tarziu aceasta frunza arata aproape de parca ar fi fost culeasa de curand, radianta si plina de vitalitate, in timp ce cealalta se uscase deja complet. Experimentul este interesant prin iluzia care a putut fi indusa plantei - sau mai degraba a unui fragment al acesteia (13 ). Am avut curiozitatea sa incerc acum doi ani refacerea acestui experiment, soldata cu ceea ce initial am crezut ca este un esec total (motiv pentru care am abandonat ideea de a-l repeta sau de a mai incerca altfel de teste) dar care judecat la rece - cred ca ridica si un semn de intrebare. Diferenta a constat doar in faptul ca ma concentram asupra frunzei mele de doua ori pe zi, seara si dimineata, timp de 2 3 minute, fara a putea baga insa mana in foc ca nu au fost dati cand am sarit-o. Pe scurt, dupa 3 sau 4 saptamani rezultatul a fost ca ambele frunze erau uscate si ca o ironie cea ignorata fiind aparent intr-o stare ceva mai buna. Ce imi da acum de gandit in toata povestea asta este faptul ca in primele 8 10 zile frunza mea s-a comportat in perfecta concordanta cu experimentul original, aratand nechimbata o buna perioada de timp, in timp ce cealatata frunza incepuse deja sa se vestejeasca. Nu ma pot opri sa nu speculez putin si sa ma intreb daca (oricat ar putea sa para de ridicol) daca frunza mea nu a avut o deceptie, depresie, dezamagire spuneti-i cum doriti in momentul in care a inteles amagirea? Importanta experimentelor lui Backster si faptul ca acesta a impus ideea capacitatii de perceptie primara a plantelor au avut o importanta covarsitoare deoarece au stat la baza notiunii de inteligenta a plantelor eleborata in anii 80 de cercetatori, dupa ce au fost descoperite retele de comunicare de tip neural la plante. Am sa revin si asupra acestui aspect. De asemenea Backster a relevat faptul ca plantele au o personalitate complexa. Desi multe abilitati ale plantelor au fost intuite sau analizate de oameni de stiinta cu mult mai inainte (de exemplu miscarea plantelor a fost analizata de Darwin) este meritul lui Backster de a fi influentat decisiv modul in care plantele au inceput sa fie privite si intelese - ca personalitati complexe, inteligente si care poseda ceea ce am putea numi constiinta. VII. Miscarile plantelor

Aparenta lipsa a miscarii la plante este poate principalul motiv pentru care plantelor li se refuza dreptul de a fi considerate fiinte inteligente. Logica este simpla - alegerea directiei de deplasare este considerata un act rational, deliberat, supus unui permanent control al constiintei. In optica noastra miscarea inseamna strict deplasarea deliberata in spatiu, doar aceasta este o caracteristica a inteligentei. Modelul Linnean anume ca deosebirea esentiala intre animale si plante este absenta miscarii la acestea din urma pare a ne urmari si in prezent, deoarece de regula nu sunt acceptate miscarile de natura fiziologica. O prima problema care trebuie ridicata este daca alte miscari decat cele de deplasare deliberata pot fi considerate semne ale inteligentei. Iata ce scrie Eldan Goldenberg (2006), un critic al lui Trewavas: O serie de exemple comportamentale chiar daca sunt in mod clar adaptive ma surprind prin faptul ca sunt mult prea simple si inflexibile ca sa poata fi considerate inteligente. Exemple la o alta scara temporala includ miscari cum ar fi fototropismul si inchiderea / deschiderea stomatelor (care sunt declansate de modificari ale niveluluii de umiditate si / sau concentratiile unor gaze din aer). Am senzatia ca in ambele exemple avem de a face mai mult cu reflexe obisnuite decat cu orice tip de comportament animal pe care oricine l-ar considera in mod normal ca fiind inteligent: exista un stimul si un raspuns, dar nu si flexibilitatea unui raspuns diferit. Citatul este interesant si pentru faptul ca se mentine in limitele obtuze ale tuturor abordarilor traditionale miscare reflexa vs. comportament inteligent. Aparent Goldenberg are dreptate plantele suculente cu fotosinteza CAM isi deschid spre exemplu stomatele cu regularitate in momentul in care temperatura incepe sa scada in timpul noptii, este un reflex invariabil. Astfel de reflexe exista nu numai in lumea vegetala ci sunt o caracteristica a tuturor organismelor vii. Aceste gesturi reflexe sunt insa numai varful aisbergului, doar o pietricica Pagina 13

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

dintr-un mozaic imens si extrem de complex a carui existenta ridica o intrebare legitima a cui creatie este oare fiziologia complexa si imperturbabila a plantelor incatusate in existenta lor pasiva, lipsite de inteligenta si constiinta? Cum au aparut aceste reflexe? Cine este arhitectul intregii structuri si cum a aparut aceasta? Daca s-ar fi supus unor legitati fizice ar fi fost general valabile macar pentru toate plantele (ca sa simplificam problema); de unde insa si de ce aceasta imensa varietate fiziologica si morfologica a lumii vegetale organisme radical diferite care coexista in acelasi tip de mediu ambiant? Desi un raspuns care sa rezolve imediat dar superficial dilema a existat intotdeauna (14) asa au fost proiectate aceste organisme un astfel de raspuns eludeaza un factor esential: aceste reflexe nu au existat dintotdeauna ci au aparut candva ca un raspuns adaptiv. Se cunoaste astazi faptul ca, de exemplu, fotosinteza CAM a aparut in mod independent in grupuri de plante independente filogenetic, mult diferite din punct de vedere fiziologic si morfologic; a fost un raspuns adaptiv la schimbarile de mediu intervenite (initial in Oligocen, acum 25 30 de milioane de ani, dar devenind o prezenta semnificativa din punct de vedere ecologic in Miocen, acum 6 7 milioane de ani) si chiar daca astazi acesta este determinat genetic, candva, atunci cand a aparut, a fost un raspuns adaptiv deliberat al unui individ sau grup restrans care a rezolvat o problema vitala gestionarea resurselor extrem de limitate de apa (15). Functii fiziologice complexe sunt in fapt o expresie a inteligentei, sunt rezultatul unor decizii rationale luate candva si a caror automatizare si inglobare in rutina programului genetic nu este altceva decat un mod de generalizare la nivelul unei anumite clase de organisme a intelepciunii dobandite de indivizi sau grupuri restranse. De aceea descompunerea unei functii fiziologice complexe in componente izolate si reclamarea inflexibilitatii acestora este fundamental eronata si lipsita de orice logica. Exemplul de fata ofera desi la alte dimensiuni flexibilitatea unui raspuns diferit drept criteriu al inteligentei, ca sa folosim expresia lui Goldenberg. Ce este extrem de interesant (desi nu are nici o legatura cu miscarea) este faptul ca in unele plante este posibila utilizarea alternativa a doua tipuri de fotosinteza, trecerea de la un tip la altul desi unitara in principiu fiind in fapt o succesiune de raspunsuri individuale distincte la o situatie data (16). Miscarile stomatelor, integrate intr-un complex fiziologic, sunt o expresie a inteligentei plantelor. Dar nu acesta este tipul de miscare pe care doresc sa-l analizez, ci miscarea deliberata, miscarea care nu este conditionata fiziologic. Charles Darwin (1880) analizeaza miscarile plantelor constatand faptul ca ele sunt comune in marea lor majoritate si descrie in amanunt mai multe clase de miscari. Fara a se pronunta intr-un fel sau altul referitor la inteligenta plantelor, Darwin sesizeaza (datorita observatiilor repetate si a multor experimente descrise in lucrare) faptul ca miscarile de circumnutatie (miscarea circulara sau eliptica a varfurilor de crestere care este o parte componenta a fenomenului de crestere) prezinta variatii individuale, variatii care apar si in cazul miscarilor nyctitropice (miscari ale frunzelor care insoteste somnul plantelor, mai exact adoptarea unei pozitii specifice timpului cand acestea dorm). Mai mult, impiedicarea frunzelor de a efectua miscarile nyctitropice au condus in unele experimente la moartea acestora si uneori si la moartea subita a altor frunze invecinate. Adevarata relevatie o constituie miscarile plantelor cataratoare a caror miscare de cautare a puntelor de sprijin, miscare derivata din miscarile nyctitropice, reactioneaza la mutarea punctelor de sprijin si reusesc sa se agate de acestea cu o deosebita economie de miscari. In mod similar miscarile heliotropice analizate de Darwin, desi se supun unor reguli generale, nu sunt uniforme. In cazul Cassia tora ale carei plantule au fost supuse unor experimente repetate dupa ce descrie in amanunt reactiile unei plantule, Darwin afirma faptul ca miscarile celorlalte plantule observate au fost in linii mari similare si nu identice, ceea ce sugereaza din nou plasticitatea raspunsului = reactie inteligenta a plantelor. In fapt aceste miscari sunt mult mai complexe in cazul Tropaeolum sp. Darwin arata ca epicotylul se deplaseaza simultan prin circumnutatie dar si heliotropic si geotropic. Afirmatia cea mai interesanta pe care o face Darwin este insa constatarea faptului ca plantele au capacitatea de a se misca independent, dar aceasta capacitate este folosita doar daca acestea pot obtine un avantaj oarecare. Pagina 14

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

Mai mult, miscarile de circumnutatie sunt prezente in toate etapele de crestere si dezvoltare a plantelor, chiar si la plantulele abia iesite din samanata care nu au reusit inca sa iasa din pamant, aceasta fiind o caracteristica generalizata in lumea plantelor. Desi tentat in a considera toate celelalte tipuri de miscare ca fiind derivate din miscarile de circumnutatie, Darwin face cateva constatari interesante unele miscari au un scop foarte precis. De exemplu in miscarea pedunculilor unei flori atunci cand floarea se ofileste intentia este clara reorientarea acesteia dinspre spatiul de unde pot veni eventualii polenizatori spre pamant pentru a ajuta intr-un moment viitor caderea semintelor din capsule pe pamant. De asemenea miscarile nyctitropice nu sunt determinate strict de intensitatea luminii, excitarea nu se produce din cauza intunericului ci este determinate de cantitatea totala de lumina pe care plantele respective au primit-o in timpul zilei; daca plantele nu primesc suficienta lumina in timpul zilei miscarile nyctitropice nu se produc, in incercarea de a corecta prin aceasta procese fiziologice. In mod similar, plantele au tendinta de a efectua aceste miscari ciclic, independent de existenta unei surse de lumina in sensul ca iluminarea ocazionala pe timp de noapte este ignorata. Si foarte important miscarile sunt extrem de complexe, de diversificate, diferite in mod semnificativ atat in cadrul unui gen, cat si in cadrul aceleiasi specii de la individ la individ. Darwin le considera in general miscari care ofera suport fiziologic, de exemplu miscari care pot ajuta plantele sa reziste cu bine unor nopti senine si reci. In unele cazuri (Porlieria spp., de asemenea in unele Gramineae) daca plantele cunosc un puternic deficit de apa, atunci somnullor (judecand dupa miscarile nyctitropice) continua si ziua in evidenta incercare de a limita pierderile de apa exemplu care anuleaza una din obiectiile lui Eldan Goldenberg (2006) citata mai sus. Analiza miscarilor nyctitropice pare a releva si informatii filogenetice, chiar daca Darwin nu priveste lucrurile prin aceasta prisma; la Melilotus taurica frunzele adulte efectueaza miscari nyctitropice tipice genului, in timp ce frunzele produse de lastari tineri efectueaza miscari caracteristice genului Trifolium. Fenomenul numit paedomorfie sau recapitulare filogenetica, in functie de directia de deplasare (17) chiar daca nu pare relevant pentru subiectul discutat este deosebit de important pentru ca indica in mod evident faptul ca desi este un raspuns integrat in bagajul genetic, reflecta capacitatea plantei de a produce un raspuns intelectual (voi detalia notiunea intr-un capitol ulterior) ca reactie necesara in fata unei schimbari de mediu. In functie de directia de deplasare acesta fie contine informatii genetice ancestrale, inca nedezactivate, fie anticipeaza traecte evolutive ale descendentilor in perfecta concordanta cu plasticitatea morfologica asa cum este ea definita de Trewavas (2003), despre care vom vorbi mai tarziu. Legat de heliotropism, iata inca o afirmatie foarte interesanta facuta de Darwin (1880) Heliotropismul este larg raspandit in regnul vegetal, dar oricand daca datorita unor modificari ale modului in care planta obisnuieste sa traiasca astfel de miscari devin inutile sau chiar daunatoare, aceasta tendinta este eliminata cu usurinta dupa cum se poate vedea la plantele cataratoare si la cele insectivore. Capacitatea plantelor de a se misca independent si deliberat este foarte evidenta in cazul plantelor carnivore. Darwin (1875) a analizat in detaliu comportamentul plantelor carnivore, conducand in acelasi timp foarte multe experimente. Mult simplificat plantele carnivore isi inchid tentaculele fie la cea mai mica atingere sau la atingeri repetate sau (mai incet) in cazul unor obiecte lasate in contact cu glandele acestora. De regula la cel mai mic contact se observa o miscare clara a tentaculei, spre deosebire de celelalte care raman, in prima faza, imobile. Unele plante carnivore imbratiseaza cu tentaculele insecte moarte, miscare care se deruleaza in aproximativ 2 ore (18). Darwin a observat insa ca miscarea de imbratisare a acestora variaza in functie de natura obiectului, de la o imbratisare relativ rapida pana la imobilism total. Darwin a testat comportamentul plasand bucati mici de carne cruda, insecte mici, hartie, muschi uscat, galbenus de ou, etc. adica obiecte care contin compusi din azot; in cazul acestora tentaculele imbratisau prada si se incepea extragerea substantelor nutritive. In schimb, plasarea de bucatele de sticla, zgura, pietricele, bumbac, par ai alte obiecte similare, nu a cauzat de Pagina 15

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

regula nici o miscare sau (in cel mai fericit caz), dupa 25 de ore doar cateva tentacule se miscasera intro vaga imbratisare a pradei. Darwin precizeaza de asemenea faptul ca timpii de raspuns au variat la indivizi diferiti ceea ce completeaza imaginea avem pe de o parte de a face cu o foarte clara selectivitate in comportament, in functie de natura obiectului, iar pe de alta parte o variatie individuala a raspunsului. Patru particule de zgura au fost plasate pe glandele exterioare a patru tentacule diferite; prima dintre acestea a atins centrul in 3 ore si 40 min.; a doua in 9 ore; a treia in mai putin de 24 de ore, dar s-a miscat doar putin in primele 9 ore; pe cand a patra s-a miscat doar putin in primele 24 de ore si nu s-a mai miscat deloc dupa aceea. Din cele trei bucatile de zgura miscate spre centru, doar una a fost bine imbratisata si de multe din tentaculele invecinate. Tentaculele plantelor pot fi pacalite uneori, asa cum a aratat tot Darwin (1875) desi in mod normal plantele nu reactionau la particule de pluta sau sticla, in cazul unui experiment au fost plasate particule de dimensiuni mai mari decat cele obisnuite, cu rezultate surpriza in 13 ore toate tentaculele imbratisasera si mutasera mica prada in centru. In mod evident Darwin pune aceasta eroare in estimarea naturii particulelor pe seama dimensiunii neobisnuite a acestora, fara a insista insa. Este insa in opinia mea o problema strict psihologica - daca ne plimbam pe o plaja acoperita cu scoici numeroase, avand toate aceeasi culoare si dimensiune, privirile noastre vor fi atrase de putinele exceptii care ies din tipar fie prin marime, fie prin culoare. De multe ori instinctiv ridicam scoica distinctiva si o analizam, fie ca ne intereseaza scoicile, fie ca nu, pentru a o arunca ulterior. Putem specula putin in sensul ca este normala reactia adaptiva a plantei la schimbarea unui parametru de mediu, aceasta luand o decizie inteleapta cu o asemenea ocazie nu ma voi mai intalni curand (pentru ca nu are amintirea unui astfel de eveniment), mai intai ma asigur ca am prins-o, apoi vad ce fac cu ea. Experienta de viata a plantei pare a fi in mare masura determinanta in pacalirea tentaculelor. Pornind de la acest experiment, Darwin a continuat cu diverse variatii ale acestuia iar rezutatele (adica mutarea spre sau in centru) exprimate in cel mai pur stil Victorian adica in fractii au fost 6/7, 7/9, 7/12 si 7/26. Desi rezultatele sunt aparent lipsite de consistenta, Darwin gaseste o explicatie partiala dar surprinzatoare cel mai slab rezultat a fost obtinut de o planta cu frunze mai batrane, plantele mai tinere fiind aparent ceva mai usor de pacalit. Si in lumea vegetala pentru anumite varste zicala nu tot ce zboara se mananca pare a avea o aplicabilitate reala. O alta constatare interesanta rezultata din diverse experimente trimitand foarte clar de data acesta spre senzorialitatea plantelor ca regula generala daca particulele erau confectionate din materiale sau substante solubile in apa, planta reusea sa se dumireasca repede daca acea particula este interesanta din punctul ei de vedere; daca dimpotriva particula nu era solubila, tentaculele o imbratisau sau o mutau in centru parca pentru a vedea mai tarziu daca este folositoare sau nu. Darwin nu a cautat miscarea deliberata a plantelor ci pare sa fi fost mai degraba preocupat la modul general de toate clasele de miscare (si in mod special ale frunzelor si ale varfurilor de crestere) ca urmare a efectelor unor factori externi caldura, lumina, gravitatie, componente organice ale azotului, diverse saruri, alcaloizi sau substante toxice, etc. ambele lucrari citate prezinta cu minutiozitate cele mai diverse experimente si rezultate obtinute cu diverse plante si variatii ale parametrilor de mediu. Experimentele sale prezinta insa si dovezi indirecte ale capacitatii plantelor de a reactiona adaptiv, sau selectiv, sau variabil, sau cu maxima economie de resurse, sau pur si simplu in conformitate cu un interes imediat oricare ar fi acesta, semnaland clar capacitatile intelectuale ale plantelor. VIII. Povestea lui Leni Un neasteptat suport al obsesiei mele in ceea ce priveste miscarea deliberata a plantelor a venit (intrun moment in care acest articol era in mare deja conturat) din partea domnului Dag Panco de Grid, Pagina 16

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

autorul unui extrem de interesant colaj fotografic prezentand miscarile incredibile si de neinteles ale unui cactus o Parodia leninghausii - si al unui scurt articol insotitor, din nefericire nepublicat la vremea respectiva. Iata, pe scurt, in ce constau aceste miscari (Dag Panco de Grid, 2004, din care voi cita de mai multe ori pe parcursul acestui capitol, inclusiv in unele din comentariile care insotesc fotografiile): () un cactus, columnar de aproximativ 38 de cm, executa giratii de 360 de grade (in sensul acelor de ceasornic sau invers - parca dupa chef) si face reverente fata-spate, constant, dar nu cu constanta (uneori se misca atat de putin in cateva zile incat aproape ca nu observi, alteori aproape ca "tasneste", deplasandu-se cu mai multi centimetri in cateva ore). ( ) Recordurile lui din acest inceput de an sunt: o giratie de 360 de grade in plan orizontal, din 27 mai in 9 iunie, iar intre 4 mai si 8 mai a reusit sa se aplece dinspre spate spre fata, executand un arc de cerc in planul vertical, pe axa aproximativa est-west, de aproape 180 de grade. Mai elocvent decat fotografiile nu poate fi insa nimic:

1. Leni, intr-un moment de temporara verticalitate.


(toate fotografiile si colajele fotografice apartin d-lui Dag Panco de Grid)

Pagina 17

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

2. Un balans apreciabil efectuat de Leni in numai 24 de zile

3. dar asta nu este nimic iata o veritabila reverenta facuta de Leni in mai putin de 24 de ore!

Pagina 18

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

4. Masa pe care obisnuia sa exerseze Leni, printre Parodii normale (stanga)

5. si fara veleitati, ca acestea. (jos)

Pagina 19

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

6. Oscilatii de 180 de grade in plan vertical.

7. Giratii de 360 de grade in plan orizontal, de la dreapta la stanga.

Pagina 20

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

8. Deplasari spectaculoase - in cateva ore, Leni se poate misca cu mai multi centimetri.

Toate fotografiile si colajele de mai sus apartin domnului Dag Panco de Grid. Care pot fi motivele pentru un asemenea comportament ciudat? Acest cactus nu foarte tanar (semanat in 1981) nu a beneficiat de conditii speciale de cultivare, sau deosebite fata de cactusii din aceeasi colectie, nici in ce priveste apa, solul sau nutrientii, nici in ceea ce priveste lumina, fiind tinut pe aceeasi masa cu alte reprezentante ale genului Parodia sau ale genurilor incluse recent in acesta. Este firesc sa ne punem intrebarea ce anume este totusi diferit in parametrii de cultura? pentru ca suntem tentati sa evaluam pe bune dreptate mai intai acest aspect. Ei bine, nu este nimic diferit diferenta este data de personalitatea plantei, sau de ce nu? - de temperamentul ei. Este de mentionat - in raport cu prezentarea fotografica a observatiei care urmeaza - ca nici in acest an si nici in anii trecuti, nu am putut constata si, cu atat mai putin demonstra, o corelatie intre fanteziile lui Leni si vreunul dintre urmatoarele fenomene: udarile, umiditatea atmosferica, precipitatiile, temperatura, soarele sau zgomotul. Doua aspecte interesante insa planta este usor diferita de alte surate ale ei Mai am o alta planta din aceeasi specie, cea din dreapta, cu doi ani mai tanara, poate o alta forma sau poate apartinand altui holotip, ceva mai scurta (aprox. 30 de cm) si mai groasa, cultivata la fel, cu un singur lastar, care infloreste abundent in fiecare an si nu se misca nici batut de vant! Leni insa face numai dupa capul lui blond. De cand il stiu (1986), nu arata ca altii, fara a putea da date precise - era poate mai lung poate ca se misca deja dar nu suficient ca sa uimeasca. Din 1992 am inceput sa bag de seama ca se misca in mod foarte vizibil. Din 1997 lastareste mult dar lastarii care vegeteaza cresc foarte foarte incet, prea incet - lucru vizibil si in fotografie. Dar de inflorit nu a inflorit niciodata si nici nu a dat semne ca are intentia sa o faca. Sa fie oare incetineala cu care cresc lastarii semnul unui imens consum energetic al plantei mama, care face imposibil sa sustina atat cresterea acestora cat mai ales inflorirea? Apartenenta unui holotip diferit Pagina 21

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

nu poate fi desigur o explicatie ar fi fost logic ca fenomenul sa fie prezent la toate plantele similare, nu este insa cazul. O posibila corelatie cu alti factori externi cum ar fi fazele lunii, pusa ipotetic in discutie de autor nu ar clarifica cu nimic lucrurile. In ambele cazuri daca nu se constata aceasta corelatie, posibilitatea este inlaturata de la sine, daca da atunci nici asta nu explica unicitatea sau extrema raritate a fenomenului incercarea de a reduce totul la o reactie declansata de un anumit stimul nu poate oferi un raspuns plauzibil. In opinia mea aceste miscari pe care eu le consider deliberate, indiferent de cauzele ascunse ale acestora sunt un exemplu rarissim de exprimare a personalitatii in lumea vegetala (si implicit un semn al inteligentei) intr-un mod accesibil unui receptor uman. Cateva aspecte sunt extrem de interesante. In primul rand Leni (cum il alinta autorul acestui senzational material fotografic) pare sa fi descoperit intr-un anumit moment al existentei sale placerea miscarii aceasta pare sa nu se fi produs inainte de 1992, sau nu a fost observata, desi chiar daca s-ar fi constatat imediat dupa germinatie nu ar fi afectat cu nimic unicitatea acestui fenomen. Desigur, in absenta unei examinari intr-un cadru adecvat si prin metode strict stiintifice afirmatia care urmeaza este o speculatie pura aparent Leni a invatat intr-un anumit moment al existentei sale, intr-un mod care este absolut irelevant, modalitatea de a efectua aceste miscari de rotatie absolut senzationale. De ce se misca Leni totusi? Nu are nici o importanta, putem insa fara a risca sa parasim definitiv cararea sa-l parafrazam pe Darwin: se misca, pentru ca asa vrea el! Nu contest caracterul pur speculativ, dar exista o alta explicatie logica? Iata inca un aspect interesant: Intr-un fel nici anotimpurile nu par a fi implicate, desi este clar ca Leni este mai agitat in perioada de vegetatie dar nu ramane imobil nici in timpul repaosului hivernal este doar foarte foarte incetinit. Mai mult, restrictii fizice par a-l afecta vizibil: Avem - oameni fiind - tendinta de a antropomorfiza aprecierile noastre privind lumea vie. Este adevarat, este nestiintific, este fara suport, dar ... in anul in care Leni a stat legat intre patru electrozi de sudura, acum doi ani, mi s-a parut ca este nenorocit ca o piatra seaca si m-am temut ca-l omor - si poate ca era adevarat. Dupa ce l-am eliberat s-a invartit in luna care a urmat ca pentru a prinde tot timpul pierdut. Ar fi extrem de interesant de stabilit in timp daca eventualii urmasi ai acestei plante din seminte, daca s-ar hotara totusi sa infloreasca, sau din lastari ar manifesta aptitudini similare. Nu este neaparat necesar ca acest lucru sa se si intample, dar un raspuns pozitiv, fie si numai la cativa din urmasi, fie si numai la unul, ar demonstra ca reconsiderarea evolutionismului Lamarckian de care vom vorbi mai tarziu - in ultimile decenii (dupa mai bine de un secol de ignorare sau minimalizare), reconsiderare sesizabila prin incorporarea unor elemente ale sale in teoriile evolutioniste moderne, poate oferi in timp raspunsul la multe aspecte cheie, hai sa le spunem mistere ale lumii vii. Conceptul primordial potentat in teoriile de sorginte neo-lamarckiana acela ca toate fiintele vii (inclusiv plantele) pot invata iar aceasta capatitate, independent de formele si modalitatile sub care se manifesta, este motorul evolutiei poate oferi un raspuns clar si in spiritul tuturor definitiilor date pana acum da, plantele sunt fiinte inteligente!

IX.

Limbajul plantelor

Limitarea comunicarii intre indivizi la existenta si utilizarea unui limbaj articulat propriu omului este o eroare grava. Comunicarea este o notiune mult mai subtila si mai cuprinzatoare care cuprinde alaturi de vorbirea articulata si alte elemente non-auditive cum ar fi (in cazul omului) priviri, gesturi, expresii Pagina 22

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

faciale, chiar si tacerea sau anumite actiuni menite a semnala intentiile individului in cauza. Fara a intra in detalii aceste modalitati de comunicare sunt prezente si in lumea animala, inclusiv prin forme rudimentare ale limbajului articulat. Evident, plantele nu vorbesc in sensul utilizat de noi oamenii. Important este insa sa ne concentram asupra comunicarii in sine, a informatiilor schimbate intre indivizi diferiti, si mai putin asupra elementelor formale care asigura transferul de informatie. Omul spre exemplu delimiteaza un anumit teritoriu plantand pietre de hotar, construind garduri, tragand linii cu un bat pe pamant sau (mai abstract) desenand linii pe o bucata de hartie; unele animale obisnuiesc spre exemplu sa-si delimiteze teritoriul prin marcaje olfactive. Important este insa sa intelegem esenta, mesajul transmis care este similar si sa acceptam faptul ca modalitatile de transmitere a acestuia pot diferi fundamental. Fara a incerca sa spun ca plantele isi impart in mod deliberat teritoriul (desi ideea nu este chiar absurda) (19), trebuie sa intelegem ca ele au modalitati fundamental diferite de comunicare, care se constituie totusi intr-un limbaj conventional foarte specific si ca acesta este prin natura mesajului transmis si nu prin forma sa - o expresie a inteligentei. Problema nu este de loc simpla si porneste de fapt de la comunicarea intercelulara (Trewavas 2003) si ridica atat problema receptionarii unor stimuli exteriori dar si procesarea acestora si transmirerea semnalului de raspuns (Witzany 2007). Desi considerate multa vreme organisme pasive, este din ce in ce mai clar in prezent faptul ca cresterea si dezvoltarea plantelor nu este posibila doar prin intermediul unor mecanisme oricat de bine puse la punct ar fi acestea - ci presupune inevitabil si existenta unor procese de comunicare si implicit al unui suport al informatiei. In cazul plantelor o serie de molecule chimice (solide, lichide sau gazoase) joaca diferite roluri de semnal, mesaj, mesager sau suport al memoriei. Viata plantelor este departe de a fi un lucru simplu acestea concureaza pentru resursele existente atat sub cat si deasupra solului. Ele evalueaza imprejurimile lor, estimeaza cat de multa energie se cere consumata pentru realizarea unui anume scop si dupa aceea ele transpun in practica varianta optima. Ele iau masuri pentru a controla anumite resurse ale mediului. Ele se percep si pot distinge intre ele si altele. Aceasta capacitate le permite sa-si protejeze teritoriul. Ele proceseaza si evalueaza informatia si apoi isi modifica comportamentul in mod corespunzator (Witzany 2007). Un astfel de sistem complex de competente nu se poate imagina fara procese de comunicare paralele: intraorganismice (in interiorul corpului plantei), inter-organismice (intre indivizi ai aceleiasi specii sau apartinand unor specii diferite) si trans-specifice (cu organisme apartinand altor regnuri). Aceste sisteme de comunicare chimica sunt extrem de complexe Witzany (2007) arata ca au fost identificate pana in prezent 20 de grupe diferite de molecule avand functii de comunicare iar numarul total de substante cunoscute sub numele de metaboliti secundari poate fi de pana la 100,000 numai in zona radacinilor (20). Witzany (2007) nu face in lucrarea citata decat sa sintetizeze rolul uneia dintre ele auxina. Cum am mentionat deja semnalele unei plante nu sunt adresate numai indivizilor din aceeasi specie ci si altor organisme extra-specifice. Frunzele emit in permanenta substante volatile; natura lor si intensitatea acestora se constituie intr-un semnal chimic similar in esenta limbajului utilizat de om. O prima grupa de semnale sunt destinate coordonarii apararii plantele semnaleaza spre exemplu aparitia unor ierbivore in zona ceea ce determina secretarea unor substante care sa le descurajeze; poate fi semnalata aparitia unor infectari parazitare care permite altor indivizi sa-si fortifice sistemele de aparare naturale fie prin producerea unor substante menite a ataca direct parazitul sau de a atrage alte insecte care sunt dusmani naturali ai acelor paraziti. Strategiile adoptate sunt cele mai diverse in cazul fasolei de lima (Phaseolus lunatus) plante infectate cu arachnide isi modifica emisiile de substante volatile astfel incat sa devina neinteresante pentru acestea; in paralel ele semnaleaza altor plante din vecinatate producerea acestui atac. O strategie similara a fost observata si in cazul tomatelor. Pagina 23

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

Radacinile plantelor au dezvoltat capacitatea de a produce metaboliti secundari cu proprietati cytotoxice care previn raspandirea unor infectii cauzate de microbi, fungi sau insecte planta semnaland in paralel si atacul. Extrem de interesant este faptul ca intelegand comunicarile inamicului unele plante pot produce semnale mimetice care sa-l dezorienteze pe acesta sau pot produce substante care sa blocheze comunicarile in ambele cazuri se produce colapsul coordonarii interne a grupului parazitic sunt bruiate in fapt comunicatiile grupului agresor. Exemple de coordonare a apararii sunt extrem de numeroase si sunt cunoscute de multa vreme; ceea ce surprinde este faptul ca nimeni nu s-a intrebat serios pana de curand cum ar fi capabile plantele sa proiecteze si sa coordoneze astfel de actiuni extrem de complexe daca nu ar fi organisme inteligente. O alta categorie de comunicatii importanta este destinata coordonarii simbiozelor. Acest tip de comunicare contrasteaza puternic cu sistemele de semnale observate in comportamentul defensiv. Ele sunt plasate intr-un context total diferit. S-a postulat deja (Baluska 2006, Jorgensen 1993, Zyalalov 2004 citati de Witzany 2007) faptul ca celulele radacinilor (si prin urmare fundamentul pentru aparitia regnului vegetal asa cum il cunoastem acum) au aparut ca urmare a unor activitati biosimbiotice intre alge si fungi care a condus in final daca acceptati o exprimare simplista la fuziunea acestora; formarea unor activitati simbiotice cu bacteriile si fungi este daca privim lucrurile in acest fel un sistem relational anterior aparitiei plantelor. Cel mai raspandit exemplu de simbioza de acest tip este relatia dintre legume si bacteriile rhizobiale care conduce la aparitia unor noduli in care este fixat azotul. Linda E. Graham (2000) considera ca originea plantelor este monofiletica si nu a fost rezultatul unor evolutii independente (21) [X]. Plantele, insectele si microbii au fiecare un set specific de semnale; interesant este faptul ca plantele pot detecta nu numai semnalele proprii ci si ale acestora utilizand semnale mimetice atat in interes propriu (cum este cazul organizarii apararii) cat si in cazul simbiozelor pentru a interveni si comunica cu partenerii de afaceri. Comunicatiile cu alte plante sunt importante in egala masura. Plantele au constiinta de sine si pot distinge organisme straine de propriul lor corp. Plantele utilizeaza semnale biotice pentru a se informa reciproc asupra prezentei si identitatii plantelor invecinate, a spatiului disponibil, a eventualelor perturbari precum si a competiriei (Callaway 2002 citat in Witzany 2007). Nu este vorba numai de o recunoastere a apartenentei vecinilor la o anumita specie (ca sa utilizam notiunea traditional aplicata) ci recunosc pur si simplu identitatea fiecarui individ in parte. Mai mult, daca sunt mutate din loc, plantele pot memora identitatea fostilor lor vecini timp de mai multe luni (Turkington 1991 citat in Witzany 2007). Aceste modalitati de identificare si recunostere nu pot fi explicate in absenta unei retele de tip neuronal sau a unui sistem similar in eficienta cu retelele neuronale. La acestea se pot adauga sistemele de comunicare inter- si intracelulara proprii tuturor organismelor vii. Si, ca sa termin cu acest aspect, plantele constientizeaza sursa unui anumit stress, informeaza vecinii despre acest lucru si memoreaza si experienta lor proprie care devine o componenta importanta in planificarea actiunilor lor viitoare (Witzany 2007). Plantele invata si transmit mai departe intelepciunea acumulata. Trewavas (2003), considera ca - la modul cel mai simplu invatarea presupune doua lucruri: a) existenta unui scop anume (de regula predeterminat) si b) existenta unui mecanism de recunoastere a erorii si de cuantificare a abaterii fata de scopul propus. Modul in care invata plantele este simplu - prin incercari repetate si corectii ale erorii, avansand astfel din aproape in aproape spre telul propus. Este exact ca atunci cand inveti sa mergi pe bicicleta. Motivul pentru care plantele raspund la gravitatie de exemplu este in principal legat de hranire (tulpinile se indreapta spre lumina, radacinile cauta minerale si apa), conducand spre Pagina 24

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

crestere si apoi reproducere. Dar atat radacinile cat si lastarii se pot afla intr-un anumit moment in orice unghi fata de pozitia dorita si trebuie prin urmare sa invete progresiv cum sa abordeze unghiul considerat optim de specificatiile interne daca conditiile o permit. S-a putut observa (Trewavas, 2003) la plante diferite in faza initiala o mare variabilitate a abordarii si a oscilatiilor produse de binomul incercare corectare a erorii. La toate plantele insa, odata invatata abordarea, ceilalti lastari parcurg fara oscilatii traseul optim daca mediul ambient nu sufera modificari semnificative. Mersul pe bicicleta, odata invatat, nu se uita. Intelepciunea se transmite mai departe generatiilor urmatoare. Tot prin aceeasi metoda incercare si corectie plantele raspund unor schimbari de mediu, se adapteaza la schimbari ale mediului (prin comparatie cu specificatiile lor interne) referitoare de exemplu la puterea vantului, la seceta sau ger. Rezistenta plantelor la acesti factori de mediu poate fi marita prin modificari fiziologice si metabolice (daca factori de mediu prealabil inexistenti incep sa devina previzibili si capata un caracter repetitiv) si transmisa generatiilor urmatoare aceasta este in fapt aclimatizarea unor specii de plante, proces cunoscut horticultorilor de multe sute de ani. Acest aspect imi intareste convingerea ca salturile calitative sunt realizari individuale transmise insa mai departe grupului de care apartine planta respectiva. Ori este greu de contrazis faptul ca aceste realizari individuale nu sunt practic expresia unei inteligente creatoare, la care se adauga capacitatea de a invata a unui grup, de a prelua de la un initiator si de a raspandi informatia la toti indivizii care compun grupul. Asupra acestui aspect integrat in sistemul evolutiv Lamarckian, o alternativa ignorata a darwinismului am sa revin. X. Plantele si muzica

Chiar daca personal cred ca muzica agreata sau nu de plante nu este un indicator al inteligentei acestora, nu se poate sa nu abordez si acest subiect extrem de controversat. In opinia mea relatia plantelor cu muzica asa cum a fost prezentata in repetate randuri - se bazeaza pe o serie de interpretari eronate si pe extrapolarea unor concluzii discutabile rezultate din experimente. Si in acest domeniu generalizarea si concluzii bazate pe observatii superficiale au facut ravagii. Foarte interesant este faptul ca replicarea unor experimente a condus uneori la obtinerea unor rezultate contrare experimentelor initiale, ceea ce a inflamat dezbaterile pe acest subiect. Desi posibila influenta a muzicii asupra plantelor a fost observata si discutata inca de la inceputul anilor 50 (Dr. T. C. Singh, decanul facultatii de botanica de la Annamalai University, India, a descoperit faptul ca Hydrilla verticillata, o planta acvatica, reactiona la muzica indiana cantata la vioara, flaut si vina) primul experiment extensiv, descris de Peter Tompkins si Christopher Bird (1973), este de data ceva mai recenta (22) si, datorita modului convingator in care a fost conceputa lucrarea respectiva precum si a faptului ca aceasta carte a cuprins o serie de viziuni intr-adevar revolutionare in epoca, a format un curent de opinie greu de combatut si anume faptul ca plantele apreciaza muzica clasica. Dorothy Retallack a efectuat, asistata de prof. Broman, o serie de experimente la Colorado Womans College din Denver (SUA), in cele trei incaperi biotronice pe care le avea la dispozitie. Intr-un prim experiment Dorothy Retallack a plasat plante in fiecare din incaperile prevazute cu sisteme de amplificare si le-a supus unei tonalitati constante. Variatiile experimentale au fost: 8 ore incontinuu, doar 3 ore din 8 cu intermitente si absenta totala a tonalitatii. Rezultatele (consistente cu cele obtinute in 1940 de Muzac Co. in cadrul unor studii de productivitate a muncitorilor) au fost: planta supusa continuu timp de 8 ore la aceeasi tonalitate a murit in 14 zile, in timp ce plantele expuse doar 3 ore au avut o crestere abundenta, urmate relativ aproape de cele supuse tacerii. Am trei observatii. In primul rand planta care a murit a fost supusa unui adevarat supliciu, comparabil (in dimensiunea noastra si mentinandu-ne in sfera muzicii) cu cel la care sunt supusi lucratorii unui lant de magazine in care din motive publicitare este cantata la infinit aceeasi melodie, de altfel agreabila daca ar fi sa o asculti doar de 2 -3 ori. Intr-un astfel de mediu s-au observat fluctuatii mult mai mari de personal si frecvente (23) migrene sau stari de depresie sau alte tulburari psihologice la persoane cu vechi state de serviciu. Pagina 25

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

Desi nu cunosc detalii despre ce intelege doamna Retallack prin tonalitate, nici intensitatea sonora a acesteia, personal nu cred ca s-ar fi produs aceleasi efecte daca sa zicem in ambele situatii fundalul sonor ar fi fost zgomotul unei cascade sau zgomotul ploii, adica sunete naturale, cunoscute plantelor. In al doilea rand desemnarea cresterii masei vegetale pe termen foarte scurt ca indicator unic al confortului pe timpul experimentului este de o valoare mai mult decat indoielnica, pe de o parte pentru ce nu indica in mod necesar bunastarea plantei pe termern lung, iar pe de alta parte pentru pot fi implicati si alti factori; oricum si cei care au o oarecare experienta in cultivarea plantelor stiu asta - o crestere sustinuta a masei vegetale poate fi urmata de un colaps atunci cand te astepti mai putin in cazul in care planta este supsusa unui factor de stress, indiferent de natura lui. In al treilea rand experimentul nu are absolut nici o legatura cu muzica, dar a conturat o opinie si fost un punct de pornire pentru experimente si concluzii ulterioare. Cert este ca planta supusa unui (aparent) stress continuu a murit, lucru care nu ar trebui sa mire pe nimeni. Alte experimente au urmarit sa determine ce fel de muzica le place plantelor. Intr-una din incaperi a fost pusa la radio de data aceasta cu intreruperile de rigoare muzica usoara (lucruri cuminti, moderne dar nu foarte, denumite pe atunci middle-of-the-road sau ceea ce acum ar putea fi easy listening) iar in alta muzica rock. Plantele din prima incapere au inceput sa se incline spre aparatul de radio in timp ce cele din a doua incapere nu numai ca au inceput sa se incline in directia opusa, dar au si dat semne ca vor muri in curand. Pe aceeasi linie au urmat mai multe experimente, plantele manifestandu-si de fiecare data repulsia fata de muzica rock intr-unul din experimente fiind supuse muzicii lui Jimi Hendrix, Vanilla Fudge si Led Zeppelin. De asemenea a fost refuzata muzica unor compozitori ca Schnberg (cu o profunda incarcatura negativa) dar au fost agreati optimisti ca Palestrina. Concluzia finala a acestor experimente plantele prefera muzica indiana, Bach, muzica cuminte de tip elevator music si surpinzator (o spun asta chiar autorii) jazz, dar reactioneaza violent puse fata in fata cu rock-ul. Aceste concluzii (care din pacate au format o opinie publica foarte puternica in acea vreme) au fost foarte disputate si chiar (partial) infirmate de experimente ulterioare. Experiente ulterioare (inclusiv cele efectuate de o echipa a Discovery Channel in celebra serie Myth Busters) au adus o avalansa de abateri de la concluziile d-nei Retallack plantele preferau uneori muzica preclasica, dar nu le placea Berlioz; mai mult muzica acustica parea sa le incante, chiar si Led Zeppelin. In unele experimente s-a aratat ca ceea ce conteaza este nivelul sonor, amplificarea excesiva indiferent ca este Mozart sau heavy metal este cea care determina refuzul (24). In mod interesant, in vremurile mai recente, rock-ul a inceput sa castige in apreciere, iar noile curente muzicale punk, thrash, rap si hip-hop au inceput sa tina capul de afis al genurilor muzicale neagreate de plante. O foarte suspecta concordanta cu gusturile muzicale obisnuite ale persoanelor intre doua varste, adica doamnele si domnii care conduceau de regula experimentele. Fara a ma indoi de buna credinta a celor care au condus astfel de experimente (de la oameni de stiinta la amatori de tot felul, dar si multi studenti si elevi) personal cred ca se porneste de la o premisa gresita ca plantelor trebuie sa le placa (sau nu) un anumit gen de muzica. Plantele traiesc intr-un alt univers, la o alta scara temporala nu le poti pretinde sa sa aibe gusturi artistice similare cu ale oamenilor; este la fel de absurd ca si incercarea de a asuma spre exemplu identitatea preferintelor olfactive ale oamenilor si ale mustelor. Daca i-am acceptat insa cu larghete lui Clive Backster lipsa rigorii stiintifice, nu are rost sa pornim un razboi impotriva doamnei Retallack, dar merita cu prisosinta sa privim o anumita fotografie cea care o infatiseaza pe d-na Rettallack impreuna cu distinsul domn profesor Broman (25) in timpul unuia din numeroasele experimente efectuate in comun. O prima constatare (de importanta covarsitoare cred eu) este varsta ambii trecuti binisor de 50 de ani (si nu uitati ca experimentele s-au desfasurat pe la inceputul anilor 70); cum credeti ca ar fi putut considera acestia la acea data si avand acea varsta muzica lui Jimi Hendrix, Vanilla Fudge sau Led Zeppelin altceva decat o imensa oroare? Priviti-l putin Pagina 26

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

si pe domnul profesor nu credeti ca daca prin jazz acesta intelege muzica de tip Dave Brubeck sau Frank Sinatra (ma indoiesc ca Wayne Shorter sau Miles Davis s-ar califica) faptul ca plantelor le-a placut jazz-ul nu mai este o surpriza chiar atat de mare? Desi afirmatia care urmeaza contine o mare doza de speculatie (basca faptul ca este de fapt o intrebare retorica) nu credeti ca plantele n-au nici in clin nici in maneca cu muzica si ca eventuala lor reactie (exceptand cazul cand sunetele se pot constitui intr-o sursa de stress) este determinata de faptul ca sunt sensibile la starea emotionala a persoanelor care se ocupa de ele si ca reflecta in mare masura placerea sau dezgustul acestora fata de un anumit gen muzical in cazul de fata? Parerile sunt, evident, impartite. Exista si tendinta de a reduce muzica si impactul ei asupra plantelor la efectul produs de vibratiile sonore. Benefice ar fi, in viziunea sustinatorilor acestei teorii, pe de o parte tonalitatile joase ale spectrului audibil, dar si vibratiile produse de zgomotele naturale. Acestea, cum ar fi cele produse de vant, scurgerea apei, sunetele produse de animale, etc., ar fi benefice pentru plante, in timp ce restul sunt mai mult sau mai putin o sursa de stress. In aceasta viziune zgomotul produs de flatulatii este perceput ca fiind natural in timp ce orice tip de muzica amplificata electronic este o sursa de stress. Nu are importanta la ce fel de muzica sunt expuse plantele sau ce stari sufletesti anume transmite aceasta Mozart reprodus de pe CD si amplificat excesiv este un chin in timp ce rock-ul acustic mai ales daca este cantat live este perceput ca fiind acceptabil. Ca sa clarificam pe deplin influenta flatulatiilor asupra plantelor - iata ce spune intr-un interviu Dr. Hank Armstrong, seful unei echipe de cercetatori de la Columbia University Research Center: Deoarece radacinile plantelor stau ingropate in pamant, ele receptioneaza doar frecventele joase ale sunetelor de la suprafata solul este cunoscut pentru efectul filtrant favorabil frecventelor joase. Prin urmare, rezultatele noastre cele mai bune nu le-am realizat cu muzica ci cu inregistrari audio de inalta calitate ale unei sesiuni prelungite de flatulatii ale unui voluntar. Tai Cheng, un alt membru al echipei, completeaza, nu lipsit de umor: Se pare ca cresterea plantelor este stimulata de doi factori importanti, atunci cand vorbim de frecventele audibile, in aceasta ordine: sunete de joasa frecventa si zgomote naturale. Desi muzica clasica contine cam in aceeasi proportie tonalitati joase ca si muzica house, este evident faptul ca muzica house are totusi un efect mult mai benefic asupra plantelor decat muzica clasica deoarece suna mult mai natural pentru plante: este mult mai asemenatoare cu ragetele primordiale ale omului primitiv si ale altor animale similare. Oricum, flatulatiile sunt mai bune decat orice: constau aproape exclusiv din tonalitati joase si sunt in plus si un zgomot cu care plantele s-au obisnuit de multe milioane de ani pe parcursul evolutiei lor. Cam atat despre preferinta plantelor pentru muzica clasica. Cred ca o concluzie se impune plantele sunt suficient de inteligente incat sa-si vada de ale lor si sa nu le pese de gusturile noastre muzicale. Si corolarul: in cazul de fata cred ca noi nu am vazut padurea din cauza copacilor. O astfel de atitudine inca foarte raspandita este in fapt, oricat de seducatoare ar putea fi la prima vedere, o inregimentare fortata a lumii vegetale in sistemul nostru antropomorfic si nu o acreditare a inteligentei plantelor. XI. Constiinta de sine si personalitatea complexa a plantelor

Chiar daca nu ne impartasesc intotdeauna gusturile muzicale, asta nu inseamna ca plantele nu au o personalitate complexa, aspect care implica in mod obligatoriu existenta constiintei de sine [XI]. Poate ca n-ar fi chiar lipsit de interes sa povestesc doua intamplari care, in timp, mi-au dat de gandit. Prima este povestea unui trandafir japonez aflat in biroul pe care l-a ocupat singura la un moment dat sotia mea. Fara sa fi fost ceea ce se poate spune o iubitoare de plante, dupa cum nu este nici acum, acest trandafir japonez i-a placut foarte mult si desi nu se ocupa de acesta (exista cineva care uda cu o rutina bine pusa la punct toate plantele din cateva birouri) l-a luat cumva in primire il admira cu consecventa si uneori chiar vorbea cu el; nefiind chiar un loc de munca chiar relaxa(n)t planta aceasta a Pagina 27

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

fost si martora tacuta a multor momente tensionate si dificile prin care a trecut in timp sotia mea. Dupa catva timp a fost observat un lucru ciudat, pe care nimeni nu-l putea explica desi trandafirul japonez era ingrijit la rand cu celelalte plante si nu-i mergea deloc rau, ceva parea sa nu-i priasca cand sotia mea era plecata in concediu (si asta putea sa fie cate 2 -3 saptamani de regula de 2 ori pe an); o supara teribil de mult cand o regasea vizibil neglijata, cu multe frunze ingalbenite sau cazute. Si de fiecare data in cateva saptamani isi revenea si-si reinnoia foliajul straucitor. Aceste reactii ale plantei, repetate fara exceptie, devenisera deja proverbiale. Dupa cativa ani sotia mea si-a schimbat serviciul si a luat cu ea si trandafirul japonez; neavand cum sa-l duca la noul loc de munca l-a adus acasa. Ne-a incantat inca multi ani cu foliajul sau deosebit fara sa mai treaca prin acele stari depresive cand ramanea mult timp singura acasa si in acea perioada am inceput sa facem concedii extinse de 5 6 saptamani in fiecare vara fara ca acest lucru s-o afecteze cumva. Un alt exemplu este povestea unui hibrid Aloe variegata, una din plantele care m-au fascinat in anii de inceput ai cultivarii C&S. A fost una din plantele salvate de la o soarta crunta era initial plantata intr-un ghiveci nu atat mult subdimensionat cat incatusata intr-un substrat greu si impermeabil, un fel de lut cenusiu la culoare. M-a fascinat transformarea plantei dupa ce am transplantat-o intr-un sol decent o adevarata explozie vegetativa, culori puternice ale frunzelor si un splendid desen variegat. Planta asta a fost fara indoiala favorita mea in acea perioada nu trecea zi fara sa-i mangai frunzele carnoase, cu margini fin zimtate si uneori chiar ii vorbeam. Toate bune si frumoase pana cand viata mi s-a schimbat radical am primit viza pentru Noua Zeelanda si din acel moment orice altceva a pierdut importanta in ochii mei. Desi celelalte plante pareau sa nu ma regrete prea mult, aceasta Aloe a fost cuprinsa de (indraznesc sa spun) disperare in cateva saptamani era o adevarata ruina; cu toate ca am continuat sa o ingrijesc din inertie ca de obicei, adevarul este ca nu-mi mai pasa de ea. Astfel de reactii, astfel de legaturi emotionale si cred ca exemple de genul acesta pot fi intalnite frecvent nu pot apare intre om si plante fara ca acestea din urma sa aibe nu numai o anume inteligenta, dar si o serie de caracteristici care le confera o personalitate complexa in primul rand constiinta de sine. As dori sa fac o mica paranteza. Ca si in cazul inteligentei atunci cand vorbim de constiinta cadem in groapa sapata de noi insine. Definim absolut orice si raportam totul la dimensiunile noastre materiale si spirituale, delimitand totul foarte clar. Din pacate jaloanele puse de noi se dovedesc in cele mai multe cazuri a fi prost amplasate si este mai usor sa le mutam, sa le adaptam din mers profilului uman. Intervine insa un moment cand ca si in cazul inteligentei oricat am muta jaloanele constatam cu surpriza ca nu ne mai putem mentine monopolul. Un foarte bun exemplu este dat de Descartes, care a delimitat foarte clar omul (fiinta rationala avand constiinta de sine) de lumea animala (la plante nici nu s-a gandit) in principal prin faptul ca acestora le lipseste un instrument indeobste considerat exclusiv uman limbajul. Chiar daca ignoram faptul ca limbajul altor organisme poate diferi foarte mult de limbajul uman, devine evident ca el nu este un monopol uman ci este un suport al comunicarii mult mai universal delfinii spre exemplu au un limbaj foarte complex iar primatele, care cunosc si ele limbaje nu tocmai rudimentare, invata foarte usor sa comunice cu oamenii prin semne ceea ce indica faptul ca nu exista in fapt impedimente intelectuale sau legate de absenta constiintei de sine, ci mai degraba faptul ca au cunoscut alte modalitati de comunicare cum se poate explica altfel structurarea sociala a coloniilor de primate [XII]? Cum ramane insa cu sistemele de comunicatii chimice ale plantelor, cu sofisticatele lor retele de spionaj contraspionaj, cu abilitatea lor de a organiza activitati complexe sau de a adopta strategii comune? Principala problema, atunci cand vorbim de constiinta, este faptul ca incercam sa localizam sediul acesteia, ca incercam sa regasim in lumea plantelor structuri proprii regnului caruia ii apartinem. Este oare strict necesar sa localizam un sistem nervos pentru a credita plantelor constiinta? Darwin (1880) a asemuit radacinile plantelor cu creierul uman, un sistem nervos in sensul strict al cuvantului nu a putut Pagina 28

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

fi insa descoperit in lumea vegetala si de aceea au fost trase o serie de concluzii gresite si aici se potriveste din nou perfect citatul din George F. Atkinson (1909). S-a ignorat total faptul ca diferenta esentiala dintre regnul animal (tipul de organism utilizat ca referinta) si regnul vegetal este data de arhitectura diferita unitara in cazul animalelor si modulara in cazul plantelor. O arhitectura unitara presupune obligativitatea unui centru de comanda, in cazul arhitecturii modulare specifice plantelor acest lucru nu mai este necesar; nu numai ca informatia exista peste tot, dar si mecanismele regenerative pot fi declansate din cele mai diverse locuri ale unei plante in cazul celor mai multe plante este posibila reconstructia unui individ din fragmente: frunze, bucati de radacina, tulpini, areole in cazul cactusilor sau pur si simplu fragmente de tesut viu. Exista sugestia (John van Mater Jr., 1987) ca si constiinta de sine ar exista difuzata in toata planta, existand insa si anumite zone vitale varfurile radacinilor, varfurile lastarilor tineri, frunzele si in mod special florile ceea ce are intr-adevar sens. Cercetari din anii 80 au confirmat existanta la plante a unor procese de tip neural desfasurate in celule obisnuite. Multi ani insa aceste lucruri nu au putut fi confirmate stiintific ci mai mult observate fara a avea si explicatiile necesare. Unul din primii oameni de stiinta care au experimentat incercand sa desluseasca mecanismele intime ale unui eventual sistem nervos al plantelor a fost Sir Jagadis Chundra Bose, care la inceputul sec. 20 a condus o serie de experimente legate de reactia plantelor la stimuli electrici sau de alta natura. Intr-una din lucrarile sale il citeaza pe Henri Bergson (ex John van Mater Jr., 1987): () nu rezulta de nicaieri faptul ca existenta unui creier este indispensabila constiintei de sine () Daca, in varful scarii fiintelor vii, constiinta de sine este atasata unui centru nervos foarte complicat, n-ar trebui oare sa presupunem ca aceasta acompaniaza sistemul nervos si in josul scarii pe tot parcursul si ca atunci cand ultimul nerv este contopit in materia vie inca nediferentiata, constiinta este inca acolo, difuza, confuza, dar nicidecum redusa la nimic? Teoretic atunci orice fiinta vie ar putea avea constiinta de sine. In principiu constiinta de sine este asociata cu viata. Sir Bose a mers chiar mai departe sustinand existenta unor relatii foarte complexe intre lumea vie si materia amorfa, precum si faptul ca constiinta de sine exista in toata materia. Implicatiile sunt abisale si mai ales devastatoare pentru absolut toate sistemele de referinta ale spiritualitatii umane. Constiinta de sine si personalitatea plantelor nu sunt insa comensurabile, nu sunt sesizabile rigorii stiintifice. Interesanta este o afirmatie a lui Marcel Vogel (Peter Tompkins & Christopher Bird, 1973) care sustine faptul ca adultii au sanse mult mai mici sa repete experimentele lui Clive Backster decat copii, care au o extraordinara capacitate de a se implica total si lipsiti de duplicitate in ceea ce fac, ceea ce ar putea explica esecul unor oameni de stiinta in incercarea de a reface unele experimente: Daca abordeaza experimentul in mod mecanicist si nu intra intr-o comunicare mutuala cu plantele si nu le considera si trateaza ca prieteni ai lor vor esua. Este esential sa ai o minte deschisa si sa te eliberezi de orice prejudecati mai inainte de a incepe experimentele. Am sa revin putin la conceptul arhetipal al Urpflanze (planta primordiala) enuntat de Goethe. Absolut remarcabila este sinergia universala care rezulta din acest model. Urpflanze este un prototip ideal al tuturor plantelor care este sursa tuturor variatiilor posibile in regnul vegetal, atat a celor trecute cat si a celor viitoare, un cadru predefinit al evolutiei acestuia. In viziunea lui Goethe toate formele de exprimare a universului material sunt variabile, tranzitorii si instabile, ele fiind ca si universal in sine intr-o continua schimbare a formelor de manifestare datorita actiunii a ceea ce Goethe numea energii spirituale transcedentale. Acest proces este in fapt o metamorfoza continua, la care participa toate componentele universului de la individ, la regn si pana la univers in totalitatea sa infinita acest lucru implicand o evolutie ritmica atat a intregului cat si a partilor sale componente; de la tiparele prestabilite indiferent de formele pe carte le imbraca devenirea unei flori (boboc => expandat intr-o floare => comprimat in ovarul fecundat => expandat in fruct => comprimat din nou in samanta, prin care se poate relua un nou ciclu) sau respiratia universului formarea stelelor, explozia supernovelor, aparitia gaurilor negre, pentru ca ciclul sa se reia. Se nasc doua intrebari care este nucleul Pagina 29

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

inteligentei? dar mai ales nu este cumva nevoie de o constiinta difuza, prezenta in tot ceea ce exista, pentru ca aceasta sinergie universala sa fie posibila? Regasim coordonatele acestui concept si in viziunea lui Sir Jagadis Chundra Bose. John van Mater Jr. (1987) incheie articolul sau in aceeasi nota: Exista seminte sau germeni cosmici indestructibili monade (26) aflate in spatele dezvoltarii spirituale a lumii vegetale, ca si in spatele celorlalte fiinte, fiecare invatand din experienta proprie, imbracand forme succesive pe scara evolutiei. Ca fiinte umane avem acelasi potential cosmic, sufletele noastre pot fi in armonie cu esenta naturii si pot cunoaste viata secreta a tuturor fiintelor, inclusiv a fratilor nostri plantele. Daca acceptam faptul ca plantele au constiinta de sine, sa consideram ca fiecare in parte are o personalitate proprie este doar o continuare logica. Foarte multe din experimentele lui Marcel Vogel graviteaza in jurul acestui aspect personalitatea distincta a fiecarei plante in parte, exprimata prin preferinte, prin capricii sau prin reactii emotionale individuale. Marcel Vogel a sustinut faptul ca actiunile oamenilor pot afecta o planta, nu neaparat intr-un mod fericit (Peter Tompkins & Christopher Bird, 1973). Intr-una din zile el a primit vizita unui prieten al sau, un psiholog, dornic sa se convinga personal daca exista sau nu un sambure de adevar in transmiterea emotiilor la distanta plantelor asa cum sustinea Vogel. Experimentul condus de Vogel urmarea sa stabileasca daca emotii personale puternice pot fi transmise unui filodendron aflat la 5 m distanta. Initial planta in cauza a reactionat instantaneu, puternic si in conformitate cu asteptarile, dupa care brusc si fara nici o cauza aparenta filodendronul a intrat intr-o tacere deplina. Aparent experimentul parea a fi fost irelevant, un esec chiar, dar cand Vogel l-a intrebat pe prietenul sau la ce s-a gandit in momentul in care planta s-a deconectat acesta a raspuns ca tocmai facea o comparatie mentala intre planta supusa experimentului si cea pe care el o avea acasa si s-a gandit ca filodendronul lui Vogel este un exemplar mult inferior celui de acasa. In mod evident filodendronul supus experimentului s-a simtit suficient de jignitca sa se retraga, mai mult tacerea indarjita si refuzul de a mai dialoga fie si numai cu Vogel au durat mai multe saptamani. Un alt experiment interesant condus de Marcel Vogel o variatie a experimentelor lui Clive Backster urmarea reactiile unei plante martor care asista la mutilarea altei plante, careia i se rup din frunze, una cate una. In mod invariabil planta martor reactioneaza violent atunci cand subiectul uman urmareste direct interesat reactia plantei martor este direct conectata mental de aceasta daca vreti pentru ca atunci cand atentia subiectului uman este indreptata in alta parte sa nu reactioneze cu aceeasi intensitate sau cu aceeasi consecventa. In mod evident planta martor raspunde doar in masura in care i se acorda atentia cuvenita. Aceasta personalitate distincta si complexa a plantelor nu se manifesta insa numai la nivelul unui individ ci este polarizata pastrand insa aceleasi caracteristici individuale la nivelul partilor componente ale unei plante, ceea ce este logic si in conformitate cu arhitectura modulara a plantelor, de care aminteam mai sus. Marcel Vogel sustine, ca urmare a unor experimente repetate, ca frunzele aceleiasi plante pot reactiona cu intensitati diferite sau pot reactiona sau nu puse in fata unor evenimente stimulatoare. Este drept, unii filodendroni cu care acesta a lucrat pareau a raspunde mai rapid, altii mai lent, unii mai distinct, altii mai confuz, dar aceasta personalizare a reactiilor s-a constatat si la nivelul frunzelor, fiacare din ele avand o personalitate unica si un raspuns individual. Mai mult, Marcel Vogel a costatat fara a putea explica si de ce faptul ca frunze cu o rezistenta electrica mai mare erau in general mai reticente, pe cand frunzele carnoase, cu un continut mai inalt de apa, erau cele mai comunicative. Mai mult, plantele pareau a traversa ca oricare dintre noi perioade mai active sau mai apatice, sau reactionau puternic doar in anumite momente ale zilei, sau numai in unele zile dintr-o luna intraga, fiind morocanoase sau capricioase in rest, demonstrand astfel pe Pagina 30

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

langa prezenta constiintei de sine si existenta unei personalitati distincte, individuale, manifestata activ in momente de conexiune mentala cu un subiect uman.

XII.

Capacitatile senzoriale ale plantelor si procesele neurobiologice integrate

Nici senzorialitatea plantelor nu trebuie raportata la senzorialitatea umana; o modalitate foarte buna de a scapa acestei tentatii este cred sa ne aducem aminte ca propria nostra senzorialitate este infinit mai redusa cel putin in ceea ce priveste anumiti parametri - decat a altor mamifere simtul mirosului, comparativ cu cel al unui caine este doar unul din multele exemple posibile. Pe de alta parte nu trebuie uitat faptul ca simturile nu sunt un dat, un set de abilitati acordate de proiectantul organismelor vii la intamplare, ci abilitati care au fost dezvoltate de cele mai diverse organisme pornind de la necesitatile acestora de a interactiona cu mediul inconjurator. Unele plante sunt sensibile la atingere, doar fortand nota se poate spune ca au dezvoltat simtul tactil, sau reactioneaza la anumite vibratii dar asta nu inseamna ca aud in sensul adevarat al cuvantului; cele mai multe plante sunt fototropice, sesizeaza si reactioneaza la lumina este greu de sustinut ideea ca plantele vad totusi. Ca si miscarea proprie regnului animal, nici aceste abilitati senzoriale nu sunt in aparenta necesare plantelor fiinte care nu sunt obligate sa se deplaseze in spatiu in cautarea hranei, sau sa depisteze si sa urmareasca o prada. Imobilismul existentei lor a obligat plantele sa dezvolte la niveluri probabil imposibil de inteles inca doua tipuri de simturi: mirosul (absolut necesar atat in comunicarea chimica proprie plantelor cat si in mimetismul iluziv practicat adesea) si capacitatea de a citi si interpreta variatiile campurilor energetice ale altor fiinte. Aceste perceptii primare cum au fost denumite de Clive Backster, par a fi deosebit de active in cazul plantelor si, desi nu exista pana acum o explicatie multumitoare a modului in care plantele sunt capabile de astfel de performante, acestea sunt capabile de performante ce tin de ceea ce noi obisnuim sa denumim paranormal dar sunt o deplina normalitate in lumea plantelor. Prima intrebare (si cea mai importanta de altfel) este cum reusesc plantele astfel de performante uimitoare? Intrucat ele nu poseda un sistem nervos in acceptiunea curenta si nici organe sau mecanisme de procesare a informatiei similare celor existente in regnul animal primul impuls este sa respingem in bloc existenta capacitatilor lor senzoriale sau, in cel mai fericit caz, sa le minimalizam in limitele permise de nivelul nostru de cunoastere stiintifica. Nu se poate contesta insa faptul ca plantele afiseaza un comportament foarte clar vizavi de factori esentiali in cresterea, dezvoltarea si reproducerea lor in conditii optime. Acest comportament este unitar si integrat la nivelul intregului organism un element paradoxal daca tinem seama de structura modulara a plantelor ceea ce implica, indiferent cum vom putea substantia sau nu, o coordonare a tuturor proceselor derulate in planta si un sistem de receptie si procesare a informatiilor din mediul ambiant sa nu uitam, un mediu ambiant in continua schimbare atat datorita unor cauze care intervin ciclic, dar si datorita unor factori (meteorologici de exemplu) care nu pot fi anticipati. Mai mult, acelasi sistem trebuie sa permita luarea unor decizii si declasarea unor actiuni corespunzatoare (sistemul de raspuns), precum si transmiterea mai departe a tuturor informatiilor, atat ale celor culese din mediul ambient, cat si referitoare la raspunsul intelectual generat. Nu este insa numai atat, ci in realitate o succesiune de cicluri suprapuse care se deruleaza la nesfarsit. Desi este prematur sa consideram ca avem o imagine coerenta se poate spune ca in ultimile 2 sau 3 decenii au fost descoperite piese izolate ale unui puzzle gigantic capacitatea plantelor de a produce semnale electrice transmise la mare distanta, transportul auxinei in tesuturi vasculare specializate sau capacitatea plantelor de a produce substante neuronale similar animalelor, etc. In mod natural a aparut si un interes sporit in cercetarile Pagina 31

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

neurobiologice asupra plantelor, interes materializat in crearea unor institutii specializate (de exemplu International Laboratory of Plant Neurobiology de langa Florenta, Italia) sau aparitia unor lucrari menite ca dincolo de cercetare stiintifica pura sa sensibilizeze comunitatea oamenilor de stiinta si sa inlature scepticismul (un bun exemplu este Eric D. Brenner & al. 2006), pe lucrarea carora se axeaza in buna masura prezentul capitol. Toate aceste cercetari si decoperiri din ultimii 20 30 de ani ne permit totusi sa reconsideram procesele si structurile neurobiologice ale plantelor si sa depasim viziunea traditionala de tip George F. Atkinson (1909). Neorobiologia plantelor este deci un domeniu de cercetare recent care incearca sa desluseasca atat mecanismele senzoriale prin care plantele reusesc sa culeaga informatii despre mediu si procesele care le permit acestora sa pregateasca raspunsuri integrate. Ceea ce particularizeaza studiul neorobiologiei plantelor este faptul ca trebuie mai intai descoperita structura retelei informationale care exista in fiecare planta, oricat ar fi ea de complexa sau de simpla. Este de asemenea necesar sa fie inteles in integralitatea sa sistemul de semnale; nivelul cunostintelor actuale ne permite sa intelegem doar foarte superficial faptul ca aceste semnale care pot fi lente sau rapide pot fi de natura electrica, hidraulica si chimica. Surprizele apar in serie - recent au fost descoperite (Eric D. Brenner & al., 2006) existenta unor macromolecule care fac adevarate voiaje intercelulare si care contin informatii care permit reglarea unitara a dezvoltarii plantelor sau coordonarea unor actiuni defensive si care contin transcriptii ale actiunilor ce urmeaza a fi declansate si factorii care sa le activeze, livreaza molecule RNA (acid ribonucleic), hormoni si fitohormoni (hormoni de crestere specifici plantelor) si contin cateva decenii de istorie genetica, nu numai a plantei in cauza ci si a intregii retele parentale. Eric D. Brenner & al. (2006): Toate acestea, precum si semnalele care care urmeaza a mai fi descoperite trebuiesc asamblate intr-o viziune compozita asupra comportamentului complex al plantelor subliniind in acelasi timp structura simplastica si apoplastica (27) care permite semnalizarea la mare distanta, precum si reteaua genetica care sintetizeaza aceste informatii. Noi progrese in genomica si bioinformatica vor putea fi facute datorita acestei abordari bio-sistemice care ne va ghida prin complexitatea circuitelor informationale celulare si intracelulare. O alta surpriza existenta unor circuite genetice care pot regla comportamentul unei comunitati, ceea ce implica un rudiment de organizare (sau stratificare) sociala asa cum mentionam si la inceputul acestui articol. Nu este cunoscut inca si acesta este o sarcina imensa cum astfel de circuite genetice individuale sunt capabile sa coopereze si sa interactioneze coerent la nivelul unei comunitati. Mai mult, in Eric D. Brenner & al. (2006) este avansata o ipoteza extrem de indrazneata exista grupuri functionale in cadrul unei comunitati de plante conectate in functie de caracteristicile mediului natural inconjurator. Este surprinzator faptul ca elemente care acum stau la baza cercetarilor neurobiologice la plante au fost cunoscute de multa vreme fara sa li se acorde insa importanta cuvenita. In 1791 Luigi Galvani a produs prima dovada concludenta ca un semnal electric poate provoca contractii musculare; stimulat de acest lucru Alexander von Humboldt a efectuat nu mai putin de 4,000 de experimente, in principal pe animale, dar si pe el insusi si pe plante (A. von Humboldt, 1797 citat in Eric D. Brenner & al., 2006) ajungand la concluzia ca natura bioelectrica a animalelor si a plantelor este bazata pe aceleasi principii. Mai tarziu Emile du Bois-Reymond (in 1848, citat tot in Eric D. Brenner & al., 2006) a descoperit ca stimuli mecanici sau electrici pot provoca la plante un raspuns negativ instantaneu, fenomen denumit de el balans negativ si instrumentand prin aceasta un potential al actiunii. In urmatorii 30 de ani acest potential a fost masurat si documentat pentru plante afisand o senzorialitate iesita din comun cum ar fi Dionaea muscipula si Mimosa pudica. Toate aceste descoperiri au sugerat faptul ca excitabilitatea celulelor poate fi un mijloc de comunicare intercelulara in plante, dar in ciuda unor experimente care demonstrau existenta unor semnale electrice la distanta la plante conceptul unui sistem nervos analog nu a fost niciodata cu adevarat luat in considerare. Descoperirea unor particularitati morfologice in unele plante cum ar fi turgiditatea sau grosimea sporita a membranelor Pagina 32

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

celulare in comparatie cu cele ale animalelor, ceea ce a inoculat ideea unei incompatibilitati cu transmisii electrice a contribuit masiv la dezinteresul fata de studiul comunicarii electrice la plante. La acest fapt a contribuit si popularitatea crescanda a mecanismelor de difuzie chimica si descoperirea efectelor hormonilor vegetali, impunand ideea ca acestea sunt mijloace mult mai adecvate morfologiei plantelor. Aceasta schimbare de optica a fost atat de puternica incat s-a considerat chiar ca semnalele electrice sunt cauzate si transmise cu ajutorul unor substante chimice. Cei mai multi biologi au inceput sa priveasca plantele ca organisme pasive, care nu au nici cea mai mica nevoie de semnale electrice rapide. Poate parea foarte ciudat cei mai multi botanisti (temandu-se probabil de ridiculizarea publica) au declansat o adevarat autocenzura in gandire, dezbateri, teme de cercetare si si-au inhibit in permanenta intrebarile referitoare la posibile omologii intre neurobiologie si fitobiologie (28) (Eric D. Brenner & al., 2006). S-a mers pana la o cvasi-prohibitie a antropomorfizarii unor functii ale plantelor, ceea ce a contribuit indirect la ignorarea unor elemente extrem de interesante relevate de experimente si studii efectuate de John Burdon-Sanderson, Charles Darwin, Wilhelm Pfeffer, Georg Haberlandt si Erwin Bnning in mod special in ceea ce priveste semnalele electrice la mare distanta. Nu intamplator importanta descoperirii lui I.I. Gunnar si A.M. Sinykhin ca potentialul actiunii nu exista numai in cateva plante specializate cum ar fi Dionaea si Mimosa, dar si in castraveti sau alte plante normale a trecut neobservata de curentul la moda in cercetarea plantelor. Desi John Burdon-Sanderson a reusti sa masoare semnalele electrice transmise de plante, desi fiziologia semnalelor electrice a fost inteleasa la nivel celular, desi au fost culese informatii importante despre canalele ionice sau despre moleculele de transport, problema in ansamblu a fost departe de a fi fost rezolvata. Ceea ce lipsea era intelegerea modului cum functioneaza semnalale electrice de lunga distanta si mai ales intelegerea modalitatii de declansara a raspunsului sistemic. Plantele pot produce doua tipuri de semnale electrice la mare distanta reprezentand potentialul actiunii (AP = semnale clare, nemodulate, de amplitudine inalta si constanta, pe principiul totul sau nimic) si respectiv potentialul variatiei (VP = semnale induse rapid, gradate, variabile, denumit si potentialul undelor lente). Semnificativ este faptul ca VP sunt specifice plantelor si numai plantelor si se propaga in functie de modificarile presiunii hidraulice intervenite in sistemul vascular al acestora, in principal pe axa longitudinala. Studii recente au sugerat ca atat AP cat si VP pot fi declansate de factori naturali (in mod special lumina si umbra, dar nu numai) si initiaza in mod direct atat actiuni de natura fiziologica mai mult sau mai putin complexe (modificarea concentratiei de calciu din citoplasma, respiratia, fotosinteza, etc) cat si sisteme comportamentale elaborate (inducerea florala, recunoasterea unui atac al unui ierbivor si pornirea mecanismelor defensive, etc). O intelegere coerenta a modului cum sunt legate semnalele electrice de cele mai diverse raspunsuri declansate de acestea este inca in faza copilariei. In anii 90 s-a produs o mica senzatie in lumea stiintifica prin descoperirea unor hormoni peptidici (primul descoperit fiind sistemina) care actioneaza in mod similar hormonilor neuro-transmitatori si neuro-receptori la animale; in absenta unui sistem nervos sau a altei structuri neuronale prezenta lor este in aparenta lipsita de orice sens. Ulterior au fost izolati in plante si alti hormoni peptidici care activeaza cele mai diverse mecanisme de aparare (declasarea unor raspunsuri de aparare intr-o frunza afecatat, si la nivelul intregii plante in numai cateva ore retineti derularea proceselor din lumea vegetala la alta scara temporala comparative cu lumea animala) dar si traecte ale dezvoltarii plantei in ansamblu. Nu se cunoaste inca daca aceste actiuni sunt efectul direct al sisteminei sau sunt mediate prin semnale AP sau VP (Eric D. Brenner & al., 2006). In orice caz, este cunoscut ca neuro-transmitatori metabolici cum ar fi acetylcholina, catecholaminele, histaminele, serotonina, dopamina, melatonina, acidul gamma-aminobutiric si glutamatul (29) sunt o prezenta comuna in sistemul nervos animal jucand Pagina 33

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

roluri decisive in senzorialitatea acestora, in miscare, vedere, perceperea modificarii caracteristicilor mediului ambient, procesarea informatiei si dezvoltare; este cunoscut de asemenea ca toate aceste substante se gasesc si in plante, uneori in concentratii relativ ridicate. Este insa in continuare imposibil de stabilit cu certitudine, in ciuda numeroaselor cercetari recente, daca acestea joaca un rol direct in metabolismul plantelor si / sau (doar) un rol de semnalizare (Eric D. Brenner & al., 2006). In orice caz si acesta este in fapt lucrul pe care doresc sa-l subliniez plantele dispun de toata infrastructura necesara existentei capacitatilor senzoriale si derularii unor procese neurobiologice integrate. Desi inca nu le cunostem in intimidate, desi nu am facut toate conexiunile necesare, este iluzoriu sa ne cantonam in viziunea traditionala obtuza intrucat plantele nu au un sistem nervos similar celui existent in lumea animala ele nu pot fi fiinte inteligente. Si corolarul: daca plantele nu ar fi avut nevoie de aceasta infrastructura, nici nu si-ar fi creat-o. Mai mult, existenta acesteia contrazice in fapt esenta evolutionismului darwinist.

XIII. Raspunsul intelectual Dupa ce am explorat infrastructura care permite derularea unor activitati neuronale (atat cat este cunoscut stiintei actuale), sa revenim la inteligenta plantelor. Plasticitatea, definita de Trewavas (2003) ca fiind masura in care un organism poate fi modificat ca raspuns la semnalele mediului ambiant, este un exemplu clar al inteligentei plantelor. Plasticitatea nu este, cum s-ar putea crede poate, doar un raspuns imediat si punctual la o problema ridicata de mediul ambiant (desi plantele au capacitatea de a reactiona si astfel), ci un raspuns mult mai consistent si vizionar as putea zice, in incercarea de a rezolva si problemele pe termen lung ale unui grup de organisme, fie ele plante sau animale [XIII]. Privind lucrurile in acest mod devine evident faptul ca studiile evolutioniste nu fac altceva decat sa se bazeze pe analiza plasticitatii, evitand insa din pacate incarcatura intelectuala a acesteia. Plasticitatea poate fi exprimata atat prin fiziologie (mecanismele de controlare a daunatorilor genereaza raspunsuri practic infinite nu numai la indivizi diferiti, dar si la parti frunzele spre exemplu ale aceluiasi individ) cat si prin morfologie (plasticitate fenotipica) poate cea mai relevanta pentru studiile evolutionare deoarece variatiile sunt traduse imediat si vizibil in morfologia si fiziologia structurilor reproductive si vegetative, in acumularile de biomasa, rata cresterii si dezvoltarii, in cleistogamia functionala, traduse in tiparele diferite de evolutie ale urmasilor. Variatiile tipologice in cadrul aceleiasi specii (de la marimea sau pilositatea frunzelor pana la modificari mai intime a tesuturilor) sunt cunoscute iubitorilor de plante, ce este cu adevarat interesant este faptul ca plasticitatea plantelor poate fi manipulata de gradinari cu vocatie marirea numarului de petale ale florilor prin smulgerea unor frunze, sau obtinerea de legume gigantice prin cine stie ce mijloace raspunsurile nefiind automate (nu se intampla in mod automat la toate plantele) ci doar una din posibilele reactii. Aceste variatii tipologice induse pot fi transmise sau nu descendentilor. Foarte interesant este faptul ca anumite influente ale mediului inconjurator desi nu declanseaza plasticitatea parintilor pot fi regasite in caracteristicile urmatoarei sau chiar a mai multor generatii (Mazer si Gorchov, 1996 citati de Trewavas 2003), aparent nu este necesar ca aceasta caracteristica sa se fixeze definitiv, dar poate sa marcheze foarte multe generatii (Durrant, 1962 citat tot de Trewavas, 2003). Plasticitatea, atat cea fiziologica cat si cea morfologica, este extrem de departe de a fi o reactie de tipul toti sau niciunul ci variaza cantitativ si calitativ extrem de mult fenomen caracterizat de Schlichting si Pigliucci (1996 citati tot de Trewavas 2003) ca fiind o norma a reactiei si subliniaza caracterul adaptiv si individual in acelasi timp. Concluzia nu poate fi decat una plasticitatea, desi se limiteaza doar la unele din caracteristicile cresterii si dezvoltarii plantelor, este marturia abilitatilor intelectuale ale acestora; ele sunt capabile sa perceapa si sa analizeze in permanenta mediul ambiant si sa actioneze Pagina 34

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

dupa cum considera necesar, fapt care poate avea ca efect in ultima instanta declansarea unor modificari fiziologice sau morfologice graduale, uneori insesizabile unui observator neavizat. In esenta, acesta este principalul motiv pentru care taxonomistii au mari probleme in alcatuirea clasificarilor iar munca lor nu poate avea decat un statut provizoriu (30). Plasticitatea, atat cea fiziologica cat si cea morfologica, are un profund caracter vizionar intrucat, chiar daca variatia tipologica nu se manifesta direct la planta supusa unor modificari ale mediului ambiant, raspunsul intelectual este generat de plantele parinti si intuieste natura problemelor cu care se vor lovi descendentii oferindu-le acestora in acelasi timp daca nu cheia succesului, macar un tipar evolutiv demn de a fi luat in consideratie. As face inca un pas fata de definitiile deja mentionate ale inteligentei considerand faptul ca cresterea si dezvoltarea adaptiva si variabila nu se manifesta numai pe parcursul vietii unui individ ci determina intr-o masura mai mare sau mai mica si traseul evolutiv al generatiilor urmatoare. Abia modificarile repetate si reproductibile ale mediului ambiant conduc la generarea unui comportament definit genetic la nivel mai larg datorita selectiei naturale care intervine eliminand indivizii care nu au reusit sa se adapteze sau ai caror parinti nu le-au transmis sugestiile evolutive cu ajutorul codului genetic. Foarte interesant si sugestiv este faptul ca plasticitatea fenotipica este mult mai evidenta in cazul plantelor decat in cazul animalelor; ele reactioneaza mult mai rapid la modificarile de mediu, dezvoltarea continuind pe tot parcursul vietii plantelor, fiind intr-o masura mai mare expuse modificarilor de mediu. Teoretic plantele contin un istoric al modificarilor de mediu (Trewavas 2003). Este de altfel si firesc sa fie asa intrucat animalele au posibilitatea deplasarii sau a migratiei si prin urmare gasirea imediata a unui mediu ambiant convenabil, pe cand plantele nu au decat o singura solutie adaptarea la mediu. Plasticitatea necesita resurse intelectuale incredibil de variate si de mare finete este un proces vizionar, el nu se rezuma numai la rezolvarea unor probleme punctuale si imediate. Plantele monitorizeaza continuu cu o remarcabila sensibilitate cel putin 15 variabile de mediu (Trewavas, 2002) generand un flux informational continuu. Se ridica doua probleme majore 1) este strict necesara existenta unor receptori si 2) presupune si capacitatea de a procesa aceste informatii. Dar asa cum arata Trewavas (2003), nu numai neintelegerea intimitatilor morfologice si fiziologice ale plantelor ne impiedica sa le evaluam capacitatea intelectuala, exista dificultati majore in calea studiului comportamentului in cazul plantelor intrucat ele opereaza la o alta scara temporala, dar nu numai atat. Anumite procese care pentru oameni se deruleaza pe parcursul catorva secunde, pentru plante se pot derula pe parcursul mai multor saptamani sau chiar luni; pe de alta parte desi bambusul poate creste 1 centimetru pe ora, acest fapt va ramane ascuns unui observator uman neavizat, sau care nu dispune de intrumentele necesare inregistrarii acestei cresteri. Comportamentul plantelor (in mod special al plantelor salbatice) fie este ignorat, fie nu este perceptibil pentru un observator uman, ceea ce contribuie atat la pierderea unor informatii inestimabile si poate conduce la concluzii eronate. Iata cateva intrebari esentiale pentru care nu exista pana acum raspunsuri coerente de ce unele seminte ale unor plante salbatice germineaza, iar altele nu formand insa in schimb banci de seminte care vor germina in anii urmatori, asigurand supravietuirea speciei daca in anii imediat anteriori conditii vitrege au decimat generatii intregi de plantule? Cine hotaraste care dintre seminte vor germina in primul an si care in al 2-lea, in al 3-lea, etc.? De ce in zonele cu stabilitate de mediu mai mare aceste banci de seminte au viabilitate mai redusa (3 5 ani de regula, nu discutam exceptiile) pe cand in zone cu conditii extreme viabilitatea acestor banci de seminte se masoara in decenii (in mod deosebit in cazul plantelor anuale) - exceptia fiind de data aceasta viabilitatea mai redusa? De ce in medii cu salinitate ridicata plantele perene sunt rezistente la valori de salinitate extrema, in timp ce semintele lor nu, iar plantele anuale ocupa nise cu salinitate mai redusa, desi semintele lor pot germina cu success si intr-un mediu cu salinitate foarte ridicata? De ce in conditii Pagina 35

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

identice, in cazul unei densitati excesive, peste capacitatea substratului de a furniza resursele necesare aceluiasi numar de plante adulte, o parte din plantule mor fara un motiv anume, un comportament similar cu cel al multor animale care-si ucid puii in plus fata de resursele de hrana sau apa existente, mai inainte de a atinge maturitatea? Probabil ca cele mai multe aspecte fiziologice amintite pe parcursul acestui text nu sunt noutati pentru majoritatea cititorilor recombinarea si reconsiderarea unor aspecte prin prisma inteligentei, invatarii, memoriei sau capacitatii de adaptare sunt insa fara indoiala necesare pentru a vedea lucrurile in adevarata lor lumina. Daca eliminam formele majore de expresie a inteligentei animale si una dintre ele este miscarea, mai degraba echivalata in lumea vegetala de crestere si dezvoltare putine diferente vor exista intre cele doua regnuri daca se va face si ajustarea finala eliminarea decalajelor temporale, amintite mai sus. In finalul articolului sau Trewavas (2003) sintetizeaza excelent intreaga problematica, prin comparatie cu jocul de sah, exemplu pe care incerc sa-l amplific putin. Acest joc ilustreaza perfect modul in care, daca ignoram comportamentul individual si apelam la medii statistice comportamentale, nu reusim decat sa invaluim totul intr-o nebuloasa de nepatruns. Fiecare joc in sine este unic si are o traiectorie individuala, determinata de comportamentul inteligent a celor doi jucatori mai ales daca acestia sunt de calibru asemenator. Cu cat jucatorii sunt mai buni, cu atat partida rezultata este mai complexa, mai incarcata de semnale relevante si de dezvoltarea unor strategii rafinate si eficiente. Jucatorii mari sunt putini, daca alegem la intamplare sa zicem 2,000 de jucatori care vor disputa 1,000 de partide, iar statisticienii vor compune o partida medie statistica pe care fiziologii vor incerca sa o considere prin prisma evenimentelor ideale analizand cel mult variatiile cele mai apropiate; daca vom repeta experimentul cu alt lot de sahisti vom putea observa o medie statistica foarte apropiata lucru normal pentru ca marea majoritate a celor care joaca sah sunt mediocri si vor face inevitabil aceleasi erori (sau unele foarte asemanatoare) sau vor aborda aceleasi si aceleasi deschideri si aparari arhicunoscute amatorilor in absenta unei creativitati reale. Aspectul crucial este faptul ca jocul de sah desi are reguli putine si rigide - poate fi extrem de complex si unic in acelasi timp; asa se intampla si cu variabilitatea si calitatea raspunsurilor intelectuale intr-un mediu dominat doar de cativa parametri. Doi jucatori de elita pusi fata in fata vor juca o cu totul alta partida decat cea medie statistica- ei sunt cei la care apare, ca si in cazul plantelor, cu adevarat raspunsul intelectual. Pe de alta parte tot exemplul jocului de sah reflecta intr-un mod extrem de plastic necesitatea unui mediu adecvat pentru a produce un raspuns intelectual adecvat. Un computer a reusit performanta de a-l invige pe Kasparov; daca ignoram activitatea de programare a computerului, computerul si-a manifestat in mod independent superioritatea pe un segment specific jocul de sah. Singura problema el nu ar fi putut insa sa-si mute singur piesele, acestea trebuind sa fie mutate de un om. Pe de alta parte computerul (fara a fi reprogramat) nu ar fi putut sa faca o analiza a tranzactiilor bursiere din ziua precedenta. Computerul sia manifestat inteligenta si a produs raspunsuri intelectuale atunci si numai atunci cand au existat conditii propice pentru aceasta. In egala masura insa nu trebuie sa fie o surpriza daca unul din cei mai slabi jucatori de sah este un chirurg eminent, spre deosebire de ignoranta in domeniu a marelui maestru sahist In mod paradoxal nu factorii de stress determina raspunsul in cazul plantelor, ci capacitatea fiziologica si morfologica existenta intr-un anumit moment, precum si anumiti factori favorizanti din mediul in care traiesc, forte care combinat reusesc sa anihileze actiunea factorilor de stress. O planta dintr-un mediu semi-desertic nu ar putea sa devina peste noapte o planta acvatica, dar poate gasi strategiile necesare supravietuirii in fata unor schimbari graduale de mediu (fie mai uscat, fie mai umed) previzibile datorita unei anumite repetitivitati si pentru care are suportul fiziologic si morfologic necesar (suport care poate fi perfectionat sau adaptat in timp). Nu este nici absolut necesar ca toti indivizii pusi in aceasta situatie sa gaseasca raspunsul intelectual salvator daca (exagerand) dintr-un miliard de indivizi unul reuseste cresterea si dezvoltarea adaptiva si variabila manifestata pe parcursul Pagina 36

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

vietii sale de care tot vorbim, atunci avem in fata exemplul unui raspuns intelectual viabil, al fructificarii unui potential. Indivizii isi fac deci datoria producand un numar de raspunsuri intelectuale; viabilitatea acestora, precum si numarul raspunsurilor intelectuale viabile sunt insa determinate de caracteristicile mediului ambiant, de varietatea, natura si amploarea factorilor de stress si nu in ultimul rand de suportul fiziologic si morfologic existent. Ca este asa sta marturie varietatea specifica a plantelor manifestata in trei medii diferite. In zonele saraturate (in mod special cele umede din estuare, lagune, zone inundabile la flux, etc.) numarul de specii este foarte redus 10 sau 20 sau 30 de specii care reusesc adaptarea si care colonizeaza in mod constant un astfel de habitat. O astfel de zona poate avea zeci sau sute de km patrati, daca din punct de vedere ecologic mediul este relativ uniform, nici nu va cuprinde o mare varietate de specii. Un astfel de mediu, in care modificarile de salinitate sunt brutale si pot apare, in functie de dinamica si caracteristica de moment a mediului, intr-un interval de timp cuprins intre cateva ore si cateva saptamani, numai o fiziologie specifica sau numai o morfologie corespunzatoare poate asigura supravietuirea. Aceasta adaptare nu se produce in acest mediu extrem ci se pregateste in medii in care salinitatea poate apare ocazional si pentru care plantele si-au dezvoltat deja mecanisme de protectie. Marea majoritate a plantelor din zone costale au o toleranta oarecare la salinitate din randul acestora va apare eventualul raspuns intelectual de adaptare la o schimbare brutala de mediu (aparitia unei zone saraturate), nu din partea unor plante alpine, care desi se pot afla la numai cativa km distanta, in zona de dispersie ce poate fi asigurata de pasari nu vor avea nici cea mai mica sansa (sau poate o sansa la un miliard, in fond orice este posibil) de a se adapta la un mediu pentru care nu au caracteristici fiziologice si morfologice necesare si nici cerinte ecologice ce pot fi fie si numai partial indeplinite (31). Intr-un alt tip mediu cum este taigaua siberiana in care uniformitatea mediului este de asemenea apreciabila iar fluctuatiile sunt la fel de brutale (de la scurte perioade de dezghet si explozie vegetala, pana la geruri puternice timp de mai multe luni) numarul de specii existente este ceva mai mare. Dar nici aici nu depaseste chiar daca luam in considerare suprafete imense - cateva sute si nici nu ofera posibilitatea aparitiei unor biosfere distincte la numai cativa km distanta. Desi pe alti parametri si aici amplitudinea variatiei este la fel de brutala, numai ca se produce pe de o parte intrun mediu caracterizat de predictibilitate si ritmicitate iar pe de alta parte intervalul de timp in care se deruleaza este mult mai mare, asigurand daca vreti o baza mai mare de selectie a indivizilor si speciilor apte fiziologic si morfologic sa produca un raspuns intelectual corect. In mod progresiv, cu cat mediul este mai putin uniform, cu atat creste numarul de specii care se dezvolta in acel spatiu si care pot coloniza acel mediu, ca urmare a progresiei numarului de raspunsuri intelectuale care pot asigura succesul. La cealalta extrema zone cum ar fi legendara regiune botanica numita The Cape Floral Region din Africa de Sud, o adevarata colectie de nise ecologice si micro-climatice, sunt reprezentate de multe mii de specii (peste 18,500 din care trei sferturi endemice regiunii; spre comparatie in Insulele Britanice se gasesc doar 2,500 de specii, extrem de putine fiind endemice, iar in Olanda mai putin de 1,500 de specii, nici una endemica) aceasta varietate fiind determinate de numarul de raspunsuri intelectuale care asigura succesul. Indiferent insa de caracteristicile mediului si de numarul de raspunsuri intelectuale corecte, fiecare in parte reprezinta un potential care in anumite circumstante - poate fi fructificat. Ca un corolar de aici apare necesitatea prezervarii intregului bagaj genetic existent, in intreaga sa diversitate, din acest motiv disparitia fiecarei specii disparitie care nu se datoreaza unor factori pur naturali, ci indusi de catre om este o pierdere irecuperabila, este echivalenta cu anihilarea unui numar astronomic de raspunsuri intelectuale integrate posibile si poate salvatoare in anumite conditii date. Ar fi fals sa apreciem insa calitatea raspunsului intelectual strict prin numarul de succese, indiferent de specie, familie, regn sau de locul ocupat pe scara evolutiva. In fond si in cazul mutarii brutale a unui trib de beduini din Sahara in mediu Antarctic putini indivizi (sau poate chiar nici unul) ar realiza Pagina 37

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

supravietuirea in acest mod trebuiesc privite lucrurile si in cazul plantelor. Cat de important este mediul adecvat (in detrimentul a ceea ce noi consideram indeobste a fi inteligenta) poate fi constatat si din alt exemplu o societate avansata tehnologic (devenita tot mai dependenta de anumite tehnologii si implicit mai indepartata de natura) este cu mult mai vulnerabila in fata unui cataclism natural de proportii sa spunem un gigantic tsunami care distruge totul lasand doar cativa supravietuitori si devine incapabila sa mai reia evolutia sociala de la acelasi nivel (sau de la oricare alt nivel), pe cand o societate primitiva (chiar si decimata numeric) isi poate relua reconstructia aproape de la acelasi nivel de dezvoltare, avand un grad de compatibilitate superior cu elementele naturii (32). Cu toate acestea daca un anumit lucru este posibil macar in mod teoretic, este foarte posibil ca sa se si produca candva si in realitate daca este sa tinem cont de imensul interval de timp oferit de istoria naturala a pamantului; in mod izolat indivizi sau grupuri restranse (si de aici legatura cu teoria evolutiva Lamarckiana cum vom vedea mai tarziu) pot reusi adaptarea, indicand indivizilor sau grupurilor apropiate raspunsul intelectual salvator cu cat conditiile sunt mai adverse, cu atat mai izolat va fi insa raspunsul intelectual salvator. Au fost situatii in istoria naturala a pamantului in care peste 99% din specii au disparut, a existat insa intotdeauna undeva un raspuns care sa fructifice potentialul intelectual existent. Acest lucru a permis oricat de lipsit de perspectiva ar fi putut parea oricare dintre raspunsurile intelectuale posibile - perpetuarea vietii. Exemple in istoria naturala a pamantului sunt destule cel mai la indemana este imensul cataclism de acum 65 de milioane de ani, care a cauzat direct nu numai disparitia dinozaurilor dar a si influentat in mare masura evolutia vietii pe pamant; nu am sa insist asupra acestui aspect; vreau doar sa subliniez faptul ca multitudinea raspunsurilor intelectuale posibile declansate in indivizi diferiti de un factor unic o expresie a inteligentei a fost cheia perpetuarii vietii pe pamant, inclusiv a regnului vegetal, chiar daca numai o mica parte din ele au fost viabile.

XIV. Plantele si modelul evolutiv Lamarckian

Modelul evolutiv Lamarckian, premergator darwinismului, a surprins in opinia mea cel mai bine esenta evolutiei plasticitatea fenotipica. Plasticitatea fenotipica consta in modelarea morfologiei sub presiunea mediului si este in fond o alternativa la tehnologie in locul confectionarii unor unelte sofisticate plantele isi pot modela propria morfologie. Lamarck a sustinut cu fervoare faptul ca eforturile de adaptare ale individului, deciziile luate de acesta in timpul vietii sale (fie planta sau animal) sunt principalul mecanism care determina procesul de adaptare la nivelul speciei deoarece toate realizarile sale sunt transmise pe cale ereditara urmasilor este un model de evolutie activa. Eva Jablonka & Marion Lamb (2005): Strict vorbind, modelul evolutiv Lamarckian necesita ca fenotipurile induse de parinti si ulterior asimilate de urmasi sa fie o reactie de adaptare la conditiile care au reusit sa le provoace. Aceasta idee larg acceptata la inceputul sec. 19 a scazut mult in importanta dupa publicarea de catre Charles Darwin a teoriei selectiei naturale, teorie care inlatura in mare masura efortul individual in favoarea unei dinamici biologice a speciei sau a unor populatii extinse. Individul cel mai puternic, cel mai bine adaptat supravietuieste transmitand mai departe urmasilor trasaturile care sa le permita supravietuirea, in timp ce ceilalti mor; teoria darwinista considera insa ca mutatia genetica este aleatoare, este spontana si rezulta ca urmare din presiunile exercitate de mediul ambiant si nu este rezultatul direct al eforturilor de adaptare ale individului este o evolutie pasiva, in deriva, un mare pas inapoi fata de lamarckism in opinia mea, chiar daca darwinismul prezinta intr-un mod foarte convingator mecanica evolutiei. Ulterior, datorita in mare masura lui Gregor Mendel si determinismului genetic, teoriile evolutioniste s-au indepartat tot mai mult de lamarckism. Atat Darwin cat si Mendel nu ofera in fapt ceea ce in simplitatea ei teoria lui Lamarck a Pagina 38

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

putut oferi o explicatie clara a modului in care pot lua nastere specii noi. Din pacate intr-o perioada de mare efervescenta stiintifica si de reevaluare a tuturor modelelor stiintifice majore (primele patru decenii ale secolului 20) teoria evolutiva Lamarckiana a primit lovitura de gratie din sfera politicului (33). Este interesant de ramarcat insa faptul ca teoriile evolutioniste post-moderniste incep sa reconsidere in mare masura esenta lamarckismului, sunt practic teorii de sinteza care pun accentul pe 4 aspecte primordiale: primul - genetica (codificarea informatiilor in ADN), care nu este nici o surpriza, urmatoarele insa sunt derivate ale teoriei lui Lamarck sistemele de informatii epigenetice, sistemele de informatii comportamentale si sistemele de informatii simbolice (ultimele doua fiind considerate in principal caracteristici umane chiar daca discutabil) ultimul dintre ele fiind si principalul motiv pentru care lamarckismul a fost considerat multa vreme aplicabil mai degraba in sfera socialului si a culturii. Plantele detin insa in mod evident sisteme de informatii comportamentale ale unor terte organisme baza de date detinuta de acestea fiind utilizata de exemplu in analiza si atragerea potentialilor polenizatori si utilizarea acestora ca mesageri, ca vectori de transmitere a informatiei proprii; in ultima instanta toata gama de strategii (coordonarea apararii, coordonarea simbiozelor si comunicarea cu alte organisme) de interactiune extraspecifica se bazeaza pe un astfel de sistem de informatii comportamentale. Sistemele de informatii epigenetice permit plantelor alegerea unei strategii optime in raport cu mediul ambiant si resursele oferite de acesta si influenteaza direct comportamentul explorator al plantelor (aspect mentionat deja), permit in functie de presiunile externe la care sunt supuse declansarea unor actiuni complexe care pot implica si activarea sau deactivarea unor gene proprii (Timothy Birdnow, 2008) aspecte deosebit de interesante pentru ca vorbim despre actiuni adaptive derulate la nivel strict individual. Interesant este faptul ca in mod special in cazul plantelor, obligate sa aibe o reactie adaptiva rapida (sau sa moara), fara a avea posibiliatea migrarii - parintii transmit descendentilor nu numai informatiile necesare adaptarii la o anumita caracteristica a mediului, dar pot transmite acestora si capacitatea de a raspunde si de a se adapta unor situatii cu care acestia nu s-au intalnit in viata lor, dar care (poate) a fost sesizata ca o eventuala posibilitate de modificare a mediului. Descendentii preiau atat intelepciunea parintilor, in sensul ca au un scenariu de reactie pregatit, transmis de parinti, dar si din experienta proprie, care poate fi relevata experimental prin intarirea retelelor de transmitere a unor semnale si accelerarea fluxului informational si reducerea timpului de raspuns (Trewavas, 1999) aspect care se reflecta strict individual. In mod paradoxal nu selectia naturala (care poate avea insa o aplicabilitate precisa si restransa ca importanta doar la cazuri de presiune extrema a mediului) este cheia supravietuirii unei populatii ci varietatea si variabilitatea raspunsului intelectual expresie a unor decizii adaptive individuale, in mod special in cazul plantelor, organisme in care aceasta varietate si variabilitate este mult mai evidenta intrucat aceasta ofera o gama mai larga de raspunsuri din care unul poate fi lozul castigator. Cercetari de ultima ora (prof. Nick Harward John Innes Centre Scientists) au demonstrat faptul ca plantele au capacitatea incredibila de a-si adapta ciclul lor de viata modeland sau introducand ad hoc etape suplimentare cheie (cum ar fi inflorirea repetata sau germinatia defazata) pentru a beneficia de anumite conditii de mediu aparute, de multe ori parand a anticipa anumite fenomene (34). Toate aceste aspecte se circumscriu foarte clar notiunii de inteligenta, in sensul definitiei date de Trewavas (2003). Plasticitatea fenotipica a fost mereu un punct de interes in studiile evolutionare. La sfarsitul sec. 19 au existat chiar unii botanisti care putin impotriva curentului majoritar respingeau concluziile darwinismului tocmai din cauza unor dovezi concludente venite din sfera plasticitatii fenotipice. Pagina 39

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

Henslow (1895, citat in Trewavas 2003) produce o serie de dovezi una fiind doua forme diferite de Ampelopsis, una care formeaza lastari numai ca urmare a unor stimuli mecanici, alta care formeaza lastari indiferent de stimulii existenti in mediul de cultura. Henslow suporta deschis modelul evolutiv Lamarckian, prin teoria asimilarii genetice. Caracteristica originala este rezultatul unei adaptari spontane si temporare (35); abia in acest moment selectia naturala intervine, marind numarul de indivizi capabili sa optimizeze noua caracteristica, mai inainte ca aceasta sa se fixeze printr-o simpla mutatie genetica finala. Baldwin (1896, citat tot in Trewavas 2003) a fost probabil primul care a fundamentat acest mecanism evolutionar, numit de el selectie organica. Caracteristica esentiala a asimilarii genetice este persistenta acelor factori de mediu care au declansat aparitia noii caracteristici, astfel incat acest comportament adaptiv sa devina un adevarat deschizator de drum. In timp comportamentul adaptiv determina re-combinari genetice care sa permita dezvoltarea si perfectionarea noii strategii, traduse prin sporirea probabilitatii aparitiei acesteia la indivizi din generatii ulterioare, eventual si cu o eficienta sporita (Bateson 1963, citat de Trewavas 2003). Ca o ultima etapa mutatii genetice vor fixa caracteristica, care din acest moment se va manifesta indiferent de semnalele transmise de mediu. Prin urmare in aceste conditii selectia naturala nu face decat sa ratifice o adaptare deja existenta si testata in timp. Trewavas, 2003: Plasticitatea fenotipica indica insa anticipare. Pentru plantele care au experimentat spre exemplu fie perioade de lipsa acuta de apa sau de umbra, adaptari morfologice ale frunzelor imbunatatesc rezistenta lor, dar la un cost care nu poate fi imaginat de alti indivizi care primesc cantitati adecvate de apa sau lumina. Prin urmare capacitatea de a avea un comportament inteligent este esentiala. Ca orice animal planta va evalua in totalitate mediul care poate fi cognoscibil si va reactiona; o planta va face o sinteza a acestor conditii si isi va ajusta cresterea si dezvoltarea bazandu-se pe aceasta sinteza. Mai departe, fiind puse in fata unor variatii de mediu, plasticitatea permite individului sa poata veni pentru prima data cu o solutie salvatoare. Indivizii care vin cu solutia comportamentala optima vor supravietui mai bine si vor ajunge sa se reproduca.

XV.

Final

Am abordat acest subiect dintr-un impuls de moment si, desi am neglijat alte proiecte personale, desi cred ca am fost departe de a fi suficient de coerent, nu regret. A fost dealtfel si un prilej de meditatie si lecturi mai profunde pentru mine si cred ca interesul meu pentru aspectele inteligentei la organismele inferioare nu s-a terminat aici. A fost mai degraba un punct de pornire si pentru mine. Intre timp, in ciuda stabilizarii plantelor din rock-garden, infloriri de genul celor descrise in deschiderea acestui articol tot mai au loc a doua pereche de Sempervivum arachnoideum cv. Bascour a hotarat sa urmeze calea infloririi premature, evident din nou plantele aflate cel mai aproape; am putut observa in cel putin doua randuri insecte vizitand florile (36). In ceea ce priveste prima pereche mission accomplished, am cules deja semintele. In afara de asta si doua cladode de Opuntia (posibil monacantha sau un hibrid al ei, nu sunt foarte sigur) puse la inradacinat in situ au inflorit imediat, in timp ce o a treia are deja doua noi cladode falnice in formare. Decizii, strategii, raspunsuri individuale toate acestea se petrec sub nasul nostru, dar alegem de regula sa le ignoram. Sper sa fi fost suficient de convingator in incercarea mea de a demonstra inteligenta si capacitatile intelectuale ale prietenilor nostri verzi, sau sper ca macar sa va fi trezit curiozitatea. Adevarul este ca implicatiile sunt mari daca acceptam ca toate organismele, tot ceea ce este viu (inclusiv plantele) sunt fiinte inteligente ne obliga sa regandim de la temelii relatia noastra cu lumea inconjuratoare. Si asta Pagina 40

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

poate insemna (sper) si disparitia definitiva a mitului ca omul, inteligenta superioara, poate stapani natura sau poate dispune la bunul sau plac de resursele puse la dispozitie cu generozitate de aceasta.

XVI. Bibliografie selectiva:


Charles Allon Plants as Sensitive Agents (nedatat) http://www.dovesong.com/positive_music/plant_experiments.asp; George F. Atkinson - Limits to Plant Intelligence (1909); Carol Bainbridge Intelligence (nedatat); Timothy Birdnow The Return of Lamarckian Evolution (2008); Paul E. Black Hypothetical Intelligent Plants (1997); Eric D. Brenner & al. - Plant Neurobiology: an integrated view of plant signaling (2006); Charles Darwin The Power of Movement of Plants (1880); Charles Darwin Insectivorous Plants (1875); M.C. Flannery - Do Plants have to be Intelligent? (2002); Jason Godesky Plants are People Too (2007); Eldan Goldenberg Plant Intelligence? (2006); Linda E. Graham & al. The Origin of Plants (2000); D. R. Hershey Plants are indeed Intelligent (2003); International Laboratory of Plant Neurobiology http://www.linv.org/ ; Patrik Jonsson New Research Opens a Window on the Minds of Plants (2005, The Christian Science Monitor); Eva Jablonka & Marion Lamb Evolutionary Flatlands (2005); John van Mater Jr. - Our Intelligent Companions (1987); Dag Panco de Grid - Despre neobisnuita dinamica a unui Eriocactus leninghausi sau nebunia lui Leni. (2004, nepublicat); Rhiannon Price, Lucy McKillop & Ruth Wilson Plant Consciousness (nedatat un foarte interesant colaj scolastic); Don Robertson About Positive Music (nedatat); Peter Tompkins & Christopher Bird The Secret Life of Plants (1973) care este pentru mine scrierea de suflet; Anthony Trewavas Aspects of Plant Intelligence (2003) care este pentru mine scrierea de capatai; Anthony Trewavas - How Plants learn (1999); Anthony Trewavas Mindless Mastery (2002); Guenther Witzany Bio-communications of Plants (2007).

Multumiri:
Tin sa multumesc in mod special domnului Dag Panco de Grid pentru observatiile critice facute intr-o etapa importanta pentru redactarea textului. Tin sa-i multumesc si pentru faptul ca mi-a pus la dispozitie intr-un mod dezinteresat articolul (inclusiv fotografiile senzationale) despre Leni si miscarile lui ciudate. Fixul meu referitor la miscarile deliberate ale plantelor a avut prin aceasta un neasteptat si incredibil suport.

Notele mele:
(1) Trebuie sa multumesc domnului Dan Georgescu pentru faptul ca o scurta discutie mai mult intamplatoare, destul de incoerenta si oricum departe de a fi fost concludenta, a stat la baza deciziei mele de a scrie acest articol. Fara exceptie toate fiintele vii sunt sisteme cibernetice. Oricat ar parea de ciudat, discutand cu un amic parametrii de cultivatie m-am trezit cu intrebarea: dar cantitatea de apa? Din cate stiu in NZ nau fost semnalate inca diferente marcante in regimul pluviometric la 5 10 m distanta. Cateva exemplare proveneau din clone diferite, cele mai multe proveneau din aceeasi clona; mai mult, in doua cazuri (Aeonium cv. Kiwiorum si Aeonium cv. Zwartkop) era vorba de hibrizi horticoli sterili. Este interesanta totusi adoptarea si in aceste cazuri a aceleiasi strategii, ceea ce pare a indica faptul ca plantele, ca si oamenii de altfel, nu pot constientiza sterilitatea sexuuala. Nu am facut statistici, este o aproximare. Oricat de aproximativ ar fi procentajul indicat acesta contrasteaza insa puternic cu ceea ce s-a intamplat cu plantele transplantate in rock-garden. Adevarul este ca societatile shamanice au avut fara exceptie o cunoastere profunda a plantelor si a puterilor lor tamaduitoare, vorbim de cunostinte foarte complexe acumulate in timp fara nici un suport stiintific sau tehnologic. Multi shamani au sustinut dealtfel faptul ca ei comunica direct cu spiritul plantelor ca de altfel cu oricare alt spirit efectul tamaduitor aparand uneori numai dupa ce au obtinut acordul spiritului respectiv. Desi nu toate societatile primitive au fost societati shamanice, in mod interesant coordonate ale credintei acestora apar si in societati non-shamanice cum au fost cele iudaice si elene. In anul 368 BC Plato scria in Phaedrus ca prima profetie au fost cuvintele unui stejar si ca pentru traitorii acelor vremuri era o placere sa asculte un stejar sau o piatra, cata vreme spuneau adevarul. A definitiei, evident. Simplul fapt ca ma indoiesc in public de inteligenta speciei careia ii apartin este cel putin in ochii mei un semn al inteligentei personale. Va rog nu ma acuzati de aroganta, priviti mai intai in jur! Trebuie sa recunosc public faptul ca si eu am fost timp de multi ani adeptul existentei pasive a plantelor.

(2) (3)

(4)

(5)

(6)

(7)

(8)

Pagina 41

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

(9)

Am sa utilizez totusi termenul comportament si in cazul plantelor, atat pentru simplificarea exprimarii dar si pentru faptul ca este in opinia mea aplicabil si acestora.

(10) As vrea sa inlatur o posibila impresie pe care ar putea sa o lase aceasta afirmatie (dar nu numai) cum ca as fi un adept al evolutionismului (si sa contrazic prin aceasta convingeri contrare exprimate in alte situatii). Desi acesta poate fi subiectul altei discutii trebuie sa precizez faptul ca eu nu consider evolutionism creationism ca o antiteza ireconciliabila ci mai degraba as dori sa acreditez ideea ca Evolutia este o componenta a Creatiei, fara de care aceasta din urma nu ar avea sens si finalitate. (11) Ma voi margini sa dau doar cateva exemple (edificatoare pentru firul discutiei) din multele experimente conduse de Clive Backster sau de discipoli ai sai; cele mai multe sunt notorii si nu are sens sa le repovestesc. (12) Marcel Vogel, un student care a incercat sa reproduca multe din experimentele lui Backster, afirma ca reactia plantelor supuse acestui test era intotdeauna mult mai puternica atunci cand aceasta chiar era arsa cu o flacara; nu numai ca intelegeau gandurile omului, dar si anticipau actiunea sa. (13) Este interesant de remarcat faptul ca fiecare fragment din planta are capacitati senzoriale si intelectuale proprii (de inteles datorita structurii modulare a plantelor) ceea ce este in perfecta concordanta cu capacitatea de autoclonare (chiar si din fragmente de tesuturi) a acestora. (14) Creationismul, in forma sa cea mai ortodoxa, are pretentia de a fi oferit raspunsul. (15) Un alt exemplu foarte bun Astrophytum asterias si Euphorbia obesa, care desi sunt filogenetic total diferite, desi apartin unor familii de plante (Cactaceae si respectiv Euphorbiaceae) avand caracteristici vegetative mult diferite, prezinta o remarcabila convergenta evolutiva datorata faptului ca traiesc intr-un mediu foarte asemanator. La fel de remarcabil este faptul ca aceasta convergenta nu este valabila si pentru alti membri ai familiilor respective in ciuda mediului ambiant similar. (16) Clusia minor poate trece de la fotosinteza C3 la fotosinteza CAM in numai cateva zile, proces care este reversibil atunci cand se revine la conditiile de mediu initiale. Interesant este faptul ca desi de regula aceasta trecere este unitara la nivelul plantei (in sensul ca in acest interval trecerea se produce secvential in toate partile fotosintetice ale plantei), in anumite conditii parti al plantei pot continua in C3 iar altele trec la CAM; reversia poate fi de asemenea partiala. Mai mult, o frunza poate lucra in C3 in timp ce frunza opusa lucreaza in CAM. La Mesembryanthemum crystallinum trecerea de la C3 la CAM se produce in principal datorita unui stress (cel mai frecvent cresterea brusca a salinitatii) ramanand la acest tip si un anumit timp dupa ce conditiile care au produs stress-ul au disparut; s-a observat la aceasta planta ca desi anuala, pe masura ce inainteaza in varsta prefera in general siguranta oferita de fotosinteza CAM, fotosinteza C3 fiind dominanta in faza juvenila. Toate acestea demonstreaza faptul ca inducerea CAM nu este o etapa pre-programata ci mai degraba o reactie la modificarile de mediu. (17) Legea Recapitularii Filogenetice formele juvenile ale unui organism (fie el planta sau animal) prezinta caracteristici specifice stadiului adult al organismului din care acesta a evoluat si abia in faza adulta incepe sa manifeste caracteristicile proprii specifice; dimpotriva, Paedomorfia este opusul Recapitularii Filogenetice formele juvenile ale unui organism prezinta caracteristici stadiului adult al organismului care va evolua din el. (18) Darwin a utilizat pentru experimente Drosera sp. (19) Exemple sunt destule de la segregari naturale pana la faptul ca radacinile unor plante se evita. Am intalnit recent (Ianuarie 2009) in habitatul costal de la Port Waikato un splendid exemplu de segregare naturala. In dunele de nisip de aici exista un sensational mozaic format de doua specii dominante in zona care formeaza grupuri distincte care se alterneaza pe suprafate de cateva zeci sau sute de metri patrati, fara a se amesteca, lasand si o fasie neutra de 1 2 m intre grupuri. Despre astfel de segregari naturale voi scrie intr-un alt articol. (20) Un numar impresionant daca il comparam cu numarul total de cuvinte dintr-o limba si mai ales cu fondul de cuvinte utilizate in mod current. Pe de alta parte radacinile (asemuite de Darwin cu creierul animalelor) pot forma in unele plante o adevarata retea de comunicatii subterane intre toti indivizii care formeaza o colonie. (21) Adaptari evolutive (aparitia fotosintezei CAM sau formarea spinilor la plantele suculente) independente sunt cunoscute si exemplele nu sunt putine. (22) Peter Tompkins & Christopher Bird nu fac decat sa preia (intr-un mod extrem de convingator insa) concluziile prezentate in brosura lui Dorothy Retallack numita The Sound of Music and Plants si care a aparut tot in 1973. (23) Frecvent raportat la incidenta consemnata statistic a unor astfel de cazuri. (24) Desi subiectul este abordat de aproape toata lumea mai degraba intr-un mod pseudostiintific, exista suficiente motive sa consideram ca vibratii sonore puternice nenaturale se pot constitui intr-o sursa semnificativa de stress iar in cazuri extreme pot conduce la deteriorarea definitiva a membranelor celulare in cazul anumitor plante. (25) Fotografia poate fi vazuta aici: http://www.dovesong.com/images/archives/plant_exp.gif (26) Monadele termen care in ipoteza metafizica a lui Leibnitz sintetizeaza o serie de notiuni metafizice antice sunt o infinitate de substante elementare, prezente oriunde in materie, care pot fi active (formand centre ale senzorialitatii in organisme) sau in hibernare (fiind insa raspandite oriunde in in organisme sau inmateria non-organica). Monadele sunt sursa oricarei actiuni / actuivitati / fenomen produs spontan si pentru producerea carora nu exista un suport material sau mecanic. (27) Structura simplastica este formata in interiorul membranei celulare in care apa si solubile moleculare simple pot fi difuzate nestanjenit; structura apoplastica este spatiul difuzional din exteriorul membranei celulare si formeaza o retea de transport apoplastic a apei si a substantelor solubile in interiorul unui tesut sau intre organe diferite ale plantei.

Pagina 42

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

(28) Fitobiologia este ramura biologiei care studiaza in exclusivitate plantele. (29) Acetylcholina este un neurotransmitator atat in sistemul nervos central cat si in cel periferic, prezent in multe sisteme nervoase autonome si este singurul neurotransmitator utilizat de sistemul nervos somatic; catecholaminele sunt compusi chimici derivati din aminoacizi eliberati de glandele adrenale in situatii de stress sau de hipoglicemie; histaminele au functii complexe, de la regulatori fiziologici, la agenti imunitari si neurotransmitatori se gasesc practic in toate celulele animale; serotonina este un neurotransmitator secretat la animale atat de sistemul nervos central cat si de celule ale traectului gastro-intestinal, este de asemenea foarte raspandita in ciuperci si unele plante mai ales fructe si vegetale; dopamina este un neurotransmitator si neurohormon prezent la cele mai diverse animale vertebrate sau nevertebrate; melatonina este un neurotransmitator si regulator fiziologic prezent in majoritatea animalelor dar si in alge; acidul gamma-aminobutiric este un inhibitor al neurotransmitatorilor produs de sistemul nervos central, considerat un calmant natural si un agent anti-epileptic este interesant faptul ca tranportul acestuia cu ajutorul sangelui este extrem de ineficient, astfel incat ramane localizat in creier; glutamatele sunt saruri ale acidului glutamic si este neurotransmitatorul cel mai abundent cantitativ in sistemul nervos central al mamiferelor. (30) Temporalitatea acestor clasificari, chiar daca privim lucrurile la nivelul catorva decenii, este clar reflectata de comportamentul unor plante suculente naturalizate in Noua Zeelanda. Astfel, exista forme de Cotyledon orbiculata var. orbiculata forma cu frunze oblongi (alta decat var. oblonga) care nu pot fi regasite in Africa de Sud; in mod similar exista cel putin doua Lampranthus sp. care, fara a fi de origine hibrida, nu pot fi identificate intrucat nu corespund nici unei descrieri ale unor plante care cresc in Africa de Sud. Exemplele, cunoscute mie pentru ca ma intereseaza subiectul naturalizarii plantelor, cred ca sunt departe de a fi doar exceptii. (31) Dar nici acest lucru nu este practic imposibil avem exemplul genului Cakile (Brassicaceae). Desi initial un gen desertic tipic, cu stramosi asemanatori probabil actualei Cakile arabica, toti ceilalti reprezentanti ai genului au evoluat spre habitaturi costale, cu puternica expunere marina, caracterizate nu prin ariditate ci prin alternanta perioadelor umede / uscate. (32) Cat de iluzorie in ceea ce priveste capacitatile intelectuale ale oamenilor este platforma tehnologica de care dispune civilizatia umana moderna este usor de inteles cred daca observam cum reprezentantii unor civilizatii extrem de rudimentare maori spre exemplu, care inainte de sosirea europenilor nu cunoscteau nici metalele si nici macar arme sau arcul sau prastia au reusit pe parcursul a numai cateva generatii sa produca indivizi total compatibili cu civilizatia actuala, sarind peste cateva milenii de evolutie. (33) Biologul sovietic Lysenko a fost intens ridiculizat in Occident datorita incercarilor sale de punere in practica a teoriei Lamarckiene in opera de creare a omului nou sovietic, comanda sociala a lui Stalin. (34) Am asistat la o astfel de anticipare in August 2005. Incepand cu mijlocul lunii Iulie in plina iarna australa un Cleistocactus winteri a inceput sa formeze mai multi boboci florali desi se afla in plin repaos - lucru neobisnuit in acea perioada anului, dar mai ales surprinzator prin numarul lor. La un anumit moment a aparut o stagnare vizibila a dezvoltarii acestora, pentru ca apoi dezvoltarea bobocilor sa reinceapa brusc si sustinut; primele infloriri s-au produs pe 15 August, in prima zi a unei perioade insorite si uscate care a durat neintrerupt timp de trei saptamani, fenomen inimaginabil in plina iarna in Noua Zeelanda si mai ales in Auckland. Extrem de interesant este faptul ca nici serviciile meteorologice nu au anticipat in prognozele lor pe termen mediu decat cu cateva zile inainte de a se produce aceasta fereastra compacta de vreme insorita in plina iarna, oferind multe explicatii dar putina anticipatie a fenomenului respectiv; este de asemenea absolut remarcabil cum planta si-a pregatit din timp o serie de boboci, pe care i-a tinut in asteptare pana cand a aparut aceasta fereastra de vreme buna. (35) Insist asupra cuvantului adaptare este rezultatul unui raspuns intelectual individual, nu o caracteristica aparuta spontan si care este convergenta din pura intamplare - cu presiunile mediului ambiant. (36) Aceste randuri au fost scrise in primele zile ale lunii Februarie 2008.

Treisprezece din observatiile domnului Dag Panco de Grid:


[I] Un rationament logic presupune un sistem de referinte si un numar de premize; fara ele se pot construi esafodaje foarte seducatoare si cu aparenta de corectitudine, dar care sa nu reziste punerii lor in tipar. [II] Iata si exemplul la ce afirmam mai sus. Pentru ca planta sa stie ca nu poate fi polenizata ea trebuie sa poata : 1. sa perceapa prezenta altor plante; 2. sa identifice plantele din vecinatate ca plante inrudite sau nu; 3 sa recunoasca plantele inrudite sau neinrudite, ca ceea ce sunt; 4. sa determine gradul de compatibilitate sexuala intre ele si plantele recunoscute ; 5. sa analizeze sansele de inmultire vegetativa a diversilor hibrizi care s-ar putea produce, chiar daca sunt sterili... etc. fiindca acestea sunt criteriile precise de segregare a unei optiuni dintr-o multime de doua sau mai multe posibilitati, adica alegerea; si toata vorbaria asta, doar fiindca nu avem un sistem de referinte clar de care discutam in baza unor premize enuntate la fel de clar... or fiecare dintre prezentele trasaturi ar putea genera o lucrare de amploarea celei prezente. Comentariul meu: voi retine aceasta observatie cu convingerea ca reflecta intr-adevar excelent recuzita necesara luarii unei decizii anume. [III] Deja vorbim despre ceva care transcede constiinta de specie sau de constiinta de grup, vorbim despre constiinta unui grup organizat; adica asa cum ar reactiona prin analogie o haita de lupi sau o familie de suricate sau de albine sau de termite (). [IV] () De aici reiese mai mult decat ce remarcam exact anterior, si anume ca instinctul de supravietuire individual, instinctul de conservare, este abolit in mod constient in fata unui scop care il transcede! Nu spun ca plantele nu ar putea face asta, dar spun ca sunt elemente care abia se deslusesc la un numar foarte redus de tipuri animale si ca nu sunt cunoscute deloc mecanismele (). [V] Se stie ca plantele emit niste substante volatile similare feromonilor care au capacitati destul de diverse, intre altele de a inhiba cresterea unor plante cu care se afla in competitie de etaj de lumina este posibil ca inflorirea adica maturizarea sexuala sa fie precedata de astfel de emisii care pot continua pe stadiul de dezvoltare al bobocilor ; este posibil ca plantele apropiate sa fi perceput apelul iar cele mai departate sa nu-l fi perceput suficient de bine ; la mine in sera, daca tineam plante la fel aproape una de alata, infloreau aproape concomitent, daca erau lasate aiurea infloreau in aceeasi perioada dar nu concomitent de multe ori mi s-a parut ca se asteapta si se grabesc, dar de fiecare data am pus asta pe seama acestor emisii

Pagina 43

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

subtile... Din ce parte bate vantul dominant la tine in acele perioade de inflorire? Comentariul meu: Este o intrebare foarte buna Imi este insa foarte greu sa dau un raspuns exact; de regula vantul dominant bate de la vest la est (cu abaterile nordice sau sudice de rigoare) ceea ce se potriveste perfect cu ceea ce spui tu; pe de alta parte aceste lucruri s-au intamplat in lunile de primavara (Octombrie Noiembrie); in aceasta perioada a anului vantul poate bate insa zile in sir si de la est la vest, sau chiar din directii nordice. Nu am retinut sau mai bine zis nu am dat importanta acestui lucru in acea perioada. Despre semnalele chimice ale plantelor voi vorbi insa in continuare. [VI] Este o forma de oportunism: nu elimina un concurent, se foloseste de un suport ca sa ajunga la lumina si apoi, odata scopul indeplinit, il elimina. [VII] Regret, dar aici suntem pe pozitii diametral opuse daca o faptura are aptitudini de crestere/dezvoltare adaptativa variabila, aceste aptitudini trebuie sa se manifeste, mai ales in conditiile de stress, cand subiectul este prins intre a gasi o solutie sau a dispare (). Comentariul meu: Este vorba de sublinierea unui potential, nu de o regula absoluta, aplicabila fiecarui individ in parte. Pentru ca vorbim de situatii extreme supravietuiesti sau dispari - daca dintr-un million de indivizi care prezinta un potential de crestere sau dezvoltare adaptativa variabila unul singur reuseste adaptarea, atunci vorbim de fructificarea acelui potential. Aceiasi factori de stress la modul general vorbind pot actiona diferit la doi indivizi diferiti. Factorii de stress nu modeleaza raspunsul, ci dimpotriva, stimuleaza aparitia unor raspunsuri, care pot fi castigatoaresau nu. [VIII] si as aduga ceva la care m-am gandit, citind cu mare atentie randurile de fata: folosirea unui vocabular neadaptat cercetarii in cauza! Nu cred ca termenul corect pentru aceasta calitate a lumii vii poate ramane inteligenta. El a fost creat si gandit pentru om, apoi a fost adaptata fortat la animalele superioare. Din momentul cand am inceput sa coboram pe scara evolutiei darviniene, termenul este din ce in ce mai greu adaptabil. Iata ca acum, vorbind despre plante, trebuie inventate tot soiul de contorsiuni intelectuale, pentru a putea explica un fenomen pentru care nu am fost pregatiti! Ar trebui gasite alte cuvinte, care sa inlocuiasca inteligenta, dezvoltare, adaptare etc. [IX] () este evident ca vorbim iarasi de adaptari si ne aflam iar pe un teren instabil - paradatorul bine adaptat mediului sau, prinde prada mai putin bine adaptata mediului ei sau suferind de o incapacitate definitiva sau temporara; Statistic se pastreaza un echilibru intre ele. Interesant, si unde intra in discutie inteligenta este cazul in care pradatorul sau prada nu mai opereaza in conditiile la care sunt adaptate. Acolo se pot face diferentele dar ele nu sunt nici cantitative si nici calitative; se pot face comparatii cantitative si calitative intre, sa zicem, doi gheparzi, dar nu intre un ghepard si o cazela Thompson. [X] Cactusii au simbioze de acest tip nu toti majoritatea insa, care le permit mancarea pietrelor; pe de alta parte se pare ca din ultimele cercetari se ajunge din ce in ce la conceptul ca fungii si ciupercile, criptogamele, sunt de fapt un regn diferiut de plante si animale, dar mai inrudit cu animalele decat cu plantele. [XI] Nu sunt de acord cu ascesti termeni specifici antropocentrici; numai oamenii sunt persoane si deci numai oamenii au persdonalitate, iar ea este definita si in functie de factorul inteligenta; numai oamenii au constiinta si ea nu poate fi privita separat de inteligenta; daca am schimbat definitia inteligentei ca sa se potriveacsa plantelor (pe mine nu ma satisface) nu putem sa nu definim/.redefinim termenii acestia care se potrivesc plantelor ca nuca in perete. Fara a avea o cumunicare directa cu plantele, orice interpretare a reactiilor lor, pe baza echivalentului uman al acelor reactii este nu numai fara suport (chiar daca despre asta este vorba), dar si lipsite de temei. Comentariul meu: In principiu sunt de acord cu tine; problema este insa ca nici in literatura (mai mult sau mai putin tehnica) care abordeaza aceasta noua dimensiune a inteligentei nu se pune problema utilizarii improprii a unor termeni. O dificultate suplimentara pemtru mine este faptul ca nu dispun nici eu de suport tehnic suficient pentru a corecta aceasta recunosc anomalie in terminologia utilizata. [XII] Problema cu care ne confruntam este ca limba noastra nu este adaptata noilor orizonturi care ni se deschid. Limbajul adica acea comunicare cu ajutorul modulatiilor produse de limba (asa credeau anticii) este propriu oemenilor si deocamdata numai oamenilor. Mimica este o parte a limbajului nostru si are un nume care descrie clar ce inseamna. Lucrurile se opresc insa aici. Pentru delfini nu exista un cuvant sa zicem ciripidaj, asa cum nici pentru furnici nimeni nu a conceput un pipantenaj etc. Este - am mai spus si inainte foarte greu sa ajungi sa contruiesti o lucrare de acest fel fara ca 1. sa inveti termeni noi; 2. sa redefinesti termenii vechi. Din pacate nu facem decat sa aglutinam notiuni si concepte noi, peste intelesuri semantice vechi, facand din termenii folositi, scule din ce in ce mai neperformante fiindca, vrem sau nu, cuvintele nu sunt decat unelte. [XIII] Nu se pot face orice modificari ele nu sunt infinite. Numarul posibilelor forme de fiinte vii este finit, chiar daca nesfarsit de mare. Daca, raportat la un anumit mediu de viata, exista posibilitatea existentei unei anumite forme de viata, acea forma poate deveni actuala, altfel - indiferent de geniul geneticienilor sau de inteligenta de grup a unor fiinte vegetale sau animale - nu va putea fi creata o astfel de forma de viata sau, daca este creata, nu va fi pastrata stabila. Adaptarea la mediu lent sau prin mici salturi de mutatie se face numai in registre cu potential predeterminat. Cu alte cuvinte, oricat ar avea nevoie o planta de frunze care sa absoarba oxid de sulf, daca aceasta forma nu este potential posibila, nimeni nu o va putea crea.

Eduart Zimer, Ianuarie Februarie 2008, August Septembrie 2008, Ianuarie Martie 2009
http://eduart.page.tl/Home.htm

Pagina 44

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com