Studio Muzical La Tine Acasa

Gyno @ 2006 Studioul de nregistrare audio pe scurt

Studioul de nregistrare a semnalelor audio este, teoretic vorbind, un "laborator" care detine aparatura si personal calificat pentru nregistrarea sunetelor audibile produse de diferite surse sonore. Aceste surse sonore pot fi, de exemplu, n cazul studiourilor muzicale, voci umane, instrumente muzicale acustice, electroacustice sau electronice, sau n cazul studiuorilor specializate n producerea de coloane sonore pentru filme, diferite alte obiecte sau chiar animale. Locurile n care sunt construite studiourile pot varia de la un colt de dormitor n cazul unui studio personal al unui muzician sau un autobuz special amenajat pentru nregistrari mobile, pna la un garaj sau un beci transformat de o trupa tnara de rock ntr-un studio destinat nregistrarii pieselor proprii sau chiar pna la cladiri ntregi construite sau adaptate functionarii ca studiouri de nregistrare ultraperformante de catre companii de productie. Un studio tipic presupune existenta a doua ncaperi, cu principii constructive si proprietati acustice specifice. In primul rnd trebuie sa existe o camera n care se va plasa sursa sonora ce va fi nregistrata, aceasta camera numindu-se camera de nregistrare, camera acustica sau pur si simplu studio (Eng: recording room). Cea dea doua camera, denumita camera de mixaj sau camera de control (Eng: mix room, control room), este cea n care stau tehnicienii ce se ocupa de nregistrare, n ea fiind instalata toata aparatura necesara. Exista si situatii n care aceste doua camere sunt contopite ntr-una singura, dar pastrnd doua zone distincte (eventual separate cu panouri fonoizolante mobile), precum n cazul unor studiouri personale, unde calitatea nregistrarii nu este att de stricta, folosirea a doua camere nefiind justificata. Sau dimpotriva, pot fi situatii n care sunt necesare mai multe camere de nregistrare, pentru mai buna izolare a mai multor surse sonore ntre ele, acest lucru putnd fi realizat chiar si prin simpla partitionare cu pereti fonoizolanti a unei ncaperi mai mari. Conditiile acustice interioare ncaperilor trebuie sa fie adecvate captarii respectiv redarii ct mai fidele a semnalelor sonore. Aparatura folosita n operatiile de nregistrare consta n principiu din microfoane care transforma semnalele acustice n semnale electrice, dispozitive de nregistrare a acestor semnale pe un suport de memorare si difuzoare care retransforma n semnale acustice datele nregistrate. Cu ct aparatele sunt mai performante, cu att calitatea nregistrarilor va fi mai buna, semnalele sonore fiind nregistrate cu o fidelitate mai mare. Varietatea practica sub care pot aparea aceste aparate si dispozitive este imensa si va fi discutata putin mai pe larg n paginile urmatoare. Etapele punerii pe picioare a unui studio de nregistrare sunt, la prima vedere, putine si foarte clare:

- se stabileste destinatia studioului (nregistrari instrumente acustice, productie MIDI, postproductie sunet pentru film, etc), - se determina aparatura optima necesara realizarii operatiilor n studio, - se alege locatia potrivita si se concepe proiectul de constructie/amenajare a ncaperilor si a instalatiilor aferente constructiei, - se realizeaza constructia si/sau amenajarea practica a ncaperilor, dupa datele din proiect, - se instaleaza mobilierul si aparatura si se aplica ultimele retusuri raspunsului acustic si aspectului estetic al ncaperilor. In realitate, procesul este ceva mai complicat, pentru ca fiecare etapa depinde ntr-o anumita masura de celelalte si mai ales datorita principalei constrngeri care apare n majoritatea cazurilor: bugetul disponibil. In functie de acesta, care se stie de obicei doar cu aproximatie la nceput, trebuie facute o serie de modificari de-alungul realizarii proiectului pentru ca apar tot felul de situatii neprevazute (mai ales la nivelul constructiei ncaperilor si a tratamentelor acustice) care vor necesita redistribuirea sumelor alocate (aproape ntotdeauna asta nsemnnd renuntarea la anumite facilitati sau componente din aparatura studioului, mai putin necesare). Deoarece o estimare initiala foarte exacta a bugetului necesar este imposibila, este preferabila includerea unei marje de siguranta prin subdimensionarea aparaturii (cantitativ nu calitativ!), alegndu-se o configuratie de baza minimala dar functionala, care poate fi ulterior completata la parametrii doriti. In functie de situatie, lucrarea practica poate merge de la simpla adaptare a unei ncaperi existente sau a unei zone dintr-o ncapere folosita si pentru alte scopuri, pna la constructia unei cladiri noi cu mai multe ncaperi special adaptate cerintelor studioului de nregistrare (cu peretii ncaperilor foarte bine izolate fonic ntre ele si fata de exterior, cu sisteme de ventilatie si termoficare proiectate astfel nct sa respecte normele de silentiozitate si fonoizolatie necesare, cu circuit de energie electrica pentru aparatura audio separat de restul consumatorilor din cladire, etc). Cu ct pretentiile/cerintele vor fi mai mari, cu att proiectul va fi mai complex si o mai mare atentie va trebui acordata realizarii lui. Este bine ca toate aspectele lucrarii (fonoizolatia, ventilatia, termoficarea, sitemul electric, cablarea audio, etc) sa fie incluse de la nceput n proiect si solutionate la nivel teoretic nainte de nceperea realizarii practice, pentru ca altfel se poate ntmpla sa se ajunga n imposibilitatea de a continua corect o etapa a lucrului din cauza ca alta etapa a fost facuta anterior ntrun mod nepotrivit (de exemplu situatia n care nu se poate configura corect circuitul de ventilatie a aerului din cauza unor pereti aditionali incorect amplasati). Inevitabil, pe parcursul realizarii practice vor aparea tot felul de situatii neprevazute, dar daca proiectul a fost suficient de atent realizat, acestea vor avea un impact mult mai mic asupra evolutiei lucrarii. Exista si aspecte care nu pot fi incluse complet n proiectul initial, cum ar fi optimizarea raspunsului acustic al ncaperilor (care nu se poate finaliza dect dupa ce toate elementele de echipament audio si mobilier si-au ocupat pozitiile finale n ncaperi) sau elemente de retus estetic (care de asemenea depind de

compozitia finala a ncaperilor), ele constituind de obicei ultimele etape ale unei lucrari de acest gen.

Clasificarea studiourilor audio Pentru o mai buna ntelegere a structurii si functionarii unui studio de nregistrare audio, datorita multitudinii de configuratii existente, cred ca este necesara o clasificare formala a acestora. Criteriile dupa care s-ar putea face o clasificare sunt multe, nsa nici unul foarte riguros. Astfel, putem considera criterii suma investita n constructia studioului, marimea spatiilor ncaperilor folosite, tehnologia folosita (analogic sau digital), destinatia studioului (productie muzica, editare audio pentru video, productie spoturi publicitare, etc), numarul de canale a formatului final (mono, stereo, surround), etc. Pentru scopul propus nsa relevanta unui singur criteriu va fi destul de scazuta, mai potrivita fiind o combinatie a mai multor criterii. In acest sens, se poate defini o directie dupa care poate "evolua" per ansamblu un studio, n sensul cresterii calitatilor lui (si aproape implicit a costurilor de realizare) de la nivel amatoricesc-ieftin la nivel profesional-scump, de-alungul acestui traseu putnd fi creionate trei mari zone, ce ar mparti studiourile dupa cum urmeaza: - studiouri de tip HOME - studiouri de tip PROJECT - studiouri de tip COMMERCIAL Aceasta clasificare este cea mai folosita de catre lucratorii n domeniu, fiind n acelasi timp si cea mai reprezentativa pentru scopul acestui site - acela de informare/orientare a celor interesati n constructia unui studio de nregistrare audio. Deoarece nu exista limite fixe de trecere dintr-o categorie ntr-alta, n tabelul de mai jos am ncercat sa definesc niste caracteristici ale studioului, pe baza carora sa se poata face ncadrarea unui studio ntr-una din cele trei categorii de mai sus. Caracteristica HOME studio PROJECT studio COMMERCIAL studio Destinatie -compozitie muzicala -proiecte personale -realizare de demo-uri nepretentioase -proiecte personale sau chiar comerciale -realizare de demo-uri mai pretentioase -proiecte de calitate nalta destinate comertului -servicii pentru clienti externi, n regim de nchiriere Locatie O camera din locuinta personala sau chiar doar o portiune dintr-o camera. Garaje, subsoluri sau alte ncaperi mai mari, neutilizate n scopul lor initial. Cladiri special construite n acest scop sau cladiri mai vechi reamenajate. Tratare acustica Aproape inexistenta:

- obiecte de mobilier, covoare, carpete, draperii, etc. Moderata: - izolatie fonica prin straturi aditionale de materiale fonoizolante peste peretii originali - tratare acustica folosind materiale comerciale prefabricate (folii din spuma fonoabsorbanta, dispozitive de difuzie, trape pentru basi) Exceptionala: - proiectarea ncaperilor de catre specialisti n acustica si design, pe baza unor masuratori acustice precise - realizare de elemente de control a acusticii special calibrate pe ncaperile respective Aparatura principala - calculator dotat cu placa de sunet nepretentioasa (1.000-1.500 Euro) - preamplificator extern de microfon (100-500 Euro) - (eventual) consola de mixaj analogica cu 8-16 canale (300-1.500 Euro) - 1-2 microfoane nepretentioase (100-300 Euro /buc) - calculator dotat cu placa de sunet profesionala (1.500-5.000 Euro) - consola de mixaj analogica sau digitala cu 16-48 canale (1.500 - 20.000 Euro) - (eventual) recorder multipista (8-24 piste) analogic sau digital (2.000-10.000 Euro) - 5-10 microfoane profesionale (100 - 2.000 Euro /buc) - recorder multipista dedicat (24-96 piste) analogic sau digital (10.000-200.000 Euro) - consola de mixaj analogica sau digitala cu 48-128 canale (20.000 - 500.000 Euro) - 10-20 microfoane profesionale (100 - 10.000 Eur /buc) - daca e cazul, nchiriaza echipamente suplimentare de la firme specializate Monitoare audio - instalatie stereo HI-FI, eventual monitoare nearfield mai ieftine. (200-1.000 Euro) - monitoare nearfield active sau pasive. (1.000-3.000 Euro) monitoare principale de putere ncastrate n peretele frontal si monitoare nearfield active sau pasive. (3.000-10.000 Euro) Inginer de sunet - proprietarul - proprietarul sau 1-2 colaboratori (eventual angajati permanent). - personal specializat angajat permanent, plus 1-2 persoane angajate temporar de catre cei care nchiriaza studioul. Buget alocat (orientativ) Sub 10.000 Euro 10.000 - 100.000 Euro Peste 100.000 Euro

Pentru fiecare caracteristica enumerata (detalii despre fiecare n parte veti gasi n paginile urmatoare) am prezentat cea mai uzuala situatie ntilnita la categoria respectiva. Cum nsa orice regula are si exceptiile ei, exista multe cazuri n care unele dintre caracteristicile studioului tin de alta categorie. Spre exemplu, se poate ntmpla ca bugetul alocat de cineva unui studio de tip HOME, destinat doar compozitiei si proiectelor personale, sa depaseasca cu mult bariera formala de 10.000 Euro, ajungnd uneori chiar n zona studiourilor COMMERCIAL ! In acest sens, o situatie destul de neplacuta este faptul ca, n tara noastra, majoritatea studiourilor ce desfasoara activitati din domeniul COMMERCIAL se ncadreaza cu toate celelalte caracteristici n zona PROJECT, uneori chiar ajungnd n zona HOME ! Daca n cazul aparaturii se fac n general investitii destul de importante (tinnd cont de puterea de cumparare de la noi), la limita dintre PROJECT si COMMERCIAL, n privinta constructiei ncaperilor si mai ales a tratamentelor acustice investitiile sunt foarte reduse (n special la nivelul calitatii). Acest lucru se datoreaza n primul rnd lipsei de informatie privind beneficiile unor tratamentele acustice specifice studiourilor de nregistrare si a unor specialisti n acest domeniu care sa atraga atentia clientilor asupra problemelor mari pe care le genereaza o acustica proasta ntr-o ncapere. Sper ca informatiile pe care le voi prezenta n urmatoarele pagini sa faca putina lumina n acest sens !

Consola de mixaj
Piesa centrala a unui studio de nregistrare o reprezinta consola de mixaj (masa de mixaj, mixerul - n termeni mai populari). Ea preia semnalele electrice de la microfoane si celelalte surse de semnal audio, le amplifica la un nivel corespunzator, le trimite spre recorderul multipista, le preia din nou de la recorder, le prelucreaza (corectii de ton, efecte de reverberatie, ecou, etc.), le nsumeaza si n final le trimite la master-recorder pentru a obtine mixajul final. Asta ca sa spunem n cteva cuvinte doar prinicipalele operatii pe care o consola le realizeaza n cadrul lantului audio. Clasificarea consolelor de mixaj se poate face n functie de mai multe criterii, dar cel mai important este cu siguranta principiul de functionare. Astfel, dupa acest criteriu, consolele de mixaj se mpart n doua mari categorii : console analogice si console digitale. De fapt, n ultimii ani se observa impunerea unei a treia categorii (derivata din a doua) si anume aceea a consolelor virtuale, realizate prin software pe calculator, ndeplinind aceleasi functii ca o consola digitala "reala" dar la un pret cu mult mai mic. Sa le luam pe rnd:

Consolele analogice Sunt cele mai vechi n istoria "industriei" audio si au dominat piata pna la nceputul anilor '90 cnd au nceput sa apara modele digitale la un pret accesibil si la o calitate acceptabila. Construite la nceput cu tuburi catodice, ulterior trecndu-se la folosirea tranzistoarelor si mai recent a circuitelor integrate, principiul lor de functionare este cel clasic al amplificatorului audio analogic, n componenta lor intrnd mai multe preamplificatoare de semnal cu sensibilitate reglabila (suficienta pentru a amplifica semnalele provenite de la sursele de semnal mic, precum microfoanele), circuite de corectie a tonului si circuite de nsumare si distributie care permit trimiterea spre iesirile de semnal a mai multor combinatii a semnalelor de la intrare (prelucrate). Pe lnga iesirea principala stereo la care se obtine mixajul final al tuturor semnalelor prezente la intrari, mai pot exista, n functie de complexitatea consolei, iesiri de grup (asa numitele BUS OUT-uri, cel mai des n numar de 8, la consolele mai scumpe ajungnd la numere mult mai mari) folosite mai ales pentru a trimite semnale nspre recorderul multipista, iesiri de monitorizare pe casti independent de nivelele de monitorizare principale (PFL OUT) si iesiri auxiliare pentru monitorizare sau pentru procesoarele de sunet externe. Celula de baza a consolei de mixaj este canalul audio (Eng:audio channel), iar numarul de canale existente n componenta unei console da numarul maxim de surse de semnal care pot fi mixate simultan, acesta putnd varia de la doua (daca ar fi doar unul n-ar mai fi mixer ;-) pna la peste o suta si este de obicei multiplu de 8 (valorile cel mai ntlnite la consolele medii fiind 16, 24 sau 32).

In diagrama din Fig.2 este prezentata schema bloc a unei console de mixaj (fiind detaliat doar un canal audio, celelalte fiind de obicei identice) iar n Fig.1 se poate vedea cum arata fizic un canal audio de pe o consola de mixaj, cu toate butoanele si reglajele tipic ntlnite. Structura unui canal audio cuprinde o intrare de semnal mic, pentru preluarea semnalelor de microfon (utiliznd n mod standard un conector de tip XLR si putnd fi prevazut cu tensiune de alimentare de tip phantom power (2) pentru alimentarea prin cablul de semnal a microfoanelor condensator), aceasta fiind de obicei comutabila cu o intrare de semnal mare de tip linie (Eng:line) folosind un conector de tip jack (pentru semnale provenind de la instrumente muzicale electronice sau electroacustice, preamplificatoare externe, etc). Primul circuit electronic din lant este un preamplificator de semnal mic (MIC. AMP), cu amplificarea reglabila n mod continuu (cu ajutorul unui potentiometru - reglajul de GAIN (1)) si n mod brut (printr-un comutator marcat de obicei PAD), de multe ori detinnd si un reglaj de inversare de faza (3). Dupa preamplificator urmeaza egalizorul spectral (EQ), cu ajutorul lui realizndu-se corectiile de ton asupra semnalului audio. Structura standard consta n doua pna la patru filtre trece banda, cu frecventele de operare repartizate de-alungul ntregii benzi audio, carora li se poate modifica amplificarea n banda (4), frecventa centrala (5) si uneori largimea de banda (sau factorul de rezonanta Q, (6)). Daca acesti ultimi doi parametrii sunt reglabili, egalizorul este numit parametric. La unele console mai complexe, pot exista module de procesare a dinamicii ncorporate n canalele audio, dar n mod normal se prefera prevederea canalelor cu conectori (INSERT) special configurati pentru a permite insertia n lantul audio (de obicei intre preamplificator si egalizor) a unor procesoare de dinamica externe. Egalizorul este urmat de atenuatorul principal de nivel (LEVEL, (15)), folosit la ajustarea dozajului dintre diferitele canale n cadrul unui mixaj de semnale. El este n majoritatea cazurilor realizat sub forma unui potentiometru rectiliniu (Eng:fader), fiind prevazut cu o scala ce marcheaza atenuarea semnalului n decibeli (dB), n functie de pozitia cursorului. Imediat dupa atenuatorul principal este amplasat un buton de ntrerupere a circuitului audio (MUTE, (10)), ce permite "amutirea" rapida a canalului daca este nevoie. Exista deasemenea un numar de circuite de distributie sub forma matriceala a semnalelor de la diferitele intrari spre magistralele de semnal si iesirile existente, constnd ntr-un numar de reglaje prezente la fiecare canal audio: potentiometrul de panorama stereo (PAN, (9)) - cu ajutorul caruia se "aseaza" semnalul de pe canalul corespunzator n scena sonora dintre canalul stng si canalul drept al iesirii stereo principale, butoanele de selectare grup (ST BUS (12), PFL BUS (13) , OUT BUS (14)) - cu care se selecteaza nspre care dintre grupurile de iesire se trimite semnalul de pe canal, precum si potentiometrele de ajustare a nivelului trimiterilor auxiliare de semnal (AUX SEND, (7)) spre circuite externe de monitorizare (de exemplu spre amplificatoarele de casti pentru muzicienii care nregistreaza n studio) sau spre procesoarele de sunet externe (blocuri de reverberatie, ecou, efecte speciale , etc.). Se obisnuieste folosirea unui comutator PRE/POST (8) pentru ca aceste trimiteri sa si

poata lua semnal dinaintea fader-ului (PRE - caz folosit pentru monitorizarea semnalelor independent de dozajul de la iesirea stereo principala) sau de dupa acesta (POST - situatie utilizata la folosirea procesoarelor externe). Un circuit foarte util este si cel ce da posibilitatea monitorizarii individuale a fiecarui canal, prin apasarea butonului SOLO (11) celelalte canale fiind automat decuplate.

In ultimii ani s-a accentuat tot mai mult tendinta utilizatorilor (mai ales a celor proprietari de studiouri de tip HOMEsau PROJECT) de a folosi, n loc de o consola completa, a unor module analogice externe continnd preamplificatoare de microfon, procesoare de dinamica si corectoare de ton, toate combinate sub forma echivalenta unui canal audio de consola. Este o varianta mai ieftina pentru cei ce nu au nevoie de prea multe canale audio simultan la nregistrare, permitnd preluarea in conditii ct mai bune a semnalelor de microfon sau de la alte instrumente muzicale (chitari electrice, basuri electrice, etc.) cu investitii minime.

Consolele digitale Desi cu o structura functionala aproape identica cu cea a celor analogice, consolele digitale se bazeaza pe un mod complet diferit de prelucrare a semnalelor audio si anume prin procesarea lor digitala (numerica). Dupa cum se observa si n Fig.3, acest lucru presupune ca semnalele audio (analogice) continue prezente la intrarile consolei (IN1, IN2, ...) sunt transformate ntr-o serie de valori numerice, cu ajutorul unor circuite de conversie numite convertoare analog/digital (Eng:ADC - Analog/Digital Converter), rezultnd un sir de date care constituie reprezentarea numerica a valorilor semnalelor audio la intervale discrete si succesive de timp, valori ce sunt procesate n circuitele de calcul ale consolei (DSP=Digital Signal Processor) dupa algoritmi care simuleaza blocurile functionale ale unei console analogice, dupa care semnalele sunt reconvertite n semnale analogice prin circuite complementare (DAC Digital/Analog Converter) si sunt trimise catre iesirile fizice ale consolei (OUT1, OUT2, ...). La nivel exterior, pastrnd alura unei console de mixaj analogice (dar de obicei la dimensiuni mai mici), principala diferenta fata aceasta o reprezinta modul de control al parametrilor procesarii interne, adica simularea reglajelor de pe o consola analogica. Daca la aceasta din urma exista controale individuale (potentiometre, comutatoare, etc) pentru fiecare dintre canalele audio sau circuitele de iesire pe care le are, la cea digitala este prezenta o centralizare a acestor reglaje: sunt prevazute un numar minim de controale individuale pentru fiecare canal audio, n general un fader si un potentiometru rotativ (care nsa prin programare pot controla alternativ mai multi parametrii ai canalului corespunzator) si o zona de control multifunctionala, de obicei dotata cu un display grafic si mai multe taste/potentiometre de control, cu care se poate controla n detaliu orice parametru al fiecarui canal audio sau alt circuit implementat. Mai mult, valorile introduse pentru fiecare parametru al consolei pot fi stocate n memoria interna, devenind astfel posibila realizarea mai multor variante de mixaj pentru un material sonor, trecerea de la una la alta putndu-se face printr-o

simpla apasare de buton. Exista de asemenea optiunea de a memora n mod dinamic variatiile unor parametri, operatiune denumita automatizare (Eng:automation), foarte folositoare de exemplu la ajustarea nivelului sonor al unui instrument muzical nregistrat cu variatii de nivel ntre diferitele parti ale unei piese muzicale. Astfel, desi intern este practic un calculator numeric, datorita flexibilitatii programarii ea se comporta ca o consola clasica, cu canale audio prevazute cu reglaje de ton, reglaje de nivel, rutari de semnale, ba chiar cu facilitati noi, greu de implementat (unele chiar imposibil) ntr-o consola analogica, toate acestea fiind limitate cantitativ doar de puterea de calcul a sistemului. Iesirile si intrarile fizice n consola digitala pot fi de tip analogic (respectnd standardele de la consolele analogice) sau de tip digital, caz n care apar niste formate noi: - formate pe doua canale (stereo) precum S/P-DIF (pe conector RCA sau conector optic, format folosit si n echipamentele semiprofesionale) sau AES/EBU (pe conector XLR, format strict profesional) - formate multicanal, cele mai utilizate fiind formatul ADAT (8 sau 4 canale, pe cablu optic), formatul TDIF (8 canale, cablu multifir) si formatul MADI (56 sau 64 canale, cablu optic sau coaxial - format utilizat n sistemele profesionale foarte scumpe) - formate multicanal ce utilizeaza standarde preluate din tehnica de calcul, existnd practic doua tendinte: transferul bidirectional de date pe portul USB sau pe portul FireWire (numarul de canale diferind la fiecare n functie de aplicatie) Aceste porturi de intrare - iesire pot fi prevazute standard pe consola sau pot fi oferite ca accesorii optionale, sub forma unor placi de extensie ce se pot introduce n sloturi existente n carcasa ei, n functie de numarul de intrari si iesiri dorit de utilizator. O practica foarte curenta este includerea n consolele digitale a unor procesoare de dinamica sau blocuri de efecte (sub forma de algoritmi suplimentari de procesare digitala a semnalelor, adeseori livrati pe placi de extensie optionale), astfel ca de cele mai multe ori un studio digital contine mult mai putine dispozitive fizice dect echivalentul sau analogic.

Daca pentru o consola analogica principalele caracteristici care dau calitatea prelucrarii semnalului audio sunt proiectarea circuitelor electronice si calitatea componentelor folosite, factorii primari care decid acest lucru la o consola digitala sunt calitatea convertoarelor folosite (ADC si DAC) precum si precizia si modelul algoritmilor de calcul folositi n procesarea digitala interna. Un parametru decisiv al acestor ultimi doi factori l reprezinta rezolutia la care se proceseaza semnalul digital. Fara sa intram n prea multe detalii tehnice, urmarind diagramele de semnal din Fig.4 (unde semnalul analogic este curba de culoare rosie iar semnalul digitizat este cel albastru), putem spune ca aceasta rezolutie este data de doi parametri ai conversiei din analogic n digital al semnalului audio: primul parametru este rezolutia n nivel sau "adncimea" conversiei (axa verticala, A) reprezentnd numarul de trepte de nivel dintre cel mai mic si cel mai mare semnal ce poate fi reprezentat (acest numar

exprimndu-se n biti prin valoarea sa binara), iar al doilea parametru este rezolutia n timp (axa orizontala, T) sau frecventa de esantionare (Eng:sampling frequency) a semnalului de la intrare (valoare exprimata uzual n kHz). Cu ct adncimea creste (diagrama A1 -> diagrama A2), cu att dinamica semnalelor convertite va putea fi mai mare iar nivelul de zgomot al conversiei (dat de imprecizia conversiei la nivelele cele mai mici) va fi mai mic. Cu ct frecventa de esantionare este mai mare (diagrama A2 -> diagrama A3), cu att se vor putea converti semnale cu spectru mai bogat n zona frecventelor nalte (teoria spunnd ca, pentru o frecventa de esantionare [F] data, se vor putea reprezenta corect numeric semnale cu frecvente pna la [F/2], adica doar jumatatea frecventei de esantionare). In practica se folosesc mai multe valori standard pentru acesti parametri, cel mai des utilizate fiind 16 biti si 24 biti respectiv 44,1kHz, 48kHz, 88,2kHz si 96kHz, de obicei prezentate pereche, sub forma 16b/44,1kHz. Valorile date n acest ultim exemplu sunt cele folosite pentru codificarea digitala a muzicii pe CD-urile audio. In studiourile de nregistrare, datorita progreselor mari n tehnologiile de realizare a convertoarelor, se observa o folosire tot mai frecventa a rezolutiilor mai mari precum 24b/44,1kHz sau 24b/96kHz, care se pare ca produc rezultate mai bune n reprezentarea corecta a sunetelor naturale, chiar daca la prima vedere teoria ar sugera suficienta unor valori mai mici. O situatie mai speciala are loc n prelucrarea interna a algoritmilor de procesare a semnalelor, care folosesc adncimi mult mai mari (pna la 64 biti) pentru a minimiza erorile de calcul (care se acumuleaza si devin observabile dupa foarte multe operatii aplicate unui semnal). Fig.4

Consola de mixaj virtuala Este de fapt o implementare strict software, ntr-un calculator personal, a unei console digitale, de la algoritmii de procesare a semnalelor si pna la suprafata de control (n general reprezentata grafic ca o consola analogica clasica, cu fadere, potentiometre, butoane, etc.), ce poate fi controlata cu ajutorul mouse-ului si a tastaturii. Legatura cu exteriorul, adica intrarea si iesirea semnalelor, se face prin intermediul unei placi de sunet instalate n calculator. Cu ct placa este mai performanta (mai multe intrari si iesiri de semnal, convertoare mai bune cu rezolutie mai mare, etc.) cu att folosirea acestui tip de consola este mai apropiata de folosirea uneia fizice - nevirtuale. Desigur, principalul facor n acest sens ramne acuratetea implementarii software a consolei (numarul de canale audio, numarul parametrilor reglabili la EQ-uri, trimiteri auxiliare, numarul de grupuri de iesire, etc.), calitatea procesarii semnalului audio fiind data, la fel ca la consola digitala, de calitatea algoritmilor de calcul si a convertoarelor folosite. Consola de tip virtual se ntlneste n DAW-uri sau sequencer-e audio (pachete software ce implementeaza si recordere audio multitrack), despre care vom vorbi mai ncolo. In ultimul timp au aparut pe piata mai multe suprafete fizice de control programabile, care pot fi folosite pentru controlarea parametrilor unei console virtuale, astfel ca granita dintre consolele virtuale si cele digitale devine tot mai vaga, singura diferenta notabila dintre ele ramnnd faptul ca la cea virtuala calculele au loc n calculator si au o flexibilitate mai mare n implementare datorita acestui fapt, fiind un sistem deschis, mult mai usor de actualizat, n acelasi timp nsa consola virtuala fiind mai

instabila si mai greu de configurat, datorita sistemului de operare al calculatorului care nu este special creat pentru aplicatii audio.

Merita amintit si un al patrulea tip de consola, consola hibrida, care este mai mult o etapa de trecere de la analogic la digital. In esenta este vorba de o consola analogica, cu suprafata de control programabila digital. Prin crearea acestui hibrid s-a urmarit pastrarea sound-ului analogic a unor console foarte apreciate n trecut si n acelasi timp dotarea lor cu unele dintre facilitatile consolelor digitale (posibilitatea memorarii parametrilor de control, a scenelor de mixaj, ba chiar automatizarea dinamica a acestora n unele cazuri, etc), pentru a putea fi intergrate mai usor n sistemele moderne din studiourile actuale.

Concluzie Alegerea unei console de mixaj este o etapa fundamentala n definirea structurii unui studio de nregistrare si este conditionata de o serie de alti factori decizionali, primul dintre ei fiind desigur bugetul. In functie de destinatia studioului, de prezenta altor echipamente achizitionate anterior sau chiar de gusturile viitorului utilizator, se poate opta pentru unul dintre tipurile de console de mixaj descrise mai sus, alegndu-se o configuratie (numar de canale, parametrii pe canal, iesiri, etc.) ct mai potrivita situatiei concrete. Consolele analogice continua sa fie foarte utilizate, mai ales n variantele lor mai mari si mai scumpe, de catre studiourile mari din lume (uneori numai pentru a i multumi pe unii clienti importanti dar cu gusturi mai "nvechite"), deseori n variante hibride (cu posibilitatea programarii si automatizarii), dar din cauza cheltuielilor de ntretinere foarte mari, sunt de multe ori schimbate cu modele digitale sau folosite in paralel cu acestea. In ultimii ani, la nivelul utilizatorului "mediu" (dintr-un project studio cu dotare medie) se observa tendinta generala de utilizare a echipamentelor digitale (ajunse n ultima vreme la o calitate foarte buna pentru niste preturi acceptabile), urmarindu-se pastrarea ct mai mult a semnalelor n domeniul digital, astfel ca alegerea unei console digitale este foarte frecventa. De multe ori se adopta si o varianta combinata, folosindu-se o consola virtuala pe calculator ca centru de prelucrare a semnalelor si o consola analogica de format mai mic pentru monitorizarea iesirilor din calculator, sau a instrumentelor muzicale electronice programabile (sintetizatoare, masini de ritm, etc).

Recomandari practice: - n cazul unui HOME studio, este de obicei suficienta existenta unei console virtuale dintr-un pachet software de tip DAW, pe un calculator ct mai puternic (frecventa ct mai mare a procesorului, ct mai mult RAM, etc) si cu o placa de sunet ct mai buna, alaturi de unul sau doua module analogice externe de captare a microfoanelor sau a instrumentelor muzicale electroacustice si eventual de un mic mixer analogic pentru monitorizare

- si pentru un studio din zona PROJECT, este recomandabila folosirea unei console virtuale dintr-o aplicatie DAW (rulata pe un calculator foarte bine configurat pentru functionarea aceasteia, fara probleme de stabilitate sau performanta), dar se poate atasa sistemului si o consola analogica de format mic (8 - 16 canale audio) pentru a ajuta la captarea mai multor microfoane simultan si pentru a asigura anumite functii de monitorizare n studio - ntr-un studio de tip COMMERCIAL este de cele mai multe ori necesara prezenta unei console de format mai mare, cu cel putin 48 de canale audio, pentru a putea fi nregistrate sau mixate, n conditii de fiabilitate perfecta, un numar ct mai mare de surse de semnal sonor (microfoane, instrumente muzicale, piste audio de la recordere, etc), fiind preferabila folosirea unei console digitale pentru functionalitatea ei deosebita n cadrul unui studio dotat cu foarte multe echipamente (preamplificatoare de microfon, procesoare de dinamica sau efecte sonore, diferite recordere, etc) si cai de semnal aferente, ce trebuie interconectate ntre ele n mai multe configuratii distincte, n intervale destul de scurte de timp.

Monitoarele audio
La capatul final al sistemului audio din studioul de nregistrare se gasesc difuzoare electroacustice (Eng: speakers), care fac conversia semnalelor electrice n semnale sonore, facnd astfel posibila auzirea lor de catre om. In terminologia studiourilor, sistemele de difuzoare (grupate de obicei n incinte acustice) se numesc monitoare audio (Eng: audio monitors). Importanta alegerii unor monitoare de calitate si mai ales a pozitionarii lor corecte n studioul audio este covrsitoare, dupa cum se va vedea mai n detaliu n sectiunile dedicate acusticii. Din pacate, mai ales prin studiourile din tara noastra, aceste lucruri sunt prea usor trecute cu vederea, fie din ignoranta, fie chiar din comoditate. Exista mai multe criterii dupa care s-ar putea clasifica monitoarele audio, dar datorita bogatei literaturii existente despre constructia si utlizarea difuzoarelor, o sa ma limitez la cele esentiale pentru folosirea lor n studio. Un prim criteriu ar fi numarul de cai al incintei acustice. Datorita imposibilitatii unui singur difuzor de a reda cu fidelitate si randament maxim ntregul spectru audibil (20Hz-20.000Hz), se folosesc mai multe difuzoare de dimensiuni (si constructie) diferite, fiecare rednd o anumita zona a spectrului sonor, rezultatul fiind o incinta acustica pe mai multe cai, cu raspunsul n frecventa si randamentul sonor mult mbunatatit. Uzual se folosesc doua, trei sau uneori patru benzi de frecventa, filtrele de separare (Eng: crossover filters) putnd fi pasive (cu circuite rezistive, capacitive si inductive), active (cu amplificatoare pentru fiecare banda de frecventa) si combinate. Cu ct puterea difuzoarelor este mai mare, cu att este mai preferata folosirea filtrelor active, pentru evitarea pierderilor prea mari de putere n componentele pasive. O importanta deosebita o are dimensiunea difuzorului de frecvente joase (Eng: woofer), care influenteaza direct cea mai de jos frecventa redata de monitor. Cu ct diametrul membranei lui este mai mare, cu att va putea reda corect frecvente mai scazute. Dimensiunile standard folosite pornesc de pe la 5 inch, ajungnd pna la 15 si chiar 18 inch. Daca acestea din urma ajung sa poata reda frecventele de la limita de jos a spectrului audibil, cele mai mici (de 6 - 8 inch, mai des ntlnite in monitoarele de studio) pot reda doar pna la 40-50Hz, fiind necesara utilizarea unor incinte separate (de constructie speciala, numite subwoofer-e) pentru redarea frecventelor foarte joase. Derivnd din aceste doua caracteristici ale incintelor/monitoarelor, rezulta un alt criteriu important de clasificare a lor: distanta fata de ascultator. Astfel, daca sunt asezate relativ aproape (1-2m) de pozitia de ascultare, n asa numitul cmp apropiat (Eng: nearfield), n care sunetul direct radiat de difuzoare este mult mai puternic dect reflexiile venite de la peretii camerei, ele se numesc nearfield monitors.

Realizate n general pe doua cai, cu woofer-e de 5, 6.5 sau 8 inch, sunt prezente n aproape orice studio, mai ales datorita pretului relativ mic si usurintei n utilizare, fiind de obicei asezate la capetele frontale ale consolei de mixaj (daca constructia ei o permite) sau pe suporturi speciale mobile (montare tip freestanding). In cazul monitoarelor mai mari, cu woofer-e de 12 inch sau mai mult, acestea sunt asezate mai departe (3-4m), n zona numita farfield, unde la realizarea semnalului sonor final contribuie n mare masura si reflectiile sunetelor din peretii ncaperii. In acest caz, monitoarele mai sunt numite si main monitors (sau mains), adica monitoare principale, fiind de obicei ncastrate n nise speciale din peretii studioului (montare tip soffit sau flush), pentru a minimiza interferentele sunetelor direct radiate cu reflexiile din peretii alaturati difuzoarelor. Datorita faptului ca sunt mai scumpe si mult mai greu de montat, desi ofera conditii de monitorizare mult mai fidele, acest tip de monitoare este folosit doar n studiourile de tip COMMERCIAL sau n cele PROJECT cu buget mai mare, n majoritatea cazurilor n paralel cu monitoare de tip nearfield. In anumite situatii, pentru ncaperile mai mari, se poate considera un al treilea cmp, de mijloc (Eng: midfield), avnd caracteristici intermediare celorlalte doua, n care se pot monta monitoare de tip nearfield dar mai mari (cu woofer de 8-10 inch). Un alt element de luat n consideratie n alegerea monitoarelor audio l constituie modul de conectare a difuzoarelor la amplificatoarele de putere. Solutia clasica o reprezinta monitoarele pasive, care contin difuzoare separate pe benzi de frecventa prin filtre pasive si sunt conectate la amplificatoare externe independente. La alegerea lor, trebuie tinut cont de impedantele amplificatoarelor si a incintelor (pentru a realiza un transfer optim de putere) si de raportul dintre puterea de iesire a amplificatorului si cea maxim suportata de incinta (pentru a asigura o functionare la randament maxim si fara distorsiuni a ansamblului). O solutie mai moderna este cea a folosirii monitoarelor active, care ncorporeaza n incintele acustice filtre active necesare separarii benzilor de frecventa si amplificatoare de putere optimizate pentru difuzoarele existente, astfel ca sistemul rezultat are caracteristici foarte bune. Datorita usurintei la configurare si utilizare, calitatii deosebite, spatiului mai mic ocupat n studio, precum si a costurilor totale (amplificator+incinta) mai mici, monitoarele active sunt preferate n majoritatea studiourilor audio (cu exceptia poate a celor n care inginerii de sunet sau obisnuit prea tare cu sunetul unor modele pasive mai vechi), in special pentru nearfield-uri. O varianta particulara a monitoarelor, extrem de importanta n studio, o reprezinta castile acustice (Eng: headphones). Constructia lor este binecunoscuta si n-o sa insist asupra ei. Alaturi de calitatile electrice pe care trebuie sa le prezinte pentru o ct mai buna redare a sunetelor nregistrate, trebuie luate n considerare cu mare atentie si calitatile lor mecanice, rezistenta lor mecanica precum si ergonomia lor fiind foarte importante cnd sunt folosite ore n sir. Utilizarea castilor n studio este diversa, de la ascultarea unor semnale cu nivel mic n conditii de zgomot ambiant ridicat si pna la folosirea lor ca mijloc de monitorizare de catre muzicieni n studio a propriilor voci sau instrumente muzicale, precum si a pistelor prenregistrate de pe recorderul multipista, n cazul n care monitorizarea pe incinte acustice este imposibila sau neindicata.

Recomandari practice: - n cazul unui buget foarte modest, ntr-un HOME studio nepretentios, n loc de monitoare profesionale se poate folosi chiar o instalatie HiFi stereo de buna calitate - pentru un HOME studio sau un PROJECT studio de buget redus, aflat ntr-o ncapere mai mica, este suficienta o pereche de monitoare de tip nearfield, active sau pasive (cu un amplificator potrivit), pe doua cai, cu woofer de 6.5 sau 8 inch, montate n sistem freestanding - daca bugetul o permite, pentru studiourile cu ncaperi mai spatioase, este preferabila folosirea unei perechi de monitoare mai mari, active sau pasive, pe trei sau patru cai, avnd woofer-ul de 12 sau 15 inch, montate n sistem soffit n peretii studioului. Solutia optima o constituie nsa folosirea n paralel a unei perechi de mains-uri de putere si dimensiuni mari (pentru a monitoriza materialele sonore la un nivel si o dinamica mai apropiate de realitate) si a una sau doua perechi de monitoare nearfields de dimensiuni mai mici si preferabil diferite (de exemplu o pereche de 5 inch si o pereche de 8 inch), pentru monitorizarea n cadrul operatiilor mai putin sensibile la calitatea monitorizarii (la nregistrari, la editare, etc) sau pentru verificarea mixajelor la nivele mici de auditie (simularea auditiei materialelor sonore n conditii casnice normale) - pe lnga acestea, n toate studiourile este necesara si existenta a cel putin cte o pereche de casti audio de buna calitate, att pentru inginerul de sunet din cabina de mixaj, ct si pentru muzicianul din studioul de nregistrare

Primii Pasi
Salut si bine v-am gasit. Tocmai citeam in subiectul anterior cum spuneati sa sunteti vreo 4 in total care postati pe acest forum. Cred ca de azi mai puteti adauga inca unul. Sunt si eu prins oarecum de patima home recording-ului, incerc sa ma documentez in domeniul muzicii electronice si incet incet sa fiu capabil sa compun ceva de calitate. Nu m-as considera un incepator in acest subiect, dar stiu ca sunt o gramada de detalii si aspecte tehnice la care sunt zero. Am un calculator AMD Athlon XP 2100+, Sound Blaster Audigy, si 512 Mb Ram. In curand o sa-mi cumpar un keyboard midi de la M-Audio (Radium 41 daca il stiti cumva). Mi se pare excelent de folosit impreuna cu softurile dedicate. Si ptr ca veni vb de softuri, vreau sa va spun ca folosesc Reason 2.0 care e un program super de compus , are de toate in el si poate fi si legat prin ReWire de un altul host. Am luat de curand si Absynth, care mi se pare cel mai misto sintetizator din cate am vazut pana acum. Faptul ca poti modela prin chiar forma wave-ului, iti da posibilitatea sa creezi cele mai originale sunete. Ma gandesc sa-l folosesc impreuna cu Reason pe un program host compatibil si ReWire si VST, cum ar fi Ableton Live sau Cubase si mai sunt...(tot incerc sa ma decid care ar fi mai bun). Eu tin destul de mult si la design-ul lor si Cubase mi se pare cam greoi si sobru desi am inteles ca e unul dintre cele mai tari sequentere. Apoi vreau sa fac rost si de sculele necesare ptr masterizare, dintre care am nominalizat Wave Lab sau Ableton Live ptr care merg plug-in-urile BBE Sonic Maximizer si Steinberg Mastering Edition. Cam atat cu vorbaraia nu stiu care a avut rabdare sa citeasca, dar as vrea sa va intreb care este parerea voastra despre softurile si hardware-ul mentionate de mine mai sus. Si a doua chestiune, m-ar interesa un soft cu care sa elimin negativul din melodii, si sa pastrez doar vocea. Deci exact pe dos fata de ce vrea lumea sa faca ptr karaoke. Ma intereseaza asta deoarece vreau sa fac remixuri. Exista softuri speciale ptr chestia asta sau se poate realiza cu niste filtre? Si apoi ca sa incadrez vocea pe un anume tempo si ritm, exista programe speciale sau se face manual? Nu e de ajuns sa dai un stretch ptr ca nu asa a facut Dj Phantom cand a remixat muzica populara acum ceva ani daca va aduceti aminte. Trebuie lucrat pe fiecare propozitie si cuvant in parte astfel incat sa se mixeze bine cu beat-ul. Parerea mea, deci iti repet parerea mea... o iei cum vrei... daca e ceva putem sa discutam pe aici prin zona,k? E binisor ce ai tu acolo pentru inceput... In loc de Radium 41 de la m-audio (care io cred ca e Radium 61 sau 49) zic sa-ti iei Oxygenul. mai pui un ban deoparte si poate iti iei si o placa de la m-audio ca sa scapi de latenta in midi din cauza placii pe care o sa o ai. Ia de aici o adresa http/www.avaudiosys.ro de unde poti lua din Romania produsele m-audio la pret de distribuitor autorizat. Sfat incearca sa scapi de amd si sa treci pe intel... Sunt o groaza de motive dar e bine sa eviti problemele ce apar pe sistemele amd cu care se face muzica.

Iar sfat nu te mai gandi la rewire... e acolo ca sa-ti ia fata... Poti face in multe alte moduri ca sa folosesti doua programe in acelasi timp mai ales cand ai o placa care dispune de o latenta deloc neglijabila. Iar sfat . Invata Cubase sx-ul. Stiu ca e de cacat la inceput dar cu timpul te inveti. Oricum nu ai ce pierde ai doar de castigat. Nu ai prins vremea cand nu exista Cubase sx ci Cubase-ul vechi care chiar e de cacat dar nu aveam ce face... Sx e fara indoiala cel mai bun soft de muzica pe care il poti folosi ca si platforma pe PC. Daca ai fi avut Mac ti-as fi recomandat Protools, dar asta e deja alta discutie. Pentru programe capabile sa scoata vocea dintr-o melodie nu te pot ajuta... Eu unu nu stiu de existenta a asa ceva... iar din punct de vedere tehnic nu cred ca e posibil decat la o calitate destul de proasta si oricum cu negativul pe fundal...asta in mod sigur. Despre un soft care sa te ajute sa pui ordine in BPM iti recomand cu caldura Prosoniq Time Factory... E mic, simplu si bun... cand il ai daca nu te prinzi ce e pe acolo putem vorbi... Mersi ptr raspuns si sfaturi.Ai dreptate era vorba de Radium 49. Dar am uitat sa mentionez ca deja l-am comandat.Oxygenul mi s-a parut ca are prea putine octave.De la Av Audiosys il iau, care e o firma super, si intr-adevar au produse profesionale. Nu ca m-as pricepe eu f bine la ce e si ce nu e profesional dar am cautat demult o clapa, si in afara de linia Yamaha PSR de la Flamingo nu am gasit prin Romania ceva asemanator. Ori aveau sunete incorporate ori erau si sintetizatoare etc... Asta pana am aflat de AV Audiosys. Si de latenta aia stiu cum e treaba, dar Audigy are driver ASIO cu o latenta minima de 2 ms. Acum e adevarat ca Audigy e mai mult ptr jocuri si eventual auditie de muzica, decat pentru compus. Dar acum deja am luat-o si pentru inceput cred ca este buna. Ai spus ca nu exista programe de extras voce, atunci sa inteleg de aici ca ptr nu remix de genul asta e nevoie sa cumperi cu licenta vocea originala fara instrumental? Sa vezi ce rau e sa nu ai nici macar Audigy!!!:o (ca mine de ex) Nu exista "programe de extras" voci sau negative. Este o tentativa ne program care se numeste Analog Voice Remover dar e de tot cacatul. Nu stiu daca ai nevoie de licenta dar sigur ai nevoie de MULTITRACK. :o :o :o singura solutie pentru a scoate vocile dintr-o melodie este sa ai la mina o versiune fara voci a melodiei. apoi le bagi pe amindoua pe 2 piste separate intr-un wave player (Wavelab, Sound Forge...chiar un sequencer) si apoi pe pista cea fara voci i invrti frecventele la 180grade in asa fel inct acele frecventte inversate vor elimina sunetu pe melodiea originala si nu va mai ramne dect vocea(ile) Ma am pus mana pe protoolsintr-un studio meserie de aici din Bucuresti... As vrea eu sa-l folosesc tot timpul dar nu se poate...Nu am Mac iar varianta aia de protools pentru PC care aparuse intr-un timp e de tot cacatul. Aveam pe vremea aia un Piii la

1 Giga si al dracu calculator se bloca la tot ce insemna audio chiar daca foloseam chiar daca nu foloseam protools... Atunci am ramas pe Cubase... Stii tu sa fi aparut o varianta crackata bine pentru PC a protoolsului...ca eu unu ma bag... Teoretic sunt la zi... zic eu... practic sa-l mai vad si eu o zi doua... Sa-mi zici si mie daca stii vreo varianta buna a protoolsului pentru PC...???? Parerea mea despre MAC este ca nu-si merita banii. O fii bun protools, am vazut la un prieten care pana la urma s-a profilat si el pe PC. Pt. ca tot calculatorul este configurat de ei nu le da dreptu la astia de la apple sa practice asa diferente mari de preturi(sau eu platesc design-ul).Eu am dual xeon care la-m pus la intrecere cu dual 1.25 de la MAC la randare in maya, houdini si 3dmax si la toate ia dat ceata procesoarelor facute de motorola de la MAC.SI nu-i asa cum scriu ei ca-s mai bune decat pc-uriile.Un PC bine configurat nu e cu nimic mai prejos decat un MAC(ca performanta) si pretul e de doua ori mai mic, si sa dau banii numai pe protools, care nu are un sound mai meserias decat CUBASE cu niste drivere meseriase. Aici eu sunt anti MAC. Aaa si inca ceva dintre cei care au AMD-URI 1900+ THOROGHBREAD Ziceti voi ati intalnit aplicatie audio care sa va puna in cap procesoarele.Eu am avut unul cu 256ddr333 si nu am intalnit pana atunci aplicatie sa nu-mi mearga.De ce puii mei sa dau 6000$ pe MAC.Si daca ma-s scalda in bani nu as da bani astia.Mai bine ii dau diferenta unuia pasionat de sunet care vrea sa se apuce si el de ceva si n-are bani. De diferenta isi face un home studio cu delta 1010LT, RADIUM69 UN MIC DE STUDIO SI MONITOARE CAT DE CAT. Am luat Cubase-ul SX de cateva zile, am reusit cu greu sa gasesc crack-ul si cum se utilizeaza si l-am instalat. Arata mult mai bine decat Cubase VST pe care l-am incercat prima data. Intr-adevar e f complex si cred ca iti trebuie ani de zile sa ajungi sa il manipulezi la capacitate maxima. Insa trebuie sa spun ca la capitolul setari placa de sunet mie nu mi-a placut. Sau poate nu ma pricep eu la el bine. Ma refer la driverul ASIO. Mi-a mers cateva zile ok insa astazi cand ma jucam si tot incercam sa il invat, am observat ca imi da latenta mare cu instrumente VST si nu numai. E ca si cand nu as mai avea nici un ASIO. Din meniul Cubase am cautat o gramada dar nu sau gandit sa arate undeva niste setari simple si intuitive ptr ASIO. Am deschis utilitarul lor de configurare si i-am dat sa faca testele. Dupa ce prima oara a zis ca e o problema si mi-a recomandat sa mai fac nu stiu ce test, a doua oara a zis ca totu le ok. Insa in Cubase tot aveam latenta. De ce nu au facut ceva simplu si eficient ca la Reason? Acolo nu e nici o problema si setezi ASIO in cateva secunde. Am deschis ABsynth separat (nu ca instrument in Cubase) si iarasi, totul era ok, aveam probabil o latenta de 2-3 ms. In Cubase insa nu stiu ce i-am facut de numai imi merge. Puteti sa imi spuneti cam ce problema ar fi? Daca nu reusesc sa il setez cred ca o sa incerc ACID-ul de care mi-am adus aminte. L-am folosit inca de pe vremea cand aveam Pentium 2 la 266 Mhz si 64 Mb Ram si era ok. Acum cred ca mi-ar merge super. Tocmai il iau de pe net (Binecauvantat fie Kazaa :o ) Am vazut pe site ca mai nou suporta si instrumente VST, si MIDI. E super asta. O a doua chestiune ar fi ca in Cubase, la track-urile audio, cand schimb tempo-ul totul se modifica conform lui mai putin track-urile audio care au aceeasi viteza. Poate

Cubase sa schimbe tempo-ul unui track audio? Stiu ca in Acid de ex lucrurile stau altfel si tempo-ul se modifica lejer pe toate track-urile Io ti-am zis ca o sa ai probleme cu placa. Convertoarele A/D si D/A ale Audigiului sunt slabe, SLABE... Conexiunile digitale de asemenea, zgomot de fond ai cacalau...poate nu-ti dai seama iar driverele asio si gsif sunt lente si mai ales asa cum ai vazut si tu INSTABILE... Daca mai adaugi si faptul ca Audigiul este limitat la 16bit/48 khz ai o imagine reala a audigiului tau... Ti-am spus...poate nu-ti dai seama sau poate nu ai vazut comparativ cum lucreaza o alta placa fata de audigy (chiar si cacatul ala mic de la terratec, nu stiu sa-ti spun cum se numeste sau cat costa...e primul din oferta de la terratec cu 24/96 parca xfire sau ceva de genul). Audigy-ul mai ales audigy 2 nu-si face banii pentru ceea ce vrei tu...iar faptul ca-ti merg bine unele softuri gen cool edit sau acid sau reason (desi eu zic ca ai si pe asta latenta destul de mare) dovedeste faptul ca nu sunt softuri profesionale. Acidul din cate mi-aduc eu aminte este un program pentru samplare, platforma de unire a mai multor samplere facute deja nicidecum program de creeare (una din atributiunile sx-ului).Eu unu folosesc sx de la prima toba pana la mixdownul final al melodiei...trecand prin creeare negativ, inregistrare instrumente, inregistrare voci..........mixaj, master... Setarile sx pentru asio sunt simple ca sa stie tot omul. Nu vad de ce ar fi nevoie de mai multe setari (in bara de sus selectezi DEVICES, apoi Device setup apoi configurarea driverului asio o gasesti pe undeva pe la VST MULTITRACK daca imi aduc bine aminte). Oricum nu vad cum ai putea scapa de latenta cu audigy-ul...In plus trebuie sa iti mai apara o problema...asa numitele pops, pacanituri care le auzi pe recording dar mai lipsesc la play.oricum de inregistrat instrumentele vst le inregistrezi cu Monitor mixer selectat sau cum e la Audigy "what you hear" parca...iar aici ai zgomot de fond si n-ai control bun asupra nivelului de inregistrare al instrumentului vst. Ca sa poti schimba tempoul a ceea ce faci pe viitor incerca sa faci negativul midi. Iti recomand pentru inceput halionul care se ataseaza ca si Vsti la sx si citeste si sf2 si wav si akai si mai multe ...si poti sa umbli la dinamica sunetului de acolo...Oricum recomandarea e ca sa te hotarasti din timp ce BPM va avea o melodie, in ce tonalitate e...pentru ca viitoarele posibile schimbari in faze terminale facute in fisierele wav (schimbare de ton/pitch,...scimbare de bpm) sunt DESTRUCTIBILE. Niciodata o toba care suna bine la 110 bpm nu va suna la fel daca o folosesti la 145 sau 160 fara a o corecta... (munca multa in plus, timp pierdut si mai ales BANI).Nu-ti mai zic de instrumente ca in momentul in care canti o Vioara(de exemplu) in mi si iti dai seama ca artista/solista canta de fapt in si sau in do (FI atent o mica smecherie - cand ai de facut o melodie pentru o fata si nu stii nimic de vocea ei, fa-o din si sau maxim do fa asa, berea mi-o dai dupa) deci spuneam de vioara cand o cobori cu toate programele posibile (ti-am zis de prosoniq Time factory mi s-a parut del mai bun si-l folosesc destul de des la samplere) tot se pierde calitate si pierzi de aici putin de acolo putin de la placa inca putin si se duce dracu tot soundul. Mersi mult am gasit Device Setup unde mi-ai zis... Nu stiu cum de imi scapase . Acolo am gasit si problema. Era setat pe un driver ASIO dar nu era Creative ASIO. Cred ca

totusi Audigy nu e chiar atat de proasta cum spui insa oricum e slaba asta imi dau seama. Am gasit si setarile ptr latenta ASIO. Insa daca pun pe 2 ms face clickuri cand inregistrez Asa ca o sa mai las de la mine cateva ms.... Uite iti arat textul de la Creative de pe site despre Audigy 1. "Sound Blaster Audigy supports 24-bit/96kHz formats over the digital I/O for compatibility with professional audio gear such as AES-EBU equipment. Users interested in music creation can utilize the EAX ADVANCED HD optimized driver designed for low-latency ASIO?support, providing low-latency multi-track recording. " ... " Experience audio clarity comparable to highend home stereo solutions with 100 db SNR and 24-bit multi channel audio playback. " Cred ca suporta si pe 24 de biti. Iar despre ACID, in ultima varianta au implementat inregistrare MIDI, si instrumente VST. Au evoluat de la un simplu program de mixare si loop-uri la unul unde poti sa si inregistrezi Ma stiam ca scrie 24/96 dar diferenta nu sev ede asta deloc deloc pe audigy..Nu e adevarat ce spun aia... Iar cu acidul Fara suparare Daca se apuca Dacia sa faca masini de teren asta nu inseamna ca vor fi bune ci doar ca vor fi mai ieftine ce vroiam sa spun cu acea fraz este faptu de a schimba pur si simplu frecventele pozitive in negative si negative in pozitive. (de ex. cind ai un .wav intr-un editor acel .wav este traversat orizontal de o linie. eh, ce e sub linia aia e negativ si ce e deasupra de pozitivu).. in privinta lui cool edit n-am nici o idee cum se procedeaza in el dar daca cauti putin s-ar putea sa-i dai de cap. inca un lucru: vocea care va iesi dupa aceasta manipulare nu va fi exacta la 100% cu cea originala, unele frecvente s-ar putea sa se piarda. este dupa cunostinta mea, singura solutie pentru a extrage voci Mai am si eu niste intrebari despre Cubase SX. Am deschis si Reason si le-am conectat prin ReWire pe amandoua. Insa nu stiu cum pot inregistra pe un track MIDI din Cubase notele de la un sintetizator din Reason Am selectat pe acel track in Cubase la Midi IN sintetizatorul respectiv, si la midi out la fel. Cand cant de la Key Editor, imi suna ok sintetizatorul Reason si pot sa si intregistrez asa. Insa eu vreau sa dau record pe Cubase si sa imi inregistreze ceea ce canta Reason-ul in acel moment. Cand fac asta nu inregistreaza nici o nota pe Cubase. Si inca o intrebare. Cum fac in Cubase ca atunci cand deplasez pe un track cu mouse-ul un segment inregistrat, sa se miste pas cu pas doar pe o anumita masura cam cum e in ACID. Ma, ti-am m-ai spus in rewire iti canta reasonul ca slave ceea ce are in el aranjat in acelasi timp cu cubase-ul cu ce are el aranjat...O tampenie indescriptibila...Faza cu rewire-ul e de cacat...Ca si conceptie e buna dar ca realizare lasa de dorit...Are multe greseli si parerea mea e sa nu te mai chinui...

Pentru a doua intrebare undeva sus trebuie sa ai snap activat, Snap mode selectorul sa fie grid, grid selectorul sa fie pe use quantize, iar la quantize selector fixezi tu din cat in cat vrei sa muti, din patrime in patrime (1/4), din optime in optime (1/8), nota inntreaga ,nasura (1/1). Asta in cazul in care totul este selectat din transport panel (bara aia cu play cu record etc...apasa si tu F2 daca nu o vezi, F2 daca vrei sa nu o mai vezi...) pe Bars + Beats... Bine parametrii astia ti-i fixezi tu cum iti e mai bine dar de pe aici se face... Iti atasez Un print screen ca poate n-ai inteles si mai vorbim... Tot legat de Cubase si nu numai. Am o nedumerire : cum fac sa adaug un efect VST sau DirectX pe un canal midi? La parametrii canalului nu gasesc decat niste amarate de "efecte" midi. VST-urile nu se pot folosi decat pe track-uri audio? exact, VST tine numai de virtual si nu se poate combina cu lumea MIDI externa...insa poti inregistra in audio sunete scoase dintr-un sinteu sau modul de sunet midi si sa le procesezi cu VSTuri in timpu inregistrari...acesta este valabil, cred eu, in toate sequencerele disponibile...cel putin la mine in logic nu merge. dar nu e o mare problema, cred eu; daca ai efecte in modulul midi poti utiliza acelea in scop de monitorizare si apoi cind treci la faza inregistratului bagi VSTurile pe pistele audio. inca un sfat, incearca sa faci inregistrarile audio "clean" adica fara efecte, numai sunetu pur iesit din sursa sonora. iti va fi mai usor atunci sa pui efecte si sa le editezi non destructiv. daca inregistrezi cu efect cu tot sii vrei sa faci o schimbare undeva la un efect atunci tre s-o iei din nou de la capat...

Procesoare de Sunete
Procesoare de semnal O categorie aparte de elemente ale lantului audio din studio o reprezinta procesoarele de semnal. Chiar daca denumirea lor poate crea putina confuzie (daca stam sa ne gndim, toate elementele lantului audio sunt procesoare de semnal, ncepnd cu microfoanele care proceseaza undele sonore si le transforma n semnale electrice si pna la difuzoare care realizeaza transformarea inversa), importanta si necesitatea lor este de necontestat. Prin modularitatea lor, ele permit o anumita flexibilitate n definirea sistemului audio, att cantitativ ct si calitativ. In general se prezinta sub forma unor module externe, ce pot fi integrate circuitului audio n diferite forme, n functie de tipul de procesare pe care l realizeaza. Desi exista o multime, ele pot fi mpartite n doua mari categorii: procesoare de dinamica si procesoare de efecte speciale.

Procesoarele de dinamica Au rolul de a modifica dinamica semnalelor audio dintr-un anumit circuit, fiind n esenta niste preamplificatoare audio neliniare, cu amplificarea depinznd chiar de nivelul semnalelor audio ce le strabat. Aceasta amplificare are o anumita valoare pentru semnalele de nivel mai mic dect un prag reglabil (Eng: treshold) si o alta valoare pentru semnalele mai mari. Raportul dintre aceste doua amplificari (Eng: ratio) este si el reglabil, n functie de valoarea lui putnd fi definite doua tipuri principale de procesor de dinamica: - compresorul de dinamica (pentru care raportul dintre amplificarea sub prag si amplificarea peste prag este supraunitar) - expandorul de dinamica (pentru care acest raport este subunitar) In cazul compresorului de dinamica (Eng: dynamic compressor), semnalele cu nivelul mai mare dect o anumita valoare sunt amplificate mai putin dect cele mai slabe, obtinndu-se practic un efect de amplificare a semnalelor mai mici si "atenuare" a semnalelor mai mari. Acest efect este foarte folositor n corectarea unui semnal audio ce are variatii de nivel prea mari, ca de exemplu cel obtinut la nregistrarea prin microfon a unei voci umane sau a unui instrument acustic, semnal ce poate varia de la foarte slab (soapte, murmure, pasaje pianissimo) - putnd cobor sub pragul de zgomot al mediului de nregistrare (banda magnetica, mediu de stocare digital,etc.), pna la foarte puternic (strigate, sunete scurte si puternice precum cele generate de tobe,...) cnd poate depasi valorile maxime nregistrabile, aparnd distorsiuni ale

semnalului nregistrat. Prin folosirea compresorului, aceste extreme se apropie ntr-o anumita masura una de alta, semnalele mici (amplificate mai mult) crescnd peste pragul de zgomot, iar cele mari (amplificate mai putin) cobornd sub pragul de distorsiune, reusindu-se astfel nregistrarea semnalului initial in conditii optime. Un caz particular al compresorului de dinamica l reprezinta limitatorul de semnal (Eng: signal limiter), care este n fapt un compresor cu raportul de amplificare foarte mare (aproape infinit). Orice semnal de la intrarea lui, care depaseste un prag stabilit, este atenuat si mentinut la un nivel constant, la iesirea limitatorului obtinndu-se un semnal cu un nivel maxim bine precizat. Circuitul are o mare aplicabilitate la tratarea semnalelor cu variatii impredictibile de nivel, care trebuie mentinute ntr-o anumita plaja fixa de valori, de exemplu la nregistrarea semnalelor ntr-un recorder (nivelul maxim trebuie sa nu depaseasca valorile la care apar distorsiuni), sau la intrarea unui amplificator de putere (semnalele cu nivelul peste un anumit prag pot distruge circuitele electronice ale amplificatorului, sau chiar difuzoarele conectate la iesirea lui). Cu un mod de functionare complementar compresorului de dinamica se prezinta expandorul de dinamica (Eng: dynamic expander), la care semnalele de la intrare ce sunt mai mici dect pragul stabilit sunt amplificate mai putin, iar cele mai mari sunt amplificate mai mult, efectul obtinut fiind complementar celui realizat de compresor. De fapt majoritatea aplicatiilor practice ale expandorului sunt chiar cele de restaurare a dinamicii prea scazute a unui semnal compresat anterior. Utilizarea cea mai mare n practica o are nsa un tip aparte de expandor, denumit noise gate (poarta de zgomot). Caz complet opus limitatorului de semnal, noise gate-ul prezinta un raport al amplificarilor foarte mic (aproape zero), modul lui de functionare constnd n faptul ca orice semnal cu nivelul sub pragul stabilit este blocat (sau atenuat foarte mult), pe cnd cele cu nivele mai mari dect pragul sunt lasate sa treaca nemodificate. Cea mai frecventa utilizare a acestui procesor este cea n care este inserat pe o cale de semnal audio (de exemplu ntre o chitara electrica si un amplificator de chitara sau ntre un microfon si o consola de mixaj), avnd rolul de a opri calea n intervalul n care semnalul a scazut sub un anumit nivel - adica atunci cnd semnalul util a disparut (instrumentul sau vocea nu mai cnta) - pentru a nu permite trecerea unor semnale parazite de nivel mic (brumuri, zgomote de fond, interferente de la alte surse de semnal prezente n apropiere, etc). Pe lnga aceste doua tipuri principale, se mai ntlnesc o serie de variante sau combinatii ale compresoarelor si expandoarelor de dinamica, precum compander-ul (un compresor si un expandor combinate), compresorul multibanda (mai multe compresoare legate n paralel, fiecare lucrnd doar pe o anumita banda de frecvente reglabila - dispozitiv foarte folosit n procesul de mastering al materialelor sonore), De-Esserul-ul (un compresor calat doar pe o banda ngusta din zona frecventelor mediu-nalte, folosit n special pentru corectarea vocilor umane cu sunete sibilante prea puternice) sau enhancer-ul (un expandor setat sa lucreze pe anumite benzi de freventa, pentru a mbogati spectrul unui semnal). Constructiv, procesoarele de dinamica pot fi realizate folosind circuite integrate, tranzistoare sau chiar tuburi catodice, aceasta din urma fiind aproape o varianta de lux datorita culorii speciale pe care o dau tuburile semnalului audio prelucrat. De asemenea, aceste procesoare pot exista implementate software n consolele digitale

sau virtuale, functionarea lor nediferind cu nimic fata de variantele lor analogice, doar flexibilitatea utilizarii fiind mai mare.

Procesoarele (generatoare) de efecte sonore Denumirea este cam lunga si n general nu se foloseste n forma asta, ci se prescurteaza n efecte sonore (Eng: FX sau SFX). Aceasta categorie de procesoare de semnal este mai bogata, putnd fi la rndul ei mpartita n doua subcategorii principale : - generatoarele de ambianta, ce simuleaza artificial ambiante acustice pentru semnalele sonore - modulatoarele, ce au n general rol de modificare dinamica a spectrului semnalelor audio Generatoarele de ambianta au ca reprezentanti principali reverberatorul (Eng: reverb) si ecoul (Eng: delay). Ambele procesoare au ca principiu de functionare decalarea semnalului audio cu ajutorul unui circuit electronic de ntrziere si nsumarea lui cu semnalul original nentrziat. Totodata, semnalul decalat este trecut printr-un atenuator reglabil si reintrodus n circuitul de ntrziere, realizndu-se o bucla de reactie (Eng: feedback), semnalul continund sa circule prin bucla pna la disparitia sa totala datorita repetatelor atenuari suferite. Cu ct atenuarea este mai mare, cu att timpul de extinctie este mai mic. Diferenta dintre reverberator si ecou este data de marimea timpului de decalare prin circuitul de ntrziere (Eng: delay time). Pentru valori mai mici de 50 ms, semnalele repetate care apar la iesirea circuitului sunt percepute de urechea umana ca fiind contopite intr-unul singur, cu o durata a extinctiei sunetului (Eng: decay time) controlabila prin atenutorul din bucla de reactie, iar efectul rezultat este cel similar reverberatiei, adica a reflectarii sunetului dintr-un perete ntr-altul, pna la extinctie, ntr-o camera goala cu peretii reflectivi, circuitul fiind deci un reverberator artificial. In functie de setarile ctorva parametri ai circuitului, se pot simula diferite ambiante sonore, de la camere mici cu sunet estompat sau stralucitor, pna la sali mari sau foarte mari. Reverberatorul este principalul efect sonor folosit n studioul de nregistrare, esential n crearea unei ambiante acustice potrivite pentru vocile sau instrumentele muzicale nregistrate n mediul "mort" al salii de inregistrare. Cu ajutorul lui se poate realiza o distributie n "adncime" a instrumentelor n scena sonora dintr-un mixaj stereofonic, pe lnga distributia clasica stnga-dreapta realizata cu ajutorul potentiometrelor de panoramare. O utilizare similara o are si ecoul, la care ntrzierile repetate ale semnalului de la intrare sunt percepute distinct (intervalul dintre ele este mai mare de 50ms, valorile uzuale variind ntre 100 si 1000ms), simulndu-se reflectarea acestui semnal de catre obiecte ndepartate, efectul fiind foarte placut cnd este aplicat pe vocile sau instrumentele solistice. Inserarea n lantul audio a reverberatoarelor si ecourilor este n general de tip paralel, prin circuite de trimitere-ntoarcere (Eng: send-return). Astfel, de pe fiecare canal audio (al consolei de mixaj) ce contine semnal dorit a fi procesat, se trimite o

fractiune de semnal prin iesirile auxiliare (Eng: aux send), toate fiind insumate si trimise spre circuitele de reverberatie sau ecou externe (sau interne n unele cazuri, mai ales la consolele digitale), iar semnalul de la iesirile acestora este reintrodus prin intrari speciale de tip return (sau chiar intrari normale) n consola si mixat cu semnalele directe de pe canale. Semnalul rezultat va contine att sunetele directe neprocesate, ct si cantitati de semnal procesat variind pentru fiecare semnal n parte, n functie de nivelul trimiterii corespunzatoare. Exista si varianta simplei inserari a procesorului n calea de semnal, acest mod de utilizare fiind specific tratarii individuale a instrumentelor (de exemplu la nregistrarea unei chitari electrice, cnd se poate insera un circuit de ecou ntre chitara si amplificatorul de chitara). Daca initial se foloseau dispozitive mecanice si electromecanice pentru realizarea acestor efecte sonore (camere de reverberatie, dispozitive cu arcuri sau placi metalice de reverberatie, ecouri cu banda magnetica, etc) si ulterior circuite electronice pasive de ntrziere, n zilele noastre ele se genereaza n majoritate prin mijloace digitale, versatilitatea si calitatea unui procesor digital fiind incontestabil mai mari dect ale unuia analogic (cu unele exceptii n cazul unor echipamente analogice de top, preferate nca de "nostalgici"). Modulatoarele sonore ndeplinesc o functie de alterare spectrala a semnalelor procesate, alterare ce poate lua forma unei accentuari sau reduceri a unei (sau mai multor) benzi de frecvente si baleierea ei (lor) cu o anumita periodicitate de-alungul spectrului semnalului (efectele de chorus, flanger, etc), sau chiar modificarea totala a semnalelor prin multiplicarea tuturor frecventelor din spectru cu un anumit factor (efectul de pitch shift). In primul caz, efectele au rolul de a mbogati spectrul sonor al semnalelor si este foarte apreciata utilizarea lor pe instrumente cu sunet sustinut, de acompaniament (o sectie de viori, o orga, o chitara, un cor de voci umane, etc), obtinndu-se senzatia de nmultire a instrumentelor si de "grasime" a sunetului. Dupa cum si numele lui o sugereaza, pitch shifter-ul este un schimbator n frecventa, fiind capabil sa translateze complet n frecventa un semnal. Una dintre principalele sale utilizari este procesarea vocii umane, el putnd sa schimbe tonalitatea n care se cnta sau sa genereze voci aditionale armonice cu cea originala, iar cu ultimele tehnologii digitale, pot fi modificati chiar formantii vocii umane, rezultnd o schimbare naturala a timbrului vocal (de exemplu dintr-o voce masculina ntr-una feminina sau dintr-una de adult ntr-una de copil).

Dupa cum spuneam anterior, procesoarele de semnal pot aparea ntr-o mare varietate de forme si combinatii, situatia cea mai ntlnita fiind cea a "cutiilor" ce contin mai multe tipuri de procesoare digitale (Eng: multi-efect box) care pot fi configurate si aranjate n mai multe moduri, toti parametrii putnd fi stocati n memorie sub forma unor programe ce pot fi foarte usor apelate n functie de necesitati. Dezvoltarea tot mai intensa a tehnicii de calcul din ultimii ani a facut posibila folosirea tot mai eficienta a aplicatiilor de nregistrare si mixaj virtuale, ceea ce a dus implicit la aparitia a tot mai multe programe de prelucrare n calculator a semnalelor audio, printre acestea fiind si nenumarate implementari virtuale a procesoarelor de dinamica

si efecte. Ele sunt de obicei realizate sub forma unor module de program denumite plug-ins, ce se instaleaza pe lnga aplicatia principala de mixaj, calitatea lor variind de la mediocru la foarte bun, n functie de calitatea algoritmilor de procesare digitala folositi si a rezolutiei la care se realizeaza procesarea nterna n program. In ceea ce priveste procesoarele de dinamica, n afara de cele implementate n consolele digitale si virtuale, ele sunt construite n majoritate n tehnologie analogica, fiind un foarte bun "tampon" ntre o sursa de semnal analogica si o intrare ntr-un dispozitiv digital (printr-un convertor analog/digital), mai ales cnd acesta din urma este un recorder. In cazul folosiri rezolutiilor mai mici de 24 biti la nregistrare, este chiar indicata folosirea unui compresor analogic extern n locul unuia digital intern ncorporat n consola digitala, pentru a exploata la maxim dinamica redusa a mediului digital.

Recomandari practice: Concluzionnd acest capitol, se poate spune ca, pentru a face fata oricarei "situatii" n studio, este nevoie de cel putin unu sau doua reverberatoare de calitate (pentru generarea ambiantei principale n mixaje), unul - doua procesoare aditionale pentru alte efecte necesare (ecou, chorus, etc), precum si cel putin un procesor de dinamica (n mod deosebit un compresor) pentru prelucrarea semnalelor cu dinamica mare (voce, instrumente de suflat, percutii, etc) ce urmeaza a fi nregistrate

Recorderele si mediile de nregistrare

Destinatia principala a unui studio de nregistrare este desigur nregistrarea semnalelor sonore. Drept urmare, un element esential n definirea sistemulului sau audio l reprezinta alegerea aparatelor folosite pentru nregistrarea propriuzisa (am sa folosesc n continuare pentru numirea acestora termenul de "recordere", deoarece este un termen tehnic aproape adoptat de limba noastra). In functie de caracteristicile si calitatea realizarii recorderului (att a aparatului propriu zis, ct si a mediului de nregistrare), vom avea o reprezentare mai mult sau mai putin fidela a semnalelor nregistrate: cu ct pragul de distorsiune este mai ridicat si nivelul de zgomot mai cobort, cu att dinamica semnalelor nregistrate va fi mai mare; cu ct banda de frecventa suportata va fi mai mare, cu att spectrul semnalelor nregistrate va putea fi mai bogat. O caracteristica deosebit de importanta pentru un recorder folosit n studio este numarul maxim de piste audio (Eng: tracks) pe care l poate nregistra, adica numarul maxim de semnale audio (de la microfoane sau alte surse sonore) care pot fi nregistrate si redate ulterior, individual sau simultan, pentru postprocesare si mixare. Conventional, daca acest numar este 2, recorderul se numeste "stereo" (sau 2-track recorder) si este n mod normal folosit ca recorder final (Eng: master recorder) la nregistrarea mixajelor. Daca numarul de piste este mai mare (4 sau mai mult), avem de-a face cu un recorder multipista (Eng: multitrack recorder). Evolutia n timp a recorderelor a fost n strnsa legatura cu dezvoltarea tehnologiilor si mediilor de nregistrare a semnalelor sonore. Putem desigur considera recordere fonograful lui Edison si inscriptoarele direct pe disc ce i-au urmat, nsa primele modele "moderne" utilizate n studioul de nregistrare au fost magnetofoanele analogice cu banda magnetica. Au urmat magnetofoanele digitale cu banda magnetica, iar n ultimii ani, marea "revolutie" a recorderelor digitale pe hard disk. Cum fiecare dintre aceste tehnologii se mai foloseste nca n studio, ntr-o mai mare sau mai mica masura, voi vorbi cte putin despre fiecare n parte.

Magnetofoanele analogice cu banda magnetica Au intrat n studiourile de nregistrare acum mai bine de 50 de ani si nca se tin bine pe pozitii. De la timidele modele pe una sau doua piste de la nceputuri si pna la "tancurile" pe 24 de piste de astazi a fost un drum lung, ajungndu-se la un nivel al calitatii si fiabilitatii greu de egalat chiar si n domeniul digital. Datorita neliniaritatii la nregistrare a benzii magnetice, aceasta prezentnd un efect de saturatie la nivele mari ale semnalului nregistrat - similar unui compresor de dinamica, se obtine un sunet mai "rotund" si mai "cald" dupa cum se obisnuieste sa se spuna, fiind un mediu de nregistrare nca preferat de multi utilizatori, mai ales dintre "veterani".

Ca variante constructive, principalul factor care diferentiaza magnetofoanele analogice este latimea benzii folosite, de aici n general decurgnd si numarul de piste disponibile. Astfel, cele mai simple modele (exceptnd comunele casetofoane stereo care nu ne intereseaza la acest punct) sunt recorderele cu casete pe 4 sau 8 piste, utilizate (nca) n unele studiouri de tip home, de catre muzicieni pentru care viteza de imortalizare a unei idei pasagere este primordiala. Magnetofoanele cu banda de 1/4 inch (6,35mm) mai sunt nca folosite pentru realizarea de master-uri, avnd de obicei doar 2 sau 4 piste. De la latimea de 1/2 inch (12,7mm) ncep magnetofoanele multipista profesionale, utilizabile la nregistrari n studio, ele avnd uzual ntre 8 si 16 piste (exista si modele pe doar doua piste, acestea fiind n special folosite la nregistrarile master stereo). Cele mai valoroase ramn nsa magnetofoanele cu banda de 1 inch (25mm) si mai ales de 2 inch (51mm), avnd ntre 8 si 24 de piste, adevarate masini industriale de produs muzica. Fiabilitatea lor extraordinara (exista modele care functioneaza de peste 20 de ani) si calitatea deosebita a nregistrarii sunetului pe banda magnetica le fac nca instrumentul preferat de lucru pentru multe dintre studiourile actuale, mai ales nsa dintre cele de top, pentru ca nu oricine isi permite sa cumpere asemenea aparate, preturile lor fiind foarte mari. De multe ori, la cererea unor clienti mai pretentiosi, studiourile le inchiriaza cu ora de la firme specializate. Fidelitatea nregistrarii semnalelor este data n principal de dinamica si banda de frecventa maxime suportate de banda magnetica (si circuitele electronice interne, dar acestea sunt de obicei mult peste normele necesare), parametrii de care depind acestea fiind grosimea benzii magnetice si viteza ei de deplasare prin fata capetelor de nregistrare. Cu ct banda este mai groasa si stratul magnetic mai profund, cu att zgomotul propriu este mai mic si nivelele semnalelor nregistrate pot fi mai mari, rezultnd o dinamica mai mare a semnalului. Cu ct viteza de deplasare a benzii este mai mare, cu att ea va putea memora semnale cu frecventa mai mare si deci cu spectru mai bogat. Daca pentru modelele mai modeste viteza este de 3,75 inch/sec (9,5 cm/sec) sau 7,5 inch/sec (19 cm/sec), la cele mai performante ajunge la 15 inch/sec (38 cm/sec) sau chiar 30 inch/sec (76 cm/sec). Dupa cum spuneam si mai devreme, sunetul unui magnetofon cu 24 piste pe banda de 2 inch rulata la 30 inch/sec poate fi cu greu "batut" chiar de cele mai sofisticate tehnologii digitale actuale. Modelele mai complexe dispun de posibilitatea nregistrarii pe una dintre piste a unui semnal standard de sincronizare (SMPTE code), facnd posibila sincronizarea mai multor astfel de aparate (nu neaparat identice) si oferind spre utilizare un sistem cu mult mai multe piste simultan (suma pistelor oferite de fiecare aparat, minus pistele de sincronizare). Dezavantajele magnetofoanelor analogice (n afara de pretul mare, desigur, pentru cele care merita luate n calcul) sunt uzura n timp a capetelor magnetice, rezultnd altererea calitatii nregistrarii si necesitatea ntretinerii lor periodica (deasemenea cu cheltuieli mari), precum si sensibilitatea marita a benzii magnetice la factori degradanti externi (cmpuri magnetice, umezeala, praf, temperaturi excesive, deformari mecanice ale benzii, etc) care o fac un mediu destul de nesigur pentru pastrari de durata mai mare a materialelor sonore. Pe lnga acestea, o rola de banda magnetica de 2 inch latime si lungime 762 m (dimensiune standard) poate nregistra

la viteza de 30 inch/sec. aproximativ 17 minute de material sonor (pe maxim 24 piste) si costa 180-200 de Euro, cu aceasi suma putndu-se achizitiona un harddisk de 250 GB pe care se pot stoca peste 11 ore de material sonor la calitate comparabila (24 piste, la rezolutia 24b/96kHz), aproape de 40 de ori mai mult!

Magnetofoanele digitale cu banda magnetica Magnetofoanele digitale cu banda magnetica au fost urmatorul pas n evolutia tehnologica a echipamentelor de nregistrare sonora. Aparute n studiouri pe la nceputul anilor '80, au fost privite initial cu nencredere de catre inginerii de sunet, n mare parte din cauza slabei calitati a convertoarelor si algoritmilor de procesare digitala (la fel ca si n cazul primelor console digitale). Apoi, pe masura ce tehnologia digitala a evoluat, ele au devenit tot mai ntlnite si mai apreciate, la nceputul anilor '90 avnd loc o adevarata explozie a folosirii lor prin aparitia pe piata a modelelor modulare folosind casete video (n special cele de tip ADAT sau DTRS), mai ieftine si mai usor de utilizat dect modelele cu role de banda. Aceste doua directii au evoluat oarecum n paralel, fiecare cstigndu-si o anumita categorie de utilizatori. Magnetofoanele digitale cu role au ramas n general apanasul utilizatorilor "grei", reprezentnd vrful tehnologic n nregistrarea digitala pe banda. Ele se folosesc de o serie de capete magnetice care citesc n paralel datele de pe banda magnetica (cu latimea uzuala de 1/2 inch), sistemul fiind denumit DASH (pentru anumite modele). Formatul digital folosit este de 16b/44.1kHz si 16b/48kHz sau 24b/44.1kHz si 24b/48kHz la modele mai noi, pot nregistra pna la 48 de piste simultan, iar viteza de transport a benzii poate ajunge pna la 115cm/sec. Sincronizarea ntre aparate este mult mai precisa datorita formatului digital, nefind necesara sacrificarea unor piste audio pentru acest lucru. Constructia aparatelor (la fel ca n cazul variantelor analogice de acelasi calibru) este foarte bine realizata, avnd o fiabilitate foarte mare a componentelor mecanice si o calitate deosebita a circuitelor electronice interne. Au prevazute intrari si iesiri de semnal pentru fiecare pista, att n format analogic (cu convertoare A/D si D/A de foarte buna calitate) ct si n format digital (n general de tip AES/EBU sau MADI), eventual sub forma de module optionale. Unele modele au implementate si functii suplimentare de editare interna a pasajelor nregistrate, precum copierea de pe o pista pe alta sau montajul a mai multor sectiuni sonore ntruna singura. Sunt deosebit de scumpe, dar sunt ntlnite nca (de multe ori doar inchiriate) n studiourile mari care isi permit aceste cheltuieli. Recordele digitale modulare cu caseta (MDM - Modular Digital Multitrack) au aparut prin modificarea sistemelor video de nregistrare pe caseta, folosind aceeasi metoda a capului magnetic rotativ, care permite o foarte buna utilizare a suprafetei benzii magnetice din casete, fiind posibila nregistrarea pe o caseta standard a pna la 60 de minute de material pe 8 piste, rezolutia fiind reglabila de la 16b/44,1kHz pna la 24b/96kHz, n functie de model. Posibilitatea de a sincroniza un numar mare de recordere ntre ele si deci de a avea un sistem foarte scalabil, dupa necesitati, mpreuna cu cheltuielile mult mai mici (att pentru aparate ct si pentru casetele cu banda magnetica) necesare realizarii unui asemenea sistem, au facut ca acest tip de recordere sa aiba o raspndire foarte mare n studiourile cu buget mediu (studiouri de

tip PROJECT, studiouri mobile, studiouri de postproductie sunet pentru film, studiouri HOME cu pretentii mai ridicate, etc), devenind un standard att de utilizat nct chiar si n multe din studiourile scumpe se pastreaza 2-3 MDM-uri pentru eventualii clienti ce folosesc aceste formate. S-au evidentiat doua tipuri constructive de MDM-uri : tipul ADAT (standard initiat de firma Alesis) utiliznd casete S-VHS si interfata digitala pe fibra optica (format ADAT) si tipul DTRS (dezvoltat de firma Tascam) pe casete Hi8 si interfata digitala n format TDIF, acesta din urma devenind aproape un standard n activitatile de postproductie sunet pentru film. Ambele tipuri poseda att intrari si iesiri digitale, ct si analogice. Chiar daca nu se ridica la nivelul recorderelor DASH, calitatea MDM-urilor multumeste o mare categorie de utilizatori, fiind o buna optiune pentru cei care (nca) nu vor sa se aventureze n zona "mlastinoasa" a recorderelor pe hard disk. O varianta aparte a recorderelor digitale cu banda magnetica o reprezinta casetofoanele DAT, ce utilizeaza o caseta de format mic cu banda ngusta (3,8mm), nregistrnd doar doua piste. Principiul constructiv este la fel ca la MDM-uri, cu capete magnetice rotative, dar la o scara mai redusa. Caseta DAT a fost multa vreme principalul mediu digital de nregistrare a masterului stereo n operatiile de mixaj din studioul de nregistrare (si probabil va ma fi nca o vreme - n paralel cu noile formate pur digitale - chiar si numai pentru compatibilitate cu vechile echipamente). Multe studiouri, n special cele HOME si PROJECT, au abandonat nsa complet acest format n favoarea noilor recordere direct pe hard disk sau a CD-recorderelor, mult mai ieftine si mai flexibile n utilizare.

Recorderele digitale pe hard disk Recorderele digitale pe hard disk sunt marea revelatie (sau "revolutie" daca doriti) a nregistrarilor sonore. Desi primele modele au aparut acum peste doua decenii, abia n ultimii 8-9 ani au devenit foarte populare, datorita progreselor deosebite n realizarea hard disk-urilor de capacitati mari. Variantele lor constructive se mpart n doua categorii importante : sisteme de sine statatoare (numite chiar Hard Disk Recorders - HDR) si sisteme implementate n calculator n cadrul asa numitelor DAWuri (Digital Audio Workstation). In principiu sunt acelasi lucru, ambele continnd interfete de intrare si iesire a semnalelor audio si de control, o unitate de procesare si control a semnalelor (hardware + software) si unitatea de stocare a datelor (hard disk-ul), realizarea practica nsa diferind considerabil. In cazul HDR-ului, constructia este compacta, asemanatoare cu un MDM dar avnd ca suport de nregistrare un hard disk si nu banda magnetica. Datorita modului neliniar n care se stocheaza informatiile pe hard disk, comparativ cu banda magnetica, accesul la diferite pozitii din cadrul materialului sonor nregistrat este practic instantaneu, obtinndu-se astfel o foarte mare economie de timp. Operatiunile ce pot fi efectuate cu aparatul sunt bine definite de catre un software ce este nscris ntr-o memorie interna, care n general nu poate suferi modificari majore ulterioare. Aproape fiecare comanda sau reglaj are propriul buton de operare, facnd utilizarea aparatului foarte simpla si comoda. Datorita stabilitatii si simplitatii mari n utilizarea lor, ele sunt preferate de profesionisti si de studiourile comerciale, pentru care aceste

calitati sunt esentiale n realizarea lucrarilor la timp si n siguranta. La fel ca si MDMurile, HDR-urile poseda mai multe tipuri de intrari si iesiri de semnal, de obicei grupate dupa format pe placi inserabile optional n aparat, n functie de necesitatile concrete de interconectare cu celelate echipamente din studio. Rezolutiile de lucru ajung pna la 24b/96kHz, iar numarul de piste este uzual 8,16 sau 24. Pot fi sincronizate mai multe aparate ntre ele, crescnd astfel numarul de piste audio simultan disponibile, la multe dintre modelele de pe piata existnd si "telecomenzi" speciale (remote controler) cu care se poate comanda de la distanta si ntr-o forma mai eleganta toata reteaua de recordere. Mediul principal de nregistrare a datelor il reprezinta un hard disk intern (format standard 3,5" n majoritatea cazurilor), capacitatea lui determinnd ct de mult material audio poate fi nregistrat, lnga care pot fi atasate medii auxiliare pentru marirea capacitatii (alte hard disk-uri) sau arhivarea datelor (discuri magneto-optice, CD-Recordere, DVD-RAM, etc). La multe dintre modelele recente de HDR sunt incluse facilitati de editare a semnalelor nregistrate (copieri, deplasari sau stergeri de pasaje, ajustari ale nivelelor, filaje ale nceputului sau sfrsitului unui pasaj, etc), fiind posibila uneori chiar vizualizarea semnalelor nregistrate pe monitoare video externe de mare rezolutie, sau conectarea prin retea la sisteme de calcul pentru prelucrari auxiliare. Dezavantajul major al HDRului este imposibilitatea dezvoltarii lui n timp peste limitele cauzate de componentele constructive. Altfel stau lucrurile cu un DAW. Infrastructura fizica a acestuia consta ntr-un calculator (n general de tip PC sau MAC), cu componentele optimizate pentru prelucrari audio n bune conditii, asta nsemnnd un procesor la o frecventa ct mai mare, ct mai multa memorie de tip RAM, unu sau doua hard disk-uri de capacitate ct mai mare si cu parametrii de viteza ct mai buni (turatie mare, timp de acces mic, rate de transfer mari,...) si n primul rnd o placa de sunet profesionala, cu intrari si iesiri analogice si digitale, avnd rezolutiile interne si de conversie ct mai mari. Avantajul esential pe care l are un DAW fata de un HDR este posibilitatea de a rula orice aplicatie audio (software) compatibila cu sistemul de operare si componentele calculatorului (aplicatie ce poate fi mbunatatita de cte ori apare o noua versiune a ei), rezultnd o extraordinara flexibilitate n prelucrarea semnalelor audio nregistrate, singurul factor limitator fiind imaginatia si pregatirea programatorilor aplicatiilor. Astfel, se folosesc programe ce simuleaza un recorder multipista (numite sequencer-e audio), pe un numar nelimitat teoretic de piste (dar limitat practic de capabilitatile fizice ale sistemului), cu nenumarate facilitati de editare si organizare a secventelor audio nregistrate. Ele ncorporeaza de obicei si o consola de mixaj virtuala cu procesoare de dinamica si efecte sonore, obtinndu-se n acest fel un ntreg studio virtual n interiorul calculatorului, cu nimic mai prejos n majoritatea cazurilor dect un studio real. Printre dezavantajele DAW-ului, relativ la celelalte tipuri de recordere, putem aminti operarea mai complicata (justificabila datorita multitudini si complexitatii operatiilor executabile), necesitatea unei anumite pregatiri n tehnica de calcul a operatorului, existenta de multe ori a unor dificultati n configurarea corecta a aplicatiei audio pe anumite sisteme, chiar a unor instabilitati n functionare daca componentele calculatorului nu sunt de foarte buna calitate si fara incompatibilitati ntre ele. Exista nsa firme care sunt specializate pe configurarea si furnizarea de DAW-uri "la cheie", n diferite configuratii n functie de nevoile clientului si chiar daca uneori pretul lor este foarte mare, garantia stabilitatii si calitatii sistemelor compenseaza pe deplin.

Recomandari practice: - aproape invariabil, n studiourile HOME se lucreaza astazi cu DAW-uri ieftine si dar cu performante acceptabile, pentru care conteaza mai mult facilitatile disponibile dect stabilitatea sau calitatea sistemului (pentru bugetul mic alocat); chiar si n aceste conditii, calitatea realizarilor ajunge de multe ori la nivelul celor din studiourile mult mai pretentioase. - n studiourile de tip PROJECT, desi se va ntilni o varietate mai mare de recordere (n functie de buget), precum recordere pe banda mai ieftine, MDM-uri sau HDR-uri, n tot mai multe cazuri se "migreaza" nspre folosirea aproape exclusiva a DAW-urilor de categorie medie (nu asa de scumpe ca modelele de vrf, dar cu performante si fiabilitate foarte bune), renuntndu-se la echipamente externe (console, procesoare,...) mai scumpe si nu neaparat mai performante dect echivalentele lor virtuale. - n cazul studiourilor COMMERCIAL, printre recorderele preferate se mai gasesc nca cele digitale pe banda (tip DASH, mai ales modelele de nalta rezolutie) si cele analogice pe banda lata de 1-2 inch, dar se folosesc tot mai des modele de HDR sau DAW scumpe, de mare performanta, cu stabilitate sporita si facilitati specifice lucrului n studiourile mari (multe dintre ele fiind legate n retele de tip server-client), n special pentru operatii de editare si postprocesare a materialelor sonore nregistrate.

Finalizarea : alte elemente de luat n seama

Pe lnga alegerea aparaturii si constructia ncaperilor, mai exista desigur si alte elemente ce trebuie sa fie luate n consideratie n vederea finalizarii studioului de nregistrare, iar pe cteva dintre ele le voi trata pe scurt n rndurile ce urmeaza :

Cablarea studioului Calitatea cablurilor de semnal audio folosite ntr-un studio de nregistrare este definitorie pentru fidelitatea nregistrarilor realizate n el, precum si a monitorizarii semnalelor nregistrate. Un cablu de calitate proasta poate transforma total semnalele electrice pe care le transporta, mai ales pe cele de nivel mic, adaugnd zgomote parazite cauzate de izolatii proaste sau actionnd ca un filtru trece banda (datorita inductantei si capacitati proprii cablului) si atenundu-i astfel capetele spectrului, mai ales n zona frecventelor nalte. Asezarea cablurilor n ncapere este deasemenea foarte importanta, att din punctul de vedere a durabilitatii lor n timp (daca sunt amplasate n calea traficului si sunt frecvent miscate sau chiar calcate n picioare, ele se vor deteriora mult mai repede) ct si din punct de vedere al interferentelor pe care le pot capta (cablurile de semnal mic precum cele de microfon trebuie asezate ct mai departe de cele ce transporta semnale mari, n special de cablurile de alimentare cu tensiune de la reteaua electrica). Este bine sa se creeze locasuri speciale, protejate mpotriva socurilor mecanice (daca este posibil chiar prin podele sau prin pereti), prin care manunchiurile de cabluri sa parcurga traseele mai mari din sau dintre ncaperile studioului. Chiar daca o mare parte din cablurile de interconectare dintre echipamentele audio din studio sunt legate dupa instalarea aparaturii n ncaperile studioului, exista cteva care trebuie prevazute si amplasate la locul lor nca din etapa de construire a peretilor (respectiv realizare a izolatiei fonice). Acestea sunt cablurile care asigura comunicarea dintre sala de nregistrare si camera de mixaj, constnd n cabluri de microfon sau linie (ce duc semnalele de la sursele de sunet la consola de mixaj), cabluri de semnal pentru monitorizarea pe casti sau pe boxe din sala de nregistrare, plus cabluri ce asigura transferul altor tipuri de semnale (MIDI, telecomanda aparate, lumini de semnalizare, etc).

Proiectarea si realizarea circuitului de alimentare cu energie electrica Pentru buna functionare a aparatelor electrice din studio, circuitele de alimentare de la reteaua electrica de curent alternativ trebuie sa respecte anumite conditii. In

primul rnd, cablurile si prizele folosite vor fi dimensionate astfel nct sa asigure necesarul de curent pentru o functionare corecta a fiecarui aparat, ba chiar sa aiba rezerve pentru conditii de suprasolicitare fara riscuri de deteriorare. Ele trebuie sa fie de ct mai buna calitate electrica si mecanica, cablurile putnd fi inserate n peretii studioului (preferabil folosindu-se tuburi speciale ignifuge) sau aplicate pe suprafata lor. In cazul aplicarii prizelor pe pereti prin perforarea straturilor fonoizolante, se va izola cu grija n jurul lor pentru a mentine etanseitatea peretelui. Una din cele mai comune interferente transmise prin circuitul de alimentare este brumul, care se manifesta ca un semnal audio de joasa frecventa (egal cu frecventa tensiunii retelei de alimentare - 50Hz n cazul nostru) suprapus peste semnalul audio util dintr-un sistem audio si se datoreaza n general existentei unor "bucle" n circuitele de alimentare cu curent alternativ ale aparatelor respective (Eng: earth loop). Problema poate fi rezolvata prin realizarea unui circuit de tip radial al alimentarior de la retea, care sa evite impedantele parazite ce pot aparea ntre doua puncte de distributie, iar n unele cazuri prin suprimarea unor legaturi la masa sau la pamnt (aceasta ultima metoda fiind destul de riscanta si trebuind sa fie realizata doar de un specialist). Alte interferente pot lua forma unor pulsuri de nalta frecventa, ce sunt generate de componentele unui consumator de mare putere (de ex. un motor electric) si pot ajunge n circuitele de audiofrecventa a studioului. O masura foarte buna de evitare a acestui tip de interferente consta n a crea mai multe circuite electrice (eventual de pe faze diferite ale retelei electrice), de exemplu unul pentru aparatura audio, altul pentru instalatia de iluminare si altul pentru instalatiile de ncalzire si de aer conditionat.

Protejarea aparaturii la interferente de radio-frecventa Exista situatii nefericite cnd n apropierea studioului se pot afla surse puternice de radio-frecventa (radio-relee, dispecerate TAXI, posturi de radio-TV, etc...) care pot interfera semnificativ cu circuitele electronice sensibile si cablajele din studio, genernd semnale parazite n circuitele audio. In aceste cazuri este necesara drenarea radiatiilor parazite spre pamnt, metodele concrete de rezolvare putnd varia de la simple mbunatatiri a instalatiei de mpamntare a studioului si pna la ecranari complete a ncaperilor prin construirea unor custi de srma ncastrate n pereti si conectate la pamnt (custi Faraday).

Proiectarea instalatiei de iluminare Instalatia de iluminare din ncaperile studioului de nregistrare are un triplu rol: utilitar (evident, pentru a nu orbecai printr-o ncapere ce nu prezinta mijloace de iluminare naturala), estetic (prin jocuri de spoturi luminoase pe aparatura si mobilier se pot crea efecte foarte placute ochiului) si psihologic (n functie de persoana, un instrumentist se poate simti mai bine cntnd ntr-o lumina difuza, ori poate prefera

spre exemplu sa nu vada fetele celor din cabina de mixaj). Este recomandata folosirea becurilor cu incandescenta, n defavoarea celor fluorescente, care pot induce zgomote parazite n sistemul audio datorita circuitelor de amorsare. Deasemenea, n loc de un singur corp mare de iluminat, este mai practica folosirea a mai multe surse de lumina mai mici (eventual colorate diferit), distribuite n zonele necesare si pornite dupa necesitati.

Proiectarea instalatiilor de ncalzire si de aer conditionat Dotarea unui studio de nregistrare cu o instalatie de ncalzire si/sau cu una de aer conditionat este un lucru extrem de benefic, conditiile de lucru avnd o influenta majora att asupra inspiratiei si dispozitiei creative a muzicienilor, ct si asupra productivitatii si puterii de concentrare a personalului tehnic. Realizarea practica a acestor operatii implica nsa o seama de dificultati impuse de rigorile constructive ale ncaperilor studioului (limitarea nivelului de zgomot emis de echipamente si limitarea scurgerilor sonore prin intermediul conductelor pentru a mentine izolatia fonica a ncaperilor la valori optime) si din aceasta cauza aceste facilitati sunt de obicei ntlnite doar la studiourile cu buget mai ridicat, fiind n general proiectate de specialisti. In privinta instalatiilor de ncalzire, problemele pot fi rezolvate relativ usor prin mbracarea conductelor si a elementelor termoradiante cu materiale fonoizolatoare, sau prin folosirea sistemelor de ncalzire ce au conductele trase prin pereti sau podea. Se recomanda folosirea, unde este posibil, a conductelor flexibile, cele rigide din metal fiind mult mai bune conducatoare de sunet si pot dauna fonoizolatiei ncaperilor pe care le strabat. In cazul instalatiilor de aer conditionat lucrurile se complica putin din cauza faptului ca orice cale de admisie sau evacuare a aerului n/din ncapere reprezinta n acelasi timp o cale de scurgere pentru undele sonore. Una dintre solutii este folosirea a doua sisteme separate, unul pentru cabina de mixaj si altul pentru sala de nregistrare, minimizndu-se n acest mod comunicarea ntre cele doua camere. Portiunile de conducte ce trec prin camere vor fi izolate foarte bine la exterior cu materiale fonoabsorbante, iar deschiderile de intrare/iesire a aerului vor fi mascate cu mici panouri fonoabsorbante, asezate la mica distanta n fata lor, pentru a atenua sunetul aerului circulnd prin conducte. O supradimensionare a conductelor si a gurilor de intrare/iesire, alaturi de o micsorare a vitezei de circulatie a aerului prin conducte, poate deasemenea contribui foarte mult la reducerea zgomotelor generate de instalatie. Sistemele mai pretentioase pot fi prevazute cu dispozitive speciale, numite atenuatoare de zgomot (Eng:silencers), ce au rolul de reducere a zgomotului generat de circulatia aerului n conducte si de limitare a transmiterii undelor sonore dintr-o ncapere ntr-alta prin interiorul conductelor.

Retusuri estetice

Ultimele dar nu si cele de pe urma retusuri n studio, sunt cele de ordin estetic, acestea ramnnd la latitudinea si gustul designerului sau proprietarului. Indiferent ca este vorba de aranjarea aparaturii sau a pieselor mobilier (standuri speciale pentru aparatura, fotolii, masute, rafturi, etc), de potrivirea spoturilor de lumina pe anumite zone ale ncaperilor sau de simpla ntindere a unor pnze colorate peste materialele fonoabsorbante de pe pereti, toate aceste actiuni au scopul final de a crea o atmosfera ct mai placuta si mai relaxata, propice lucrului in studio. Pentru a va stimula imaginatia, n imaginile ce urmeaza va voi prezenta (sub forma unor simulari virtuale) trei exemple practice de studiouri de nregistrare, cte unul pentru fiecare din cele trei tipuri principale de studiouri discutate n aceste pagini. Sunt doar niste sugestii de dispunere a aparaturii, a materialelor de optimizare acustica si a mobilierului n functie de scopul studioului, completate cu ajustarea culorilor peretilor/mobilierului/luminii astfel nct sa asigure o ambianta ct mai potrivita activitatilor ce se vor desfasura n acel loc (tinnd mouse-ul n dreptul obiectelor din imagini vor aparea scurte descrieri a acestora).

HOME studio Un HOME studio ieftin si minimal, dedicat compozitiei muzicale si eventual nregistrarii de demo-uri sau negative nepretentioase, amenajat ntr-o zona mai putin circulata a unei sufragerii. Piesa centrala a studioului este un calculator personal, pe care ruleaza un software de tip DAW ce permite executarea tuturor operatiilor de nregistrare si mixaj necesare. Inregistrarea vocilor sau a instrumentelor acustice se face cu ajutorul unui microfon de tip dinamic, conectat printr-un preamplificator de microfon la placa de sunet a calculatorului. Sistemul HiFi de auditie din ncapere este folosit si pe post de monitorizare audio pentru mixaje, n timpul nregistrarilor cu microfonul fiind folosite casti. Pe peretele frontal este aplicat un panou fonoabsorbant pentru a reduce reflexiile ce vin din perete.

PROJECT studio Un PROJECT studio destinat proiectelor mai serioase, demo-uri pretentioase sau chiar materiale cu destinatie comerciala, amenajat ntr-un beci dezafectat sau ntr-un garaj nefolosit, fiind compus dintr-o camera de mixaj de dimensiuni medii si o cabina mica pentru nregistrat voci (sau instrumente acustice / electrice), ce comunica una cu alta printr-o usa bine antifonata, prevazuta cu geam. Aparatura consta dintr-un calculator dotat cu o placa de sunet profesionala (prevazuta cu mai multe intrari si iesiri analogice), ce ruleaza o aplicatie de tip DAW, o consola analogica de mixaj de format mic, folosita doar pentru anumite functii de monitorizare si pentru a amplifca semnalele de la microfoanele mai putin pretentioase, cateva procesoare de dinamica inserate pe canalele consolei de mixaj pentru prelucrarea semnalelor de la aceste microfoane, unu-doua preamplificatoare de microfon de calitate ridicata necesare

preluarii microfoanelor principale (de tip condensator), unu doua procesoare digitale de efecte sonore, plus cteva recordere de format mai vechi (DAT, ADAT, caseta analogica) pentru situatii neprevazute. Calculatorul, consola de mixaj si celelalte aparate sunt instalate pe un mobilier conceput special pentru studio, cu dimensiuni si unghiuri ct mai ergonomice. Monitorizarea este facuta n casti pentru cabina de voce si ntr-o pereche de monitoare de tip nearfield (cu woofer-e de 6 sau 8 inch) n camera de mixaj. Peretii si tavanul ncaperilor sunt tratati cu materiale fonoabsorbante, pentru a reduce ct mai mult din undele stationare si reflexiile primare ce se formeaza. Aparatele de aer conditionat aplicate pe perete (n ambele ncaperi) sunt de tip simplu si nu se conectateaza n timpul nregistrarilor propriuzise pentru a nu ridica nivelul de zgomot din camere.

COMMERCIAL studio Un COMMERCIAL studio mai serios, dedicat realizarii de productii audio cu destinatie comerciala, la calitate profesionala. Camera de mixaj este construita n tehnologie camera flotanta, la fel ca si camera de nregistrare, cu care comunica printr-un geam dublu (cu panouri de sticla decuplate mecanic ntre ele), astfel ca sunt realizate conditii de fonoizolare fata de exterior extrem de bune. Ambele ncaperi au dimensiuni suficient de mari si de bine alese nct distributiile lor modale sa fie optime, iar cu ajutorul materialelor fonoabsorbante, a trapelor pentru basi acordate pe frecventele problematice si a difuzerilor acustici, timpii de reverberatie si raspunsurile acustice ale fiecareia sunt aduse la valori ct mai potrivite scopurilor studioului, camera de mixaj folosind n plus tehnica RFZ pentru obtinerea unei zone de auditie ct mai fidela n pozitia inginerului de sunet. Consola digitala de mixaj, de format mare, este inima sistemului audio al acestui studio. Prin intermediul unei matrici programabile de conectare/rutare a intrarilor si iesirilor, la ea sunt conectate aproape toate celelalte componente - preamplificatoarele aditionale de microfon, procesoarele de efecte, procesoarele analogice de dinamica, microfoanele, recorderele de diverse tipuri (DAW, HDR, ADAT, DAT, CD-R,...) - fiind foarte usor de realizat diferite combinatii ntre ele, n functie de situatie. Monitorizarea este realizata pe mai multe cai configurabile, cele principale fiind : n camera de nregistrare pe casti sau boxe de putere mica (n anumite situatii), iar n camera de mixaj, pentru nivele mici/moderate de ascultare, pe o pereche de monitoare nearfield, la nivelele ridicate de auditie folosindu-se o pereche de mains ncastrate n peretele frontal prin tehnica soffit. Sistemele de ncalzire si aer conditionat sunt foarte bine adaptate cerintelor de silentiozitate si fonoizolatie din studio, iar constructia lor propriuzisa este ncadrata n aspectul estetic al ncaperilor, astfel ca ele pot opera non-stop fara a afecta cu nimic functionalitatea studioului.

By Gyno

2006
Proiect creat prin documentarea de pe internet.