Sunteți pe pagina 1din 52

Capitolul 7 Bucluc Capitolul 7 Bucluc Din perspectiva Bellei Mi-am plimbat iarasi privirea de la Carlisle spre Edward, scrutandu-i

-i atenta. Ei bine, nu mai era indoiala ca Edward va fi pedepsit, avand in vedere expresia de pe fata tatalui sau. In sinea mea, jubilam diabolica. Pana la urma, parintii lui chiar il certau si pedepseau pentru prostiile pe care le facea; doar ca Cullen nu lua in seama nimic din ce i se spunea. Tipic. Inca cred ca a luat camera unui tip sensibil, dragut si perfect si mia prezentat-o drept a sa. Nu vad alta explicatie Ma rog, stiu ca este una, logica si nehazardata. Dar nu am de gand s-o iau in considerare. Am scuturat usor din cap, incercand a alunga gandurile si a ma concentra pe actiunea care se desfasura. Tot ce imi lipseste este popcornul, caci am un sentiment ca ce va urma va fi un show pe cinste Edward, ai aruncat o caramida prin geamul masinii unei profesoare? repeta Carlisle cu o voce controlata, dar in care se ghicea supararea. Da, ridica stupidul de Cullen din umeri, si ochii lui verzi scaparara.

Carlisle stranse pumnii, si o tristete uriasa ii umplu ochii. Mi se facu mila de el imediat, si in paralel, dezgustul si ura fata de nerecunoscatorul si nesimtitul de Edward crescura. Cum putea sa le faca asta parintilor lui? Ce se intampla cu tine, fiule? spuse Carlisle cu amaraciune. Tu nu esti asa, tu nu mi-ai provocat niciodata atata suparare, dar de cand cu Dar nu avu timp sa termine propozitia, pe care sincer, eram curioasa sa o aud. Edward il intrerupse cu atata energie, incat curiozitatea imi crescu la un nivel considerabil. Nu suntem intre noi, tata, spusese el privindu-ma sugestiv. V-as ruga sa nu pomeniti niciodata de asta. Ca reactie la cuvintele sale, toate chipurile din incapere se intunecara. Pana si lui Emmet ii pieri zambetul de pe fata. Am mentionat cumva ca era ciudat? Nu, nu ciudat ci extrem de ciudat. Se pare ca avem un secret aici.

Dar expresia de pe fata lui Edward ma uimi cel mai mult. Era o durere intensa, ochii lui verzi ardeau ca doua torte. Dar isi intoarse capul imediat ce imi prinse privirea, ascunzandu-si chipul. Ochii mi se ingustara. Ei bine, poate mi s-a parut. Nu se poate ca un idiot ca Edward sa aiba sentimente frumoase si omenesti, cum ar fi durerea sau iubirea. Ma indoiesc ca ceva i-a atins vreodata inima aceea care la propriu, poate fi numita de piatra. Edward, nu am alta alegere decat sa iau masuri respira Carlisle, desi stiu ca probabil nu vor avea prea multe efecte. Saptamana care urmeaza calculatorul si internetul iti este interzis. Ce? se auzi o exclamatie socata.

M-am intors spre Cullen, care avea o fata de parca o vazuse pe Alice declarand ca uraste cumparaturile. Carlisle, nu-mi poti face asa ceva!

Trebuie sa stii, continua tatal sau fara sa il ia in seama, ca bataia ta cu Emmet din aceasta dimineata a avut impact major asupra acestei pedepse. Edward, adu-mi laptopul. Dar Niciun dar, tinere, interveni Esme. Fa ce ti-a spus tatal tau.

Mormaind injuraturi pe care nu le auzi decat in parcarea de camioane, Cullen disparu pe scari si se intoarse in scurt timp cu o geanta neagra, aristocratica pe care i-o dadu in sila lui Carlisle. Tatal sau o lua si o duse in cabinetul sau, apoi se intoarse cu o expresie grava. Saracul de tine, facu un anumit frate mai mare care nu avea alta treaba de facut decat sa enerveze. Ce ai sa te faci fara iubirea vietii tale, laptopul? Edward marai, iar Emmet ranji batjocoritor. Ma asteptam la reactia asta din partea lui Edward pentru ironia ascutita a fratelui sau muschii i se incordara si arata de parca de abea se abtinea sa nu sara pe acesta pentru a-l face bucatele. Oh, Eddie e nervos, rase Emmet prosteste.

Edward marai din nou, apropiindu-se incet de fratele sau. Imi amintea de un leu invartindu-se in jurul prazii. Dar ce ma uimi fu faptul ca Esme si Carlisle nu schitara nicio miscare sa il opreasca. Era un fel de test, mi-am spus in sinea mea simtindu-ma ca Einstein. Nervos, pedepsit si totusi, Eddie mai are chef de cafteala! exclama Emmet bolovanos. Edward se opri din avans, inchizandu-si ochii si masandu-si puntea nasului cu degetul mare, intr-o incercare de auto-control, am banuit. Chestia asta incepe sa ma distreze. Dar, desigur, are chef sa mai ia bataie caci eu te-as bate mar, mai pustiule! Ochii lui Cullen zvacnira deschisi. Dupa privirea aceea, sincer, l-ai fi putut confunda usor cu un leu manios la culme, privind un soricel. Pana aici ti-a fost! striga el brusc cu furie, luand-o la fuga spre Emmet. Nu din nou, mi-am spus in sinea mea speriata. O va infunda si mai rau Si atunci, am facut ceva ce nu credeam ca urma sa se intample vreodata. In clipa in care Edward ajunse langa mine, m-am protapit in fata lui, oprindu-l din incursiunea lui periculoasa care ii putea aduca drept cadou inca doua luni de pedeapsa. Esti nebun? am mormait printre dinti. Asta vrea, sa il ataci, un lucru care odata facut ar avea ca urmare o pedeapsa mai mare pentru tine. Gandeste putin. Vorbisem pe un ton de logic, bineinteles. Mi-am ridicat privirea pentru a vedea daca s-a calmat, insa de-abea atunci observand ca mainile mele care se intinsesera in reflex pentru a-l opri inca erau pe pieptul lui. Inrosindu-ma mai tare decat o sfecla, mi le-am retras fulgerator in timp ce ma dadeam trei pasi inapoi. Ugh blestemate fie reflexele astea. Edward lasa o respiratie adanca, deschizand ochii. Chipul nu-i mai era tensionat ca inainte; puteam spune ca se calmase.

Bravo, Bella! exclama brusc Alice. L-ai calmat! spuse si Esme uluita.

Multumesc Cerului ca in acel moment nu m-a fotografiat nimeni. Cand sunt uimita nu fac o mutra prea inteligenta. Ce?

Eu n-am reusit niciodata asta! exclama ea. Ai un efect foarte interesant asupra lui Toate persoanele din camera se uitara lung la mine. Ma simteam straniu, ca acel craniu ciudat de la Muzeul de Istorie la care se holbeaza toata lumea. De fapt, nu a fost singurul moment de astazi in care m-am simtit ca un craniu de muzeu. Cand toata lumea imi spunea ca sunt draguta, si cand Edward s-a holbat. Un fel de bucurie, o incantare ma exultase brusc in acele clipe. Probabil nu eram chiar atat de groaznica, daca si Cullen s-a uitat in acel fel la mine. Dar elanul imi fusese taiat de ce spusese dupa, si furia inlocui brusc sentimental acela de satisfactie care ma vizita extrem de rar. Fusese o insulta. Durea. Desi venea de la Cullen, durea. Si stiam ca nu ar fi trebuit, ca se presupunea ca m-am obisnuit cu chestii de genul. Il urasc pe Cullen. Tot timpul imi reaminteste ceea ce sunt, si nu vreau sa fiu. Probabil acesta este si motivul pentru care eu si cu el suntem atat de inversunati unul impotriva celuilalt. Facem parte din lumi complet diferite. Vreti sa nu mai vorbiti despre mine ca despre un cobai de laborator? marai Edward, intrerupandu-mi gandurile. Am inceput cu totii sa radem, Atmosfera se destinse, si Edward zambi putin. Nimic nu prinde mai bine decat o portie buna de ras, mi-am spus ironica in sinea mea. Iar cand portia de ras te distrage din anumite ganduri, e si mai bine. Deci, baieti si fete, ati mancat bine? intreba Esme schimband subiectul.

A fost delicios, am raspuns eu entuziasta. Da, mama, faci o mancare ca lumea, bubui si Emmet odata cu Alice.

Edward doar mormai ceva ininteligibil, urcand apasat scarile spre camera lui, presupun. M-am uitat lung dupa el, intrebandu-ma care era problema lui. S-a cam dus efectul de calmare, ii sopti Emmet lui Alice.

M-am uitat urat la el, dar Emmet nu facu decat ce facea mai bine: ranji prosteste. Imi pare bine ca v-a placut, copii, zambi Esme fericita. Acum, daca ma scuzati, am niste schite de finisat. Eu un raport medical, spuse Carlisle incet.

Doamne, facu Emmet. Este week-end si voi doi tot de munca va ingrijorati. Esme zambi, aruncandu-si parul de caramel pe umar. Cand ai sa ajungi si tu un adult, cu o familie de intretinut, vei intelege, spuse Carlisle punandu-i mana pe umar sotiei sale. Ma indoiesc, chicoti Alice. Daca acum se poarta ca un copil de doi ani, la maturitate se va purta ca unul de sapte. Asta a fost o insulta? intreba Emmet incruntat. Vedeti ce vreau sa spun? rase Alice de-a binelea.

Carlisle si Esme zambira amuzati, pe cand eu si Alice radeam copios. Emmet aproape turba la hohotele noastre de ras, exagerate special pentru a-l enerva, o strategie care parea sa mearga perfect. Pana la urma, numai el sa fie calcatorul pe nervi? Nu mi se pare corect. Eu nu ma port ca un copil de doi ani! exclama Emmet suparat.

Am deschis gura sa spun ceva, dar am inchis-o la loc. Numai cateodata, rasunase brusc o voce armonioasa, plina de amuzament.

Am tresarit, intorcandu-ma spre usa. Cine putea fi? Rose! exclama Emmet exact ca un copil de doi ani cand vede o jucarie de Craciun. Hei, Rosalie, salutara si Alice, Carlisle si Esme.

Ei bine, asta-mi raspunde la intrebare mi-am spus privind-o inlemnita pe fata blonda, de o frumusete uimitoare care statea zambind larg in cadrul usii. Ochii ei violeti erau accentuati de un machiaj discret, pe cand o geaca neagra, mulata ii punea in evidenta bustul si corpul perfect proportionat; era genul de fata care face oricare alta sa se simta rusinata doar pentru ca sta in aceeasi camera cu ea. Si definitiv, eu eram rusinata. Nu eram nimic pe langa ea, toate complimentele dinainte parandu-mi-se apa de ploaie acum. Iar intradevar, eu nu sunt nimic fata de toti pe care ii cunosc Am scuturat din cap, alungand gandurile care o luau razna pe o cale periculoasa. Nu de alta, dar nu am chef sa cad in depresie acum. Aceea o las pe diseara. Buna, Alice, Carlisle, Esme, Emmet si lasa blonda propozitia in aer, privindu-ma. Bella Swan, am spus eu repede.

Bella, repeta ea ganditoare, scrutandu-ma intr-un mod care ma facea sa ma simt exponat de muzeu din nou. Imi pare bine sa te cunosc. Eu sunt Rosalie Hale. Dar poti sa-mi spui Rose. Si mie imi pare bine sa te cunosc, Rose, i-am strans eu mana.

Ea zambi, apoi spuse: Sunt prietena ursuletului asta de plus caruia Alice i-a spus, pe buna dreptate, ca se poarta ca un copil de doi ani. Alice chicoti, iar Emmet se bosumfla. Eu m-am abtinut de la orice reactie. Asta e parerea ta despre mine, iubito? se planse el. Asta este parerea voastra, a tuturor? Emmet, il mustra Esme. Stii ca Alice glumea.

Rosalie nu spuse nimic, ci se indrepta spre Emmet luandu-l de mana. Asta imi place la tine, ii spuse ea dulce. Era un compliment.

Emmet paru sa fie consolat de mangaierile lui Rosalie, si doritor de mai multe, daca ne luam dupa incercarile nereusite inca de a o saruta. Mi-am dat ochii peste cap. Deci asta este Rosalie despre care vorbea Stench la Biologie Noi cred ca ne retragem acum, spuse Emmet grabit si o tari pe iubita lui pe scari. Ne vedem mai tarziu! rasuna vocea lui Rosalie de la etaj.

Eu si Alice am inceput sa radem, impreuna cu Esme, care ofta visatoare: Tineretea Oh, da, chicoti Alice.

Dar Carlisle tusi scurt si politicos, asa ca am dedus ca era timpul sa ne ducem fiecare la ale noastre. Ok, deci eu ma retrag de-acum, am spus eu dandu-ma cativa pasi inapoi spre baza treptelor. Si noi, de fapt. Munca ne-asteapta, spusera Esme si Carlisle.

Iar eu trebuie sa comand ceva de la Catalin Botezatu, marturisi si Alice in graba. M-am holbat la ea. Cata Cum? am intrebat strambandu-ma.

Catalin Botezatu, raspunse Alice cu cel mai ciudat accent pe care lam auzit vreodata. E un designer de moda foarte bun din Romania. Aha, am facut eu.

Bine, deci, ne vedem mai tarziu, reveni la subiectul initial Esme, urmandu-l pe Carlisle care disparuse deja dupa o usa. Da, am spus eu. Deci, Alice, hai ca ma duc si eu.

In timp ce vorbeam, deja eram pe la jumatatea scarilor.

Daca vrei poti veni cu mine sa alegem haine, ciripi prietena mea shop-a-holica aparuta de nicaieri langa mine. Nu, lasa am si eu putina treaba, m-am eschivat rapid. De parca Bella Barbie nu mi-a fost de-ajuns. Bine, ne vedem mai tarziu! spuse ea vesela si intra in camera ei.

Am oftat, obosita ca dupa o zi intreaga de munca fizica. Nu eram obisnuita sa interactionez cu atatea persoane. Devenise atat de confortabil si obisnuit sa fiu ignorata, incat mi-era greu sa ma descurc cu atata atentie. Nu faceam parte din lumea din jurul meu. Eu eram singura cu mine insumi; asa am fost, sunt, si voi fi. Tristetea ma acaparase total, cand am deschis usa de la camera celui mai mare idiot din lume. De-abea dupa ce am intrat inauntru, mi-am adus aminte de partea cu ciocanitul. Cioc cioc, am mormait fara chef si m-am indreptat spre pat, trantindu-ma cu toata puterea pe saltea. Este asa de greu sa retii atata lucru? sasai Edward, care era si el intins in pat. Desi nu ma mir, la mintea ta primitiva Enervata, mi-am ridicat capul din perna. Cullen, n-am chef deloc de tine acum, deci ai putea si tu sa taci naibii din gura? Izbucnirea mea paru sa-l fi surprins. Dar ceea ce ma uimi pe mine, sau mai bine zis ma soca, este ca practic tacu din gura si se intoarse cu spatele la mine. Liniste in sfarsit, mi-am spus infundandu-mi chipul in perna. Dar desi era intuneric, si liniste, nu puteam sa ma concentrez pe un singur lucru. Vrei sa te gandesti la ceva in special? rasuna brusc vocea aceea de catifea dupa cateva minute, posesorul intorcandu-se spre mine. Judecand dupa expresia lui, regreta ca vorbise. Si avea dreptate s-o faca. Ce te intereseaza pe tine? am izbucnit eu iritata.

Nu mai spuse nimic, intorcandu-se la pozitia lui initiala. Trecura cateva minute bune, in care ticaitul ceasului era singurul reper care ma tinea din a nu o lua razna din pricina roiului de ganduri care ma atacau. Oftand, am lasat balta incercarile de a lupta cu plictiseala si am aruncat o privire spre ceas. Era aproape 1. Ce naiba faci in week-end? se miscara buzele mele singure. E o plictiseala de moarte pe-aici. Acum eram la laptop, mormai Edward apatic. Dar a trebuit sa fie pedeapsa aia stupida. Vorbele lui imi reamintira de ce facusem mai devreme. Il salvasem de la o pedeapsa permanenta. Serios acum, am nevoie urgent de un control la cap. Ceea ce-mi reaminteste, murmura Cullen. Mersi.

O liniste stanjenitoare, asemanatoare cu cea de ieri se lasa in camera. Nu stiam ce sa fac, cum sa ma comport. Din nou, ma aflam pe un teren necunoscut si neexplorat. Um, cu placere, am raspuns eu incet, dar o facusem sa sune mai mult ca o intrebare. Nu m-am asteptat la asa ceva, medita el. De ce ai facut-o?

Intrebarea ma prinse pe neasteptate. M-am ridicat in capul oaselor, sprijinindu-ma de tablia patului. Pai, ma saturasem sa vad doi prosti batandu-se, am dat din umeri nonsalanta, debitand prima scuza care imi trecu prin cap. Si oricum, e bine sa te am cu ceva la mana. Edward ofta. Dintr-un motiv pe care nu l-am inteles, ochii lui de smaralde sclipeau cu tristete, in timp ce isi infunda capul sub perna ca si mine. Dar spre norocul meu plictiseala nu mai dura mult. Pranzul urma curand dupa aceea, mancarea fiind delicioasa. Rosalie a fost destul de draguta cu mine, dar aveam un sentiment ca nu ma prea placea, si sincer, nici eu nu ii eram cea mai mare fana. Avea tot felul de fite, si se simtea de la o posta superficialitatea si aroganta pe care o emana. Edward a avut dreptate in directia asta.

De asemenea, am remarcat si cat de ciudat de tacut era Edward, neridicandu-si o data ochii din farfurie. Dupa ce se termina masa, el se ridica, debita grabit o scuza si disparu in camera lui. M-am uitat lung dupa el. Intr-adevar, Cullen este o enigma ce trebuie urgent dezlegata. Desi ma indoiesc daca voi gasi ceva interesant, asta exceptand prostia si infumurarea Esme si Carlisle imi mai pusera cateva intrebari, la care am raspuns cu cat de amabil am putut, desi gandurile nu imi erau unde ar fi trebuit. Apoi, Alice ma trase in camera ei total feminina si imi arata cateva schite de haine uimitoare, care ma lasasera cu gura cascata. Ii spusesem cu sinceritate sa deschida o linie de moda, si ea stralucise de fericire. Esme o chema mai tarziu sa mearga sa cumpere cateva alimente necesare cinei, si Alice ma lua cu ea. Supermaketul nu era prea aglomerat, asa ca am luat zaharul, painea si laptele destul de repede, apoi ne-am indreptat spre casa. Alice palavragea vesela despre tot felul de lucruri, dar eu nu eram atenta. Ma gandeam la ce se intamplase astazi, de ce l-am oprit pe Cullen. Subiectul care imi acaparase mintea toata ziua. Fusese ceva din instinct; nu ma gandisem sa-l santajez, sau ceva. Pur si simplu, am facut-o. Cum am mai spus, un reflex. Hm. Presupun ca nu sunt chiar un monstru, si mi-a fost mila de pedeapsa care urma s-o primeasca. Am clatinat din cap, incercand sa scap de ganduri iarasi, dar fara succes. Astazi a fost o zi interesanta, si obositoare in acelasi timp. Repet, comunicarea nu este punctul meu forte. Eu nu sunt sociabila, o alta cauza pentru lipsa de popularitate cu siguranta. Cand am intrat in casa, Edward statea pe canapeaua din living, cu o expresie ganditoare. Alice il saluta vesela ca de obicei, dar eu l-am ignorat asa cum o facea si el. Luasem o decizie pe drum, de a il ignora total. Insa dupa ce i-am dat cumparaturile lui Esme care trebaluia activa prin bucatarie, sonera suna insistent. Odata cu ea, vocea lui Cullen se auzi: Raspund eu!

N-am rezistat impulsului. Curioasa, am iesit din bucatarie pentru a-i vedea pe oaspetii lui Edward si sincer, chiar ma asteptam la asta. O

gasca de vreo douazeci de baieti, cu Stench in frunte, era la usa casei, ranjind intr-un fel in care numai un baiat o face: cu o prostie iremediabila. Salut, frate, bolborosi el. Iesi?

Da, raspunse Cullen. Mama, tata, ies afara, pa! spuse el repede si disparu fara sa arunce o privire inapoi. Cat de nepoliticos din partea lui, am reflectat indignata in sinea mea, in timp ce urcam scarile spre camera lui Edward. Parintii nici nu l-ar fi putut opri daca ar fi vrut, caci asta era si ideea. Am pufnit. Ei bine, trecatorul si enervantul gand care nu-mi dadea pace spunand ca Edward poate nu era ceea ce pare se inselase. Razboiul continua. Din perspectiva lui Edward Ce-i cu tine, Edward? imi intrerupse brusc o voce sirul gandurilor. Am clipit. Ce? Ce-i?

Ai ajuns acasa, spuse Stench pe silabe, ca si cum vorbea cu un copil de gradinita. Ah, da, am mormait eu jenat. Scuze, eram cu capul in alta parte.

Unde? intreba el ridicand o spranceana, pe cand eu ieseam din BMWul lui. Nu conteaza, am spus uitandu-ma absent cum picaturile de ploaie imi udau geaca. Noapte buna, Stench. Pa, frate, spuse si el, facandu-mi cu mana in timp ce masina se indeparta prin ploaie. Ganditor, am urcat scarile de decor din fata usii, si am descuiat-o cu cheia mea. Fusesem sigur ca incuiasera usa; era ora 11, doar. Ora obisnuita la care veneam acasa. Oricum, astazi imi fusese cam greu cu gasca. Nu reusisem sa ma prefac indestul de bine, nu reusisem sa rad si sa zambesc la toate glumele lor copilaresti. Nu reusisem sa ma prefac

indestul de bine ca saruturile cu blonda aceea care nici nu-i mai stiu numele si cu Victoria ma satisfacusera. Fusesem un fel de zombie astazi, si explicatia era destul de simpla. Incepeam sa recunosc ca tot ce faceam era o mascarada iar asta nu e deloc bine. Oftand, m-am descaltat si mi-am atarnat geaca uda in cuier. Toate luminile erau stinse in casa, ceea ce ma facu sa cred ca toti se culcasera. Perfect, mi-am spus in timp ce urcam scarile spre camera mea. Am deschis usa incet si cu atentie, ca sa nu trezesc extraterestrul din camera mea, si am alunecat inauntru. Era prea intuneric. Trebuia sa deschid lumina, asta daca nu voiam sa imi rup gatul de ceva. Cu pas usor, m-am apropiat de patul lui Swan, cu scopul de a verifica daca dormea. Si raspunsul era afirmativ, dormea. Insa daca deschideam lumina, se putea trezi, asa ca am luat patura s i-am tras-o mai aproape de fata. Ea murmura ceva si se rasuci in pat, cu chipul ascuns in perna. Perfect. Am zburat spre intrerupator, deschizandu-l ca de obicei cu un pumn. Lumina invada camera, si am clipit si eu de cateva ori, deranjat de intensitatea ei. Dar dupa cateva secunde, ochii mi se ajustara si mi-am luat pijamalele, schimbandu-ma rapid, apoi am mers spre baie. Dupa ce am terminat si cu spalatul, m-am intors inapoi in camera mea cascand plictisit. Intr-adevar, fara laptop nu aveam alta alegere decat sa ma culc, sa citesc sau sa cant la pian. Aveam chef de ultima varianta, dar mi-era frica sa nu o trezesc pe intrusa care, daca ar fi aflat de camera mea secreta, nici nu vreau sa-mi imaginez cum mi-ar distruge viata spunand la toti. A doua presupunea lumina deschisa, dar cum aveam chef sa citesc Kafka, cartile de scrise de el fiind in format pdf. pe laptop, si cum laptopul era in cabinetul lui Carlisle, numi mai ramanea decat prima optiune. La naiba. Mi-e prea somn ca sa ma duc sa imi iau laptopul de la Carlisle acum, m-am plans in sinea mea in timp ce stingeam lumina si ma bagam in pat. O sa mi-l iau pe la 5 dimineata. Dar panza moale si cenusie a somnului incepea sa ma infasoare, si am abandonat orice incercare de impotrivire, scufundandu-ma in inconstienta.

*** Din perspectiva Bellei Nu! am strigat alergand spre el, dar parea sa nu fie deajuns. Cu fiecare salt care il faceam, ma indepartam. Fiecare pas ma arunca departe de orizont. Innebunita, mi-am fortat picioarele sa alerge mai tare, dar imaginea incepea sa se incetoseze Nu, nu fa asta! Te rog! am strigat din nou, incercand sa razbesc, dar fara vreo reusita. Nu! am strigat din nou furioasa.

Ecourile propriei mele voci ma trezira, si am deschis speriata ochii, rasucindu-ma in pat ca muscata de vipere. A fost doar un cosmar, a fost doar un cosmar, mi-am repetat infricosata, dar nu reuseam sa inteleg sensul visului. De ce eram atat de disperata pentru acea persoana, de ce voiam sa il salvez pentru ca stiam ca era un el nu stiu. Ciudat, am scuturat din cap. Oh, Bellie-Wellie, ai visat urat? rasuna o voce ironica pe care cu siguranta nu-mi doream s-o aud. Furioasa, mi-am ridicat capul din perna, privindu-l pe Cullen cu ura. Dar ura se transforma o clipa in uimire, apoi in indignare solida, cand am vazut ca statea cu laptopul in brate, si cu o fereastra de Scribd deschisa pe ecran. Parca nu aveai voie la calculator si internet! Nici nu am, raspunse el fara sa isi ia privirea de pe ecran. Atunci ce cauti cu laptopul conectat la internet in brate?!

Multe, spuse el ironic. Chiar credeau ca voi asculta de pedeapsa aia? Dar Carlisle ti-a luat laptopul, l-am vazut cu geanta in mana! am exclamat eu. Noaptea nu-i numai pentru dormit, ci si pentru spargeri, ranji el.

L-am privit indignata.

Si Internetul? Am internet mobil, luat cu banii mei, spuse el absent.

Mi-am frecat mainile satisfacuta. Oh, Edward, vei plati pentru insultele tale Mersi de informatii, am spus repede ridicandu-ma de pe pat. Acum daca ma vei scuza, trebuie sa ma retrag ca sa le spun si lui Esme si Carlisle aceste noutati. Edward sari din pat dupa mine exact in clipa in care eu am inchis usa si am luat-o la viteza maxima pe scari. Te rog sa nu ma impiedic, ma milogeam de blestemata zeita a impiedicarii care ma bantuia numai si numai pe mine, in timp ce goneam atenta pe treptele iadului. Swan! Intoarce-te acum! racni Cullen din spatele meu, si ii auzeam pasii grabiti rasunand. Nici in visele tale, Cullen, am tipat eu. Iti arat eu acceptabila.

Edward marai, si eu am ras. Dar nu a fost ceva prea inspirat. Zeita impiedicarii, cu adevarat blestemata, lua o pauza de a imi amari viata si trecu la Edward, facandu-l sa se poticneasca brusc. Contrariata, m-am intors sa vad ce se intampla, dar am tipat speriata cand Edward cazu peste mine, si ne-am rostogolit amandoi pe scari pana pe podeaua parterului. Ouch, m-am crispat eu simtind o durere inabusita in spate.

Intr-un sfarsit, simtind ceva stabil sub mine, am deschis ochii doar pentru a-mi dori sa nu o fi facut. Ar fi fost mai bine, in bezna nestiintei, caci Edward era deasupra mea, deschizand ochii in aceiasi clipa. Capitolul 8 Dimensiune ciudat i paralel Partea I Din perspectiva Bellei De multe ori m-am intrebat cand dimensiunile paralele si ciudate se amesteca in banala lume reala, si de ce. Cand viata ti-e intoarsa cu susul in jos de un mic amanunt, pe care mai apoi te lupti sa il reasezi in decor si sa te prefaci ca nimic nu s-a schimbat. Dar nu ma asteptam la raspunsulacesta. Pentru ca numai intr-o dimensiune paralela si imposibila eu si Cullen am sta trantiti unul peste altul, nici unul avand, aparent, vreo intentie de

revenire pe propriile picioare. De fapt, nu observasem niciodata cat de adanci pareau ochii lui verzi, ce trasaturi perfect conturate avea. Presupun ca asta era din cauza ca eram atat de aproape de fata lui. Am clipit usor. Definitiv dimensiune paralela si imposibila. Cu mult mai imposibila decat inainte, pentru ca si Edward parea sa aiba aceeasi probleme ca mine. Nu prea stiu cat am stat asa. Era ca si cum imi pierdusem mintile; nuanta aceea intensa de verde imi acaparase in totalitate gandurile, si nu puteam evada. Simteam ca era putin gresit bine, bine, foarte gresit dar corpul nu voia sa asculte comandele vagi date de creier. Ioi! Eddie, stii unde e CD-ul acela cu Britney Spears? sparse vraja o voce care din pacate, apartinea unui om al pesterilor venit in zilele noastre. Oooooh, facu Emmet ochii mari cand ne vazu, exact in momentul in care eu voiam sa ma desprind. Scuzati-mi intreruperea M-am inrosit ca o un rac, pregatindu-ma sa-l imbrancesc pe Cullen de pe mine, dar nu mai fu nevoie. El deja se ridicase, zburand ca un fulger dupa Emmet care disparuse deja dupa usa. Ioi! se auzi glasul de trambita a fratelui mai mare a lui Cullen . Eddie si Bella tocmai Dar Emmet nu avu timp sa continue. Nu trebuia sa fii Einstein ca sa iti dai seama ca o interventie brutala intrerupsese deconspirarea celui mai penibil accident din istorie. Am luat-o si eu la fuga dupa Cullen, fara sa ma gandesc la impiedicari sau la stangacia mea ce ma facea sa par handicapata. Era o urgenta. Cand am ajuns in salonasul de langa holul principal, Emmet se zbatea ca un peste pe uscat in bratele lui Cullen, care ii acoperea gura cu doua maini inclestate ca la carte. Parea sa mai aiba putin si sa-l sufoce de-a binelea pe sarmanul Emmie dar nu aveam nimic impotriva. Insa cand Emmet incepu sa gesticuleze de-a dreptul disperat, si cand fata lui prinse o nuanta de verde, Cullen il elibera. Emmet horcai, inspirand si expirand cu intensitate, in timp ce se sprijinea de perete. Cand paru sa-si fi revenit la normal, Edward marai:

Asculta, mutra de maimuta neevoluata. Nu s-a intamplat nimic; pur si simplu, Swan cobora in fuga scarile, si eu dupa ea. Din pacate, mam impiedicat si am cazut unul peste altul. Tu ai ajuns exact dupa aceea. Nu-i asa? mi se adresa el in final. Da, am intarit eu decisa.

Presupun ca m-am inselat atunci, mormai Emmet privindu-ne pe rand cu niste ochi critici. Doar ca, va uitati unul la altul de parca ati fi fost iub Nu pronunta cuvantul, il intrerupse Cullen energic. Ti-ai imaginat partea aia. Doar stii cat ne uram, eu si Bella. Am tresarit usor. Intr-adevar, ne uram. Era un fapt dovedit stiintific, biologic, chimic si din toate punctele de vedere posibile. Atunci, ce s-a intamplat in jumatatea aceea de minut? Mi-or fi controland extraterestrii mintea? Alice s-a dotat cu un sistem RFID, controlandu-ma cu ajutorul cipului care mi l-a implantat in creier cand dormeam? Nimic nu este imposibil. Cea mai recenta dovada acum doua minute. Deci, pana la urma, mai stii unde naiba e CD-ul ala cu Britney Spears? imi intrerupse Emmet reflexiile. Atat de tipic. Am impresia ca este ascuns in carcasa de plastic a calculatorului, medita Edward. Acolo l-ai ascuns ultima data. Asa! exclama Emmet. Stiam eu ca pe-acolo trebuia sa fie! Mersi, Eddie. Nu-mi mai spune asa, marai Cullen in timp ce Emmet zbura inapoi in sufragerie. Am zambit amuzata. Insa umorul se evapora repede, caci dupa plecarea lui, se lasa o liniste stanjenitoare. Ma simteam de parca stateam pe ace, gandindu-ma la ce se intamplase. Am vrut sa spun ceva, dar Edward deschise gura inaintea mea: Uite, Bella, scuze spuse el incet, cu ochii in jos. A fost un accident, nu am intentionat nimic, jur.

L-am privit inghetata in soc. Bine, deci acum sunt sigura: definitiv sunt intr-o dimensiune paralela, daca insasi Cullen s-a gasit sa se scuze. Nu-i nimic, am bolmojit eu inca incoerenta.

Mai trecu o clipa de tacere, in care eu inca imi tineam ochii in pamant. Ma simteam atat de nesigura, osciland intre doua variante pe care nu voiam sa le accept. Presupun ca acum te vei duce la Carlisle cu noutatile, nu? intreba Edward sarcastic, facandu-ma sa tresar. Mi-am intors ochii din nou spre el, dar nu ma puteam concentra. In minte imi navaleau imagini din micul accident avut, si asta cu siguranta nu era ceva care sa ma ajute. Um, ce? am murmurat, privind in gol.

Laptop. Internet. Pedeapsa. Carlisle, raspunse Edward telegrafic ridicand o spranceana. Ah, am mormait eu. Nu stiu. Nu stii? Vocea lui emana uimire.

Nu, am dat eu din umeri sincera. Atunci aveam chef, dar acum nu mai am. Din perspectiva lui Edward M-am holbat la ea, plin de uimire. Cred ca am gasit noua definitie la spontaneitate si sinceritate. Ce?

Trebuie sa ma repet? raspunse Swan sarcastica. Daca ai probleme cu procesarea, te rog, cabinetul lui Carlisle e dupa colt Nu incepe acum, mi-am dat eu ochii peste cap. Cateodata chestia asta devine mult prea caraghioasa. Acum, sa revenim la intrebarea mea: Ce? Iar eu am sa revin la raspunsul meu: trebuie sa ma repet? mormai Swan.

Simteam furia crescand in mine. Voiam si eu sa am o discutie normala cu ea, dar se pare ca este imposibil sa iei cu binisorul o capra ca Swan. Cum de am putut sa ma agndesc doar la o asemenea varianta? Vream sa am si eu o discutie normala cu tine, mi-am exprimat cu voce tare gandurile, dar se pare ca asta este ceva imposibil. Mi-am insotit cuvintele cu o privire ucigasa in directia ei, incercand a ignora felul in care arata astazi. Si incidentul de dinainte, care nu ajuta prea mult. Blestemati hormoni de adolescent. Bine, bine, facu Swan ridicandu-si teatral bratele in aer. Am sa te santajez cu chestia asta. N-as fi ghicit niciodata, am mormait sarcastic. Si santajul presupune? Nu stiu inca, ridica ea din umeri. Am sa vad pe parcurs.

Nu suna deloc bine. Naiba sa ma ia, de ce am lasat-o sa ma vada cu laptopul in brate? De ce am insistat cu intrebarea aceea in legatura cu noutatile? Raspunsul era simplu. Pentru ca sunt un idiot. Asta este raspunsul la toate. Te urasc, am mormait vechiul nostru refren, care totusi, nu se uza niciodata. Intotdeauna imi exprima sentimentele extrem de clar, cel putin mie.. Nu ma mai obosesc sa raspund, spuse Swan infumurata in timp ce se indrepta spre scari. Acum, daca ma vei scuza, eu, si tu de asemenea suntem inca in pijamale. Mormaind tot felul de injuraturi la adresa treptelor, poticnelii si a lui Emmet, i-am urmat exemplul urcand pe scari spre camera mea. Nu ma puteam opri sa nu meditez putin la incident, totusi. Si cu siguranta, reactia aceea a fost cauzata de hormoni. Neaparat de hormoni. Eu, rational si constient fiind, nu m-as pierde niciodata in doua oceane de ciocolata. Mi-am luat hainele din dulap, si m-am grabit la baie inaintea Bellei. Dupa ce am terminat cu spalatul pe dinti, pieptanatul care era inutil oricum, parul meu tot ca o capita de fan aratand, si cu imbracatul, am

iesit fluierand din incaperea mica, care fu preluata imediat de mica, stupida si enervanta de Swan. Desi nu aveam un motiv anume, eram foarte furios pe ea. Ca sa nu fiu manios pe mine insumi, aruncam vina in spinarea ei si stiam asta. Dar nu-mi pasa. Cum de am cazut eu, Edward Cullen, popularul scolii, peste Bella Swan, cea mai nasoala tocilara si nu m-am ridicat ca muscat de sarpe? Ce naiba se intamplase? Imi pierdusem mintile, asta, mi-am raspuns furios la propria intrebare, in timp ce saream din treapta in treapta spre bucatarie ca un copil de doi ani. Oricum, sa o ia naiba pe Swan in cel mai adanc iad. O urasc. Oare? sopti un gand ascuns dupa scuza pe care mi-o repetam ca un nebun in cap. Du-te naibii si tu, i-am raspuns deschizand usa bucatariei cu un picior bine plasat. Daca aratase frum acceptabil,asta nu inseamna ca nu mai e aceeasi enervanta, stupida si tocilara Bella Swan. Buna dimineata, am mormait antipatic, asezandu-ma langa Alice, ca de obicei. Buna, Edward! ciripi ea vesela ca de obicei.

Salut, Neddie-Eddie! exclama si Emmet cu gura plina de oua si salata de legume. Edward, dadu din cap Carlisle, care inghitea incet, privind in gol pe geamul urias. Buna dimineata, fiule, se bucura si Esme, binedispusa.

Cateodata, nu-mi merit familia deloc. Si am spus cateodata ca sa nu spun niciodata. Stiu, ma autoinsel dar am invatat ca este cea mai buna metoda de a nu o lua razna din cauza adevarului. Ce doresti, Edward: oua cu sunca, sau salata de legume? Se poate amandoua? am raspuns eu, intinzandu-ma dupa o furculita. Desigur, spuse Esme si imi puse in fata o farfurie.

Absent, am inceput si eu sa mananc. Ca si Carlisle, privirile imi erau furate de padurea verde, misterioasa care se intrezarea prin peretele de sticla al casei.

Neata, se auzi brusc o voce feminina, si ne-am intors cu totii spre usa. Swan, desigur. Si aceasta este adevarata Swan, intr-un pulover anost, cenusiu, fara forme, in niste blugi banali si cu parul strans intr-o coada de cal. Bella! tipa Alice. Pentru numele lui Dumnezeu, in ce esti imbracata? In niste haine? raspunse Bella sarcastica.

Nu indrazni sa numesti monstruozitatile astea haine, spuse Alice oripilata. Sa stii ca dupa masa, mergem la cumparaturi in Port Angeles. Ce? striga Swan disperata, si ma pufni rasul. Alice! Nu, nu, nu, nu

Cred ca este o idee foarte buna, am intervenit eu zambind malefic. Swan va fi incantata sa te insoteasca, Alice. Mutra pe care o avea Bella era de nepretuit. Am izbucnit in ras, impreuna cu Emmet, iar subiectul amuzamentului nostru se inrosi ca o sfecla. Insa nu am avut timp sa ma amuz prea mult, caci Swan se precipita spre mine, ma inhata de brat si ma trase afara din bucatarie, inchizand usa cu un picior. Hmm, pisicuta are nervi Tii minte regula numarul 3? marai ea tintuindu-ma de perete. Pai am meditat eu,

Trece anul pana cand iti aduci tu aminte, constata Swan sarcastica. Dar ma mir ca am solicitat atat de mult bietului tau creier. Deci, regula numarul trei era ca ma salvezi in caz de shopping cu Alice. Si cum naiba vrei sa fac asta? am ridicat eu din umeri.

Nu stiu, raspunse Bella dandu-si ochii peste cap. Dar ai s-o faci, ca de nu, Carlisle si Esme vor afla o gramada de noutati __________________________________________ Partea a II a In timp ce ma plimbam inainte si inapoi prin fata bucatariei, cu Swan privindu-ma ironic, imi storceam cu disperare creierii in cautarea unei

solutii. Nu aveam alta alternativa, decat sa fac pe cavalerul m-am strambat si sa o salvez de shopping cu Alice. De nu, Carlisle si Esme aflau de furtul prin efractie savarsit ieri noapte, si sa nu-mi spuneti mie Cullen daca nu ar urma sa fiu pedepsit toata viata daca nu si mai mult. Pana si sarmana-mi fantoma va fi terorizata de urletele lor furioase. Uite asta numesc eu Iad. Insa nu-mi venea nicio idee, cum sa fac. Toata lumea stia ca ne uram de moarte, si nu ar fi crezut in ruptul capului daca as fi pretextat ca vrem sa studiem impreuna, sau ca vrem sa ne plimbam, sau ca planuisem o total imposibil intalnire. Dar fara niciun avertisment, un beculet mi se aprinse si am zambit victorios. Cine spunea ca sunt prost? - Da-mi repede numarul tau de telefon, am spus repede in timp ce scoteam LG-ul din buzunar. - Aaaa de ce? ridica Swan o spranceana. Mi-am dat ochii peste cap. Numai la asta ii zboara mintea. - Mi-a venit o idee. Ea nu mai spuse nimic, ci imi lua telefonul, tastand rapid un numar de telefon. Dupa ce mi-l dadu inapoi, am spus impingand-o spre bucatarie: - Sa inceapa spectacolul. Si cata dreptate aveam. Swan arata de parca vedea pe naiba-n persoana, cand Alice exclama fericita: Deci, Bella, pregateste-te pentru shopping cu mine la ora 3, dupa masa! Dar, dar se balbai Bella, aruncandu-mi o rivire disperata.

In acel moment, ma simteam mai maret decat Naopleon la batalia din Waterloo. Va rog sa ma scuzati, ma duc la baie, am spus si am iesit din nou afara din bucatarie.

Insa nu am plecat nicaieri. Am ascultat la usa, nemiscat ca o statuie, pentru a prinde un moment din discutie care sa prezinte un cadru perfect pentru planul meu genial. Fara dar, Bella! N-ai nicio sansa! Dar eu nu vreau adica nu pot De ce? Spune de ce? o infrunta Alice.

Aici am decis sa intru si eu in actiune. Am scos LG-ul meu, am fugit intro camera indepartata de bucatarie unde nu ma puteau auzi, si am sunat-o pe Swan. Alo? intreba Bella din difuzor.

Hei, Bella, am spus eu grabit. Am gasit o scapare. Vei pretinde ca mergi la tatal tau in vizita. Deci, acum repeta ce spun: Salut, tata! Salut, tata, exclama Bella entuziasmata.

Asteapta putin, apoi spune: Mda, te cred. Nu trebuia sa te la singur. Dar n-am avut de-ales. Bella se conforma. Ma mira putin; putea sa fie ascultatoare cand voia. Asta este ceva bun. Probabil voi reusi s-o fac sa vrea mai des. Ok, acum spune tot ce vrei tu, ca si cum ai vorbi cu tatl tau. Nu uita sa mentionezi cumva ca vrea sa-l vizitezi. Ok, spuse Bella. Stii, ar trebui sa ma arestezi ca te-am lasat sa-ti faci de mancare singur. Se cheama asasinat prin imprudenta. Ei, tata, nu se poate trai din sunca si oua prajite. Da? Pacat ca n-am fost acolo. Nu lam mai vazut de ceva vreme. Ce naiba o fi cu el? Eh, e acceptabil. Parintii lui Edward sunt minunati, si copiii lor la fel, inafara de unul. Cu Alice ma inteleg foarte bine. Cu Edward? Nu, nu s-a schimbat nimic. Desi am niste idei A, mersi ca mi-ai adus aminte. Nu o luasem. Ce? Mi-ar placea la nebunie, desigur, deja mi-e dor de tine! Nici nu stii cat m-ar bucura sa te vizitez azi. Pe la ce ora? Ah sper sa te distrezi cu Harry la pescuit Of, chiar pleci cu el la 4? Atunci, am sa vin la ora 3, e bine? Perfect. Ne vedem atunci, tata. Te iubesc! Inchise telefonul. Eu am luat-o incet spre usa, privind in gol. Ultima propozitie ma pusese pe ganduri. Dar da-o dracului de treaba, Edward, era adresata tatalui ei imaginar!

Inca bombanind injuraturi adresate, ca de obicei, mie insumi, am iesit din salon indreptandu-ma spre bucatarie, exact la timp pentru a auzi-o pe Bella spunand: Imi pare rau, Alice! Dar ai auzit si tu Il vizitez pe tata. Nu e vina mea ca pleaca la escuit cu Harry Clearwater la 4, ca sa merg la el dupa cumparaturi. Ce vulpoaica, mi-am spus privindu-i prin crapatura usii chipul inocent cu un strop de admiratie. O inmuie pana si pe Alice, care ceda intr-un sfarsit. Bine, lasa, nu-i nimic. Mergem altadata.

Swan batu din palme bucuroasa. Dar, pentru mine, Bella se milogi Alice. Du-te si puneti alte haine! Ma dor ochii cand ma uit la tine! Nu, lasa ca vin eu si Nu, Alice, ma descurc, o zbughi Bella afara din camera. Cand ma vazu ascultand la usa, se incrunta ironic dar ma trase brusc dupa dansa pe scari. Ce-i cu ea? se mira Esme.

Practic, ii puteam auzi ridicand din umeri. Dar nu prea aveam timp sa filozofez, caci Swan fugea mai departe cu viteza unui avion supersonic, si mi-era frica sa nu se impiedice. Cand am ajuns in sfarsit in camera mea, am rasuflat usurat. Esti un geniu, exclama ea sarind pe pat, am scapat de Alice! Cine e maimuta neevoluata acum? am ridicat o spranceana.

Ea se stramba, muscandu-si buzele. Puteam spune ca incerca sa nu scoata vreun comentariu rautacios. Intr-un mod ciudat, asta ma impresiona. Oricum, trebuie sa-l sun pe Charlie ca sa ii spun ca vin la el, mormai Bella intr-un tarziu. Dar, suntem chit acum, nu? Te-am salvat, deci n-ai sa spui niciodata de faza cu laptopul. Ea isi cufunda capul in perna, parand sa mediteze.

Nu stiu S-ar putea sa te mai santajez. Sau, s-ar putea sa am o criza de ura si sa spun fara sa ma mai gandesc. Mersi de precizie, am mormait ironic. Ma linisteste in acelasi fel in care ar face-o afirmatia ca o bomba atomica o sa-mi distruga pianul din clipa in clipa. Swan nu raspunse nimic. Mirat, mi-am ridicat privirea spre ea, si mi-am dat seama de gafa. Adica, m-am balbait, voiam vreau sa spun

Unde naiba e pianul asta! tipa Bella. Ma racaie pe creier. Nu este nicaieri in aceasta camera, si Alice mi-a spus ca n-aveti pian in casa deloc. M-ai mintit! Nu aveam nici cea mai mica idee despre ce sa spun. Nervos, am vrut sa ies din camera, dar Swan se protapi in fata mea: Ce se intampla, Eddie? Ti-a mancat pisica limba?

Din perspectiva Bellei - Nu, marai el intr-un tarziu, imbrancindu-ma din fata usii. Si lasa-ma dracului in pace. Cu aceste cuvinte, Cullen iesi din camera, trantind usa cu putere ca un magar ce era. Se infuriase atat de brusc, atat de neasteptat! Uimita, am ramas pe loc, privind ganditoare in urma lui. Lasand ura deoparte, nu intelegeam deloc enigma asta pe doua picioare. Cu toate incercarile mele de a ma convinge asupra faptului ca nu era nimic in Cullen ce avea nevoie de intelegere si toleranta, adevarul razbatea prin zidurile pe care mi le inaltasem. Fortandu-mi mintea sa abandoneze subiectul, m-am tarat fara chef spre dulap, cu intentia de a ma schimba. Blestemata fie Alice, si binecuvantat fie Ed adica, binecuvantata fie ideea lui Edward. Sincer, ma pusese pe ganduri, si ma uimise, in acelasi timp ceea ce facuse, chiar daca nu era din proprie initiativa. Fusese atat de ciudat sa-l stiu ajutandu-ma. Pe mine, Bella Swan. Depinde din ce punct de vedere o iei, am decis infrigurata, in timp ce cotrobaiam prin rafturi. Intr-un tarziu, o bluza albastra, mai degraba turcoaz imi atrase atentia, si blugii negri pe care mi-i daruise Alice ieri parura o combinatie ce urma s-o multumeasca pe regina despotica a

modei care ma alesese drept preanenorocitul ei manechin. Un colier simplu completa imaginea. Bun, un obiectiv de pe lista se poate considera bifat. Acum, sa-l sun pe Charlie Alo, tata? am spus entuziasmata in difuzorul telefonului. Salut! Bells, draga, ce faci? raspunse el la fel de incantat. Asa si asa.

De ce asa si asa? intreba Charlie, si depistam un mic zambet in vocea lui. N-ai sa ma auzi niciodata spunand ca ma simt bine cu Cullen sub acelasi acoperis, m-am strambat eu. Oricum, familia lui este foarte draguta. Nu si-o merita deloc. Lasa, Bells, ai sa vezi ca o sa va intelegeti bine, supralicita Charlie.

Ma indoiesc, am murmurat. Oricum, tata, adevaratul motiv pentru care am sunat, era pentru ca voiam sa te intreb daca te pot vizita astazi la ora 3? Sigur ca da, Bells! se bucura Charlie. Te-astept! Perfect, am zambit eu, mai vorbim atunci. Te iubesc, tata!

Si eu, draga, rasuna vocea tatalui meu din difuzor inainte de a inchide. Am inchis si eu, punand Nokia-ul inapoi in buzunar. Oftand, am iesit din camera lui Cullen, ca apoi sa-mi tarasc picioarele pe scari, inspre bucatarie. In spatele meu, usa incaperii se tranti din nou, dar m-am intors prea tarziu ca sa-l mai vad pe Cullen intrand. Caci nu aveam nicio indoiala ca fusese el. Ce naiba are? m-am intrebat pentru a mia oara. Oricum, Alice paru destul de multumita de look-ul meu, dar Emmet nu se opri din glume nesarate pana cand Carlisle nu-l ameninta serios ca nu mai are voie sa puna piciorul afara din casa pana la absolvire. Numai atunci, Emmet ma lasa in pace. Nici nu mi-am dat seama cand se facu 3, si a trebuit sa plec in vizita la propria mea casa. Cata ironie, ma gandeam in timp ce ma urcam in

camioneta mea straveche. Daca mi-ai fi spus acum 3 zile ca urma sa traiesc si sa dorm in aceeasi camera cu Cullen, as fi sunat la Spitalul de Boli Mintale. Sat te-as fi dat afara in suturi. Ma rog. Charlie fu chiar bucuros sa ma vada, dar imi tinu un interogatoriu in toata legea in legatura cu purtarea lui Cullen, mai ales noaptea. Eu, dormind in acelasi pat langa al unui mascul, noapte cred ca v-ati dat seama ce trece prin capul unui parinte. Ugh. Asa ceva este mai imposibil decat eu dansand pe Empire State Building, in tocuri cui de 20 centimentri! Desigur, i-am facut si mancare ca lumea, niste enchilladas de pui, pe care Charlie i-a calificat drept deliciosi. Am spalat si vasele, curatand luna si bucataria care in trei zile, ajunsese de parca o mana feminina nu mai trebaluise pe-acolo de decenii intregi. Dupa ce mi-am mai privit camera, si am oftat dupa viata mea normala si minunat de banala de dinaintea proiectului astuia stupid, am decis ca trebuia sa plec. Era ora 6, iar temele mele nu erau facute inca. Mi-am luat la revedere de la Charlie, care ma incurajase sa-l mai vizitez oricand aveam timp liber, si am condus inapoi spre casa Cullenilor. In timp ce ploaia batea ca o mie de mici ciocanele in tabla masinii, gandurile imi zburau, ciudat de ingrijorate, la viitor. Charlie nu tacuse o clipa din gura, parand atat de increzator in afirmatia lui ca eu si Cullen ne vom intelege foarte bine. Ignorasem cat ignorasem, insa incepuse sa ma racaie pe creier, ca celebra picatura chinezeasca. Dar daca propria mea vointa nu putea alunga gandurile ce ma dominau, adunatura de specimene masculine din fata casei reusi. Asta nu-i de bine. Am tresarit ingrozita, in mintea mea deja formandu-se certitudinea a ce se putea intampla si nu era deloc bine. Disperata, am incercat sa gasesc o scapare. Dar fu prea tarziu. Hei! se auzi vocea idiotului de Stench, vine soata lui Eddie!

Am simtit cum ma inrosesc mai dihai decat o sfecla, urechile arzandu-mi la o temperatura mai mare de 100 de grade. Uitandu-ma drept inainte, am parcat masina si am coborat fara sa ma gandesc la nimic, ca

teleghidata. Desi rasetele si ironiile care ma asteptau erau mai inspaimantatoare decat flacarile infernului. Sincer, ma simteam mai eroica decat Hercules, Ahile, sau Napoleon Bonaparte. Frate, crezi ca s-a intamplat ceva intre ei? De ce naiba ma intrebi pe mine?! Swan, ce culoare au pijamalele lui Eddie?

Tom, eu sunt Maica Precista si tu esti Sfatul Petru daca Eddie nu i-a aflat marimea la sutien. 5 dolari ca n-a atins-o cu un deget? Pe dracu! Au trecut 3 zile, ce naiba, dati-le timp! Dobitocilor, eu am o idee mai buna! Ce? Intrebati-l pe craisor in cauza, capete seci!

Nu mai aveam mult si explodam de rusine, in timp ce razbateam prin gasca lui Cullen. Sincer, cum naiba putea sa stea cu asemenea dobitoci? Eu as fi avut nevoie de o gramada de pungi pentru voma. Dar vorba aia: Cine se-aseamana, s-aduna! Insa, se pare ca Dumnezeu nu ma uraste chiar atat de tare. Esme iesi in prag cu o expresie nedumerita, exact atunci cand voiam sa apas butonul soneriei. Am oftat usurata. Imi pare rau baieti, dar nu-l gasesc pe Edward nicaieri! Nu l-am mai vazut de azi dimineata. Poate a fugit Oh, Bella, draga! Bine ai venit, hai, intra! Dar in adunatura de maimute neevoluate care nici macar un neuron nu aveau ca sa aiba ce evolua pana la urma, se lasa liniste. Lua-l-ar dracu murmura cineva. Dar a promis

Frate, si roscata il cauta ca o nebuna.

Dar brusc, in intuneric rasuna un hohot de ras puternic. Mie nu mi se parea nimic amuzant in aceasta situatie, dar in fine, creierul unui baiat merge in toate modurile, numai normal nu. Contrariata, am cautat printre indivizi autorul. Nu pot nu pot sa cred! reusi sa scoata cateva vorbe articulate printre chicote Stench, care se tinea cu mainile de burta de atata ras. Eddie este este Ce este? am intrebat toti in acelasi timp, nerabdatori.

Nu mai conteaza, chicoti el mai departe. Haideti baieti! Sa mor eu, ca nu pot sa cred Am sa-l intreb maine, si daca e ce cred eu, ma numesc Einstein! Gasca de baieti se indeparta in intuneric, inca susotind contrariati la comportamentul lui Stench. Si nu erau singurii. Dupa ce am intrat in casa, Esme ma intreba uimita ce era cu el, dar nu aveam cum sa raspund. Nu stiam nici eu, si sincer, eram curioasa sa aflu. Curiozitatea a omorat pisica, se spune. Ei bine, eu sper sa nu mor, dar urma s-o fac din alte motive. Temele nu erau gata, si era deja 6 si ceva. Mormaind in barba, am urcat in fuga scarile spre camera lui Cullen, scotandu-mi caietele si cartile in mai putin de-o secunda. Iar ca sa ajung la unul din birouri, nu-mi lua mai mult de doua. Cu viteza unei masini de curse, am inceput sa-mi scriu la Trigonometrie. Noroc ca nu aveam prea mult, si ca intelesesem lectia foarte bine. Algebra, Engleza, Spaniola, Fizica, Chimia, Biochimia, Biologia, Trigonometria imi luara doua ore si jumatate cu tot cu invatat. Si este mult. Extrem de mult, am constatat suparata, in timp ce imi faceam ghiozdanul. De obicei, termin temele intr-o ora, o ora jumatate. Este adevarat ca imi fusese greu sa ma concentrez, dar la naiba, imi ies din mana. Furioasa de-a binelea, m-am trantit pe pat. Cullen are o influenta rea asupra mea. Nu vad alte explicatii, sau nu vreau sa le caut. Nu conteaza, treaba e ca Bella! ma scutura Alice energic, facandu-ma sa tresar. Cand naiba intrase? Ai intarziat la cina!

Oh, am tresarit, ridicandu-ma de pe perne. Doamne, Bella, esti atat de neatenta.

Am murmurat ceva ininteligibil, in timp ce coboram scarile. Un gand care nu prea isi gasea locul in mintea mea anti-Cullen ma bantuia, intrebandu-ma daca el se intorsese acasa. Dar desigur, nu o facuse. Desi era aproape 9 Carlisle, unde poate fi? se invartea nervoasa Esme prin camera, dar se opri cand ma vazu pe mine. Cull.. adica, Edward n-a ajuns inca? m-am balbait eu, constienta de gafa facuta. Nu, raspunse Carlisle. Dar nu trebuie facut atat caz de asta, el lipseste astfel des. Nu am mai spus nimic, desi era putin ciudat, si m-am asezat la masa, mancand pizza de casa, ce o banuiam a fi capodopera lui Esme, cu pofta. Mi-era foame, recunosc, asa ca am golit farfuria repede, ca apoi sa ma ridic. Dupa cateva complimente asupra mancarii adresate lui Esme, mam urcat inapoi in camera mea. Ah, adica a lui Cullen. Si apropo de Cullen, mi-am spus in timp ce imbracam pijamalele, pe unde o fi umbland? Dupa ce terminasem cu spalatul, o intrebasem si pe Alice, care imi raspunsese nervoasa ca nu stie. La fel ca toti ceilalti. Cat de nesimtit si ticalos putea fi, ca sa isi lase parintii sa se ingrijoreze atat de tare si prietenii sa astepte degeaba Inca gandindu-ma la misterul disparitiei lui Edward, m-am strecurat in pat. Aveam nevoie de energie pentru maine, o zi de scoala care cu siguranta ma va face sa imi doresc sa nu fi existat vreodata. Asternuturile erau reci, dar curand, imi paru un loc familiar si fericit, si somnul ma trase in valurile sale cenusii cu zeci de mii de brate molatice. _______________________________ Vad ca unii au aflat ce ganduri ma bantuie, odata cu traducerea ficului din engleza The hard way to learn a lesson. De un lucru mi-e ciuda, totusi: Lizzie, fata care il traduce, nu are pana acum decat 2 capitole taman cele care seamana cu priemele mele doua capitole. De-abea astept

sa apara si celelalte, ca sa remarce toata lumea diferentele cruciale dintre continuarea facuta de mine, si cea a ficului tradus de Lizzie. Oricum, cele care ati comentat, si m-ati indemnat sa scriu mai departe va multumesc. Poate pentru voi mai scriu desi am o siguranta imensa ca The hard way to learn a lesson va v-a placea indiscutabil mai mult, decat cum a vrut o sarmana romanca sa foloseasca ideea. Anyway, am sa astept. Inca oscilez, nu stiu daca sa renunt la CIP sau nu. As avea timp pentru Imposibil si alte ficuri ale caror idei nu-mi dau pace, dar presupun ca voi imi veti da un raspuns, prin reactiile la traducerea a The hard way to learn a lesson si Ce inseamna Psihologie. Cam asta e tot. Oricum, sper ca nimeni nu ma va mai lua drept copiatoare sau plagiatoare (cum am observat ca s-a intamplat) deoarece am spus si in Despre, si in niste comentarii de la unul din capitole ca mam inspirat. Acele persoane nu se intereseaza inainte de a vorbi. Oh, and by the way Unde credeti ca era Edward?:P:P:P:P Kisses, Andru:* Capitolul 9 Liceu, Iad, Infern Din perspectiva Bellei Of, n numele tuturor sfin ilor, unde dispare a a? r cni Alice pentru a mia oar , plimbndu-se nervoas prin salon. Mai sunt 10 minute i se sun ! Te n eleg perfect acum, Alice, am spus i eu furioas , privind cu att ciud la ceas nct ar fi trebuit s fie tr snit de nenum rate ori. ntr-adev r, atunci, la orele de Engleza, cnd Alice ntrzia, era numai din cauza toanelor dobitocului stuia. Unde putea fi? m-am ntrebat nc o dat , uitndu-m sub canapea i deschiznd u a buc t riei. Urma s ntrzii din cauza lui; n-am s -i iert asta nici m car dac -mi va sta n limb i va cnta Mary had a little lamb! Nu este nic ieri! exclam Esme cobornd sc rile.

Cine nu este nic ieri? r sun brusc o voce de catifea, att de inocent si de curioas . Edward! i ap s Esme mna peste inim .

M-am ntors fulger tor spre Cullen, care ap ruse ca prin farmec n capul sc rilor. Unde naiba a fost? m-am ntrebat exasperat . Mai sunt 5 minute i se sun ! Dac privirile ar putea ucide, idiotul sta ar trebui s fi murit de milioane de ori. i nu exagerez. Unde naiba erai? se mir atat de tare Alice, nct aveam impresia c ochii urma s i ias din orbite. Cum de apari a a, din senin? Cullen scutur din cap ca i cum voia s alunge gndurile, lundu- i ochii mari de la mine. M sim eam att de ciudat cnd m privea astfel; ca i cum eu i el nu mai eram acelea i persoane. Era un sentiment alunecos, molatec cu ochii aceia verzi de arpe fixndu-m , eram att de nesigur de mine nsumi. Eram n camera mea, ridic el din umeri dup cteva secunde, tr gndu- i ncet ghiozdanul din cuier. Asta m scoase din pepeni. Unde n camera ta?! am ipat i eu exasperat . Din cauza toanelor tale, eu am s ntrzii la coal ! Nu-i problema mea, r spunse el f r s ne mai dea aten ie n timp ce- i lua cheile dintr-un cuier special. La revedere, mam ! P-pa, fiule, spuse Esme ncet, nc fiind n stare de oc. Pa, mam ! exclam i Alice mbr i nd-o.

La revedere, Esme, am spus i eu politicoas . La revedere, copii, spuse ea dup ce m mbr i i pe mine.

M-am desprins ncet, uitndu-m la pendula din perete care ar ta nemiloas ora 8 fix. Uite cum s-a dus pe apa smbetei recordul meu. Oh, haide i odat , spuse Cullen deschiznd u a. Si v plngea i c ve i ntrzia Niciuna din noi nu-l b g n seam . Am p it afar dup Alice, c lcnd hot rt prin b l i i mpro cnd n jur. nc eram foarte nervoas , i asta era ceva u or de n eles. De-abea m ab ineam s nu sar pe el pentru a-l face buc ele, a-l trage pe roat , a-l spnzura, a-l mpu ca, a-l strnge de

gt, ca apoi s i arunc resturile la porcii mistre i de la gr dina zoologic . De i m ndoiesc c ni te animale att de rafinate ar binevoi doar s miroas a a ceva. Cu mintea fierbnd de planuri i fantezii extrem de nepl cute pentru Cullen, am intrat n Volvo-ul lui stupid si str lucitor. Alice se a ez lng el, n scaunul pasagerului, strmbnd din nas. n acel moment am mul umit cerului c nu eram sora lui. Vorba lui Alice, ea trebuie s -l suporte toat via a. Dar n urm torul moment, am regretat pn i acel gnd. Lng mine, cu un rnjet larg i cu ochi plini de glume nc nerostite, se a ez Emmet. Hei, Bellie-Wellie! exclam el bolov nos, mbrncindu-m ntr-o parte. Nu-mi mai spune a a, am mrit eu furioas la culme. Nu era destul Edward; acum trebuia s suport dou maimu e f r creier. El rse, dar spre uimirea mea, mi f cu cea mai mare bucurie i t cu din gur . Las-o pe Bella n pace, Emmet, spuse Alice observnd mbrncitura ce m trimisese n cel lalt cap t al ma inii. Ai s -i strici p rul. Am strmbat din nas. Alice m sculase pe la ora 6, numai pentru a m mbr ca, machia, coafa i parfuma. Fusesem att de n uc , nct o l sasem s m foloseasc drept Barbie Bella manechin uman, f r s mai ripostez. Iar acum, iat -m : blugi negri, lucio i, o c ma alb , elegant , strns la mijloc cu o curelu , care m face s par mai nalt . Un colier cu un pandantiv uria , albastru mi scoate n eviden gtul ca s-o citez pe despotica regin a modei iar p rul care mi curgea n valuri pe umeri era singurul lucru care mi pl cea n mod special. Alice mi prinsese dou uvi e late din fa la spate, cu o cl mi albastr i restul p rului mi-l adusese n fa , pe umeri. De machiaj, nu tiu nimic, pentru c am mo it pe scaun n timp ce ea modifica, rectifica i finisa chipul meu banal. Dar, ca o concluzie, cred ca ar t bine. Nu c a fi ngmfat , dar pn i Cullen r m sese cu gura c scat din nou iar Emmet nu mai t cuse din gur o clip . Ca s fiu sincer , m sim eam pu in mndr de mine. Era reconfortant s tiu c puteam s fiu chiar dr gu , cu condi ia ca eu s fiu n starea potrivit . tiu, nu sun a Bella deloc. Dar, ca s spun adev rul, voi recunoa te c Alice mi-a promis s nu m mai chinuie deloc o zi ntreag dac o las s

fac ce vrea cu mine ast zi. ns tocurile pe care voia s mi le bage pe gt ini ial, nu le-am acceptat nici n ruptul capului. Voia s mi rup gtul? Ioi, Eddie! mi ntrerupse Emmet reflec iile. i-ai f cut vreo tem ?

L-am privit curioas pe Edward, dar nu aveam ce vedea. nafar de p rul lui superb m rog. , f cu Cullen, nu.

De ce nu sunt uimit ? La naiba! exclam Emmet. M omoar doamna Marshall. Mi se pare c aveam o gr mad la Englez Da, r spunse Edward. Trebuia s rezolv m trei exerci ii cu ni te subpuncte ct capul t u de mari, i s scriem un text despre Faulkner. Na fost mare lucru n ma in se l s lini tea. Surprins , m-am holbat la el. Oi fi auzit eu r u Ce? ntreb el mirat, aproape trecnd pe ro u la intersec ie. De unde tii asta? am ntrebat eu. Ai spus c nu i-ai f cut temele.

M-am uitat prin caiete, r spunse el pe un ton f r emo ie, dup cteva secunde. Nu sunt chiar att de incult cum m crezi. De fapt, nu sunt incult deloc. P cat c nu ai dat nicio dovad pn acum, am zmbit eu angelic. Nu este vina mea ca tu e ti att de stupid , nct nici m car nu le identifici, replic Edward t ios, ntorcndu-se cu o privire criminal spre mine. M-am mobilizat imediat, scrutnd adncimile lui verzi cu ni te priviri ascu ite asemenea celui mai de calitate pumnal. Persane, mi se pare Edward, Edward! ip Alice brusc. Ai grij la BMW!

Cullen ocoli BMW-ul exact n ultima clip . Nu mai era mult i ajungeam cu to ii colac de Volvo nmuiat n sos de BMW. Plin de ironie, eram ct pe-aci s -i trntesc o replic lui Cullen de urma s m in minte i la Judecata de Apoi, ns altul mi-o lu nainte.

V pute i certa acas , spuse Emmet cu un ton plin de repro , n timp ce Cullen redresa ma ina. Sincer, mai vreau s tr iesc. Nu de alta, dar sunt prea tn r s mor! L-am privit pe Emmet iritat , dar z rindu-i chipul zmb re , gndurile mi luar o alta cale. i nu e de mirare direc ia lor. C i ani ai Emmet? am ntrebat eu gnditoare.

Poate a r mas repetent sau ceva. E imposibil ca un adolescent de 17 ani s fie att de copil ros! Optesprezece, se umfl Emmet n pene. F r o lun ! complet Edward ironic. M rog, mri Emmet. Vei pl ti pentru asta pu tiule!

Termina i! ip Alice enervat de-a binelea. Edward nu are aten ie distributiv , n caz c nu a i remarcat! To i t cur din gur , l snd oferul s se concentreze. S racul ofer, cu creierul lui minuscul, cred i eu c nu poate s vorbeasc i s conduc , mi-am spus ironic. Dar lini tea, din fericire, nu dur mult, c ci am ajuns la coal . Cullen intr ca o furtun n parcare, ap snd accelera ia la maxim. Eram pe punctul de a intra la istericale, ipnd c Charlie era poli ist i c fusesem crescut s respect regulile de circula ie, ns ma ina se opri cu un scr net puternic de ro i. Fiecare se gr bi s ias afar din Volvo, c ci cu to ii eram n ntrziere, nu glum . Nu mai era nimeni n parcare. F r s mai arunc o privire napoi, am tras-o pe Alice dup mine spre Sala de Englez . Cred c aveam viteza unui avion supersonic, f r a-mi mai p sa de desele poticneli ce erau foarte posibile s apar pe timpul zborului meu, n timp ce traversam parcarea. Bella, mai ncet, rse Alice tensionat . Nu suntem chiar att de trziu. Numai de nu ar fi f cut pan camioneta mea, am mrit eu p trunznd n cl dire. Luam ma ina mea, i acum eram deja la coal .

Alice d du din cap absent , inspirnd o gur mare de aer nainte de a ap sa clan a u ii. Cred i eu c avea nevoie de curaj. Am f cut i eu la fel, mb rb tndu-m pentru ce urma. i Dumnezeu s m ierte, deoarece nu era de bine Bun diminea a, doamn Marshall, am morm it amndou intrnd. Mda Mul umim pentru nalta onoare pe care ne-o face i ar tndu-v la curs, r sun vocea ironic a doamnei Marshall, n timp ce noi ne gr beam spre locurile noastre. Sim eam privirile ocate ale colegilor fixndu-m , i cea a profesoarei, la fel de insistent dar nc rcat de nemul umire. tiam deja destule despre jalnica de mine nsumi, ca s mi dau seama c m nro isem mai tare decat o sfecl coapt la un soare african. Lua-l-ar dracu pe Cullen, m-am nfuriat n sinea mea, n timp ce-mi scoteam c r ile. Dac s-ar fi gr bit naibii de oriunde a fost, nu mai trebuia s ndur chestia asta. i s nu uit m de stupida mea ma in , care n-a g sit alt zi mai potrivit i a f cut pan . Lua-o-ar dracu si pe ea. Din perspectiva lui Edward Hei, Edward, m strig brusc cineva din spate, f cndu-m s tresar. M-am ntors napoi, f r niciun chef. Iar pu inul chef care mai r t cea prin labirintul st rii mele afective disp ru f r urm , c ci am dat nas n nas cu Stench. Stench? m-am mirat eu. Nu e ti la ore? Att de devreme? Cred c glume ti! rse el apucndu-m de bra .

M trase subtil n fa , sugernd c voia s discut m. Ok am lungit eu silaba retr gndu-m . Eu am Matematic acum. Trebuie s plec. Nu, nu, nu, f cu Stench cu un aer mecher, acompaniindu-m n drumul spre cl direa nr. 2. Unde ai fost ieri? Am ales tocmai acest moment, pentru c suntem singuri, tii tu

Am tres rit. Haide, haide, spune tot! Tot, am replicat eu zmbind.

Las glumele, mi-o t ie Stench. Unde ai fost? Eu i b ie ii am venit degeaba pe la tine. i ai promis c aduci bere. Ah, i ro cata, Victoria, Vicky, m rog, cum naiba o fi chemnd-o, mi cere num rul t u de 50 de ori pe minut. Scris, vorbit, in orice mod i m calc pe nervi! S mor eu, ce naiba le faci, s fie att de obsedate? Numai o noapte i tipa e topit dup tine. Am ridicat din umeri. Nu-mi pusesem ntrebarea vreodat consideram chestia asta un dar natural care era p cat s nu-l folosesc. Scuze, eram n ora , am morm it.

Sigur? m scrut prietenul meu. Nu erau pe undeva sub cas , f cnd pe craiul din p pu oi lng pianul la? Speriat, m-am uitat n jur, dar spre norocul meu i a lui Stench, nu era nimeni. Numai pu in, am recunoscut.

tiam eu, ncepu el s rd isteric. Te-ai amorezat de Swan, i-i compuneai serenade, ai? E ti idiot, am mrit pocnindu-l peste ceaf , ceea ce-l trimise un metru n fa . Auch! se plnse Stench, dar nu am mai stat s mai aud i alte prostii f r sens, ci am intrat n cl direa mic , cenu ie ca starea mea de spirit. n timp ce urcam sc rile, m ntrebam care era cauzele st rii mele ce sincer, ar fi fost mai potrivit la un emo. M cufundasem n melancolie de ieri, de cnd o ajutasem f r s vreau, nu uita i pe Swan. Probabil aici erau motivele, dar nu aveam nicio inten ie s le caut. Autoanaliza ntotdeauna m face s m nchid in camera mea secret i s nu mai ies de-acolo. Plictisit, am cioc nit o singur dat la u a clasei, i am intrat n untru f r s m mai deranjez cu scuze. Profesoara nici nu merit aten ia mea.

De asemenea, am ncercat s nu m uit la nicio fat . Probabil ar fi le inat. Nu tiu cum se face, dar cuceresc mult mai multe atunci cnd nu am nicio inten ie s-o fac. Domnule Cullen, multumim c ne-a i onorat cu prezen a dumneavoastr la acest curs, care ncepe la ora 8 dac tot veni vorba, nu la 8 i jum tate, r sun vocea plin de miere i fiere a doamnei Bordey. Am morm it ceva ininteligibil, i m-am a ezat la locul meu, n spatele clasei. St team singur n banc n majoritatea orelor, i nu puteam fi mai mul umit. n acel moment, nu aveam chef de nicio fat , scheunnd i m indu-se pe lng mine, nici s m tai. Am i eu un chef de via mi-am spus cu o ironie amar . Trntind o carte pe mas , am ncercat s m gndesc la ceva care s m nveseleasc . Nimic. Nothing. Rien. Nada. Nicht. Niente. i aici se limiteaz cuno tin ele mele de limbi str ine. *** Nu, nu, nu, m-am mpotrivit ca un copil mic, ncercnd s scap de bra ele ce m trau nspre clasa. Nu vreau s intru! Nu vreau s mor! Haide Eddie, nu mai f mofturi, rse Stench, mpingndu-m pe u . M-am prins de rama unei u i, ntr-o ultim disperat ncercare de a sc pa de calvarul ce m a tepta. ns erau prea mul i. Stench, Mason, Thomas, Crowley La naiba, am mrit n timp ce ei, rnjind victorio i, m tr geau mai departe pe sc ri. Numai de Swan i de Marshall aveam eu chef acum. Nici m car n pauza de prnz nu m ar tasem; nu mi-era foame, iar melancolia aceea afurisit , extrordinarul chef de via pe care l aveam nu se diminuase nici dup vreo trei s ruturi cu trei fete diferite. De fapt, o f cuse i mai r u. Chiar nu tiam ce era cu mine. Am scncit u or, nc ncercnd s scap de strnsoarea lor de fier, dar i-ai g sit s am eu norocul sta.

De ce nu m puteau l sa naibii cum deprimarea mea inexplicabil ?! Nu tiu cum de m-au g sit, c ci eram ascuns n ser i voiam s chiulesc de la Psihologie, dar au f cut-o, i iat -m pe mine, Edward Cullen, trt spre moarte. Aveam atta chef de Psihologie, ct am chef acum s-o v d pe Swan. De i nu prea n elegeam de ce m obligau att de mult s merg la or , m-am resemnat. Voiau s m chinuiasc , sta-i adev rul! cred. A a, Edward, rse Stench satisf cut. Cea mai pl cut or te a teapt . Iar pe tine, te a teapt Iadul, am mrit eu, stand n fa a u ii unui alt Iad. Ai s te rogi s vin naiba s te ia pn cnd termin eu cu tine. Cu aceste cuvinte, i-am ntors spatele i am intrat in clas . El m urm ndeaproape, ceea ce fu un motiv pentru care l-am auzit chicotind. ns lam ignorat un gunoi ca Stench nu-mi merita aten ia. Am oftat, cercetnd camera. Nu ntrziasem, din p cate, c ci catedra era goal . Edward, frate, ce faci? Edward! Hei, omule! Bun Edward, r sun brusc i un cor de fete.

Am dat din cap absent, trntind i un zmbet. Nu m-am mai ntors s le v d i le innd, a a c am plecat spre locul meu f r s -i adresez niciun cuvnt lui Stench. Lua-l-ar dracu. De ce mi-a f cut a a ceva? De asemenea, am uitat. Lua-o-ar dracu i pe Swan, care nu are altceva de f cut dect s arate bine i s aib toate privirile b ie ilor asupra ei, asta incluzndu-m , din p cate i din nefericire, i pe mine. Alice este un geniu, recunosc. Dac m-a f cut pe mine s m holbez, ceva ce ar trebui s fie consemnat in Cartea Recordurilor ati prins ideea.

M-am a ezat lng acea fiin necunoscut i ciudat , f r s-o privesc. Caietul de noti e fu i el, la rndul lui, trntit ca toate celelalte c r i n acea zi. i nu tiam dac s m apuc de mzglit sau nu. Dar Bun ziua, copii, se auzi vocea entuziasta a domnului Marshall.

Urnd fiecare moment al acelei clipe, mi-am ridicat privirea. Buuuuuun ziiiiiua, cnt clasa n cor.

Sper c a i avut un week-end pl cut, spuse Marshall zmbind larg n timp ce se a eza la catedr . Pl cut pe naiba. Deci, acum, dragii mei, dup ce a i petrecut trei zile cu partenerul sau partenera, a vrea s mi spune i ce crede i despre cel lalt. Am s v dau cteva foi, i va trebui s scrie i m car o pagin . Ce? mi sc p mie o exclama ie revoltat . Cum a putea s scot o pagin pe un subiect att de plictisitor, ca Swan? i v-a i gndit la s n tatea mea mental , domnule Marshall? r sun i vocea stupidei de Swan din spatele meu. Dac v-a trebui s scriu despre el, un singur cuvnt l caracterizeaz : idiot. tii ce, domni am nceput eu furios, ntorcndu-m spre ea, dar nu am putut continua. Domni oar Swan, domnule Cullen, v rog s sta i jos, m ntrerupse Marshall enervat. Ve i face ce v cer, c de nu, nu v a teapt o not bun , sau vreo ans de schimbare a partenerilor. Asta mi nchise definitiv gura. Nu voiam s pierd o asemnea oportunitate, i se pare c nici Swan. Sper c am ncheiat aici, termin Marshall cu asprime. Acum, Sally, te rog mparte tu aceste foi. ti i ce ave i de f cut! Timp de lucru hmm, ave i 40 de minute. M-am holbat la foaia alba din fa a mea, apoi la Swan. Din nou la foaie, apoi la Swan, iar i. Nu conta c ar ta bine, i c ochii aveau ceva ce nu observasem nainte, conta chestia asta idioat care se cheam sarcin de lucru.

Am luat ezitant pixul, i am nceput s scriu. ____________________________________ Mda, se n elege c nu m las de Ce nseamn Psihologie, c ci am postat un capitol. M-a i convins, cu to ii v mul umesc pentru aprecieri, i pentru sus inere:*:*:*:*:* Nici nu ti i ct conteaz pentru mine. Sper c acest fanfic nu v va dezam gi, avansnd mai departe. Oh, i Doamne Scriind cu diacritice a fost cel mai greu lucru pe care lam f cut vreodat :P:P:P:P Dar am decis c , dac sunt romnc , ceea ce scriu romn s fie:P Capitolul 10 Via a-i grea Din perspectiva Bellei Strmbnd nemul umit din nas, am apucat i eu pixul. Foaia alb din fa a mea parc mi f cea n ciud prin goliciunea ei, urlndu-mi ct de multe aveam de scris i ct de pu ine mi treceau prin cap Nehot rt , am scris n col ul din stnga Isabella Marie Swan iar n cel din dreapta data de ast zi. n mijloc, am mzglit plin de nervi un titlu: Despre Edward Cullen. M sim eam destul de ciudat, s scriu eu nsumi asta. Dar, s nu uit m, nimic din toat harababura asta nu este din propria mea ini iativ . Blestemat fie Marshall i cel c ruia i-a venit ideea acestui proiect interna ional. Cred c este a mia oar cnd s rmanul om va sughi a. Am nceput s rotesc cap tul pixului ntre din i, reflectnd. Nu tiam cu exactitate ce s scriu, aceasta nefiind prima dat cnd realizam c nu l cuno team deloc. Pe de alt parte, erau cteva lucruri ca pianul, i camera lui, pe care nu puteam s le scriu. Dar, oricum, nu le va citi un elev. Le va citi domnul Marshall. Deci, nu cred c -mi ncalc promisiunea Mi-am n urubat mai puternic pixul ntre din i, aruncnd o privire furi spre Cullen. Ciudat, i el rodea cap tul pixului, uitndu-se n gol. Curiozitatea brusc ce m cuprinse era definitiv nea teptat . Nea teptat i nedorit , a putea spune. M-am uitat mai atent pe foaia lui, observnd c a ternuse deja aproape o pagin .

De ce nu a ncerca s citesc? Poate a g si ceva care s m inspire pentru propria compozi ie, m-am ncurajat. Oricum, Cullen nu se uita deloc n direc ia mea. P rea foarte absorbit de fereastra de lng el. M-am concentrat rapid pe scrisul lui elegant i zvelt, care nc m mira prin aceste caracteristici. Nu de alta, dar se potrivea cu stilul camerei lui i presupusul pian pe care l avea mai mult dect cu imaginea de bad boy. Dar brusc, exact dup ce trecusem de prezentarea situa iei cu proiectul, ochii lui verzi fulgerar n direc ia mea. Instantaneu, m-am uitat n foaia mea, apucnd pixul i scriind dintr-o suflare o pagina ntreag , cu viteza unei rachete supersonice. Dar dup vreo zece minte, exact la sfr it, pixul r mase pe loc, mintea mea refuznd s -mi mai dea vreo idee bun de a ternut pe foaie. ns , de i nu mai scriam nimic, nu mi-am ridicat capul. Sim eam o privire insistent fixndu-m pe mine, sau, mai tii foaia! Oh, nu Instinctiv, m-am aplecat asupra hrtiei cu un pufnit delicat. Nu i era ru ine s trag cu ochiul? Dar, vai, cum am putut face o asemenea gre eal ? Ru ine la cineva ca el! Imposibilitate cronic . ns o voce, mic i pric jit ce-i drept, dar existent , mi optea c nu eram chiar corect . Practic, i eu m uitasem la foaia lui, iar acum m plngeam c f cea acela i lucru. Dar am dat dracului vocea aia care nu avea alt treab dect s m calce pe nervi, i mi-am acoperit foaia mai departe. Era dreptul meu, pn la urm . ns plictiseala te poate aduce s faci lucruri care i-ai jurat s nu le faci cum ar fi eu privindu-l pe Cullen. Sunt patetic , am recunoscut plin de dispre fa de autocontrolul meu, n timp ce Cullen devenea subiectul principal al aten iei mele. Privea n foaia lui, cu o expresie gnditoare. Nu se mi ca deloc cu u urin l-ai fi putut lua drept o marmur frumoas . Iar aici, jalnica de mine renun la lupt , ca de obicei, i mpins de tipica plictiseal , am nceput s -l studiez. De fapt, inten ionam s i deduc sentimentele, gndurile din expresia facial . Chestia asta o f ceam cu mai mult lume, dar el era mai ciudat. i prin ciudat, m refer c nu era u or de citit sau de n eles. Mai ales acum, cnd aflasem attea lucruri ce mi d duser

peste cap unele minuscule, dar fundamentale am nunte din p rerea mea despre el. Dar pur i simplu st tea nemi cat, cu ochii lui de smarald pierdu i undeva unde muream s tiu. Cu siguran se gndea la ce a scris, sau ce va mai scrie Ok. Oficial, e sfr itul lumii. Dac eu m ntreb ce trece printr-un cap p trat pe care se presupunea s -l ur sc toat via a mea Chiar trebuie s mi programez un control la cap dup -amiaza asta la Carlisle. Mi-am l sat capul pe banc , lng foaia incriminatorie, i am oftat adnc. Ct mai are ora asta? Cred c am s Dar nu am avut timp s -mi termin gndul, c ci groaza mi opri i respira ia pentru o clip . Hrtia mea tocmai zbura gra ioas prin aer, oprindu-se exact sub pantofii de firm italan a lui Cullen. D -mi un exemplu de ghinion mai mare dect sta, i jur c am s m nnc crocodil pane cu mu te fripte f r s protestez. Din perspectiva lui Edward i poate nu era chiar att de r u. Nu e vina lui Carlisle, el a ncercat doar s m protejeze. tiu c se simte vinovat, i mi pare r u. Poate de aceea este att de indulgent cu mine crede c ceea ce am devenit este datorit deciziei pe care o luase de a ne muta din Alaska. O parte din vin o inea i el, ntr-adev r. ns ceea ce nu tia tat l meu era c o rupsesem cu ea dinainte i nu n elegeam de ce Carlisle m ruga s stau departe de ea, s nu m mai v d cu ea. Am oftat, tiind c nu ar fi trebuit s m gndesc la toate astea. Pentru ami distrage aten ia, mi-am plimbat privirea pe hrtia mea, citind pateticele rnduri pe care cu chiu cu vai le scosesem din vrful pixului. Dup cteva minute, mi-am ridicat ochii din foaie f r s zmbesc la cuvintele ultimului paragraf, care urma s -l nfurie serios pe Marshall, nu glum . P cat c nu puteam s v d i eu asta Dar, oricum, tot ce scrisesem acolo, erau vorbe goale i nimic altceva. Eu, mai mult dect oricine altcineva, a fi trebuit s o n eleg pe Swan. Reputa ia poate fi doar o masc , un scut mpotriva a ceva dureros ce i sa ntmplat n trecut

Edward! Edward! m trezi din reflectii o voce care nu m a teptam s-o aud. Am tres rit, ca apoi s scutur din cap. Nu avea rost s renvii amintirile singurul lucru care l f ceam era de a m r ni singur. Hello! n caz c nu ai observat, foaia mea e sub picioarele tale, f cu Swan, tonul ei ad ugnd un binen eles propozi iei. De abea atunci am observat c ea m chemase. Automat, m-am aplecat i am cules de pe podea foaia, cu gndul de a i-o returna. Eram ct pe-aci s i-o dau, cnd n sfr it, ra iunea se ntoarse acas adic n capul meu i am tras hrtia napoi. Pn la urm , de ce i-a da-o? A spus te rog frumos? Nu. S-a purtat civilizat? Nu. Este potrivit s i dai unui du man ce- i dore te? Evident c nu. Ce faci? ntreb Swan ntinznd mna, cu o mutr ncruntat . D mi-o! Dar exact n clipa n care degetele ei atinser marginile foii, eu am ridicat-o mai sus, unde ea nu putu ajunge. ncerc de cteva ori s sar u or din banc ca s o apuce, dar f r reu it . Am zmbit, un prim nceput al cascadei de rs ce de-abea o st pndeam s nu explodeze. Era att de amuzant cnd se enerva. Ca o pisicu mic i inofensiv , care se crede tigru. Ce-i sta? Un joc? scr ni Swan.

Poate, am rnjit eu. Dar mai nti vreau s citesc ce ai scris despre mine. Ce? ssi ea. Nu, nu, nu, nu, nu! Scuze, nu primim cereri, am spus eu ironic, i am nceput s citesc.

Swan nu m sl bea o clip cu protestele i ncerc rile de a-mi r pi hrtia, pn cnd am trecut de partea cu prezentarea proiectului. Dar, spre mul umirea mea, de acolo t cu din gur i m l s n pace s citesc. Edward Cullen este partenerul meu la proiectul pe care l avem n acest moment la Psihologie. Domnul Marshall m-a repartizat cu el mpotriva

vointei mele acest lucru poate nu surprinde, deoarece eu si Edward Cullen nu ne placem prea mult. Consider ca ura ar fi un cuvant destul de potrivit. Din cele trei zile n care am locuit cu el, au reiesit destul de multe lucruri care mi-au clatinat parerea pe care o am de doi ani despre Edward. Desigur, cred ca toata lumea stie despre reputatia partenerului meu, si ce opinie a creat in randul profesorilor si al elevilor prin comportamentul sau. Avand in vedere aceasta imagine despre el care o avem cu totii, va puteti imagina surpriza mea cand am intrat pentru prima data in camera lui, pentru a ma instala. Nu era deloc cum mi-o imaginasem foarte frumoasa, mobilata cu gust De asemenea, alte surse mi-au spus ca detine un pian, ceea ce m-a uimit si mai tare. Dar, in trei zile nu cred ca puteam descoperi si mai multe. Dar, aceasta compunere fiind despre o prima impresie as putea spune, sincer, ca nu stiu. Inca nu stiu. Parerea mea oscileaza, indecisa desi, nu s-a schimbat din rau inspre mai bine decat, probabil, foarte putin Cu fiecare cuvnt citit, sim eam i furie, i uimire cuprinzndu-m . P rerea ei despre mine era cam aceea i chestie cu ce credeam eu despre ea. M rog, nu chiar acela i lucru, dar pe-aproape. Amndoi credeam toate rahaturile pe care spunea lumea despre noi, iar acum, cnd ntrez risem persoana din spatele m tii, ne tr geam mai adnc n cochilie i refuzam s vedem ceea ce era la un centimetru dep rtare de ochii no tri Ok, ok, opre te-te! ip brusc o voce care r m sese treaz prin haosul din capul meu p trat, vocea con tiin ei. Aminte te- i ce-a spus Carlisle. Auto-analiza nu- i face deloc bine! i dac tot vorbim de Carlisle i auto-analize Swan! am ipat eu n oapt , de i nu tiu dac este posibil. Ce caut camera mea i pianul n chestia asta? ns Swan nu r spunse. Contrariat, m-am ntors integral spre ea, preg tindu-m de o partid serioas de insulte la fel de serioase, dar am r mas ca la dentist adic cu gura c scat . Atunci cnd t cuse din gur , i m l sase n pace era doar pentru c mi luase foaia din fa i citea absorbit . Hei! am exclamat, repezindu-mi mna dup foaie.

ns Swan p rea s se fi a teptat deja la asta. Exact n momentul n care degetele mele atingeau hrtia, ea o trase de sub mna mea. Furios, m-am uitat pe banc dup compunerea mea r t cit .

Foaia nu mai era pe mas . Era i magician i nu tiam eu? V zusem hrtia acolo cu cteva secunde mai devreme! Ce mai lipse te este s scoat un iepura din joben, iar apoi s -i scoat iepura ului foaia mea din gur . Mi se pare foarte corect, ncepu Swan dup ce trase o tuse de avertizare, dac tu mi cite ti compunerea s-o citesc i eu pe a ta. N-am spus c nu este corect, am replicat eu. Este foarte corect dar am declarat eu vreodat c sunt corect i nu-mi amintesc? Din perspectiva Bellei M-am ncruntat la el, st p nindu-mi impulsul de a nu s ri la el i de a nu-l lua la b taie. Era att de incorect, de m gar, de nesim it Bine, am spus printre din i. Facem un trg. M la i s citesc foaia, am s i-o mai dau napoi. Dac nu m la i n pace, compunerea ta se duce dracului. Asta nsemnnd? ridic el o sprncean perfect . nsemnnd c am s-o fac buc ele i am s i-o bag pe gt!

A vrea s-o v d i pe asta, morm i Cullen ca pentru sine. Dar, dup cteva clipe de gndire, spuse n sil : Bine, cite te-o. De i n-o s - i plac . Am o exprimare nu mai conteaz . Dar eu nu mai ascultam demult. Ner bd toare, am scos foaia din cr p tura b ncii unde o ascunsesem de fapt, i am nceput s citesc. Exclama ia de uimire a lui Edward fu ignorat . Bella Swan este partenera mea la proiectul pe care l avem n acest moment la Psihologie. Desigur, niciunul din elevii participanti la acest proiect nu a vaut sansa sa isi aleaga singuri partenerii ci domnul Marshall. Asta ar fi explicatia penru faptul uimitor drept care eu si Swan suntem parteneri. Nu cred ca este o noutate daca spun ca eu si ea ne uram. Parerea pe care urmeaza sa o expun este in mare parte influentata de acest lucru, si acest lucru este unul usor de inteles Poate pentru profesori, Swan reprezinta prototipul elevului perfect, respectuos si silitor, de o cumintenie impecabila.nsa reputatia pe care o are in randul adolescentilor din liceu, de singuratica, ciudata si tocilara, este cealalta parte a opiniei generale. Aceeasi parere o aveam, si inca o am dupa cele trei zile locuite impreuna cu ea. Desigur, sunt unele lucruri noi cum ar fi ca poate fi chiar amuzanta

uneori, si ca poate arata chiar bine cand Alice o ia sub obladuirea ei, dar presupun ca firea ei, caracterul ei ramane inca nedescoperit. Acum, ca sa spun adevarul, mi se pare prea grabit si necugetat sa dati de scris opinii despre partenerii nostri cand au trecut doar trei zile. Eu as fi asteptat mai mult timp, ca fiecare sa isi fi format deja o parere mai concisa si mai bine reliefata. ncet, mi-am ridicat capul din foaie. Sim eam privirea lui Cullen fixndum , ceea ce mi f cu obrajii s se nc lzeasc la o temperatur evident mai ridicat . Oricum, de aceea ncercam s nu-mi las uimirea s ias la iveal , dar era destul de greu n-am fost niciodat prea bun la ascunsul sentimentelor. ntr-adev r, eram uimit . Nu numai din cauza scrisul elegant i frumos, ci i din cauza exprim rii lui alese, distinse. Avea un mod frumos de a expune lucrurile, i f cea cititorul s i n eleag punctul de vedere. Asta spune multe. nseamn c e capabil. C poate s fac ceva, dar nu vrea Toate astea excluznd faptul c m sim eam pe o parte aiurea, pe de cealalt parte bine. n cazul primei variante, reac ia mi-era cauzat de cuvintele lui ustur toare tocilar , ciudat respingerea n general. Ca s nu mai spun de ultimul paragraf, care era tipic Cullen. Iar pe cealalt parte, m sim eam bine deoarece i el avea aceea i p rere despre mine cum o aveam eu despre el. Adic , nu tia ce s cread . M car eram n aceea i situa ie. Ceea ce ne aduce la o alt coinciden ciudat i enervant . Compunerile erau extrem de asem n toare. Hm. Mi-am ridicat capul, deschiznd gura n acela i timp cu Edward: N-ai copiat de la mine, nu? am optit amndoi odat .

Stnjenit , mi-am l sat privirea n jos. Coinciden ele chiar ncep s m enerveze de-acum! Am s iau asta ca pe un nu, f cu Cullen absent, cu ochii pe foaia mea. i eu, am morm it n chip de r spuns, i mi-am luat foaia cu un gest scurt din fa a lui. El f cu la fel, i n-am ncercat s -l opresc. Oricum, Marshall ncepuse s strng hrtiile, pentru c se sunase abia atunci am obervat c ne

l sase mai mult timp dect spusese. nc prins n gnduri, a trebuit s mi dea Cullen un cot ca s -mi dau seama c era rndul meu s predau compunerea. Ne-am desp r it f r niciun cuvnt, fiecare lund-o spre ora lui. Dar degeaba, nc m gndeam la ciudatele evenimente de la ora de Psihologie. Pentru prima dat n via a mea, la Fizic profesoara mi-a atras aten ia asupra lec iei, la Trigonometrie nu tiam la ce subpunct eram cnd m-a scos la tabl i la Spaniol pur i simplu, am t cut din gur n timp ce citeam textul zilnic. Orele treceau ciudat de repede, de i eu nu m gr beam. De obicei, m ntrebam cnd naiba se mai terminau odat orele Acum, m ntrebam cnd naiba se terminaser a a de repede. Fusese un lucru la care totu i, gndisem astfel: pauza de prnz. A fost groaznic. Alice mi-a mai inut partea, dar b t ile de joc, strig rile gen So ia lui Edward, c i copii face i? Ne invita i i pe noi la botez? i privirile invidioase i furioase ale fetelor nu puteau fi oprite att de u or. Continuau i acum, cnd treceam pe holuri spre orele mele, mai r suna vreo exclama ie stupid apar innd vreunui idiot f r creier. Hei, Bella! Cum e s fii so ia lui Cullen? r sun brusc o voce batjocoritoare de fat , ntrerupndu-mi reflec iile. Rectific, idioate f r creier. Nu am r spuns cu nimic, ci mi-am ascuns capul i mai tare sub glug . Nervoas , am c lcat mai ap sat spre sala de Art , penultima mea or . Presupun c de aceea te-ai mbr cat a a de sexy? Ca s -i placi? hohoti Jessica c ci ea era mai departe. Naiba s ia pe cine a hot rt ca eu s am o or cu Jessica. i din toate care erau, aceea a fost Arta. Mai ncet, spuse ea ap rnd ca din nimic lng mine. Nu uita, draga mea, c avem aceea i or . Am ignorat-o n continuare, de i mi sim eam obrajii arznd. De ce nu m l sau n pace? Nu am ales eu s fiu partenera lui! Oh nu vrei s vorbe ti cu mine? f cu Jessica ironic , urm rindum mai departe.

Dar, spre norocul meu, cnd am intrat in clas , m l s n pace i se duse la ga ca ei de fane Cullen. Desigur, le auzeam rznd i batjocorindu-m , c ci ipau inten ionat ca s aud eu. Sim eam furia crescnd n mine, i aproape m ridicasem i m duceam s le nfrunt, cnd intr doamna Horn. ns , dac pe mine asta m-a oprit, pe ele nu. Doamne, e att de proast ! Asta se vede. Numai pro tii au noroc Ce n-a da s fiu n locul ei! Oh cu Edward S fiu att de aproape lng el Ce idioat ! V d i eu de ce Edward se plngea a a, c st cu ea! S racul Edward! Cu tocilara aia el e att de diferit de ea! Att de dr guuuu !!! i tare!

Dac aveau s mai continue mult, erau dou variante: prima, ori explodam, iar a doua, ori izbucneam n plns. i eram destul de aproape de amndou . Clas , clas , v rog, lini te! ip doamna Horn. F cea asta de vreo 5 minute, dar nu o lua nimeni n seam . ntr-un sfr it, i de asemenea, spre marea mea u urare, Jessica i cultul ei t cur . Iar dac t cur ele, popularele , i ceilal i m l sar n pace. Restul orei, doamna Horn le inu aten ia la tabl prin a preda despre armonia dintre culori. Desigur, ve i n elege de ce erau fetele att de absorbite. Voiau s tie care culori mergeau la un outfit ca lumea. Mi-am dat ochii peste cap. Repet, nu n eleg ce e cu fetele i moda. Sau hainele. Chestiile astea au fost inventate pentru ceva practic mbr catul nu pentru joac . Absent , mi-am notat i eu ce prostii scria pe tabl . Culorile Ceva ce g se ti oriunde, dar nu i la mine. Nu tiu de ce sunt att de opac cum

spune Alice de ce nu m mbrac colorat, normal. Numai negru, sau cenusiu, sau maro. Dar fiecare reflecta o stare de a mea, ntr-un fel. M sim eam tot timpul nedorit , intrus i nu era o noutate. Eram o ciudat . Nu eram ca celelalte. Dar nici nu ncercam s fiu. Poate sta era i defectul meu. Nu m str duiam s m amestec printre ceilal i, nu voiam s m integrez. i pentru asta, uite ce p esc. Sunt batjocorit , ironizat , ignorat Iar acum, colac peste pup z , proiectul. De parc nu era destul durere nainte Cullen mi distrusese i singurul refugiu pe care l mai aveam ignorarea, t cerea. Invizibilitatea n care tr iam. Eram att de insignificant , nct nu m lua nimeni n seam . i mie mi convinea de minune. Dar, ca de obicei, Cullen distruge totul. Furioas , mi-am vrt cap tul pixului n gur , exact cnd clopo elul anun sfr itul orei. Sincronizarea perfect . Rapid ca fulgerul, mi-am aruncat c r ile n geant i am zburat din clas naintea tuturor. Cnd m-am v zut pe culoar, nc ntreag la cap i la trup, am oftat. Dar nici aici nu aveam timp prea mult. La vederea mea, zmbete batjocoritoare se l eau pe chipurile elevilor. Am oftat nc o dat , i am pornit ca din pu c spre Biologie. M mbrnceam n copiii care treceau pe culoare, dar nu-mi p sa. Tot ce conta era s ajung acolo nainte s m mai prind vreun idiot sau idioat i s -mi mai iau o por ie de b taie de joc. Oftnd a treia oar ca dup un maraton de 50 km, m-am pr bu it n banca mea. Eram, ntr-un sfr it, n siguran . Din perspectiva lui Edward Nu, serios! E att de proast ! Patetic , serios! O insultam, i-mi b team joc de ea, iar ea nu spunea nimic. Dar mutra aia a ei, care mi face grea , spunea multe. Mai avea pu in i se apuca de bocit. Mie-mi spui, am spus eu ca s m aflu n treab . De parc nu tiam asta.

Jessica continu s p l vr geasc despre ct de patetic era Swan pn n fa a u ii de la sala de Biologie. De parc nu tiam deja c era patetic , i enervant , i stupid Dar ntr-un mod ciudat, mi mi era mil de ea. tiam cum era s - i bat cineva joc de tine, i nu era prea frumos. Ok, Edward, se alint Jessica. Trebuie s merg i eu la ore acum. Mmm Scoase un sunet ciudat din gt, care se presupunea s fie ceva seduc tor. Patetic. Daca Swan e patetic , Jessica ce e? Dar nu am mai avut timp s reflectez, c ci Jessica, violent i f r creier ca de obicei, i zdrobi buzele peste ale mele. S rutul m luase prin surprindere; plus c eram n fa a u ii de Biologie i dac ne g sea vreun profesor a a ns Jessica nici de asta nu-mi d du timp s m gndesc. i ncle t minile n p rul meu, i se apropie i mai tare. De parc nu era destul att. Buzele ei nu-mi produceau nicio pl cere, avnd un gust gre os de ruj. Nu sim eam nimic special, ca de obicei, dect atrac ia carnal . Iar de obicei, cnd e vorba de adev rata dragoste, trebuie s sim i ceva extraordinar. Cel pu in a a se zice. Dar pe mine naiba s m ia, c m-am s rutat cu peste 500 de fete i la toate a fost la fel. Mm bine Jessica, trebuie s plec acum, s-a sunat, am morm it desprinzndu-m . B-bine, se blbi ea pe jum tate le inat , ne vedem mai trziu!

Eu doar am dat din cap i am intrat n clas cu un pas obosit. Iar n ncercarea mea de a privi toat clasa, primii ochi pe care i-am ntlnit au fost ai Bellei. Ochi de culoarea ciocolatei calde, dar acum plini de o ghea i o r ceal ce nu mai ntlnisem la ea. Am tres rit. De-abea atunci mi-am dat seama c ea auzise toata chestia aia cu Bella cea patetic i v zuse s rutul. Bravo, Edward. Puteam s-o dau n bar mai mult dect att? Felicitndu-m mai departe prin ni te njur turi care nu le auzeai dect prin parc rile de camioane, m-am a ezat lng extraterestrul cu ochi de ghea . F r s-o privesc, mi-am scos caietele i atlasul, ct i o foaie i un

pix pentru mzglit, desigur. Fiecare persoan are alte moduri de a- i exprima sentimentele, iar mzglitul este felul meu de a o face. Iar n turnurile pe care le lua pixul, n curbele care se intersectau spontan, mi vedeam clar harta gndurilor. Fire f r sens i scop, pierdute undeva unde nu exista ra iune. tiam c eu nu le d deam sensul, i elul, dar nici nu voiam s recunosc. Continuam s m auton el, de i nu mergea oricum. Vai, ce cuplu avem noi aici, r sun ironic vocea lui Stench, f cndu-m s tresar. Du-te naibii Stench i las -m n pace, am morm it f r s m ntorc. Ce, n-ai chef s rzi pu in pe seama r u tii cea urt ? Nu, am r spuns automat. Doar las -m n pace.

Spre fericirea mea, Stench i b ie ii m l sar n pace. De i tiam c m brfeau i inventau pove ti total deplasate despre mine, nu-mi p sa. Starea aceea de deprimare revenea n for , iar eu nu avem de gnd s fac nimic s o opresc. ns cnd intr domnul Banner n clas , lini tea pentru concentrarea de care aveam nevoie mi fu asigurat . De i foaia se alb strise total, i toat lumea scria ce dicta profesorul, eu nu m-am oprit. Eram att de absorbit de ce f ceam, de parc era vorba de sensul existen ei. i poate chiar era vorba de asta, dar era vorba de sensul existen ei mele, n jurul c ruia se nvrtea tot Universul meu. Domnule Cullen? Ne pute i lumina cu r spunsul dumneavoastr la ntrebarea pe care tocmai am pus-o? aproape r cni domnul Banner, atr gndu-mi aten ia. am f cut eu. Pute i repeta ntrebarea?

Nu, nu pot, domnule Cullen. Este a mia oar cnd se ntmpl acest lucru. Nu scrii ce se face n clas , nu e ti atent, nu te compor i cum ar trebui s-o fac un elev capabil ca tine. Cu to ii tim, Edward, c notele tale mici provin din nesim ire i neaten ie, c ci la teste i altele r spunzi ct se poate de bine. Nu tiu cum notele tale la purtare i la nv tur din Alaska sunt att de bune fa de cele de aici! Poate este un alt Edward Cullen!

De abea aici o nimerise cu discursul lui inutil. Nu mai era Edward Cullen tocilarul, b iatul bun care nu avusese dect de pierdut. Acum era un altul, unul nou, un alt Edward Cullen care nu aveam de gnd s l schimb. Niciodat . mi pare r u, Edward, dar trebuie s i dau un F, continu domnul Banner, i clasa f cu un adnc i tipic: Oooooo!. Poate te va pune la punct faptul c , dac nu vei acorda aten ie de acum acestui curs, vei pica la Biologie.