1.

Introducere
Sclavia desemneaz condiia uman a persoanelor care lucreaz pentru un stpn fr remuneraiei ce nu dispun de drepturi asupra propriei persoane. Sclavii trebuie s ndeplineasc toate ordinele stpnului de la natere sau capturare pn la moarte sau eliberare Din punct de vedere istoric, sclavia nseamn, prin definiie, negarea egalitii ntre oameni, iar filozofic sclavii erau considerai o specie aparte i inferioar. Sclavia poate fi definit i ca o stare de total dependen politic, social i economic n care este inut o ar, o categorie social, un individ

2.Scurt istoric sclavia in Tarile Romane

Prin sclavia n Romnia ne referim cu precdere la situaia persoanelor de etnie rom, aflai n stare de robie pe teritoriul Principatelor Romne. Primele atestri ale prezenei rromilor n principatele romneti Moldova (1414) i Muntenia (1385) sunt documente n care ei sunt enumerai ca bunuri ale unor mnstiri. Dup nfrngerile suferite n faa Imperiului Otoman, viaa social i economic s-a schimbat, societatea oreneasc s-a divizat n bresle meteugreti iar numrul sclavilor de etnie rrom a crescut prin transformarea ranilor n iobagi. Rromii erau privii ca meteugari pricepui n prelucrarea lemnului i aveau o mare valoare economic. n funcie de mai multe criterii, iganii se mpreau n igani de cas sau de ogor i, respectiv, domneti, boiereti sau mnstireti. Pn n secolul al XVI-lea, termenii de rob si igan erau sinonimi cu sclav. Sclavii se puteau cstori doar cu consimmntul stpnului. Dac cei doi soi aveau stpni diferii, consimmntul ambilor stpni era necesar, n caz contrar ei erau desprii i copiii lor mprii ntre stpni. Abia n secolul al XVIII-lea, cstoria a fost declarat indisolubil, dar acest fapt era pur teoretic. n cazuri excepionale un rob putea fi eliberat de stpnul su, devenind romn sau om liber. Legile promulgate n acea perioad fceau sclavia i mai crud; pedeapsa cu moartea era tot mai des ntlnit. Conform unei legi din 1652 un sclav care viola o femeie trebuia condamnat s fie ars de viu. Legislaia era menit s mpiedice comerul cu sclavi. Singurul drept al unui sclav era cel la via, stpnul fiind deci obligat s-l in n via. Felix Colson, secretar al consulului Franei n 1839, afirm n studiul su Starea prezent i viitorul Principatelor c, dei se ntmpl frecvent, nici un boier nu a fost judecat pentru omorrea unui igan aflat n posesia sa. Un cltor englez de la nceputul secolului al XIX-lea atrgea atenia c n ciuda faptului c iganii alctuiesc o parte att

de nsemnat a comunitii, ei sunt privii cu cel mai mare dispre de ceilali locuitori, care, ntr-adevr, se poart cu ei puin mai bine dect cu animalele. n Transilvania aflat sub dominaie maghiar, rromii primesc n anii 1400 statutul de iobagi ai coroanei, i anume, primesc dreptul de a umbla prin ar i de a poposi pe pmnturile coroanei, autonomie intern a cetelor de rromi, toleran fa de ne-apartenena la religia cretin i absena obligaiilor militare. Rromii trebuiau s plteasc un anumit tribut coroanei, mai mic ns dect populaia sedentar. n schimb, n perioada habsburgic, s-a iniiat o politic de asimilare forat, continuat ulterior de regimul comunist. Rromilor li s-a interzis s vorbeasc limba rromani[3] i s poarte costumele lor tradiionale. n plus acetia erau forai s folosesasc termenul de Uj Magyar (maghiar nou) cnd se refereau la etnia lor. Odat introdus economia de pia n anii 1800, sclavii sunt exploatai i mai mult ca nainte. Felul cum erau tratai varia mult i n general ei erau la voia celui care i avea n proprietate. Importana unui boier cretea odat cu numrul de sclavi pe care i deinea. Codul penal muntenesc din 1818 coninea articolul Toi iganii sunt nscui robi i iganii fr stpn sunt proprietatea statului. Mrturiile lui Mihail Koglniceanu sau Colson din acea perioad sunt tulburtoare. Existau bineneles i cazuri rare n care robii erau tratai omenete de stpnii lor. Un numr mic de boieri, simind vremurile n schimbare, chiar i-au eliberat robii

ADRERAREA LA CONVENTIA PENTRU APARAREA DREPTURILOR SI LIBERTATIILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI Adoptata de Conferinta plenipotentiarilor Natiunilor Unite la 7 septembrie 1956 Statele parti la prezenta Conventie, constatind ca libertatea este un drept pe care fiecare fiinta umana l-a dobindit prin nastere, constiente de ceea ce popoarele Natiunilor Unite au reafirmat in Carta, credinta lor in demnitatea si valoarea personalitatii umane, considerind ca Declaratia universala a drepturilor omului, pe care Adunarea Generala a proclamat-o ca un ideal comun de atins de catre toate popoarele si toate natiunile, dispune ca nimeni nu va fi tinut in sclavie, nici in servitute si ca sclavia si comertul cu sclavi sunt interzicexsubxtoatexformele, recunoscind ca, dupa incheierea, la Geneva, la 25 septembrie 1926, a Conventiei cu privire la sclavie, care viza suprimarea sclaviei si a traficului de sclavi, noi progrese au fost obtinute in aceasta directie, tinind seama de Conventia din 1930 asupra muncii fortate si de cea adoptata ulterior de Organizatia Internationala a Muncii in ceea ce priveste munca fortata obligatorie, constatind totusi ca sclavia, traficul cu sclavi si institutiile si practicile analoge sclaviei nau fost inca eliminate in toate regiunile lumii, hotarind in consecinta ca la Conventia din 1926, care este inca in vigoare, trebuie sa se adauge o Conventie suplimentara destinata intensificarii eforturilor, atit nationale, cit si internationale, care vizeaza abolirea sclaviei, a traficului cu sclavi si a institutiilor si practicilor analoge sclaviei

Definirea Sclaviei in normele juridice internationale

1.Sclavia este starea sau conditia unei persoane asupra caruia se exercita atributele de drept de proprietate sau unele dintre acestea; 2. Prin Comert cu sclavi se intelege orice act de capturare, cumparare sau cesionare a unui individ in vederea inrobirii acestuia; orice act de cumparare a unui sclav in vederea vinderii acestuia sau schimbului; orice act de cesionare prin vanzare sau schimb a unui sclav invederea vinderii sau schimbului acestuia, precum si, in general, orice act de comert sau de transport de sclavi Conventia referitoare la Sclavie, Liga Natiunilor, 25 septembre 1926 si Conventia suplimentara a ONU referitoare la Abolirea Sclaviei, 1956 Convenia ONU asupra imprescriptibilitii crimelor de rzboi i a crimelor contra umanitii (ratificata de Romania prin Decretul nr. 547/1969) si Statutul de la Roma al Curtii Penale Internationale (ratificat de Romania prin Legea nr.111/13-03-2002), considera sclavia drept crima impotriva umanitatii, imprescriptibila prin natura sa

Consecinte ale robiei/sclaviei romilor 1. Rasismul, discriminarea rasiala si intoleranta sunt efecte ale unor politici si ideologii politice care poarta povara unui trecut, deseori injust, ale carui resurse negative inca alimenteaza societatea contemporana romaneasca si europeana; 2. Legile rasiale introduse de regimul antonescian, care au declansat Holocaustul romilor in perioada 1938-1945, au subsumat recurenta legislatiei Sclaviei, ramasa in dreptul cutumiar romanesc, perpetuind inca fundamentele premoderne ale rasismului; 3. Vulnerabilitatea sociala a comunitatilor rome este multipla, consecinta a excluderii sociale perpetue a refuzului constant al implementarii de politici publice efective, care sa asigure valorile uneisocietati decente (in care institutiile nu-si discrimineaza cetatenii) 4. Neimproprietarirea emancipatilor(sclavii dezrobiti, in limbajul administrativ al epocii) a semnificat o abandonare continua de catre administratia publica, interesata de a colecta taxe si impozite, fapt care a presupus o cetatenie fictiva, consecinta a absentei proprietatii; 5. Salasele sclavilor, segregate istoric in shatre/mahalale/tiganii fata de comunitatea locala, au continuat sa ramana ghetoizate, dezvoltandu-se inegal, inafara infrastructurii localitatilor, in dese cazuri fiind inca necadastrate; 6. Valurilor istorice de migratie a romilor spre vestul Europei, ca nevoie de schimbare sociala de statut a sclavilor romi, care s-au expatriat, ca si in contextual actual, in cautarea unor nise si oportunitati economice de supravietuire, ca reactie la reticenta statului de a implementa politicile publice pentru romi; 7. Socializarea externa (colonizarea interna), impusa de institutiile statului, prin supraestimarea procesului de integrare/omogenizare, este considerata inca o strategie eficienta, in fapt, redusa la mecanisme cosmetice de control si dominatie sociala, fapt care a determinat o precaritate a sferei/opiniei publice romanesti, linsaje mediatice si agendari ale unui rasism recurent;

8. Absenta institutiilor de formare si reprezentare etnoculturala a blocat formarea si asumarea unei eticii sociale pozitive si imperative (realitate-valoare-normacomportament), in masura sa permita formarea unei comunicari organizationale rome eficente, fapt care amplifica decalajul socio-cultural dintre normele, valorile si comportamentele sociale ale membrilor etnoculturii rome vs. cele ale culturilor de contact; 9. Valorile, normele si atitudinile cuturii organizationale rome, depreciate de romii insisi si predispuse abandonarii, necesita un efort al elitelor rome in reajustarea periodica a acestora, in special in adaptarea la modernitate a anumitor cutume ale culturii rome (casatoriile pretimpurii, exploatarea muncii copiilor, violenta familiala, statutul si rolul femeii rome), dezvoltarii comunicarii interculturale, deschiderii spre alteritate, cunoastererii propriilor repere si saltul spre adaptarea la noile schimbari sociale globale;

INTRODUCEREA SCLAVIEI IN DREPTUL ROMANESC CA URMARE A ADERARII LA CONVENTIA DE LA GENEVA 1. Continutul legal Sub aceasta denumire este incriminata, n art. 190 C. pen., punerea sau tinerea unei persoane n stare de sclavie, precum si traficul de sclavi. Fapta a fost incriminata ca urmare a unor angajamente asumate de Romnia pe plan international, prin aderarea la mai multe conventii. Amintim dintre acestea: Conventia de la Geneva din 30 septembrie 1921 pentru reprimarea traficului femeilor si copiilor, Conventia de la Geneva din 25 septembrie 1926 referitoare la sclavie, Conventia dela Geneva din 6 septembrie 1956 cu privire la abolirea sclavajului, a traficului de sclavi si a institutiilor si practicilor similare sclavajului. 2. Conditii preexistente A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special l constituie relatiile sociale a caror existenta si normala desfasurare sunt conditionate de ocrotirea libertatii individuale mpotriva actelor de punere sau mentinere a unei persoane n stare de sclavie. Nu se are n vedere libertatea persoanei sub un anumit aspect cum ar fi libertatea morala, libertatea de miscare etc., ci libertatea persoanei, n sens larg, care nglobeaza toate drepturile unui individ. b) Obiectul material al infractiunii este nsasi fiinta celui aflat n stare de sclavie, redus la nivelul unui obiect material si asupra caruia actioneaza faptuitorul[4]. B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana, deci nu se cere ca aceasta sa aiba o anume calitate. Sclavia se poate comite n oricare din formele de participatie. Daca faptele de sclavie sunt comise de un cetatean strain n trecere pe teritoriul tarii noastre, incriminarea din art. 190 da posibilitatea sanctionarii lui n temeiul principiului teritorialitatii legii penale, consacrat n art. 3 C. pen. Daca cetateanul strain sau o persoana fara cetatenie comite n strainatate asemenea fapte, va putea fi judecat si pedepsit n momentul cnd se afla n tara noastra, potrivit principiului universalitatii legii penale, prevazut n art. 6 C. pen. Potrivit acestor dispozitii, legea penala romna se aplica si cetatenilor straini sau persoanelor fara cetatenie care nu domiciliaza n tara, daca au savrsit infractiuni n afara teritoriului romn, cu conditia sa existe dubla incriminare, iar faptuitorul sa se afle n Romnia. b) Subiect pasiv este persoana - necircumstantiata n vreun fel - pusa n stare de sclavie ori care face obiectul traficului de sclavi. Nu exista conditii speciale privind timpul sau locul comiterii infractiunii.

3. Continutul constitutiv A. Latura obiectiva. a) Asa cum rezulta din analiza textului, infractiunea se realizeaza, sub aspectul elementului material, prin urmatoarele actiuni: punerea unei persoane n stare de sclavie, tinerea ei ntr-o astfel de situatie, traficul de sclavi. A pune o persoana n stare de sclavie nseamna a o trece din situatia de persoana libera n situatia de totala dependenta fata de alta persoana, care devine proprietarul celui aflat n puterea sa. A tine n sclavie nseamna a folosi si continua situatia de dependenta a victimei, a exercita un drept de proprietate asupra ei. n fine, a face trafic de sclavi nseamna a face acte de comert, respectiv vnzare-cumparare, transport sau schimb n natura de sclavi. b) Urmarea imediata consta n suprimarea completa a libertatii individuale a persoanei, adica trecerea unei persoane libere n stare de sclavie, adica de totala dependenta fata de proprietarul de sclavi, de mentinere n aceasta stare, sau trecerea unei persoane aflate n sclavie de la un proprietar la altul prin acte de achizitie sau de cesiune. Nu este necesar ca aceasta urmare inerenta sa aiba o consacrare juridica, fiind suficient sa se produca n fapt. c) ntre actiunea faptuitorului si urmarea mentionata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. B. Latura subiectiva. Aceasta infractiune se comite cu intentie directa sau indirecta. Nu are relevanta mobilul, ca si scopul activitatii autorului. De asemenea, nu intereseaza eventualul consimtamnt al victimei. 4. Forme. Modalitati. Sanctiuni A. Forme. Consumarea infractiunii are loc n momentul n care s-a produs urmarea imediata, adica punerea sau mentinerea victimei n stare de sclavie ori efectuarea unui act material de traficare privitor la aceasta. n modalitatea punerii sau mentinerii unei persoane n sclavie, fapta are caracter continuu, existnd si un moment al epuizarii. n modalitatea traficului, infractiunea se consuma instantaneu. Tentativa infractiunii de sclavie se pedepseste. B. Modalitati. Infractiunea poate fi comisa prin trei modalitati normative si anume: punerea n stare de sclavie, tinerea n stare de sclavie si traficul de sclavi. n raport cu fiecare modalitate normativa pot exista o varietate de modalitati faptice. C. Sanctiuni. Sclavia se pedepseste cu nchisoarea de la 3 la 10 ani. Legea prevede aplicarea pedepsei complementare constnd n interzicerea unor drepturi; aceasta pedeapsa se aplica cu respectarea prevederilor art. 65 C. p

CONCLUZIE: In ciuda intrarii in vigoare a Conventiei cu privire la sclavie si a interzicerii oficiale in aproape toate tarile, sclavia continua sa existe pe scala mare, atat in forma sa traditionala, cat si in forma sa moderna. Conform unui studiu publicat in anul 2000 s-ar putea sa mai existe, inca, 27 de milioane de sclavi in toata lumea. Guvernul Mauritaniei a fost acuzat in mod repetat ca nu promoveaza o politica suficient de ferma pentru a desfiinta sclavia pe teritoriul sau. Sudanul este o alta tara, care pe fondul conflictului interetnic si interreligios de pe linia de fractura care desparte, pe de-o parte, populaia negroida, din sud de cea araba, din nord, i pe de cealalta populatia de religie islamica de aceea crestina sau animista, a fost acuzat ca permite sclavia. Un fenomen similar este inregistrat si in Haiti, unde nici pana astazi, forma locala de sclavie (restavec, forma de sclavie acceptata cultural de catre populaia tarii) nu a fost eliminata.

CONVENIA EUROPEAN PENTRU APRAREA DREPTURILOR OMULUI I A LIBERTILOR FUNDAMENTALE

Preambul Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, lund n consideraie Declaraia Universal a Drepturilor Omului, proclamat de Adunarea General a Naiunilor Unite la 10 decembrie 1948; considernd c aceast declaraie urmrete s asigure recunoaterea i aplicarea universal i efectiv a drepturilor pe care ea le enun; considernd c scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strns ntre membrii si i c unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este aprarea i dezvoltarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale; reafirmnd ataamentul lor profund fa de aceste liberti fundamentale care constituie temelia nsi a justiiei i a pcii n lume i a cror meninere se bazeaz n mod esenial, pe de o parte, pe un regim politic cu adevrat democratic, iar pe de alt parte, pe o concepie comun i un respect comun al drepturilor omului din care acestea decurg; hotrte, n calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de acelai spirit i avnd un patrimoniu comun de idealuri i de tradiii politice, de respect al libertii i de preeminen a dreptului, s ia primele msuri menite s asigure garantarea colectiv a anumitor drepturi enunate n Declaraia Universal, au convenit asupra celor ce urmeaz: Articolul 4 Interzicerea sclaviei i a muncii forate 1. Nimeni nu poate fi inut n sclavie sau n condiii de aservire. 2. Nimeni nu poate fi constrns s execute o munc forat sau obligatorie. 3. Nu se consider munc forat sau obligatorie n sensul prezentului articol: a) orice munc impus n mod normal unei persoane supuse deteniei n condiiile prevzute de art. 5 din prezenta Convenie sau n timpul n care se afl n libertate condiionat; b) orice serviciu cu caracter militar sau, n cazul celor care refuz s satisfac serviciul militar din motive de contiin, n rile n care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu n locul serviciului militar obligatoriu; c) orice serviciu impus n situaii de criz sau de calamiti care amenin viaa sau bunstarea comunitii; d) orice munc sau serviciu care face parte din obligaiile civice normale.