UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE FINANE BNCI TRGU SECUIESC ANUL III I. D.

REFERAT MANAGEMENT FINANCIAR

REALIZAT DE STUDENII : Ctlin Costic VLCU Daniela (BONTEA) VLCU

IUNIE 2011

CUPRINS
I. MANAGEMENT FINANCIAR CONCEPT, FUNCII Consideratii generale ... 3 Principii de elaborare a structurii de organizare .. 5 II. SURSELE DE FINANARE ALE FIRMEI Sursele de finantare ale afacerilor ... 7 ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT Analiza riscului ............................................................................ 13 Modelul Altman ........................................................................... 15 Modelul Conan-Holder ................................................................ 16 BIBLIOGRAFIE ......................................................................................... 18

I. MANAGEMENT FINANCIAR CONCEPT, FUNCII Consideratii generale:

2

Managementul este unul din factorii eseniali care explic de ce o ar este bogat sau srac. Menagementul este o art si nu una oarecare, ci arta artelor pentru ca pune in valoare talentele oamenilor. Din cele doua definitii rezulta ca managementul are un pronuntat caracter uman. Conducerea inseamna o retea de oameni care lucreaza impreuna pentru a atinge obiectivele urmrite de ctre firme, fiecare structur a firmei i-i organizeaz si conduce propriile afaceri cu singurul amendament ca trebuie s-i justifice rezultatele in faa conducerii companiei din care face parte. Conceptul de management financiar Managementul firmei vizeaza toate componentele de care dispune o firma avand ca solutie optimizarea utilizarii lor. Pentru a realiza aceste sarcini managementul firmei are mai multe functii atribuite ale actului de conducere. Funciile sau atributele actelor de conducere : - funcia de prevedere; - funcia de organizare; - funcia de coordonare; - funcia de antrenare sau control; - funcia de evaluare si control. Aceste funcii se interconditioneaz. Prevederea inseamn strpungerea viitorului, cunoasterea viitorului. Este esenial i este cheia succesului firmei. O firma care prevede, cunoste, se pregateste, este ami solida mai putin amenintata de riscuri. De accea stiinta a realizat o multitudine de mijloace si metode. Sunt multe sI stiinta le-a grupat din punct de vedere al orizontuluide timp pentru care s-au creat - previziune pe termen scurt, mediu si lung. Din punct de vedere al instrumentelor de previiune, cele pe termen lung sunt grupate sub genericul prognoze, cele pe termen mediu sunt denumite planuri iar cele pe termen scurt, programe. Previziunea este saltul din situatia actuala.Pentru a se putea realiza acest salt firma trebuie sa se debaraseze sau sa elimine factorii franatori sI sai amplifice pe cei pozitivi. Trebuie sa asimileze noi procedurisau actiunini altele decat cele de pana acum. Organizarea inseamna asezarea elementelor structurale sI functionale ale unei firme in cadrul dorit. Avem doua segmente de organizare: 1. organizarea structurala este impartirea firmei pe structurile organizatorice ( fabrici, uzine, sectii, servicii, compartimente, locuri de munca ).tiinta a creat mai multe modalitati de organizare: organizare de tip ierarhic, de tip functional, mixta, de tip stat major. - la organizarea de tip ierarhic - adunarea generala , consiliul administrativ, directori, servicii in forma piramidala. Dezavantaj: alungeste procesul de decizie. Avantaj: asigura ordine desavarsita. - la organizarea de tip functional - adunare generala, consiliu de administratie, direcoti pe fiecare specialitate in parte sI servicii pe fiecare specialitate. Dezavantaj: complica responsabilitatile. Avantaj: introduc in sistemul de organizare performantele profesionale. - la organizarea de stat major - este un loc de unde se decide. Aprobarea comenzilor o da numai cineva care are rolul de stat major.
3

2. Organizarea funtionala este impartirea firmei pe functii. Coordonarea este unirea eforturilor pe directiile necesare. Pentru coordonare sunt necesare in primul rand obiective clare, apoi trebuie cuantificate cu claritate resursele sI toate trebuie incorporate in programe. n legatura cu coordonarea, specialisti spun ca numai prin cuplarea rationala a eforturilor se poate realiza o crestere a productie cu peste 20%. Coordonarea presupune comunicare. Comunicarea inseamna informatie iar informatia inseamna forta. Antrenarea ( comanda ) inseamna sistemul decizional al firmei. O decizie din punct de vedere al managementului - intelegem alagerea unei variante de urmat dintr-o multitudine de alternative posibile. Este o relatie direct proportionala intre calitatea deciziei sI valoarea profitului. Fiecare decizie inainte de a se aplica trebuie tradusa in eforturi sI efecte. S-a dezvoltat o intrega literatura privind elaborarea, fundamentarea sI urmarirea deciziilor. Deciziile au fost clasificate dupa criteriile urmatoare: decizii in conditiile de risc, de certitudine, de previziune i de corectie. Sa nu se ia niciodata o decizie care sa nu fie insotita de un sistem de control. nseamna ca avem de-a face cu un management hazardant. Evaluarea si controlul este functia prin care se confirma sau se infirma realizarea celorlalte functii. Aceasta functie e fit-back-ul managementului. Controlul nu trebuie sa perburbe activitatea, trebuie sa o coordoneze, sa o stimuleze, trebuie sa aiba un pronuntat caracter prospectiv, preventiv sI corectiv. Functia - reprezinta un grup de actiuni omogene indreptate spre un anumit scop. Functii: de cercetare-dezvoltare, productie, comerciala, de personal, financiar-contabila. Aceste functii se intrepatrund. Atributele managementului financiar: previziunea financiara face parte din actiunea de previziune generala a firmei, a firmei, dar nu ca o componenta inglobata prin aditie ci ca o componenta cu un rol deosebit.; organizarea financiara trebuie sa indeplineasca un rol activ in preocuparile organizationale ale firmei; comunicarea financiara este transmiterea de mesaje. Mesajele implica cheltuieli. Managementul financiar are rolul de a asigura fundamentele deciziilor. controlul financiar fundamenteaza toate celelalte functii ale actului managerial. Orice proiect trebuie urmarit in executie, urmarire ce se face cu ajutorul acelui indicatori. Controlul financiar este o componenta de baza a controlului economic iar impreuna indeplinesc functiile principale in controlul firmei. Managementul financiar este un segment al managementul firmei, o prelungire a acestuia in zona economica sI financiara a firmei. Managementul financiar trebuie tratat cu aceasi seriozitate ca sI managementul cercetarii, resurselor umane, productivitatii, etc. Principii de elaborare a structurii de organizare Conceperea structurilor de organizare se realizeaza in stransa corelatie cu evolutia factorilor de influenta,prezentati anterior,si cu respectarea unor principii generale de elaborare. 1.Principiul unitatii obiectivelor.
4

O structura de organizare este eficienta daca asigura participarea fiecarui salariat la atingerea obiectivelor firmei. 2.Principiul eficientei. Structura de organizare este eficienta daca asigura atingerea obiectivelor firmei cu costuri cat mai mici. 3.Principiul sferei de autoritate. Fiecare titular al unui post de conducere poate coordona un numar optim de posturi de executie.Acest numar depinde de complexitatea activitatilor conduse si gradul de repetabilitate al acestora. 4.Principiul scalar. Cu cat este mai clara linia de autoritate,cu atat mai eficiente vor fi responsabilitatea luarii deciziei si comunicarea informatiilor,in ambele sensuri,pe directie verticala,in piramida structurii de organizare. 5.Principiul delegarii prin rezultate dorite. Autoritatea delegata spre managerii de mijloc si inferiori trebuie sa asigure atingerea performantelor dorite.In acest scop,o parte din atributii,competente si aautoritatea managerilor superiori se transfera subordonatilor fixandu-le si rezultatele ce trebuie sa fie realizate.Delegarea de autoritatate nu reduce responsabilitatea conducatorului.Cu alte cuvinte,responsabilitatea nu poatefi delegata. 6. Principiul responsabilitatii absolute. Responsabilitatea subordonatilor fata de manageri ,in legatura cu atingerea obiectivelor postului,este absoluta.In acelasi context ,managerii sunt obligati sa asigure conditiile necesare desfasurarii activitatilor subordonatilor 7.Principiul unitatii de comanda . Intelegerea si respectarea relatiilor de munca ,dintre manageri si subordonati, elimina posibilitatea aparitiei unor probleme si permite cresterea responsabilitatii personale pentru rezultatele obtinute in procesul muncii. 8. Principiul nivelului de autoritate . La delegarea de autoritate se transfera managerului delegat dreptul de a decide ,in limita competentelor acordate ,fara ca managerul superior sa intervina in desfasurarea proceselor respective de munca. 9.Principiul diviziunii muncii. Structura orgnizatorica este mai eficienta atunci cand activitatile ,atributiile si sarcinile sunt delimitate de posturi de lucru in stransa concordanta cu pregatirea profesionala de specialitate si motivatiile salariatilor. 10.Principiul definirii functiei. Cu cat posturile de lucru si compartimentele au mai bine definite activitatile,atributiunile sarcinile, obiectivele,responsabilitatile,competentele si autoritatea cu atat nivelul performantelor este mai mare 11.Principiul separatiei. In organizarea activitatilor de control si verificare ,persoanele titulare ale posturilor de control executa sarcinile de verificare si control independent de titularul postului de conducere al compartimentului controlat si raporteaza rezultatele titularului postului de conducere superior pe linie de linie de autoritate compartimentului controlat. 12.Principiul echilibrului. Aplicarea diferitelor principii si tehnici de elaborare a structurii de organizare trebuie sa tina cont de eficienta generala a structurii.Fiecare principiu ofera avantaje si dezavantaje si
5

de aceea aplicarea nu se face in mod rigid ci cu asigurarea unui echilibru care sa confere structurii de organizare o eficienta cat mai mare. 13.Principiul flexibilitatii. Fiecare firma trebuie sa activeze in conditiile schimbatoare determinate de mediul extern si intern.Aplicarea acestui principiu in elborarea structurii de organizare,presupune nticiparea solutiilor ce trebuie s fie adoptate prompt,pentru a nu reduce eficcitatea activitatilor firmei. 14.Principiul facilitarii actului de conducere. Cu cat structura de organizare si delegarile de autoritate dau posibilitati mai mri managerilor sa creeze si sa sustina un nivel ridicat de performanta,cu atat mi mult vor putea fi dezvoltate abilitatile de conducere a acestora . Principiile de elaborre a structurii de organizare nu trebuie sa fie absolutizate. Acestea trebuie sa fie adaptabile in functie de conditiile concrete ale fiecarei firme.De fapt,aceasta e o problema de cunoastere a modului cum trebuie folosite aceste principii,o problema de discernamant si experienta in insusirea temeinica a stiintei managementului.

II. SURSELE DE FINANARE ALE FIRMEI Sursele de finantare ale afacerilor Sursele potentiale de fonduri pentru finantarea activitatii sunt: - fondurile proprii si fondurile imprumutate de la familie si prieteni; - creditele bancare;
6

- emiterea de actiuni; - emiterea de obligatiuni; - finantarile din programe speciale; - fondurile de cfapital de risc; - leasingul; - creditele de la furnizori si clienti; - creditele pe efecte de comert (factoringul si scontarea) A. Fondurile proprii si cele imprumutate de la persoane apropiate Acestea reprezinta cel mai frecvent punct de plecare in cazul afacerilor mici si noi. Institutiile financiare sunt mai putin deschise - in special in perioade de instabilitate economica - firmelor aflate la inceput decat celor cu o "istorie" deja bine conturata. Aceasta decizie se bazeaza pe ratele mari de "mortalitate"? inregistrate de afacerile noi. Fondurile proprii ofera avantajul unei sigurante mai mari - nu vor fi retrase in cazul deteriorarii situatiei financiare, ca in cazul unui credit bancar. Nu este necesara expunerea detaliata a planului de afaceri in fata unor parteneri externi, si nici aprobarea acestora pentru luarea deciziilor importante. Aceasta sursa de finantare asigura deci flexibilitate, siguranta si independenta. Totodata, in perspectiva atragerii de surse de finantare exterioare firmei angajarea unor fonduri proprii reprezinta o garantie a motivatiei intreprinzatorului pentru asigurarea succesului afacerii. Dezavantajele finantarii din surse proprii sunt si ele importante: - fondurile proprii sunt in general destul de limitate si pot frana dezvoltarea afacerii; - in caz de nereusita, pierderea va fi suportata in intregime de intreprinzator (sau de apropiatii sai); - firma va fi putin cunoscuta de institutiile financiare si va putea mai greu mobiliza fonduri in situatii speciale. Data fiind conjunctura economica care a caracterizat evolutia economiei romanesti in perioada de tranzitie, majoritatea intreprinzatorilor nu au avut rezerve suficiente si nici nu au avut intotdeauna posibilitatea sau curajul de a apela la credite bancare. Aproape fara exceptie, prietenii si cunoscutii au reprezentat una din cele mai importante surse de capital initial de imprumut pentru exemplele de afaceri prezentate in cadrul acestui curs. B. Creditul bancar Creditul bancar reprezinta o sursa principala de fonduri, in special pentru firmele mici si mijlocii. In cazul Romaniei, accesul la credit al firmelor noi sau de mici dimensiuni este mai dificil. Avantajele creditului bancar: - obtinerea de fonduri suplimentare, peste cele proprii; - stabilirea unei relatii cu o institutie financiara cunoscuta, accesul mai usor la alte servicii furnizate de catre banca; - obtinerea unui credit poate functiona ca un semnal ce atesta viabilitatea afacerii in fata altor investitori potentiali; - in cazul anumitor forme de credit exista un grad de flexibilitate in ceea ce priveste sumele angajate, datele la care se angajeaza sumele respective, dobanzile si termenele de rambursare; - necesitatea de a convinge banca de viabilitatea afacerii sau simpla completare a unei
7

cereri de creditare poate "forta" intreprinzatorul sa isi analizeze in mod obiectiv afacerea, sa obtina o imagine clara a situatiei sale financiare si un tablou al punctelor slabe, punctelor tari, oportunitatilor si amenintarilor care caracterizeaza situatia firmei. Dezavantaje ale creditului bancar: - reticenta bancilor in ceea ce priveste finantarea noilor firme, banca avand nevoie de siguranta ca va primi inapoi banii acordati drept credit, in timp ce firmele nou-infiintate nu ofera aceasta garantie, din diferite motive (nu au istoric, nu au experienta, nu au foarte multe elemente care sa faca din aceste firme elemente stabile in cadrul economiei); - riscul de a pierde garantiile depuse sau chiar riscul de faliment in cazul nerestituirii creditului; - implicarea unui factor "extern" in managementul firmei, aparitia unor restrictii; - expunerea la riscuri noi - de exemplu riscul ratei dobanzii; - riscul intreruperii creditarii in cazul unor evenimente nefavorabile pentru firma. C. Emiterea de actiuni si obligatiuni reprezinta o sursa importanta de finantare pentru firmele mari, dar sunt foarte putin accesibile firmelor aflate la inceput. D. Programe speciale de finantare Firmele au acces la diferite programe de finantare nerambursabile. Surse potentiale de finantare sunt programele Uniunii Europene, cele ale guvernului Romaniei, ale USAID etc. (O sursa cuprinzatoare de informatii in acest domeniu este website-ul www.finantare.ro). Obtinerea unor astfel de finantari presupune: - informarea permanenta asupra programelor existente; - studierea criteriilor de eligibilitate, a documentatiei necesare, a termenelor de depunere a cererilor de finantare si a conditiilor de derulare a finantarii si de evaluare a proiectului; - selectarea variantelor potrivite cu profilul de activitate al firmei; - alcatuirea documentatiei necesare si depunerea proiectului. Este recomandabila evaluarea riguroasa a sanselor de reusita ale cererii de finantare inainte de a o initia; pot fi astfel evitate consumuri ineficiente de timp si bani. Este posibil ca insusi programul sa sugereze posibilitati de extindere/diversificare a activitatii firmei. Inainte de a se angaja pe aceasta cale, intreprinzatorul va trebui sa estimeze corect efectele unei astfel de miscari strategice. Fondurile acordate in conditii teoretic avantajoase se pot dovedi o problema in cazul in care firma nu are capacitatea de a le folosi in conditiile prevazute de finantator. In plus, intreprinzatorul trebuie sa fie constient de importanta conditiilor referitoare la contributia proprie in cadrul proiectului, precum si la eventualele garantii. Mai mult, contractarea unui consultant pentru realizarea unei cereri de finantare este, in ea insati, a activitate care comporta o serie de riscuri: pe langa riscurile legate de confidentialitatea datelor privind firma, uneori consultantul nici nu are intentia de a realiza macar documentatia solicitata. De obicei, persoanele care incearca asemenea actiuni se incadreaza intr-un anumit "portret robot": - Se arata foarte sigure pe ele; - Se lauda cu relatii in institutiile care deruleaza programul de finantare;
8

- Pot incerca sa obtina bani pentru ghidul solicitantului sau pentru alte documente din pachetul informativ, care sunt disponibile gratuit la sediile agentiilor si pe Internet; - Cer toti banii inainte: de regula, in cazul consultantei reale, se solicita o parte din bani inainte - procentual din valoarea finantarii, aproximativ 2% - si un comision de succes - de exemplu, 5% - daca proiectul e aprobat; - Sumele cerute variaza foarte mult de la un client la altul; - Pot practica preturi de dumping, foarte reduse in comparatie cu firme concurente sau, dimpotriva, pot cere foarte mult. Exemplu1 Doua firme, Publipres Com si Marcos, acuza S. SRL care s-ar fi angajat sa le ofere consultanta dar nu si-a respectat angajamentul. Dovezile sunt insa putine, ba mai mult, nici una dintre firme nu a incheiat contract cu S. Ionut Lucan, imputernicit manager de proiect de catre directorul Publipres Com, povesteste: "Cu o zi inainte de a expira termenul de depunere, am stat la firma S. toata noaptea si am refacut proiectul. Ceea ce lucrasera ei arata ca o compunere. Daca nu plateam acei bani, faceam eu proiectul de la bun inceput si il depuneam eu. Marea greseala a fost ca l-am lasat lor, sa il depuna", iar mai apoi, dupa trecerea termenului limita de depunere "Trecusera mai multe saptamani si nu stiam nimic de proiect, iar firma de consultanta ne tot amana cu raspunsul. In cele din urma, ne-a dat o copie de pe numarul de inregistrare a proiectului". In lipsa contractelor, S. isi poate declina orice responsabilitate in privinta depunerii proiectelor, iar in ceea ce priveste calitatea acestora, ramane intotdeauna loc de discutii. Unul din asociatii firmei S. a declarat mai intai ca un colaborator a depus proiectele si ca acesta i-a inmanat numerele de inregistrare. Dupa o zi, a declarat ca a inmanat proiectul Publipres delegatului firmei beneficiare. In ceea ce priveste firma Marcos, reprezentantul acesteia Ilie Ionita sustine ca a platit 2.000 USD pentru obtinerea fondurilor PHARE, banii pe care i-ar fi platit fara chitanta. El spune ca a contactat S. in urma unui anunt publicitar, crezand ca aceasta firma deruleaza fondurile si ca inregistrarea proiectului echivaleaza cu primirea banilor - bineinteles, fara sa stie de existenta Agentiei de Dezvoltare Regionala. In ambele cazuri, numerele de inregistrare prezentate firmelor beneficiare au fost doar niste falsuri, numerele fiind modificate si, in plus, bonurile de inregistrare fiind doar copii si nu originale. In alte situatii, consultantii pretind ca sunt "agreati de Agentia de Dezvoltare" (sau de alt finantator sau agentie de implementare a unui anumit program de finantare) - informatii pe care unii clienti nu le verifica direct la sursa, sau incearca sa vanda documente din pachetele informative (cererea de finantare, ghidul solicitantului, matricea logica, grila de evaluare etc.) - oferite de altfel gratuit de catre finantatori. E. Fondurile de capital de risc sunt surse de finantare specializate in investitii in cazul carora probabilitatea unui esec este mai mare - dar cazurile de succes sunt suficiente pentru a compensa pierderile. Fondul de risc investeste in capitalul firmei - de regula ca actionar minoritar -, urmand sa isi retraga aceasta participatie dupa o anumita perioada (de regula 3-5 ani). Fondul de risc castiga din diferenta dintre valoarea participatiei intre momentul efectuarii investitiei si cel
1

Sursa: adaptare dupa revista Capital nr. 45 din 08 noiembrie 2001

al lichidarii participatiei la capitalul firmei. Principalele avantaje ale acestei forme de finantare sunt: - primirea unei infuzii de capital pe o perioada indelungata, timp in care nu trebuie platite dobanzi (nici dividendele nu sunt o prioritate a acestui tip de fond); - primirea unei sume care nu figureaza in evidentele firmei ca datorii ci ca surse financiare proprii. Prin urmare, capacitatea de indatorare a firmei nu este afectata; - o data cu banii, fondul aduce si specialistii sai care vor asista intreprinzatorul la managementul firmei; - pastrarea controlului majoritar asupra capitalului firmei; - existenta unui semnal asupra viabilitatii firmei pe termen mediu. Exista si dezavantaje ale acestei forme de finantare, cum ar fi: - dificultatea de obtinere a fondurilor (in general, in economiile dezvoltate, se apreciaza ca numai 1% din cererile de finantare sunt aprobate); - necesitatea de a participa cu fonduri proprii considerabile la afacere (fondurile de risc sunt de regula actionari minoritari); - implicarea unui partener extern in managementul firmei; - necesitatea unor eforturi suplimentare privind prezentarea regulata a situatiei firmei catre fondul de investitii; - necesitatea gasirii unei surse alternative de finantare in momentul retragerii fondului de risc si posibilitatea interpretarii acestei retrageri ca un semnal negativ privind firma. In Romania, fondurile de capital de risc nu sunt destinate in special IMM-urilor, ci mai ales firmelor mari care doresc o infuzie de capital pentru o anumita perioada. Evident, exista posibilitatea ca un fond de risc sa doreasca sa fie partener si cu o firma nou-infiintata. F. Leasing Leasing - ul este o forma speciala de realizare a operatiei de creditare pe termen mediu si lung pentru procurarea, de regula, de echipament industrial. Echipamentul este cumparat de catre societatea de leasing si se inchiriaza ulterior solicitantului. De multe ori, solicitantul insusi este mandatat in numele societatii de leasing sa cumpere echipamentul de care are nevoie. Contractul de leasing se incheie apoi intre societatea de leasing si solicitant si prin acest contract solicitantul primeste in folosinta echipamentul. Aceasta forma de leasing se mai numeste si leasing comercial, si reprezinta forma principala de leasing. Forme speciale de leasing sunt lease-back si time-sharing: - in forma de lease-back, posesorul echipamentului se confunda cu solicitantul care are nevoie urgenta de bani. In acest caz, el vinde utilajul unei societati de leasing, inchiriindu-l apoi de la aceasta; - in forma de time-sharing, sunt mai multi solicitanti care vor sa utilizeze acelasi echipament, dar fiecare il foloseste o anumita perioada de timp. Indiferent de forma in care se face leasingul, la sfarsitul perioadei solicitantul are mai multe optiuni: 1. Incetarea contractului; 2. Continuarea lui pentru o noua perioada de timp; 3. Cumpararea utilajului la pretul prestabilit. G. Creditele de la furnizori si clienti
10

Din momentul in care firma a primit bunurile/serviciile livrate de catre furnizori si pana in momentul platii efective, intreprinzatorul beneficiaza efectiv de un credit din partea furnizorului. O situatie asemanatoare apare in cazul in care clientii firmei platesc anticipat. Evident, acest tip de finantare reciproca se face intre parteneri de afaceri care prezinta incredere unul pentru celalalt, iar sumele care se vehiculeaza nu sunt foarte mari, dar sunt suficiente pentru a optimiza fluxul de numerar al unei firme pentru o perioada scurta de timp. Este in interesul firmei sa prelungeasca perioada de plata a furnizorilor si, in acelasi timp, sa isi incaseze cat mai repede creantele. Aceasta "optimizare" nu trebuie totusi sa afecteze relatiile de afaceri ale firmei. Acumularea unor datorii excesive intre parteneri poate duce la blocaje financiare. Cunoasterea metodelor alternative de plata si negocierea avantajoasa a contractelor sub acest aspect se pot dovedi extrem de utile in managementul firmei. H. Factoringul si scontarea Factoringul reprezinta o forma de creditare pe termen scurt acordata de banci comerciale prin compensarea creditului furnizor. Creditul se garanteaza cu o factura inainte de scadenta aparuta dintr-un contract de vanzare-cumparare intre un furnizor si un cumparator. Din punct de vedere juridic, factoringul reprezinta un contract incheiat intre banca (factor) si client (aderent) prin care factorul (banca) se obliga sa plateasca la prezentarea documentelor care atesta o creanta comerciala o anumita suma de bani in schimbul unui comision. Suma de bani pe care o plateste banca la prezentarea facturilor poarta denumirea de finantare imediata sau factoring disponibil. Suma de bani pe care banca o achita in momentul incasarii facturilor poarta denumirea de finantare la incasare sau factoring indisponibil. In cazul in care exista o factura achitabila la scadenta, dar necesitatea de bani apare inainte de scadenta, atunci factura va fi achitata de catre banca la un pret mai mic decat cel inscris pe factura, urmand ca banca sa incaseze pretul total. Din diferenta intre pretul platit de banca si cel incasat de ea la scadenta facturii, banca isi acopera cheltuielile si se formeaza profitul ei. Banca va cumpara, practic, factura la un pret mai mic. In Romania factoringul are o raspandire redusa, este accesibil pentru firmele cu o reputatie deja constituita si presupune garantii importante solicitate de catre banca. Scontarea reprezinta o forma de creditare pe termen scurt acordata de banci comerciale prin achitarea inainte de scadenta a unor efecte comerciale (trate, bilete la ordin, etc.). Scontarea reprezinta o operatiune de cumparare de catre banci a efectelor de comert detinute de clientii lor in schimbul acordarii creditului de scont si retinerii de catre banca a unei sume denumita agio formata din valoarea scontului adunata cu comisioanele. Ca orice operatiune de creditare, scontarea presupune depunerea unei garantii stabilite de comun acord si concretizate printr-un procent aplicat la valoarea nominala a efectelor scontate. Un efect comercial reprezinta un angajament pe care un tragator il ia in numele unui tras in favoarea unui beneficiar. De exemplu, un platitor (tragator), depune banii la o banca comerciala (trasul) si emite un
11

cec (efectul comercial) catre un furnizor (beneficiarul), urmand ca furnizorul (beneficiarul) sa recupereze banii de la banca comerciala (trasul) la scadenta prin prezentarea cecului (efectul comercial). In cazul in care beneficiarul are nevoie de bani inainte de scadenta, el poate sconta efectul comercial respectiv la o banca comerciala, urmand ca banca sa-l onoreze la o suma mai mica decat cea inscrisa pe efectul comercial, si sa recupereze la scadenta banii de la tras, sau sa resconteze efectul comercial inainte de scadenta la alta banca sau chiar la Banca Nationala.

ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT Analiza riscului Un obiectiv major al diagnosticului financiar n aprecierea starii de sanatate financiara a ntreprinderii l constituie evaluarea riscurilor ce i nsotesc activitatea, din
12

care unele semnaleaza fragilitatea (vulnerabilitatea), iar altele prefigureaza falimentul (insolvabilitatea) ce ameninta supravietuirea (perenitatea). Notiunea de risc nu are semnificatie dect atunci cnd se prefigureaza viitorul si cnd se ncearca estimarea fluctuatiilor posibile ale ratei rentabilitatii cu ajutorul previziunilor, pornind de la semnalele oferite de analiza situatiei trecute. Conceptul de risc apare n strnsa legatura cu strategia financiara a ntreprinderii, fiind legat de costul capitalului (propriu sau mprumutat). Este numit risc de capital si are doua componente: riscul de exploatare si riscul financiar, ambele dependente de fluctuatia ratei rentabilitatii la variatiile volumului de activitate. Riscul de exploatare este legat de prezenta cheltuielilor fixe n totalul cheltuielilor de exploatare, se apreciaza pe baza coeficientului levierului de exploatare si masoara sensibilitatea rezultatului exploatarii la variatia vnzarilor. Riscul financiar decurge din prezenta cheltuielilor ce remunereaza datoriile, se apreciaza prin coeficientul levierului financiar si masoara sensibilitatea rezultatului curent la variatia rezultatului din exploatare. Cumularea riscului economic cu riscul financiar prin intermediul coeficientului levierului total permite evaluarea riscului global economic si financiar cu att mai ridicat cu ct cheltuielile legate de amortizare si dobnzi detin o pondere mai mare n totalul cheltuielilor. Marimea riscului activitatii economico-financiare intereseaza nu numai ntreprinderea care apeleaza la credite, ci mai ales bancile creditoare, care considera ca pentru a beneficia de un credit, ntreprinderea trebuie sa prezinte o bonitate financiara, care sa exprime o garantie a gestionarii sanatoase a activitatii la toate nivelurile, de la cel operational (tactic) la cel strategic. n acest sens, evaluarea completa a stabilitatii ntreprinderii si a posibilitatii de a nregistra pierderi care sa anticipeze degradarea situatiei financiare, pna la riscul de faliment, se poate realiza prin intermediul indicatorilor ce exprima calitatea activitatii economico-financiare: 1) Solvabilitatea patrimoniala - gradul n care capitalurile proprii asigura acoperirea obligatiilor pe termen lung si a creditelor prin elemente patrimoniale- trebuie sa aiba valori de peste 0,3 si o evolutie ascendenta. O valoare sub 0,3 este un semnal de prudenta deosebita ce impune o alerta crescuta din partea bancii finantatoare, ntreprinderea fiind cvasi-falimentara. 2) Lichiditatea - capacitatea de achitare la termen a obligatiilor pe termen scurt din resursele banesti disponibile- trebuie sa aiba valori supraunitare pentru a arata existenta unui supliment de resurse care sa faca fata incidentelor ce pot apare n miscarea capitalului circulant, adica un fond de rulment pozitiv. 3) Trezoreria - partea care ramne din resursele stabile dupa ce au fost finantate imobilizarile si necesarul de fond de rulment- exprima aptitudinea ntreprinderii de a se finanta din resursele stabile daca este pozitiva. O trezorerie negativa implica recurgerea la credite bancare de trezorerie pentru platile curente, ceea ce arata dificultati financiare pe termen scurt.
13

4) Rata rentabilitatii financiare - capacitatea ntreprinderii de a obtine profit net prin utilizarea capitalurilor proprii - este favorizata de recurgerea la mprumuturi ca urmare a unui efect de levier financiar pozitiv. Prin sistemul de rate de rentabilitate si de echilibru financiar, diagnosticul financiar permite evidentierea punctelor tari si a punctelor slabe ale gestiunii financiare, respectiv a performantelor si riscului economic si financiar, dar nu ofera posibilitatea evaluarii riscului de faliment care ameninta continuitatea activitatii ntreprinderii aflate n dificultate. Cauzele care pot conduce la faliment sunt numeroase si vizeaza reducerea de activitate, reducerea marjelor si ratelor de rentabilitate, probleme specifice de trezorerie, de management, precum si cauze accidentale legate de falimentul unor clienti, reducerea pietelor de desfacere, blocajul n lant, s.a. Studiul cauzelor falimentului a condus la concluzia ca acesta nu este un fenomen brutal, imputabil doar fluctuatiilor conjuncturale, ci un rezultat al unei degradari progresive a situatiei financiare a ntreprinderii, riscul de insolvabilitate fiind previzibil cu ctiva ani naintea ncetarii platilor. Degradarea n timp a rezultatelor ntreprinderii, dificultatile cu care se confrunta si care nu sunt numai de ordin financiar, au furnizat analizei financiare un cmp de investigatii deosebit de bogat n scopul gasirii unor metode de detectare precoce si previzionare a riscului de faliment consecutiv dificultatilor. Studii ntreprinse n SUA si Franta au aratat ca n vederea previzionarii falimentului unei ntreprinderi pot fi utilizate metode contabile si metode bancare. Metodele contabile (cantitative si analitice) se folosesc n cazul analizelor comparative n timp n scopul estimarii evolutiei viitoare a activitatii. n acest scop, analiza aptitudinii ntreprinderii de a fi solvabila si de a evita falimentul vizeaza echilibrul financiar pe baza fondului de rulment patrimonial (financiar), acea marja de securitate financiara care asigura capacitatea de plata pe termen lung si scurt, precum si ratele de solvabilitate-lichiditate. Concluziile unor asemenea analize sunt semnificative doar n cazul comparatiilor temporale ale aceleiasi ntreprinderi sau spatiale cu ntreprinderi similare din acelasi sector de activitate, dar ofera informatii insuficiente asupra viitorului, stiind ca rezultatele financiare ale ntreprinderii se pot degrada n timp. Metodele bancare propun detectarea timpurie a vulnerabilitatii si riscului de faliment prin intermediul unor note de risc sintetice obtinute pe baza unor metode statistice de analiza discriminanta, care permit determinarea unei functii-scor, a carei valoare clasifica ntreprinderile n vulnerabile si sanatoase. Calculul functiei scor se bazeaza pe o baterie de rate financiare obtinute pe ntreprinderi care s-au comportat diferit fata de riscul de faliment. Se cunosc mai multe metode-scoring (modele de calcul): - Altman; - Conan-Holder; - Al Bancii Frantei; - Al Bancii Comerciale Romne.

14

1) Modelul Altman a fost elaborat n anul 19682 n SUA, fiind prima functie-scor care a permis anticiparea a 75 % din falimente cu 2 ani naintea producerii lor. Modelul este aplicabil n special ntreprinderilor cotate la Bursa de valori, functiascor (Z) comporta 5 variabile (rate) si are urmatoarea expresie: Z = 1,2R1 + 1,4R2 + 3,3R3 + 0,6R4 + 0,999R5, n care:

exprima ponderea capitalului circulant n totalul activelor, masoara flexibilitatea ntreprinderii si folosirea eficienta a capitalului circulant;

masoara capacitatea de finantare interna;

masoara randamentul activelor;

masoara independenta (autonomia) financiara;

masoara viteza de rotatie a activelor (numarul de rotatii). Vulnerabilitatea ntreprinderii n functie de scor se apreciaza astfel: Valoarea scorului Z Z > 2,675 1,81 < Z < 2,675 Z < 1,81 Situatia ntreprinderii Buna - solvabilitate Precara - dificultate Grea insolvabilitate Riscul de faliment (%) Redus - inexistent Nedeterminat Iminent - maxim

Pe baza conturilor anuale ale ntreprinderii analizate au rezultat valorile celor cinci variabile i valoarea funciei scor Z n tabelul de mai jos: Determinarea functieiscor Z model Altman Tabelul 3.1. Nr. An An Denumirea variabilelor (ratelor) crt 2008 2009 1. R1 = Activ circulant /Activ total 0,496 0,538 2. R2 = Profit reinvestit (AF) /Activ total 0,0352 0,0309
2

An 2010 0,540 0,0303

Altman, E. I.- Financial ratios, Discriminant Analyisis and the prediction of Corporate Bankrupcy, Journal of Finance, 23, 1968

15

3. 4. 5. 6.

R3 = Profit brut /Activ total R4 = Capitaluri proprii /Datorii totale R5 = Cifra de afaceri /Activ total Functia scor Z

0,0762 1,802 0,802 2,780

0,0722 2,036 0,816 2,964

0,0719 2,272 0,832 3,121

Z2008 = 1,2R1 + 1,4R2 + 3,3R3 + 0,6R4 + 0,999R5 =1,2*0,496 + 1,4*0,0352 + 3,3*0,0762 + 0,6*1,802 + 0,999*0,802 = 2,780 Z2009 = 1,2R1 + 1,4R2 + 3,3R3 + 0,6R4 + 0,999R5 = 1,2*0,538 + 1,4*0,0309 + 3,3*0,0722 + 0,6*2,036 + 0,999*0,816 =2,964 Z2010 = 1,2R1 + 1,4R2 + 3,3R3 + 0,6R4 + 0,999R5 =1,2*0,540 + 1,4*0,0303 + 3,3*0,0719 + 0,6*2,272 + 0,999*0,832 =3,121 Valoarea scorului superioara si n crestere fata de limita minima de 2,675 plaseaza ntreprinderea ntr-o situatie financiara buna, fiind solvabila, credibila pentru bancher si cu riscul de faliment cvasi-inexistent. Aplicabilitatea acestei metode este, nsa, relativ limitata ntruct cercetarea care a stat la baza elaborarii ei s-a axat pe sectorul manufacturier american n perioada 19461965 si concluziile nu permit extrapolarea lor la un univers mai larg datorita caracterului lor particular. n Franta sunt cel putin 2 functii-scor de depistare a riscului de faliment: 2) Modelul Conan-Holder a fost elaborat n anul 19783 pe un esantion de 190 ntreprinderi mici si mijlocii, din care jumatate au falimentat n anii1970-1975. Functia-scor cuprinde 5 variabile (rate) si se prezinta astfel: Z = 0,24R1 + 0,22R2 + 0,16R3 - 0,87R4 - 0,1R5 , n care: ; ; ; ; . Vulnerabilitatea ntreprinderii n functie de scorul realizat se apreciaza dupa urmatoarea grila de evaluare: Valoarea scorului Situatia Riscul de faliment Z ntreprinderii (%)
3

Conan, Holder- Variables explicatives de performances et controle de gestion dans les P.M.I., Universite Paris Dauphine, 1979

16

Z > 0,16 0,1 < Z < 0,16 0,04 < Z < 0,1 - 0,05< Z < 0,04 Z < - 0,05

Foarte buna Buna Alerta Pericol Esec

< 10 % 10 30 % 30 65 % 65 90 % > 90 %

Calculul Functiei-scor dupa Modelul Conan-Holder n cazul unitatii analizate a condus la valorile nscrise n tabelul de mai jos, din care rezulta vulnerabilitatea acesteia la riscul de faliment, dupa cum urmeaza: Determinarea functieiscor Z model Conan-Holder Nr. crt 1. 2. 3. 4. 5. 6. Tabelul 3.2. An An Denumirea variabilelor (ratelor) 2008 2009 R1 = EBE /Datorii totale 0,4912 0,4671 R2 = Capitaluri permanente /Activ total 0,6514 0,8001 R3 = (Active circulante - Stocuri) / Activ total 0,2863 0,4122 R4 = Cheltuieli financiare /Cifra de afaceri 0,1032 0,0395 R5 = Cheltuieli de personal /Valoarea 0,4791 0,4901 adaugata Functia scor Z 0,169 0,270 An 2010 0,4431 0,9491 0,5382 0,0114 0,5011 0,251

Z2008 = 0,24R1 + 0,22R2 + 0,16R3 - 0,87R4 - 0,1R5 =0,24*0,4912 + 0,22*0,6514 + 0,16*0,2863 - 0,87*0,1032 - 0,1*0,4791 = 0,169 Z2009 = 0,24R1 + 0,22R2 + 0,16R3 - 0,87R4 - 0,1R5 = 0,24*0,4671 + 0,22*0,8001 + 0,16*0,4122 - 0,87*0,0395 - 0,1*0,4901 = 0,270 Z2010 = 0,24R1 + 0,22R2 + 0,16R3 - 0,87R4 - 0,1R5 = 0,24*0,4431 + 0,22*0,9491 + 0,16*0,5382 - 0,87*0,0114 - 0,1*0,5011 = 0,251 Din datele Tabelului 37 se constata valori ale Functiei-scor superioare limitei minime de 0,16 si n crestere, care plaseaza ntreprinderea ntr-o situatie foarte buna cu un risc de faliment sub 10 %.

BIBLIOGRAFIE 1. Arcimeles C-H. (d'), Saulquin J.Y., Finance applique - Analyse financire , 2e dition, Vuibert, Paris, 1998. 2. Ballada S., Coille J. C. Outils et mcanismes de gestion financire, Ed. Maxima, Paris, 1996. 3. Bowlin O., Martin J., Scott D., Guide to Financial Analysis, Mc. Graw-Hill Book Company, New-York, 1986. 4. Budugan Dorina, Contabilitate si control de gestiune, Sedcom Libris, Iasi, 2001.
17

5. Cohen E., Analyse financire, Ed. Economica, Paris, 1990. 6. Deprez M., Duvant M., Analyse financire, Techniplus, Paris, 1993. 7. Dumitrean E., Contabilitate financiara, Vol. II, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2002. 8. Dutescu Adriana, Ghid pentru ntelegerea si aplicarea Standardelor Internationale de Contabilitate, Ed: CECCAR, Bucuresti, 2001. 9. Eglem J.Y., Philipps A., Raullet C., Analyse comptable et financire, Ed. Dunod, Paris, 1986. 10. Erik de La Villegurin, Dictionnaire fiduciaire financier, La Villegurin Editions, Paris, 1991. 11. Foster G., Financial Statement Analysis, Prentice-Hall, New- York, 1986. 12. Georgescu N., Robu V., Analiza economico-financiara, ASE, Bucuresti, 2001. 13. Gheorghiu A. (coordonator), Analiza activitatii economice a ntreprinderilor, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982. 14. Goffin R., Analyse microconomique, Ed.Dalloz, Paris, 1993. 15. Granier R., Giran J.P., Analyse conomique, Ed. Economica, Paris, 1984. 16. Isfanescu A., Stanescu C., Baicusi A., Analiza economico-financiara, ed. II-a, Ed. Economica, Bucuresti, 1999. 17. Langlois G, Mollet M., Analyse comptable et financire, Editions Foucher, Paris, 1992. 18. Lecaillon Jacques, Analyse microconomique, Ed. Cujas, Paris, 1993. 19. Mailler J., Remilleret M., Analyse financire de l'entreprise, CLEF, Paris, 1986. 20. Mailler J., Remilleret M., Prparation l'analyse financire de l'entreprise, Dunod, Paris, 1992. 21. Mollet Michle., Choisir et construire son tableau de financement, Editions Foucher, Paris, 1992. 22. Pappas J L., Hirschey M., Managerial Economics, New-York, 1983. 23. Petrescu Silvia, Diagnostic economic financiar. Metodologie. Studii de caz, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2004. 24. Peyrard Josette, Analyse financire, 8e dition Paris, 1999. 25. Richard J., Analyse financire et audit des performances, La Villegurin Editions, Paris, 2e edition, 1993. 26. Rusu D., Cuciureanu A., Petrescu Silvia, Dan G., Analiza activitatii economice a ntreprinderilor, Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979. 27. Samuelson P., Foundations of Economic Analysis, New-York, 1955. 28. Stancu I., Finante. Teoria pietelor financiare. Finantele ntreprinderilor. Analiza si gestiunea financiara, Ed. Economica, Bucuresti, 1996. 29. Tabara N., Horomnea E., Toma C., Conturile anuale n procesul decizional, Tipo, Moldova, Iasi, 2001. 30. Ternisien M., Comprendre l'entreprise par les flux, La Villegurin Editions, Paris, 1990. 31. Teuli J., Analyse financire de l'entreprise, Ed. Cujas, Paris, 1992. Thibaut J. P., Le diagnostic d'entreprise, Ed. Dunod, Paris, 1990. 32. Vlceanu Gh, Robu V., Georgescu N., Analiza economico-financiara, Editura Economica, Bucuresti, 2004. 33. Vintila Georgeta, Gestiunea financiara a ntreprinderii, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2000.
18

34. *** Ministerul Finantelor Publice, Ghid practic de aplicare a Standardelor Internationale de Contabilitate, Ed. Economica, Bucuresti, 2005. 35. *** Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr.1752/2005 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE si cu Standardele Internationale de Contabilitate. Surse bibliografice de Internet http://www.finantare.ro http://www.finantare.ro/ghid-finantari.html

19