Sunteți pe pagina 1din 24

Maladia Parkinson Cel mai urat cosmar al creierului uman

Etiologie Simptome Cauze

Diagnostic Evolutie

Curiozitati Multimedia Bibliografiei

Realizatori

Tratament

ETIOLOGIE
Boala Parkinson este o boala degenerativa ce survine in urma distrugerii lente si progresive a neuronilor. Intrucat zona afectata joaca un rol important in controlul miscarilor, pacientii prezinta gesturi rigide, sacadate si incontrolabile, tremor si instabilitate posturala. Tulburarile legate de boala Parkinson apar cel mai adesea intre 50 si 70 ani; varsta medie de aparitie a bolii este de 57 ani. La inceput, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de imbatranire, dar pe masura agravarii acestora, diagnosticul devine evident. In momentul manifestarii primelor simptome, se crede ca intre 60% si 80% din celulele din zona de control a activitatilor motorii sunt deja distruse.

Boala Parkinson are o evolutie progresiva, iar semnele si simptomele se acumuleaza in timp. Desi aceasta afectiune este potential invalidanta, ea evolueaza lent astfel incat majoritatea pacientilor beneficiaza de numerosi ani de viata activa dupa stabilirea diagnosticului. Mai mult, spre deosebire de alte afectiuni neurologice grave, boala Parkinson este tratabila. Tratamentul este medicamentos si chirugical dar poate consta si in implantarea unui dispozitiv pentru stimularea creierului. La scara mondiala, boala este diagnosticata la 300 000 persoane in fiecare an. Incidenta si prevalenta bolii creste odata cu varsta. Boala Parkinson afecteaza 1% din persoanele peste 65 ani. Rareori, boala survine in copilarie sau adolescenta. Incidenta bolii este de 1,5 ori mai mare la barbati decat la femei.

MORFOPATOLOGIE
Leziunile principale sunt situate in Locus Niger, care microscopic apare palida, pigmentul melanic fiind inglobat de macrofage. Microscopic celulele din substanta neagra despar in timp, exista o diminuare mai putin severa a neuronilor din zonele tegumentocorticolimbic, de asemenea a caii dopaminergice, de asemenea in locus ceruleus (punct de plecare a inervatiei noradrenergice cerebrale), nucleul dorsal al vagului si alte formatiuni continind in general monamine sau aceticholina Se asociaza proliferarea gliala si in evolutie apare tesutul cicatricial.

Semne si simptome
Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt: tremorul de repaus, rigiditatea si bradikinezia. Dintre acestea, doua sunt esentiale pentru stabilirea diagnosticului. Instabilitatea posturala este al patrulea semn cardinal, dar survine tardiv, de obicei dupa 8 ani de evolutie a bolii. - In 70% din cazuri, gesturile ritmice incontrolabile ale mainilor, capului sau picioarelor constituie primul simptom si se manifesta in special in repaus si in perioadele de stres. Alt simptom poate fi dementa,care apare in fazele tardive ale bolii.

-Tremorul este diminuat in timpul miscarilor si dispare in somn, este accentuat de stres si de oboseala. Tremorul devine mai putin evident pe masura evolutiei bolii. - Rigiditatea se refera la cresterea rezistentei la mobilizarea pasiva a muschilor si este mai evidenta la miscarile voluntare ale membrului contralateral. - Bradikinezia se refera la lentoarea miscarilor, dar include si scaderea miscarilor spontane si scaderea amplitudinii miscarilor. Bradikinezia este vizibila prin micrografie (scris de mana mic, ilizibil), hipomimie (diminuarea miscarilor mimice), clipit rar si hipofonie (voce diminuata). - Instabilitatea posturala se refera la tulburarile de echilibru si coordonare. Aparitia sa este o etapa importanta in evolutia bolii, deoarece instabilitatea posturala este dificil tratabila si este o sursa comuna de invaliditate in stadiile avansate ale bolii. - Dementa survine tardiv in evolutia bolii Parkinson si afecteaza 15% - 30% din pacienti. Memoria recenta este afectata.

Alte semne sunt:


- tulburari ale somnului - dificultati la deglutitie - sialoree (salivatie abundenta) - micrografie (scris mic, ilizibil) - hipofonie (voce diminuata, monotona) si dificultati la articularea cuvintelor - incontinenta urinara si constipatie, datorita alterarii functiei intestinului si vezicii - confuzie, pierderea memoriei - tulburari ale mersului, cu pasi mici, tarsaiti; tendinta accentuata spre cadere prin pierderea reflexelor posturale - pierderea balansului bratelor in timpul mersului - hipotensiune ortostatica - dermatita seboreica - modificari ale personalitatii

Cauze si factori de risc


Celulele nervoase afectate de boala Parkinson sunt situate intr-o zona numita substantia nigra (substanta neagra) din centrul creierului. Aceste celule produc dopamina, un neurotransmitator care permite controlarea miscarilor. Prin moartea celulelor din substanta neagra, boala Parkinson creeaza un deficit de dopamina. In mod normal, controlul miscarilor este rezultatul unui echilibru dintre cantitatea de dopamina si acetilcolina (un alt neurotransmitator). Prin pierderea acestui echilibru, rezulta tremorul, rigiditatea si pierderea coordonarii. Cauza pierderii progresive a neuronilor in boala Parkinson ramane insa necunoscuta. Oamenii de stiinta indica o asociere dintre factorii de mediu si cei genetici.

DEPRESIA
Cercet torii din cadrul Universit ii din Cincinnati au constatat dup o serie de studii, c exist anumite leg turi ntre depresiile pe care le avem n timpul vie ii i posibilitatea de a ne mboln vi de Parkinson.

Factorii de mediu:

Factorii genetici:
-toate cauzele genetice cunoscute explica mai putin de 5% din cazurile de Parkinson 15 pana la 25% dintre pacientii care sufera de boala Parkinson (BP) au o ruda care a avut aceasta afectiune. cercetatorii au descoperit in unele studii intreprinse recent ca cei care au un parinte, frate sau o sora cu BP prezinta un risc de 2 pana la 3 ori mai mare de a contracta boala. Cazurile de Parkinson nu sunt mostenite, dar mai multe gene care cauzeaza boala au fost descoperite la un mic numar de familii.

- expunerea precoce sau prelungita la substante poluante chimice sau la pesticide (ierbicide si insecticide) - consumul unui drog (MPTP) poate cauza semnele si simptomele bolii Parkinson drogul are un efect similar pesticidelor - medicamente neuroleptice (fenotiazina) sau substantele care blocheaza receptorii de dopamina - intoxicatia cu monoxid de carbon sau cu mangan - hidrocefalia, tumorile craniene, hematom subdural, boala Wilson, tulburarile idiopatice degenerative

Diagnostic
Diagnosticul este clinic. Boala Parkinson este suspectata la pacientii peste 55 ani, cu tremor de repaus, rigiditate si lentoare a miscarilor. Diagnosticul este confirmat de prezenta semnelor caracteristice: lipsa expresiei faciale, clipit rar, reflexe posturale alterate, tulburari de mers caracteristice (pasi mici, lipsa balansului bratelor in timpul mersului). Istoricul bolii cuprinde intrebari legate de antecedentele de traumatisme craniene, accident vascular cerebral, hidrocefalie, expunerea la toxine si prezenta simptomelor sau antecedente de afectiuni neurologice degenerative. Diagnosticul diferential se face cu: boala Alzheimer, tremor esential, hidrocefalia cu presiune normala, paralizia supranucleara progresiva, dementa cu corpi Lewy, etc. Prezenta tremorului in absenta altor semne caracteristice indica un stadiu incipient al bolii sau un alt diagnostic. La varstnici, reducerea miscarilor spontane sau mersul dificil, cu pasi mici pot fi rezultatul depresiei sau a dementei.

EVOLUTIE
Evolutia bolii este lent progresiva, prognosticul vital in general bun dar pot apare unele complicatii (respiratorii, embolice, urinare, si cutanate) ; terapia moderna dopaminica lungeste speranta de viata.

TRATAMENT
Desi nu exista un tratament curativ pentru boala Parkinson, simptomele sale pot fi atenuate cu ajutorul medicamentelor, dar si prin modificarea stilului de viata. In general, simptomele pot fi controlate cu succes daca tratamentul este adaptat evolutiei bolii. In ciuda depresiei si a anxietatii cauzate de boala Parkinson, se recomanda mentinerea unui stil de viata activ. Obiectivul tratamentului consta in controlarea semnelor si simptomelor pe o perioada de timp cat mai lunga, cat si reducerea efectelor adverse. Medicamentele ofera un bun control simptomatic timp de 4 6 ani. Dupa acest interval, invaliditatea progreseaza in ciuda tratamentelor, iar numerosi pacienti dezvolta complicatii motorii pe termen lung. Alte cauze ale invaliditatii in stadiile tardive ale bolii Parkinson sunt instabilitatea posturala (tulburarile de echilibru) si dementa.

Tratamentul neuroprotector (posibil)


Terapiile neuroprotectoare sunt cele care incetinesc pierderea neuronilor dopaminergici. In prezent, nu exista nicio terapie cu rol neuroprotector demonstrat pentru boala Parkinson. Selegilina este medicamentul considerat drept un posibil agent neuroprotector, desi efectele sale benefice nu au fost in intregime demonstrate. Selegilina poate fi prescrisa inca de la debutul bolii. Ea diminueaza degradarea dopaminei naturale si a dopaminei formate cu ajutorul levodopei. In plus, se pare ca selegilina impiedica formarea de radicali liberi si de toxine, protejand astfel celulele sanatoase.

Tratamentul simptomatic
Momentul adecvat pentru initierea medicatiei depinde de mai multi factori (varsta, stilul de viata, gravitatea simptomelor, etc.) Medicamentele prescrise au rolul de a reduce simptomele bolii, dar nu opresc evolutia sa. Se recomanda semnalarea oricarui nou simptom ce apare in timpul tratamentului, pentru a face modificarile necesare. Asocierea dintre levedopa si un inhibitor de dopa- decarboxilaza (carbidopa sau benserazida) este tratamentul simptomatic standard pentru boala Parkinson, cu cele mai putine efecte adverse pe termen scurt. Levodopa sau L-dopa este un precursor al dopaminei. Levodopa este deseori asociata cu carbidopa sau benserazida pentru a obtine efecte optime sau pentru a diminua efectele secundare (greturi, varsaturi, ameteala). Intrucat eficacitatea sa scade in timp medicamentul devine ineficient in 5 -6 ani medicii asteapta in general ca simptomele bolii Parkinson sa fie marcate inainte de a prescrie levodopa. Poate provoca somnolenta si scaderea vigilentii, astfel incat capacitatea de conducere a vehiculelor poate fi diminuata.

L-dopa

Pramipexol si ropinirol pot fi prescrisi imediat dupa stabilirea diagnosticului, sau in asociatie cu levodopa intr-un stadiu avansat al bolii. Agonistii de dopamina au efecte comparabile cu levodopa + carbidopa/benzerazida in stadiile incipiente ale bolii, dar nu sunt suficient de eficiente in controlarea semnelor si simptomelor in stadiile avansate. Medicamentele anticolinergice benzotropina, trihexifenidil contribuie la reducerea tremorului la unele persoane, restabilind echilibrul intre dopamina si acetilcolina la nivelul creierului. Amantadina are efecte benefice pentru pacientii cu Parkinson. Intrucat amantadina nu permite decat o usoara reducere a simptomelor, ea este utilizata la pacientii intr-un stadiu incipient al bolii. Mecanismul sau de actiune la nivelul creierului nu este inca bine cunoscut. Antidepresivele sunt prescrise la unii pacienti cu boala Parkinson. Mai multi factori pot antrena stari depresive la bolnavii ce sufera de o boala cronica degenerativa: sarcinile zilnice care devin progresiv mai dificile, modificarile fiziologice ce se produc la nivelul creierului in cursul bolii si efectele secundare ale unor medicamente.

Tratamentul chirugical
Pentru pacientii ce se gasesc intr-un stadiu avansat al bolii, in care simptomele nu mai raspund la medicatia obisnuita, se poate recurge la o interventie chirurgicala, in functie de starea generala a persoanei si de calitatea vietii. Una dintre metodele ce pot fi folosite este talamotomia consta in distrugerea unei parti a talamusului, pentru a reduce tremorul parkinsonian. Talamotomianu actioneaza asupra bradikineziei, rigiditatii, fluctuatiilor motorii sau diskineziei. Peste 90% din pacientii ce efectueaza aceasta interventie prezinta o ameliorare considerabila in tremorul membrului din partea opusa leziunii. Complicatiile unei talamotomii bilaterale sunt comune; peste 25% din pacienti prezinta tulburari de vorbire, motiv pentru care talamotomiile bilaterale sunt evitate. Palidotomia consta in lezarea chirugicala a unei parti din formatiunea numita globus pallidus si are drept rezultat o ameliorare importanta a celor trei semne radicale ale bolii Parkinson (tremor, rigiditate, bradikinezie), precum si o reducere a diskineziei. Palidotomia bilaterala nu este recomandata, deoarece prezinta complicatii frecvente, printre care dificultati in vorbire, disfagie si tulburari cognitive.

Aceste tehnici lezionale au fost inlocuite de stimularea cerebrala profunda ce consta in implantarea unor electrozi in anumite structuri ale creierului (nucleul subtalamic, globus pallidus, talamus). Electrozii sunt conectati la un stimulator, implantat in regiunea subclaviculara, prin intermediul unor fire de legatura. Dispozitivul stimuleaza regiunile precise de la nivelul creierului si poate fi adaptat in functie de evolutia bolii, pentru a controla simptomele si a elimina efectele adverse. Pacientul poate controla stimulatorul cu ajutorul unui dispozitiv extern. Stimularea talamica consta in implantarea unui stimulator la nivelul talamusului. Stimularea talamica reduce tremorul la aproximativ 90% din pacienti dar nu si alte simptome ale bolii Parkinson precum rigiditatea, bradikinezia, diskinezia si fluctuatiile motorii. Candidatii pentru stimularea talamica sunt pacientii cu tremor rezistent la medicatie si cu rigiditate si bradikinezie minime. Stimularea palidala consta in implantarea unui stimulator in formatiunea numita globus pallidus si controleaza toate simptomele cardinale ale bolii Parkinson (tremor, rigiditate, bradikinezie) precum si diskinezia. Candidatii pentru stimularea palidala sunt pacientii cu fluctuatii motorii invalidante, rezistente la medicatie si/sau diskinezie indusa de levodopa. Stimularea subtalamica este in prezent cea mai comuna interventie chirugicala in boala Parkinson si consta in implantarea unui stimulator in nucleul subtalamic. Stimularea subtalamica controleaza toate simptomele cardinale ale bolii Parkinson precum si fluctuatiile motorii si diskinezia.

Kinetoterapia si ortofonia
Kinetoterapia este un adjuvant terapeutic important si consta in: exercitii fizice zilnice si gimnastica, reeducare functionala, refacerea echilibrului postural, etc. Ortofonia permite tratarea disartriei (tulburari de vorbire), datorate unei articulatii dificile.

Curiozitati
1.Personalitati care au suferit si sufera de Parkinson.
Adolf Hitler. A fost confirmat faptul ca Adolf Hitler suferea de Parkinson.In 1945 profesorul Max de Crinis a decoperit ca acesta prezinta simptomele bolii si l-a anuntat pe liderul Partidului Nazist(SS),care a decis sa i se aplice un tratament format dintr-un amestec impotriva Parkinsonului,insa Hitler nu a primit niciodata acest tratament,lucru ce demonstreaza faptul ca membrii SS nu-si doreau vindecarea conducatorului.

Papa Ioan Paul al II-lea IIFrancisco Franco -politician Deng Xiaoping -politician Mao Zedong -politician Pierre Trudeau politician Terry Thomas actor Deborah Kerr actrita Michael Redgrave actor Ray Kennedy -fotbalist la Arsenal si Liverpool-este un caz deosebit deoarece boala sa a fost descoperita la 35 de ani. Michael Gibson -prezentator TV(MTV)- a fost diagnosticat la 18 ani. Co-Fondatorul Google Sergey Brin dezvaluie pe blogul Copersonal ca sufera de o mutatie genetica care prezinta riscul de a dezvolta boala Parkinson. Testul genetic a descoperit ca Sergey Brin are o mutatie a genei LRRK2 si ca astfel riscul de a dezvolta boala Parkinson este foarte mare.

MULTIMEDIA
Parkinson1
Muhammad Ali vorbind despre Parkinson:

Parkinson2 Dispozitiv

http://www.youtube.com/watch?v=3l6diJ2oZ4 Documentar Parkinson-Oameni bolnavi de Parkinson,vorbind despre boala lor: http://www.youtube.com/watch?v=xB6z5i HdsLc Poveste adevarata despre Parkinson: http://www.youtube.com/watch?v=S5EE8 EVv600&feature=related

Bibliografie
_ K.J.Isselbacher, Harrison .Principii de medicina interna.Editia a XIII-a, Ed.Orizonturi ,Ed.Lider, 1995,Bucuresti Arseni C., Popoviciu L., Semiologie neurologica. Ed. Didactica si Pedagogica,1981, Bucuresti. Arseni C., Oprescu I. Neurotraumatologie . Ed. Didactica si Pedagogica, 1981, Bucuresti. Brinzei P., Sirbu A., Psihiatrie. Ed. Didactica si Pedagogica,1981, Bucuresti. Pendefunda L., Neurologie.Editura U.M.F., 1996,Iasi. www.youtube.com www.sfatulmedicului.ro

Realizatori

Adriana Obreja a XI-a B XIAlexandra Laz r a XI-a C XIIoana Vioric a XI-a C XI-

Profesor coordonator: Elena Samoil

Colegiul National Vasile Alecsandri Galati