Geometria angrenajelor cilindrice cu dinti drepti

n figurile 10.7 si 10.8 se prezinta elementele geometrice ale danturii rotilor dintate cilindrice cu dinti drepti. Acestea sunt: a. naltimea danturii h

b. naltimea capului dintelui ha c. naltimea piciorului dintelui hf

d. jocul radial c = hf ha e. f. g. h. i. j. grosimea golului ntre doi dinti cercul sau cilindrul de vrf de raza ra cercul sau cilindrul de rostogolire - rw latimea danturii b pasul danturii p grasimea dintelui s

k. cercul sau cilindrul de divizare r (la rotile nemodificate r = rw)

l.

cercul sau cilindrul de fund - rf Fig. 10.8

m. cercul sau cilindrul de baza rb

Prin definitie, arcul de cerc cuprins ntre doua profile succesive poarta numele de pas p. Pasul masurat pe cercul de rostogolire se numeste pas de angrenare. Pentru ca doua roti sa poata angrena este necesar sa aiba acelasi pas de angrenare: (10.30)

; unde: , , - numarul de dinti al rotii 1, respectiv 2; - pasul de angrenare al rotii 1, respectiv 2.

(10.31)

(10.32)

(10.33) Pasul poate fi masurat si pe alte cercuri. Prin urmare vom avea pas pe cercul de fund, pas pe cercul de vrf etc. Pentru o roata dintata, lungimea cercului de rostogolire: (10.34) unde: - diametrul cercului de rostogolire al rotii 1

(10.35) Din relatia 10.35 se vede ca una din marimile sau p trebuie sa fie un numar incomensurabil.

Deoarece este o marime necesar a fi masurata, trebuie sa fie comensurabila. Rezulta ca singura posibilitate, aceea ca pasul sa fie un numar incomensurabil, astfel nct raportul p/ sa fie comensurabil. Prin definitie raportul:

(10.36) se numeste modul si se exprima n milimetrii. Deoarece pasul se poate masura pe diferite cercuri, corespunzator vom avea diferite module. Modulul corespunzator pasului masurat se numeste modul de angrenare. Pentru a se rationaliza executia danturilor (numar minim de scule prelucratoare) si a se asigura interschimbabilitatea lor, s-a standardizat o gama a modulilor. Aceasta gama este prescrisa prin STAS 822-82 si redata n tabelul 10.3. Tabelul 10.3 Gama modulilor [STAS 822-82] I II I 0,12 0,14 0,15 0,18 0,2 0,22 0,25 0,28 0,3 0,35 0,4 0,45 4 4,5 3 3,5 40 45 Continuare tabel 10.3 0,05 0,055 0,06 0,07 0,08 0,09 0,1 1,0 0,8 0,9 10 0,6 0,7 8 9 100 0,5 0,55 6 7 80 90 5 5,5 60 70 50 55 2,5 2,75 32 36 2 2,25 25 28 1,5 1,75 20 22 II 0,11 I 1,25 1,375 16 18 II 1,125 I 12 14 II 11

Daca presupunem ca raza cercului de rostogolire al rotii dintate 2 din figura 10.8 creste spre infinit, geometria ei tinde spre cea a unei cremaliere. n acest caz, flancurile dintilor devin segmente de dreapta nclinate cu unghiul fata de linia centrelor, iar cercurile exterior, de rostogolire si interior devin drepte. Pe cremaliera pasii definiti la nivelul fiecareia din aceste drepte sunt egali ntre ei. Daca numarul de dinti al rotii 1 tinde spre infinit, la limita se obtine cremaliera C1. Cremaliera C1 si cremaliera C2 sunt identice ca forma.

Limita catre care tind toate rotile dintate cilindrice ale sistemului ce poate forma angrenajul daca diametrul lor si implicit numarul de dinti creste la infinit, se numeste cremaliera de referinta. Limita comuna catre care tind rotile dintate ale unui angrenaj formeaza organul de referinta. El exprima caracteristicile geometrice comune ale rotilor ce compun angrenajul. Organul de referinta este plasat de aceeasi arte cu roata fig 10.9. Pentru ca doua roti dintate sa poata angrena este necesar sa aiba acelasi organ de referinta. Organul de referinta al rotilor dintate cu dinti drepti este cremaliera de referinta. Pentru a se rationaliza executia , cremaliera de referinta este standardizata si descrisa n STAS 821-82 figura 10.10. Dimensiunile cremalierei de referinta sunt notate cu indicele zero si respecta urmatoarele relatii: y y y y unghiul de presiune de referinta = 20 naltimea capului dintelui de referinta

naltimea piciorului dintelui de referinta

jocul de fund

naltimea dintelui de referinta

raza de racordare de referinta la piciorul dintelui

Pentru danturile nemodificate d = dw = m z de = d + 2 h = m z + 2 m = m (z + 2) df = d 2 hf = m z 2,5 m = m (z 2,5)

Fig. 10.9 (10.37) (10.38) (10.39)

Fig. 10.10 Roata dintata definita prin organul de referinta se poate considera ca se executa prin metoda rularii de catre un organ generator. Drept organ generator se poate folosi copia negativa a organului de referinta-cremaliera generatoare, sau o roata dintata fictiva considerata ca fiind generata de catre cremaliera de referinta fig. 10.9. Dantura rotii ce se prelucreaza este nfasuratoarea danturii organului generator, n miscarea relativa a acestuia fata de roata considerata. Organul generator (roata sau cremaliera), se gaseste plasat de cealalta parte a rotii de prelucrat. O sectiune perpendiculara pe axa unei roti dintate ne arata ca grosimea dintilor cu profil evolventic este variabila, scaznd de la baza spre vrf. Fiecarei raze rx, i corespunde un arc de cerc Sx si un unghi la centru 2 x. n figura 10.11 se observa ca pentru: y y centru 2 y y centru 2 y y centru 2 raza r1 corespunde arcul S1 si unghiul la
1

raza ra corespunde ercul Sa si unghiul la

a1

raza rf corespunde arcul Sf si unghiul la f1.

Fig. 10.11 Aceste marimi sunt legate prin urmatoarele relatii:

1=

(10.40)

a1 =

(10.41)

f1 =

(10.42)
1 a1

Din figura se observa ca:

f1 = f1 =

+ ev + ev
a a

(10.43) (10.44) (10.45)

unde:

ev ev

= tg
a

= tg

(10.46)

sau nlocuind valorile:

(10.47)

(10.48)

de unde:

(10.49)

(10.50) Aceasta ultima relatie permite calculul grosimii dintelui pe un cerc, functie de grosimea pe alt cerc. Daca exprimam grosimea dintelui pe cercul de baza functie de grosimea pe cercul de rostogolire:

(10.51)

(10.52)

(10.53)

(10.54) Elementele enumerate se refera la rotile dintate masurate dupa sistemul metric, care este singurul sistem acceptat de ISO. Uneori este necesar a se produce piese de schimb pentru utilaje de provenienta anglo-americana executate dupa sistemul de masurare n toli. Geometria acestora difera de cea a rotilor executate n sistemul metric astfel: y y n locul modulului se ntrebuinteaza notiunea de diametral Pitch, (P) care este inversul modulului:

(10.55) unde: D diametrul exprimat n toli; l = 25.4 mm

prin urmare: y y n locul pasului se foloseste notiunea de Pitch:

(10.56)

(10.57) Echivalenta ntre valorile standardizate ale modulului si P este ilustrata n tabelul 10.4: Modul Diametral m Pitch P [mm] [dinti/tol] 1 1 . 25 1.5 1 . 75 2 2 . 25 2.5 25.40 20.32 16.93 14.51 12.7 11.29 10.16 Modul Diametral m Pitch P [mm] [dinti/tol] 6 7 8 9 10 11 12 4.23 3.63 3.17 2.82 2.54 2.31 2.12 Modul m [mm] 1 1 1 1 2 2 2 Diametral Pitch P [dinti/tol] 25.40 20.32 16.93 14.51 12.7 11.29 10.16 Modul m [mm] 8 9 10 11 12 14 16 Diametral Pitch P [dinti/tol] 3.175 2.82 2.54 2.31 2.115 1.81 1.59

2 . 75 3 3.5 4 4.5 5 5.5

9.24 8.47 7.26 6.35 5.64 5.08 4.62

13 14 15 16 17 18 20

1.95 1.81 1.69 1.59 1.49 1.41 1.27

2 3 3 4 5 6 7

9.25 8.47 7.26 6.35 5.08 4.23 3.63

18 20 22 24 26 28 30

1.41 1.27 1.15 1.06 0.975 0.91 0.845

10.4.2. Masurarea danturii Masurarea danturilor se poate face cu ajutorul calibrelor aparatelor este cu calificare nalta. deosebit de precise jutorul calibrelor executat si da sau nencadrarii n

aparatelor de masura sau limitative. Masurarea cu ajutorul neproductiva si necesita personal Se foloseste doar la danturi sau etalonari. Masurarea cua limitative, este precisa, usor de informatii clare asupra ncadrarii precizia de executie impusa.

Prima problema ce se pune n cazul masurarii danturilor cu ajutorul calibrelor este determinarea deschiderii calibrului, pentru a masura cota peste un anumit numar de dinti. Consideram ca dorim sa masuram cota peste trei dinti la roata dintata din figura 10.12 Punctele de contact dintre calibru si profilele extreme si sunt M si N. Prin urmare laturile deschiderii calibrului vor fi tangente la profilul evolventic n aceste puncte. Dreapta ce uneste punctele M si N este perpendiculara pe deschiderea calibrului, deci are directia normalei n punctele de contact. Se stie ca normala ntr-un punct la profilul evolventic este tangenta la cercul de baza. Daca vom considera m si n ca puncte n care profilele evolventice extreme ntlnesc cercul de baza, din modul de generare a evolventei MN = mn MN = W3 = 2 pb + sb (10.56) (10.57)

unde:

W3 cota peste trei dinti; pb pasul danturii pe cercul de baza; sb grosimea dintelui pe cercul de baza.

Relatia (10.57) se poate generaliza sub forma: WN = (N 1)pb + sb care exprima cota este un numar N de dinti. Dar: Pb = m cos Iar sb poate fi nlocuit cu marimea sa data de relatia 10.54. Cu acestea relatia de calcul a cotei peste N dinti ia forma: (10.59) (10.58)

(10.60) (10.61) Cea de a doua problema pe care o pune masurarea danturii cu ajutorul calibrelor limitative este determinarea numarului optim de dinti peste care se va face masuratoarea. Este lesne de nteles ca se evita situatiile n care punctele de tangenta sa fie la vrful sau la baza dintelui. Din acest motiv se pune conditia ca tangenta sa se faca la nivelul cercului de rostogolire. Din figura 10.12 se observa ca unghiul
w

(10.62)

unde

semiunghiul cuprins ntre axele dintilor extremi;

(10.63) unde unghiul cuprins ntre raza vectoare n punctul de tangenta (egala cu raza cercului de rostogolire conform conditiei impuse initial) si axa dintelui marginal.

(10.64)

nlocuind valorile unghiurilor

si , unghiul

va avea expresia:

(10.65)

De unde numarul optim de dinti peste care se recomanda a se masura dantura:

(10.66) n aceasta relatie unghiul de angrenare relatia (10.66) ia forma: este exprimat n radiani. Pentru exprimarea n grade

(10.67) n cazul danturilor normale masura dantura:

w

20, iar numarul optim de dinti peste care se recomanda a se

(10.68) Evident valoarea obtinuta pentru K se rotunjeste la numarul ntreg imediat superior, deoarece executia evolventei este mai precisa spre vrful dintelui. Cota peste K dinti va fi tolerata cu valorile maxime si minime corespunzatoare preciziei cerute dupa care se executa calibrele limitative, de tip trece si nu trece. 10.4.3. Gradul de acoperire Dintele rotii conducatoare ncepe angrenarea la baza, n timp ce dintele rotii conduse la vrf figura 10.13. Segmentul din dreapta de angrenare delimitat de cercurile de vrf AE, se numeste segment de angrenare si reprezinta portiunea activa din linia de angrenare. Arcele a1b1 = a2b2. Prin definitie se numeste grad de acoperire raportul Fig. 10.13

(10.69) Gradul de acoperire trebuie sa fie mai mare dect unitatea pentrua a se asigura continuitatea angrenarii. Fizic, gradul de acoperire reprezinta numarul mediu de perechi de dinti aflati n angrenare. Gradul de acoperire caracterizeaza fiecare angrenaj. Cu ct gradul de acoperire este mai mare, cu att conditiile de functionare sunt mai favorabile.

- pentru ca au acelasi unghi de rostogolire;

(10.70)

dar:

(10.71)

deci:

(10.72)

(10.73) Din figura 10.13 se vede ca: AE = N1E + AN2 N1N2 N1E = AN2 = (10.74) (10.75) (10.76) (10.77) Dar si reprezinta distanta ntre axe. (10.79) (10.80) cu care expresia gradului de acoperire devine: (10.78)

(10.81)

Dar:

(10.82)

(10.83)

(10.84)

(10.85)

(10.86) nlocuind marimile razelor si distantei ntre axe, expresia gradului de acoperire devine:

(10.87)

(10.88) n ultima expresie, gradul de acoperire depinde de: y y y

y

unghiul de angrenare raportul de transmisie naltimea capetelor dintilor si

; ; .

y y

De obicei unghiul de angrenare. Pentru

w

, iar gradul de acoperire depinde de celelalte doua conditii, n special de = 1,8;

= 20 (valoarea standardizata)

= 15

= 2,0.

Angrenarea ncepe n punctul A. Pe portiunea AB n angrenare vor exista doua perechi de dinti ( perechea precedenta si perechea ce a intrat n angrenare n punctul A). n punctul B perechea precedenta iese din angrenare. Pe portiunea BD vom avea n angrenare o singura pereche de dinti. Angrenarea se numeste unipara sau singulara. n punctul D ncepe angrenarea perechii urmatoare de dinti. Prin urmare, pe portiunea DE vom avea n angrenare din nou doua perechi de dinti. Perechea de dinti analizata iese din angrenare n punctul E. 10.4.4.Alunecarea relativa Dupa cum s-a demonstrat n cap.10.3.2 marimile componentelor tangentiale ale vitezelor punctelor n angrenare sunt egale n pol si diferite n celelalte puncte. Considernd doua roti n angrenare n punctul M fig. 10.14, componentele tangentiale ale vitezelor pot fi exprimate prin relatiile: 89) (10.90) Marimea vitezei relative (de alunecare): (10.91) variaza de-a lungul segmentului de angrenare AE n functie de variatia unghiurilor E1 si E2, tabelul 10.5: Tabelul 10.5 Punctul pe linia de angrenare A C E E1 0 0 E1max E2 Viteza relativa va -rb1[2E2max 0 +rb1[1E1max (10.

E2max 0 0

Din tabelul 10.5 se constata ca viteza de alunecare are valori maxime n punctele extreme ale liniei de angrenare si semne diferite pentru punctele situate de cealalta parte a polului angrenarii. Pentru a determina legea de variatie a vitezei de alunecare n relatia 10.91 se nlocuiesc:

(10.92)

Se obtine: (10.93) (10.94)

dar:

(10.95)

ceea ce face ca partea a doua a ecuatiei 10.94 sa se anuleze. (10.96) (10.97) (10.98) Din relatia 10.98 se vede ca viteza de alunecare variaza liniar functie de E1 sau E2. Alunecarea este nsotita de uzura. Cu ct alunecarea este mai mare, cu att creste uzura. Pentru studiul uzurii se obisnuieste a se lucra cu alunecare specifica:

(10.99) unde: (s1,(s2 lungimi elementare (pe profilele n angrenare n jurul punctului de contact), ale caror extremitati sunt puncte conjugate.

(10.100)

(10.101)

(10.102)

n mod similar:

(10.103)

Valorile alunecarilor specifice pentru punctele caracteristice sunt calculate n tabelul 10.6. Tabelul 10.6 Punctul pe linia de angrenare N1 C N1C N2 N1N2 0 +1 -g N2C 0 0

V1 0

V2 N1N2

\12 -g

\21 +1

Relatiile 10.102 si 10.103 pot fi reprezentate grafic ntr-un sistem \=f(N)- fig.10.15, n care portiunea hasurata reprezinta diagrama reala corespunzatoare angrenarii unipare.

Analiznd figura 10.15 se constata ca alunecarea specifica 12 este maxima n punctul E, iar 21 n A. Avansul uzurii flancurilor depinde de marimea alunecarii si conditiile de ungere. n aceleasi conditii de ungere uzura va fi mai pronuntata n zona intrarii si iesirii din angrenare (baza si vrful dintelui). Pentru marirea rezistentei la uzura: se executa tratamente de durificare speciala se modifica dantura pentru egalizarea alunecarii n zona de intrare si iesire din angrenare. 10.4.5. Interferenta profilelor

Consideram angrenajul din figura 10.16 la care punctul de intrare n angrenare a rotii conduse A este plasat n afara segmentului de angrenare N1N2. Normala la profilul C2 n A este linia de angrenare NN. Normala la profilul C1 n A este NN, care nu mai coincide cu linia da angrenare si nu trece prin n acest caz nu mai este satisfacuta legea de baza a angrenarii, iar cele doua profile se vor intersecta ca-n figura 10.17.

Fenomenul de intersectare a profilelor danturii rotilor dintate se numeste interferenta. Efectele inteferentei se manifesta astfel:

a. La executia danturilor prin copiere interferenta duce la ntepenirea rotilor n cazul unei interferente usoare, sau la imposibilitatea montarii n cazul unei interferente mai mari. b. La executia prin rostogolire se slabeste baza dintelui tocmai n sectiunea maxim solicitata. Acest fenomen se numeste subtaiere. S-a observat ca interferenta apare la angrenarea cu pinioane avnd un numar mic de dinti. Pentru determinarea numarului minim de dinti necesar evitarii interferentei se considera schema din figura 10.18. Pentru evitarea interferentei ACCN1 (10.104)

La limita A se confunda cu N1, deci cercul de vrf al rotii 2 trece prin acest punct. ra2=O2N1 Din triunghiul O2CN1: (10.106) (10.105)

(10.107)

(10.108) (10.109) Cu acestea relatia 10.106 ia forma:

(10.110)

(10.111) (10.112)

(10.113)

(10.114)

(10.115) Aplicnd radicalului o dezvoltare n serie se obtine:

(10.116)

(10.117) nlocuind aceasta valoare, conditia de evitare a interferentei ia forma:

(10.118)

(10.119) De unde:

(10.120) dar: (10.121)

(10.122) Situatia limita presupune egalitatea. Prin urmare situatia limita este o relatie functie de numarul minim de dinti necesar evitarii interferentei.

(10.123)

(10.124) Raportul de transmitere i21 este negativ la angrenarea exterioara si pozitiv la angrenarea interioara. n cazul cel mai defavorabil (angrenarea cu o cremaliera) 2 = 0, face ca raportul i21= relatia numarului minim de dinti necesar evitarii interferentei ia forma:
2/ 1=

0 si

(10.125) n conditii normale: hoa= 1;

w=

20o; cu care :

(10.126) Pentru :

(10.127) La angrenarea interioara i21 fiind pozitiv si marimea lui z1min creste. Uneori problemele practice impun parasirea caracteristicilor geometrice ale cremalierei standardizate. Spre exemplu se cere a se executa un pinion cu z<17 dinti si la care sa nu apara fenomenul de interferenta. Studiind structura relatiei 10.125 se constata ca problema se poate rezolva n urmatoarele variante: a. Modificnd naltimea relativa a capului dintelui:

(10.128) Pentru
w= 0=

20o si z1< 17, rezulta hoa2*< 1.

b. Modificnd unghiul de angrenare:

(10.129)

Pentru hoa*= 1 si z1< 17, rezulta c.

w<

20o.

Cnd numarul de dinti z1 este foarte mic si ar rezulta valori prea mici pentru hoa, sau prea mari pentru 0 se modifica ambii parametri. Se alege o valoare pentru hoa* ,spre exe mplu valoarea 0,8 si se calculeaza unghiul de angrenare w.

Aceste modalitati de evitare a interferentei necesita scule speciale nestandardizate, ceea ce constituie un dezavantaj important. Problema se rezolva mult mai elegant prin modificarea danturii. 10.4.6. Modificarea danturii Consideratiile de pna acum s-au referit la functionarea angrenajului teoretic care presupune ntreg sistemul (cupla superioara, corpul rotilor dintate, arbori, lagare, batiu), format din rigide nedeformabile. n realitate toate elementele se deformeaza sub actiunea fortelor si momentelor functionale sau masice. Din cauza deformatiilor, functionarea angrenajului real se nrautateste n comparatie cu a celui teoretic. Revenirea la o functionare ct mai apropiata de cea teoretica se obtine aplicnd danturii una sau mai multe din urmatoarele forme de modificare: flancare, bombare sau deplasare. Se mentioneaza ca dantura modificata se obtine cu aceleasi cheltuieli ca si cea modificata. Datorita multiplelor avantaje functionale pe care le aduc modificarile, se impune ca orice angrenaj sa fie format din roti dintate cu danturi modificate. 1. Flancarea consta din nlaturarea unei portiuni din flancul dintelui figura 10.19 din zona capului sau piciorului. Prin flancare se nlatura neajunsurile provocate de erorile de divizare si deformatii. STAS 821 recomanda parametrii flancarii functie de modul si clasa de precizie. (10.130) (10.131) STAS 821 recomanda si valorile coeficientilor de flancare ai capului dintelui functie de marimea si precizia danturiitabel 10.7. Nu se recomanda flancarea cnd aceasta reduce gradul de acoperire sub 1.1 la danturi drepte si sub 1.0 la danturi nclinate.

Tabelul 10.7. Modul m[mm] <2 2-3,5 Clasa de precizie dupa criteriul functionarii line 6 7 8
aF *

0,010 0,009

0,015 0,012

0,020 0,018 Continuare tabel 10.7

3,5-6,3 0,008 0,010 0,015 6,3-10 0,006 0,008 0,012 10-16 0,005 0,007 0,010 2. Bombarea consta n subtierea dintilor spre capete figura 10.20, sectiunea lund forma de butoi. Bombarea se face n scopul mbunatatirii conditiilor de functionare prin cresterea petei de contact si reducerii vrfurilor de tensiuni datorate deformarii dintilor si sistemului figura 10.21. n figara 10.21 a se prezinta sistemul de sustinere a angrenajului n stare nedeformata, iar n figura 10.21 b n stare deformata. Datorita deformatiei diagrama presiunilor dintre flancurile nedeformate figura 10.21 c , ar trebui sa ia forma d. Deoarece danturile se deformeaza n sens invers, contactul dintre flancuri va lua forma e, cu o diagrama a presiunilor prezentnd un maxim deosebit. Aplatisarea acestui vrf de tensiuni se obtine n urma flancarii figura 10.21 f. Bombarea influenteaza direct marimea coeficientului de repartitie a sarcinii pe latimea danturii K .

3. Deplasarea danturii consta n modificarea ei astfel nct dreapta de refrinta a cremalierei generatoare sa nu mai fie tangenta la cercul de divizare figura 10.22. n figura se considera o roata dintata cilindrica cu dinti drepti al carei organ generator este o cremaliera. n timpul regenerarii se reproduce miscarea de angrenare ntre cremaliera si semifabricat. Exista o drepta pe cremaliera si un arc de cerc pe semifabricat care n timpil angrenarii se vor rostogoli unul peste celalalt fara alunecare. Pasul pe cremaliera va fi egal cu pasul pe roata, sau cu alte cuvinte pasul cremalierei se imprima pe roata. Operatia se numeste divizare, cercul de divizare, iar dreapta tangenta dreapta de divizare. Raza cercului de divizare:

(10.132) La angrenaje cu dantura nemodificata r = rw. Analiznd relatia 10.132 se constata ca ea contine numai termeni constanti. Se numeste dantura zero dantura unei roti dintate la care dreapta de de referinta a cremalierei generatoare este tangenta la cecul de divizare fig. 10.22 a. Dantura zero, se mai numeste si dantura nedeplasata.

Dantura deplasata esta dantura unei roti dintate la care dreapta de referinta a cremalierei generatoare nu mai este tangenta la cercurile de divizare fig. 10.22 b si c. Deplasarea se

considera pozitiva cnd se face spre vrful dintilor fig. 10.22.c si negativa cnd se face spre piciorul dintilor fig. 10.22.b. Dantura ce rezulta din deplasarea pozitiva se numeste dantura plus , iar aceea care rezulta din deplasarea negativa dantura minus. Deplasarea xm se numeste indicele rotii si se masoara n milimetri. Se obisnuieste a se lucra cu deplasarea specifica sau relativa x. Efectele deplasarii asupra danturii sunt ilustrate n figura 10.23. Prin deplasarea pozitiva dispare fenomenul de interferenta (la rotile cu z<17) si n acelasi timp creste grosimea bazei dintelui. Prin deplasarea pozitiva dintele devine mai rezistent, raza de curbura a evolventei se mareste si deci tensiunile de baza se micsoreaza. Deplasarea pozitiva este limitata de aparitia fenomenului de ascutire a dintilor. Deplasarea negativa slabeste baza dintelui. Din acest motiv ea se executa numai cnd este absolut necesar. Deplasarea negativa este limitata de aparitia fenomenului de interferenta.

Pentru a determina grosimea dintelui pe cercul de divizare, se considera o roata dintata deplasata plus fig. 10.24. Grosimea dintelui rotii dintate deplasate pe cercul de dicvizare sd este egala cu grosimea golului cremalierei generatoare pe dreapta de divizare.

(10.133)

(10.134) Cota peste mai multi dinti se modifica doar cu distanta d cu care variaza grosimea dintelui figura 10.25. (10.135) unde: WN este dat de relatia 10.61. Pentru a determina distanta d, consideram o cremaliera deplasata figura 10.25. Din ABC

(10.136) dar:

(10.137)

cu care:

(10.138) (10.139) nlocuind valorile termenilor, relatia 10.133 ia forma: (10.140) Semnul plus se refera la dantura ce sufera o deplasare pozitiva, semnul minus la dantura cu deplasare negativa. (10.141) Cuplarea rotilor dintate n angrenaje se poate face sub forma unui: a. Angrenaj format din doua roti nedeplasate. Cele doua roti dintate au cercurile de divizare tangente ntre ele. Grosimea dintelui pe cercul de divizare este egala cu grosimea golului.

(10.142) unde: a distanta ntre axe de referinta. b. Angrenaj format din doua roti dintate deplasate plus, sau una deplasata plus si una nedeplasata. Cercurile de divizare nu mai sunt tangente. La nivelul cercurilor de divizare grosimea dintelui rotii dintate deplasate plus este mai mare dect golul rotii cu care angreneaza. Distanta ntre axe: (10.143) c. Angrenaj format din doua roti dintate deplasate minus, sau una deplasata minus si una nedeplasata. Cercurile de divizare devin secante. La nivelul cercurilor de divizare grosimea dintelui rotii dintate deplasate minus este mai mica dect grosimea golului rotii cu care angreneaza. Distanta ntre axe: (10.144) La roti dintate angrenate interior situatia este inversa aw >a. d. Angrenaj format dintr-o roata dintata deplasata plus si una deplasata minus, la care x1=-x2. n acest caz razele cercurilor de rostogolire corespund cu rezele cercurilor de divizare iar distanta ntre axe se conserva:

(10.145) Angrenajul se numeste zero deplasat. La acest gen de angrenaj se modifica doar grosimea dintilor la baza ( creste la dintii deplasati plus si scade la cei deplasati minus ). Asa cum s-a mai aratat , marimea cercului de divizare nu depinde de deplasare. Ea este o caracteristica a rotii dintate. Distanta ntre axe si razele cercurilor de rostogolire depind de deplasare. Ele constituie caracteristici ale angrenajului. Prin deplasare se pot obtine modificari importante ale danturii si angrenajului. O roata dintata cu dantura modificata se obtine la acelasi pret cu o roata cu dantura nemodificata, deoarece amble se executa cu scule standardizate. Se mentioneaza ca deplasarea se refera numai la dantura evolventica. Prin deplasare se poate obtine: evitarea interferentei realizarea unei distante impuse ntre axe

realizarea egalei rezistente a dintilor la ncovoiere conditia egalizarii alunecarii specifice maxime realizarea egalei rezistente la gripare realizarea angrenajelor extrapolare realizarea unui anumit grad de acoperire evitarea ascutirii dintilor Multiplele avantaje ale deplasarii impun ca la productia de serie sa nu se conceapa angrenaje formate din roti dintate zero. 10.4.7. Geometria angrenajelor deplasate Conditia ca doua roti dintate cu dantura modificata sa poata angrena este existenta aceluiasi modul pe cercurile de divizare respectiv pe cele de rostogolire, adica satisfacerea relatiei: (10.146) Deplasarea modifica geometria danturilor. n continuare se prezinta relatiile de calcul ale elementelor geometrice pentru angrenaje deplasate si zero deplasate.

A.
1.

Elementele angrenajului deplasat

Unghiul de angrenare divizare
w.

Conform relatiei 10.134 grosimea dintilor pe cercurile de

(10.147)

(10.148) Conform relatiei 10.50 grosimile dintilor pe cercurile de rostogolire:

(10.149)

(10.150) Adunnd relatiile 10.149 cu 10.150 si tinnd seama de relatia 10.146:

(10.151)

si n continuare din relatiile 10.147 si 10.148 se obtine : (10.152)

(10.153)

(10.154)

(10.155) 2. Raza cercului de rostogolire rw1,2 (10.156) (10.157) (10.158)

(10.159) 3. Distanta dintre axe aw

(10.160) Distanta dintre axele de referinta:

(10.161) cu care:

(10.162)

4. Modulul de angrenare mw

(10.163) rezulta:

(10.164) 5. Grosimea dintelui pe cercul de rostogolire Sw1,2 nlocuind n relatia 10.149 expresiile date de relatiile 10.147 si 10.153 se obtine:

(10.165)

(10.166)

(10.167) n acelasi mod:

(10.168) 6. Diametrul cercului exterior da1,2 Raza cercului exterior: (10.169) naltimea capului dintelui unei roti trebuie sa fie mai mica dect piciorul celeilalte cu jocul radial: (10.170)

Pentru determinarea naltimii capului dintelui unei roti dintate deplasate, consideram aceasta roata n angrenare cu o cremaliera fig. 10.26. innd seama de deplasarea profilului, (10.171) (10.172) si, n mod similar: (10.173) Cu acestea relatia 10.170 devine : (10.174) si, n mod similar : (10.175) nlocuind valorile n 10.169: (10.176) Dar

cu care: (10.177) (10.178) 7. Diametrul cercului de fund df1,2 (10.179) innd seama de relatia 10.172 obtinem:

(10.180) si similar: (10.181) Se observa ca cercurile de fund depind numai de deplasarea rotii respective, pe cnd cercurile de vrf depind si de deplasarea rotii conjugate.

B.

Elementele angrenajului zero deplasat

Caracteristic acestui tip de angrenaj sunt deplasarile egale si de semne diferite. Elementele geometrice n acest caz vor fi : 1. Unghiul de angrenare
w

(10.182) 2. Razele cercurilor de rostogolire sunt egale cu razele cercurilor de divizare: (10.183)

3.

Distanta ntre axe (10.184)

4.

Modulul

5.

Diametrele din relatia 10.177 (10.185) (10.186) (10.187)

Se observa ca diametrele cercurilor de vrf depind de deplasarea specifica, deci si acest angrenaj se considera deplasat. n tabelul 10.9 se prezinta sintetizat elementele geometrice ale angrenajelor cilindrice exterioare si interioare cu dantura dreapta si nclinata. 10.4.8.Criterii de alegere a coeficientilor de deplasare

1.Deplasarea specifica minima necesara evitarii interferentei

n cazul rotilor dintate cu numar mic de dinti se pune problema determinarii deplasarii specifice minime necesare evitarii fenomenului de interferenta. Pentru rezolvarea problemei consideram o roata dintata avnd dantura nedeplasata, n angrenare cu cremaliera generatoare (cercul de divizare tangent la dreapta de referinta). Dreapta de vrf a cremalierei intersecteaza dreapta de angrenare n punctul A fig. 10.27. Deoarece punctul A se gaseste n afara segmentului de angrenare N1C, va aparea fenomenul de interferenta. Aplicnd anrenajului o deplasare pozitiva se observa ca punctul A se deplaseaza pe dreapta de angrenare spre N1. Coincidentei punctelor A si N1 le corespunde deplasarea m x1min care asigura la limita evitarea interferentei. Marimea acestei deplasari: (10.188) Din triunghiul MCN1: (10.189) Din triunghiul O1CN:

(10.190) nlocuind valorile date de relatia 10.189 si relatia 10.190 n 10.188 se obtine:

(10.191) La angrenarea cu cremaliera, numarul minim de dinti la care nu apare interferenta este dat de relatia 10.125, din care :

(10.192) nlocuind aceasta expresie n 10.191 se obtine:

(10.193)

(10.194) Pentru cremaliera standardizata:

(10.195) Determinarea deplasarii specifice minime necesare pentru evitarea interferentei mbraca doua aspecte: a. Pentru rotile dintate la care z1<17, din relatia 10.195 rezulta x1min>0, adica este necesara deplasare pozitiva. b. Pentru rotile dintate la care z1>17, din relatia 10.195 rezulta x1min<0, adica este posibila o deplasare negativa fara sa apara interferenta. Marimea acestei deplasari esie limitata de coincidenta punctelor A si N1, peste care apare fenomenul de interferenta.

2.

Realizarea unei distante impuse ntre axe

Problemele de abgrenare pornesc de la puterea necesar de a fi transmisa, turatia de intrare si raportul de transmitere (N, n si i1,2). Pe baza lor se calculeaza momentul de torsiune Mt si alegnd un numar de dinti z1, se calculeaza z2, iar din conditia de rezistenta sau durabilitate modulul m. Acum se poate alege cremaliera de referinta(mo, hoa, hof, o ) si calcula distanta ntre

axe cu relatia 10.161. Pentru rationalizarea executiei rotilor dintate, distantele dintre axe s-au standardizat tabelul 10.8. Din acest motiv este necesar ca distanta ntre axe calculata ao, sa fie adusa la valoarea standardizata cea mai apropiata. Tabelul 10.8 Distanta ntre axe STAS 6055[mm]
40 160 630 2500 45 80 710 50 200 800 56 225 900 63 250 1000 71 280 1120 80 315 1250 90 355 1400 100 400 1600 112 450 100 125 500 2000 140 560 225 -

Trecerea de la ao la aw se face prin modificarea danturii folosind relatia 10.162. Aceasta se poate pune sub forma :

(10.196) Cunoscnd valoarea unghiului de angrenare

w

se determina valoarea functiei evolventice: (10.197)

Dar functia evolventica are expresia:

(10.198) din care se extrage suma deplasarilor:

(10.199) n cazul n care sunt conditii suplimentare se determina separat x1 si x2.

3. Deplasarea din conditia egalei rezistente la ncovoiere

Sectiunea cea mai solicitata la ncovoiere se gaseste la baza dintelui. Pentru doua roti dintate n angrenare, grosimea dintilor la baza este diferita, daca z1z2. Aceasta atrage dupa sine solicitarea mai intensa a danturii cu baza mai zvelta (dantura cu numarul de dinti mai mare). Pentru egalizarea solicitarilor se pot face deplasari pozitive la roata dintata cu dinti mai zvelti sau

negative la roata dintata cu care angreneaza, astfel nct n final grosimile dintilor n zona piciorului sa fie apropiate. Marimea deplasarilor se poate calcula din relatia 10.167 combinata cu 10.149.

4. Deplasarea din conditia egalizarii alunecarilor specifice maxime

Alunecarea profilelor n angrenare este nsotita de forte de frecare ce produc uzura flancurilor. Cel mai adesea rotile dintate sunt scoase din functiune datorita uzurii. Pentru ca rezistenta la uzura a flancurilor danturilor ce formeaza un angranaj sa fie ct mai apropiata, se cauta a se egaliza alunecarile specifice maxime prin deplasarea danturilor. Valorile maxime ale alunecarilor fig. 10.15 apar n punctele extreme ale segmentului de angrenare unipara A si E. Pentru acestea relatiile 10.102 si 10.103 cu notatiile din figura 10.28 devin:

(10.20 0)

(10.201) Egalnd expresiile alunecarilor specifice maxime se obtine:

( 10.202) sau: (10.203) Segmentele N1 A, N1E, N2E, N2A se exprima functie de razele rotilor n angrenare a caror marime depinde de cea a deplasarilor. nlocuind n relatia 10.203 se obtine x1 si x2.

5. Deplasarea din conditia egalei rezistente la gripaj

Frecarea suprafetelor n contact datorita alunecarilor relative este nsotita de consum de putere sub forma degajarii de caldura. n anumite conditii, degajarea de caldura poate produce cresterea locala a temperaturii nct apare fenomenul de gripaj (dislocari de material si suduri datorita atingerii temperaturilor de topire). S-a constatat ca degajarea de caldura depinde de produsul (pv), unde : p presiunea n zona de contact hertzian;

v viteza relativa de alunecare. Viteza de alunecare: (10.204) unde: CM segmentul din linia de angrenare dintre punctul de angrenare M si polul C. Valorile maxime ale vitezelor se obtin n punctele A si E unde alunecarile sunt sunt maxime. Pentru determinarea conditiilor asigurarii aceleiasi rezistente la gripare, se nlocuiesc valorile corespunzatoare punctelor A si E n produsele: (10.205) nlocuirea duce la relatia 10.203, de unde concluzia ca deplasarea danturilor din conditia egalizarii alunecarilor specifice maxime, conduce si la egalizarea rezistentei la gripaj.

6. Deplasarea din conditia realizarii angrenarii extrapolare

Marimea alunecarii, respectiv a vitezei relative de alunecare variaza liniar ntre valorile maxime corespunzatoare punctelor A si E si valoarea 0 n pol. Sensurile diferite ale vitezelor de o parte si de alta a polului C au tendinta de rupere a filmului de ulei n zona fig. 10.30. Ruperea filmului este nsotita de frecare semifluida sau chiar uscata, cu consecinte asupra cresterii temperaturii, vitezei de avans si caracterului uzurii. Fortele de frecare produc n dintii conducator si condus eforturi unitare tangentiale de semne contrare. Acestea, suprapuse peste efectele nrautatirii conditiilor de frecare, grabesc scoaterea din uz a rotilor dintate prin aparitia fenomenului de pitting (ciupituri) n zona polului figura 10.31. Pentru evitarea acestui fenomen si mbunatatirea conditiilor functionale ale angrenajului s-a cautat ca punctul C sa nu mai intervina n angrenare. Prin modificarea danturilor s-a realizat angrenarea extrapolara fig.10.32 la care segmentul de angrenare AE nu mai contine polul C. Angrenarea extrapolara se numeste antepolara cnd segmentul AE se gaseste n fata polului si postpolara, cnd se gaseste n spatele lui. La angrenarea extrapolara vitezele de alunecare vor avea un singur sens. Angrenarea extrapolara se obtine sub forma unui angrenaj zero deplasat.

Marimea deplasarilor se obtine din conditia de pozitionare a punctelor de angrenare unipara. Deplasare danturii mai poate fi conditionata de realizarea unui anumit grad de acoperire sau evitarea ascutirii dintilor. 10.4.9. Recomandari privind alegerea deplasarilor specifice Valorile coeficientilor de deplasatre sunt conditionate de limitele generarii danturii si angrenarii corecte. Ideal ar fi ca aceste valori sa satisfaca n modul cel mai favorabil toate conditiile prezentate anterior. Practic acest lucru este imposibil datorita caracterului uneori contradictoriu al acestor conditii. Din acest motiv alegerea valorilor coeficientilor de deplasare x1 si x2 constituie o problema de optimizare. ntr-un sistem de coordonate x1 = f(x2), multimea punctelor ce satisfac oricare din conditiile impuse n cap. 10.4.8. este separata de multimea punctelor ce nu satisfac acea conditie printr-o curba limita figura 10.33. Pentru diferite conditii curbele limita se ntretaie astfel nct nchid contururi n care perechile de valori x1 si x2 satisfac concomitent mai multe conditii. Astfel de diagrame se traseaza pentru angrenaje reprezentate prin numarul de dinti z1 si z2 si se numesc contururi de blocare. Ele sunt prezentate n literatura de specialitate. Definirea deplasarii se refera la alegerea unui punct din multimea celor ce formeaza cmpul conturului de blocare. Problema este simpla atunci cnd se impune distanta ntre axe, deoarece din calcul rezulta (x1 + x2 ). n celelate cazuri conturul de blocare da doar imaginea generala. Alegerea valorilor optime pentru x1 si x2 poate fi facuta printr-una din urmatoarele metode: 1. Recomandarile ISO-T-C 60 functie de numarul de dinti al rotilor ce compun angrenajul: a.

b.

zero deplasat

c.

d.

2. Metoda prezentata n DIN 3994 figura 10.34 recomanda: x1+x2= -0,4-0 pentru asigurarea unui grad de acoperire mare x1+x2= -0-0,6 pentru egalizarea alunecarilor x1+x2= -0,6-1,2 pentru portanta mare la flanc si la picior. n cele mai multe cazuri intereseaza portanta. Se obisnuieste deplasarea cu x1+x2= 1 si x1+x2= 0,5 . Repartitia mai riguroasa ntre x1 si x2 se poate face si dupa diagramele fig. 10.35. pentru angrenaje reductoare si 10.36. pentru angrenaje multiplicatoare. 3. Metoda de determinare a coeficientilor de deplasare la impunerea distantei ntre axe nomograma 10.37. n aceasta nomograma o reprezinta cresterea distantei ntre axe:

(10.206) Functie de o din nomograma se determina coeficientul de deplasare specific xo si unghiul de angrenare w:

(10.207)

(10.208)