Sunteți pe pagina 1din 14

Arta greaca Arta si arhitectura greaca, picturile, cladirile si artele decorative s-au dezvoltat in Grecia antica intre1050 si 31 i.H.

Printre cele mai cunoscute monumente ale artei grecesti sunt templele din piatra, statuile cu figuri umane si vasele pictate. Templele din piatra construite in cinstea unor zei sau zeite erau cladirile cele mai reprezentative ale arhitecturii grecesti. Construite in perioadele arhaica si clasica, elementele unui templu grecesc erau remarcabil de simple. Ele prezentau o structura interioara in forma de dreptunghi, cunoscuta sub denumirea de "cella", inconjurata de coloane si impodobite cu un acoperis inaltat, in panta. Statuile de cult stateau de obicei in spatele acestei sali. Majoritatea templelor aveau fata indreptata spre est. Primele temple monumentale din piatra au fost construite in secolul 7 i.H si exista posibilitatea ca acestea sa fi aparut ca o replica a cladirilor din Egipt. Grecii antici au dezvoltat trei stiluri (ordine) majore de arhitectura, stiluri care au influentat aspectele fatadelor templelor. Stilul doric era cel mai simplu si mai sobru. Coloanele dorice nu aveau baza sprijinindu-se direct pe ultima treapta. Capitelurile dorice erau alcatuite dintr-un element numit echinus (de forma unei pernute) si un dreptunghi orizontal numit abacus care sustinea incarcarea cladirii de deasupra. Stilul ionic aduce cu el coloanele ionice care erau mai inalte si mai frumoase decat cele dorice.Coloanele ionice nu mai stateau direct pe ultima treapta ci pe o baza iar capitelurile coloanelor ionice aveau forma a doua spirale, element care semana cu un sul partial desfacut. Acesta statea pe o mica banda decorata aflata in capatul stalpului. Stilul corintian a fost cel mai sofisticat si s-a utilizat in principal pentru coloane de interior. Coloanele corintiene aveau capiteluri inalte in forma de clopot rasturnat acoperite cu frunze sculptate. Dintre reprezentarile artistice practicate de greci, sculptura este cea mai bine reprezentata, mai ales din cauza faptului ca picturile lor nu au supravietuit peste timp. Sculptura de mari dimensiuni si de mari ambitii - s-a dezvoltat doar tarziu, in secolul al VII-lea i.H.Prima perioada a sculpturii grecesti, cunoscuta ca perioada arhaica, a durat cam pana in anul 480 i.H. Tipurile ei caracteristice au fost nudul unui tanar, in pozitie verticala, si fecioara imbracata. Abia in secolul al IV-lea IH au aparut nudurile feminine - adesea considerate tipice pentru arta greceasca clasica realizate de artisti ca Praxiteles si altii. Putin dupa aceea au aparut alte schimbari.Perioada clasica, care a durat cam din anul 480 i.H pana in anul 323 i.H, este deseori privita ca o culme a realizarilor artistice grecesti. Inovatiile in sculptura au inceput sa apara tot mai rapid, personajele in pozitie verticala au facut loc personajelor surprinse intr-o varietate de pozitii naturale cum ar fi "Sulitasul"(Doriphorus) si Apollo cu bratul intins din Templul lui Zeus din Olympia. Sculptura,pictura si arhitectura au fost astfel combinate incat sa creeze temple somptuoase si locuri pline de culoare - mult mai colorate decat ne imaginam, deoarece statuile grecesti, care astazi par a fi o arta atat de sobra, erau de fapt pictate complet si erau echipate cu tot felul de podoabe, ca de exemplu ochi aplicati care probabil le confereau a aparenta stralucitoare, usor exotica. Arta mozaicului a aparut in Grecia la sfarsitul secolului al V-lea i.H. Cele mai timpurii exemple sunt cele in care pietricele albe, negre si colorate erau fixate in mortarul folosit la podelele caselor. Cu ajutorul pietricelelor luau nastere flori, forme geometrice, animale, monstrii sau mituri. Cel mai frumos mozaic realizat din pietre este considerat cel de pe podelele de la Pella, vechea capitala a Macedoniei si loc de nastere al lui Alexandru cel Mare. Acesta este realizat astfel incat sunt subliniate luminile si umbrele, prin utilizarea unor pietre cu tonalitati coloristice apropiate, un asemenea mozaic aducand mai mult cu o pictura. Arta elena era, in general, ilustrativa, avand patroni care comandau lucrari imense unor artisti care le realizau, demonstrandu-si maiestria. Arta Romei antice Pe teritoriul Imperiului Roman, ntre secolele III-I Hr. apare i se dezvolt arta roman, fiind un produs al societii romane i o expresie a puterii statului. Aceast art, este una unitar, ce se bazeaz pe talentul organizatoric, spiritul utilitar i simul practic al romanilor. Arta roman, se nate la Roma n cadrul vieii culturale i artistice cu influene etrusce i greceti i treptat cuprinde ntreg teritoriul imperiului. n cadrul arhitecturii romane se ntlnesc influene ale artei etrusce i greceti. Influena etrusc n arhitectura roman se poate observa n preloarea unor principii

urbanistice ce stau la baza nfiinrii i organizrii oraelor prin folosirea unor planuri regulate, cu strzi drepte i trotuare, pori monumentale de acces sau prin sisteme de canalizare. Pentru planurile caselor particulare, influena etrusc se observ prin apariia camerei centrale numit Atrium iar pentru templele de cult apariia podiumului din piatr foarte nalt i amplasarea coloanelor, dar i preluarea arcului i a unor sisteme de boltire.Influenta greaca se regaseste in arta romana prin idea de piata pubkica in centrul orasului, ordinele de arhitectura doric, ionoc unele tipuri de plan pentru templele de cult, structura si componenta teatrelor, ideea trofeelor ca monumente commemorative, folosirea picturilor si mozaicurilor pentru decorarea caselor palatelor. n arhitectura roman materialele i tehnicile utilizate n realizarea diverselor edificii este foarte important. Astfel ei foloseau diferite categorii de meteugari cum ar fi: ingineri, specialiti n betoane, fundaii, construcii hidraulice, sisteme de nclzire, dulgheri pentru realizarea schelelor i prile lemnoase ale construcilor, pietrari, tietori n piatr sau marmur, zidari pentru ridicarea zidurilor din crmid, iglari pentru acoperiuri, boli, stucatori pentru realizarea decorailor n stuc aplicate pe perei, tavane, boli, instalatori pentru canalizri i conducte de ap, decoratori specialiti n mozaicuri, fresce, etc. Ca materiale pentru construcia diverselor edificii romanii foloseau: lemnul, piatra i marmura. O dat cu descoperirea betonului ca material de construcie(sec II-lea . Hr.), arhitectura antic parcurge o etap important n dezvoltarea ei. Betonul permite ridicarea construcilor mai rapid, asigurnd soliditatea i monumentalitatea acestora. Cu ajutorul betonului, se pot construi nu numai ziduri ci i coloane sau stlpi ce apoi pot fi placate cu marmur n diverse culori decorate cu stucaturi, mozaicuri i picturi. Roma este un exemplu pentru ntreg imperiul roman i n ceea ce privete preocuparea permanent pentru amenajearea spaiilor publice. Urbanismul a determinat n Imperiul Roman emiterea de legi imperiale avnd ca subiect aezarea caselor particulare, a eidficilor publice, legi pentru evitarea incendiilor sau pentru pstrarea cureniei. Conform planului de urbanism al Romei i celelalte orae se dezvolt n jurul unor spaii publice(forumuri) puse n valoare n construcii monumentale, imountoare iar strzile fiind construite i dispuse n funcie de aceste nuclee. n oraele romane, se asigurau o serie de servicii aduse cetenilor lor, cum ar fi: aprovizionarea cu ap, prin apeducte, asigurarea proteciei prin ziduri i a accesului prin pori de intrare, asigurarea liberei circulaii prin strzi i trotuare, dotarea cu edificii politico-administrative, juridice, culturale i religioase, depozitarea alimentelor i distribuirea lor, asigurarea spaiilor de locuit dar i a celor pentru recreere i distracie. n domeniul sculpturii romane, se gsesc influene puternice etrusce i greceti. n sculptura roman cele mai dezvoltate secii sunt portretul i relieful istoric. Portretul, este considerat cel mai valoros gen al sculpturii romane. Romanii aveau un interes deosebit pentru realitate realiznd portrete la care trsturile fizice i morale ale celui portretizat ar exprima-o adevrul. Se practica sculptura capului, a bustului sau sculptura unei figuri ntregi. Sculptura roman realizeaz un echilibru ntre realism i idealizare. Se ntlnesc dou tipuri de statui: statuile n marmur i cele ecvestre. Unele exemple sunt: Statuia lui Agustus, De la Prima Porta, Roma, Statuile ecvestre ale lui Marc Aureliu li Domiian, Roma . Un rol important n arta roman, l au mozaicul i pictura. Romanii le foloseau pentru decorarea n principal al caselor i palatelor, i n mai mic msur pentru decorarea templelor. Decorarea interioarelor se fcea pe plafoane, boli, perei i podele. n funcie de locul decorat, romanii foloseau diverse tehnici i teme, astfel pentru plafoane i boli erau folosite specifice cerului, pereii i decorau cu peisaje, diverse subiecte mitologice sau din viaa de zi cu zi, iar podelele erau decorate sub form de mozaicuri pavimentare cu motive ornamentare geometrice, florale sau figurative. Att mozaicul, fresca dar i stucatura colorat erau realizate n aa fel nct s creeze iluzia realitii imediate deoarece tehnica folosit, numit trompe l'oeil consta n reprezentarea obiectelor i personajelor ntr-un detaliu foarte avansat. Apare decorul parietal ce imita marmura sau lemnul. n arhitectur, coloanele, arcadele, antablamentele, ferestrele, i arcurile cldirilor, erau realizate n trompe l'oeil avnd la baz desenul. Temele picturilor sunt mai complicate avnd influene greceti i elenistice dnd aspect de adncime, prin poziionarea personajelor n planuri diferite. Culoarea cea mai folosit n pictur era rou, iar compoziiile erau stilizate prin folosirea unui grafism accentuat. Exemple de decoraiuni interioare sunt:Casa Misterelor din Pompei, Villa mprteseiLiviei. Pentru decorarea pereilor, tavanelor, i podelelor din case, palate, bazilici, terme, piscine i fntni se foloseau mozaicurile. n timpul Republicii, mozaicul este folosit numai pentru pavimente, acestea fiind durabile ne permind

ptrunderea umezelii erau considerate foarte practice. Ca materiale de construcie pentru podele erau folosite crmizile, teracota, piatra, marmura sau pietricele de ru. Se foloseau motivele geometrice sau florale, animale i figuri umane. n perioadaImperiului, un accent deosebit se pune pe mozaic ca element de decor parietal i pavimental. O noutate n domeniu este folosirea cubuleelor de sticl colorat sau translucid, cu foaie de aur ncorporat, i cele de ceramnic smluit i policrome. Scenele folosite pentru decorare erau figurative, desfurate sub form de panouri de diferite forme sau sub form de medalioane ocupnd suprafee mari i avnd o tematic diversuficat cuprinznd scene istorice, mitologice, din viaa coditian, animale slbatice, gladiatori. Ca exemple se pot da: Mozaiczul pavimentar din Ostia-Roma, Casa de aur al lui Nero de lng Colosseum-Roma, Casa Faunului, Casa venerei din Pompei.

Art Deco Art Deco este o abreviere pentru expresia din francez denumind Expoziia internaional de ArteDecorative i industriale moderne, care a avut loc la Paris n 1925(Exposition Internationale des ArtsDcoratifs et Industriels Modernes), respectiv desemnnd o micare artistic a nceputului secolului 20 n artele decorative, care a crescut ulterior n amplitudine i importan, influennd ulterior semnificativarhitectura, sculptura, moda,decorrile interioare i artele vizualepentru un sfert de secol. Dei micarea a primit un nume doar n 1925, oscilnd ntre mult mai cunoscutul atunci Style Moderne i acela de Art Deco, cnd era deja puternic conturat i definit, originea sa se gsete n perioada apogeului i a declinului micrii artistice Art Nouveau, care a fost perioada aa-numit n Frana,La Belle Epoque. Considernd stilul micrii, produsele, artefactele, cldirile i influenele sale, durata temporal maxim a Art Deco a cuprins perioada dintre anii1912 - 1940, cu diferite ncercri ulterioare de revitalizare n anii postbelici 1950 i1960, care au fost n mare parte nereuite, cu excepia recunoaterii valorii excepionale a micrii artistice propriu-zise i a influenei sale asupra celei de-a doua jumti a secolului 20. Dei termenul de Art Deco a fost folosit prima dat n timpul expoziiei de la Paris din1925, totui nu a fost folosit pe o scar larg dect mult mai trziu, cnd a fost re-evaluat, primind un nou lustru i impuls spre recunoatere i consacrare, care i-a fost conferit cu autoritate la "redescoperirea", reconsiderarea i punerea sa n valoare din anii 1960. Art Deco are numele derivat de la Expoziia mondial inut la Paris n 1925, fiind o abreviere pentru lungul nume Exposition Internationale des Arts Dcoratifs et Industriels Modernes, expoziie care a promovat de fapt bunuri de lux i art de origine francez, asigurnd totodat lumea c Parisul a rmas i va rmne centrul internaional al stilului, modei i artei i dup Primul rzboi mondial. Art Deco a existat ca un stil major cristalizat n arta european nc de la nceputul anilor 1910, fr a avea n schimb acest nume consacrat, nume pe care l-a ctigat doar dup expoziia sus-amintit. Evident, Art Deco nu a fost, n nici un caz, un rezultat al expoziiei de la Paris din 1925, ci doar a fost promovat cu fervoare i impact cvasi-universal de ctre aceasta. Apariia i promovarea Art Deco n Statele Unite este categoric legat de Paris 1925. Cu excepia unor manifestri arhitecturale timpurii, pentru S.U.A., dar de maturitate a stilului n Europa, aa cum ar fi cldirea primriei din Asheville,Carolina de Nord, realizat ntre 1926 - 1928 (vedei Imaginea 1 - Art Deco), continentul nordamerican "prinde" un tren de mai trziu al stilului. Astfel, American Art Deco, Art Deco american, nflorete cu adevrat dup 1928, crete rapid n intensitate i profunzime, i atinge nalte culmi de rafinament n anii 1930, fapt care a fcut pe unii critici de art, referindu-se la acel deceniu, s foloseasc sintagma Deceniul american al Art Deco (The Decade of the American Art Deco). Absolut similar Statelor Unite, Canada devine una din rile n care Art Deco penetreaz puternic, n special n arhitectur. Arhiteci aa cum ar fi Ernest Cormier creeaz cldiri memorabile, printre care cldirea central a Universitii din Montral, pavilionul Casault al Universit Laval i cldirea Curii Supreme de Justiie a Canadei sunt tot attea exemple de Art Deco ajuns magnific la apogeu.

Dac Statele Unite ale Americii i Canada (n marile sale aglomerri urbane) rmn "centrul mondial" al arhitecturii Art Deco, Paris rmne totui, n final, "centrul mondial" al designului i modei realizate n stiluldesignului Art Deco. Mobilierul, artele vizuale, fierul forjat, diferitele lucrri n metal, sticla, ceramica, ceasurile, bijuteriile i, bunneles moda feminin sunt tot attea direcii diferite de manifestare plenar a Art Deco n jurul unor personaliti artistice. Printre aceste personaliti ale designului Art Deco se pot aminti ebenitii Jacques-Emile Ruhlmann, unul dintre ultimii "ebenisi tradiionali" ai Parisului, i Jean-Jacques Rateau, firma de mobilier Se et Mare, confecionerul de fier forjat Edgar Brandt, metalo-graficianul i coloristul Jean Dunand, realizatorii de artefacte de sticl i vitralii Ren Lalique i Maurice Marinot, realizatorii de ceasuri i bijuterii de la firma Cartier, couturierul Paul Poiret, care a excelat att n mbrcminte realizat n stil Art Deco, dar i Art Nouveau, pictorul Raoul Dufy i designerii de haine feminine Jeanne Lanvin, Paul Iribe i Georges Lapepe.Aceast seciune prezint o list a ctorva dintre cei mai activi i recunoscui artiti care au creat artefacte de cele mai diferite genuri n stilul Art Deco. Originea acestor artiti precum i aria lor de aciune geografic este extrem de cuprinztoare, acoperind practic ntreaga planet. n aceast seciune se prezint o list a ctorva dintre cei mai activi i recunoscui arhiteci care au designat i proiectat cldiri i structuri ambientale care au rmas i aszi ca exemple memorabile ale stilului Art Decoarhitectural. Acest stil s-a manifestat ca o explozie de modernism si lux, pe un fundal in care predomina anostitatea anostitatea locuintelor din beton, materialele ieftine si de proasta calitate, la care functia construia forma. Stilul art decoreprezinta o continuare a spiritului Art Nouveau, intrerupt la inceputul secolului XX de industrializare si productia in serie. Numele de Art Deco a fost dat in 1925, odata cu deschiderea unei expozitii imense dedicata artelor decorative, in care erau expuse piese unicat, elegante, din materiale de calitate (fotolii tapitate cu piele de sarpe sau rechin, obiecte din fildes sau alabastru sculptate, mobilier din lemn exotic, vase incrustate cu pietre pretioase etc.). Numele stilului este de fapt o prescurtare a numelui expozitiei (Expozitia international? de Arte Decorative si Industriale moderne). In stilul art deco s-au imbinat idei din futurism, cubism si art nouveau, la care s-au adaugat tot felul de influente exotice, orientale, africane, indiene, in intentia de a deschide calea catre onoua maniera decorativa. Acest stil se caracterizeaza prin foarte multecontraste, geometrizarea formelor si exponate realizate din materiale rare, fildes, lemne exotic, cristal, podoabe si ornamente, care dau un aer de pretiozitate incaperii. Materiale - Predominante sunt combinatiile de metal, sticla, fier forjat si lemn. Mobilier - Scaune tapitate cu piele, masute de cocktail, antichitati si mai ales mobila pictata, alaturarea unor elemente opuse, materiale fine cu materiale brute. Lumini - Corpurile de iluminat trebuiau sa fie elegante, grandioase, in functie de marime incaperii. Sunt specifice acestui stil, lustrele, sfesnicele, candelabrele. Forme - In general, in acest stil s-a mers pe geometrizareaformelor, cu foarte multe combinatii de linii drepte la mobile, unele dintre ele rotunjite la colturi. Culori - Nuante contrastante si culori luminoase, cu foarte multe imprimeuri petesaturi, care dau impresia de incarcatura. Accesorii - Nuduri de femei, antichitati, ceasuri, statuete si sculpturi, obiecte din portelan, ornamente africane, motive decorative inspirate din trecut sau regiuni exotice, Egipt, America precolumbiana etc. Stilul Art Deco a fost popular pe piata pana in 1939, apoi a revenit in perioada anilor 70-80. Cei mai importanti designeri art deco au fost francezi : Louis Majorelle, Andre Groult, Pierre Chareau si Jacques Emile Ruhlmann. Stilul Art Nouveau Stilul Art Nouveau, aprut la sfrsitul anilor 1890, a durat mai putin de un deceniu, dar n acest rstimp trsturile sale de baz au ptruns n toate aspectele artei si design-ului. ncepnd cu perioada renascentist, arta occidental a fost dominat de idealul realismului. Artisti precum Caravaggio (1571-1610) erau renumiti pentru capacitatea de a reproduce pe pnz imagini tridimensionale. n secolul al XIX-lea societatea artistic a privit pictura ca reprezentare a realittii, fiind apreciate imaginile aproape fotografice,

cum ar fi cele realizate de Ingres (1780-1867). Chiar si revolutionarii care se mpotriveau stilului academic, cum ar fi grupul artistilor cunoscuti ca impresionisti, au fost tentati s reflecte lumea vizibil, considernd c tehnicile lor de lucru creau perceptii senzoriale mai pline de acuratete. Aceast aplicare asupra realismului a ridicat statutul picturii de sevalet mult deasupra celorlalte arte decorative, astfel nct artistii cei mai talentati se aplecau asupra picturii. Inevitabil artele decorative - si talentul pentru desenul abstract pe care acestea le presupun au avut de suferit. Pe la mijlocul secolului XIX s-a deschis o prpastie ntre pictorii de sevalet, considerati artisti adevrati, si specialistii n artele decorative, vzuti ca mestesugari. Consecintele acestei tendinte au avut o important deosebit asupra evolutiei stilului Art Nouveau. Personalitatea cea mai reprezentativ pentru aceast tendint a fost: William Morris (1834-1896). Dezamgit de prostiile agitate de productia industrial de mas, Morris considera c arta si design-ul erau inseparabile si c toate artefactele utilizate n viata cotidian ar trebui s poarte amprenta unui artist. n consecint, Morris a nsusit si s-a perfectionat n mai multe mestesuguri, printre care tmplria, sticlria si pictura pe sticl, si n anii 1860 a nfiintat un atelier dedicat fuziunii diferitelor arte si mestesuguri. Morris nsusi excela n realizarea tapiseriilor si materialelor destinate tapiteriilor, utiliznd modele ntortocheate, repetitive, inspirate din natur - multe dintre acestea se mai produc si astzi. Un colaborator al su a fost un coleg din perioada de ucenicie, Edward Burne-Jones (1833-1898), al crui stil de decoratiune se baza pe ilustrarea neo-mediavalismului n stil prerafaelit. La fel ca Morris, Edward Burne-Jones era puternic influentat de manuscrisele ilustrate medievale si fcea adesea apel la liniile lungi, unduitoare. Acest mod de abordare grafic a fost o consecint fireasc a lucrului n alb-negru pentru publicatiile tiprite, dar i-a influentat si pictura prin crearea unor efecte ornamentale complet strine stilului academic al acelei perioade. mpreun, Morris, Edward Burne-Jones, si colegii lor au format miscarea pentru art si mestesuguri, care urma s aib o important deosebit asupra evolutiei stilului Art Nouveau. n restul Europei, convenientele artistice erau atacate din cu totul alte directii. Pictorii anilor 1880 si 1890 au nceput s se ndoieasc de estetica pur a impresionismului si au nceput s realizeze picturi care reflectau ideile si tririle lor. Eliberati de nevoia de a reproduce realitatea vizibil, acesti artisti cunoscuti ca simbolisti si nabisti au creat imagini ondulate, semi-abstracte, care subliniaz natura bidimensional, decorativ a picturilor pe pnz si care, la fel ca Morris sau Edward Burne-Jones, s-au bazat pe latura grafic a liniilor. n 1891 Edward Burne-Jones a fost vizitat n atelierul de un agent de asigurri de 19 ani, Aubrey Beardsley (1872-1898) care a venit s-i arate cteva schite. Edward Burne-Jones a fost impresionat si l-a ncurajat pe Beardsley s realizeze o serie de 350 ilustratii n tus negru pentru opera lui Malory, La Mort dArthur. Inevitabil, aceste ilustratii erau ecoul stilului medieval al lui Edward Burne-Jones, ns ele au artat si influenta stampelor japoneze, prin simplitate, elegant si stil decorativ. n 1893, Beardsley a reunit aceste influente ntr-un stil personal, sofisticat, n ilustratiile pentru Salome, opera lui Oscar Wilde. Desi a lucrat n exclusivitate n alb si negru, el a creat imagini de neuitat ale decadentei si luxului, utiliznd modele semi-abstracte, construite din linii lungi ntretiate de diverse forme. Nu a utilizat nuantarea, ci negrul cel mai intens, albul pur si linia protuberant. Lucrrile lui Beardsley au provocat imediat senzatie n lumea artei si stilul lui nvalnic a nceput s si fac aparitia n ntreaga Europ n lucrrile pictorilor, design-erilor si arhitectilor. Artistul olandez Jan Toorop (18581928) a introdus acest stil n tablourile sale simbolistice, decorative dar tulburtoare, cum ar fi Cele trei mirese (1893), n timp ce la Berlin pictorul norvegian Edvard Munch (1863-1944) a folosit acelasi stil pentru a exprima dezechilibrul psihic n |iptul, pictat n 1893. Unul dintre exponentii cei mai de succes din arhitectura noului stil a fost belgianul Victor Horta (1861-1947), care a utilizat stilul Art Nouveau pentru a exploata posibilitatea constructiilor din otel si sticl ntr-o serie de cldiri, hoteluri si birouri construite n Bruxelles. Una dintre primele lui lucrri a fost Maison Tassel, n care arhitectul a introdus un motiv repetitiv protuberant pentru a transforma structura simpl a unei case tipice de la oras ntr-o compozitie artistic armonioas. Initial, modelul apare pe fatad si se prelinge n holul de intrare, pentru ca mai apoi s nvluie scrile centrale, de-a lungul tavanelor si a podelelor ntr-un desen motiv perfect integrat, creat din fier, tencuial si pictur. n cldirile proiectate de Horta, linia grafic Beardsley este transformat n ceva organic, ca o plant agttoare care se ncolceste. Aceast tendint a fost preluat de arhitectul parizian Hector Guimard (1867-1942), celebru mai ales

pentru statiile de metrou proiectate de el. Cele mai simple dintre acestea sunt ceva mai mult dect niste tulpini stilizate de plante ce formeaz arcade care ncadreaz intrrile n metrou; cele mai ambitioase sugereaz sau au sugerat niste verze sau plante de rubarb, realizate din sticl si fier. Efecte asemntoare apar si la alte cldiri din Paris dar si n mobila si decoratiunile interioare realizate de Guimard. Expresia organic a arhitecturii Art Nouveau a fost dus pn la extrem de spaniolul Antonio Gaudi (18521926) ale crui lucrri uimitoare decoreaz strzile Barcelonei. Lucrrile lui timpurii, cum ar fi Casa Vicens (18781880), sunt structuri geometrice, bogat decorate, puternic influentate de creatia maur. n lucrrile ulterioare ale lui Gaudi structura si motivele decorative sunt integrate n forme vegetale alambicate, umflate, care par a fi rsrit pe pmnt peste noapte, ca niste ciuperci uriase. Cele mai izbitoare lucrri ale lui Gaudi, cum ar fi catedrala neterminat La Sagrada Familia, nssi conceptia cldirii este organic, astfel ntreaga structur pare a fi vie. La Sagrada Familia a fost nceput n 1884 ns la moartea lui Gaudi fusese terminat doar una dintre cele patru fatade proiectate. Lucrrile continu si astzi, dar constructia se nalt foarte ncet din cauza complexittii arhitecturale dat de caracterul ei organic. Modelele repetitive ale arhitecturii obisnuite nu pot fi folosite deoarece ar strica fluiditatea ntregului concept, astfel, practic, ntreaga constructie trebuie sculptat manual. ntr-adevr, Gaudi a fost unul dintre putinii arhitecti cu viziunea si druirea necesar executrii unor cldiri de mari dimensiuni n adevratul stil Art Nouveau; alti arhitecti au avut tendinta s-si piard inventivitatea atunci cnd trebuia s execute lucrri mai mari dect o simpl fatad a unei cldiri. Altfel stteau lucrurile cu desing-ul intern si al mobilei: dimensiunile mai mici si materiale usor prelucrabile iau ncurajat pe design-erii Art Nouveau s fie mai meticulosi n lucrrile lor. Artisti si design-eri ca Henry Van de Velde (1863-1957) au realizat tipare izbitoare, de mare efect, pentru birouri, sfesnice, candelabre si tacmuri. Acesti design-eri novatori nu erau ns pe placul tuturor. Walter Crane, unul dintre continuatorii lui William Morris, numeau stilul Art Nouveau ca acea boal decorativ stranie si, multi considerau imaginile create de Beardsley, Munch sau Toorop mai degrab grotesti, iar formele organice umflate ale lui Guimard si Gaudi respingtoare. ntr-adevr, n minile unor artisti cum ar fi Van de Velde, linia organic pare s ocupe fiecare spatiu disponibil al paginii, lsnd o impresie de dezordine studiat, de mzgleala plin de fantezie. n cazul lui Charles Rennie Mackintosh (1868-1928) nu au existat asemenea probleme de estetic. Lucrrile lui exemplific latura mai moderat, mai sofisticat, de influenta japonez a stilului Art Nouveau fat de elementele decadente, senzuale ntlnite n lucrrile lui Beardsley si a continuatorilor acestuia. Alturi de sotia lui Margaret Macdonald (1865-1933), de sora acesteia, Frances (1874-1921) si de sotul lui Frances, Herbert McNair (1870-1945) Macintosh a pus bazele unui stil de arhitectur, decor si design rafinat, mai aerist, rectiliniu (caracterizat de linii drepte). Cei patru au lucrat mai ales n Glasgow, prelund diferite contracte, cum ar fi decorarea celebrelor Willow Tea Rooms din Buchanan Street unde peretii erau mpodobiti cu siluetele feminine alungite, mbinate cu motive de plante stilizate, reliefate pe fundalul plan de influent japonez. Acelasi motiv cu plante apare si pe usile cu vitralii, delimitate de tije verticale de metal sau pe mobilierul salonului pentru servire a ceaiului. Acelasi stil poate fi regsit n ceea ce probabil reprezint lucrarea cea mai ambitioas si mai trainic a lui Macintosh - Scoala de Art din Glasgow. n aceast constructie, nssi structura monumental este auster si practic, nesemnnd deloc cu formele originale utilizate de Guimard sau Gaudi, ns motivele repetitive n form de plant alungit reapar sub forma armturilor din fier forjat, att n interiorul ct si n exteriorul cldirii. Stilul rectiliniu al lui Macintosh si al colegilor acestuia au influentat major lucrrile lui Gustav Klimt (18621918), probabil cel mai desvrsit dintre pictorii stilului Art Nouveau. n lucrrile lui cele mai caracteristice, Klimt a preluat modelul formei feminine alungite, mpodobindu-l cu un mozaic strlucitor de forme abstracte si culori bogate, metalice, care amintesc de decoratiunile ceramice aplicate pe pereti n multe dintre cldirile realizate de Gaudi. n pictura mural pentru Palais Stoclet din Bruxelles (1905-1911), Klimt a utilizat mozaicul cu o tehnic, cu un efect nucitor. La nceputul anilor 1900 exponentii de seam ai stilului Art Nouveau au trecut la alte forme stilistice si locul lor a fost ocupat de design-eri de mna a doua, care au utilizat motivele stilului pentru a da unor artefacte, n esent monede, un aer de contemporaneitate. Desi stilul Art Nouveau a avut o viat scurt ca art dinamic, a ncurajat pe unii artisti remarcabili ai epocii s-si foloseasc talentul pentru a proiecta obiecte practice. Cel putin n acest sens merit s respectm mostenirea lsat de silul Art Nouveau.

Stilul Baroc n art, Barocul reprezint o epoc cultural ce i-a fcut simit prezena n Italia, la Roma la nceputul secolului 17. Barocul este un curent ntlnit n sculptur, pictur, literatur, teatru, dans i muzic. Popularitatea stilului baroc a fost ncurajat de Biserica Catolic Roman care a hotrt c arta ar trebui s comunice teme religioase ntr-un mod direct i cu o implicare emoional serioas. Aristocraia a apreciat stilul dramatic al barocului i l-a folosit n art i arhitectur pentru a-i exprima puterea i controlul i pentru a impresiona prin grandoare. Formele baroce sunt mai bogate i mai variate, punnd accentul pe iluzie i spectacol. Baroc n concepia comun este asimilat cu ornamentele foarte elaborate sau supra-elaborate. Ornamentele sunt ntradevr caracteristica stilului baroc, dar nu i cea mai important. Barocul nu trebuie confundat cu Rococo, termen folosit pentru o extensie mai delicat a barocului, folosit mai mult n Frana, sudul Germaniei i Austria secolului 18. Barocul apare n cldirile religioase, pe cnd Rococo n cele seculare. Exist puncte comune ntre cele dou i putem ntlni chiar i cldiri construite n stil baroc i cu interioare Rococo. Termenul baroc pornete de la cuvntul spaniol barrueco ce se ntrebuina spre a desemna o perl imperfect, asimetric, fa de o alta a crei forma era rotund i regulat, fiindc asimetrice erau i liniile n stilul Baroc. De aici epitetul a fost ntins la arhitectur, apoi la celelalte arte ajungnd ca n vorbirea informal sa fie folosit pentru a defini ceva foarte elaborat cu multe detalii. Barocul n arhitectur a inclus toate elementele clasicismului, cum ar fi coloanele, frontoanele triunghiulare i arcurile, dar s-a distins de clasicism prin dramatism i iluzia micrii realizat prin curbe dominante i prin influenarea reciproc a spaiilor. Formele din natur apar n sculpturi tridimensionale pe pereii i tavanele interiorului. Acestea sunt picate n culori vii i creeaz impresia de micare prin iluzia optic a spaiului redefinit. Tehnicile decorative ale designul baroc folosesc forme mai complexe de geometrie n spaiu. Formele ovale i eliptice sunt preferate celor ptrate sau rotunde. Curbele i aranjamentele complicate ofer percepia micrii i a misterului. Caracteristicile barocului sunt coloanele deformate, liniile curbate, mari i neregulate, formele cu rsuciri elaborate, ornamentele i finisajele supradimensionate, materialele scumpe. Auriul este culoarea predominat i este accentuat de nuane puternice precum purpuriul, verdele nchis i roul intens. Mobilierul baroc nu difer foarte mult de cel renascentist, dar cum barocul servea ostentaia, obiectele de mobilier erau fcute pentru camere de palat. S-au introdus curbele i formele bombate pentru ui i sertare. Picioarele erau strunjite cu forme rotunde sau n form de toart n culori variate i modele ce foloseau ncrustaii cu materiale exotice filde, carapace de estoas, argint, marmur. Mobilierul este mare i domin cu forma bombat i decoraiunile aurite, n schimb Rococo se deosebete prin elegan i delicatee. Decoraiunile n form de S sunt cele mai folosite, iar tablourile i oglinzile au rame impuntoare sculptate, care de multe ori nghit ceea ce nrmeaz. Suporturile de lumnri, sfenicele i candelabrele sunt de asemenea impunoare. Apar obiectele tapiate cu esturi bogate n culori i pattern-uri. Se folosete baldachinul iar perdelele apar doar pentru a pstra intimitatea patului i nu pentru ferestre, pn n secolul 18. Se folosesc culorile att n testuri ct i n celelalte materiale, cum ar fi policromia n marmur i n lemn ce formeaz modele grandioase pe mobilier, perei i pardoseli. Pardoseala este din parchet lcuit sau marmur, ce formeaz modele bogate prin folosirea bucilor cu diverse forme geometrice n culori diferite. Prinii arhitecturii baroce au fost doi arhiteci din Roma, Gianlorenzo Bernini i Francesco Borromini, iar ca lucrri importante ce reprezint stilul baroc amintim Extazul Sfintei Tereza a lui Bernini aflat n biserica Santa Maria della Vittoria din Roma. Pentru realizarea acestui grup statuar Bernini folosete toate mijloacele plastice pentru a ajunge la o art total: policromia marmurei, amestecul de materiale preioase, savantul joc al luminii, contrastul liniilor drepte, curbe i contracurbe, asocierea de frontoare, balastrude, coloane i pilastri, basoreliefuri i statui, efectele de perspectiv ce permit unghiuri de vedere insolite. n Frana, Palatul Versailles reprezint una din cele mai reuite reprezentri ale stilului baroc,totodat caracteriznd personalitatea monarhilor francezi, iubitori de lux i de Arte n general, dar i sensibilitatea, ambiia, nclinaiile i imaginaia pictorilor i sculptorilor care au demonstrat faptul c arta are o strns legtur cu Divinitatea, cu religia, lucru artat de caracteristicile i de ceea a vrut cretintatea s realizeze prin acest stil. Decoraia interioar reflect grandoarea regal. Jocul oglinzilor multiplic strlucirea i bogia materialelor : marmur, aur, bronz i argint. Opulena i coeziunea celui mai mic detaliu cu ansamblul caracterizeaz aceast art regal. Palatul Versailles este opera lui Jules Hardouin Mansard care a terminat un plan nceput de Le Vau. Amndoi s-au servit de elemente clasice amestecate cu ornamente ale barocului, dispuse ns cu ceva mai mult msur i gust de cum se petreceau lucrurile n barocul italian. Uile sunt sculptate sau pictate, clanele, zvoarele , tot ce este de metal este lucrat n bronz auriu i cizelat. Este cel mai strlucit exemplu n domeniul decoraiunilor interioare. n Baroc sculptura i pictura devin auxiliarele arhitecturii. Arhitecii decid de cele mai multe ori despre locul i forma pe care decoraiile, plastice sau n culori le vor ocupa n faada sau n interiorul unei cldiri. Era baroca a fost mult timp vzut ca o faz decadent a renatentismului, dar mai trziu i s-a atribuit rolul de legtur ntre clasicism i spiritul aventuros al lucrrilor recente.

Elemente din stilul baroc mprumutm i astzi n decoraiunile interioare, dar peste ani ne vom da seama c vom forma un stil aparte, care combin elemente ale unui baroc clasic i grandios, cu extravagana materialelor preioase, cu minimalismul modern i cu tehnologia de ultim generaie.

Stilul contemporan Stilul contemporan se caracterizeaza prin simplitate, suprafete netede si mult spatiu, care iti da voie sa respiri si sa te misti in voie. Stilul contemporan mai este numit si modern, cei doi termeni fiind sinonime. Acest stil de amenajare interioara mai are la baza tot ceea ce inseamna pragmatism si utilitate imediata. Nu este insa afectat bunul gust si accentele personale. Nu au ce cauta culorile contrastante, nepotrivite. Un interior contemporan este caracterizat de nuante reci, neutre, incluzand mult alb, cremuri si umbre mai inchise de maro, mov si gri. Folosirea acestor culori nu trebuie insa sa duca in extrema cealalta, transformand camera intr-una plictisitoare si aproape austera. De aceea, da culoare camerei prin introducerea unor elemente colorate: fie un desen sau un tablou de mari dimensiuni, care sa acopere albul peretilor tai, fie un obiect de mobilier intr-o culoare vie (o canapea, fotoliu, masuta) care sa focalizeze atentia in momentul in care patrunzi in spatiul interior. Suprafete metalizate, lemn finisat atent si lespedea sunt elementele de baza in componenta stilului contemporan. Podeaua este facuta de cele mai multe ori din lemn sau din lespede, in timp ce eventualele covorase sunt folosite in special in perioadele reci, pentru a aduce caldura si culoare interiorului. Cromul este destinat in special elementelor din baie si bucatarie, pentru a da impresia de igienic si de utilitate. De multe ori, elementele metalice pot fi combinate cu sticla, un alt material folosit preponderent la amenajarea in stil contemporan. Daca vrei sa eviti senzatia de rece si de simplitate excesiva, adauga un element neasteptat, care sa indulceasca putin panorama: o husa de fotoliu din catifea, perdele din matase sau un covoras din blana artificiala. Suprafetele in stilul contemporan sunt simple, fara elemente de decor in exces. Evita sa umpli locurile goale cu tablouri sau alte ornamente variate, fara legatura intre ele. Pentru un stil modern autentic, foloseste un element decorativ de mai mari dimensiuni, care sa elimine impresia de gol. In orice caz, mizeaza pe elemente cheie care sa devina centre de interes. Privirea trebuie sa se focalizeze doar pe cateva lucruri. Stilul contemporan se afla in stransa legatura cu stilul minimalist, in special atunci cand vine vorba de mobilier. Este eliminat total din discutie mobilierul masiv si sofisticat si este inlocuit cu tot ceea ce inseamna functional. Acesta din urma ofera solutii la tot ceea ce inseamna nevoi practice, de zi cu zi, legate de depozitare si de separare a obiectelor. Stilul contemporan se adreseaza in special persoanelor active, care nu petrec foarte mult timp acasa si care prefera unui stil pretentios si stilat unul bazat in special pe partea practica a unui interior si a elementelor care il compun. Stilul country Evoluat stilul country de-a lungul secolelor, de la cel tipic traditional sau rustic, ajungand sa fie astazi modern, prin imbinarea liniilor clasice country cu piese contemporane. Istoria mobilierului country, intr-o forma primara, a pornit de la vremurile in care colonistii americani explorau si se stabileau in diverse teritorii, construind mese, paturi si scaune din busteni solizi, fixati bine intre ei. A urmat influenta europeana, care a presupus finisarea obiectelor si imbunatatirea calitatii lor. Pe masura ce a fost adoptat de regiuni si tari diferite, fiecare dintre acestea si-a pus amprenta asupra stilului, iar el a capatat influente, de la culori la materiale, la motive sau accesorii. De asemenea, designul lui este unul in primul rand functional, si apoi estetic. Stilul country este definit de utilizarea lemnului ca material principal, cu accent pe lemnul de pin sau stejar, cu linii simple sau, daca vorbim de French Country, cu sculpturi dantelate in lemn, dar intotdeauna cu aspect invechit, uzat. Pentru a obtine acest look, pe vremuri mobilierul era vopsit cu o substanta realizata din lapte, lime, uleiuri si pigmenti meniti sa pastreze si sa protejeze piesele. Cand vorbim despre o amenajare in stil country tipic american, trebuie sa aducem in atentie anumite trasaturi, cum ar fi culorile inchise, maro, negru, verde kaki, caramiziu sau gri, in combinatie cu piatra, piele, metal, lana, un aspect simplu, cu linii drepte, dar cu mobilier destul de greu. Nu pot lipsi, evident, florile de camp, elemente precum cerbi, ursi, conuri, cowboys, obiecte de vanatoare ce amintesc de un western american, semineul, pardoseala din lemn pe care poti pune blanuri si piei. Texturile sunt simple, destul de aspre, iar accesoriile trebuie sa pastreze nota de vechi. In ciuda descrierii destul de dure, country-ul american este primitor si fermecator prin mixul de materiale ce sugereaza caldura si motive care te indeamna la aventura.

Daca optezi spre Country Cottage, atunci trebuie sa tii cont de pattern-uri florale, nuante pastelate, tuse vintage, trasaturi delicate, dar si de materiale reciclate, cu alte cuvinte, vei avea un decor deosebit, in care piesele se imbina pe mai multe stiluri. English Country-ul este ceva mai elaborat, fiind predominat de motive florale si construit intr-o maniera mai incarcata, de la utilizarea tapetelor cu trandafiri imensi la multitudinea de perne de pe canapea si la accesorii antichizate. Pentru cei care prefera French Country, paleta de culori abunda in nuante pamantii, cum ar fi verde, mustar, portocaliul dovlecilor, teracota sau chiar indigo, culori care dau viata incaperii, iar mobilierul este realizat din materiale naturale, printre care si marmura sau fier. Stilul Sun Country si Tuscan sunt ambele inspirate de elemente ale naturii, cu sugestia unei calduri si elegante confortabile, in tonuri nisipii. Daca te-am fermecat cu povestea stilurilor country, inseamna ca ne-am atins scopul si ca le vei lua in considerare atunci cand iti vei reamenaja locuinta, mai ales daca iti doresti o atmosfera relaxanta si speciala.Country presupune o diversitate de stiluri, in functie de zonele geografice unde apare, printre care French Country, English Country, Country Cottage, Sun Country, Tuscan.Istorie - a aparut in America secolelor VII-VIII, ca o alegere foarte raspandita printre proprietarii de case, iar in zilele noastre reprezinta un stil popular, confortabil, cu linii simple si curate, adaptabil atat intr-o casa, cat si intr-un apartament.Caracteristici generale - predomina lemnul si materialele naturale, motivele florale, influentele rustice, vintage, culorile neutre sau pastelate ce variaza in functie de stil de la tonuri de crem, bej, alb, roz deschis pana la maro inchis, negru, gri, kaki, uneori caramiziu. Arta egiptului antic Arta Egiptului antic cuprinde pictura, sculptura iarhitectura dezvoltate de civilizaia din valea Nilului din timpurile preistorice (c. 5.000 .Hr.) pn n momentul cuceririi romane (31 .Hr.).Egiptul antic a cunoscut continuitatea istoric cea mai durabila dintre toate civilizaiile mediteraneene aleantichitii. Condiia geografic (regiune izolat datorit zonei deerturilor i unificat prin intermediul Nilului), opacitatea fa de influenele culturale exterioare, toate acestea au dat natere unui stil artistic specific, caracterizat prin continuitate.Ca parte component a civilizaiei egiptene, n toate formele sale, arta Egiptului antic este consacrat n primul rnd faraonului, glorificrii acestuia, considerat urma al zeilor, i are un profund caracter religios i funerar. Simbolistica joac un rol important. Faraonii erau reprezentai deinnd nsemnele puterii. Culorile folosite sunt expresive: pielea roie este specific personajelor tinere, cea galben este utilizat pentru femeile de vrsta mijlocie care nu lucrau n aer liber. Semnificaia culorilor era n primul rnd religioas: Roul: era o culoare negativ, aceasta fiind culoarea zeului Seth, zeul deertului lipsit de via i de acea zeul morii, al rului i totodat al dezordinii. Verdele: culoarea vieii vegetale i de aceea culoarea bucuriei i tinereii; era nchinat zeului Osiris, zeu al renvierii i a nemuririi ce stpnea lumea de dincolo. Negrul: era culoarea pmntului fertil al Nilului fluviu, care, prin revrsrile sale, asigura "renvierea" venic a Egiptului an dup an i garanta puterea i prosperitatea rii. Albastrul: era culoarea cerului i a zeului acestuia, Amon. Galbenul: reprezenta aurul, un material preios simbol al nemuririi zeilor i de aceea avea un caracter sacru, el fiind destinat numai reprezentrilor zeilor i faraonilor. Albul: simbol al puritii i bucuriei, era culoarea coroanei Egiptului de Jos.

Forturile de aprare, palatele, templele i casele particulare erau construite din piatr sau din crmizi uscate la soare. Executarea construciilor era planificat de arhiteci. Nu se folosea mortar, de aceea pietrele trebuiau s se potriveasc bine ntre ele. Cu toate acestea, marile construcii monumentale egiptene au supravieuit mai multor milenii de istorie. Exemple: Piramidele lui Keops, Kefren i Mikerinos (ansamblul de la Giseh), mastabalele din Abydos, Piramida romboidal de la Dahshur, templul reginei Hatepsut de la Deir el-Bahri, mormntul lui Ramses al II-leade la Abu Simbel, templul funerar al lui Tutankamon din valea Regilor .a. Piramidele sunt construcii monumentale, destinate faraonilor i familiilor lor, construite din blocuri enorme de piatr, la nceput nelefuite, urmnd ca mai trziu piramidele s fie construie din blocuri de piatr netezite.

Temple de cult existau n toate oraele, fiecare astfel de templu fiind dedicat unui singur zeu (sau faraon). n interior se afla statuia zeului, care reprezenta locul de oficiere a ritualurilor de cult de ctre preoi.Templele sunt construite n plan rectangular i compuse din mai multe spaii. Intrarea era flancat de doi piloni n forma de trunchi de piramid, care conineau reprezentri statuare ale divinitilor. La intrarea n curtea interioar se afla un obelisc, pe care, prin hieroglife, era nscris viaa zeului respectiv.Sala hipostil a templului, coninea o mulime de coloane uriae, decorate cu picturi sau hieroglife. Sanctuarul era alctuit din mai multe ncperi i coridoare secrete. n cea mai ntunecoas i ndeprtat ncpere se afla statuia zeului.Templele de cult erau construcii monumentale, construite pe baza sistemului stlp (coloan) - grind. Vechii egipteni nu cunoteau arcul sau bolta.Coloana egiptean era foarte nalt i construit din piatr. Avea nu numai un rol funcional, acela de a susine construcia, dar i unul estetic. Coloana era viu colorat i inscripionat cu hieroglife. Uneori fusul coloanei imita tijele florale, iar capitelul imita floarea de lotus sau de palmier, sau capete de zeie. Relieful care decoreaz pereii mormintelor, templelor sau coloanelor este nlocuit treptat de pictura mural. Se practic tehnica frescei, iar scenele sunt aezate n frize pe toat suprafaa peretelui, de la sol la tavan. Tematica este foarte bogat, de la scene din viaa cotidian (petreceri, dansuri, ntreceri sportive) pn la ritualuri de cult sau de nmormntare. Se ncearc o ncadrare n peisaj i chiar o aezare pe etaje a personajelor (perspectiv etajat) pentru a sugera adncimea. Linia neagr contureaz accentuat formele, culorile sunt aezate n pete uniforme, fr nuanri care s dea impresia de volum.n perioada Regatului de Mijloc se observ apariia unor elemente simbolice sau magice i diversificarea paletei cromatice, folosindu-se, pe lng culorile primare, complementarele, contrastele de nchis-deschis i griurile colorate. n perioada Regatului Nou, cnd fresca ocup locul dominant n decorarea templelor, mormintelor i palatelor, se observ o modificare a culorilor care devin mai transparente, chiar nuanate, ceea ce confer o picturalitate nemaintlnit pn acum. Sculptura se manifest sub forma basoreliefului, altoreliefului i a statuilor. Dezvoltarea picturii este mai lent. Cea mai veche oper pictat egiptean, care a supravieuit pn astzi, este lucrarea numit Gtele de la Meidun, pictur pe stuc, care, alturi de lucrarea Pisica la pnd constituie dovada unei evoluii a stilului compoziional i cromatic. Ceramica bogat decorat a perioadei predinastice devine mai simpl n perioada Vechiului Regat. Bijuteriile de aur sau din pietre semipreioase au ca teme diverse forme animale sau vegetale, care constituie o surs de inspiraie constant de-a lungul ntregii istorii a Egiptului antic.Cu excepia ctorva piese rare - cum ar fi tronul din lemn ncrustat cu aur ,puine piese de mobilier au dinuit pn n zilele noastre. Totui arta funerar ne ofer suficiente informaii privind forma scaunelor, a paturilor sau a meselor. Avnd un aspect simplu, acestea sunt mpodobite cu forme vegetale, iar picioarele reproduc pe cele de diverse animale. Stil gotic Dup stilul romanic apare era stilului gotic, care a nceput n nordul Franei, la nceputul secolului al XIII-lea si a durat peste 300 de ani. Denumirea a primit-o n timpul Renaterii, ca o porecla ironic de cultur slbatica i necivilizata. mpreun cu Franta goticul a aprut n Elveia i n Belgia, n Germania acest stil a ajuns numai n secolele XIV-XV. n Italia, de asemenea, goticul a ptruns destul de trziu i s-a rspndit datorita mnstirilor din Ordinul Dominican. Astfel, acest stil poate fi mprit n dou zone: nord i sud. Primul grup este reprezentat n arta gotic, n rile precum Frana, rile de Jos, Germania i Anglia, o importan deosebit o are arta din rile de Jos. La sud stilul gotic se raspindeste, n special n sudul Germaniei, Elveia i Austria. n multe ri din nordul Europei (Germania, Flandra, Scandinavia), unele caracteristici ale stilului gotic au supravieuit pn la apariia barocului. Un exemplu frapant al stilului gotic sunt catedrale medievale cretine pastate pina azi. Unele elemente ale acestui stil sunt reflectate n epoca victorian (romantism), precum i cele aparute n secolul al XX-lea. Acum acest stil este adesea folosit in arhitectura. Detalii tipice de acestui stil sunt turnuri nalte decorative, coloane zvelte, forme complexe de arcuri, modele ajurata, ferestre n form de rozeta. Iar vitraliile mari de sticl colorate prin care ptrunde lumina soarelui. n ceea ce priveste interiorul, unele detalii pot fi gsite n stilul contemporan country. Spre deosebire de el, interiorul stilului gotic este mai luxos i formal. Interioarele au fost decorate n conformitate cu structurile de piatra

ale arhitecturii ornamentale. Casele de locuit ale locuitorilor bogai nu rmn n urm de casele de lux ale nobilimii, ns, au pstrat o anumit simplitatea in proiectare i decor. Pentru interiorul gotic timpuriu este caracteristic pardoseala din piatra, gresie sau lemn solid, care ulterior au fost acoperite cu covoare de culori saturate profunde. Peretii din piatra se captusau cu lemn, se decorau cu picturi murale colorate (fresce, sau motive heraldice tipografice) sau covoare de perete (tapiserii).Tablouri pictate pentru a decora camerele erau rar folosite,portretele pictate n ulei au aparutmai trziu, ca si gravura pe lemn. Gama de culori este luminosa i saturata - aur i argint, nuante bogate de ocru, violet, negru, rosu, verde. Tavanele aveau o constructie dingrind cu zbrele. n acelai timp, sa ntlnit, de asemenea, tavane cptuite cu scnduri: netede sau frecvent disecate i decorate cu benzi de pictura decorativa. Mobila arata destul de masiva i grea fiind facuta din lemn tare si masiv i colorate n culori ntunecate. n acelai timp, poate fi vzut ca produs al artei intr-un decor bogat i de lux - ornamente sculptate i ponticum. Experii au identifica patru tipuri principale de panouri decorative: 1) un model ajurat, 2) ornamente in forma defrunze , 3) tesuturi banda ,4) sculpturi stilizate. Aceasta din urm este deosebit de tipic pentru mobila franceza din secolul XV, care timplarii o efectuau cu ajutorul margelelo. De asemenea, ca ornament au servit arcurile i niele, n curnd la acestea s-au adaugat imagini de figuri, mai intii pe suprafeele frontale ale mobilierului, iar apoi si pe laterale. In afara de diferentele stilistice ale decorului mobiliei diferente mari in ornamentatia mobilei le aveau raioanelor de nord si sud. n partea de nord a Europei joac un rol important decorul ajuratat i cel cu falduri.Utilizarea lemnului masiv contribuie la utilizarea pe scar larg a cioplitul n lemn, la sud este utilizat n principiu lemnul semimasiv, pin, de aceea a fost raspindita sculptura ornamentala si multiple elemente de plante,frunze, de multe ori ntr-o imagine naturalista. Elementele tractate sunt frunzele de vi de vie i ciorchini, de legume, ghirlande, pergamente, rozete, frunze, flori, panglici, decorate cu scuturi i cartue. Foarte caracteristice sunt elemente geometrice abstracte i modul naturalist de performan. Transformari aproape nu se aplic, cu excepia Italiei. Ca parte a ornamente geometrice se simte influena Islamului. Desigur, reproducerile moderne de mobilier din acest stil au un design simplu, dar in el o sa fie prezente elemente, cum ar fi picioruse ascutite, detalii sculptate, arcade si nise, tapierie de plu. Ca accesorii, putei folosi o multime de lumanari, candelabre din fier forjat i lmpi, sculpturi i statui de Gargoyles i alte creaturi mitice, simboluri ale Bisericii. Stil gotic este o etap important n istoria designului interior, el a creat mai multe tipuri noi de mobilier, i a dat la o nou via tehnicii mobilirului antic. El a citat creterea de tmplrie i ia dat via, forma original de exprimare n ornamentare. Desigur, un interior gotic arata mai masiv si greoi. Pe de alt parte, arhitectura mrturisete originalitatea solutiilor de design, bogia formelor, el serveste la formarea dispozitiei si confortului. Stilul japonez Japonia este o ar cu o istorie secular i distinct, cu o cultur variat i unic. Specific pentru interiorul japonez este faptul c totul este ndreptat spre armonizarea coexistenei sufletului uman cu lumea din jur, prin renunarea la emoii i experiene inutile. Acest lucru se realizeaz prin tendina ctre minimalism i predilecia ctre accentuarea funcionalitii interiorului, datorit perfeciunii formelor simple i utilizrii spaiilor mari, prin lipsa obiectelor suplimentare. Totodat, interiorul japonez este dominat de naturalee i aspectul firesc, relevate prin nuane de cacao cu lapte, nisipoase, bej. Interiorul japonez, la fel ca arhitectura nipon n general, are un mod specific de manifestare, axat pe identitatea naional, distinct prin elementele sale unice care, din pcate, au reuit s dispar, influenate de realitatea contemporan, fiind nlocuite de tehnologia nalt. n mod tradiional, interiorul japonez reprezint un spaiu luminos, imens, ntreptruns de ornamente naionale, un loc special atribuindu-se covorului tatami (un fel de saltea din paie). Dimensiunea acestui covor este de aproximativ 2 metri ptrai, de obicei, acesta era schimbat o dat sau de dou ori pe an. Deasupra tatami se plaseaz un futon - saltea din bumbac natural. Tatami i futon-ul sunt uor de strns i, n consecin, permit restabilirea spaiului liber. mbrcmintea, serviciul i diverse obiecte japonezii le pstreaz n dulapuri ncorporate n perei i n podea, pentru a economisi spaiul. Mobilierul japonez, aprut n prima jumtate a secolului XVII, este numit Tansu. El se refer la diverse ldie, comode cu sertare, scrinuri, diferite dulapuri scunde.

Simplitatea i funcionalitatea design-ului interior japonez constituie rezultatul unui climat capricios i condiiilor seismice. Anume din aceste motive, nc din timpuri strvechi aici s-a manifestat predilecia pentru obiecte uoare. n loc de piatr natural este folosit lemnul, cea mai mare parte a construciilor sunt uoare i deschise, de multe ori "mobile", se d preferin uilor glisante i pereilor din hrtie i bambus (de exemplu panourile Shoji). Acestea din urm sunt de multe ori adevrate opere de art, ele reflect caracterul i starea de spirit a proprietarului casei i au rol de a delimita spaiul locuinei japoneze n diverse "zone funcionale": zona de recreare, zona de lucru i zona de relaxare. n afar de aceasta, japonezii utilizeaz puin metal n construcii, din cauza lipsei acestui material. Prin urmare, interiorul tradiional nipon era conceput n aa mod , nct utilizarea metalului pare sau inutil, sau nu poate fi ncadrat armonios cu alte elemente din componena mobilierului. Un rol special n interiorul japonez este alocat iluminrii. n mod tradiional, o locuin japonez este nvluit de o lumin moale, discret, difuzat asemeni razelor lunii, principiu diametral opus iluminrii din toat Europa, care reflect intenia de a exprima fora soarelui. Aceast lumin catifelat subliniaz elementele elegante i unice aleinteriorului, exprimndu-le semnificaia. Fiecare zon funcional dispune de iluminare proprie, care corespunde destinaiei acestei regiuni. Lmpile pentru iluminat sunt fcute din lemn i hrtie de orez, i sunt ncadrate n abajur sferic sau dreptunghiular. Mobilierul japonez are o serie de trsturi specifice. El i pstreaz caracterul neted i lipsit de complicaii, are linii i unghiuri drepte, care parcurg prin toat locuina. n mai multe locuri ale camerei sunt ilustrate ieroglife. O alt trstur distinctiv a interiorului japonez este prezena meselor i scaunelor scunde, uneori nici de scaune nu este nevoie, aa cum se obinuiete s se aeze pe podea. O importan deosebit este atribuit curirii podelelor, deoarece acestea servesc japonezilor drept locuri pentru ezut, dormit, i uneori pentru mncat. Un alt detaliu esenial al interiorului nipon este Ikebana japonez. Acest buchet unic, avnd o anumit semnificaie, este menit s reflecte starea de spirit a proprietarului sau a unui eveniment important din viaa acestuia. Interiorul japonez reprezint modalitatea de manifestare a unei persoane care ncearc s se evadeze de la agitaia din afara casei, care nu este predispus s accepte haosul n gndurile i aciunile sale, fiind capabil s observe i s admire frumuseea simplitii. Stilul minimalist Design interior minimalist - numit si arta ABC, arta minimala, este un curent artistic aparut in secolul XX care incearca sa minimalizeze intr-o creatie artistica numarul de culori, forme, linii, valori si texturi, cat de mult se poate. Designul minimalist se caracterizeaza prin forme simple, linii drepte si printr-o imagine de ansamblu aerisita. Stilul minimalist - artistii care au adoptat aceasta maniera de lucru folosesc in compozitii cat mai putine culori, forme, linii. Stiul de amenajare minimalist merge pe ideea interioarelor monocrome, renuntarea la peretii interni, geometrizarea formelor, transparenta si inlocuirea mobilelor masive cu mobile simple, cum ar fi rafturile in loc de biblioteca, canapelele simple din piele sau stofa, taburetele, mesele joase taiate in forme abstracte sau spatiile zidite in pereti pe post de dulapuri. Un alt element specific minimalismului este renuntarea la covoare si mochete, in favoarea parchetului. De asemenea, acest stil propune inlocuirea gresiei sau faiantei din baie cu imitatii de parchet, incorporarea in mobile a corpurilor de iluminat, mai ales in bucatarii, iar in camere de cele mai multe ori lustrele sunt inlocuite cu lampi inalte metalice, realizate artistic, sau dimpotriva, lampi foarte usoare, eventual cu abajurul din hartie. Mobilierul minimalist propune un spatiu simplu, curat, aerisit si exclude orice ingramadire de obiecte, excluzand aglomerarea ce da adesea o senzatie de sufocare, de presiune. Cele mai stralucite exemple ale genului imbina designul inspirat si piesele de calitate, producand un rezultat simplu, dar de efect. Dar mobilierul modern si minimalist nu trebuie sa fie atat de rece pe cat se tem multi, sau sa aiba ceva din austeritatea unei manastirii, ci trebuie sa fiu simplu, practic si placut din punct de vedere estetic, fiind asadar nevoie sa se gaseasca un nivel de simplitate potrivit. Singura cerinta este "respectul" acordat calitatii materialelor si simtul spatiului. Exista numeroase exemple in care spatiul si lumina se completeaza reciproc astfel incat sa creeze un spatiu placut fara ornamente inutile Culorile utilizate sunt pale sau stridente. Principala caracteristica a minimalismului este absenta decoratiunilor. Lumina este una dintre principalele aspecte ale minimalismului, in arhitectura cat si in designul interior. Lumina directa, indirecta ,difuza, puncte de lumina care pot mari spatiul, acoperi un zid, reflecta culorile, lumina anumite

obiecte de mibilier sau accentua un anumit traseu. Este foarte interesant de observat ca prin utilizarea filtrelor de lumina, materialelor foarte deschise ,sticla translucida, sau luminii difuze, obiectele par sa sfideze legile gravitatiei. Materialele translucide au mai degraba abilitatea de a sugera contururile decat de a ni le arata. Lumina care patrunde prin acestea estompeaza muchiile obiectelor, facandu-le sa arate de parca s-ar dizolva in spatiu. Panourile din lemn laminat au efect similar. Aparent solide de la distanta, pot fi modelate in foarte multe modalitati fara a strica aspectul final al suprafetei, fiind armonizat de lumina filtrata. Stilul romanic A aparut in Franta, la Cluny, in secolul X si este primul stil international, extinzandu-se in toate tarile Europei cu traditie romana pana in estul Europei. Arhitectura. Caracteristice epocii sunt castelele, manastirile si bisericile. Castelele erau locuintele seniorilor feudali, fiind si fortarete in caz de atac. Erau asezate pe inaltimi si inconjurate de ziduri groase si inalte, realizate din blocuri de piatra si in partea superioara aveau creneluri, turnuri de aparare si ziduri de straja. Elementul principal al castelelor era donjonul cu infatisarea unui turn inalt cu intrare mai sus de sol, ferestre mici si in care se facea ultima retragere in caz de atac. Castelele erau simbolul autoritatii feudale. In timp au rezistat putine castele. Cele mai multe se afla in Franta si dateaza din secolele XI si XII, iar in Italia, in Toscana se pastreaza si azi o suita de turnuri feudale. Manastirile. S-au construit intre anii 954 si 981 de catre ordinul calugaresc al benedictinilor. La Cluny in Burgundia a fost elaborat stilul romantic. La sfarsitul secolului XI ordinul benedictinilor administra aproximativ doua mii de biserici si manastiri in Franta, Germania, Spania si Italia. Bisericile romanice au devenit locuri de cult in secolele XI si XII in Europa centrala si apuseana si locurile de refugiu in fata navalitorilor barbari. Biserici in stil romanic se intalnesc din vestul Europei, din Spania pana in est, in Romania, Polonia si pana in nordul Europei, aflandu-se si in Siria si Palestina. Raspandirea acestor biserici pe o arie larga demonstreaza larga circulatie a ideilor calugarilor. Planul bisericii romanice continua linia planului basilica, evoluand prin urmatoarele caracteristici: nivelul arcadelor care despart spatiile navei centrale si navelor laterale, nivelul tribunei si nivelul ferestrelor. Se remarca masivitatea zidurilor si austeritatea. Reprezentative sunt: in Germania - Catedralele imperiale de la Mainz, Worms, Speyer;in Italia - Biserica San Miniato al Monte ( Florenta), Biserica Lucca si Pistoia (Pisa); in Spania Catedrala Santiago de Compostela; in Anglia - catedralele din Peterborough, Winchester, Durhan. In Romania, primul monument de arta romanica este Catedrala de la Alba-Iulia. Prin intermediul colonistilor sasi si al ordinelor calugaresti, sosite din apusul Europei, stilul romanic s-a extins si in zona Sibiului unde s-au construit bazilici din piatra cu trei nave. Datorita unei asimilari intarziate in Transilvania, stilul romanic se imbina deseori cu goticul timpuriu, cum de altfel s-a intamplat si in alte zone din centrul si estul Europei. Sculptura. Sculptura in relief are inspiratie religioasa. Anul 1000 a reprezentat un moment important in evolutia iconografica a sculpturii datorita spaimelor in fata Apocalipsei ce se anunta. Ideea Judecatii de apoi inspaimanta intro vreme in care biserica pedepsea ereziile. Stilizarile urmaresc sugerarea unei suferinte. Personajele apartin unei lumi patetice. Pictura. Pictura se dezvolta in atelierele mestesugaresti din cadrul manastirilor. Pictura de manuscris urmeaza traditia precedenta si cunoaste o mare dezvoltare in Franta, Anglia, Spania si Italia. Artele decorative. In cadrul artelor decorative, tesaturile ocupa un loc deosebit. Tesatura din biserica din Bayeux este reprezentativa perntru acel timp si prezinta episoade din luptele de cucerire a Angliei de catre normanzi in secolul XI si tot in cadrul tesaturii sunt prezente si scene campenesti. Multitudinea culorilor, aplicatia diferitelor materiale si tesaturi pe panza suport creeaza un ansamblu original.

Stil in interior Stilul in design, ca si stilul arhitectural, este un concept vast, destul de dificil de definit. Exista mai multe tipuri de "stiluri", iar ele au fost definite uneori ca tendinta de larga raspandire, cum au fost umanismul, neoclasicismul, curent definit de architect ca purismul, structuralismul, "eticheta" aplicata retrospectiv ca protoclasicism, manierism, reprezentarea unei ideologii, de exemplu pietism, totalitarism, tendinta regionala, de exemplu shintoism, usonianism (cf. Jeremy Melvin, ...isme, sa intelegem stilurile arhitecturale, Editura Rao, 2007). Alteori, stilurile din designul interior sunt propuse de istorie (retro, country, clasic, modern, contemporan etc.), de regiune (unele particularitati pentru anumite tari, conform carora putem vorbi de un stil oriental, spaniol sau italian, de exemplu) sau detehnologie, cum este cazul eco-designului astazi (cf. Francisco Asensio Cerver, Interior Design Atlas). Stilurile pot coexista, iar preocuparea institutionalizata pentru un stil anume in arhitectura si design interior nu a aparut decat incepand cu 1830, cand arhitectura a intrat sub sfera politicului, iar alegerea stilului a devenit o optiune ideologica. In secolul XXI designul incearca sa se elibereze de sub incorsetarea unui stil si a unei categorizari exacte, acum se poate vorbi mai mult despre tendinte in design, ce pot coexista in ciuda faptului ca la prima vedere pot parea contradictorii, ca, de exemplu, neobarocul si minimalismul. Aceasta distinctie dintre stiluri fiind facuta, vom intelege mai usor faptul ca o casa nu reprezinta exponentul unui singur stil sau a unei tendinte, ci un mix armonios de tendinte si stiluri pornind de la arhitectura si ajungand pana la designul de interior, ce trebuie sa fie cat mai profesionist realizat pentru ca rezultatul sa fie impresionant, dar si unitar. Pentru a initia un proiect de design interior trebuie sa incepem prin a face un mic studiu asupra lucrurilor care ne plac si pe care le dorim in viata noastra si asupra mesajului pe care vrem sa il transmitem printr-o anumita amenajare despre noi, despre stilul nostru de viata, gusturile si asteptarile noastre. Interiorul unui spatiu depinde de oamenii care locuiesc in acest spatiu, de personalitatea lor si ii influenteaza, intr-o anumita masura, pe toti cei care vor intra in acest spatiu. Asadar, definirea stilului sau a amprentei personale presupune o cunoastere de sine, a persoanelor care locuiesc in spatiul respectiv, dar si a dorintei de influentare a celor care viziteaza spatiul destinat amenajarii.