Antreprenoriatul in conditii de criza si recesiune economica,strategii de adaptare la criza Majoritatea exper ilor i anali tilor economici sunt de acord:

acest an va fi unul mohort. Este drept c pe la noi, nu mai departe dect la sfr itul lunii decembrie 2008, existau voci, chiar la nivel foarte nalt, care spuneau c Romnia nu va fi afectat de criza financiar mondial ; dar n propozi ia din primul rnd am avut n vedere oameni care se pricep la treburi macroeconomice. ntrebarea pe care trebuie s o punem acum este urm toarea: cum putem cre te probabilitatea de a ajunge, n cele din urm , la o revenire robust ? Crizele i recesiunile economice sunt fenomene periculoase care se insinueaz f r preaviz, lovind un anumit sector de activitate, dar putnd provoca paralizia unei ntregi economii. n principiu, cnd statisticile confirm un al doilea trimestru f r cre tere economic , se poate afirma c semnalele crizei au evoluat negativ spre o recesiune. Aceast constatare este valabil att la nivel macroeconomic, dar i pe plan local, la orizont de firm . Pentru nivel de ntreprindere, n condi iile descrise mai sus, antreprenorii simt deja o angoas n privin a clien ilor r u platnici, n privin a furnizorilor dificili, dar i n privin a salaria ilor demotiva i. Cei mai buni dintre antreprenori v d n gestiunea riscurilor crizei i recesiunii economice o oportunitate pentru ameliorarea gestiunii opera ionale i strategice pe ansamblul firmei lor; ceilal i se vait i dau vina pe al ii. i vom avea n vedere, n continuare, pe cei dinti. La prima apari ie a simptomelor de recesiune, managerii performan i asociaz un r spuns al gestion rii crizei prin aplicarea efectiv a legisla iei i a reglementarilor de bun practic n vigoare; deci nu subterfugii sau ocoliri ale legilor. n acest moment, ei vor continua activitatea firmei apelnd la mijloacele legale pentru recuperarea datoriilor de la clien i i pentru livrarea la timp a furniturilor. Nu trebuie ascuns faptul c , de foarte multe ori, aceast cale este de lung durat i poate provoca blocaje financiare grave n activitatea firmei. La al doilea nivel de alert , managerii se preocup de continuitatea activit ii firmei prin prevenirea riscurilor majore care amenin principalele func iuni ale organiza iei: aprovizionarea, produc ia de bunuri/servicii, calitatea acestora, politicile de pre uri, distribu ia, finan ele i calitatea comunic rii financiare. n r spuns la aceste preocup ri, deciden ii imagineaz modalit i mai eficiente de control i prevenire, capabile s le dea o siguran rezonabil cu privire la continuarea activit ii firmei. n fa a acestor preocup ri i presiuni, antreprenorii resimt necesitatea integr rii gestiunii riscului de criz i recesiune economic n procesele gestiunii opera ionale i strategice ale ntreprinderii. n general, sunt patru m suri decisive pe care ace tia pot s le ia pentru a proteja firma mpotriva constrngerilor implicate de crizele economice:

 reevaluarea pie ei actuale economic ;

i a intercondi ion rilor dintre aceasta

i criza

reevaluarea ipotezelor economice existente, pe termen scurt i mediu; dezvoltarea strategiilor pe termen scurt, innd cont de circumstan ele crizei; previziunea pe termen mediu reviriment. i lung, prin elaborarea planurilor pentru

De regul , managerii-ntreprinz tori, dornici de a dep i ct mai rapid situa iile de criz , ac ioneaz instinctiv, f r o arhitectur global a gestiunii riscurilor n condi ii de recesiune. Acest lucru face ca, de cele mai multe ori, demersul lor s e ueze n faza ini ial . F r a avea preten ia de a oferi un ghid de ac iune antreprenorilor n acest domeniu, consider m c trebuie parcur i urm torii pa i: evaluarea amenin rilor: este important de identificat principalele pericole care planeaz asupra firmei, precum: pierderea ncrederii clien ilor, sc derea brutal a desfacerii totale, pierderea unui segment de pia , pierderi financiare. Aceste amenin ri trebuie clasate ca rezultnd din factori ca: instabilitatea economic regional /global , discriminarea locurilor de munc , e ecul marketingului, minusuri calitative, tranzac ii contrare eticii, m suri legislative incoerente. Repertorierea riscurilor legate de recesiune necesit onestitate i obstina ie i trebuie f cut cu maximum de sinceritate. n general, ntreprinz torii nu sunt tenta i s recunoasc vulnerabilitatea firmei lor, mai ales Doamne fere te dac ei sunt cei care genereaz , n primul rnd, condi iile de criz (a se vedea, la scar macro, candoarea marilor grupuri financiare interna ionale i preten iile efilor respectivi la bonusuri i dividende neru inate, ca i cum, dup vorba noastr , nici usturoi n-au mncat, nici gura nu le miroase). clasarea riscurilor n ordinea priorit ilor: Odat riscurile identificate, este necesar s se stabileasc o scar de prioritate n abordarea lor, astfel nct managerii s poat orienta eforturile i resursele firmei cu maximum de eficien . Ie ind din sfera pur economic , se poate da exemplul riscului de cutremur, pe care o firm l-ar putea consider minim pentru principalele activit i ale sale, dar situa ia ar putea deveni catastrofal n cazul producerii sale, eventual prin efecte colaterale; suntem n prezen a unui risc minim, dar cu consecin e puternice. controlul riscurilor: presupune elaborarea unor proceduri pentru supravegherea semnalelor care indic intensificarea sau reducerea recesiunii. Aceasta necesit : 1. listarea evenimentelor negative posibile; 2. investigarea frecven ei/probabilit ii de producere a evenimentelor; 3. estimarea consecin elor fiec rui eveniment n parte;

4. calcularea riscului asociat fiec rui eveniment; 5. preg tirea strategiilor pentru reducerea consecin elor poten iale. Dup cum se vede, controlul (modelarea) riscurilor reprezint o activitate complex ce presupune cuno tin e n domeniul economic, tehnologic, sociologic i politic, iar rezultatele sale au un grad mare de responsabilitate, influen nd deciziile i implicit succesul strategiei adoptate, la nivel macro i microeconomic. reac ia n fa a recesiunii: Antreprenorii au interesul de a se dota cu o procedur defensiv contra recesiunii, pentru a minimiza riscurile, deoarece nicio ntreprindere nu poate anticipa sau evita toate riscurile. Pe bun dreptate, renumitul analist Peter Drucker acorda o importan capital gestiunii riscului: Ceea ce- i poate propune un manager este de a identifica i de a estima corect riscul posibil de asumat i de a exploata incertitudinea. Scopul muncii de proiectarea viitorului este nu de a decide ce trebuie f cut mine, ci mai degrab , ce ar trebui f cut pentru a avea un mine. integrarea proceselor de risc: riscul de recesiune trebuie tratat n mod egal cu celelalte riscuri tradi ionale, ca riscurile opera ionale sau financiare. Ele trebuie incluse n procedurile de audit intern, n scopul garant rii aplic rii corecte a proceselor puse n func iune pentru identificarea, evitarea i r spunsul la recesiune. Drept cmp de aplica ie, exist ase mari sectoare n care se poate dezvolta o strategie de supravie uire n cazul unei crize: clien i, produse/servicii, comunicare, distribu ie, pre uri i personal. Dar, n leg tur cu mijloacele specifice de ac iune pentru fiecare din aceste sectoare, vom prezenta unele orient ri ntr-un num r viitor al revistei. Perioadele de liberalism economic si interventionism mai pronuntat s-au succedat in istoria lumii capitaliste, in paralel cu teoriile economice respective. Liberalismul a fost vazut chiar de Adam Smith, cu doua secole in urma, ca simbolul societatii capitaliste si calea spre progres a umanitatii. Desigur, liberalismul nu inseamna nicidecum libertatea de a face orice - iar aceasta deviatie nedorita de la preceptele economiei libere a purtat eticheta fie de capitalism salbatic, fie de capitalism de cumetrie in perioade si locatii geografice atat de diferite ca inceputul de secol XX in SUA, respectiv inceputul de secol XXI in Romania -, ci dorinta de maximizare a profitului personal in conditiile respectarii celorlalti participanti la jocul economic. La randul sau, interventionismul a fost necesar in conditii de criza: fie criza economica, fie perioadele de razboi. Interventionismul statului este asadar o situatie anormala, in care pietele nu mai functioneaza corect, iar mecanismele de baza ale sistemului economic sunt blocate. Concurenta libera, unul dintre aceste mecanisme, inceteaza sa mai fie factorul regulator al pietei atunci cand intre oferta si cerere nu mai exista echilibrul natural, obisnuit. Dorinta de consum, respectiv economie a indivizilor se prabusesc simultan si inexplicabil, alimentate doar de neincrederea in mecanismul de piata. In

final, sistemul de finantare a initiativei private inceteaza sa mai catalizeze resursele de inventivitate si spirit creator, caracteristice sistemului capitalist Romania se confrunta cu cea mai mare recesiune din perioada moderna. Atat sectorul public cat si cel privat au fost luate prin surprindere de puterea cu care criza economica si cea financiara au lovit mediul de afaceri romanesc. Desi multe firme si-au incetat activitatea, altele au reusit sa se adapteze sau doar sa-si restranga activitatea, supravietuind. In aceste conditii, teza de doctorat va analiza modul in care firmele romanesti isi sporesc gradul de adaptabilitate si flexibilitate pe piata in conditii de criza, modul in care folosesc forta de munca in conditii de eficienta sporite, si modul in care criza stimuleaza creativitatea antreprenorului. Se va pune accentul pe gasirea acelor exemple de comportament antreprenorial care pot fi promovate drept modele de buna practica pe perioada de criza si se vor evidentia abilitatile si competentele esentiale de care managerii se folosesc pentru a supravietui in conditii de criza. Un capitol distinct se va aloca modului in care sistemul privat ar trebui sa colaboreze cu cel guvernamental atat pentru a preveni perioade de recesiune, cat si pentru a se diminua efectele unei recesiuni. Acesta este punctul critic la care societatea moderna nu trebuie sa mai ajunga: momentul in care spiritul antreprenorial este blocat de imobilitatea sistemului financiar international sau national, iar locul initiativei private - singura aducatoare de progres pe termen lung - este luat de programele de criza initiate de catre stat. Atat in perioadele de normalitate economica, dar mai ales in cele de criza, statul a demonstrat cu consecventa ca este cel mai prost administrator al resurselor din societatea umana. Interventia statului in economie se traduce prin irosirea de resurse, distribuirea lor pe criterii mai degraba politice decat economice si o mare nepasare fata de binele individual al maselor. Acest tablou este la fel de valabil in tarile cu un capitalism dezvoltat, ca si in cele emergente - dovada ca odata interventionismul instaurat intr-o economie, prabusirea regulilor de piata este instantanee si generala. Multe voci arunca vina actualei crize financiare si economice pe imperfectiunile sistemului de piata si vad, in consecinta, interventia statului ca singura salvare pentru redresarea economiilor afectate. Nu sunt de acord cu aceasta viziune; dimpotriva, cred cu tarie ca actuala criza este produsul depersonalizarii spiritului de proprietate al cetateanului obisnuit, al inlocuirii nesabuite a antreprenoriatului de mici dimensiuni cu sistemul corporatist multinational, in care proprietatea privata asupra corporatiilor colos a ramas numai o iluzie. In multe dintre companiile mari din lume, in realitate, deciziile importante apartin unei minoritati de executivi care acced la pozitiile de top pe criterii politice sau clientelare, in timp ce esalonul doi al directorilor (ca sa nu mai vorbim de masa mare de simpli angajati) traieste monotonia, lipsa de raspundere si incapacitatea de a influenta deciziile companiei, specifice unei slujbe la stat. In aceste conditii, este evident ca informatiile ajung distorsionat la varf, iar hotararile nu au nicio legatura cu realitatea lumii in care ne aflam - un peisaj mai degraba apropiat societatilor de tip centralizat si totalitar, nicidecum propriu capitalismului. Iesirea din actualul imobilism economico-financiar, care duce inevitabil pe o spirala descendenta la

contractie economica, saracire generalizata si blocare a comertului international, se afla in spiritul antreprenorial al micilor intreprinzatori. Acestia au resursele de a oferi consumatorilor acele bunuri si servicii de care ei au cu adevarat nevoie - fara excese de consumism extravagant si limitat la puterea reala de cumparare a fiecarui consumator - si capacitatea de a genera profituri distribuite unei mase critice de oameni, pentru a relua ciclul economic normal pe o spirala ascendenta catre prosperitate generala. De aceea, in realitate, administratiile nu trebuie sa intervina pentru a crea ceva ce exista in societate, ci numai sa deblocheze mecanismele centralizate care impiedica antreprenorii sa isi continue activitatea in mod normal. Nu prin contracte mari de infrastructura sau planuri de investitii aberante poate statul - orice stat, Romania, SUA, Germania sau China - sa stimuleze initiativa particulara: prin astfel de masuri se obtine doar redistribuirea banilor colectivi si amanetarea veniturilor generatiei viitoare unor clienti politici actuali. Statul trebuie doar sa se abtina de la a interveni in economie si sa permita pietei sa genereze, prin initiativa privata, solutiile de iesire din criza. Nu toti oamenii sunt inzestrati cu spirit de intreprindere. Aceasta este o inzestrare rara. Iar in perioade de criza adanca, inclinatia pentru a asuma riscuri este, statistic vorbind, in diminuare. Asa cum arata criza de acum, statul a fost obligat sa intervina pentru a diminua riscuri sistemice care au amenintat functionarea economiilor. Dar exista oameni care deslusesc oportunitati in perioade de criza potrivit semnului lingvistic din alfabetul chinezesc: unde exista criza este in acelasi timp si oportunitate. Insa nu la traderi ma refer ci la cei care pun pe picioare afaceri noi, care ajuta la iesirea din criza, care creeaza noi locuri de munca, etc. Aceasta situatie este valabila si pentru Romania, chiar daca mediul nostru de afaceri este mai putin prietenos in raport cu standardele din UE (gandindu-ma la afaceri curate, oneste). Trebuie incurajat antreprenoriatul social, dintr-un motiv extrem de simplu: trebuie reconstruit capitalul social (uman) care se traduce in final in: consumatori, forta de munca, etc. Si mai mult decat atat, antreprenoriatul social plasat intre profit si non-profit, astfel incat si initiatorul/antreprenorul si finantatorii sa poata supravietui si dezvolta in timp ce ii descurca si pe ceilalti. Si aici targetul nr 1 este populatia discriminata pozitiv, toti oamenii cu venituri mici si foarte mici si apti de munca (indiferent de religie, rasa, etnie, orientare sexuala, etc) a caror supravietuire (casa, masa, sanatate, educatie, etc) nu este facilitata din nici o parte: nici de la companii (prin servicii si produse ieftine) si nici de la stat (prin vreo facilitate la impozitare). Daca zona asta incepe sa respire, incep imediat si ceilalti care nu sunt apti de munca targetul nr 2: bolnavi, batrani, persoane cu dizabilitati, boli

incurabile, etc. Prin taxele primilor, donatiile primilor, munca si consumul primilor care ajung la bugetul de stat, fundatii din zona, direct la ei, etc. Si daca acest target de populatie incepe sa respire, incep si companiile. Si daca incep si companiile, incepe si statul. Companiile nu vor aloca fonduri pentru initiativele de antreprenoriat social fara ca acestea sa aiba o forma de organizare si un cadru fiscal sa existe pentru ele. Insa o vor face, daca exista alternativa pentru ca banii li se vor intoarce din proiectele sociale , inclusiv o cota de profit. Nu mai vorbim de faptul ca participa direct la reconstructia capitalul social care in final le consuma produsele si serviciile. Ca masura de management de criza pe zona solutiilor gratis (altele decat mult mai costisitoarele mutilari de capital uman prin reduceri de personal, de salarii si in paralel prin stresul si surmenajul orelor suplimentare si prin destramari de familii prin exod) este o masura de luat in calcul in strategiile managementului de criza ale ambelor: companii si stat. Statul cu un cadru legal motivant, companiile prin redirectionarea unei parti din fonduri sub forma investitiilor in proiecte de antreprenoriat social din toate zonele si industriile. Companiile trebuie sa inteleaga ceva mai bine ca fara capital social (uman) si fara investitii in proiecte sustenabile privind reconstructia lui, vor continua sa falimenteze in nestire. Pentru ca factorul uman este resursa nr 1 profund afectata la aceasta ora. Statul trebuie sa inteleaga ca fara companii si fara capital social, e pe cale de disparitie. Intre timp, aceste initiative vor continua sa alimenteze economia gri si neagra, intr-o forma sau alta in conditiile in care ele se vor tot naste, in lipsa de alternative sau pe alternativele prezente nu la indemana oricui fara experienta in mediul privat si nici prea atractive, respectiv un venture intre un SRL si-un nonprofit. Asemenea venture-uri fac doar cei mari, insa la nivel mic si mediu sunt nefunctionale si costisitoare si prinzatoare de urechi. Solutiile de management de criza trebuie sa fie directionate in sensul reconstructiei si suportului celor mici si medii. Respectiv catre zonele care constituie baza, resursele si suportul celor mari. Sa raspunzi la nevoi sociale prin proiecte sustenabile, ca mic si mediu antreprenor este imposibil, intrucat fiscalitatea te doboara din prima zi de activitate si nu poti atinge obiectivul social. Iar ca fundatie, nu ai cum sa ventilezi

banii astfel incat sa motivezi si sa stimulezi posibilii finantatori si esti majoritar dependent de ghidurile de finantare stufoase, limitative si restrictive ale altora. Prin antreprenoriatul social intre profit si non-profit- se mai poate creea prima bresa de remunerare pe competenta in Romania si nu pe asteptat ceva de la cineva, pe salariu fix si cu contract pe perioada nedeterminata. Cu alte cuvinte poate fi un factor de refresh pe mentalitate, in sensul actiunii si nu in sensul demagogiei si a lamentarilor. Aceste vremuri au apus deja. Pentru ca nu mai are cine sa plateasca lipsa de randament si de competenta, nici la stat si nici la privat. De aici si marea deruta, atat la nivel individual cat si economic , social si guvernamental. Inchid, revenind la Poll: atat din perspectiva managementului de criza cat si din perspectiva antreprenoriatului si a nevoilor sociale: E nevoie de cadru legal si fiscal pentru integrarea antreprenoriatului social ca forma aparte de organizare intre profit si non-profit? Intre principiile fiscale si legale ale unei afaceri si ale unei organizatii non-profit?