Sunteți pe pagina 1din 45

OBIECTIVE SI INSTRUMENTE DE POLITICA MONETARA.

CONTROLUL MASEI MONETARE


2.1. OBIECTIVE ALE POLITICILOR MONETARE
2.1.1. Definirea si alegerea obiectivului politicii monetare Problema politicilor macroeconomice este de a alege reguli care sa descrie modul in care instrumentele politicilor raspund conditiilor economiei, pentru a imbunatati performantele variabilelor obiectiv. Instrumentele politicilor monetare sau fiscale sunt manevrate de autoritatea monetara sau cea fiscala, influentandu-se starea economiei. Obiectivele politicilor sunt variabile endogene cu o importanta sporita in economie: inflatia, somajul, formarea capitalului, cresterea economica etc.. Fiecare tara are in vedere mai multe tinte posibile, insa una singura domina si focalizeaza atentia autoritatilor (Germania- inflatia, Franta- somajul, Marea Britanie- eficienta). Pentru a descrie o variabila obiectiv ar trebui sa definim o functie a bunastarii sociale ce ar reliefa costul devierii variabilei obiectiv de la nivelul dorit si care ar reflecta dorintele indivizilor din societate. Odata definita aceasta functie, putem pune problema politicilor macroeconomice ca orice alta problema de politica economica: alegerea instrumentelor ce ar maximiza functia bunastarii. Teoretic, problema este usoara, practic insa, este dificil sa definim o functie a bunastarii sociale din moment ce indivizii sunt diferiti si au preferinte diferite, uneori total opuse. Avand in vedere acest aspect, putem considera ca alegerea unui obiectiv si a unei politici economice potrivite tine mai mult de fler si de experienta. Obiectivele declarate de autoritatea monetara sau fiscala pot fi variate: nivelul sau cresterea productiei nationale, somajul, inflatia, fluctuatia de ansamblu a acestor trei indicatori, balanta de plati externe, etc., urmarindu-se o optimizare a acestora (o cat mai buna combinatie), avandu-se in vedere diverse constrangeri ce tin de situatia economica. In general, energia este concentrata pe un obiectiv principal, pentru restul urmarindu-se o maximizare a efectelor si crearea unui cadru favorabil economic. an perioada actuala majoritatea bancilor nationale au ca obiectiv principal controlul inflatiei. 2.1.2. Constrangeri in atingerea tintelor-principiul lui Tinbergen Constrangerile ce actioneaza asupra autoritatilor monetare in atingerea a cat mai numeroase obiective, tin in special de faptul ca o autoritate publica poate urmari si atinge atatea obiective cate variabile independente are. Aceasta afirmatie reprezinta Legea lui Tinbergen, fiind formulata pentru prima data de economistul olandez Jan Tinbergen, cel ce a obtinut Premiul Nobel pentru realizarile sale in modelarea macroeconomica si a tehnicilor de evaluare a politicilor macroeconomice. El spune ca oricine e liber sa-si aleaga oricate obiective doreste, insa ca poate atinge cel mult un numar egal cu numarul instrumentelor independente, fiecare obiectiv trebuind sa fie atins pe o alta cale prin utlizarea fiecarui instrument. El da chiar exemplu de gandire eronata: " Avem doua instrumente, de politica monetara si de politica fiscala, si avem doua variabile tinta, inflatia si somajul. Deci nu exista nici o contradictie. Putem folosi politica monetara pentru a controla inflatia si politica fiscala pentru a controla somajul.[1]" Aceasta gandire este gresita, explica economistul olandez, deoarece aceasta ar presupune ca inflatia si somajul ar fi influentate de cele doua politici aplicate in moduri diferite, ceea ce nu este adevarat, in ambele cazuri influentandu-se curba cererii agregate.

Asadar, un control optim presupune un numar cel putin egal al instrumentelor cu cel al obiectivelor, desi, de fapt, obiectivele indeplinite sunt mai putine decat numarul de instrumente independente avute, datorita modurilor diferite de indeplinire a politicilor, a politicilor aplicate sau a legaturilor intre tinte. 2.1.3. Obiective posibile Obiectivele politicilor economice sunt privite sub doua aspecte: formal (tinta declarata in mod oficial de autoritatea monetara sau fiscala si care are prioritate in indeplinire) si din punct de vedere al continutului (sacrificarea altor obiective pentru a fi acesta indeplinit). De exemplu, in Marea Britanie, scopul declarat al autoritatii monetare, Banca Angliei, intre anii 1975-1985, a fost controlul masei monetare iar sacrificiile facute au fost rata de schimb (prabusire) si dezindustrializarea. Obiectivele posibile avute in vedere sunt diverse, economistii avand preferinte diferite, monetaristii (reprezentati de Milton Friedman) preferand tinte cu o influenta directa asupra pietei iar non-monetaristii tinte cu o influenta indirecta pe piata- rata de schimb, rata dobanzii. MONETARISM: y oferta monetara (cantitate) -- M.Friedman NON-MONETARISM: y curs de schimb (pret) -- tinerii keynesieni -- Sistemul Monetar European y credit (cantitate) y rata dobanzii (pret) y pret actiuni (pret) y nici o tinta -- Ben Friedman -- vechii keynesieni (Harrod) -- Tobin -- Lawson

y deficitul bugetar (cantitate)-- Lawson y deficitul bugetar in conditii -- Ward, Neild de somaj minim y parghii fiscale -- Musgrave

y cresterea creditului intern -- F.M.I. (cantitate) y venitul nominal (cantitate) -- Meade y baza monetara (cantitate) -- Minford

Dupa cum se observa, obiectivele posibile sunt variate si nu exista o reteta unica, fiecare recomandand un anumit indicator ca tinta optima. 2.1.4. Necesitatea alegerii unui obiectiv Avandu-se in vedere disputele iscate si parerile contradictorii asupra acestui aspect, ne putem pune intrebarea necesitatii unui obiectiv. Motivatia alegerii unui obiectiv are mai multe aspecte: - acesta ofera informatii despre viitor, datorita faptului ca variabila tinta are implicatii viitoare pentru alti indicatori macroeconomici, diferitele niveluri ale variabilei tinta putand previziona valori noi pentru alti indicatori macroeconomici. - este un stabilizator automat: orice obiectiv avut in vedere de autoritati conduce catre un alt indicator, astfel incat un control al variabilei tinta duce automat la stabilizarea unor alti indicatori; - crearea unei imagini asupra inflatiei viitoare: diferit 747i82h ele pozitii avute de autoritati asupra uneia sau altei variabile tinta pot determina populatia sa presupuna un anumit nivel al inflatiei viitoare, aceasta inflatie asteptata influentand in mod direct inflatia viitoare reala; - disciplinarea si constrangerea guvernelor: foarte multi economisti considera ca politicile macroeconomice nu trebuie sa depinda numai de bunul plac al unei persoane, partid politic sau chiar institutii si care sa le poata poata modifica oricand si oricum (modificarea politicii economice in anul electoral). De aceea ei propun ca Parlamentul (Congresul) sa adopte o politica nationala ce nu va putea fi modificata, astfel incat guvernele sau conducerea bancilor nationale sa aiba anumite constrangeri si sa fie obligate sa realizeze anumite obiective. Acest lucru se realizeaza partial prin tintele propuse. 2.1.5. Criterii de selectare a obiectivelor Avand in vedere ca autoritatea monetara (fiscala) are de ales intre mai multe variabile drept variabile obiectiv, se pune problema modului de selectare a acestora. Exista trei conditii pentru ca o variabila sa fie o tinta viabila a politicii monetare: 1. Sa poata fi masurata- datele necesare stabilirii nivelului si fluctuatiei variabilei trebuie sa fie disponibile cat mai rapid si sa fie valabile. Toti termenii ce compun variabila obiectiv trebuie sa fie definiti in mod clar iar datele sa poata fi folosite in timp util. De exemplu, masurarea ratei dobanzii pe termen lung poate crea probleme. Aceata este o medie a mai multor rate ale dobanzii pe termen lung pentru diferite instrumente si cu diferite caracteristici. Multe din aceste rate pe termen lung nu sunt incluse in medie, altele trebuie ponderate cu influenta pe care o au iar unele sunt greu de interpretat. Aceste lucruri fac ca, pe ansmblu, rata dobanzii pe termen lung sa fie greu de exprimat in unitati valorice si deci o tinta greu de evaluat. 2. Sa poata fi atinsa- pentru ca un obiectiv sa fie valid el trebuie sa poata fi atins de autoritatea monetara (fiscala) prin instrumentele si politicile de care dispune pentru ca altfel este un scop pur teoretic, pentru care nu se ofera nici o solutie de rezolvare si are doar un caracter declarativ. De exemplu, in timpul crizei petrolului din anii '70, problema balantei de plati externe putea fi rezolvata prin economisirea de carburanti. Aceasta ar fi dus la o scadere a importurilor de petrol, al carui pret crescuse si, deci, la o echilibrare a balantei. Insa F.E.D. nu avea nici o autoritate in acest sens, neputand impune economisirea combustibililor.

3. Sa existe o relatie directa cu scopul general urmarit- daca Banca Nationala a unui stat stabileste un obiectiv si chiar il atinge, insa acest efort nu are nici un efect pe plan economic, deci scopul urmarit nu a fost nici macar apropiat, declararea si atingerea acelui obiectiv nu a avut nici un efect practic. Realizarea unui obiectiv trebuie sa duca la cresterea unui anumit indicator macroeconomic, vazut in acel moment ca cel mai relevant. Obiectivul reprezinta cureaua de transmisie intre instrumentul macroeconomic si scopul final, un punct intermediar, in cazul unui obiectiv intermediare (strategie in doi pasi) sau punctul final (strategie cu un singur pas). 2.1.6. Strategii de politica monetara Autoritatea monetara dispune de anumite instrumente monetare (operatiuni de openmarket, rezerve minime obligatorii, etc.) si le foloseste pentru a atinge anumite scopuri majore (stabilitatea preturilor, somajul, balanta de plati externe). Pentru atingerea acestor obiective sunt folosite diferite strategii de politica monetara: 1. Strategia unui singur pas- politicile macroeconomice sunt indreptate direct spre scopul final, astfel incat, daca o politica nu este eficienta in atingerea obiectivului final, va fi folosit un alt instrument ce se presupune ca va da rezultate in atingerea aceluiasi scop. 2. Strategia celor doi pasi- se alege tinta finala in primul pas iar mai apoi se alege o tinta intermediara intre instrumentul de politica monetara si obiectivul final, astfel incat, prin folosirea instrumentului respectiv sa poata fi atins tinta intermediara, care va conduce la atingerea obiectivului final. De exemplu, pentru reducerea inflatiei de la 10% la 3% pe an, se stabileste ca este necesar ca M1 sa creasca cu 6% pe an (tinta intermediara); deci controlul M1 va duce la controlul automat al inflatiei, obiectivul intermediar odata atins antrenand atingerea scopului final.

2.1.7. Controversa dintre monetaristi si keynsisti-controlul cresterii monetare sau al ratei dobanzii

Alegerea unui obiectiv nu este deloc un lucru usor, existand dispute intre diferitele scoli pe marginea acestui subiect. Cea mai aprinsa discutie se poarta intre monetaristi, care sustin ca obiectiv intermediar cresterea controlata a masei monetare si non-monetaristi, care prefera urmarirea ratei dobanzii. Aceste doua obiective se exclud reciproc, ele neputand fi urmarite simultan in cele mai multe cazuri.

Neconcordanta intre cele doua tinte consta in faptul ca un control al masei monetare va duce la o fluctuare libera a ratei dobanzii, deoarece o instabilitate la nivel macroeconmic se va repercuta in pretul banilor, in conditiile in care cantitatea acestora este constanta. Deci, o fixare a masei monetare va face ca toate efectele, pozitive sau negative, din economie sa se rasfranga asupra ratei dobanzii. In conditiile unei rate a dobanzii fixe (controlate), toate dezechilibrele economice vor trebui reparate prin fluctuarea masei monetare in sens pozitiv sau negativ, deci o retragere sau o emisiune de bani pe, functie de starea din momentul respectiv. Recomandarea pentru una sau alta dintre tinte tine cont de cele doua curbe, IS si LM si de stabilitatea lor: y in cazul instabilitatii curbei IS si stabilitatea curbei LM.

Rd=constant LM devine o dreapta iar deplasarea curbei IS va avea ca efect o scadere a lui Y, (Y=Y3 -Y2 LM=constant efectul deplasarii curbei va fi (Y=Y1 -Ye Y3-Y2 Y1 -Ye

Strategia celor doi pasi poate duce la atingerea obiectivului intermediar, fara insa a ajunge si la obiectivul final, ceea ce face inutil intregul efort depus. Strategia unui singur pas nu este ancorata in acea incorsetare a tintei intermediare (acest lucru avand avantaje dar si dezavantaje), autoritatile folosind toate informatiile disponibile, mai multe instrumente, urmarind mai multi indicatori. Aceasta strategie ii permite o anumite elasticitate a deciziilor, o adaptare in cazul unei recesiuni neprevazute sau a unui boom economic. Atingerea cu orice pret a obiectivului intermediar propus anterior, in conditiile aparitiei unor evenimente neprevazute, poate augmenta efectele nefavorabile aparute.

Ambele strategii au avantaje si dezavantaje. Avantajele strategiei intr-un singur pas pot fi:

y folosirea tuturor datelor disponibile ; y schimbarea politicii intr-o perioada oarecare, in conditiile modificarii situatiei economice fata de perioada initiala (curba LM, instabila initial, devine stabila, in schimb curba IS poate deveni instabila cu timpul); y substituirea interesului pentru tinta finala cu cel pentru tinta intermediara poate duce la atingerea celei de a doua si ratarea primei. Daca alegerea obiectivului final este un lucru ce tine de politica generala a statului, alegerea unor obiective intermediare tine de flerul si abilitatea autoritatii monetare: "politica monetara este o afacere complicata, o arta mai degraba decat o stiinta"[2].

2.1.7. Problemele politicii monetare:alegerea si atingerea obiectivului intermediar, legatura cu obiectivul final Problemele politicii monetare se impart in trei directii: alegerea celui mai bun obiectiv intermediar, atingerea obiectivului intermediar, legatura dintre tinta intermediara si tinta finala. Alegerea celui mai bun obiectiv intermediar. Acest lucru este dificil de facut in conditiile actuale ale economiei. In 1979, F.E.D. anunta ca se va concentra mai mult asupra cresterii controlate a masei monetare fata de perioada precedenta, cand rata dobanzii era considerata obiectivul intermediar. Ca urmare, rata dobanzii va avea incepand din 1980 o volatilitate crescuta, inregistrand fluctuatii mult mai mari fata de perioada precedenta. Renuntarea la controlul ratei dobanzii nu a dus la un control al masei monetare, si asta datorita modificarilor survenite pe plan financiar (inovatii financiare). Astfel, in componenta M1 au intrat noi elemente (conturi la vedere purtatoare de dobanzi) care au dus la modificarea corelatiilor macroeconomice sau a posibilitatilor de cuantificare exacta si la timp. Ca urmare, in 1983, Benjamin Friedman propune o noua strategie in ceea ce priveste tinta intermediara: o combinatie intre creditul agregat si cresterea controlata a masei monetare (erau indeplinite cele trei conditii de baza). Prin urmare exista divergente intre economisti in ceea ce priveste alegerea unui obiectiv intermediar viabil. Atingerea obiectivului. Urmatorul pas dupa alegera obiectivului este atingerea acestuia. FED, dupa alegerea tintei monetariste in 1979 (cresterea bazei monetare) nu a reusit realizarea acesteia, intre 1980 si 1982 masa monetara avand fluctuatii foarte mari (perioada descrisa de Milton Friedman ca una cu o "volatilitate a masei monetare fara precedent"). In urma acestei nereusite, FED va renunta la controlul cresterii masei monetare ca obiectiv intermediar (esecul a fost pus de multi pe seama dorintei FED de a controla in acelasi timp si rata dobanzii). Relatia obiectivului intermadiar cu obiectivul final Intre obiectivului intermediar si indicatorul macroeconomic avut ca tinta finala trebuie sa existe o corelatie, astfel incat atingerea obiectivului sa duca implicit la influentarea in directia dorita a indicatorului urmarit. O alta problema majora ce trebuie neaparat avuta in vedere, este problema lagului, a perioadei de timp intre cauza si efect, a reactiei intarziate sau a propagarii cu intarziere a fenomenului. Aceasta problema trebuie urmarita cu cea mai mare atentie, neanalizarea corecta a lagului putand avea efecte negative puternice (in cazul unei crize, efectul intarziat al unei politici instituite pentru iesirea din criza poate duce la adancirea ei). Alegerea unui obiectiv nu presupune stabilirea unui nivel fix ci alegerea unei marje (crestere monetara intre 4% si 6%).

Tari ce au ca obiectiv final inflatia


Tabelul nr. 7

Tara
Australia

Canada Finlanda Israel Noua Zeelanda Spania Suedia Marea Britanie

Indicele pret CPI CPI CPI CPI CPI CPI CPI RPIX

Data introducerii 1993 Feb 1991 1993 Dec 1991 Mart 1990 Noi 1995 1993 Oct 1992

Inflatia la data introducerii 1.8 6.2 2.6 18.0 7 4.4 4.8 4.2

Tinta 2-3% 1-3% din 1995 2% din 1995 8-11% din 1995 0-2% Sub 3% in 1997 2%s1% din 1995 Mai mica de 2.5%

2.2. Instrumente ale politicilor monetare si controlul monetar


Politica reprezinta o implicare a statului in economie prin intermediul Bancii Nationale, care este cea abilitata prin lege sa intervina in acest domeniu. Interventia poate fi directa, prin exercitarea unor constrangeri de ordin administrativ, cu toate urmarile ce decurg din aceasta, sau indirecta, prin influentarea unor indicatori, care la randul lor vor produce efecte in intreaga economie. Aceasta interventie in economie, indiferent de mijloacele folosite, se realizeaza prin instrumente ale politicii monetare de care dispune Banca Nationala. Aceasta capacitate a Banca Nationala provine din caracteristica sa de banca a bancilor, din puterea de a controla intregul sistem bancar pe care i-o confera atat legea cat si constructia sistemului si de corelatia existenta intre volumul masei monetare si starea economiei in ansamblu. Banca Nationala este singura abilitata in Romania sa se ocupe de politica monetara, avand in componenta sa departamente speciale insarcinate cu acest lucru, care isi bazeaza actiunile pe observarea si cunoasterea pieteii, corectarea unor dezechilibre sau promovarea unor politici facandu-se cu ajutorul instrumentelor de politica monetara. Instrumentele folosite in politica monetara sunt: y instrumente de interventie directa (constrangeri de ordin administrativ-reglementari bancare); y instrumente de interventie indirecta (actioneaza prin influentarea altor variabile economice datorita corelatiilor stabilite).

2.2.1. Instrumente de politica monetara Instrumentele politicii monetare trebuie sa controleze cu eficienta dezvoltarea monetara dar in acelasi timp sa promoveze o economie orientata spre piata, iar cel mai bun mod de a realiza acest lucru pare a fi o inlocuire graduala a instrumentelor cu control direct cu cele cele indirecte.
Exista un consens printre economisti asupra faptului ca in tarile industrializate, cu piete financiare dezvoltate trebuie sa foloseasca instrumente indirecte ale politicii monetare ce nu ar perturba functionarea normala a pietei. Principalul argument ar fi ca politicile indirecte ar promova o alocare eficienta a resurselor financiare, din acest motiv si tarile in curs de dezvoltare ar trebui sa inlocuiasca instrumente cu control direct cu instrumente indirecte in cadrul proceselor de reforma economica.

La sfarsitul anilor '70, tarile industrializate au inceput trecerea de la controlul direct la cel indirect, odata cu liberalizarea ratei dobazii, acceptarea de noi instrumente financiare si o raspandire a conceptelor de convertibilitate in contul curent si convertibilitate totala, intr-un moment in care controlul direct ducea la ineficienta si dezintermediere.

In general, bancile centrale coordoneaza in aplicarea politicilor monetare mai multe instrumente monetare, alegerea acestora facandu-se in functie de specificul fiecarei tari, in functie de factori structurali si macroeconomici. Criteriile pe care instrumentele trebuie sa le indeplineasca sunt flexibilitatea, alocarea eficienta a resurselor, contributia la stabilitatea si dezvoltarea pietelor financiare si capacitatea de raspuns la socurile pietelor.

Instrumente monetare directe si indirecte

In implementarea politicilor monetare, banca centrala poate actiona in doua moduri: direct, datorita puterii sale regulatorii, sau indirect, prin influentarea conditiilor de pe piata monetara. Diferentierea intre instrumentele monetare directe si indirecte poate fi facuta pe doua cai:

1.

Instrumentele directe stabilesc pretul (rata dobanzii) sau cantitatea (creditul) prin reguli ale autoritatilor, in timp ce instrumentele de control indirect influenteaza prin intermediul pietei, influentand conditiile cererii si ofertei.

2.

Prin folosirea instrumentelor directe, efectul este reliefat de bilantul bancilor comerciale, in timp ce majoritatea politicilor indirecte se repercuteaza asupra bilantului bancii centrale.

Principalele instrumente de control direct sunt rata dobazii, plafoane de credite interbancare si creditele directe ale bancii centrale iar cele mai folosite instrumente indirecte sunt operatiunile de open-market, rezervele minime obligatorii si imprumuturile de refinantare ale bancii centrale.

2.2.1.1. Instrumente monetare directe

Controlul ratei dobanzii

Atunci cand controlul ratei dobanzii este un obiectiv prioritar acesta este cel mai eficient mod de realizare, dar in acest mod alocarea resurselor financiare nu se mai bazeaza pe mecanismul preturilor, ocolirea regulilor putand duce la transferul fondurilor din depozite bancare in alte produse, la rationalizarea creditului si la incurajarea dezintermedierii. Controlul efectiv se realizeaza prin fixarea ratei dobanzii sau a diferentei dintre dobanda la depozitele atrase si cea la creditele oferite.

Controlul ratei dobanzii este inca folosit in unele tari, fiind folosit si in tarile dezvoltate pana in anii '80 dar a fost abandonat deoarece ineficienta sa creste pe masura dezvoltarii pietelor si a instrumentelor financiare.

Plafoane ale creditelor bancare si interbancare

Avantajele instrumentului sunt eficienta in controlul creditelor, pe parcursul trecerii de la instrumente directe la cele indirecte, putand minimiza pierderea controlului in cazul unui mecanism de transmisie incert. Dezavantajele sunt introducerea de distorsiuni in alocarea resurselor bancare, favorizarea dezintermedierii financiare si pierderea eficientei, greutatea utilizarii in cazul unui numar mare de banci.

Plafoanele pot depinde de capitalul socitatii, creditele sau depozitele existente, ele putand fi impuse pentru anumite sectoare (control selectiv)-putand exista plafoane minime sau maxime, totalului creditului din economie-plafonarea facandu-se pentru fiecare banca sau pe total, existand operatiuni interbancare cu cote de credit neutilizate sau instalandu-se un sistem de taxare pentru depasirea plafonului sau plafoane de credite functie de impactul inflationist-credite si surse de finantare pe termen lung sau scurt.

Acest tip de instrumente au fost folosite pana la sfarsitul anilor '80 in Europa de Vest si sunt inca folosite in tari din Asia, Africa si in tarile in tranzitie.

Stabilirea unor indicatori de lichiditate si alte norme cu caracter prudential

Acest instrument promoveaza cererea pentre anumite categorii de active (in general certificate guvernamentale), putand fi folositor si in managementul lichiditatii pe termen scurt, insa influenteaza managementul bancar, intervenind in competitia interbancara, putand conduce la dezintermediere sau la reducerea disciplinei fiscale guvernamentale. Pentru operare sunt stabilite activele , maturitatile si a metodelor de calcul potrivite.

Instrumentul este inca folosit in numeroase tari, din motive prudentiale sau pentru a mentine interesul asupra hartiilor guvernamentale

Creditele directe

Este folosit in special pentru creditarea anumitor sectoare, mai ales in sectorul privat, insa, avand in vedere ca folosirea acestor credite este discretionara, poate avea loc o alocare gresita a resurselor (astfel se pot finanta direct intreprinderile publice cu pierderi).Pentru operare se stabileste mecanismul de alocare a creditelor, fara a se cere depozite colaterale .

Este utilizat in multe economii in tranzitie.

Norme de rescontare interbancara

Prin impunerea unor cote minime se poate controla mai bine rata dobanzii, fiind folosite la scontarea hartiilor comerciale sau la procurarea de lichiditati insa este descurajata dezvoltarea pietei interbancare. Instrumentul este utilizat in tarile dezvoltate unde rata rescontului este sub nivelul pietei, pentru a limita accesul pe piata. Este un semnal al modificarilor politicii monetare.

2.2.1.2. Instrumente monetare indirecte

Instrumentele indirecte sunt cele mai numeroase si sunt cele mai folosite in majoritatea statelor: operatiuni de open-market, rezerve minime obligatorii, diverse imprumuturi acordate de banca centrala si operatiuni de rescontare. Operatiunile de open-market sunt operatiuni de vanzare/cumparare de instrumente financiare de banca centrala fie de pe piata primara, fie de pe piata secundara. Instrumentele financiare utilizate sunt bonuri de tezaur, bonduri ale bancii centrale, instrumente comerciale. Rezervele minime reprezinta obligatia institutiilor financiare de a pastra o parte a fondurilor lor la banca centrala. Creditele acordate de banca centrala sunt credite pe termen scurt si au diferite forme: rescontarea unor titluri, credite de licitatie, imprumuturi cu colaterale.

Rezervele minime obligatorii

Instrumentul ajuta la sterilizarea excesului de masa monetara si asigura un minim de lichiditati sitemului bancar, insa impunerea unor cote mari echivaleaza cu o taxa asupra intermedierii bancare sau conduce la diferente mari intre rata dobanzii la depozitele atrase si cea pentru creditele acordate, ceea ce va duce dezintermediere. Rata poate fi neutralizata prin remunerarea rezervelor la dobanda pietii.

Operarea implica definirea, monitorizarea si activele ce intra in baza de calcul, rate si metode de mediere. Este folosit excesiv in special in America Latina, fara a mai juca un rol activ in tarile dezvoltate.

Rescontarea

Rescontarea este un mecanism de transmitere a politicilor monetare, chiar si numai prin anuntarea unei anumite rate, cu un impact initial mai redus decat al politicii de open-market. Dezavantajul major este lipsa de precizie in stabilirea unui nivel al masei monetare, deoarece apelarea la rescontare este doar la latitudinea bancilor. Existenta unor criterii de acces echivaleaza cu acordare selectiva de credite din partea bancii centrale. Rata de rescontare poate fi stabilita deasupra nivelului ratei pietei (pentru a descuraja apelarea la acest tip de resurse din partea bancilor comerciale), sau sub nivelul ratei pietei (S.U.A., Japonia, Germania), in acest caz trebuind impuse alte restrictii de acces pe piata. Deasemenea, trebuie stabilite hartiile ce pot intra la rescontare si criteriile de acces.

Rescontarea este folosita in numeroase tari ca un instrument de politica monetara, desi accesul fiind la latitudinea exclusiva a bancilor, efectul este mult diminuat .

Credit lombard si creditul overdraft


Sunt o sursa de lichiditati pe termen scurt (cu colaterale), de obicei cu un cost mai mic decat orice alta sursa de finantare alternativa dar prezinta si dezavantajul apelarii in mod discretionar la aceste credite. Rata creditului lombard poate fi rata cheie in anuntarea modificarii politicii monetare. Lombardarea este o decizie a bancilor comerciale de a se imprumuta de la banca centrala, cu acceptarea conditiilor de colateral, maturitate si acces; creditul overdraft intra in vigoare automat si poate fi sau nu fi cu colateral.

Depozitele sectorului public Avand in vedere marimea fondurilor cu care guvernul lucreaza zilnic, transferul de fonduri dinspre banca centrala spre bancile comerciale poate fi un instrument de control al lichiditatii pe termen scurt, insa prezinta o lipsa de transparenta, putand impiedica dezvoltarea pietei secundare a titlurilor. Pentru operare trebuie sa se asigure o distribuire echilibrata a fondurilor, pentru a nu interveni in competitia interbancara, folosirea lor (Malaiesia, Canada, Germania-pana in 1993) reclamand o coordonare intre trezorerie si banca centrala. Credite de licitatie Creditul de licitatie este un credit acordat de banca centrala, putand fi folosit cand piata (in special cea interbancara) este nedezvoltata, influentand rata dobanzii de pe piata bancara si permitand alocarea de credite la diferite scadente, dezavantajul fiind ca prin aceste credite, banca centrala devine expusa la risc. Initial riscul poate fi diminuat prin controlul accesului pe aceasta piata, iar pe masura ce piata financiara se dezvolta, creditul poate avea colateral (diminuand-se astfel riscul la care se expune banca centrala). Este folosit temporar, in special in tarile ce realizeaza tranzitia de la instrumente de control direct la cele de control indirect. Operatiuni de open-market -vanzarea de titluri ale bancii centrale pe piata primara
Utilizarea instrumentului fiind la discretia bancii centrale, este un bun mod de control al lichiditatii pietii pe termen scurt si poate influenta chiar si rata dobanzii bancare. Acesta este un mod de exercitare a independenei bancii centrale, putand fi folosite aceste instrumente si in cazul in care trezoreria nu are o atitudine flexibila privind vanzarea titlurilor de stat. Folosirea masiva titlurilor pentru sterilizarea masei monetare poate duce la pierderi pentru banca centrala iar daca se folosesc in paralel atat titluri de stat cat si cele emise de banca centrala, atunci pot apare greseli de coordonare intre autoritatea fiscala si cea monetara.

Operarea presupune emisiunea periodica de titluri, procedura implicand decizii asupra sistemului de licitatie, contrapartida, frecventa emisiunilor, maturitati si moduri de platii la scadenta; pot fi utilizate operatiuni REPO si REVERSE REPO. Instrumentul este folosit in numeroase state, in special in cele in care exista o separare intre obiectivele fiscale si cele monetare,dar si acolo unde piata secundara nu exista, pentru a se putea face aceste operatiuni pe piata secundara.

Operatiuni de open-market-vanzari de titluri de stat in cadrul pietei primare

Management este asemanator cu cel al titlurilor emise de banca centrala, fiind necesara insa o coordonare intre autoritatile fiscala si monetara. Daca finantarea de catre banca centrala este limitata, emisiunea acestor titluri implica o disciplinare a guvernelor. Dezavantaje tin de faptul ca se poate ajunge la un conflict cu autoritatea fiscala, datorita scopurilor diferite sau poate duce la descurajarea dezvoltarii pietei secundare. Avand titluri de stat in portofoliul sau, banca centrala poate apela la operatiuni REPO si REVERSE REPO in locul vanzarii ferme a titlurilor.

Acest instrument este folosit in multe tari in care piata secundara nu este dezvoltata pentru a conduce politica monetara.

Cursul de schimb, contracte SWAP si vanzari/cumparari de valuta de pe piata valutara

In cazul unei piete valutare mature dar a unei piete a titlurilor de stat nedezvoltate, contractele SWAP sunt un substitut al contractelor REPO cu titluri de stat, vanzarea/cumpararea de valuta fiind folositoare cand piata valutara este mai dezvolatata decat piata monetara, insa sustinerea cursului de schimb fara a avea o baza macroeconomica poate duce la pierderi ale bancii centrale. De aceea in operare trebuie avut in vedere un management al riscului.

Operatiuni de open-market pe piata secundara-operatiuni de vanzare/cumparare de titluri si contracte REPO

Aceste operatiuni pot fi folosite in mod continuu, intr-un mod flexibil si transparent, cu o influenta rapida in piata monetara si cu un rol pozitiv in dezvoltarea pietei financiare, dar necesita o piata dezvoltata si lichida, iar banca centrala trebuie sa posede un stoc indeajuns de mare titluri tranzactionabile. Contractele REPO au o influenta benefica asupra fluctuatiilor sezoniere.

Prin folosirea acestor instrumente, banca centrala poate influenta oferta de bani de pe piata, afectand astfel lichiditatea bancilor comerciale si deciziile pe care acestea trebuie sa le adopte pentru a echilibra cererea si oferta de bani. Deoarece influenta se propaga prin intermediul pietei financiare, Banca Nationala determina lichiditatea sistematica iar piata o distribuie.

2.2.2. Reforma instrumentelor monetare

Principalul obiectiv al bancilor centrale ce opereaza intr-o economie de piata este considerat a fi stabilitatea modei nationale pe termen mediu (aceasta reprezinta un progres de la vechile obiective ale politicii monetare - cresterea economica rapida, reducerea somajului).

In aceeasi masura, insa, Banca Nationala trebuie sa fie preocupata si de dezvoltarea, stabilitatea si eficienta pietei financiare, ca principal mod de transmitere a politicii monetare si ca sistem ce contribuie la o buna dezvoltare economica.

Atunci cand piata financiara nu a functionat in trecut, singura modalitate de ajustare este reformarea acesteia, iar, in ceea ce priveste banca centrala, reformarea instrumentelor si politicilor monetare folosite, in special mutarea accentului de pe instrumentele cu control direct pe cele ce pun accent pe piata.

In tarile dezvoltate din punct de vedere industrial, instrumentele pe care se bazeaza bancile centrale sunt cele legate de operatiuni de open-market, operatiuni ce implica contracte REPO (autoritatea monetara cumpara de pe piata active pentru care exista promisiunea ca la o anumita scadenta vor fi rascumparate) si contracte REVERSE REPO (vinde active cu obligatia de a le rascumpara la scadenta). Dezvoltarea pietei financiare, pe care au loc aceste operatiuni si pe care banca centrala trebui sa o sprijine, implica, pe langa institutii financiare competitive, o infrastructura solida, un sistem de transfer a sumelor foarte mari, registre de inregistrare a acestor transferuri si o baza legislativa corespunzatoare. Odata puse la punct aceste probleme, operatiunile de open-market, si odata cu ele politica monetara, pot deveni foarte eficiente si flexibile.

Pe aceste piete bancile centrale pot cu usurinta influenta lichiditatea pietei iar in momentul in care bancile comerciale se intalnesc cu aceasta lipsa de lichiditati isi vor ajusta activitatea in sensul dorit de autoritatea monetara sau pot recurge la refinantarea bancii centrale, unde conditiile sunt din nou puse de banca centrala (uneori se apeleaza la restrangerea lichiditatii tocmai pentru ca bancile comerciale sa fie nevoite sa apeleze la credite de la Banca Nationala). Conditiile acestor credite sunt instrumente cheie ale politicii monetare.

In tarile in care piata financiara nu este dezvoltata, operatiunile de open-market au loc doar pe piata primara, insa, de regula, aceste operatiuni trebuie folosite impreuna cu alte instrumente de politica monetara (credite, rescontarea, rezervele minime) pentru a putea ajunge la acel nivel de lichiditate dorit. Injectarea de lichiditati pe piata se face fie prin acordarea de credite, fie prin contracte REPO. Dezvoltarea pietei financiare este insa cel mai bun mod de a promova politicile monetare, continuarea acordarii de credite ducand la expunerea bancii centrale la riscuri ce sunt specifice altor institutii si ducand la scaderea eficientei sale.

Rescontarea, ca si celelalte forme de credit ale bancii centrale sunt folosite cu trei scopuri: controlul lichiditatii, pentru a controla conditiile monetare si de credit si pentru alocarea de credite preferentiale. Accesul pe aceasta piata este controlat fie indirect, prin pret (rata dobanzii este mai

mare decat cea de pe piata) fie direct, administrativ (cand rata dobanzii este mai mica decat pe piata). Modificarea diverselor rate ale dobanzilor sunt semnale transmise pe piata ca in viitor banca centrala va schimba politica sa.

Rezervele minime obligatorii leaga in mod direct banca centrala de bancile comerciale, fiind echivalentul unei taxe asupra intermedierii. Sunt folosite pentru sterilizarea lichiditatilor din piata, insa eficienta lor este influentata de flexibilitatea redusa, fiind de preferat ca rata rezervei sa fie stabila o perioada mai lunga de timp. 2.2.2.1. Avantajele si dezavantajele adoptarii instrumentelor de politica monetara directe

Alegerea uneia sau alteia dintre modalitatile de control monetar presupune analiza comparativa a avantajelor si dezavantajelor precum si a caracteristicilor fiecarei metode. Controlului monetar direct ofera siguranta in controlul creditului agregat, distributiei creditului in economie si costului acesteia . Mai mult, pana la mijlocul anilor '80 acesta a functionat bine, fara efecte negative vizibile, chiar si in unele tari industrializate. Deasemenea, usurinta cu care poate fi implementat, explicat publicului si politicienilor, costurile fiscale reduse ca si faptul ca este usor de adaptat unui program monetar iar guvernele pot dirija spre anumite obiective creditele au facut ca instrumentele monetare directe sa aiba prioritate in aplicare. In multe tari in curs de dezvoltare controlul direct este folosit si pentru cresterea resurselor bugetare fara a creste fiscalitatea (prin reducerea pietei private de capital), influentand ratele dobanzilor pentru a obtine migrarea capitalurilor catre buget in detrimentul bancilor si cu costuri foarte mici (ratele nominale scazute micsoreaza competitivitatea fata de imprumuturile guvernamentale). Creditele selective sau sectoriale sunt folosite pentru reducerea costului finantarii deficitului bugetar prin favorizarea investitiilor in anumite sectoare sau regiuni prioritare. Ratele mai scazute ale dobanzii controlate sunt usor destabilizate de inflatie, cauzand in acelasi timp dezintermedierea si transformarea activelor financiare in active tangibile. In plus pentru a functiona in aceste conditii piata trebuie segmentata si restrictionata. In acelasi timp, alegerea unor instrumente directe a fost determinata si de imposibilitatea tehnica de aplicare a politicilor de control indirect. In tari cu un sistem financiar rudimentar si necompetitiv sau in cazul unei recesiuni a pietei financiare (inflatie ridicata si rate nominale ale dobanzilor scazute), controlul direct este singura politica viabila, cel putin pana cand cadrul institutional si legislativ era asigurat pentru trecerea la controlul indirect. Chiar si dupa formarea unui cadru propice trecerii la instrumentele indirecte, pietele financiare pot fi prea slabe, cu rezultate negative in ceea ce priveste volatilitatea si efectele puternice ale ratei dobanzii, despre care guvernele se tem ca pot descuraja investitiile. Din acest motiv bancile centrale pot mentine unele instrumente directe, mai ales in perioada de tranzitie, pana cand piata financiara va fi suficient de dezvoltata sa sustina controlul indirect al masei monetare. Avantajele acestor instrumente sunt contrabalansate de dezavantajele aplicarii lor, dezavantaje date de costul alocarii ineficiente a resurselor si ineficienta provenita din aparitia evaziunii si a pietei negre . In acelasi timp, stabilirea unor plafoane de credit si controlul distributiei lui catre anumite sectoare pe o perioada de timp duc la osificarea sectorului financiarbancar si a distrbutiei creditului (scade competitivitatea bancilor, protejeaza bancile mai putin competitive, pentru aceasta limitand dezvoltarea bancilor performante, face dificila intrarea pe piata a unor banci noi independente, reduce accesul la credite a unor sectoare noi). In tari cu un sistem financiar-bancar preponderent de stat, aparitia bancilor private, independente este impiedicata de distributia controlata creditului.
De asemenea, controlul direct poate duce la un exces de lichiditate (limitarea creditului face ca lichiditatile de pe piata sa nu mai poata fi investite, acestea alimentand potentialul inflationist), represiunea financiara (alocarea ineficienta a creditului duce la o remunerare scazuta a economiilor, urmand o migrare a capitalurilor din sistemul bancar spre alte piete-active reale, actiuni-asa cum s-a intamplat in Japonia, S.U.A. sau Franta) sau dezintermedierea (scade numarul societatilor pe care autoritatea monetara le controleaza pe masura ce capitalul migreza spre societati, nesupuse controlului, unele aparute tocmai din acest motiv, este pastrat de populatie sau de firme, este depus in banci din afara tarii, unde nu mai

exista control, sau este pastrat in metale pretioase sau valute convertibile sau investit in bunuri durabile). Unele societati bancare isi creeaza filiale in afara tarii tocmai pentru a scapa de controlul statului, putand astfel sa-si pastreze clientii si sa-si desfasoare activitatea.

2.2.2.2. Avantajele si dezavantajele folosirii instrumentelor monetare indirecte Instrumentele monetare indirecte dovedesc o mai mare eficienta in aplicare si flexibilitate in aplicarea si conducerea politicii monetare, mai ales atunci cand, odata cu trecerea timpului, dezvoltarea pietelor si eliminarea restrictiilor privind miscarea internationala a capitalurilor, controlul direct are eficienta minima.

Spre deosebire de controlul direct, controlul indirect nu incurajeaza dezintermedierea sau sectorul financiar informal, care ar restrange baza de actiune a politicii monetare, incurajand competitia intre actorii pietei financiare, atat intre institutiile ce acorda credite cat si intre cei ce le solicita. De asemenea, instrumentele indirecte dau posibilitatea de raspunde rapid la socurile pietei si sa corecteze operativ erorile aparute (in cadrul controlului direct, regulile erau stabilite trimestrial sau anual, ele neputand fi adaptate la situatii neprevazute, bruschetea modificarilor regulilor avand un efect negativ asupra sistemului).

Politica de control indirect ajuta la eliminarea alocarilor de credite pe motive politice (caracterizate prin lipsa de eficienta), precum si la dezvoltarea pietelor financiare, principalul mediu de transmitere a semnalelor catre banca centrala si dinspre banca centrala.

Corespondenta simpla dintre politica urmata si obiectivul stabilit nu mai este asa de simpla, politica fiind mai greu de implementat cu ajutorul instrumentelor monetare indirecte, banca centrala strebuind sa-si stabileasca clar obiectivele si sa stie cum si ce instrumente sa foloseasca pentru a le atinge. Totodata, vor apare intarzieri (lag-uri) in observarea apritiei fenomenului, in aplicarea politicii sau in determinarea rezultatelor, intarzieri care pot face inutila orice politica. Trecerea de la o politica de control direct la una de control indirect trece intotdeauna printr-o perioada de destabilizare, rezultatele negative ale acesteia fiind deseori atribuite instabilitatii controlului indirect.

2.2.3. Instrumente monetare folosite in Romania Instrumentele de interventie indirecta sunt taxa oficiala a scontului, politica de openmarket si rezervele minime obligatorii iar cele de interventie directa sunt reglementarile bancare stabilite de Banca Nationala.
TAXA OFICIALA A SCONTULUI

Taxa oficiala a creditului reprezinta nivelul la care Banca Nationala resconteaza efectele comerciale prezentate de bancile comerciale, acestea procurandu-si astfel lichiditati iar banca centrala realizeaza o retragere de lichiditati de pe piata. Nivelul acestei rate este stabilit unilateral de Banca Nationala, in stransa corelatie cu politica monetara pe care o aplica. O crestere a taxei scontului va duce la o diminuare a masei monetare din economie (sterilizarea masei monetare) si la cresterea dobanzilor in sistemul bancar. Aceasta politica va avea ca efect o scumpire a creditelor si deci o reducere a activitatii economice concomitent cu cresterea depozitelor populatiei la banci, deci o scadere a cererii de moneda. Efectul advers este ca, intr-o economie deschisa, capitalul strain va intra pentru a profita de rata crescuta a dobanzii, ceea ce va duce la o crestere a capitalurilor disponibile si deci o scadere a costului creditelor. O scadere a ratei scontului are ca efect o scadere a ratelor dobanzilor bancare, deci relansare economica datorata cresterii volumului creditelor. Efectul negativ este o mai mica atractivitate a depozitelor bancare pentru populatie, ceea ce va duce la o cantitate mare de numerar, iar in conditiile in care relansarea economica nu va acoperi excesul de cerere va duce la inflatie. Cresterea ratei oficiale este folosita in conditiile in care se doreste evitarea supraincalzirii economiei sau o intrare mai mare a capitalurilor straine in economie. Scaderea ratei scontului se utilizeaza cand se doreste o relansare economica. Insa, dupa cum am vazut, folosirea taxei scontului poate avea si efecte total contrare fata de cele asteptate si din acest motiv ea nu se foloseste niciodata singura ci in combinatie cu alte instrumente. Pe langa toate aceste efecte negative mai apare si problema lagului, a intarzierii de propagare a efectelor politicii (scaderea

dobanzilor bancare se manifesta dupa o perioada de timp dupa ce s-a redus taxa oficiala a scontului). CREDITELE DIRECTE Un regim similar cu cel al taxei scontului il au si creditele de refinantare, reglementate de Regulamentul nr. 3/10 iulie 1995, prin care banca centrala, in calitate de ultim imprumutator, acorda lichiditati bancilor comerciale (creditul structural, creditul de licitatie, creditul preferential, creditul special si creditul lombard). Creditul structural este o forma de refinantare prin care societatea bancara aleasa poate prevala succesiv sume dintr-un cont deschis de B.N.R. in cadrul unui plafon stabilit de conducerea executiva a bancii centrale pentru acea societate bancara. Creditele preferentiale, structurale sau cele cu derogare de la regulamentul de refinantare formeaza categoria creditelor directionate (de cele mai multe ori aceste credite sunt acordate in baza unor legi si nu au o baza de fundamentare economica). Obligarea bancii centrale sa acorde o serie de credite pe baza de acte normative duce la o injectare de lichiditati in economie ce nu sunt sustinute cu contrapartida, sterilizarea excesului de masa monetara facandu-se prin folosirea altor instrumente, cu o influenta negativa asupra capacitatii B.N.R. de conducere a politicii monetare. Creditul de licitatie este o forma de refinantare pentru toate societatile bancare dornice sa participe la licitatie, in cadrul unui plafon maxim pentru intregul sistem bancar. Creditul se acorda pe o durata fixa stabilita de conducerea executiva a B.N.R., maxim 15 zile calendaristice, ratele dobanzilor stabilindu-se competitiv in cadrul sedintei de licitatie, fara a fi mici decat nivelul de pornire. Calcularea acesteia se calculeza proportional cu suma obtinuta si cu termenul de rambursare, iar plata se face la scadenta, daca nu s-a prevazut altfel. O forma exceptionala de refinantare o constituie creditul special, acesta acordandu-se de catre B.N.R. unei anumite societati bancare, aflate in criza de lichiditati, creditul fiind conditionat de prezentarea unui program de redresare financiara agreat de banca centrala (in 1995 au fost acordate astfel de credite bancilor Dacia Felix si Credit Bank, iar in 1996 acest sprijin a fost retras, aceste credite fiind trecute la pozitia "debitori litigiosi"). Creditul special se acorda pentru maxim 30 de zile calendaristice iar nivelul ratei dobanzii se stabileste de conducerea B.N.R.. Creditul este tras integral la data acordarii sale iar dobanda aferenta se calculeaza la soldul angajamentelor zilnice efective si se plateste la scadenta, daca nu s-a prevazut altfel. Creditul poate fi rambursat partial sau integral in avans. Creditul lombard este acordat de banca centrala pe baza unui depozit colateral, format din titluri comerciale sau de stat. Modificarea ratelor dobanzilor la aceste tipuri de instrumente este folosita ca semnal al modificarii politicii monetare, astfel in cat bancile comerciale tin seama de aceste instrumente atat in managementul lichiditatilor cat si in prognozarea viitoarelor actiuni ale bancii centrale. OPERATIUNI DE OPEN-MARKET Acestea sunt operatiuni de vanzare/cumparare de titluri de valoare de catre Banca Nationala catre/de la bancile comerciale. Deosebirea fata de operatiuni de scontare este ca fluxul de moneda este acum in ambele sensuri. Prin vanzare de titluri Banca Nationala atrage din circulatie o cantitate de moneda iar bancile realizeaza un plasament bun al banilor lor. Titlurile

cu care se opereaza pe piata sunt emise de stat, deci cu un risc minim, iar dobanda acordata are de obicei un nivel ridicat, ceea ce face ca bancile comerciale sa nu ezite a le cumpara. Daca, in schimb, Banca Nationala cumpara aceste titluri de pe piata libera ea trimite un flux de numerar pe piata in schimbul titlurilor primite, alimentand conturile bancilor comerciale si ducand la o crestere a masei monetare si a capacitatii de creditare. POLITICA REZERVELOR MINIME OBLIGATORII Aceasta este un hibrid intre un instrument de control direct si unul indirect, fiind reglementat de Banca Nationala dar avand o influenta indirecta asupra economiei. Politica rezervelor minime consta in stabilirea unui depozit pe care orice banca trebui sa il aiba la Banca Nationala, in functie de pasivele sale, de obicei stabilit ca o cota procentuala. Diferenta dintre sistemele bancare consta in modul de stabilire a bazei asupra careia se stabileste cota procentuala, sau a modului de remunerare a acestor depozite obligatorii. Rezervelor minime obligatorii au drept scop asigurarea unei lichiditati minime a bancilor comerciale dar si o manipulare a masei monetare, in sensul cresterii sau retragerii de moneda (scripturala sau de cont). Aceasta se realizeaza prin reducerea capacitatii bancilor comerciale de a acorda imprumuturi prin cresterea raportului dintre depozitele atrase si creditele acordate. Efectele colaterale ale acestei politici sunt o reducere a beneficiilor bancilor comerciale si o cresterea a disponibilitatilor din conturile Bancii Nationale. Politica rezervelor minime obligatorii poate compensa efectele negative ale aplicarii unei politici bazate pe taxa oficiala a scontului. Efectul de scadere a dobanzilor datorat atragerii capitalurilor prin practicarea unei taxe a scontului ridicate poate fi contracarat de impunerea unei cote a rezervelor minime obligatorii ridicate. REGLEMENTARILE BANCARE Acestea fac parte din randul instrumentelor de interventie directa, promovate de Banca Nationala potrivit statutului si a legilor bancare aprobate de Parlament. Reglementarile bancare sunt stabilite in mod unilateral de catre Banca Nationala, tot ea fiind si cea care supravegheaza respectarea acestora de catre institutiile financiare. Aceste reglementari, constrangeri ale activitatilor bancilor comerciale duc, ca orice reglementari, la tentative de eludare a lor si de aceea eficienta lor este adesea pusa la indoiala de catre economisti.

DEPOZITE ALE BANCILOR COMERCIALE LA BANCA CENTRALA


Acestea sunt un mod de atragere a lichiditatii de pe piata, insa efortul bancii centrale este considerabil mai mare, dobanzile trebuind sa fie in acest caz competitive cu cele de pe piata bancara. Instrumentul este folosit de putin timp in Romania si a fost introdus datorita excesului de lichiditati si a epuizarii posibilitatii de folosire a altor instrumente (a fost introdus mai ales dupa injectarea fortita de lichiditati datorata sustinerii cursului valutar).

OPERATIUNI PE PIATA VALUTARA

Avand in vedere excesul de cerere de moneda nationala sau straina de pe piata valutara precum si politica valutara a Bancii Nationale, aceasta a fost nevoita sa intervina prin cumparari sau vanzari succesive de valuta de pe piata. Prin aceste operatiuni banca centrala injecteza sau retrage de pe piata moneda nationala, uneori aceasta fiind obligata sa intervina pe piata pentru sustinerea cursului, excesul de lichiditati astfel realizat trebuind sa fie sterilizat cu ajutorul altor instrumente. Un alt instrument probabil folosit pe aceste piata este contractul SWAP pe valuta, similar ca procedura si efect cu contractele REPO (pe titluri de stat), dar pentru care banca centrala nu ofera date.

Aceste instrumente sunt principalele parghii pe care autoritatea monetara le are la dispozitie pentru a implementa politica dorita si pentru asi atinge scopul final

2.3. Masa monetara

2.3.1. Definire, agregate monetare Masa monetara reprezinta totalitatea activelor ce pot fi utilizate pentru procurarea de bunuri si servicii sau pentru plata datoriilor. In acelasi timp masa monetara si caracteristicile ei sunt, pentru autoritatea monetara, subiectul principal al activitatii. Asupra ei si prin ea, Banca Nationala intervine in economie, aplicand politici specifice. De aceea, descrierea si cuantificarea exacta a componentelor ei este esentiala in aplicarea politicilor monetare, folosindu-se in acest scop indicatorii si agregatele monetare ce dau informatii referitoare la dinamica masa monetara sau la efectele strategiilor urmate de autoritati. Pana in anii '70 indicatorul principal al situatiei macroeconomice era rata dobanzii, insa odata cu evolutiile pe plan financiar si cu modificarea corelatiilor din economie, atentia s-a transferat asupra agregatelor monetare. Agregatele monetare reprezinta o cuantificare in trepte a masei monetare in functie de lichiditate, incepandu-se cu moneda efectiva si incheindu-se cu activele pietei financiare (produse primare, derivate sau sintetice, cu lichiditate mai scazuta si cu costuri mai ridicate ale operatiunilor de transfer in moneda). Fiecare stat isi stabileste propriile agregate monetare, functie de gradul de dezvoltare, de capacitatea de interventie a Bancii Centrale sau de corelatiile macroeconomice. In S.U.A. exista mai mult de 40 de agregate monetare, in Marea Britanie au fost opt pana in 1989, cand au fost reduse la sase, iar in Romania sunt definite patru agregate monetare (M1, M2, M3 si L). Fiecare din aceste agregate raspunde diferit la politicile monetare promovate de Banca Nationala si, din acest motiv, influentarea acestora este analizata in mod diferit. Pe orice piata , deci si pe cea monetara, starea normala este cea de echilibru intre cerere si ofera (in cazul nostru cerea si oferta de bani), dezechilibrele fiind considerate disfunctionalitati. Cererea de bani este intretinuta de catre utilizatorii masa monetara (persoane fizice, institutii, firme etc.), acestia folosind banii in mod cotidian, iar oferta de bani este realizata de catre banca centrala a tarii respective, orice exces de cerere sau de oferta ducand la o stare de dezechilibru in economie. 2.3.2. Cererea de moneda, teorii privind cererea de moneda
Cererea de moneda este analizata in mod diferit de economistii din diferitele scoli de gandire economica sau din perioade de timp diferite. Vom prezenta in continuare cateva modele de teorii monetare.

Modelul tranazactiilor (varianta sa moderna) leaga cantitatea de moneda cu viteza de circulatie a banilor si cu nivelul preturilor, ea fiind formulata in varianta sa moderna de catre Irving Fisher: M'V'+M*V=P*T unde M=cantitea de moneda efectiva in circulatie; M'=masa depozitelor bancare; V=viteza de rotatie a monedei efective;

V=viteza de rotatie a modei de cont; P=nivelul general al preturilor din economie; T=volumul total al mafurilor vandute. Asadar, cantitatea de moneda dintr-o economie variaza direct proportional cu nivelul preturilor (modificarea lor generala fiind data de indicele general al preturilor) si cu nivelul productiei si invers proportional cu viteza de rotatie a masei monetara pe fiecare componenta (o viteza de rotatie mai mare va substitui o parte a masei monetare). Aceasta ecuatie reliefeaza ca Banca Nationala trebuie sa coreleze politica sa privind nivelul de moneda pe piata si in functie de cresterea economica, de inflatie sau de dezvoltarea pietei financiare (introducerea de noi instrumente de plata- carti de credit sau de debit, noi tipuri de depozite duce la cresterea masa monetara prin cresterea vitezei de rotatie a monedei scripturale). Modelul soldurilor monetare pune baza pe faptul ca populatia pastreaza sub forma de lichiditati doar o parte din incasarile sale totale functie de previziunile sale privind cheltuielile sale termen scurt si lung (aceasta rezerva de bani tine cont de ritmicitatea incasarilor nevoile curente ale indivizilor etc.). Acest model este denumit si "ecuatia Cambridge", si a fost promovat de Pigou si Marshall. M=k*T*P unde M=masa monetara in circulatie; T=volumul tranzactiilor; P=nivelul general al preturilor; k=durata medie de pastrare a banilor. Fata de Fisher, Marshall introduce acum in problema si marimea veniturilor populatiei si subiectivitatea populatiei in decizia sa de pastrare a masei monetare sub forma lichiditatilor. Daca populatia are tendinta de a pastra o cantitate cat mai mica de bani si pe o perioada cat mai scurta de timp, atunci masa monetara va trebui micsorata pana la nivelul dat de "ecuatia Cambridge". Un alt model de prezentare a cererii de moneda este dat de Keynes (teoria veniturilor), care pune baza cu precadere pe preferintele si motivatiile populatiei privind cererea de moneda, deci pe factorul subiectiv. El concluziona ca cererea de moneda are trei forme principale de manifestare: y cererea tranzactionala: indivizii pastreaza o cantitate de bani pentru cheltuielile cotidiene dintre incasari. Cererea de moneda determinata de motivul tranzactional este direct proportionala cu costul de oportunitate al detinerii de moneda cash (pierderea dobanzii obtinute daca banii erau depusi intr-un depozit la termen sau investiti in titluri de valoare la care se adauga cheltuielile de transfer in contul si din contul la vedere). Cost oportunitate=R0 *M+Nr.trz*k

M=W/2*Nr.trz

Nr.trz=W/(2M)
Cost oportunitate=R0 *M+k*W/(2*M) Conditia de optim fiind de a minimiza cheltuielile: R(k*W/(2*M)+R0 *M)/RM=0

M= unde W=venitul realizat de familie (de obicei salariu), care va alimenta cererea pentru tranzactii curente; k=cheltuielile legate de tranzactionare (cheltuieli platite pentru transferul in/din contul la vedere); R=dobanda obtinuta daca banii ar fi investiti sau deputi intr-un cont la termen;
M=cererea de moneda pentru tranzactionare (suma variaza de la W, in momentul incasarii, la 0, in ultima zi inaintea incasarii, astfel incat media sa este (M+0)/2=M/2).

Observam ca cererea de moneda este invers proportionala cu rata dobanzii (radacina patrata din rata dobanzii), sau mai degraba cu diferenta de dobanda (daca banii sunt tinuti intr-un cont la vedere diferenta de dobanda este mai mica decat daca ar fi tinuti sub forma de cash) si direct proportionala cu radacina patrata din veniturile indivizilor (daca o familie are un venit dublu fata de alta, cererea de moneda va fi doar cu 41% mai mare si nu cu 100%) y cererea de precautie: determinata de presupunerea indivizilor ca in orice moment pot aparea situatii neprevazute ce necesita efectuarea unor plati. Pastrarea de bani lichizi din acest motiv elimina riscul cheltuielilor suplimentare datorate procurarii sumelor necesare insa duce la pierderea dobanzilor obtinute in conditiile investitiei acestor venituri. Asadar, cererea de precautie este invers proportionala cu rata dobanzii. y cererea speculativa: creata de dorinta populatiei de a specula o anumita situatie economica sau de a limita eventualele pierderi determinate de o cadere a pietei financiare. O alta teorie este cea a monetaristilor, care acorda un rol dominant cantitatii de moneda si controlului sau de catre Banca Nationala, prin intermediul bazei monetare si tinand cont de multiplicatorul creditelor. Se propune totodata, ca regula de aur, o crestere constanta si controlata a masei monetare, in functie de ritmul viitor de crestere economica. Neoclasicii introduc o teorie a asteptarilor, conform careia agentii economici iau decizii mai ales din prisma a ceea ce previzioneaza ei ca se va intampla, prin extrapolarea trecutului corelata cu informatii recente. Un alt aspect al teoriei neoclasice este mecanismul preturilor, acestia promovand flexibilitatea preturilor, acestea fiind reglate de echilibrul cerere/oferta. Aceste diferite puncte de vedere si multe altele creaza premizele unor dispute privind teoriile si politicile monetare ce trebuie adoptate in zilele noastre.

2.3.3. Oferta monetara, baza monetara si teorii privind oferta de moneda


Oferta de bani reprezinta cantitatea de bani emisa si prezenta pe piata. Creatia monetara este realizata de catre Banca Nationala si de bancile comerciale, pe un suport economic, reliefat prin contrapartidele masei monetere. Acest fundament al creatiei monetare este de doua tipuri:

y creante monetare interne, care reprezinta baza emisiunii de moneda, si care includ in structura lor creantele Bancii Nationale asupra statului (finantarea deficitului bugetar), creditele distribuite de Banca Nationala bancilor comerciale (refinantare) si creditele distribuite de bancile comerciale clientilor lor. y creante asupra strainatatii, care se reflecta in balanta de plati si care apar in doua forme: soldul operatiunilor externe ale Banca Nationala cu nerezidentii si soldul operatiunilor externe ale bancilor comerciale si celorlalte institutii financiare cu nerezidentii. Asa cum se poate vedea, orice emisiune de moneda, indiferent din partea cui vine trebuie sa aiba o baza solida si o acoperire in economie. Creatia monetara din partea Bancii Nationale este formata din punerea in circulatie de moneda efectiva. Aceasta parte a masei monetare, cu caracteristici aparte, poarta denumirea de baza monetara. Aceste caracteristici constau in faptul ca Banca Nationala are un control deplin asupra sa (ea fiind singura capabila sa emita bancnote), este baza de la care si pe care se sustin celelalte agregate monetare si prin aceasta Banca Nationala poate influenta in mod indirect si alti indicatori macroeconomici, datorita corelatiilor existente in economie. Baza monetara (B) este egala cu suma dintre numerarul existent in circulatie (principala componenta) si depozite ale celorlalte institutii financiare la Banca Nationala, acestea aparand in bilantul bancii de emisiune (si ca orice cont contabil modificarea lor presupune modificarea simultana a altui cont-contrapartida). Creatia monetara realizata de bancile comerciale provine din acordarea creditelor (sub diferitele sale forme) si multiplicarea acestora in sistemul bancar. Asadar, oferta monetara (S) este: S=N + D; Daca D=I, DP=(IBG + (ING + (N, (S=(N + (IBG + (IBag. privati (IBG=(IG - (INtG (IG=DP (INtG=(N + (ING DP=(IBG+(N+(ING (M((S)=DP + (IBag.privati - (ING (economie inchisa)

(M((S)=DP + (IBag.privati - (ING+efecte externe (in cazul unei economii deschise) unde N=moneda in circulatie (numerar); D=depozite la banci; I=imprumuturi (catre guvern sau agentii privati); DP=datoria publica (public sector borrowing requirement); (IBG=fluxul imprumuturilor bancare catre guvern; (ING=fluxul imprumuturilor sectorului nebancar privat catre guvern; (N=emisiunea de moneda noua de catre Banca Nationala; (IBag.privati=emisiune monetara prin imprumuturi acordate agentilor privati; Deci, emisiunea monetara are la baza acoperirea deficitului bugetar, in cazul unui deficit mai mare decat resursele atrase de la populatie, precum si emisiunea de moneda scripturala a bancilor comerciale prin imprumuturile acordate agentilor economici. In puls, aceasta mai este afectata si de legaturile cu exteriorul, in cazul unei economii deschise. Observam ca fiecare element folosit in formula apare ca o posibila variabila tinta. In concluzie masa monetara reprezinta totalitatea mijloacelor de plata generate intr-o economie, formata din elemente cu caracteristici diferite si a carei evolutie (involutie) are influente majore asupra intregii economii.

2.4. Banca centrala- principal actor al politicii monetare

Experienta istorica a demonstrat necesitatea interventiei statului in economie (exista insa o dilema in ceea ce priveste modul si limitele interventiei), cu scopul prevenirii si atenuarii dezechilibrelor economice, pentru diminuarea fluctuatiilor economice si a dezvoltarii stabile si de durata. Politicile economice reprezinta forma sub care se realizeaza aceasta interventie, acestea urmarind o serie de obiective, implicand instrumente, mecanisme si institutii.

In prezent, in cadrul economiei de piata, interventia statului in economie este grupata in patru domenii: monetar, fiscal, al veniturilor si domenii specifice. Toate aceste tipuri de interventii trebuie sa se afle intr-o stransa legatura, fiind necesar ca institutiile abilitate sa conduca fiecare tip de politica sa colaboreze si sa se informeze reciproc pentru realizarea scopurilor propuse. Politica monetara, componenta esentiala a politicii economice, poate fi definita ca un set de masuri luate pentru atingerea obiectivelor majore ale politicilor statului, prin care autoritatile monetare incearca sa regleze nivelul cererii agregate din economie, influentand nivelul lichiditatii, conditiile de acordare si disponibilitatea creditului in economie. Interventia statului in domeniul monetar (politica monetara) se face prin controlul ofertei monetare in economie, avand in vedere ca statul detine monopolul emisiunii primare a banilor, urmarind influentarea unor indicatori la nivel macroeconomic prin controlul cererii agregatecontrolul inflatiei, echilibrul extern, evolutia ciclului economic. Realizarea acestor obiective se face printr-un instrumentar relativ restrans comparativ cu cel utilizat in alte domenii. Ca principal actor al politicii monetare, activitatea bancii centrale este subiectul analizei celor ce urmaresc politica monetara a unui stat. Principalele directii de analiza a bancilor centrale se refera la stabilitatea preturilor, expansiunea monetara si cresterea productiei, la legatura dintre banca nationala, Guvern si sectorul privat si la activitatile externe ale bancii.

2.4.1. Stabilitatea preturilor, expansiunea monetara si cresterea economica

In momentul de fata s-a ajuns la un consens in ceea ce priveste obiectivul principal al politicii monetare si deci al activitatii bancii centrale: stabilitatea preturilor si controlul inflatiei. Corelatiile macroeconomice arata o legatura stabila si puternica intre masa monetara din economie si cresterea preturilor. Din acest motiv expansiunea masei monetare sau restrangerea acesteia, instrumentele folosite si caile de transmitere a politicii monetare sunt urmarite in stransa legatura cu variatia altor indicatori macroeconomici.

2.4.2. Relatia bancii centrale cu Guvernul


Relatia dintre banca centrala si organismele Guvernamentale pot avea atat un caracter pozitiv (in cazul in care Guvernul nu are nici o influenta in deciziile de politica monetara, avand doar un caracter informativ) cat si un caracter negativ (care nu este de dorit dar se manifesta in foarte multe tari). Interventia Guvernului in politica monetara se poate concretiza fie prin desemnarea unor obiective de atins sau a propriilor oameni in conducerea bancii centrale, fie prin imprumuturi

acordate fortuit de banca Guvernului sau agreate de Guvern. Astfel, Guvernele folosesc banca centrala ca pe o sursa de bani, fara insa a tine cont de reactiile adverse ce pot apare. Actiunea Guvernului asupra bancii centrale imbraca diferite forme, in functie de nivelul de dezvoltare economica a tarii sau de constientizarea adevaratului rol pe care trebuie sa il aiba banca centrala. Chiar si tarile din OECD influenteaza politica monetara din dorinta de a genera pentru scurt timp sentimentul de bunastare (presiunea ciclului electoral) insa o influenta puternic negativa se exercita in special in tarile in curs de dezvoltare, din dorinta de a umple goluri bugetare. Exemplul de independenta a bancii centrale in aplicarea politicii monetare il reprezinta Germania, Reichbank avand ca singur obiectiv stabilitatea preturilor, putand nega alte obiective propuse de Guvern. Banca centrala este considerata drept "gasca cu ouale de aur", "fermierii" lasand-o libera in mediul sau, promovand o politica monetara independenta si producand "ouale de aur" sub forma veniturilor din seigniorage (abilitatea Bancii Nationale de a creste rata fiscalitatii prin cresterea masei monetare) de 0,5 pana la 1% din PNB, batand "gasca" pentru a face mai multe "oua", veniturile fiind intre 5-10% din PNB sau "gasca" hranita fortat, producand venituri de pana la 25% din PNB pe o perioada limitata, pana la inevitabilul deces (colapsul economic). Modalitatile prin care Guvernul obtine fonduri de la Banca Nationala sunt variate. Acestea pot proveni din conversii nefavorabile determinate de reforma monetara sau din operatii de schimb valutar (plata datoriilor externe este facuta de Guvern in moneda nationala iar banca centrala trebuie sa faca conversia, provocand pierderi agentilor economici si bancii dar aducand castiguri Guvernului), din emisiunea de bani sau folosirea rezervelor minime obligatorii, din reevaluarea activelor Bancii Nationale, din veniturile obtinute de cresterea fiscalitatii ca urmare a cresterii inflatiei, din profitul bancii (impozit pe profit sau dividente) sau din activitatile quasifiscale impuse de Guvern bancii centrale. Activitatile quasi-fiscale ale Bancii Nationale constau in acordarea de credite cu discount pentru anumite domenii, depozite obligatorii (asiguratorii), sustinerea institutiilor insolvabile, mentinerea si garantarea ratei de schimb in conditii neeconomice. Impunerea activitatilor quasifiscale are efecte negative permanente asupra bilantului Bancii Nationale, scazand capacitatea de absorbtie (sterilizarea masei monetare) si cu influente asupra stabilitatii preturilor.
2.4.3. Activitatea externa a bancii centrale

Activitatile externe ale bancii centrale se refera la operatiunile cu moneda straina pe teritoriul statului sau la reguli referitoare la piata valutara a tarii. Astfel, Banca Nationala sau chiar Guvernul stabilesc regulile de convertibilitate ale monedei nationale dar si rata de schimb valutar. Aceasta poate fi fixa, ancorata de o anumita moneda sau cos de monede, ceea ce implica resurse din partea bancii centrale sau o economie stabila pentru a evita irosirea resurselor valutare, controlata, ce fluctueaza in anumite marje si are un trend controlat, ceea ce presupune liberalizare, competitivitatea exporturilor, avantaje comerciale relative, stabilitate sau rata de schimb flotanta, presupunand o liberalizare totala, un echilibru al balantei de plati si legatura cu economia reala. In calitate de participant la piata valutara, banca centrala poate fi market-maker, aceasta afisind propriile cursuri de schimb pe piata, oferind cotatii in orice moment, atat la cumparare cat si la vanzare, sau simplu actor, ca orice alt agent economic. Avand in vedere necesitatea de a controla permanent masa monetara, banca centrala trebuie sa poata steriliza in orice moment creatia monetara datorata intrarilor de moneda straina pe piata, folosind diversele instrumente si resurse de care dispune pentru a retrage temporar de

pe piata cantitatea excedentara de bani, evitand transformarea excesului de moneda in inflatie (Turcia a considerat ca merita pretul platit prin inflatie finantand cresterea economica-importul de utilaje-prin cresterea activelor externe nete dar si a creditului intern).

2.4.4. Banca centrala si sectorul privat


Implicarea bancii centrale in sectorul privat se refera la dezvoltarea sistemului de plati, prin casele de compensatie (pe suport de hartie sau automatizat), a domeniului bancar (analiza privind numarul institutiilor si calitatea acestora, competitia dintre ele, permisivitatea intrarii de banci cu capital strain), dar si a celui nebancar. Dezvoltarea domeniului nebancar poate fi categorisita dupa gradul de dezvoltare a pietei monetare (marimea pietei, cadrul legislativ propice, profesionalismul personalului si problemele de infrastructura), piata obligatiunilor (problemele structurale tin de lipsa investitorilor institutionali, refuzul agentilor economici de a iesi pe piata, rolul sectorului public pe piata obligatiunilor) si piata actiunilor (probleme macroeconomice, fiscalitate, control represiv din partea Guvernului).

AGREGATE MONETARE IN MAREA BRITANIE Bancnote si monede in posesia publicului + Depozite bancare particulare la vedere nepurtatoare de dobanda = M1 nepurtator de dobanda Bancnote si monezi in afara Bancii Angliei + Depozite ale bancilor la Banca Angliei = M0

Depozite bancare particulare la vedere purtatoare de dobanda = M1 + Depozite la termen = M33

Depozite bancare pentru decontari comerciale, conturi de economii obisnuite = M2

Certificate de depozit , participari si depozite la societati de constructii Depozite, certificate de depozit, bancnote, monede ale societatilor de constructii = M4

Depozite in valuta ale populatiei = M3C

+ Instrumente ale pietei monetare detinute de public (excluzand societatile de constructii), certificate de " tax deposits" si alte instrumente de economisire = M5

ndicatorii macroeconomici - Sinteza Conceptul de economie nationala reprezinta o concretizare a conceptului general de economie. Ea a aparut doar pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii, odata cu procesul de formare a natiunilor si statelor nationale proces ce corespunde, din punct de vedere economic, epocii revolutiilor industriale, adancirii diviziunii sociale a muncii si formarii pietelor nationale. Ca urmare, economia nationala este o entitate rezultata din dezvoltarea si generalizarea schimbului reciproc de activitati intre membrii unei comunitati umane pe ansamblul teritoriului unui stat national. Existenta unui stat national si a unei piete nationale constituie atat premise cat si conditii necesare pentru aparitia si existenta unei economii nationale. Particularitatile legate de contextul istoric in care ele s-au format si dezvoltat, ca si de anumite conditii specifice (resurse si cadru natural, ocupatii traditionale, populatie etc.), au determinat o evolutie caracteristica pentru fiecare economie nationala in parte, evolutie marcata, dincolo de anumite elemente de ordin general, de un specific national (in special sub aspectul structurilor economice si nivelului de dezvoltare). Urmarirea, masurarea si evidentierea fluxurilor economice in scopul determinarii indicatorilor macroeconomici are la bazacontabilitatea nationala si sistemul conturilor nationale (SCN). Acesta este astfel conceput incat permita aprecierea nivelului de dezvoltare si structurile economice ale unei tari, sa urmareasca dinamica productiei si veniturilor, modul de distribuire/redistribuire si utilizare a acestora, pe baza de fluxuri reale si monetare. Elementele cuantificate sunt: fluxurile de bunuri economice, de venituri si cheltuieli, ca si stocurile de bunuri si valori financiare existente la un moment dat. Intregul circuit economic este urmarit pe sectoare, iar principalii actori ai vietii economice avuti in vedere sunt: Firmele (Intreprinderile);Gospodariile (Familiile, Menajele); Sectorul guvernamental(administratiile publice); Strainatatea (restul lumii). Preturile la care sunt evaluate bunurile economice sunt, dupa caz, preturile pietei adica preturile la cumparator (care vor include impozitele indirecte din care se vor scadea

eventualele subventii) sau preturile factorilor de productie producatorilor (in cazul serviciilor publice).

respectiv preturile

Indicatorii sintetici ai rezultatelor macroeconomice calculati in cadrul SCN se diferentiaza in functie de mai multe criterii: a) in functie de componentele luate in calcul se pot identifica indicatori de natura globala (cuprind ansamblul productiei), de natura bruta (cuprind doar bunuri finale, excluzand consumul intermediar) si de natura neta(cuprind valoarea bunurilor finale din care se scade consumul de capital fix). b) in functie de apartenenta nationala a agentilor economici se calculeaza un produs intern (ce cuprinde rezultatele tuturor agentilor economici care isi desfasoara activitatea in limitele granitelor unei tari indiferent de nationalitatea lor) si un produs national (include numai rezultatele agentilor nationali, indiferent de teritoriul in care acestia isi desfasoara activitatea). c) in functie de preturile utilizate si de comparativitatea lor in timp se identifica indicatori nominali si reali. Cei mai utilizati indicatori vor fi prezentati pe scurt in continuare. 1. Produsul global brut (PGB) Reflecta in expresie valorica totalitatea productiei de bunuri economice realizata intr-o anumita perioada de timp, de regula un an, in cadrul unei economii nationale. Se calculeaza pe baza insumarii veniturilor obtinute din vanzarea productiei de catre toti agentii economici si a veniturilor factorilor de productie. 2. Produsul intern brut (PIB) Cuprinde valoarea bunurilor economice finale realizate in interiorul granitelor unei tari de catre agentii economici nationali si straini pe parcursul unei perioade de timp, de regula un an. Se determina fie eliminand din valoarea PGB consumul intermediar (inputuri care sunt rezultat al unui proces de productie anterior, deci bunuri intermediare, altele decat elementele de capital fix), fie prin insumarea valorii adaugate interne brute (VABi). PIB = PGB Ci sau PIB = 7(VABi) 3. Produsul national brut (PNB) Reflecta in expresie baneasca productia totala de bunuri economice finale realizate de catre agentii economici nationali in tara si strainatate in decursul unei

perioade de timp, de regula un an. Spre deosebire de PIB, va include veniturile obtinute in strainatate de catre agentii nationali, dar nu va include veniturile realizate de catre straini in interiorul tarii. Se calculeaza fie pornind de la PIB si tinand cont de influentele mentionate, a caror sold sa-l notam cu M, fie prin insumarea valorii adaugate nationale brute (VABnat), adica a valorii adaugate de catre agentii nationali, inclusiv consumul de capital fix aferent. PNB = PIB 4. Produsul intern net (PIN) Spre deosebire de PIB,nu include valoarea totala a amortizarilor (deprecierea sau consumul de capital fix), reflectand practic valoarea adaugata interna neta (VANi) din perioada respectiva. PIN = PNB CCF sau PIN = 7(VANi) 5. Produsul national net (PNN) Semnificatia si modul de calcul sunt similare cu PIN, cu luarea in considerare a sferei specifice de cuprindere, respectiv rezultatele agentilor nationali. Ca urmare consumul de capital fix avut in vedere este cel realizat de catre acestia (CCFnat), si identic pentru valoarea adaugata neta (nationala) VANnat. PNN = PNB - CCFnat sau PNN = 7(VANnat) 6. Venitul national (VN) Venitul national masoara si exprima valoarea productiei realizate de catre agentii economici nationali pe parcursul unei perioade de timp, de regula un an, la pretul (costul) factorilor de productie. Ca urmare el nu va include impozitele indirecte si alte taxe (ITI) de aceasta natura cum ar fi: TVA, accize, taxe vamale, s.a. - elemente ce sunt cuprinse in cadrul PNB, respectiv PNN. VN = PNN ITI M sau PNB = 7(VABnat)

Venitul national cuprinde suma tuturor castigurilor brute (in sensul de castiguri care nu au fost supuse impozitarii) obtinute de catre agentii economici nationali, cei care au contribuit la realizarea productiei. Structura sa, modul de repartizare, exprima pe de o parte contributia fiecarui factor la realizarea productiei totale, iar pe de alta parte modul de repartizare a veniturilor obtinute din vanzarea acestei productii intre proprietarii, posesorii si utilizatorii acestor factori. Corespunzator formei de venit realizata se identifica cinci componente de baza, venitul national reprezentand suma acestora:

a) Venituri salariale (retribuirea muncii) include salariile si alte castiguri de acesta natura (sporuri, premii, bonificatii, etc.) insusite de catre angajati, b) Veniturile din activitatea economica desfasurata pe cont propriu de persoane fizice si asociatii familiale (liber profesionisti, avocati, notari, mici meseriasi), c) Venituri ale proprietarilor se refera la venituri de natura arendei sau chiriilor nete (mai putin valoarea amortizarii), dar si a celor din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuala cum ar fi patente de inventii. d) Profiturile firmelor reprezinta castigul obtinut de persoanele juridice, dupa plata factorilor de productie (angajati, creditori, alti furnizori), e) Dobanzi nete (in general asimilat castigului brut al bancilor) diferenta dintre dobanzile incasate (sau active) si cele platite (sau pasive) de catre sistemul bancar (dar nu numai poate fi vorba si de alti creditori) sau intr-o alta determinare diferenta intre dobanzile platite si incasate de 'sectorul' de afaceri intern plus dobanzi incasate din strainatate. 7. Venitul personal (VD) Venitul personal reprezinta venitul sau castigul brut (inainte de a fi impozitat) realizat si/sau insusit de catre persoanele fizice. Aici trebuie avut in vedere pe de o parte eliminarea din venitul national a acelor componente care nu vor fi repartizate persoanelor fizice, iar pe de alta parte procesul de redistribuiere a veniturilor in societate. Ca urmare modul de determinare a venitului personal pornind de la cel national este: VD = VN (PRN+CAS+DN) + (TR+DP) 8. Venitul personal disponibil (VPD) Reprezinta acea parte din VP care ramane efectiv in posesia titularilor de venit dupa plata obligatiilor lor fiscale si, ca urmare, este disponibila pentru a fi cheltuita (in principal pentru bunuri de consum, dar si pentru restituirea unor eventuale credite de consum si plata dobanzilor aferente) sau economisita. Determinarea sa presupune excluderea impozitelor si taxelor personale (ITP) - in principal a impozitului pe veniturile globale (totale) ale persoanelor fizice.

VPD = VP

ITP

Marimea sa reflecta practic partea din valoarea productiei care intra in bugetul familiilor si este fundamentul cererii lor solvabile de bunuri economice. 9. Venitul disponibil (VD) Venitul disponibil reprezinta venitul sau castigul net (dupa impozitare) al sectorului privat al economiei. Ca urmare, in determinarea sa pornind de la venitul national se cer eliminate influentele induse de existenta si actiunea sectorului de stat (impozite si taxe personale, impozite si taxe pe afaceri ITA; dar si transferuri, inclusiv subventii pentru sectorul economic). VD = VN (ITP+ITA) + TR

10. Oferta si cererea agregata Oferta agregata reprezinta ansamblul bunurilor economice (materialobiectuale, servicii si informatii) oferite pe piata nationala de catre toti agentii economici. Ea cuprinde pe de o parte o oferta interna (provenind de la producatori ce-si desfasoara activitatea in interiorul granitelor nationale) si o oferta din strainatate, iar pe de alta parte o oferta provenind de la producatori (agenti economici) nationali si o oferta provenind de la producatori straini. Cererea agregata cuprinde ansamblul cerintelor solvabile de bunuri economice manifestata pe piata nationala, adica a acelor cerinte care au acoperire in bani, in venituri disponibile. Sursele cererii agregate (care indica cine si ce anume doreste sa cumpere din productia realizata), respectiv componentele ale acesteia sunt: - consumul personal (cheltuielile de consum efectuate de familii, de gospodarii); achizitii guvernamentale (cumparari de bunuri efectuate de administratia centrala sau locala); investitii nationale brute private (cheltuieli pentru investitii efectuate de gospodarii si firme nationale) si cererea din strainatate (corespunzatoare exporturilor nete)
http://www.svedu.ro/curs/macroeconomie_dtoba.pdf Puiut iata ca s-a si implinit, e 17. Eu nu vreau decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi te-a adus in viata, iar tie ca ai ramas in ea pana acum si sper sa ramai in ea pana la urma. Am avut si momente placute si mai putin placute in anul asta dar asa e viata. Eu vreau sa-ti multumesc ca ai ramas langa mine in pofida a tot ceea ce-ti spuneam in momentele mele de nebunie. Imi cer scuze pentru ele. Iti multumesc pentru toata atentia ta, pentru faptul ca esti asa de bun, tandru, grijuliu si sper ca toate acestea sa continuie si de acum inainte, eu nu vreau sa te schimbi, nu vreau sa devii altul, eu deja nu cred ca mai pot vedea un alt Mihai in tine decat asta care esti din punctele astea de vedere. Eu de tine m-am indragostit treptat, si pentru mine asta conteaza mult, eu nu ma pot indragosti de modul cum arata un om sau nu stiu ce dar de tot ce are el, de modul in care gandeste, actioneaza. Eu iti cer doar sa

ramai acelasi, si sper ca sentimentele pe care le-am pierdut sa revina inapoi, dar deja asta eu nu pot sti. Te iubesc puiutul meu si multumesc inca o data ca esti langa mine. Acesta e doar inceputul totusi, mai avem multe de facut impreuna, dar ceea ce am facut deja inseamna mult pentru mine.

http://www.scribd.com/doc/16204234/Grila-Macroeconomie-sem-2-Aranjata-Alfabetic-20072008-byKENTU http://999.md/Board/Message.aspx?MsgID=9847806

Model CV simplu in limba romana:


NUME Adresa: E-mail: Telefon: EDUCATIE - Nume Scoala, Facultatea, Localitatea, An - Nume Scoala, Facultatea, Localitatea, An EXPERIENTA Nume Companie1, Localitatea - Functia, (19xx-20xx), scurta descriere a functiei si a sarcinilor Nume Companie2, Localitatea - Functia, (19xx-20xx), scurta descriere a functiei si a sarcinilor CUNOSTINTE PC/TEHNICE Limbaje de programare: ... (inclusiv HTML, xHTML, XML) Sisteme de operare: ... Produse software: ... Hardware: ... REFERINTE - Nume persoana, telefon, functia, firma

Curriculum Vitae in limba romana NUME Adresa: E-mail: Telefon: EDUCATIE

- Nume Scoala, Facultatea, Localitatea, An completare - Nume Scoala, Localitatea, An completare (Un CV scris corect trebuie sa includa studiile, in ordine invers cronologica plus eventuale certificate reprezentative (ex MCP, MCSE, MCSD, CCNA, CNE, DALF, DELE, GRE, TOEFL, Ministerul Invatamintului, dar NU alte tipuri de certificate obtinute online) EXPERIENTA - Nume Companie1, Localitatea - Functia, (19xx-20xx), scurta descriere a functiei si a sarcinilor - Nume Companie2, Localitatea - Functia, (19xx-20xx), scurta descriere a functiei si a sarcinilor (Altfel spus, enumerarea locurilor de munca in ordine invers cronologica in care sa se faca si detalierea responsabilitatilor la fiecare loc de munca, enumerarea metodelor si uneltelor de lucru, enumerarea tehnologiilor utilizate, eventual descrierea pe scurt a unor proiecte realizate; in plus interesanta ar fi si o auto-evaluare a nivelului de cunostinte, la nivel de metode, unelte de lucru si tehnologii, precum si numarul de ani (luni) de utilizare efectiva; apoi motivul parasirii fiecarui loc de munca) REFERINTE

- Nume persoana, telefon, functia, firma CUNOSTINTE PC/TEHNICE - Limbaje de programare: ... (inclusiv HTML, xHTML, XML) Sisteme de operare: ... Produse software: ... Hardware: ... - Limbi straine, cu auto-evaluare Limba 1: - vorbire limbaj uzual; - scriere limbaj uzual; - vorbire limbaj tehnic; - scriere limbaj tehnic; In plus mai puteti trece: - Pretentii salariale minime; - Eventuale probleme personale;

- Alte informatii care au relevanta pentru postul la care candidati.

Citeste mai mult pe: http://stiri.acasa.ro/cariera-189/model-de-curriculum-vitae-in-limba-romana-4895.html#ixzz1eQWmjYt6

Anamaria Groza Curriculum vitae (iunie 2011) CALIFIC RI PRINCIPALE Dreptul Uniunii Europene, Drept civil, Drepturile Omului, Filosofia Dreptului. DATE DE CONTACT Email: anamariagroza80@gmail.com Tel: 0763674560 EXPERIEN PROFESIONAL

Septembrie/Octombrie 2010 Stagiu la Tribunal d Arondissement din Luxembourg Mai 2010 n prezent Cercet tor asociat, Institutul de Cercet ri Juridice al Academiei Romne, Centrul de Studii de Drept European. Iunie 2009-n prezent Judec tor, complet de fond funciar, Membru n Colegiul de conducere al Judec toriei Strehaia, Romnia. Martie 2009 n prezent Lector universitar doctor la disciplina Drept institu ional comunitar, Universitatea din Craiova, Facultatea de Drept i tiin e administrative, Craiova, Romnia. Septembrie 2007 Decembrie 2007 Stagiu la CONSILIUL EUROPEI, Departamentul DG1-CEPEJ-CCJE. Ianuarie 2004-Iunie 2009 Avocat, membru n Baroul Dolj.

Octombrie 2003-Februarie 2009 Preparator i asistent universitar la disciplinele Drept institu ional comunitar, Drept civil, Dreptul familiei, Filosofia dreptului, Drept roman; Universitatea din Craiova, Facultatea de Drept i tiin e administrative, Craiova, Romnia. Mai 2011 - prezent Membru n Colegiul de redac ie al Revistei Forumul Judec torilor, ISSN 2065-8745, editat de Editura Universitar , rubrica de jurisprudenta CJUE. 2 EDUCA IE I FORMARE Mai 2011 Participare la Conferin a Anti-discrimination directives 2000/78 and 2000/43, organizat de Academia de Drept European, Trier, Germania. Decembrie 2010 Participare la seminarul Practica neunitara in materie civila organizat de Institutul National al Magistraturii, Bucuresti, Romania Decembrie 2009 Participare la Conferin a "Hot rrile Cur ii de Justi ie a Uniunii Europene i rolul instan elor na ionale n aplicarea dreptului european", organizat de Consiliul Superior al Magistraturii din Italia, Roma, Italia. Iulie 2009-August 2009 Cursuri de formare profesional la Institutul National al Magistraturii, Bucuresti, Romnia, media 10. Octombrie 2007-Mai 2008 Cursuri de Pedagogie, Universitatea din Craiova, Romnia, Diploma de absolvire, media 9,5. Iulie 2008 Participare la European Summer Institute on the Future of Europe - Lobbying in Brussels, Praga, Cehia. Iunie 2008 Participare la Conferin a Dezvolt ri recente n dreptul comunitar, organizat de

Academia de Drept European, Trier, Germania. Mai 2008 Universitatea din Craiova, Romnia, Certificat de competen englez . Iunie 2007-Iulie 2007 Universit de Bourgogne, Facultatea de Drept i tiin e politice, Stagiu de documentare i cercetare la Centrul de Drept European, burs acordat de Universitatea din Craiova. Iulie 2006-August 2006 Academia de Drept Interna ional de la Haga, burs acoperind costurile de participare oferit de Agen ia Universitar a Francofoniei. Iulie 2006 Liga PRO EUROPA, Transilvania Summer Institute, Edi ia a V-a, Sunt valorile clasice ale democra iei n pericol?, Diploma de absolvire. 3 Octombrie 2003-Iulie 2005 Universitatea din Craiova, Facultatea de Drept, Master n Drept public, Diserta iaDreptul la un proces echitabil n dreptul european, absolvire cu nota 10 (zece), reprezentnd media examenelor si a diserta iei. Octombrie 2003-Aprilie 2006 Universitatea din Craiova, Facultatea de Drept, Doctorat n Drepturile Omului, Teza Dreptul la un proces echitabil. Impactul dreptului european asupra procedurilor jurisdic ionale interne, calificativul Foarte bine, teza a fost publicat de Editura Didactic i tiin ific Bucure ti n 2006 (ISBN 978-973-30-1651-9). Martie 2005-Aprilie 2005 Universit de Bourgogne, Facultatea de Drept i tiin e politice, Stagiu de documentare i cercetare la Centrul de Drept European, burs acordat de Universitatea din Craiova. Octombrie 1999 Iulie 2003 Universitatea din Craiova, Facultatea de Drept, Licen din timpul facult ii i a examenului de licen de excelen n Drept, media examenelor lingvistic n limba

10 (zece), ef de promo ie, Diplom

acordat de Senatul Universit ii din Craiova.

Mai 2003 Stagiu la Ecole Franaise d Electronique et d Informatique, Paris, Boulevard de la Republique, 30 32, 94815 Villejuif cedex, Paris, Franta, Semaine des portes ouvertes. Martie 2002-Iunie 2002 Student Erasmus la Universit de Bourgogne, Facultatea de Drept i tiin e politice Dijon, Fran a. Am studiat urm toarele discipline: Analiza vie ii politice interna ionale (nota 19/20), Rela ii economice interna ionale (nota 19/20), Drepturile Omului (nota 18/20), Istoria ideilor politice (nota 17/20), Libert i publice (nota 16/20). Septembrie 1995-Iulie 1999 Colegiul Traian din Drobeta Turnu Severin, Romnia, Profilul matematic -fizic bilingv Francaz , Bacalaureat iunie 1999, media 9, 95.

Salut. Eu va propun, ca tema pe care o alegeti, ideal ar fi, daca este domeniul Dvs. de activitate. In linii generale, este o analiza a unui domeniu: bancar, asigurari, imbracaminte, bauturi racoritoare, farmaceutic etc. Schita de plan: 1. Aspecte juridice (legislatia din domeniul cercetat) 2. Modul de supraveghere si de organizare a domeniului 3. Indicatorii care caracterizeaza piata data 4. Principalii concurenti din domeniu 5. Gama sortimentala de produse sau servicii in domeniul dat 6. Probleme si solutii Forma de prezentare este libera, poate fi prezentat materialul in Power Point, Word sau niste notite facute de mina pe o foaie. Volumul nu este important, ar putea fi doar niste notite dupa care voi va ghidati. Voi va grupati cite 4-5 persoane. Succese.

http://www.atr.org.ro/diverse/ATR_TendintePiataTrad_2008.pdf

MIERCURI, 4 FEBRUARIE 2009

Proiect de lege a traduc torilor i interpre ilor (Republica Moldova)


Cu privire la autorizarea i plata interpre ilor i traduc torilor antrena i de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justi iei, de Procuratura General , de organele de urm rire penal , de instan ele judec tore ti, de notari i avoca i i de executorii judec tore ti

Parlamentul adopt prezenta lege ordinar .

Capitolul I. Dispozi ii generale

Articolul 1. Domeniul de reglementare

(1) Prezenta lege reglementeaz statutul juridic, organizarea, func ionarea, autorizarea i plata activit ii interpre ilor i traduc torilor antrena i de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justi iei, de Procuratura General , de organele de urm rire penal , de instan ele judec tore ti, de notari i avoca i i de executorii judec tore ti (n continuare organe). 2) Prevederile prezentei legi nu se r sfrng asupra interpre ilor i traduc torilor, activitatea c rora este reglementat de Legea cu privire la serviciul public.

Articolul 2. Interpretul i traduc torul

(1) Interpretul este persoana specializat n traducerea oral , mijlocind astfel n elegerea dintre dou sau mai multe persoane care vorbesc limbi diferite. (2) Traduc torul este persoana specializat n traducerea textelor scrise dintr-o limb n alta n cadrul profesiunii sale.

Articolul 3. Principiile fundamentale ale activit

ii de interpret i traduc tor

Activitatea de interpret i traduc tor se bazeaz pe urm toarele principii: a) independen ; b) onestitate i obiectivitate; c) competen profesional i con tiinciozitate;

d) confiden ialitate i comportament profesional; e) respectarea standardelor profesionale.

Articolul 4. Independen a interpretului i traduc torului

(1) n exercitarea profesiei, interpretul i traduc torul este independent i se conduce de prezenta lege i de alte acte normative aprobate n vederea execut rii ei. (2) Interpretul i traduc torul este liber de a alege metoda interpret rii i traducerii. (3) Imixtiunea n exercitarea profesiei de interpret i traduc tor se interzice. (4) Nici o autoritate public nu este n drept s influen eze asupra prest rii serviciilor de interpret i traduc tor, asupra documentelor de lucru ale acestuia.

Capitolul II. Drepturile i obliga iunile interpretului i traduc torului

Articolul 5. Dreptul la exercitarea func iei de interpret i traduc tor

(1) Dreptul la exercitarea func iei de interpret i traduc tor pentru organele prev zute la articolul 1 alin.(1) al prezentei legi, l au persoanele care: a) snt cet eni ai Republicii Moldova, domicilia i pe teritoriul ei; b) au capacitatea de exerci iu; c) posed o diplom de licen solicit autorizarea; d) au o vechime n munc pe specialitate de cel pu in 2 ani; e) cunosc limba de stat vorbit f) nu au antecedente penale; g) sunt din punct de vedere medical ap i pentru exercitarea func iei. i scris ; ori echivalent din care rezult specializarea n limba sau n limbile str ine pentru care

Articolul 6. P strarea secretului profesional de c tre interpret i traduc tor

(1) Interpretul i traduc torul este obligat s p streze secretul profesional, confiden ialitatea asupra faptelor i informa iilor de care a luat cuno tin n exerci iul func iunii. Judecata poate s -l elibereze de aceast obliga ie dac mpotriva lui este

intentat dosar penal. Obliga ia de a respecta confiden ialitatea r mne n vigoare i dup ncheierea rela iilor dintre interpret i traduc tor i persoana sau entitatea cui i se acord servicii. (2) Interpretul i traduc torul nu este n drept s comenteze sau s conteste n mass-media hot rrile i alte decizii pronun ate pe marginea materialelor de care a luat cuno tin n exerci iul func iunii.

Articolul 7. Obliga iile interpretului i traduc torului

(1) Interpretul i traduc torul are obliga ia: a) sa efectueze traduceri corecte; b) sa presteze n condi iile legii serviciile solicitate; c) sa p streze secretul cu privire la actele i faptele despre care au luat cuno tin a n exerci iul func iei; d) sa fac contribu ii la sistemul public de asigur ri sociale; e) n condi iile legii sa pl teasc impozitele; f) sa fie impar ial i s se bucure de ncrederea persoanelor, interesele i drepturile c rora ating ac iunile acestuia. (2) n cazul n care interpretul i traduc torul i schimb numele, domiciliul, re edin a sau num rul de telefon, acesta este obligat s aduc la cuno tin lua i la eviden . (3) Interpretul i traduc torul este obligat s prezinte, n condi iile i n termenele prev zute de lege, declara ia cu privire la venituri i proprietate. aceast situa ie, n termen de 60 de zile de la data modific rii, Ministerului Justi iei unde sunt

Articolul 8. Drepturile interpretului i traduc torului

Interpretul i traduc torul are dreptul: a) la plat pentru serviciile acordate, n condi iile legii; b) s solicite de la persoanele fizice i juridice documente i informa ii necesare pentru exercitarea func iei; c) la asigurare social i medical obligatorie, n modul prev zut de legisla ia n vigoare;

d) la contestarea n condi iile legii a deciziilor autorit ilor respective; e) la asociere n organiza ii profesionale n conformitate cu legisla ia n vigoare.

Articolul 9. Responsabilitatea civil

i penal a interpretului i traduc torului

(1) Interpretul i traduc torul poart r spundere pentru neveridicitatea traducerilor i a actelor traduse, pentru nc lcarea inten ionat a obliga iilor sale, pentru dou refuzuri nejustificate, n termen de un an, de a presta serviciile solicitate i care inten ionat au divulgat date privind actele i faptele care le-au devenit cunoscute n exerci iul func iei, n condi iile legii. (2) Prejudiciul cauzat de c tre interpre i i traduc tori n urma activit ii acestora se repar n modul stabilit de legisla ie. Termenul de prescrip ie extinctiv pentru cererea ce rezult din prevederile alin. (1) al prezentului articol, constituie trei ani din momentul cnd par ii v t mate ia devenit cunoscut despre paguba i despre persoana obligat s -l repare, dar nu mai mult de zece ani de la data cauz rii prejudiciului. (3) Interpretul i traduc torul poarta r spundere penal pentru prezentarea, cu bun - tiin , a traducerilor sau interpret rilor incorecte. (4) Statul nu r spunde pentru paguba pricinuit de c tre interpret i traduc tor.

Capitolul III. Exercitarea profesiei de interpret i traduc tor

Articolul 10. Condi ii de exercitare a activit ii

(1) Activitatea de interpret i traduc tor n sensul prezentei legi se efectueaz de c tre persoanele atestate n profesie i autorizate de Ministerul Justi iei n condi iile prezentei legi. (2) Interpretul i traduc torul autorizat de Ministerul Justi iei, presteaz servicii n baza contractului de prest ri servicii, n condi iile i pentru organele prev zute la articolul 1 alin.(1) al prezentei legi.

Articolul 11. Organul de atestare i autorizare

(1) Atestarea i autorizarea interpre ilor i traduc torilor antrena i de organele prev zute la articolul 1 alin.(1) al prezentei legi, se efectueaz de c tre Ministerul Justi iei.

(2) Activitatea interpre ilor i traduc torilor se nf ptuie te n condi ii egale pentru toate persoanele, asigurnd impar ialitatea. (3) Eliberarea autoriza iei se constat prin ordinul emis de ministrul justi iei, care este comunicat persoanei n cauz .

Articolul 12. Organizarea examenului de atestare

(1) Examenul de atestare se organizeaz de Ministerul Justi iei, iar examinarea se efectueaz de Comisia de atestare, format prin ordinul ministrului justi iei. (2) Solicitan ii care nu au sus inut examenul pot fi admi i s repete examenul prima dat - peste 6 luni i a doua oar - peste un an dup ncercarea anterioar , cu respectarea termenului limit de pn la 3 ani. (3) Decizia asupra rezultatului examenului de atestare poate fi contestat n termen de 30 de zile de la data primirii rezultatului n instan a de contencios administrative n condi iile legii. (4) Cerin ele generale privind examenul de atestare, gestionarea procesului de examinare i nregistrare a solicitan ilor, componen a nominal a Comisiei de atestare i modalitatea de selectare a membrilor ei care evalueaz rezultatele examenelor, modul de organizare i supraveghere, termenele de sus inere a examenului de calificare, modul de eliberare, suspendare i retragere a autorza iei interpre ilor i traduc torilor, cerin ele privind instruirea profesional continu a lor snt stabilite n Regulamentul cu privire la modul de atestare a interpre ilor i a traduc torilor, aprobat de Guvern.

Articolul 13. Autoritatea de supraveghere i control a activit

ii de interpret i traduc tor i atribu iile ei

(1) Supravegherea i controlul activit ii de interpret i traduc tor snt exercitate de Ministerul Justi iei. (2) Ministerul Justi iei n calitate de organ de supraveghere a activit ii interpre ilor i traduc torilor are urm toarele atribu ii: a) avizeaz proiectele actelor normative aferente activit ii de interpret i traduc tor; b) elaboreaz recomand ri pentru ameliorarea sistemului de instruire profesional traduc torilor; d) examineaz solicit rile referitoare la calitatea efectu rii lucr rilor de interpret i traduc tor; i) monitorizeaz procesul de instruire profesional continu a interpre ilor i traduc torilor. i de perfec ionare a interpre ilor i

Capitolul IV. Eliberarea i retragerea autoriza iei, suspendarea, ncetarea i reluarea activit ii interpretului i traduc torului. Registrul de stat al interpre ilor i traduc torilor autoriza i

Articolul 14. Eliberarea autoriza iei

(1) Persoana care dore te s activeze n calitate de interpret i traduc tor n organele prev zute la articolul 1 alin.(1) al prezentei legi, adreseaz o cerere la Ministerul Justi iei, nso it de actele privind ndeplinirea condi iilor prev zute la

articolul 5 al prezentei legi. (2) Autoriza ia se elibereaz dup sus inerea examenului de atestare n condi iile prezentei legi n cel mult 60 de zile de la solicitare. (3) Forma i con inutul autoriza iei snt prev zute n anex , care face parte integrant din prezenta1ege. (4) Refuzul de a elibera autoriza ie persoanei solicitante, poate fi contestat n instan a de judecat , n condi iile legii.

Articolul 15. Retragerea autoriza iei

(1) Autoriza ia se retrage de c tre Comisia de atestare n cazul n care: a) autoriza ia a fost primit la prezentarea unor documente false ori a fost depistat neautenticitatea datelor din documentele prezentate; b) n privin a titularului autoriza iei a fost pronun at o sentin legat de activitatea profesional . (2) Decizia de retragere a autoriza iei se aduce la cuno tin a titularului de c tre Comisia de atestare n termen de 5 zile de la data emiterii. Decizia este executorie dup expirarea a 10 zile de la data comunic rii. definitiv i irevocabil de condamnare pentru infrac iune

Articolul 16. Suspendarea activit

ii interpretului i a traduc torului

(1) Activitatea interpretului i traduc torului se suspend automat n cazul n care acesta de ine o func ie public incompatibil , conform legisla iei, cu exercitarea activit ii de interpret i traduc tor. (2) n cazul prev zut la alin.(1), interpretul i traduc torul va n tiin a, n termen de 30 de zile, Comisia de atestare despre apari ia situa iei de incompatibilitate.

Articolul 17. ncetarea activit

ii interpretului i a traduc torului

(1) Activitatea de interpret i traduc tor, dobndit n condi iile prezentei legi, nceteaz n urm toarele cazuri: a) la cerere; b) dac cel n cauz nu mai ndepline te una din condi iile prev zute la articolul 5 al prezentei legi; c) n cazul n care a fost condamnat printr-o hot rre judec toreasc definitiv pentru s vr irea cu inten ie a unei infrac iuni n leg tur cu exerci iul profesiei; d) pentru dou refuzuri nejustificate, n termen de un an, de a presta serviciile solicitate; e) expirarea termenului pentru care a fost eliberat autoriza ia; f) n caz de deces. (2) ncetarea autoriz rii n calitate de interpret i traduc tor se verific de c tre Ministerul Justi iei i se constat prin ordin al ministrului justi iei, care se comunic persoanei n cauz . 3) ncetarea autoriz rii de interpret i traduc tor poate fi contestat n instan a de judecat .

Articolul 18. Reluarea activit

ii interpretului i traduc torului

(1) Dac dispar condi iile care au condus la suspendarea activit ii interpretului i traduc torului, acesta poate relua activitatea. (2) n cazul ncet rii activit ii: a) conform art.17 alin.(1) lit.a), interpretul i traduc torul poate relua activitatea cu condi ia respect rii prevederilor art. 13 i 14; b) conform art.15 alin.(1), interpretul i traduc torul poate relua activitatea dup sus inerea examenului de atestare.

Articolul 19. Registrul de stat al interpre ilor i traduc torilor autoriza i

(1) Ministerul Justi iei ine registrul de stat al interpre ilor i traduc torilor autoriza i, n form manual modul stabilit de Legea cu privire la registre nr.71-XVI din 22 martie 2007.

i electronic n

(2) Registrul de stat al interpre ilor i traduc torilor autoriza i se ine n limba de stat i se actualizeaz n func ie de modific rile intervenite. (3) Registrul de stat al interpre ilor i traduc torilor autoriza i cuprinde: a) num rul curent al nscrierii; b) numele i prenumele; c) seria, num rul i data eliber rii autoriza iei; d) date privind instruirea profesional ; e) date privind ncetarea activit ii; f) date privind suspendarea autoriza iei; g) date privind retragerea autoriza iei; h) date din buletinul de identitate (seria, num rul, data i oficiul emitent) i) denumirea, sediul i num rul de telefon al traduc torilor i interpre ilor n care i desf oar activitatea acestea; j) apartenen a traduc torilor i interpre ilor la o asocia ie a traduc torilor i interpre ilor. (4) Extrasul din Registrul de stat al interpre ilor i traduc torilor autoriza i se public n Monitorul Oficial al Republicii Moldova dup caz, dar nu mai rar de dou ori pe an i se plaseaz pe pagina web a Ministerului Justi iei. (5) Dac datele stipulate la alin.(2) lit.b), d)-j) au fost modificate, interpretul i/sau traduc torul informeaz Ministerul Justi iei i prezint acestuia, n termen de 30 de zile de la data modific rii, copii de pe documentele confirmative pentru actualizarea informa iei din Registrul de stat al interpre ilor i traduc torilor autoriza i. (9) n caz de retragere a autoriza iei interpretului i traduc torului, de ncetare a activit ii, interpretul i traduc torul este radiat din Registrul de stat respectiv.

Capitolul V. Plata pentru serviciile interpretului i traduc torului

Articolul 20. Plata pentru serviciile interpretului

(1) Plata interpretului folosit de organele prev zute la articolul 1 alin.(1), pentru limbile minorit ilor na ionale i pentru limbile str ine de circula ie interna ional , se face la tariful de 20 lei/or sau pentru frac iuni de or , onorariul stabilindu-se, dup caz, prin decizia sau ncheierea de numire a interpretului, in conformitate cu prevederile Codului de procedura penal , Codului de procedur civil sau prin contract, potrivit legii. (2) Plata interpretului prev zut la alin.(l) din prezentul articol, pentru traducerile efectuate simultan la casc , se face la tariful de 25 lei/or ori pentru frac iuni de or , sau, dup caz, prin contract, potrivit legii.

Articolul 21. Condi ii suplimentare

Tarifele prev zute la art.18 se majoreaz cu 100% atunci cnd: a) interpretul este solicitat n zilele de repaus s pt mnal, n zilele de s rb tori legale sau in alte zile n care, potrivit dispozi iilor legale, nu se lucreaz ; b) pentru presta iile efectuate ntre orele 22.00 - 6.00; e) pentru traducerile efectuate simultan la casc , la instan ele judec tore ti, la organele de urm rire penal procuraturii. i la organele

Articolul 22. Plata pentru serviciile traduc torului

(1) Plata traduc torului folosit de organele prev zute la articolul 1 alin.(1) se face dup cum urmeaz : a) pentru traducerile dintr-o limb a minorit ilor na ionale, precum i dintr-o limba str in de circula ie interna ionala, n limba moldoveneasc , plata se face la tariful de 25 lei pagina, format A.4, dactilografiat la dou rnduri; b) pentru traducerile din limba moldoveneasc intr-una din limbile minorit ilor sau intr-o limba str in de circula ie interna ional , plata se face la tariful de 25 lei pagina, format A.4, dactilografiata la doua rnduri; c) pentru traducerile din/sau ntr-o limb oriental (japonez , chinez lit. a) i b) se majoreaz cu 50% la sut ; d) pentru traducerile efectuate in regim de urgen majorare cu 50%. (2) Prevederile alin.(1) lit.c) se aplic n mod corespunz tor i n cazul interpretului. (24 - 48 de ore), plata se face la tarifele prev zute la lit. a), b) i c), i altele asemenea) sau rar folosita, tariful prev zut la

Artico1ul 23. Cheltuieli de transport

(1) Interpretul i traduc torul care exercit func iile n alt localitate, dect cea de domiciliu, pentru efectuarea lucr rilor solicitate de instan ele judec tore ti, organele procuraturii i de organele de urm rire penal , are dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, ntre inere, cazare i a altor cheltuieli necesare, potrivit prevederilor Codului de procedur penal ,

Codului de procedur civil , Codului cu privire la contraven iile administrative, Codului de executare sau prin contract potrivit legii. (2) Interpretul i traduc torul care se deplaseaz n alt localitate, dect cea de domiciliu, pentru efectuarea lucr rilor solicitate de Ministerul Justi iei, beneficiaz de rambursarea cheltuielilor de transport, cazare i diurn potrivit dispozi iilor legale aplicabile n unit ile bugetare.

Articolul 24. Impozitarea pl

ilor

Pl ile prev zute n prezenta lege snt brute i impozabile n condi iile legii.

Articolul 25. Dispozi ii finale

(1) n termen de 90 de zile de la intrarea n vigoare a prezentei legi: a) Guvernul va adopta actele normative necesare pentru aplicarea prezentei legi; b)Ministerul Justi iei va aproba actele necesare n vederea aplic rii prezentei legi. (2) Pn la ob inerea autoriza iei, potrivit prezentei legi, interpre ii i traduc torii solicita i de organele prev zute la articolul 1 alin.(1) al prezentei legi, vor desf ura n continuare aceast activitate, cu condi ia ndeplinirii prevederilor articolului 5 din prezenta lege. (3) Persoanele care presteaz servicii de traduc tor i interpret la momentul intr rii n vigoare a prezentei legi, precum i cele care doresc s presteze astfel de servicii, sunt obligate n termen de 6 luni de la intrarea n vigoare a prezentei legi s fie atesta i i s ob in autorizarea de la Ministerul Justi iei.

Pre edintele Parlamentului

Anex

AUTORIZA IE

Nr._____________

n temeiul art. 4 din Legea nr._______ din __________, publicat n Monitorul Oficial al Republicii Moldova, anul ________, nr. _________, art. _________. ministrul justi iei, prin Ordinul nr.________, din _________, dispune ca

____________________________________ (numele i prenumele, anul na terii) este autorizat n calitate de : - interpret - traduc tor (se bareaz rubrica ce nu corespunde autoriz rii) s efectueze traduceri pentru Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justi iei, Procuratura General , organele de urm rire penal , instan ele judec tore ti, notari, avoca i i executori judec tore ti.

Dificult ile i problemele cu care se confrunt ATP Moldova, in de lipsa unui cadru de reglementare a pie ei traducerilor, abunden a unui num r mare de traduc tori necalifica i, cunoa terea slab a limbii romne, nevoia de colarizare a traduc torilor, lipsa aptitudinilor de management printre traduc torii liber-profesioni ti etc. Pia a traducerilor din Republica Moldova este una foarte neomogen n ceea ce prive te prestarea serviciilor de institu iile ce activeaz pe pia . Oricine poate lucra ca traduc tor n Republica Moldova. Nu exist o reglementare, care ar specifica c prestatorul de servicii de traduceri trebuie s de in o licen sau un alt document, ce ar certifica cunoa terea limbilor str ine. Aptitudinile persoanelor date se evalueaz de patroni, de notari sau de organiza ii profesioniste cum este Asocia ia Traduc torilor. Aceast stare a lucrurilor a f cut posibil apari ia n republic a unui num r exagerat de mare de birouri de traducere - peste 40 doar n ora ul Chi in u. Acestea efectueaz n special traducerea actelor de tot felul, dar i a altor documente ale clien ilor locali i interna ionali. n prezent, traducerile de acte i documente se mai efectueaz i de c tre traduc torii de pe lng birourile notariale. Spre deosebire de Romnia, n Republica Moldova traducerile din domeniul juridic nu snt legalizate prin apostil i deocamdat , snt autentificate doar de notar. Acest lucru nseamn de multe ori c documentele snt semnate, dar neverificate . . Existen a unui num r mare de translatori nenregistra i, fenomen despre care am vorbit mai sus, face practic imposibil estimarea, cel pu in aproximativ a volumului acestei pie e. Tot mai multe companii str ine ncearc s - i localizeze site-urile, au nevoie de c r i, bro uri, ghiduri practice n limba romn , ceea ce face ca pia a traducerilor s fie extrem de solicitat . Pre urile serviciilor de traducere depind de popularitatea limbii, ele stabilindu-se n conformitate cu urm torul principiu cu ct este mai rar limba, cu att este mai scump traducerea . n general, pre urile variaz n func ie de complexitatea materialului care trebuie tradus, de gradul de dificultate, urgen a traducerii, dar i de caracterul informa iei propriu-zis. Domeniul tehnic, de regul , este cel mai costisitor. Limbile englez , francez i german sunt printre cele mai accesibile.

Corcimaru, partenerii i asocia ii , Intertext SRL, ABCdava, Berlizzo SRL