Drept comercial intern si international - Cuvant introductiv D.C.I.

I este un ansamblu de norme juridice ce reglementeaza raporturile juridice nascute din desf. activitatilor economice precum si rap. juridice la care participa persoanele ce au calitatea de profesionisti, agenti economici si suplimentar pt materia internationala este necesar ca aceste raporturi juridice sa contina un element de internationalitate suficient de caracterizant. Activitatea economica, conform legii romane, reprezinta activ. agricola, industriala, comerciala prin care se realizeaza producerea de bunuri si servicii ce au valoare exprimata in bani si sunt destinate vanzarii sau schimbului de pe o piata organizata sau unor beneficiari determinati sau determinabili. Semnif. notiunii de activitate comerciala este data intotdeauna de legea aplicabila raportului juridic. Internationalitatea unui raport juridic este stabilita prin utilizarea alternativa a 2 criterii: 1. criteriul subiectiv conf. caruia rap. juridic sau contractul vor fi comerciale internationale daca partile contractante au domiciliul, reseinta, sediul social, profesional sau real situate in state diferite in momentul incheierii contractului. 2. criteriul obiectiv conf. caruia vor fi internationale rap. juridice si contractele in care marfa, serviciul, bunul ce fac obiectul contractului, tranzactioneaza cel putin o frontiera de stat in cursul executarii contractului. pers. fizica - nume, domiciliu, nationalitate pers. juridica - sediu social/real, nationalitate, denumirea societatii

Izvoarele dreptului comercial intern si international Sunt sursa normelor juridice. In aceasta materie exista 2 tipuri principale de izvoare interne si internationale. Izvoarele internationale sunt conventiile internationale, incluzand in aceasta notiune de gen toate speciile sale: conventia, acordul, tratatul, carta etc. Exemplu : Conventia internationala privind arbitrajul international incheiata la Geneva in 1961, Conventia internationala privind recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine incheiata la N.Y. in 1958, Conventia privind conventia nationala da marfuri - Viena - 1980. Romania a semnat toate aceste conventii si fac parte din dreptul intern. Izvoarele interne - pentru aceasta materie prezinta interes izvoarele interne si pt dretpul comertului international deoarece exista foarte putine materii reglementate prin conventii internationale asplicandu-se unui raport juridic (izvorat din incheierea unui contract) o lege interna nationala. Constitutia Romaniei este principalul izvor de drept. Noul Cod Civil reprezinta in prezent in Romania dreptul comun (contine regulile generale) atat pt. raporturile juridice existente intre subiecte de drept obisnuite, cat si pt cele nascute intre profesionisti, comercianti sau nu si intre acestia si alti subiecti ai dreptului civil. Legile comerciale speciale:

Materiile nedeterminate de codul civil sunt guvernate de prevederile unor legi speciale: Legea nr. 35/1990 privind regiile autonome, Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, Legea nr 26/1990 privind registrul comertului Legislatia Europeana: Conform Constitutiei Romaniei si noului Cod Civil, legile Europene reprezinta izvoare de drept ale dreptului civil, asadar ele sunt izvoare ale D.C.I.I.: Tratatele privind U.E. (de constituire) Directiunile Regulamentele Europene Tratatele de constituire - legislatia primara si secundara Directiunile - se aplica in statele membre intr-o modalitate indirecta, fiind necesara transpunerea lor in dreptul intern prin adaptarea unor noi legi sau prin modificarea celor existente astfel incat ele sa fie conforme cu prevederile unei directive. Pot fi invocate direct in fata autoritatilor nationale cand ele nu sunt transpuse sau corect transpuse in legislatia nationala. Regulamentele Europene - sunt de directa aplicare in statele membre ale U.E. astfel incat nu este necesara transpunerea lor prin legi speciale. Cu toate acestea exista obieciul transpunerii lor, obicei regasit in multe state ale U.E. Conform prevederilor Constitutiei Romaniei, ori de cate ori exista neconcordanta prevederilor legii romane si ale tratatelor si legislatiei europene, acestea din urma vor avea prioritate ( fata de orice lege nationala inclusiv fata de prevederile constitutiei) Uzantel (cutuma, uzura, obiceiul) sunt reguli de conduita nascute din practica sociala folosita in vreme indelungata si respectate intocmai ca norma juridica. Acestea pot fi clasificate in functie de domeniul lor de reglementare in uzante specifice, locale si generale. In functie de izvorul fortei juridice a uzantelor, ele se clasifica in normative si conventionale sau interpretative. Uzantele normative isi trag forta juridica din lege, ce face referire la aplicarea lor. In Romania, sunt recunoscute ca izvoare de drept uzantele normative prin noul cod civil (art. 1 si art. 2) Uzantele conventionale isi trag forta juridica din conventia partilor. Parile contractante sunt cele care decid aplicarea uzantelor contractului incheiat de ele. Uzantele normative au aceeasi putere ca si legile, ele avand rolul de a inlocui sau completa legea. In dreptul comercial intern si international, in rap juridice guvernate de legea romana, aplicam uzantele in domeniile nereglementate de lege, dar numai in cazurile in care legea indica expres aplicarea uzantelor. In cazul uzantelor conventionale, in alte cazuri decat in cele anterioare, atunci cand partile aleg aplicarea lor, ele au rolul de a completa prevederile contractului. Uzantele normative se aplica intotdeauna si pot fi inlaturate doar prin manifestarea expresa a partilor contractante, in timp ce uzantele conventionale se aplica doar prin vointa partilor.

Recunoasterea internationala a personalitatii juridice a societatilor comerciale Existenta unei S.C. se dovedeste prin probarea statutului sau de persoana juridica. Acest statut este dat de un anumit stat in care S.C. s-a constituit, de regula prin inregistrarea intr-un registru profesional. Activitatea transfrontaliera a S.C. impune necesitatea recunoasterii existentei lor, a statutului de persoana juridica a S.C., dincolo de granitele tarii in care s-a constituit. Aceasta problema e cunoscuta sub numele de recunoastere internationala a presonalitatii juridice a s.c. Conform principiilor internationale si prevederilor din noul cod civil al Romaniei, personalitatea juridica este recunoscuta de drept intr-un alt stat daca s.c. a fost legal constituita conform legii tarii in care si-a stabilit sediul social. S.c. trebuie sa dovedeasca legala sa constituire (prin certificat de inregistrare, act constitutiv, orice certificare emisa de autoritatile competente din statul de constituire). Constituirea societatilor comerciale In Romania, s.c. se infiinteaza in baza unui contract de societate denumit de regula act constitutiv. S.c. se pot infiinta de cel putin 2 persoane si in principiu, fara limitarea numarului maxim de asociati. Prin exceptie, la s.r.l. nu pot fi asociati mai mult de 50 de persoane. De asemenea, tot cu titlu de exceptie, s.r.l. se poate infiinta doar de o singura persoana (unic asociat). Actul constitutiv trebuie sa imbrace forma scrisa sub sanctiunile nulitatii absolute a acestuia (daca nu se incheie in scris si semnat de catre asociati, actul constitutiv nu exista). Cu titlu de exceptie, actul constitutiv se incheie in forma autentica (prin autentificare la notarul public) atunci cand: un bun imobil sau un drept real asupra unui bun imobil, teren, este adus cu titlu de oprit la formarea capitalului social al s.c. se constituie o societate in nume colectiv sau comandita simpla se constituie o societate pe actiuni prin subscriptie publica Cerinta formei autentice a actului constitutiv este prevazuta si ea sub sanctiunea nulitatii absolute pentru valabilitatea actului constitutiv. Existenta actului constitutiv nu este suficienta pentru infiintarea s.c.; conform legilor romane (prevedere regasita in majoritatea sistemelor nationale) s.c. exista si se infiinteaza atunci cand dobandeste statutul de persoana juridica, statut acordat doar prin inregistrarea in registrul comertului. In aceasta directie, administratorul s.c., un fondator sau un reprezentant al acesteia trebuie sa solicite inregistrarea in registrul comertului, atasand acestei cereri toate documentele prevazute de lege: actul constitutiv dovada existentei sediului social (act de proprietate, contract de inchiriere) dovada varsarii capitalului social (extras de cont, proces verbal predareprimire) dovada anterioritatii firmei (eliberata de registrul comertului) cazierul fiscal al asociatilor si administratorului

 cazierul judiciar al acestora, sau o declaratie pe propria raspundere data de aceste persoane care declara ca nu au suferit condamnari penale de natura acelora ce i-ar face incompatibili cu calitatea de asociati sau administratori ai unei societati comerciale

Atributele de identificare ale societatilor comerciale S.c., ca orice persoana juridica, are propriile atribute de identificare, diferite de cele ale asociatilor. Acestea sunt: denumirea sediul nationalitatea Denumirea s.c. diferentiaza societatea de alti agenti economici si se caracterizeaza prin noutate. Sediul social al s.c. este sediul cu ajutorul caruia stabilim nationalitatea acesteia, este locul la care s.c. primeste corespondenta si la care este citata in situatia in care este chemata in judecata de catre terte persoane. Sediul social este acel sediu aratat in actul constitutiv si declarat la inregistrarea s.c. in registrul comertului. O s.c. poate avea distinct de sediul social si un sediu real ca centru principal de conducere si administrare a acesteia. Unele legislatii nationale nu recunosc dreptul s.c. de a avea atat sediu social cat si sediu real situate in locuri diferite, eventual in state diferite. Alte state (M.B.) recunosc acest drept. Sediul social al unei s.c. poate fi transferat fie in interiorul unui stat de la o localitate la alta, fie in alt stat membru al U.E. In acest ultim caz, in prezent nu exista prevedere expresa in legile nationale sau in tratatele de functionare a U.E. care sa permita transferul sediului social al pers. juridice dintr-un stat membru in altul. Pt. a-si transfera sediul, o societate ar trebui sa se dizolve, sa se lichideze si sa se radieze in statul membru de origine si sa se constituie din nou in statul membru in care doreste sa-si transfere sediul social. Aceasta procedura este greoaie, nu corespunde nevoilor afacerilor transfrontaliere si incalca libertatea dreptului de stabilire recunoscuta de tratatul de functionare a U.E. In aceste conditii, curtea de justitie a U.E. prin hotarari succesive a stabilit in aceasta directie astfel : respectarea libertatii de stabilire a pers. juridice ce functioneaza pe piata unica este asigurata prin posibilitatea s.c. de a-si transfera sediul social dintr-un stat membru in altul fara dizolvarea si lichidarea acesteia, daca legile statului membru gazda permit acest transfer, insa s.c. nu isi va pastra vechea nationalitate, ci o va dobandi pe cea a statului membru in care isi transfera sediul social Hotararile curtii de justitie a U.E. sunt suficiente pentru moment pt. recunoasterea acestei posibilitati. Nationalitatea s.c. este determinata in cele mai multe legislatii de tara in care se afla sediul social, astfel incat statutul organic al societatii va fi guvernat de legea statului a carei nationalitate o are s.c.

Elemente specifice esentiale ale contractului de societate ce sta la baza s.c. Din definitia s.c. extragem cu usurinta elementele specifice ale contractului de societate, elemente ce trebuie sa existe atat la infiintarea societatii cat si pe parcursul intregii existente a acesteia. Aporturile asociatilor Intentia de a colabora Obtinerea si impartirea profitului 1. Toti asociatii unei s.c., fondatori ai acesteia au obligatia de a contribui la formarea capitalului social al societatii. Contributia asociatilor poarta numele de aport si poate avea ca obiect: un bun, bani sau munci si servicii. Aportul in numerar sau in bani trebuie sa existe, dar legea romana nu stabileste cuantumul minim al acestuia. Asociatul ce se obliga sa contribuie cu bani la formarea capitalului social va trebui sa achite, sa plateasca aceasta suma la scadenta, in caz contrar platind si dobanzi si daune, interese pt prejudiciile cauzate. Aportul in bunuri sau in natura poate avea ca obiect bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale. Toate bunurile aduse ca aport trebuie sa prezinte interes pt. societate si trebuie evaluate in bani pt a se cunoaste contributia asociatului prin acest aport. Bunul adus ca aport devine proprietate a societatii din momentul inregistraii acesteia in registrul comertului. Aporturile in creante sunt asimilate aporturilor in bunuri mobile si incorporale si nu sunt permise la societatile pe actiuni ce se constituie prin subscriptie publica, la societatile in comandita pe actiuni sau s.r.l. Asociatul ce aduce cu titlu de aport creante, garanteaza societatii atat existenta creantei cat si solvabilitatea debitorului cedat. Aportul in munca sau servicii este permis numai la societatea in nume colectiv si prin ceea ce ii priveste pe asociatii comanditati din societatile in comandita, aceasta deoarece doar in aceste cazuri, calitatile, insusirile asociatilor prezinta interes pentru societate. Atunci cand ele sunt permise, aproturile in munca trebuie evaluate in bani si nu fac parte din capitalul social. Totalitatea aporturilor in natura si numerar formeaza capitalul social al s.c. Capitalul social este un element esential al oricarei s.c. si are o dubla semnificatie: o semnificatie contabila o semnificatie juridica Din punct de vedere contabil, capitalul social este un element de pasiv, deoarece fiind constituit din aporturile, contributiile asociatilor, ele trebuei restituite la lichidarea societatii comerciale => capitalul social este o datorie a societatii fata de asociati. Din punct de vedere juridic, capitalul social reprezinta gajul general, garantie oferita creditelor societatii. Capitalul social poate fi stabilit de asociati insa cu suspendarea limitei minime a valorii acesteia, atunci cand o asemenea limita este prevazuta de lege. Capitalul social minim prevazut pentru s.r.l. este de 200 RON, pentru s.a. este

de 90.000 RON, iar pentru societatile in nume colectiv si in comandita simpla nu exista o asemenea limita. Capitalul social se caracterizeaza prin: este fix pe toata durata functionarii societatii comerciale, insa aceasta nu inseamna ca nu poate fi modificat prin modificarea actului constitutiv in sensul reducerii sau majorarii acestuia este real, in sensul ca aporturile ce constituie capitalul social trebuie sa existe efectiv este inatingibil, in sensul ca el nu poate fi utilizat pentru plata dividendelor catre asociati. Aceste caracteristici ale capitalului social sunt asigurate prin existenta unor active in patrimoniul societatii de o valoare cel putin egala cu valoarea capitalului social. Intangibilitatea cap. social are in vedere interdictia utilizarii acestuia in alte scopuri decat oferire a unei garantii creditorilor societatii. 2. Intentia de a colabora a asociatilor societatii comerciale este un element esential ce trebuie sa existe, atat la constituirea societatii cat si pe toata durata de existenta a acesteia. Ca regula, intentia de a colabora are in vedere colaborarea asociatilor in vederea desf. activitatii comerciale si se concretizeaza in participarea la formarea capitalului social, participarea la adoptarea deciziilor societatii comerciale in cadrul a.g.a. si prin participarea la suportarea pierderilor dar si la impartirea beneficiilor sub forma de dividend. Neintelegerile grave dintre asociatii unei societati ce conduc la blocarea activitatii decizionale pot reprezenta dovezi ale inexistentei de colaborare si pot determina dizolvarea s.c. 3. Obtinerea si impartirea profitului reprezinta un alt element al actului constitutiv si este in realitate scopul pentru care se constituie o societate comerciala. Profit inseamna atat un castig in bani, cat si evitarea unor pierderi sau realizarea unor economii. Profitul s.c. reprezinta suma de bani realizata de s.c. peste valoarea capitalului social ca diferenta pozitiva intre veniturile si cheltuielile societatii. Profitul s.c. poate fi impartit asociatilor daca este real si util, astfel existenta profiturilor poate fi stabilita numai la sf. exercitiului financiar contabil in cadrul adunarii generale a asociatilor, adunare ce va stabili daca acest profit se imparte sau nu asociatilor sub forma de dividend. Chiar daca exista profit, s.c. au obligatia de a utiliza profitul cu prioritate pentru reintregirea capitalului social (atunci cand pe parcursul exercitiului financiar contabil s-a diminuat) si la constituirea rezervelor legale. Dupa aceasta utilizare, profitul este unul util ce poate fi distribuit ca dividend ascoiatilor. Cu toate acestea, distribuirea profitului real si util catre asociat sub forma de dividend nu este obligatorie, hotararea apartinand a.g.a. ce poate hotari investirea. Partea din profit ce se cuvine fiecarui asociat se numeste dividend. A.G.A. este cea care stabileste impartirea profitului sub forma de dividende si din momentul adoptarii acestei hotarari, dreptul asociatului societatii se transforma dintr-un drept social teoretic intr-un drept de creanta. Asociatul devine creditor al societatii in privinta sumelor de bani ce reprez divindende, neachitarea acestor datorii la termen dand dreptul asociatului

inclusiv la obtinere de dobanzi. Asociatii au dreptul de a participa la impartirea profitului, in principiu, corespunzator participarii lor la formarea capitalului social. Cu toate acestea, prin actul constitutiv, partile pot stabili si o participare nestabilita. Sunt insa interzise (nule) clauzele prin care se stabileste ca un asociat participa doar la profit, nu si la pierderile societatii. Impartirea unui profit fictiv de catre administratorul societatii comerciale reprezinta infractiune; restituirea profitului sub forma de dividend de catre asociati poate fi facuta daca acestia au cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca caracterui fictiv al profitului (ar fi trebuit si ar fi putut sa cunoasca) Capitalul social si patrimoniul societatii comerciale Patrimoniul s.c. reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica ale societatii comerciale. Intre capitalul social si patrimoniu exista urmatoarele diferente: capitalul social reprezinta totalitatea asociatilor in timp ce patrimoniul este o universalitate juridica capitalul social nu are o existenta reala, este trecut la pasivul societatii pe cand patrimoniul are o existenta reala capitalul social este fix in timp ce patrimoniul are o valoare fluctuanta

Functionarea societatii comerciale Este asigurata de catre organele sale statutare: adunarea generala a asociatilor administratori cenzori sau/si auditori financiari Adunarea generala a asociatilor - reprezinta organul de deliberare si decizie al societatii comerciale. S.C. are ca orice persoana juridica o vointa proprie creata de vointa asociatilor sai, in fapt vointa societatii sau sociala reprezinta vointa majoritatii asociatilor creata in conditii de cvorum si majoritate indicata de legea 31/1990 si in actul constitutiv al societatii. La a.g.a. pot participa direct sau prin reprezentanti, toti asociatii societatii. Uneori, datorita numarului mare de asociati, in actul constitutiv se stabilesc conditii speciale de reprezentare. In a.g.a. au drept de vot toti asociatii ce si-au executat la termen obligatia de a varsa aportul la capitalul social. Cu toate acestea, asociatii administratori nu pot vota, in temeiul actiunilor pe care le poseda, descarcarea lor de gestiune si nu pot participa la adoptarea niciunei hotarari in legatura cu gestiunea lor. Prin exceptie, daca fara votul acestora nu ar putea fi adoptata o hotarare in privinta gestiunii lor, ei vor putea sa voteze. Orice asociat aflat in conflict de interese cu societatea intr-o anumita problema trebuie sa se abtina de la vot. Exista 3 tipuri de adunari generale: ordinara extraordinara speciala

Toate s.c. au adunari generale ordinare si extraordinare, desi ele nu sunt intotdeauna expres reglementate de lege. A.g. ordinare adopta hotararile obisnuite ale societatii, va exista cel putin o adunare ordinara pe an ce trebuie convocata in maxim 5 luni de la incheierea exercitiului financiar contabil. A.g. extraordinare au in competenta lor adoptarea hotararilor de modificare a actelor constitutive ale societatii: majorare sau reducere de capital social schimbarea sediului social fuziunea societatii modificarea formei juridice schimbarea denumirii, obiecutlui de activitate Hotararile a.g.a. adoptate cu incalcarea legii sau a prevederilor din actul constitutiv pot fi anulate de catre instantele de judecata. Dreptul de a ataca hotararile nelegale sau contrare actului constitutiv adoptate de a.g.a. este un drept absolut ce nu poate fi limitat prin actul constitutiv. Orice asociat prezent la a.g.a. care a votat impotriva adoptarii unei hotarari si a cerut mentionarea votului sau impotriva are dreptul de a solicita instantei de judecata anularea unei asemenea hotarari. Asociatul care a lipsit la a.g.a. la care a fost adoptata o hotarare nelegala are si el dreptul de a o ataca in instanta de judecata. In ambele situatii acest drept poate fi exercitat in termen de 15 zile de la data publicarii hotararii in monitorul oficial. Pentru motivele de nulitate absoluta, actiunea in nulitate este imprescriptibila. Administratorii s.c. - reprezinta organul de conducere si gestiune al societatii comerciale. Administratorii sunt cei care duc la indeplinire vointa s.c., hotararile a.g.a. In societatile pe actiuni, asociatii pot opta prin actul constitutiv pentru un sistem unitar de administrare. Tot prin actul constitutiv se stabileste administratorul ce reprezinta societatea comerciala.In cazul pluralitatii administratorilor, nu toti au dreptul de a reprezenta societatea, de a incheia acte juridice in numele si pe seama societatii, de a angaja societatea. Administratorii ce reprezinta societatea au obligatia de a depune specimenul lor de semnatura la registrul comertului. Numirea lor este facuta publica prin inscrierea mentiunii la registrul comertului si publicarea in monitorul oficial.