Istoriografia iluminista

Trecerea de la istoriografia umanista, la cea a luminilor, a fost determinata de marile transformari politice si sociale, dar, in cea mai mare masura, de ideile noi, reformatoare ale sec. XVlll, care au impus tendinte rationaliste, laicizarea gandirii si apelarea la legile naturii. Ideile filosofiei iluministe au patruns in Tarile Romane, prin contacte directe cu literatura occidentala, ori prin intermediul celei grecesti. In sec.XVlll, societatea romaneasca era puternic ancorata pe calea progresului, influentata de ideile marilor iluministi europeni: Voltaire, Rousseau, Gibbon etc. Ideile iluministe s-au propagat, in cea mai mare masura in Transilvania, date fiind conditiile social-istorice din aceasta perioada. Doua procese social-economice si politice, au favorizat aparitia noii ideologii in cultura romaneasca: dezvoltarea intregii societati romanesti pe calea capitalismului si afirmarea noilor paturi burgheze, pe de o parte, si pe de alta parte criza celor doua regimuri absolutiste care domneau in cele trei tari romanesti: regimul habsburgic si cel turco-fanariot. In contextul noii orientari reformatoare ale curtii vieneze se inscriu unele actiuni politice cu importante urmari pentru istoriografia romaneasca. Intre acestea se inscrie Diplomele Leopoldine din 1697 si 1701, de care se leaga Unirea religioasa cu Biserica Romei de la 1700, precum si Edictul de toleranta din 1781, care acorda libertatea religioasa si civila pentru toate nationalitatile din Imperiu. Ioan Inochetie Micu, care in calitate de membru al Dietei Transilvaniei a initiat o lupta perseveranta pentru recunoasterea natiunii romane alaturi de natiunile politice privilegiate. Pe plan cultural, istoriografic si politic, aceste idei s-au reflectat in activitatea Scolii istorice ardelene. Ele au fost caracterizate in tezele cuprinse in Supplex-Libellus Valachorum, care a pus bazele primului program de emancipare a natiunii romane, in plina ascensiune.

Scoala ardeleana

Opera lui Ioan Inochentie Micu a pornit, pe taram institutional, de la crearea invatamantului romanesc in Transilvania, prin infiintarea scolilor superioare din Blaj si a unei bogate retele de scoli satesti. Scoala s-a dovedit prima institutie nationala si izvor al celor mai viabile forte intelectuale, din care s-a nascut o patura de intelectuali, cunoscuta sub numele de Scoala Ardeleana, in frunte cu Samuil Micu,G. Sincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu s.a. Opera acestora era chemata sa desluseasca, la o inalta scara de valori, obarsiile neamului, si sa difuzeze in straturile largi ale natiuni romane oprimate, idealurile emanciparii politice. Ea a continuat cu fidelitate, intr-o viziune iluminista, idealul umanistilor, privind latinitatea poporului roman, unitatea etnica si continuitatea neintrerupta a romanilor. Prin activitatea si opera lor, reprezentantii Scolii Ardelene au facut ca Blajul sa fie incepand din ultimele decenii ale sec. al XVlll lea unul in principalele centre ale renasterii nationale si ale modernizarii culturii romanesti. Samuil Micu Opera: y Istoria, lucrurile si intamplarile romanilor: 4 volume, avea menirea de a infatisa istoria poporului roman de la antichitatea romana pana in vremea sa. Din pacate lucrarea nu a fost tiparita in timpul vietii sale; Carte de rogaciuni pentru evlavia omului crestin: este prima carte tiparita cu litere latine(la Viena), in care isi exprima principiile asupra limbii, gramaticii si ortografiei.

Prin afirmarea principiilor sale filologice S. Micu a pus in lumina caracterul latin al limbii romane si a contribuit totodata la dezvoltarea limbii literare. Influentat de filosofia luminilor, S. Micu face o critica necrutatoare a feudalismului, sustine ideea necesitatii inlaturarii iobagiei si a eliberarii taranimii si militeaza pentru egalitatea in drepturi a romanilor din Transilvania cu celelalte neamuri. Preocuparea consacrata luptei de emancipare a romanilor, l-a facut pe N. Iorga sa-l considere incepator al eruditiei romanesti in Ardeal si cel dintai care a invatat si pentru alti.

Gheorghe Sincai Opera: y Hronica romanilor si a mai multor neamuri: aceasta este oglinda curentului de idei promovate de Scoala Ardeleana. Este o istorie a romanilor din anul 86(confruntarea dintre Decebal si Domitian) pana in 1739. Totusi, lucrarea are o viziune mult mai larga, cuprinzand aspecte din istoria Imp. Bizantin, din cea a bulgarilor si a maghiarilor. Din pacate, la fel ca opera lui S. Micu, nici aceasta nu a vazut lumina tiparului, pana in 1967, cand a cunoscut o editie integrala; Memoriile daco- romanilor: este un corpus de documente, redactate in limba latina, constituit din 3 volume, totalizand in jur de 2000 de pagini, primul de acest fel in cultura romaneasca. Aceasta ni-l reprezinta pe Sincai ca un adevarat cercetator modern, constient ca istoria este o stiinta ce trebuie sa se bazeze pe izvoare sigure.

Pentru Sincai, razboiele purtate de Stefan cel Mare si Mihai Viteazul constituie suportul istoric pe care isi cladeste ideile politice de emancipare nationala a poporului roman din epoca sa. Cronica lui Sincai este primul tezaur de documente asupra istoriei noastre antice si medievale, bazat pe metodologia stiintifica. Petru Maior Opera: y Istoria pentru inceputul romanilor in Dacia: este prima lucrare care vede lumina tiparului din aceasta epoca, care va cunoaste o larga raspandire in tarile romane. Lucrarea pune in circulatie teoria romanitatii romanilor, constituind baza pentru cugetarea lui M. Kogalniceanu si N. Balcescu, ca si a tuturor celor care au cautat sa lamureasca problema istorica a neamului nostru.

Petru Maior a fost un savant pe delpin format. A studiat la Blaj, dupa care la Roma si Viena, intorcandu-se la Blaj ca professor de logica, metafizica si drept natural. El isi concepe lucrarea nu numai ca pe o opera teoretica asupra ideii romanitatii poporului roman ci si ca o disputa polemica cu detractorii drepturilor poporului roman: Sulzer, Eder, Kopitar, Bolla si alti. Nu e de mirare ca, in pledoaria sa pentru sustinerea ideii romanitatii, P. Maior a putut aluneca, asa cum au facut-o si ceilalti reprezentanti ai Scolii istorice ardelene, pe baza exagerarii purismului roman, in explicarea procesului etnogenezei roamnesti.

Ion Budai-Deleanu Opera: y y Despre originea popoarelor din Transilvania; Despre uniunea celor trei natiuni si despre Constitutiile Aprobatae.

Opera sa este scrisa intr-o maniera de savant cu un orizont de gandire europeana care anunta trecerea de la iluminism la romantism. A studiat la Viena si a trait o buna parte a vietii la Liov, unde a intrat in contact cu ideile noi ale enciclopedistilor francezi, precum si cu gandirea istoriografiei preromanticilor germane. In lucrarile sale sustine ideea privind originea si latinitatea etnica a romanilor, dar se distanteaza de ceilalti reprezentanti si Scolii in cea ce priveste starpirea dacilor, fiind adeptul ipotezei ca dacii au constinuit factorul de baza in sinteza daco-romana.