Sunteți pe pagina 1din 7

Colegiul Agricol Falticeni Scoala Postliceala Specializarea Cadastru Funciar Topograf

APRECIEREA CALITATII TERENURILOR AGRICOLE

Franciuc Florin Anul scolar 2011-2012 Semestrul I

Aprecierea Calitatii Terenurilor Agricole


Solul este bunul cel mai de pret al omului. Cunoasterea solului din cadrul fermei, alaturi de aplicarea bunelor practice de pregatire si cultivare a terenurilor agricole conduce, atat la cresterea cantitativa si calitativa a productiei agricole, cat si la reducerea riscurilor degradarii solului prin diferite procese. Orice tip de sol este vulnerabil la degradare, mai ales atunci cand este luat in cultura. Lipsa unei planificari a activitatilor sau lucrarile excessive pot conduce la degradare prin destructurare, crustificare si compactare a solului.

Bonitarea si Caracterizarea Tehnologica aTerenurilor Agricole


1. Bonitarea terenurilor agricole Bonitarea terenurilor agricole reprezinta operatiunea complexa de cunoastere aprofundata a conditiilor de crestere si rodire a plantelor si de determinare a gradului de favorabilitate a acestor conditii pentru diferite folosinte si culture, prin intermediul unui sistem de indici tehnici si note de bonitare. Prin lucrarea de bonitare se stabileste o valoare relativa a unui teren, respectiv folosintele si culturile cele mai potrivite, adica cele mai rentabile. In urma acestei lucrari, prin care se pot stabili in mod corect nivelul productiilor si eficienta economica, rezulta si datele necesare pentru fundamentarea tehnologiilor, investitiilor, retributiei muncii in agricultura etc. Bonitarease face, initial, pentru conditiile natural, iar ulterior, in urma aplicari lucrarilor de imbunatatiri funciare, are loc potentarea notelor de bonitare naturala bonitarea potentata. Bonitarea terenurilor agricole trebuie actualizata in permanenta, deoarece capacitatea de productie a terenurilor agricole se schimba sub influenta unor factori naturali, dar mai ales, in ultimul timp, sub influenta activitatii umane. Bonitarea terenurilor agricole pentru conditii naturale. Bonitarea naturala se face pentru portiuni de teritoriu pe care fiecare dintre factorii naturali se manifesta uniform, numite unitati de teritoriu ecologic omogene, notate TEO. Intocmirea hartii de unitati TEO(constituirea, delimitarea si caracterizarea unitatilor TEO) se face prin suprapunerea hartilor de soluri (cu unitati cartografice delimitate pe baza indicatorilor de sol) peste harta cu unitatile cartografice delimitate pe baza indicatorilor de relief, clima, hidrologie si antropici. O unitate de teritoriu ecologic omogen (TEO) cuprinde, deci, terenurile care prezinta aceeasi situatie referitoare la caracteristicile exprimate prin indicatorii respective (temperature medie anuala, precipitatii medii anuale, tehtura, volum edafic, pH-ul, rezerva de humus etc.) Numerotarea TEO-urilor este arbitrara, folosindu-se cifre arabe, de la numarul 1 la

numarul care individualizeaza ultima unitate TEO delimitata. Numarul TEO-urilor este cu atat mai mare, cu cat scara la care se lucreaza este mai mare si cu cat variatia factorilor naturali si antropici este si ea mai mare. Astfel, terenurile agricole ale Romaniei sunt cuprinse in circa 122 000 de TEO-uri (la scara 1: 50 000). 2. Caracterizarea fizico-geografica si pedologica Caracterizarea fizico-geografica si pedologica a TEO-urilor care, in ansamblu, reprezinta raionarea pedoclimatica a unui teritoriu, se face pe baza unor scari de interpretare a fiecarui indicator in parte. In scopul prelucrarii automate a datelor, tot sistemul de redare in legenda hartii de raionare pedoclimatica a indicatorilor este codificat. Indicatorii (cu numerele lor de cod) sunt urmatorii: 3 - Temperatura medie 38 - Alunecari de teren 4 - Precipitatii medii 39 - Adancimea apei freatice 14 - Gleizare 40 - Inundabilitate 15 - Pseudogleizare 44 - Porozitate totala 16 - Salinizare 144 - Rezerva de humus (0-50 cm) 17 - Alcalizare 181 - Exces de umiditate 23A - Textura in Ap 133 - Volum edafic 50 - Permeabilitate 61 - CaCO3 total (media 0-50 cm) 63 - Reactia (in Ap sau 0-20 cm)

3. Indicatori de bonitare Desi cresterea si rodirea plantelor depinde de intregul ansamblu al conditiilor de mediu, pentru banitarea terenurilor agricole au fost alese cele mai importante, si anume: conditiile de relief, conditiile de hidrologie, conditiile climatice, insusirile principale ale solului si activitatea omului. In cadrul acestor grupe de factori au fost stabiliti anumiti indicatori mai important si mai semnificativi, mai usor si mai precis masurabili, care se gasesc in mod obisnuit in studiile pedologice. Acestia sunt in numar de 17 (amintiti anterior), la acestia adaugandu-se altii, care participa indirect la stabilirea notei de bonitare (forme de mezo- si microrelief, permeabilitatea, gradul de saturatie in baze si continutul in schelet). 4. Coeficienti, note si clase de bonitare La bonitarea terenurilor agricole pentru conditii natural, fiecare din cei 17 indicatori participa la calcularea notei de bonitare, care permite diferentierea influentei indicatorilor prin cifre. Coeficientii de bonitare au valori de la 0 la 1, dupa cum insusirea (indicatorul) este limitativa (total nefavotabila) sau optima fata de exigenta diferitelor folosinte si culture agricole, notate cu simbolurile: PS-pasuni, FN-fanete, MR-mar, PR-par, PN-prun, CV-cires/visin, CS-cais, PS-piersic, VV-vie vin,VN-vie masa, GR-grau, OR-orz, PB-porumb, FS-floarea-soarelui, CT-

cartof, SF-sfecla zahar, SO-soia, MF-mazare/fasole, IU-in ulei, IF-in fuior, CN-canepa, LUlucerna, TR-trifoi, LG-legume, AR-arabil. Coeficientii de bonitare au valori diferite la una si aceeasi cultura sau folosinta, dar si de la o folosinta sau cultura la alta. Nota de bonitare naturala, pe folosinte si culture, rezulta in urma inmultirii cu 100 a produsului coeficientilor celor 17 indicatori: y = (x1x2x3x17)100, unde: y = nota de bonitare naturala x1, x2, x3,, x17 = valorile coeficientilor de bonitare Cand toti indicatorii (17) au coeficientul egal cu 1, deci toti sunt optimi fata de exigentele unei folosinte sau culture, valoarea notei de bonitare este maxima, si anume, 100. Cu cat valoarea unui coeficient se apropie de 0 (zero) si cu cat mai multi indicatori sunt in aceasta situatie, cu atat nota de bonitare este mai aproape de limita inferioara, adica de zero. Aceeasi situatie este si atunci cand numai un singur indicator are coeficientul 0. Caracterizarea fizico-geografica si pedologica a permis, deci, operatiunea de bonitare a terenurilor agricole. La randul ei, bonitarea permite incadrarea terenurilor agricole in clase de bonitare naturala. Prin impartirea celor 100 de puncte de bonitare se obtin 10 clase de bonitare naturala in cazul hartilor de detaliu (notate cu cifre romane de la I la X, prima cifra reprezentand clasa superioara) sau 5 clase de bonitare naturala in cazul hartilor de sinteza (notate cu litere majuscule de la A la E, prima reprezentand clasa cea mai buna), colorate in mod diferit (maro inchis, verdealbastrui, albastru deschis, roz carmin, portocaliu, galben deschis). Note medii de bonitare naturala pentru unele folosinte si culturi. Nota medie de bonitare a unui teren agricol pentru o anumita folosinta sau cultura se stabileste inmultind nota de bonitare a fiecarui TEO cu suprafata lui (numarul de hectare); se aduna produsii obtinuti si apoi totalul lor se imparte la suprafata totala (a tuturor TEO-urilor). Exemplu pentru un teren cu o suprafata de 45 ha si 5 TEO-uri: Nota medie de bonitare pentru pasuni: [(50x22)+(58x10)+(22x1)+(58x9)+(81x3)]:4555 Nota medie de bonitare pentru porumb: [(14x22)+(29x10)+(6x1)+(29x9)+(66x3)]:4523 Nota medie de bonitare pentru cartof: [(7x22)+(13x10)+(5x1)+(13x9)+(66x3)]:4513 5. Bonitarea terenurilor agricole amenajate si ameliorate Concomitent cu bonitarea naturala a terenurilor agricole, avand ca sursa de baza caracterizarea fizico-geografica si pedologica, are loc si caracterizarea lor sub aspect ameliorativ. Ambele operatiuni se refera numai la productia vegetala. Se determina, deci, si insusirile tehnologice ale terenului in scopul fundamentarii unor tehnologii specifice si al necesitatilor si posibilitatilor de ameliorare. Rezultatul urmarit este obtinerea unui maxim de recolta. Prin aplicarea lucrarilor de imbunatatiri funciare si a tehnologiilor curente de ameliorare, unele insusiri negative ale terenurilor sunt fie corectate, fie inlaturate, ajungand la cea mai favorabila stare pentru cresterea si rodirea plantelor. Obtinerea unor informatii cat mai veridice asupra posibilitatilor reale de crestere a

capacitatii de productie a terenurilor, prin aplicarea lucrarilor de imbunatatiri funciare si a tehnologiilor curente de ameliorare, se realizeaza prin operatiunea de ,,potentare a notelor de bonitare naturala. Bonitarea potentate face posibila estimarea productiilor de perspective si ea se face numai pentru acele lucrari care au effect de durata si care modifica substantial starea generala de productivitate a terenurilor pentru o anumita folosinta (cultura). Lucrarile necesare sunt prezentate in continuare. Indiguirea. Este necesara pentru apararea terenurilor de inundatii (prin revarsarea raurilor, prin ridicarea nivelului panzei freatice, etc.). In aceasta situatie, coeficientii de potentare anuleaza total penalizarile pentru inundabilitate. Desecarea (de suprafata). Prin aceasta lucrare se inlatura influenta negative a stagnarii apei la suprafata solului, determinate de excesul de umiditate provenit din precipitatii sau din alte surse. Coeficientul de potentare final rezulta din produsul dintre coeficientii pentru precipitatii, pentru excesul de umezeala si pentru pseudoglizare. Drenajul(de adancime). Aceasta lucrare se executa in vederea coborarii nivelului apei freatice si are ca scop inlaturarea influentei negative a apei freatice situate la adancime mica, asupra cresterii plantelor. Concomitent cu coborarea nivelului panzei freatice, se amelioreaza si starea de gleizare a solului. Coeficientul de potentare final rezulta din inmultirea coeficientului pentru apa freatica cu coeficientul referitor la gleizarea solului. Irigatia. Irigatia micsoreaza sau inlatura efectul negative al deficitului de precipitatii, reducand sau anuland penalizarile respective, dar in acelasi timp poate sa ridice productivitatea unui teren peste nivelul maxim posibil al celui mai bun teren din tara, in conditii naturale. Coeficientul de potentare final pentru irigatie rezulta prin inmultirea urmatorilor patru coeficienti: pentru precipitatii; de corectie pentru temperature medie anuala; de corectie pentru adancimea apei freatice; de corectie pentru textura. Combaterea salinitatii si alcalinitatii. Salinizarea si alcalizarea penalizeaza foarte mult terenurile, indiferent de cultura, si prin lucrarile de combatere a acestor procese se imbunatateste situatia acestor terenuri. Deoarece nu se ajunge la o indepartare completa a salinizarii sau alcalizarii la stabilirea coeficientilor respective de potentare, s-a avut in vedere acest fapt, astfel ca prin inmultirea lor cu coeficientii de bonitare naturala, acestia nu ajung pana la valoarea maxima, adica 1 (nu se inlatura complet penalizarile respective). Prevenirea si combaterea eroziunii (fara terasare). In urma executarii lucrarilor de prevenire si combatere a eroziunii solurilor se reduc sau se anuleaza penalizarile introduce prin coeficientii de bonitare pentru indicatorii: panta terenului si alunecarile de teren. Coeficientul de potentare rezulta prin inmultirea celor doi coeficienti. Terasarea terenurilor in panta. Prin aceasta lucrare, pe de o parte, se micsoreaza influenta negative a pentei natural (in ce priveste etinerea in sol a apei de precipitatii), iar pe de alta parte, influenteaza nefavorabil rezerva initiala de humus. Amendarea cu calcar si gips. Prin aceasta lucrare se urmareste corectarea reactiilor prea acide si prea alkaline, pana la valori de pH optime. Coeficientii de potentare finali anuleaza penalizarea reactiei solului si valorile lor variaza in raport cu gradul de saturatie in baze al solului. Afanarea adanca si scarificarea. Prin astfel de lucrari se amelioreaza porozitatea totala a solului (prin potentare se reduce penalizarea pentru porozitatea mica a solului). Fertilizarea ameliorativa (radicala). Aceasta lucrare contribuie la imbunatatirea starii de aprovizionare a solului cu elemente nutritive si are drept scop anularea penalizarii terenurilor

cu reserve reduse de humus. Coeficientul de potentare final se stabileste in functie de textura (grosiera sau fina), la fel ca si coeficientul de bonitare naturala. Combaterea poluarii. Prin aceasta lucrare se urmareste depoluarea solului si imbunatatirea capacitatii lui de productie. Prin potentare sunt inlaturate complet penalizarile determinate de indicatorul poluare. Potentarea notelor de bonitare naturala se face pentru lucrari ameliorative existente, pentru lucrari ameliorative prevazute a se realize intr-un anumit an, sau pentru ipoteza executarii tuturor lucrarilor ameliorative necesare pentru teritoriul respective.

Bibliografie:

Blaga, Gheorghe, Rusu, Ioan, Udrescu, Sebastian, Vasile, Dumitru Pedologie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1996