Sunteți pe pagina 1din 3

FOTOGRAFIA ALB-NEGRU

In fotografia alb-negru culorile naturale sunt reprezentate prin valori tonale de gri . Evident , acest lucru constitue un dezavantaj in ceea ce priveste naturaletea superficiala a unei fotografii . Culoarea este inlocuita de un substitute inferior : tonalitati de gri lipsite de culoare . Acest fapt pare , la prima vedere sa condamne toate fotografiile alb-negru sis a sugereze ca , in cele din urma , sa fie inlocuite cu diapozitive sau fotografii color . totusi daca ne gandim la artele grafice desene in penita , in carbine , gravurile in lemn si metal este evident ca artistii care au lucrat cu aceste mijloace au ales dinadins , dupa cum fac si multi fotografi , un mijloc in alb-negru in locul unui colorant , convinsi ca in alb negru pot sa realizeze mai bine anumite efecte . Deoarece natura este colorata , fotografiile color sunt , in primul rand mai realiste. Totusi ,majoritatea culorilor din natura sunt mai curand superficiale, intrucat ele se schimba tot timpul in raport cu culoarea luminii si a intensitatii iluminarii . De pilda , zapada este alba . Este ea intr-adevar alba ? Cand primele raze ale soarelui ating piscurile muntilor acoperiti de zapada, aceasta pare roz . La lumina soarelui care apune, ea capata o nuanta aurie , iar la jumatate de ora dupa apus are o nuanta albastra. Care din aceste culori este reala , adevarata ? Priviti fata unei persoane : tonurile fetei sunt roz . Asa sa fie oare? In lumina filtrate prin frunzis, in umbra padurii, tonul fetei devine verzui. In umbra aruncata de o cladire, iluminata de lumina reflectata de un cer albastru fara nori, aceeasi fata are o nuanta albastruie In sfarsit aceeasi fata iluminata de o lumina directa, dura , acele parti ale fetii care, de exemplu, sunt in umbra borului palariei, apar aproape negre. Atunci, care din aceste culori este adevarata? De fapt ce valoare si ce importanta au astfel de culori pentru redarea adevarata a fetii? Imaginati-va niste diapozitive color reprezentand aceasta fata verzuie in padure, albastruie in umbra. Chiar daca reprezinta in mod concret nuante reale de culori, vi s-ar parea ele naturale? Daca astfel de diapozitive s-ar compara cu o fotografie buna alb-negru, a aceleiasi fete, in ciuda absentei culorii, oare impresia creeata de aceasta din urma nu ar parea mai naturala decat cea creeata de o redare verde ori albastruie ? Incercati sa va dati seama ce este tipic pe
1

fata unui om: este oare coloratia din acel moment, care depinde atat de des de factori de suprafata in continua schimbare, de felul celor mentionati mai sus, sau mai curand de forma ei determinate de structura osoasa de sub piele, modelarea exprimata prin jocul de lumini si umbre, distanta dintre ochi, forma nasului, curbura buzelor? Analiza impartiala nu poate sa duca decat la o concluzie: daca se urmareste obtinerea unui document absolute corect (desi adesea superficial) al unei situatii mamentane, mai potrivita va fi o fotografie color buna. Daca insa un fotograf doreste sa surprinda tipicul din subiectul sau acele trasaturi fundamentale, nemodificate de influente temporare sau accidentale care tind sa denatureze atunci o redare in alb-negru devine superioara pentru ca este mai flexibila. Chiar prin posibilitatea de abstractizare mai mare ea permite intr-o mai larga masura exercitarea unui control asupra redarii, ceea ce ii ofera fotografului mijlocul de a sublinia trasaturile importante ale subiectului sau si de a minimaliza influentele suparatoare, intelegerea acestui lucru ar trebui sa inlature orice simtamant de inferioritate pe care l-ar avea un fotograf care lucreaza numai in alb-negru. In acelasi timp, ar trebui sa-l ajute sa-si imbunatateasca munca, facandu-l constient de faptul ca domeniul fotografiei alb-negru, pe care multi il considera inferior, nu este un domeniu al slabiciunii, ci unul al fortei. Daca, din punct de vedere grafic, mergem mai adanc cu analiza fotografiilor alb-negru, vom gasi intotdeauna ca nu numarul de tonalitati gri de grade diferite, ci albnegrul pur le da caracter si forta. Negrul inzestreaza fotografia cu forta, albul cu stralucire si luminozitate. Impreuna, albul si negrul sunt mai mult decat un simplu substitut pentru culoare. Efectul lor combinat corespunde crearii unor valori noi valori grafice care, sub aceasta forma, nu exista in natura care fac mai mult decat sa compenseze pierderea culorii.
2

Datorita fotografiei alb-negru se pot crea experiente vizuale noi si viguroase. In legatura cu cele de mai sus, este greu de inteles de ce atat de putini fotografi si acestia intr-o masura destul de mica folosesc forta alb-negrului pur. Cu putine exceptii, cei mai multi fotografi isi concentreaza eforturile pentru a obtine un numar cat mai mare posibil de tonuri diferite de gri. Ei au oroare fata de umbrele fara detalii si le este teama de luminile nediferentiate. Acestia pot fi comparati cu compozitorii care compun numai registrul mediu.