Imitatia - anul II, sem 2 , seminar 1

I.Definitia conceptului imita ia Imita ia nseamn apari ia unei similitudini ntre comportamentul unui model si cel al unui subiect (observator/ imitator), in conditiile in care comportamentul primului a servit ca indice pentru comportamentul celui din urma. 1.Semnificatia conceptului imitatie inainte de 1890 Vechii greci utilizau cuvantul mimesis pentru a desemna fenomenele de imitatie interesat de procesul de modelare ce apare in educatia generatiei tinere. 2.Abordarea imitatiei de catre Gabriel Tarde (1890) Expunerea conceptiilor asupra imitatiei debuteaza cu teoria lui Gabriel Tarde (1890). Lui Tarde ii revine meritul de a fi atras atentia comunitatii stiintifice asupra proceselor de imitatie din societate. Tarde considera ca prin imitatie se transmit noile idei si comportamente generate in procesul de inventie. El s-a ocupat pe larg de comportamentul adultilor. Tarde nu a examinat imitatia ca proces psihic ci doar a sustinut ca omul poseda tendinte instinctuale de a imita . 3.Conceptia despre imitatie si taxonomia propusa de W. McDougall (1980) William McDougall a tratat imitatia ca fiind innascuta insa nu a considerat-o un instinct specific.El a distins cinci tipuri de imitatie : a) acte expresive empatice ( ex a raspunde unui zambet cu un zambet ); b) actiuni simple ideomotorii bazate pe sugestie ,ca in hipnoza ; c) emulatia deliberata a miscarilor unui model ; d) imitarea efectelor create de model ,dar nu a pattern-urilor lui motorii; e) reproducerea de catre copii a miscarilor observate care nu exprima stari afective (ex a scoate limba cand altul face acelasi lucru ) . 4.Perioada de criza in studiul imitatiei (1920-1960) Principalul motiv al indiferentei cu care a fost tratata imitatia intre 1920-1960 il reprezinta conceperea ei initiala ca instinct .Se stie ca ideea de instinct nu are putere explicativa in granitele psihologiei . II.Teoriile invatarii Humphrey , Flyod Allport si Holt au descris comportamentul imitativ in termenii conditionarii clasice . Holt (1931) considera ca raspunsul imitatorului este un stimul pentru model in alternarea secventelor de imitatie. Cand un adult copiaza raspunsul unui copil ,acesta din urma tinde sa repete acelasi comportament .Pe masura ce secventa asociativa circulara continua , comportamentul imitativ al adultului devine un stimul tot mai eficient pentru raspunsul copilului. Floyd Allport (1924) a criticat teoria inducerii empatice a emotiilor a lui McDougall .Starea de excitatie perceputa in comportamentul altuia nu induce o excitatie vicarianta ci evoca (prin asociatie) o excitatie fiziologica sau un efect de acelasi tip cu emotia observata din experienta trecuta a observatorului. Conditionarea clasica presupune ca modelul sa-si acordeze mai intai comportamentul cu al imitatorului ,ceea ce se intampla rareori in interactiunile obisnuite . Pavlov considera ca nucleul invatarii il reprezinta asocierea unui stimul neutru cu un raspuns. Conditionarea clasica este un proces de invatare in care un stimul ce produce in mod natural un raspuns e insotit in repetate randuri de un stimul neutru .In timp, stimulul neutru va ajunge sa determine raspunsul. Edward Thorndike a vorbit de invatarea incercare si eroare .Inainte de a gasi raspunsul corect, animalul emite o serie de raspunsuri gresite. Exersand , animalul isi reduce numarul de raspunsuri gresite , pana cand emite doar raspunsul corect .Acesta se fixeaza pentru ca are consecinte pozitive( e intarit pozitiv). Comportamentul in sens larg .Ei s-au

Imitatia - anul II, sem 2 , seminar 1

animalului a operat evadarea din cusca . Conditionarea operanta/ instrumentala este definita ca amplificarea frecventei unui raspuns prin aplicarea de intariri ori de cate ori se emite acest raspuns . Miller si Dollard (1941) sustin ca imitatia este un caz de conditionare operanta , ea putand fi controlata prin intarire selectiva. Experimentele autorilor implica un model / lider ce raspunde la stimuli pe care subiectul nu-i percepe. Subiectul depinde de indicii oferiti de comportamentul modelului.La inceput imitatorul isi acordeaza comportamentul la comportamentul liderului din intamplare. Imitarea initiala este urmata de o intarire pozitiva primita de imitator. Raspunsurile liderului sunt constant recompensate si subiectul este intarit de fiecare data cand are un comportament acordat cu al liderului. De-a lungul unei serii de evenimente , subiectul primeste intariri in mod diferentiat pentru acordarea/neacordarea cu raspunsurile modelului. Consecintele diferite ale comportamentului sau il determina sa urmareasca si sa imite comportamentul liderului. Autorii au numit aceasta imitatie comportament dependent- acordat fiindca subiectii depind de indicii relevanti descoperiti in comportamentul liderului.Observatorii devin conditionati la comportamentul modelelor si nu la indicii din mediul modelelor.Indicii sociali constituie esenta imitatiei, fiind necesari in procesul de invatare. Bandura aduce urmatoarele critici conceptiei lui Miller si Dollard: -acordarea initiala accidentala la comportamentul liderului este o carenta serioasa ; subiectul desfasoara comportamentul corect inainte de a-l invata prin imitatie ; -autorii nu explica modul in care sunt achizitionate noile raspunsuri pe cale observationala. Metoda aproximarilor succesive a lui B.F.Skinner consta in obtinerea unui comportament complex prin recompensarea unor raspunsuri succesive ,din ce in ce mai apropiate de comportamentul urmarit. Procesul prin care animalul obtine intariri pozitive pentru raspunsurile tot mai apropiate de raspunsul dorit este denumit formare . Mediul social recompenseaza raspunsurile care se apropie de o forma finala de conduita ,lasand nerecompensate raspunsurile care au un grad scazut de similaritate cu aceasta forma. Experimentul lui Baer si Sherman (1964) dovedeste ca in imitatie nu intotdeauna e nevoie de o intarire directa.Copiii din studiul lor imita atat raspunsurile modelului pentru care au fost intariti cat si alte raspunsuri neintarite emise de model . Experimentul avea loc intr-o rulota , ce se deplasa la diferite gradinite din oras. Modelul era o papusa imbracata in cowboy si numita Jimmy care evolua pe o mica scena .Papusa spunea bine sau grozav atunci cand copilul ii imita raspunsurile verbale.Ea apasa din cand in cand un maner al unui aparat ce se gasea in fata ei. In fata copilului se afla acelasi aparat.Desi modelul nu a intarit apasarea manerului ,copiii au imitat si acest raspuns.Cand papusa nu a mai recompensat imitarea comportamentului ei verbal a scazut si imitarea actionarii manerului .Prin urmare, in conditiile intaririi anumitor raspunsuri ale modelului ,comportamentul imitativ se poate generaliza. Autorii cred ca intarirea unor comportamente poate avea drept consecinta indirecta similaritatea in modul de a raspunde decat imitarea unei performante specifice. Orval Hobert Mowrer (1950) considera ca pe baza conditionarii clasice se achizitioneaza raspunsurile ce se afla in repertoriul fiecarui individ.Copilul valorizeaza relatiile sale cu modelele datorita recompensei obtinute in urma imitarii modelelor. Atributele comportamentale ale modelului dobandesc valoare de intarire secundara prin asocierea repetata cu intaririle pozitive primite de subiect. Intarirea secundara este un stimul care a obtinut proprietatea de intarire prin asocierea anterioara cu un intaritor primar . Mowrer sustine ca imitarea modelului e o intarire in sine, pe care subiectul si-o autoadministreaza . Raspunsurile imitative sunt recompensatoare in functie de gradul lor de similaritate cu raspunsurile emise de model . In functie de tipul de intarire pe care o primeste observatorul , invatarea imitativa poate fi : directa si vicarianta . Invatarea imitativa directa /imitatia apare atunci cand urmarind performantele unui model , un obser- vator este recompensat pentru reproducerea acestei performante. Fiindca sunt reprezentari asociate cu recompense directe, actiunile modelului devin intariri secundare pentru observator. Invatarea imitativa vicarianta/imitatia empatica se produce atunci cand modelul primeste recom- pense pentru raspunsurile sale. Observatorul trebuie sa intuiasca satisfactiile modelului pentru a copia comportamentul acestuia .Resortul imitatiei il reprezinta indicii afectivi creati prin asocierea comporta- mentului modelului cu recompense. Bandura acorda lui Mowrer : plusuri ( a utilizat variabilele mediatioanale, interne) si minusuri (nu poate explica achizitionarea raspunsurilor acordate in lipsa intaririlor aplicate modelului/observatorului) .

Imitatia - anul II, sem 2 , seminar 1

III.Debutul preocuparilor lui Bandura pentru imitatie Bandura a observat ca in multe situatii din viata cotidiana ,comportamentele modelelor sunt folosite pentru facilitarea invatarii unor comportamente sociale . Bandura a folosit conceptul de invatare vicarianta (invatare observationala , invatare imitativa) ce desemneaza modificari comportamentale rezultand din expunerea la stimuli modelatori (1965). In teoria lui Bandura despre fenomenul de modelare accentul cade pe procesele simbolice implicate in achizitionarea comportamentului desfasurat de model .Aceasta teorie ofera argumente solide in sprijinul ideii ca imitatia/modelarea nu are drept rezultat doar comportamente mimetice ci si inovatoare. In experimentul din 1961 realizat impreuna cu Aletha Houstan ,Bandura a testat ipoteza intaririi secundare a imitatiei conform careia datorita asocierii repetate intre raspunsurile modelului si intaririle pozitive comportamentul modelului devine un intaritor secundar. Autorii au manipulat atributele modelului in asa fel incat unii subiecti sa aiba o interactiune pozitiva cu el iar altii una negativa. Ei au emis ipoteza ca subiectii care vor avea o interactiune calda si recompensatoare cu modelul vor reproduce mai multe comportamente ale acestuia decat cei care vor avea o relatie distanta cu modelul. Efectul facilitator al conditionarii pozitive asupra imitatiei a fost confirmat .Asocierea unui model cu recompense stimuleaza imitarea raspunsurilor modelului. 1.Experimentul lui Bandura ,Ross si Ross din 1961 Bandura ,Dorothea Ross si Sheila Ross (1961) au realizat un experiment privind imitatia in absenta modelului in situatii noi .Designul experimental prevedea 3 grupuri ,dintre care unul era de control. In cele 2 grupuri experimentale , subiectii erau expusi fie unui model agresiv fie unui model nonagresiv . In conditia model agresiv , copiii erau asezati intr-un colt al laboratorului , unde realizau o sarcina simpla si puteau sa observe in acelasi timp comportamentul modelului. Sarcina le distragea atentia de la evolutia modelului si apropia situatia de laborator de cea reala , unde urmarirea modelelor interfereaza cu alte activitati. Subiectii nu puteau reproduce comportamentul modelului in timpul expunerii. Decalajul dintre faza de expunere si cea de reproducere este important. Pentru a fi siguri ca subiectul reproduce comportamentul modelului , acesta trebuia sa fie original ,sa nu fi existat mai inainte in repertoriul comportamental al subiectului. Modelul din acest experiment emitea raspunsuri a caror probabilitate de aparitie la subiect era aproape nula . Timp de 10 minute ,modelul lovea in cap cu un ciocan o papusa din plastic ,o izbea de perete etc. Actele agresive erau insotite de raspunsuri verbale specifice . In conditia model non- agresiv , copiii priveau modelul facandu-si de lucru cu niste jucarii si ignorand papusa din plastic. Dupa expunere ,subiectii erau introdusi 20 de minute intr-o alta incapere unde erau multe jucarii ,din care unele puteau fi utilizate pentru a imita modelul urmarit mai inainte. Subiectii expusi la modelul agresiv reproduceau comportamentele fizice si verbale ale acestuia. Expunerea la modelul non-agresiv a diminuat probabilitatea reactiilor agresive la frustrare . Experimentul a evidentiat imitatia intarziata .Modelul nu are impact doar in situatia in care evolueaza , efectele lui se pot generaliza la situatii noi , din care el lipseste . 2.Experimentul lui Bandura, Ross si Ross din 1963 Bandura , Ross si Ross in experimentul din 1963 au comparat impactul modelelor reale puse fata in fata cu al modelelor filmate . Subiectii din primele 2 grupuri experimentale urmaresc raspunsurile unor modele reale sau un film infatisand aceleasi modele. Cei din al treilea grup urmaresc desene animate cu aceeasi desfasurare cu a filmului cu persoane reale . Ipoteza era ca va aparea o relatie directa intre gradul de realitate al modelului si tendinta su biectului de a-i copia comportamentele . Modelele din cele 3 grupuri agreseaza o papusa avand o conduita originala pentru subiecti. Apoi subiectilor li se aplica un tratament frustrant iar la urma sunt testati pentru a se evidentia gradul de imitare a comportamentelor agresive . Rezultatele atesta impactul modelelor din film si desene animate. Subiectii din conditia film agresiv au fost de 2 ori mai agresivi decat subiectii din grupul de control .

Imitatia - anul II, sem 2 , seminar 1

IV.Conceptul de intarire ,invatare si imitare vicarianta Bandura a demonstrat ca simpla expunere la modele agresive amplifica tendintele agresive ale observatorului. Conceptia lui asupra imitatiei exclude intarirea : cea mai mare parte a proceselor de imitare se produce fara interventia vreunei recompensari. In behaviorism intarirea se afla in centrul constructilor teoretice despre imitatie.Pentru a fi invatate , raspunsurile acordate trebuie emise de observator si intarite. Din perspectiva conditionarii operante imitatia se sprijina pe triada stimul moderator-raspuns acordat al subiectului stimul intaritor. Invatarea observationala nu poate fi imaginata in lipsa intaririi diferentiate. Atunci cand raspunsurile corespunzand actiunii modelului sunt intarite iar raspunsurile divergente sunt nerecompensate/pedepsite , comportamentul modelului devine un indiciu pentru raspunsurile acordate . Bandura considera ca imitatia poate avea loc fara intariri aplicate modelului sau observatorului iar intarirea vicarianta este doar o conditie facilitatoare a imitatiei. Conceptul de vicariant se afla in proximitatea celui de empatie. Campbell(1961): sunt 2 modalitati prin care un organism obtine informatii despre efectele raspunsurilor sale una directa ; alta indirecta ce consta in observarea experientelor altor persoane . Intarirea vicarianta se refera la faptul ca schimbarea in comportamentul obeservatorului poate fi produsa prin intarirea comportamentului modelului . Sechrest(1963): intarirea implicita- din intarirea raspunsului altuia ,subiectul face inferente asupra adecvarii propriei performante. Seymour Berger(1968) considera ca interesul pentru intarirea vicarianta focalizeaza atentia asupra unui aspect inedit al paradigmei comportamentului dependent-acordat :gradul in care parametri ai comportamentului modelului pot sa se substituie parametrilor comportamentului observatorului. Explorarea vicarianta apare atunci cand observatorul profita de comportamentul tip incercare si eroare al modelului. Berger(1962) : instigarea vicarianta este un fenomen ce consta in faptul ca un observator poate fi excitat emotional prin excitarea emotionala a modelului in locul observatorului. Starea emotionala a modelului poate fi inferata din stimuli care-l afecteaza si din indicii comportamentali ce semnaleaza activarea fiziologica din emotii .Manifestari de instigare vicarianta sunt : empatia , invidia si sadismul. Bandura era de acord cu conceptia lui Logan si a colaboratorilor sai (1955) potrivit careia invatarea vicarianta se bazeaza pe un proces de conditionare instrumentala ascunsa in care observatorul achizitioneaza raspunsuri in mod imitativ ,realizand comportamentele etalate de model in plan imaginativ. Bandura a utilizat ideile lui Berger despre instigarea vicarianta pentru a sustine ca intarirea directa si cea vicarianta functioneaza analog. Berger demonstrase experimental ca atunci cand un model este pedepsit in prezenta unui observator ,acesta din urma achizitioneaza un raspuns emotional conditionat chiar daca el nu a primit o stimulare neplacuta . Bandura , Ross si Ross(1963b) au realizat un experiment ce avea ca scop examinarea influentei consecintelor raspunsurilor modelului pentru invatarea imitativa . Experimentul avea doua conditii: conditia model agresiv recompensat si conditia model agresiv pedepsit . Ipoteza era ca subiectii vor copia conduita modelului recompensat dar nu si pe a celui pedepsit . Rezultatele au aratat ca imitarea modelului depinde de consecintele observate ale raspunsurilor sale . Copiii care au fost martori la intarirea pozitiva a modelului agresiv au aratat mai multa agresivitate decat cei din martori la pedepsirea modelului. Se confirma empiric eficienta intaririi vicariante. Bandura (1965): invatarea vicarianta/invatarea fara incercare este tipul de invatare prin care sunt achizitionate noi raspunsuri sau sunt modificate caracteristici ale repertoriilor existente de raspunsuri ca urmare a observarii comportamentului altuia si a consecintelor intaritoare ale acestui comportament , fara ca raspunsurile modelate sa fie realizate in mod deschis in timpul perioadei de expunere . 1. Efectele expunerii la stimulii modelatori

Sunt 3 efecte comportamentale ale expunerii la stimulii modelatori : -achizitionarea de noi raspunsuri care nu existau anterior in repertoriul comportamental al subiectului; -slabirea sau intarirea inhibitiilor subiectului asupra raspunsurilor comportamentale deja elaborate; -facilitarea raspunsurilor care exista in repertoriul subiectului , fiind emise cu o frecventa relativ scazuta si care nu au fost inhibate .

Imitatia - anul II, sem 2 , seminar 1

Dupa Bandura procesul de imitatie are 2 faze:una de achizitie in care subiectul invata comportamentul modelului si alta de performanta in care subiectul desfasoara un comportament ce reproduce comportamentul modelului. Intarirea are o actiune diferentiata : aceasta stimuleaza ori inhiba performanta insa nu are nici un efect semnificativ asupra achizitiei raspunsurilor modelului. Discrepanta accentuata intre achizitie si performanta poate sa apara atunci cand comportamentul achizitionat de subiect nu are valoare functionala sau nu este valorizat social. Desi subiectul a invatat comportamentul si il poate efectua , el se abtine. Intr-un alt experiment , Bandura a pus 3 grupuri de copii sa priveasca un model manifestandu-si tendintele agresive . Primul grup vedea modelul pedepsit pentru comportamentul sau , al doilea il vedea tratat cu indiferenta iar al treilea recompensat .Grupul martor la recompensarea modelului a imitat mai mult decat celelalte doua .Promitandu-le copiiilor recompense daca arata ce au invatat din ceea ce au vazut , Bandura a observat ca cei care fusesera martori la pedepsirea modelului au reprodus conduita agresiva a modelului. Bandura a notat niveluri aproximativ identice ale achizitionarii in cele 3 grupuri. Faza de performanta o completeaza pe cea de achizitie numai cand contextul in care se afla subiectul contine recompense pentru copierea raspunsului modelului . Performanta este cea care se afla sub controlul intaririi iar achizitia presupune procesarea cognitiva a stimulilor modelatori. Bandura sustine ca achizitionarea raspunsurilor imitative rezulta din contiguitatea evenimentelor senzoriale ,iar consecintele raspunsurilor determina emiterea propriu-zisa de catre observtor a raspunsurilor invatate prin imitatie. Sheffield(1961) subliniase rolul raspunsurilor simbolice ale observatorului de a declansa, dupa o demonstratie , raspunsuri comportamentale ce corespund celor ce fusesera prezentate in demonstratia modelului .El argumentase ca acest tip de invatare se bazeaza pe contiguitate ,ceea ce i-a servit lui Bandura in construirea teoriei proceselor cognitive care mediaza imitatia. Cand o persoana observa comportamentul unui model fara ca simultan sa-l si efectueze imitativ , ea poate sa achizitioneze raspunsurile modelului sub forma reprezentarilor simbolice. 2.Experimentul lui Bandura, Grusec si Menlove(1966) Experimentul lui Bandura, Grusec si Menlove (1966) a evidentiat existenta reprezentarilor simbolice si influenta lor asupra achizitiei comportamentului modelului. Subiectii celor 3 grupuri experimentale observau un model filmat .Primul grup verbaliza comportamentul modelului in timpul vizionarii filmului(simbolizare facilitatoare) ,al doilea grup observa in tacere (observare pasiva ) iar al treilea grup numara in timpul vizionarii filmului (simbolizare perturbanta ).Apoi subiectilor li se aplica un test pentru a vedea cat retinusera din comportamentele realizate de model .Copiii care verbaliza- sera comportamentul modelului obtineau cele mai mari scoruri la achizitie iar cei care desfasurasera activitatea perturba- torie cele mai mici scoruri .Ultimii fusesera impiedicati sa codeze ceea ce vedeau pe ecran si de aceea retinusera foarte putine comportamente ale modelului. In lipsa operatiilor de codare simbolica , fixarea conduitelor ce trebuie reproduse nu are loc . V.Subprocesele cognitive antrenate in cadrul procesului de imitatie In procesul de imitatie observatorul achizitioneaza in primul rand reprezentari simbolice ale raspusurilor modelului. Fenomenele de imitatie cuprind 4 subprocese : 1.Procesele atentionale se refera la orientarea si perceptia observatorului atunci cand inregistreaza evenimentele externe. 2. Procesele de fixare se refera la procesarea si memorarea comportamentului modelului de catre observator .Organizarea informatiilor cu ajutorul codurilor eficiente usureaza actualizarea si reproducerea corecta a comportamentului modelului. 3.Procesele de reproducere motorii presupun folosirea reprezentarilor simbolice in ghidarea performantei imitative. Observatorul trebuie sa posede abilitati motorii pentru a transpune achizitiile in actiune. 4.Procesele motivationale- reprezentarea simbolica a raspunsului modelului ghideaza comportamentul imitativ numai daca individul este motivat sa imite.

Imitatia - anul II, sem 2 , seminar 1

VI.Rolul etichetarilor si codarilor in reproducerea comportamentelor complexe In viata de zi cu zi imitam frecvent modele. Insa reproducerea comportamentelor modelelor nu are loc intotdeauna imediat dupa ce acestea au fost observate .De asemenea in cele mai multe cazuri nu imitam miscari simple ci miscari complexe . Memorarea comportamentelor modelelor se poate face prin repetare, dar codarea simbolica e mult mai eficienta decat simpla repetare.In timpul expunerii la model , observatorul tinde sa codeze ,sa clasifice si sa reor- ganizeze comportamentul modelului in scheme usor de actualizat. Imitatia presupune 2 sisteme reprezentationale : unul imaginar si unul verbal.O data ce stimulii modelatori au fost codati in imagini/cuvinte ,ei pot fi actualizati si reprodusi in imprejurari ulterioare. 1.Experimentul lui Gerst (1971) Gerst a studiat rolul reprezentarilor simbolice in invatarea observationala.Subiectii vizionau un film infatisand o persoana ce efectua miscari complexe din alafabetul persoanelor cu deficiente de auz .Dupa vizionare, subiectii din cele 4 conditii experimentale se angajau timp de 1 minut intr-o activitate simbolica .Primul grup trebuia sa reproduca imaginativ miscarile modelului . Al doilea grup trebuia sa utilizeze fraze pentru a descrie miscarile modelului. Grupul al treilea atribuia etichete ce exprimau trasaturile esentiale ale raspunsurilor observate . Grupul al patrulea trebuia sa faca calcule aritmetice fiind impiedicat sa codeze stimulii observati . Dupa realizarea sarcinilor , subiectii trebuiau sa reproduca miscarile modelului. Atunci cand faza de performanta are loc imediat , etichetarea si codarea sub forma imaginilor se dovedeau mai eficiente decat verbalizarea . Atunci cand faza de performanta avea la 15 minute dupa activitatile simbolice ,subiectii din conditia etichetare reproduceau mai fidel raspunsul modelului decat subiectii din celelalte conditii de tratament experimental . Activitatile de codare utilizate de Gerst inseamna organizarea activa a informatiilor despre comportamentul modelului de catre observator . 2.Experimentul lui Bandura si Jeffery (1973) Bandura si Jeffery au comparat fixarea prin codare cu fixarea prin repetitie ,demonstrand superioritatea celei dintai. Subiectii privesc un model filmat realizand miscari complexe .Unii observa pasiv iar altii trebuie sa codeze informatia transmisa prin intermediul filmului . Ultimii subiecti invata sa distinga componentele ansamblului miscarilor si sa atribuie cifre/ litere fiecarei componente. Dupa incheierea filmului , subiectii au realizat diferite forme de repetitie :au efectuat in mod concret comporta- mentul modelului , au repetat codurile simbolice .Altii nu au avut prilejul de a repeta ceea ce vazusera .Dupa o sapta- mana li s-a cerut sa reproduca miscarile modelului cat mai exact. Codarea simbolica a activitatilor modelului amelioreaza imitatia . Repetitia nu-i ajuta pe subiectii care nu au codat performantele modelului. Cei ce au efectuat codarea cu cifre/ litere au performante superioare daca repeta codul dupa ce modelul si-a incheiat evolutia , insa nu si daca efectueaza comportamentul modelului fara a repeta codul .Rezultatul codarii nu sprijina actualizarea si imitatia comnportamentala daca individul uita codul . Autorii au interpretat datele experimentale ca sustinand ipoteza conform careia imitatia are la baza procesarea centrala a informatiei cu privire la raspunsurile modelului. Autorii au constatat efecte facilitatoare mai pregnante ale codurilor care existau deja in memoria de lunga durata a subiectilor . Bandura, Jeffery si Bachicha (1974) au realizat un experiment pentru a explica eficienta codurilor familiare .Subiectii observau miscari complicate ale modelului , condensau noua informatie in simboluri concise (litere) , dand apoi simbolurilor un sens ( alcatuiau propozitii in care cuvintele incepeau cu literele incluse in cod ). Subiectii care au utilizat sistemul dual de codare au retinut mai bine raspunsurile modelului decat cei care au apelat doar la simboluri lipsite de semnificatie.Memoria nu ajuta imitatia intarziata decat daca informatia despre comportamentul ce trebuie reprodus este procesata in profunzime. Astfel de rezultate au subrezit teoriile behavioriste. Acestea infatisau invatarea observationala drept formarea unor asociatii stimul- raspuns. Persoanele ce au fost recompensate in trecut pentru ca s-au comportat la fel ca altii nu-si insusesc raspunsurile modelului decat daca le transforma in forme simbolice putand fi stocate in memorie si actualizate facil atunci cand situatia o impune.In opozitie cu teoriile behavioriste ,Bandura

Imitatia - anul II, sem 2 , seminar 1

afirma ca raspunsurile modelului sunt integrate la nivel central si nu organizate la nivel periferic in timpul desfasurarii conduitei imitative . Bandura a inovat paradigma experimentala adaptand-o conceptii de ansamblu asupra imitatiei. In studiile clasice ,imediat dupa expunerea la model ,subiectii sunt testati in situatii identice cu cele in care evoluase modelul pentru stabilirea gradului in care comportamentul lor il copie pe cel al modelului. Vrand sa evidentieze o forma superioara de modelare ,Bandura urmareste generalizarea efectelor modelului. El testeaza subiectii in situatii diferite fata de cea in care evoluase modelul ,cu stimuli diferiti si in absenta modelului .Rezultatele arata ca su- biectii raspund la noii stimuli intr-o maniera consistenta cu dispozitiile inferate ale modelului ,chiar daca ei nu vazusera modelul raspunzand la acesti stimuli. Pentru Bandura influenta exercitata de modele nu are drept rezultat numai comportamentul mimetic. Raspunsurile modelului ofera informatii observatorului despre trasaturile raspunsurilor adecvate unor anumite situatii. Experienta performanetei modelului este conservata in memoria de lunga durata prin intermediul unor simboluri. Codarea simbolica este un proces constructiv. Observatorul extrage trasaturile fundamentale ale raspunsurilor variabile ale modelului si alcatuieste pe baza lor coduri usor de retinut . Reprezentarile codate functioneaza ca principii pornind de la care observatorul genereaza pattern-uri de comportament similare dar nu identice . Comportamentul imitativ nu este numai strict reproductiv ci poate fi si inovativ in functie de situatie . VII. Imitatia din perspectiva psihologiei sociale prin raportarea la teoriile invatarii si domeniul Psihologiei Dezvoltarii Cei interesati de evolutia comportamentului imitativ in timpul copilariei au fost preocupati de primele imitari si de generalizarea imitatiei. Gewirtz si Stingle (1968) , in privinta primelor imitatii , afirma ca acestea se produc din intamplare si ca sunt mentinute prin intariri directe , aplicate de agentii din mediu .Aceiasi autori considera ca generalizarea imitatiei s-ar produce prin recompensarea copiilor pentru acordarea comportamentului lor cu acelea ale modelelor diferite , in situatii diferite . Bandura (1986) considera ca achizitionarea abilitatilor imitative generative care existau inainte trebuie pu-sa in evidenta variind intervalul dintre observatie si performanta . Bandura a analizat din perspectiva developmentala procesele atentionale ,de fixare , motorii si motivationale ce guverneaza invatarea imitativa . Pornind de la ipoteza conform careia activitatea reprezentationala faciliteaza imitatia , Hartup si Coates (1972) s-au intrebat daca relatia dintre comportamentul reprezentational si invatarea imitativa ramane identica de la nastere pana la moarte. Ei au presupus ca manipularea activitatii reprezentationale influenteaza diferit comportamentul imitativ al copiilor de varste diferite . In experimentul din 1968 Coates si Hartup au comparat activitatea de verbalizare a copiilor de 4 ani cu a celor de 7 ani din punctul de vedere al impactului asupra performantei imitative. Subiectii observau comportamentul unui model filmat in 3 conditii experimentale : primului grup ii era indusa verbalizarea (subiectii repetau spusele ex-perimentatorului despre comportamentul modelului ) ,al doilea grup verbaliza liber ( subiectii trebuiau sa descrie comporta-mentul modelului in timpul vizionarii filmului ) iar al treilea grup realiza o obsevare pasiva ( nu avea instructiuni cu privire la verabalizare). Autorii au anticipat ca subiectii de 4 ani nu vor verbaliza in ultima conditie si ca performanta acestora se va ameliora atunci cand ei vor fi sprijiniti in aceasta activitate. Experimentul avea 3 ipoteze : a) Copiii de 4 ani vor imita mai bine in conditia de verbalizare indusa decat in conditia de observare pasiva ; b) performanta lor va avea un nivel intermediar in conditia de verbalizare libera ; c) nu vor exista diferente in ceea ce priveste comportamentul imitativ al copiilor de 7 ani in cele trei conditii experimentale , ei fiind capabili sa reproduca in mod spontan verbalizari relevante . Rezultatele au confirmat toate predictiile ,cu exceptia faptului ca subiectii de 7 ani au avut o performanta mai slaba in conditia verbalizare libera decat in celelalte doua conditii . Diferentele in activitatea simbolica date de varsta constituie un factor esential al diferentelor in performantele imitative ale copiilor de 4 si 7 ani. Teoria invatarii sociale nu poate explica rolul imitatiei in socializarea din copilarie , in lipsa studiilor empirice privind explorarea interactiunilor dintre statusul developmental si alte variabile . Teoria invatarii sociale dezvoltata de Bandura sustine ca indivizii achizitioneaza comportamente sociale prin experienta directa sau prin experienta indirecta ,prin observarea modelelor . Urmarind modelele ,copilul ajunge sa inteleaga care comportamente sunt valorizate in societate si care sunt de-zaprobate sau pedepsite.

Imitatia - anul II, sem 2 , seminar 1

In 1973 ,Bandura a publicat o carte in care a aplicat principiile teoriei invatarii sociale in domeniul agresivitatii . El si colaboratorii sai au aratat ca indivizii expusi la modele agresive invata comportamente agresive . Subiectii- copii observau un model adult . Modelul evolua intr-o camera in care erau jucarii , mingi, carti de co-lorat si creioane ,arcuri, pistoale , un ciocan de plastic si un clovn tot de plastic numit BOBO. Modelul il agresa pe Bobo , emitand raspunsuri originale : il lovea in cap cu ciocanul , il izbea de perete etc. Erau 3 conditii experimentale : comportamentul modelului recompensat , comportamentul modelului pedepsit si cel fara consecinte .Subiectii erau apoi ve-rificati daca retinusera comportamentul modelului sau daca-l reproduc atunci cand sunt introdusi in camera in care se afla clovnul . S-a descoperit ca lauda stimuleaza imitatia sau ca subiectii ignora sanctiunea aplicata modelului daca adultul ce a sanctionat modelul nu este prezent in faza de performanta . Pe baza conceptiei despre achizitionarea comportamentelor agresive , Bandura (1973) a construit o teorie cognitva asupra agresivitatii . Potrivit acestuia , cauza principala a comportamentului agresiv este anticiparea de catre individ a consecintelor pozitive. Indivizii cantaresc beneficiile si costurile agresivitatii , manifestandu-se vio-lent atunci cand primele le depasesc pe cele din urma . Bandura si-a aplicat ideile si in domeniul judecatii morale . L-a atacat pe Piaget care in lucrarea Judecata morala la copil a descris evolutia morala a individului ca avand 2 stadii : stadiul responsabilitatii obiective si stadiul responsabilitatii subiective. Hotarul dintre aceste 2 stadii este varsta de 7 ani . In primul stadiu ,copilul tine seama de consecintele actului dar neglijeaza intentia . In al doilea stadiu , copilul judeca gravitatea actului in func-tie de intentia persoanei . Indivizii evolueaza implacabil si ireversibil in directia responsabilitatii subiective . Bandura si McDonald ( 1963) considera ca judecata morala este determinata de social . Ei au incercat sa arate ca orientarea morala a copiilor poate fi modificata prin manipularea intaririlor sau prin expunerea la modele . Dupa ce au identificat stadiul moral in care se aflau subiectii i-au repartizat in 3 conditii experimentale . In primul grup , fiecare copil evolua impreuna cu un model si aveau sarcina de a aprecia din punct de vedere moral comportamen-tul unor personaje din povestirile alcatuite de Piaget .Adultul , cunoscand stadiul in care se afla copilul ,formula judeca-ti morale reprezentative pentru stadiul opus . Experiementatorul aproba aceste raspunsuri spunand Foarte bine etc . Ras-punsurile copilului atunci cand prelua judecatile adultului erau intarite la fel . Copiii din al doilea grup experimental pri-meau recompense verbale pentru acordarea raspunsului lor cu raspunsul modelului . Copiii din al treilea grup nu aveau model si erau intariti de fiecare data cand faceau o apreciere in contradictie cu orientarea morala ce le fusese diagnosti-cata . Autorii creasera o conditie cu intarire vicarianta si intarire directa , o conditie cu intarire vicarianta si o conditie cu intarire directa . Ipoteza lor ,conform careia copiii din prima si a doua conditie isi vor schimba in mai mare masu-ra orientarea morala ,s-a confirmat . Autorii au reusit sa clatine conceptia potrivit careia exista comportamente specifice varstei biologice care au la baza factori ontogenetici . Stadiile de dezvoltare trebuie vazute ca aflandu-se atat sub controlul factorilor biologici cat si al celor sociali . VIII Semnificatia termenului fobie si rolul imitatiei in tratarea fobiilor Teoria imitatiei a fost aplicata si in domeniul comportamentului de evitare. Raspunsurile de evitare apar in prezenta unui stimul avand proprietati negative/ neplacute pentru persoana . Stimulii anxiogeni au fost printre stimulii studiati . Observarea unui model poate dezinhiba individul oferindu-i informatii despre posibili-tatile de abordare a obiectului de care se teme . Lipsa de contact a individului cu situatia reala este motivul pen-tru care obiectele anxiogene continua sa-i provoace reflexe conditionate . La sfarsitul anilor 50 , cateva experimente aratasera ca expunerea gradata a subiectului la sitmulii nega-tivi poate elimina efectele conditionate ale acestora . Terapia de desensibilizare sistematica incepe cu stimuli asemanatori cu obiectele fobice si progreseaza cu stimuli tot mai asemanatori , pana ce persoana accepta contactul cu obiectul . Evitarea conditionata a fost redusa / inlaturata prin stingere , stingerea fiind descresterea unui comportament pana la eliminarea lui din cauza lipsei intaririlor . Bandura , Grusec si Menlove (1967) au propus o metoda de stingere a comportamentului de evitare . Acea-sta presupunea expunerea subiectului caruia ii este teama in prezenta unui stimul conditionat anterior la un mo-del al carui contact cu stimulul respectiv nu are consecinte negative . Autorii au utilizat ca subiecti copilasi care se temeau de caini . Modelul , un copil de 4 ani , se apropia de animal si il mangaia fie intr-un context pozitiv ( la o petrecere) fie intr-un context neutru. Existau 2 conditii fara experienta vicarianta : una in care cainele aparea in contextul pozitiv si cealalta in care copiii evoluau in contextul pozitiv atat in lipsa modelului cat si a cainelui. Testele realizate de autori imediat dupa experiment si a doua zi au confirmat impactul modelului ,indiferent de

Imitatia - anul II, sem 2 , seminar 1

tipul de context. Copiii care urmarisera modelul se puteau apropia de caine. Comportamentul de evitare poate fi stins prin mijloace vicariante. Imi-tarea unui model ce abordeaza obiectul de care persoana se teme este mai eficienta decat contactul direct cu acest obiect . Experiementul realizat de Bandura, Blanchard si Ritter ( 1969) a avut ca scop tratarea fobiei de serpi neveninosi . Subiectii cu varste intre 13-59 ani au fost recrutati prin intermediul unui a nunt publicat in ziar . Primul grup experimental a fost supus terapiei de desensibilizare sistematica . Ei trebuiau sa-si imagineze scene tot mai anxiogene cu serpi. Erau invatati sa se relaxeze muscular si sa utilizeze scene imaginative pozitive pentru a-si diminua excitarea emo-tionala . Al doilea grup experimental ( conditia de modelare simbolica) urmarea un film de 35 min ,in care oameni de varste diferite se angajau in actiuni tot mai dezinhibate cu serpi. Personajele din film se confruntau mai intai cu serpi din plastic ,pentru ca mai apoi sa accepte ca serpii adevarati sa li se incolaceasca in jurul gatului. Cel de-al treilea grup experimental observa un model real si participau indrumati de experimentator la activitati presupunand contactul cu ser-pi . Cele 3 metode de vindecare a fobiei au fost eficiente . In testul final ,autorii au cerut subiectilor din grupul trei sa manipuleze 2 serpi cu mainile goale si au notat ca 92 % dintre acestia au reusit aceasta . Comportamentul fobic dispa-re prin imbinarea modelarii cu participarea ghidata (grupul3). Meichenbaum (1971) remarca ca Bandura si colaboratorii sai au folosit mereu modele competente ,ce initi-au fara ezitare contactul cu obiectul de care se temea subiectul. IX.Impactul identificarii de gen O alta aplicatie a teoriei imitatiei este aceea a explicarii insusirii de catre copii a rolurilor de gen . Bandura si Walters (1963) argumentasera ca dezvoltarea comportamentelor de rol de sex la copii depin-de de indentificarea cu un model de acelasi sex dar si de intaririle primite de individ pentru imitarea caracteristicilor grupului sau sexual . In legatura cu administrarea intaririlor s-a ajuns la concluzia ca tatii ,in calitate de agenti socializatori sunt mai afectati de stereotipurile asupra grupurilor de sex decat mamele. Copiii invata intr-o masura mai mare comportamentele adecvate statusului lor sexual decat comportamentele tipice pentru sexul opus . Bandura(1972) considera ca oamenii achizitioneaza multe comportamente sociale , codand simbolic raspunsurile modelelor pe care le observa ,dar nu efectueaza aceste comportamente decat daca anticipeaza recompense pozitive. De exemplu , in studiul din 1965 (b) constatase ca fetele imita intr-o masura mai mica de-cat baietii modelul agresiv din pricina rolului de sex -rolul feminin interzicand manifestarile agresive . Grusec si Brinker (1972) au pus dezvoltarea rolurilor de sex pe seama invatarii lor diferentiate. Diferentele in achizitionarea comportamentelor desfasurate de modelele feminine sau masculine pot rezulta din focalizarea diferentiata a atentiei pe aceste modele ori din codarea diferita ca eficienta a comportamentului lor. La experiment au participat 32 de copii, jumatate fete, jumatate baieti , cu varste intre 7-9 ani . Subiectii urmareau un film scurt in care apa-reau 2 barbati ,fiecare facand altceva. Doar unul dintre aceste modele trebuia imitat ,copiii fiind recompensati pentru imi-tarea comportamentelor lui. Apoi , subiectii vedeau un al doilea film cu aceleasi personaje , cercetatorii inregistrand mis-carile oculare ale fieacarui subiect stabilindu-se precis timpul petrecut de subiect scrutand miscarile barbatului pentru imi-tarea caruia fusese intarit si timpul atentiei indreptate catre celalalt barbat . Contrar ipotezei initiale ,autorii au consemant faptul ca subiectii isi imparteau atentia in mod egal intre cele 2 modele. La sfarsitul filmului ,cand subiectii au fost recom-pensati pentru a-si aminti tot ceea ce facusera ambele modele ,ei au redat mai multe comportamente ale barbatului pe care il imitasera . In ciuda faptului ca isi focalizeaza identic asupra celor 2 modele , subiectii sunt capabili sa repro-duca cu o fidelitate mai mare raspunsurile modelului pentru imitarea caruia primisera aprobari sociale. Autorii su-gereaza ca lucrurile stau la fel si in privinta invatarii comportamentelor adecvate apartenentei sexuale. Desi baietii si fetele privesc cu acceasi concentrare a atentiei conduitele femeilor si ale barbatilor , ei achizitioneaza diferentiat aceste conduite. Achizitionarea diferentiata are la baza codarea superioara a comportamentelor modelelor de ace-lasi sex. Copiii invata comportamentul adultilor din grupul lor sexual mai mult decat al adultilor din grupul opus. Autorii doar au presupus ca intarirea primita pentru imitare i-a facut pe subiecti sa proceseze mai profund comportamentul modelului imitat . Perry si Perry (1975 ) considera ca verbalizarea constituie un element important al procesarii minutioase a informatiei. Ei le-au cerut subiectilor ,copii de ambele sexe ,sa priveasca un film in care apareau doua personaje ,o femeie si un barbat ,si sa verbalizeze ceea ce vad. Se asteptau ca subiectii sa verbalizeze intr-o masura mai

Imitatia - anul II, sem 2 , seminar 1

mare comportamentul modelului pentru imitarea caruia fusesera intariti in trecut baietii sa verbalizeze comportamentul mode-lului masculin iar fetele pe cel al modelului feminin. Ipoteza s-a confirmat pe jumatate : copiii de sex masculin s-au comportat asa cum anticipasera autorii insa nu si cei de sex feminin . Ultimii au verbalizat si evolutia femeii si cea a barbatului . Autorii au explicat rezultatul prin salienta mai mare a personajului masculin . X.Factori ai performantei imitative a) Conformismul ca factor al imitatiei a fost cercetat de Leftkowitz , Blake si Mouton (1955) .Cercetarea a avut loc pe teren , comportamentul examinat fiind incalcarea semnelor semaforului la o trecere de pietoni ,in prezenta unui model care fie astepta culoarea verde fie traversa pe rosu . Ipoteza autorilor anticipa ca mai multi pietoni vor igno-ra culoarea rosie a semaforului in prezenta modelului deviant . Autorii manipulau si statusul modelului : acesta aparea fie intr-un costum scump (status superior) ,fie ca un muncitor ( status inferior). Legile circulatiei au fost incalcate mai mult atunci cand modelul cu status superior traverseaza strada . Autorii au demonstrat influenta stimulatoare a statusului social al modelului asupra comportamentului imitativ . b) Rosenbaum si Tucker (1962) au examinat factorul competenta a modelului . Ipoteza lor era : Invatarea imitarii modelelor competente se produce mai repede decat invatarea imitarii modelelor incompetente . Autorii ofereau subiectilor informatii despre nivelul de competenta al modelului si apoi masurau comportamentul imitativ. Subiec-tii trebuiau sa faca predictii cu privire la finalul unor curse hipice . Mai intai subiectii auzeau raspunsurile unui partener simulat si gradul de corectitudine a acestora . In functie de nivelul de competenta a modelului erau conditii experimen-tale : in prima , partenerul avea 80% din raspunsuri corecte , in a doua 50% iar in ultima 20 %. Subiectii primeau feedback pozitiv daca imitau raspunsurile modelului. Analiza de date a indicat o proportionalitate directa intre com-petenta modelului si invatarea imitativa . c) Robert Baron (1970) si-a propus sa descrie efectul relatiei observator-model asupra imitatiei. El a manipulat atat atractia dintre observator si model cat si competenta modelului. El a introdus 2 niveluri de competenta a modelului . Atractia a manipulat-o prin intermediul similaritatii : aplica chestionare de atitudini subiectului si complicelui -model si comunica subiectului rezultate false ale chestionarului completat de complice ,facandu-l sa creada ca acesta are aceleasi atitudini ca si el cu privire la obiecte sociale importante. Atractia fata de model si competenta modelului interactioneaza in impactul lor asupra comportamentului imitativ . Atractia intensa fata de model stimuleaza imita-rea raspunsurilor lui atunci cand modelul a dovedit competenta si inhiba imitatia cand modelul a dovedit incom-petenta . Thelen , Dollinger si Roberts (1975) au descoperit o alta relatie posibila intre atractie si imitatie : modelul se poate simti la randul sau atras de imitator din cauza faptului ca este imitat . Autorii au vrut sa demonstreze ca si observatorul influenteaza comportamentul obsevatorului. Imitatia se supune normei de reciprocitate : subiectii manifesta o tendinta pronuntata de a-i imita pe cei care i-au imitat. Autorii explica si perpetuarea comportamentului normativ prin imitatia reciproca. Daca o persoana desfasoara un comportament in conformitate cu o norma si o alta persoana o imita , prima se va simti atrasa de imitator si va fi inclinata sa il imite intr-o situatie ulterioara . d) Bates(1975) a aratat ca indivizii reactioneaza mai bine in fata cuiva care i-a imitat decat in fata cuiva care nu a facut-o . Studiul lui Thelen si Kirkland ( 1976) a explorat o variabila tinand de imitator ce marcheaza efectele faptului de a fi imitat .Autorii au pus copii de 9 ani in situatia de a fi imitati de copii mai mari ca ei (status superior ) sau mai mici (status inferior). Rezultatele au aratat ca numai comportamentul imitativ al celor cu status superior duce la o reactie imitativa din partea modelelor. Imitatia presupune asumarea unei similaritati . Nimeni nu accepta similaritatea cu altii inferiori . In fata persoanelor antipatice adoptam o strategie de disimilarizare ,cau-tand sa evidentiem ceea ce ne separa de ele. e) Edward O Connell (1965) a fost preocupat de efectele competitiei si ale cooperarii asupra imitatiei. Potri-vit acestuia in situatiile de competitie recompensa obtinuta de model inseamna automat lipsa recompensei pentru imitator . In situatiile de cooperare ,recompensele sunt impartite intre participanti . Succesul modelului anunta intarirea pozitiva obtinuta de imitator. Studiul avea 2 conditii experimentale : una de set competitiv si cealalta de set cooperativ. Unui grup experimental i se spunea ca studiul urmareste sa determine efectul spiritului de competitie asupra rezolvarii problemelor ,iar celuilalt i se spunea de efectul apartenentei la grup . Autorul a obtinut o frec-venta mai mare a comportamentelor imitative in grupurile colective. Competitia inhiba imitatia.

10

Imitatia - anul II, sem 2 , seminar 1

f) Kanareff si Lanzetta (1958) au sesizat conflictul dintre valoarea instrumentala a raspunsului imitativ si consecintele sale sociale posibile . Indivizii sunt adesea impartiti intre realizarea unui tel personal prin intermediul imitatiei si urmarile sociale (dezaprobarea celorlalti ). Fiecare subiect evolua alaturi de un complice si avea sarcina de a stabili daca al doilea sunet dintr-o pereche de doua sunete identice era mai inalt sau nu decat primul. Li se spunea ca cercetarea isi propune ameliorarea metodelor de detectare a submarinelor inamice aflate in misiune. Autorii au ma-nipulat expectantele subiectilor cu privire la sanctiunile sociale : in trei conditii experimentale , subeictii se asteptau ca raspunsurile imitative sa fie aprobate iar in alte trei ca acestea sa fie sanctionate . Autorii au indus valori instrumentale diferite ale imitatiei , variind corectitudinea raspunsurilor complicilor : estimarile acestora erau intarite in proportie de 80%, 50% sau 20 % . Ipoteza cercetarii anticipa o relatie de proportionalitate directa intre nivelul achizitiei raspunsurilor imitative si valoarea instrumentala a imitatiei . Se anticipa ca aceasta relatie va fi influentata de sanctiuni sociale negative pentru imitatie . Ipotezele au fost confirmate. Gradul de achizitie al imitatiei in functie de valaorea instru-mentala a fost mai mare in conditiile sanctiunilor pozitive aplicate pentru imitatie . Autorii au demonstrat ca des-fasurarea unui comportament eficient depinde de perceptia sociala asupra sa. Valoarea instrumentala a imitatiei poate fi anulata de dezaprobarea sociala in fata comportamentului imitativ . In 1959 autorii au realizat aceleasi manipulari adaugand variabila recompensa financiara . Prin intermediul ei , argumentau motivatia subiectilor de a realiza sarcina . Recompensa a consolidat relatia pozitiva dintre nivelul imitatiei si probabilitatea intaririi in conditiile sanctiunii pozitive . Daca primul studiu a dezvaluit importanta probabilitatii intaririi pentru imitatie ,al doilea dezvaluie importanta dimensiunii intaririi. XI Identificarea cu modelul Identificarea este preluarea de catre subiect a caracteristicilor psihologice ale modelului : stari afective, motivatii, atitudini, valori . Aceasta preluare determina reproducerea pattern-urilor de comportament ale modelului , adica imitatia. Bandura considera ca termenii de imitatie si identificare sunt sinonimi, primul termen fiind utilizat in domeniul invatarii iar al doilea in domeniul psihologiei personalitatii . Termenul de identificare isi are originea in psihanaliza lui Freud. Acesta a diferentiat identificarea primara de cea secundara. Prima se refera la faptul ca sugarul percepe obiectele externe ca parti ale Eului. A doua apare atunci cand copilul percepe obiectele ca fiind separate de Eu. La baza ei se afla motivele si anxietatile create de complexul Oedip. Pentru a-si indeparta anxietatea provocata de anticiparea actelor agresive ale parintelui de acelasi sex si pentru a obtine in mod vicariant afectivitatea parintelui de sex opus , copilul se identifica cu parintele de acelasi sex. Indicele identificarii este imitarea comportamentului modelului. Sanford (1955) considera ca identificarea presupune incercarea subiectului de a se comporta exact ca modelul. Raspunsul de identificare reprezinta motivatia comportamentului imitativ. Mowrer (1950) a diferentiat dupa criteriul prezentei fizice a modelului in timpul performantei identificarea care inseamna efectuarea comportamentului modelului in absenta acestuia , de imitatie care este realizarea comportamentului in prezenta modelului. Gewirtz si Stingle (1968) cred ca identificarea copilului cu un model depinde in mod direct de valoarea pentru copil a intaririlor primite pentru imitarea modelului. Identificarea este confundata cu imitatia generalizata. Stotland , Zander si Natsoulas ( 1961) au studiat dezvoltarea similaritatii interpersonale. Potrivit ipotezei perceptia similaritatii intre 2 persoane intr-o privinta sau mai multe duce la perceperea similaritatii in mai multe privinte .Subiectii ascultau 14 melodii ,grupate in 7 perechi si trebuiau sa aprecieze care melodie din fiecare pereche le place mai mult. Fiecare subiect evolua alaturi de 2 complici care faceau acelasi lucru. Complicii comunicau aprecierile lor subiectilor naivi. Unul dintre complici isi exprima preferinta pentru melodiile alese de subiect ,iar celalalt alegea diferit de subiect . Apoi subiectii trebuiau sa-si exprime preferinta pentru silabele fara sens ,grupate si astea tot in perechi. Acum subiectul isi comunica deciziile dupa ce lua cunstiinta de deciziile celorlalti. Acesta credea ca deciziile sale nu vor fi cunoascute de partenerii lor de experiment. Autorii au constat ca subiectii preferau silabele fara sens alese de compli-cele cu care se aratase de acord cu ei in alegerea melodiilor . Oamenii au tendinta de a impartasi preferintele celor ce au manifestat in situatii anterioare preferinte identice cu ale lor. Similaritatea dintre observator si model faciliteaza imitatia, dupa cum similaritatea dintre sursa si tinta amplifica influenta.

11