Sunteți pe pagina 1din 7

THEODOR W.

ADORNO
Rezumat despre industria culturii
1
Sintagma industria culturii a fost utilizat pentru prima oar n cartea Dialectica
Iluminismului [Dialektik der Aufklrung], pe care Horkheimer si cu mine o publicam n 1947
la Amsterdam. n schitele noastre era vorba de cultura de mas. Am nlocuit aceast
expresie prin industria culturii, spre a exclude, de la bun nceput, conotatia care convenea
sustintorilor ei: c ar fi ceva de felul unei culturi ivite spontan din masele nsele, de forma
contemporan a artei populare. Industria culturii se deosebeste n mod radical de asa ceva. Ea
mbin traditionalul cu o nou calitate. n toate sectoarele sale snt fabricate, mai mult sau mai
putin programatic, produse croite pentru consumul de mas, care determin, n mare msur,
acest consum. Aceste sectoare si snt similare n structur sau, cel putin, se potrivesc unul cu
cellalt. Ele se ordoneaz aproape complet n sistem. Mijloacele actuale ale tehnicii, precum
si concentrarea de economic si administrativ le permit, de asemenea, acest lucru. Industria
culturii este voita integrare de sus a consumatorilor si. Ea constrnge sferele separate de
milenii ale artei nalte si ale celei joase s stea mpreun. n detrimentul amndurora. Cea
nalt este privat de seriozitate prin speculatii asupra efectelor ei; cea joas, de rezistenta
slbatic, printr-o domesticire civilizatoare, inerent ei atta vreme ct controlul social nu era
total. n timp ce industria culturii speculeaz astfel, incontestabil, starea constiintei si cea a
lipsei de constiint a milioanelor de oameni crora li se adreseaz, masele snt nu obiectul
primar, ci ceva secundar, ceva calculabil; anex a masinriei. Cumprtorul nu este, asa cum
industria culturii vrea s ne Iac s credem, rege, nu este subiectul, ci obiectul ei. Cuvntul
mass-media, sleIuit pentru industria culturii, deplaseaz deja pe nesimtite accentul n sfera
inofensivului. Nu este vorba nici de mase n primul rnd, nici de tehnicile de comunicare ca
atare, ci de spiritul care le este insuflat, de vocea stpnului lor. Industria culturii abuzeaz de
atentia pe care o acord maselor, spre a le dubla, consolida si ntri mentalitatea, presupus ca
dat si de neschimbat. Este exclus complet modalitatea prin care aceast mentalitate ar putea
fi schimbat. Masele nu snt msura, ci ideologia industriei culturii, desi aceasta nu ar putea s
existe Ir a se adapta maselor.
1
Rsum ber Kulturindustrie [Rezumat despre industria culturii], conIerint tinut la 28 martie si 4 aprilie 1963
n cadrul Internationalen Rundfunkuniversitt des Hessischen Rundfunk si publicat n culegerea Ohne Leitbild.
Parva Aesthetica (Suhrkamp Verlag, Frankfurt a. M, 1967; editie adugit 1968). Traducere dup editia
Gesammelte Schriften, Band 10.1 (Kulturkritik und Gesellschaft I: Prismen; Ohne Leitbild), Suhrkamp Verlag,
Frankfurt am Main, 1977, pp. 337-345.
2
MrIurile culturale ale industriei se conIormeaz, asa cum Brecht si Suhrkamp au
spus-o deja acum treizeci de ani, principiului valoriIicrii lor, si nu propriului continut, nici
formei lor constitutive. ntregul praxis al industriei culturii transIer pur si simplu motivul
profitului asupra creatiilor spirituale. Din chiar momentul n care, ca mrIuri pe piat, asigur
traiul creatorilor lor, ele au deja ceva din aceast calitate de marI. ns ele vizau profitul doar
mijlocit, prin existenta lor autonom. Nou n industria culturii este primatul nemijlocit si
nevoalat al efectului, calculat, la rndul su, cu precizie pentru cele mai tipice produse.
Autonomia operelor de art, care, ce-i drept, rareori a existat n forma pur si a fost mereu
erodat de corelatia efectelor, este tendential eliminat de ctre industria culturii, cu sau Ir
vointa constient a celor care dispun de ea si decid n privinta ei. Acestia snt att organele
executive, ct si detintorii puterii. n termeni economici, n trile cele mai dezvoltate, ei snt
sau erau n cutare de noi posibilitti de valorificare a capitalului. Vechile posibilitti devin
tot mai precare prin acelasi proces de concentrare, singurul care face posibil industria culturii
ca organizare omniprezent. Cultura, care, dup propriul ei sens, nu era pur si simplu la
dispozitia vointei oamenilor, ci era mereu si un protest mpotriva raporturilor solidificate n
care oamenii triau, onorndu-i n acest fel, se ncorporeaz asimilndu-se n ntregime n
aceste raporturi solidificate, njosindu-i prin aceasta nc o dat pe oameni. Creatiile spirituale
specifice stilului industriei culturii nu mai snt mrIuri, ci doar mrIuri. Aceast deplasare
cantitativ este att de mare, nct produce fenomene cu totul noi. n cele din urm, industria
culturii nu mai are nevoie s urmreasc pretutindeni direct interesele profitului din care ia
nastere. Acestea s-au reificat n ideologia ei, devenind uneori independente de constrngerea
de a vinde bunurile culturale, care vor trebui oricum nghitite. Industria culturii trece n public
relations, n fabricarea pur si simplu de goodwill, indiferent de mrci sau de obiecte
vandabile. Se scoate la vnzare un acord general, necritic, se fac reclame lumii, la fel cum
fiecare produs al industriei culturii devine propria-i reclam.
n acelasi timp, snt pstrate trsturile care apartineau la origine transIormrii
literaturii n marI. Dac industria culturii are ceva pe lumea asta, atunci are propria sa
ontologie, un cadru de categorii fundamentale rigid conservate, care se las recunoscute,
bunoar, n romanul comercial al Angliei sIrsitului de secol XVII si nceput de secol XVIII.
Ceea ce apare ca progres n industria culturii, noul perpetuu pe care l oIer, rmne travestiul
unui mereu acelasi; pretutindeni, schimbarea acoper de fiecare dat un schelet, care s-a
schimbat la fel de putin precum nsusi motivul profitului, de cnd acesta a cstigat hegemonia
asupra culturii.
3
Termenul industrie nu trebuie luat aici ad literam. El se reIer la standardizarea
lucrului nsusi de exemplu, westernul pentru orice obisnuit al cinematografelor si la
rationalizarea tehnicilor de distributie, iar nu strict la procesul de productie. Desi n sectorul
central al industriei culturii, adic n film, procesul de productie se aseamn cu metodele
tehnice de operare prin diviziunea avansat a muncii, prin utilizarea masinilor si separarea
muncitorilor de mijloacele de productie separare exprimat n eternul conflict dintre artistii
lucrnd n industria culturii si detintorii controlului , snt pstrate totusi forme individuale de
productie. Fiecare produs se d ca individual; individualitatea nssi serveste consolidrii
ideologiei, lsndu-se impresia c tot ceea ce e reificat si mijlocit ar fi un refugiu al
nemijlocitului si al vietii. Industria culturii const, la fel ca nainte, n servicii ale unor terte
persoane, si si pstreaz afinitatea Iat de procesul de circulatie a capitalului n curs de
mbtrnire, Iat de comert, din care provine. Ideologia ei se serveste mai presus de toate de
star system-ul mprumutat din arta individualist si din exploatarea ei comercial. Cu ct snt
mai dezumanizate Iunctionarea si continutul industriei culturii, cu att mai asiduu si mai
eficient promoveaz ea asa-zisele mari personalitti si opereaz cu emotiile inimii. Ea este
industrial mai degrab n sensul adoptrii de forme organizationale, fapt frecvent observat
sociologic, chiar si acolo unde nu se Iabric nimic precum n rationalizarea Iunctionrii
birourilor , dect n sensul a ceva realmente produs pe cale rational-tehnologic. Drept
urmare, investitiile gresite ale industriei culturii snt considerabile si arunc n criz bransele
ei, mereu depsite de noile tehnici, criz care duce arareori la ceva mai bun.
Conceptul de ,tehnic din industria culturii este numai dup nume identic cu cel din
operele de art. Acesta din urm se reIer la organizarea lucrului nsusi, la logica sa intern.
Din contr, tehnica industriei culturii este de la bun nceput una a distributiei si a reproducerii
mecanice, rmnnd prin asta mereu exterioar obiectului su. Industria culturii gseste sprijin
ideologic tocmai pentru c se Iereste cu grij de toate consecintele tehnicilor sale continute n
produse. Ea trieste n mod parazitar din tehnicile extra-artistice de producere material a
bunurilor, Ir a tine seama de obligatia pe care caracterul lor de obiect o implic pentru
conIiguratia intra-artistic, dar si Ir a tine cont de legile formei cerute de autonomia estetic.
De aici rezult amestecul esential pentru fizionomia industriei culturii de streamlining, rigoare
IotograIic si precizie, pe de o parte, si de rmsite individualiste, afectivitate si romantism
deja prelucrat si dispus rational, pe de alt parte. Dac se accept determinarea benjaminian a
operei de art traditionale prin conceptul de aur, ca prezent a ceva care nu este prezent,
atunci industria culturii se deIineste nu prin nlocuirea principiului aurei cu unul strict opus, ci
4
prin conservarea aurei n descompunere ca perdea de fum. Prin asta, ea si divulg n mod
nemijlocit monstruozitatea ideologic.
ntre timp, a devenit ceva obisnuit pentru oficialii culturii, ct si pentru sociologi, s
avertizeze n privinta subestimrii industriei culturii, indicndu-se marea important a acesteia
pentru formarea constiintei consumatorilor ei. Ea ar trebui luat n serios, Ir orgolii
educative. Industria cultural este ntr-adevr important ca moment al spiritului dominant
astzi. Ar fi naiv acela care, din scepticism Iat de ceea ce vr pe gt oamenilor, ar vrea s-i
ignore inIluenta. ns avertismentul de a o lua n serios este amgitor. De dragul rolului ei
social snt reprimate ntrebri incomode cu privire la calitatea, la adevrul sau neadevrul
celor transmise, la nivelul lor estetic, ori cel putin excluse din ceea ce se numeste sociologia
comunicrii. Criticului i se reproseaz c s-ar refugia ntr-un esoterism arogant. Ar trebui
indicat mai nti dublul sens al importantei, care se insinueaz nebgat n seam. Functia unui
lucru, chiar dac acesta priveste viata a nenumrati oameni, nu este o garantie a propriului su
rang. Contopirea esteticului si a resturilor sale comunicationale nu readuce arta, ca fapt social,
la justa ei msur, n ciuda pretinsului orgoliu al artistilor, ci slujeste n felurite moduri
aprrii a ceva funest prin efectele sale sociale. Importanta industriei culturii pentru bugetul
spiritual al maselor nu scuteste si cu att mai putin scuteste ea o stiint care se consider pe
sine drept una pragmatic de o reIlectie asupra legitimrii sale obiective, asupra a ceea ce
este ea ca atare; chiar de aceea, ea face reIlectia cu att mai necesar. A lua n serios industria
culturii conform rolului ei de netgduit nseamn a o lua n serios n mod critic, nicidecum a
se pleca n Iata monopolului ei.
Printre intelectualii care vor s se acomodeze cu fenomenul, si care ncearc s pun
ntr-o Iormul comun retinerile lor si respectul Iat de puterea acestuia, este foarte rspndit
un ton de ngduint ironic, n msura n care nu fac deja din aceast miscare regresiv un
nou mit al secolului XX. S-ar sti, chipurile, ce-i cu toate astea, cu romanele ilustrate si cu
filmele de duzin, cu jocurile de familie televizate lansate unul dup cellalt si cu paradele de
slagre, cu rubricile de horoscop si consiliere suIleteasc. Toate acestea ar fi inofensive si, n
plus, democratice, deoarece s-ar supune cererii, una, e drept, stimulat. Ea ar aduce toate
binefacerile posibile, bunoar prin rspndirea inIormatiilor, a consilierii si a modelelor
comportamentale relaxante. De fapt, asa cum o dovedeste orice studiu sociologic despre ceva
att de simplu cum ar fi nivelul de informare politic, inIormatiile snt srccioase ori
indiferente; consilierea ce provine din maniIestrile industriei culturale e nensemnat, banal,
sau chiar mai ru; modelele comportamentale de un conformism nerusinat.
5
Falsa ironie a raportrii intelectualilor servili la industria culturii nu le apartine ns
numai lor. Trebuie admis c si constiinta consumatorului este divizat ntre plcerea prescris
pe care i-o administreaz industria culturii si, nu o dat, o tainic ndoial privind
binecuvntrile ei. Butada conform creia lumea vrea s fie mintit a devenit mai adevrat
dect se ntelegea prin ea initial. Nu numai c oamenii cad, cum se spune, n plas, dac li se
oIer fie si doar asemenea gratiIicatii efemere; ei vor chiar nseltoria pe care au descoperit-o
deja; nchid convulsiv ochii si accept cu un soi de dispret de sine ceea ce li se ntmpl, stiind
prea bine n ce scop a fost fabricat aceast nseltorie. Ei cred inconstient c viata le-ar
deveni de nesuportat dac nu s-ar mai agta de aceste satisIactii, care, de fapt, nici nu exist.
Cea mai promittoare apologie din zilele noastre a industriei culturii i celebreaz
spiritul, cruia i s-ar putea spune Ir grij ideologie, ca factor de ordine. ntr-o lume presupus
haotic, industria culturii ar da oamenilor ceva de felul unor norme pentru a se orienta, si
chiar si numai asta ar fi deja ceva demn de apreciat. Ceea ce aprtorii ei credeau c era
pstrat de ctre industria culturii este ns cu att mai temeinic distrus. Filmul color demoleaz
hanul linistit de odinioar mai mult dect ar face-o bombele: el i strpeste si imaginea. Nici o
patrie nu supravietuieste transIormrii sale n filmele care o celebreaz, si toate lucrurile
inconfundabile din care se hrneste snt nivelate pn la confuzie.
Ceea ce ar putea fi numit Ir emIaz cultur voia s mentin ca expresie a
suIerintei si a contradictiei ideea unei vieti drepte, si nu s prezinte simpla existent si
categoriile ordonatoare conventionale, devenite facultative, cu care o drapeaz industria
culturii, ca si cum aceast viat ar fi cea dreapt, iar acele categorii, msura ei. Dac aprtorii
industriei culturii rspund c ea nu ar livra nici un fel de art, atunci tocmai asta este
ideologie, una care doreste evitarea responsabilittii pentru acele lucruri din care trieste
afacerea. Nici o infamie nu se ndreapt doar nItisndu-se pe sine ca atare.
Doar apelul la ordine, Ir o determinare concret a acesteia, apelul la extinderea
normelor, Ir ca acestea s trebuiasc s se justifice n fapt sau n Iata constiintei, este nul. O
ordine obiectiv constrngtoare, prezentat oamenilor ca si cum ar duce lips de asa ceva, nu
are nici un fel de justificare dac nu se conIirm n sine si Iat de oameni; si tocmai asta
reIuz toate produsele industriei culturale. Conceptele de ordine pe care acestea le inculc
oamenilor snt ntotdeauna cele ale status quo-ului. Ele rmn nechestionate, neanalizate si
presupuse nedialectic, chiar si atunci cnd nu mai au nici o substant pentru cei care le aprob
tacit. Imperativul categoric al industriei culturii, spre deosebire de cel kantian, nu mai are
nimic de-a face cu libertatea. El sun astfel: trebuie s te conformezi, nu conteaz la ce;
6
conformeaz-te la ceea ce exist oricum si la ceea ce oricum toti gndesc, ca reflex al puterii si
omniprezentei sale. n virtutea ideologiei industriei culturii, conformarea nlocuieste
constiinta: niciodat ordinea care izvorste din ea nu este conIruntat cu ceea ce pretinde ea s
fie sau cu interesele reale ale oamenilor. ns ordinea nu este n sine ceva bun. Ea ar fi astfel
numai dac ar fi corect. Faptul c industria culturii nu se preocup de asta, c pretuieste
ordinea in abstracto, atest doar neputinta si neadevrul mesajelor pe care le transmite. n
timp ce pretinde a fi cluza celor lipsiti de ndrumare si le distrage atentia cu conflictele sale
pe care ei ar trebui s le substituie propriilor lor conflicte, ea rezolv conflictele doar n
aparent, ntr-o manier n care ele ar putea fi cu greu rezolvate n vietile lor reale. n
produsele industriei culturii, oamenii ntmpin greutti tocmai pentru ca acestia, de obicei
prin reprezentantul unui colectiv binevoitor, s ias din ele nevtmati, pentru a accepta
zadarnica armonie a acelui general ale crui pretentii le gsiser initial drept incompatibile cu
interesele lor. n acest scop industria culturii a dezvoltat scheme care ajung pn n domenii
att de nonconceptuale precum muzica usoar, n care se produce un jam, o problem
ritmic, si care este numaidect rezolvat prin triumful cadentei potrivite.
Dar nici mcar aprtorii ei nu-l vor contrazice Itis pe Platon care afirma c ceea ce
este neadevrat n sine, obiectiv, nu poate fi nici subiectiv bun si adevrat pentru oameni.
Ceea ce nscoceste industria culturii nu snt comandamente pentru o viat Iericit, nici o nou
art a responsabilittii morale, ci ndemnuri de a se supune lor, ndemnuri n spatele crora
stau cele mai puternice interese. Consensul pe care l propag ntreste autoritatea oarb si
opac. Dac industria culturii ar fi cntrit nu dup propria ei substant si logic, ci dup
efectul ei, dup pozitia ei real si dup pretentiile sale explicite; dac ne-am ocupa cu
seriozitate de lucrurile de la care se revendic Ir ncetare, potentialul unor asemenea efecte
ar fi de dou ori mai greu de acceptat. n asta const ns promovarea si exploatarea
slbiciunii eului la care societatea contemporan, cu concentrarea sa de putere, si condamn
oricum membrii ei lipsiti de putere. Constiinta lor devine tot mai retrogresiv. Nu ntmpltor
se poate auzi n America din partea unor productori de film cinici c peliculele lor trebuie s
tin seama de nivelul unui copil de unsprezece ani. Procednd n acest fel, ei si-ar dori cel mai
mult s-i Iac pe adulti niste copii de unsprezece ani.
Desigur c pn n momentul de Iat nu s-a demonstrat n mod absolut convingtor,
prin cercetri exacte, efectul regresiv al unor anumite produse ale industriei culturale; Ir
ndoial, experimente ingenioase ar putea s reuseasc mai bine n aceast ncercare dect le-
ar conveni potentatilor financiari interesati. n orice caz, se poate presupune Ir ezitare c
7
pictur cu pictur se face marea, ndeosebi pentru c sistemul industriei culturii mpresoar
masele si ngduie cu greu vreo deviere, inducnd Ir ncetare aceleasi scheme
comportamentale. Doar nencrederea lor profund inconstient, ultimul reziduu al diIerentei
dintre art si realitatea empiric pstrat n spiritul lor, arat faptul c ei nu vd si nici pe
departe nu accept lumea n totalitate asa cum le-a fost rnduit de ctre industria cultural.
Chiar dac mesajele acesteia ar fi la fel de inofensive precum se prezint de nenumrate ori
ele nu snt cu nimic mai inofensive dect peliculele care, prin repetarea Itis a unor
stereotipuri, ne Iamiliarizeaz cu att de ndrgita azi prigoan a intelectualilor atitudinea la
care duce industria culturii este departe de a fi inoIensiv. Dac un astrolog si avertizeaz
cititorii s fie atenti la volan ntr-o anumit zi, asta nu aduce evident nici o pagub nimnui;
nu ns si ndobitocirea care st n pretentia c a da un sfat valabil zi de zi si, prin asta, idiot,
ar necesita semne ceresti.
Dependenta si servitutea oamenilor, punct de Iug al industriei culturii, nu ar fi putut fi
descrise mai fidel dect de acel american intervievat care era de prere c toate problemele
epocii contemporane ar nceta dac lumea ar urma pur si simplu exemplul personalittilor
proeminente. Surogatul de satisIactie pe care industria culturii l pregteste oamenilor, trezind
n ei sentimentul de multumire c lumea ar fi n chiar ordinea pe care ea vrea s le-o sugereze,
i nseal n privinta fericirii pe care le-o Ilutur n Iat. Efectul total al industriei culturii este
unul antiiluminist; n cadrul ei, asa cum spuneam mpreun cu Horkheimer, adic al
dominatiei tehnice progresive a naturii, iluminismul devine nseltorie n mas, mijloc de
nctusare a constiintei. Ea mpiedic formarea de indivizi autonomi, independenti, capabili
de judecti si decizii constiente. Ei ar fi ns conditia unei societti democratice, care are
nevoie de oameni maturi pentru a se mentine si dezvolta. Dac masele snt ponegrite pe
nedrept, ca mase, de sus, industria culturii nu este cea din urm responsabil pentru
transformarea lor n mase, pe care apoi le dispretuieste si crora le mpiedic emanciparea n
vederea creia oamenii nsisi ar fi att de copti pe ct o ngduie Iortele de productie ale epocii.
Traducere de Lorin Ghiman si George State