http://www.slideshare.net/1Leu/curs-de-psihologia-personalitatii http://www.scribd.com/doc/20468021/Fundamentele-psihologiei-Personalitatea de vazut!!!

Strategii psihologice de explicare a personalitii CUPRINS Introducere Premise Seciunea 1 Principalele concepii despre personalitate 1. Concepia neuro-psihic 1.1. Concepte timpurii folosite n caracterizarea oamenilor 1.2. Presupoziii teoretice ale concepiei neuro psihice 1.3. Concepia de investigare elaborat de G W. Allport 1.4. Concepia de investigare elaborat de R. Cattell 1.5. Concepia de investigare elaborat de H. Eysenck 1.6. Modelul celor cinci factori n construcia teoretic realizat de Paul Costa i Robert McCrae 1.7. Critici referitoare la teoriile dispoziionale 2. Concepia comportamentist (behaviorist) 2.1. Comportamentismul radical i cel metodologic 2.2. Abordarea comportamentist radical 2.3. Teorii ale nvrii sociale 2.4. Abordarea cognitiv-comportamentist 2.5. Critici referitoare la teoriile comportamentiste 3. Concepia psihanalitic 3.1. Strategia explicativ schiat de Freud 3.2. Alternative la concepia lui Freud 3.3. Critici referitoare la teoriile psihanalitice 4. Concepia umanist (fenomenologic) 4.1. Premise ale psihologiei fenomenologice 4.2. Principalele caracteristici ale teoriilor umaniste 4.3. Repere principale ale concepiei elaborate de Carl Rogers 4.4. Repere principale ale concepiei elaborate de George A. Kelly 4.5. Repere principale ale concepiei elaborate de Abraham Maslow 4.6. Critici referitoare la teoriile fenomenologice Seciunea a 2-a Situaia critic a strategiilor psihologice de explicare a fiinei umane 5. De ce coexist mai multe interpretri psihologice date personalitii? 6. Consecine ale situaiei nesatisfctoare a explicrii fiinei umane 7. Este posibil interpretarea satisfctoare a personalitii? INTRODUCERE nelegerea posibilitii existenei fiinei umane este o preocupare insistent a oamenilor, pe msur ce capacitatea lor cognitiv se dezvolt; de aceea, explicarea analitic a problematicii constituie unul dintre obiectivele majore i constante ale cercetrii teoretice. Astfel de studii au impus conceptul personalitate pentru a denumi ceea ce poate da consistena, coerena i specificitatea fiecrui om. Interpre-trile date proceselor implicate n constituirea personalitii sunt ns numeroase. Interpretez diferenele dintre explicaii ca indicii c ele au fost concepute folosindu-se premise i, ca urmare, metode de interpretare cel puin parial neadecvate. Diferenele de interpretare nu pot s nu decurg din erori, din simplificri deformatoare sau din ignorarea unor genuri de procese ce intervin totui n formarea oamenilor. Ca urmare, interpretrile date personalitii sunt nu doar diferite; ele se difereniaz prin aspectele pe care le ignor i prin erorile de interpretare ce au intervenit n elaborarea lor. Intruct teoriile despre om nu produc explicaii similare, asimilarea lor are consecine eterogene i contradictorii: interpretrile corecte fac posibile intervenii controlabile iar cele eronate sunt surse ale unor procese nepredictibile dar care este plauzibil s fie surse ale unor procese contradictorii, preponderent duntoare. Cum se argumenteaz n seciunea a doua, concepiile despre personalitate, n msura n care influeneaz capacitile interpretative ale oamenilor, induc modaliti de raportare a omului la sine i la semeni afectate de erorile asimilate. n msura n care teoriile despre personalitate sunt adoptate ca sisteme de referin explicite pentru a concepe studii cu

caracter aplicativ, concepiile de intervenie rezultate nu pot s nu fie i ele afectate de limitele i erorile teoriilor folosite. Prolifereaz astfel n social concepii neechivalente de intervenie n educarea oamenilor, proceduri diferite de evaluare ntru selecia oamenilor i concepii terapeutice dintre cele mai diverse. Consecinele pentru oameni i pentru omenire ale coexistenei mai multor interpretri i, ca urmare, ale folosirii lor sunt inevitabil contradictorii i, n ultim instan, dramatice. Consecinele situaiei explicrii fiinei umane sunt negative i prin ceea ce teoriile afirm eronat despre om, dar i prin ceea ce ele las neexplicat. Se justific, aadar, interogaii menite s produc o situaie mai bun. Acest studiu este consecina ncercrilor persistente, perseverente de a obine rspunsuri satisfctoare la dou ntrebri: - De ce coexist mai multe interpretri date personalitii? - Este posibil o interpretare satisfctoare a personalitii? Prima ntrebare se justific deoarece coexistena mai multor interpretri concurente despre posibilitatea fiinrii omului este de domeniul evidenei iar obinerea unui rspuns realmente corect poate contribui la depirea situaiei. Rspunsul la prima ntrebare este util pentru a contientiza nuanat situaia i pentru a obine informaii care s favorizeze localizarea corect a ceea ce numim buna analiz, cea cu anse de apropiere de interpretarea satisfctoare. Presupun, aadar, c detaarea critic de limitele i erorile cuprinse n teoriile concurente pe care le analizm face posibile opiuni mai bune. Pentru a oferi cititorului posibilitatea s se raporteze analitic (critic) la demersurile pe care le-am efectuat, procedm astfel: - expunem succint dar cuprinztor principalele teorii despre personalitate elaborate n contextul analizelor psihologice; - expunem principalele remarci critice care s-au conturat pe parcursul disputelor ntre cercettorii situaii pe poziiile teoretice pe care le semnalm; - ntreprindem o analiz a limitelor interogaiilor psihologice folosind ca sistem de referin reperele ontologice i epistemologice oferite de paradigma procesual-organic. n final, valorificnd posibilitile deschise de raportarea critic la soluiile psihologice, ne pronunm asupra reconsiderrilor ce trebuie ntreprinse la nivelul premiselor i asupra direciilor n care studiile pot fi orientate pentru a spera ntr-o apropiere de interpretarea satisfctoare a posibilitii fiinei umane. Evalum interpretrile pe care le supunem ateniei cititorului folosind criteriile formulate de K. Popper pentru compararea teoriilor. El consider c o teorie este preferabil altei teorii dac: - soluioneaz aspecte pe care le soluioneaz i teoria anterioar; - soluioneaz aspecte considerate problematice n teoria anterioar; - semnaleaz noi genuri de situaii problematice i soluioneaz unele dintre ele. Pentru a nlesni raportarea analitic la teoriile pe care le prezentm, facem referiri nu doar la construciile explicative propriuzise, ci i la aspecte de natur metodologic privitoare la evaluarea fiecrei teorii i la posibilitile de utilizare pe care ea le deschide. ncepem ns explicitnd principalele premise ce au orientat studiile, demersurile critice i constructive care au precedat redactarea constatrilor.

PSIHOLOGIA PERSONALITATII - SEMESTRUL I Lector univ. dr. Adrian OPRE Asistent univ. drd. Petru Curseu CUVNT INTRODUCTIV Este putin probabil sa gasim un consens intre psihologi cu privire la natura personalitatii. Nu exista o perspectiva unica asupra careia toti cercetatorii sa cada de acord. Este dificila gasirea unui acord nu numai in ceea ce priveste definirea personalitatii, dar mai cu seama privitor la caracteristicile acesteia. Mai degraba decat sa caute o convergenta psihologii, apartinand diverselor scoli, au avansat definitii si teorii ale personalitatii pe care le-au sustinut si aparat cu o pasiune si o convingere demne de invidiat. Dintre nenumaratele teorii va vom supune atentiei doar pe acelea care au reusit realmente sa se impuna in comunitatea stiintifica si anume: psihanalitica, behaviorista, cognitiva, a trasaturilor si cea a invatarii sociale. Suntem desigur suficient de familiarizati cu multe dintre aceste perspective din cadrul altor cursuri de psihologie. Emulatia lor, in oferta de modele explicative, este de altfel fireasca daca luam in calcul faptul ca aceste abordari reprezinta principalele forte ce opereaza activ in cadrul intregii psihologii si nu doar in domeniul personalitatii. In ciuda faptului ca toate aceste teorii permit o prezentare ampla a ceea ce numim sistemul de personalitate, raspunsul la intrebarea fundamentala Ce este personalitatea ramane in continuare o problema dificil de solutionat. Nu exista, cel putin pana acum, un raspuns limpede la aceasta intrebare. Fiecare teorie poate fi partial corecta, sau putem spune ca toate sunt partial corecte, ceea ce ne face sa credem ca raspunsul corect la intrebarea avansata este in fapt unul cumulativ. Acel raspuns ar reuni intr-o noua teorie aspectele cele mai viabile ale teoriilor deja avansate. Modulul 1 Importanta studiului personalitatii Obiective operationale: Dupa lecturarea acestui capitol, ar trebui sa stiti sa: explicati cum studiul personalitatii permite explicarea diferentelor individuale; argumentati importanta cunoasterii personalitatii in practica psihologica; dezbateti problema existentei mai multor abordari ale personalitatii si a metodelor de cercetare si evaluare specifice; enumerati principalele caracteristici ale personalitatii.

1. DE CE STUDIEM TEORIILE PERSONALITATII? Lipsa unui acord intre teoreticieni in ceea ce priveste teoretizarea personalitatii nu trimite cu necesitate la inutilitatea teoriilor ce incearca sa o explice. Spre exemplu, intr-o situatie similara, cea a inteligentei, cu toate ca psihologii nu au cazut de acord asupra unei definitii unice acest lucru nu i-a impiedicat sa utilizeze conceptul de inteligenta, sa elaboreze diverse modalitati de evaluare a acesteia, in virtutea carora au purces firesc la predictii comportamentale. Rationamentul poate fi extrapolat si in cazul personalitatii. Fiecare teorie ofera o imagine tentanta asupra naturii umane concluziile lor fiind bazate de cele mai multe ori pe rezultatele a numerosi ani de cercetare si de munca intensa. Toti teoreticienii au ceva important, impresionant si provocator de spus despre abisurile fiintei umane. Faptul ca ei nu sunt intotdeauna de acord ne obliga sa luam in considerare trei factori pentru a putea astfel mai facil sa ne explicam aceste disensiuni: 1. complexitatea subiectului discutat; 2. contextele istorice si personale diferite in care fiecare din aceste teorii au fost formulate; 3. faptul ca psihologia este o disciplina relativ tanara, recent intrata in spatiul stiintificitatii. in plus trebuie semnalat faptul ca preocuparea privind investigarea personalitatii este mult mai recenta, primele formulari de o anumita pertinenta le regasim incepand abia cu anii 20. Or, in dezvoltarea unei stiinte 70 de ani reprezinta o perioada prea scurta pentru a permite cristalizari. Interesul acordat azi studiului personalitatii este deosebit si acest lucru reiese cu usurinta din abundenta studiilor prezente in literatura de specialitate. Teoria personalitatii reflecta asadar o parte esentiala a eforturilor continue ale psihologiei de a intelege natura umana. Exista desigur si motive personale de a studia teoriile personalitatii: o curiozitate fireasca de a stii cat mai mult despre propriul comportament. De ce ne comportam gandim si simtim intr-un anumit fel? De ce o persoana este agresiva iar alta inhibata, una plina de curaj iar alta fricoasa, una sociabila iar alta timida? Ce ne face pe noi sa ne purtam intr-un anumit fel, iar pe fratii si surorile noastre crescuti in aceeasi casa sa fie atat de diferiti? Ce factori ajuta pe anumiti indivizi sa devina oameni de succes in cariera sau/si mariaj in timp ce altii, cu acelasi potential cad dintr-un esec in altul? Desigur nevoia de a ne cunoaste pe noi insine, curiozitatea de a descoperi dedesubturile motivelor si temerilor noastre este foarte puternica in cei mai multi dintre noi. Examinarea variatelor perspective asupra personalitatii ne va permite sa dobandim cel putin un modest bagaj de informatii pentru dificila si nesfarsita sarcina de a ne cunoaste pe noi insine. Un alt motiv pentru studiul teoriilor personalitatii este unul practic. Indiferent de domeniul pentru care un individ a optat si in care doreste sa faca cariera el lucreaza si va lucra cu oameni si pentru oameni. Intelegerea naturii personalitatii umane va spori calitatea relatiilor interpersonale atat de importante pentru succesul profesional dar si pentru o insertie adecvata in comunitate. Rezultatele cercetarile din domeniul psihologiei industriale si organizationale au subliniat, nu de putine ori, importanta acestei idei. Intr-un studiu efectuat pe cateva sute de muncitori, urmarind sa identifice cauzele disponibilizarilor s-a constatat, cu surpriza, ca doar 10% au fost concediati datorita inabilitatii lor de a-si presta eficient munca. Restul de 90% au fost concediati datorita dificultatilor de relationare cu ceilalti colegi, subalterni sau superiori (Schultz & Schultz,1990). De asemenea, studiul personalitatii are o valoare practica deosebita si in domeniul psihologiei clinice. O analiza statistica releva ca 74% din universitatile care acorda titlul de Master in psihologie clinica considera cursul de teoria personalitatii ca fiind unul de importanta cruciala in pregatirea studentilor. Studiul personalitatii este de asemenea cotat ca fiind de mare importanta de mai bine de 70% din centrele de sanatate mentala, spitalele si clinicile anchetate (Annis, Tuckev & Bakev,1984). Mai exista un motiv pentru a studia personalitatea si probabil acestea este cel mai vital si mai irezistibil motiv. Daca evaluam nenumaratele probleme si crize cu care se confrunta omenirea acum la sfarsit de secol XX (iminenta unui razboi nuclear, poluarea, abuzul de droguri, terorismul etc.), vom gasi cu siguranta de fiecare data aceeasi cauza: oamenii insasi. Toate acestea ar putea fi mult ameliorate printr-o deplina intelegere a fiintei umane. Abraham Maslow, unul dintre personalitatile gandirii umaniste spunea: Daca vom reusi sa imbunatatim natura umana atunci vom imbunatati totul, si aceasta deoarece doar astfel vom inlatura cauza dezordini mondiale 2. DEFINITII ALE PERSONALITATII Absenta unui consens asupra naturii personalitatii precum si asupra celei mai potrivite modalitati de abordare a acesteia e reflectat in egala masura si in dezacordul privitor la definirea termenului ce o eticheteaza. Intr-o carte devenita de acum clasica in domeniu - Structura si dezvoltarea personalitatii Allport invoca si discuta peste 50 de definitii ale personalitatii. Dar mai degraba decat sa le descriem pe acestea si toate definitiile aparute de atunci ar fi, credem noi, mult mai nimerita incercarea de a relationa personalitatea cu utilizarea obisnuita, zilnica pe care o dam acestui termen. Candva un psiholog sugera ca ne putem face o idee despre intelesul acestui concept, daca examinam cu atentie ceea ce noi intentionam sa surprindem de fiecare data cand utilizam cuvantul Eu (Adams,1954). Cand spunem Eu, incercam sa insumam totul despre noi insine simpatiile si antipatiile noastre, temerile si virtutile, vigoarea si slabiciunile noastre. Cuvantul Eu este ceea ce ne defineste pe fiecare din noi ca individ, ca persoana separata de altii. Daca recurgem la o analiza etimologica regasim ca termenul deriva din latinescul persona care se refera la masca utilizata de un actor intr-o piesa. Ca atare persona designeaza masca publica, fata pe care noi o etalam celorlalti. In virtutea aceste derivari etimologice am putea lesne conchide ca personalitatea se refera doar la caracteristicile externe, vizibile, la acele aspecte pe care si ceilalti le pot vedea. Astfel, personalitatea unui individ poate fi definita in termeni de impresie pe care persoana o face asupra altora, ceea ce persoana pare sa fie. Se rezuma oare personalitatea doar la fatada, la masca sau rolul pe care il jucam pentru ceilalti ? Pentru cei mai multi dintre noi, termenul semnifica mult mai mult. In mod obisnuit ne referim la mai multe atribute ale unui individ, la o suma sau o colectie de caracteristici care sunt mult mai profunde decat aparentele fizice superficiale. Ne referim la o suma de dimensiuni care nu pot fi observate direct, la acelea pe care o persoana incearca sa le ascunda de noi sau pe care noi incercam sa le ascundem vederii altora. De asemenea utilizam cuvantul personalitate atunci cand ne referim la caracteristici de durata. Putem afirma ca personalitatea unui individ este relativ stabila si predictibila. Aceasta nu inseamna ca personalitatea este rigida si neschimbatoare, ea poate, asa cum vom vedea, sa-si releve diferite aspecte in functie de situatie.

In acest sens in 1960 psihologul Walter Mischel a provocat o adevarata dezbatere in psihologie legata de importanta relativa a variabilelor personale (trasaturi, nevoi) si variabilele situationale in determinarea comportamentului (Mischel,1968,1973). Controversa continua in literatura de specialitate de mai mult de 20 de ani. Multi personologi considera rezolvata problema acceptand o abordare interactionista, afirmand ca trasaturile personale, aspectele social-situationale si interactiunea dintre ele trebuie deopotriva luate in considerare daca scopul nostru este acela de a oferi o explicatie completa a comportamentului uman (Carson,1989;Kenrick&Funder,1988;Rowe,1987). Tindem de asemenea sa credem ca personalitatea este unica. Constatam similaritati intre oameni si cu toate acestea sesizam ca indivizii poseda caracteristici speciale sau combinatii de caracteristici care-i disting unii de ceilalti. Ca atare in virtutea experientelor cotidiene avem tendinta sa percepem personalitatea ca un cluster stabil si unic de caracteristici care poate insa suferi modificari ca raspuns la diferite solicitari externe. Cu toate acestea este greu sa oferim o definitie asupra careia acceptul psihologilor sa fie unanim. Pentru a distinge un anumit grad de precizie in definirea conceptului, trebuie sa intelegem ce doreste fiecare teoretician sa sugereze prin conceptul pe care il utilizeaza. Fiecare teoretician ofera o versiune unica, o perspectiva personala asupra naturii personalitatii, care devine astfel definitia sa de lucru. Prin urmare demersul nostru are ca obiectiv intelegerea diferitelor versiuni ale conceptului de personalitate si examinarea unor variate modalitati de definire a Eu-lui. Psihologii in domeniul personalitatii acorda o importanta crescuta nu doar formularii teoriilor ci in egala masura si modalitatilor de evaluare a acesteia. 3. CE NE POATE OFERI O TEORIE A PERSONALITATII O teorie asupra personalitatii sugereaza modalitatile prin care o mare varietate de date privind persoana pot fi puse alaturi si sistematizate pentru a dobandi astfel coerenta si inteligibilitate. Atunci cand ne propunem sa studiem sistematic si intensiv indivizii in fapt noi vrem sa stim ce sunt ei, de ce se comporta intrun anumit fel, si cum au devenit ceea ce sunt. Ca atare orice teorie asupra persoanei trebuie sa fie in masura sa ofere raspunsuri la aceste trei intrebari. Intrebarea ce se refera la caracteristicile persoanei si la modul cum ea este organizata in relatiile cu ceilalti. Intrebarea de ce se orienteaza spre motivele ce particularizeaza comportamentul individului. Raspunsurile la aceasta intrebare releva aspectele motivationale ale persoanei; ex. de ce a decis sa se deplaseze si de ce tocmai in acea directie? De ce este o mama supraprotectiva ? - pentru ca acest mod de a fi o face fericita, pentru ca ea cauta sa ofere copiilor sai ceea ce ei i-a lipsit in copilarie, sau doar pentru a evita manifestarea oricarui resentiment din partea copiilor ?. O persoana a dezvoltat depresia ca urmare a unei umiliri, din cauza unei iubiri pierdute, sau dintr-un sentiment de vinovatie ? Intrebarea cum se refera la factorii determinanti ai personalitatii. In ce mod si in ce masura fortele genetice si cele ambientale au interactionat pentru a determina structura si functionarea actuala a personalitatii. Ca atare o teorie ne poate ajuta sa intelegem in ce masura, spre exemplu, anxietate este o caracteristica personala, cum aceasta caracteristica de personalitate s-a dezvoltat, de ce anxietatea se releva doar in anumite contexte si de ce individul adopta preferential un anumit comportament atunci cand este anxios ? Raspunsurile pe care le primim cand adresam asemenea intrebari ne conduc la trei concepte, deosebit de utile in intelegerea personalitatii. Acestea sunt: structura, procesele si cresterea si dezvoltarea. Termenul de structura se refera la cele mai stabile si mai trainice aspecte ale personalitatii. Acestea reprezinta caramizile edificiului numit personalitate, ele sunt comparabile cu partile componente ale corpului uman sau cu ceea ce atomii si moleculele sunt in fizica si chimie. Concepte structurale precum trasaturile, raspunsurile, obisnuintele, sinele, etc. au devenit foarte populare si utile in incercarile de a raspunde la intrebarea ce sunt oamenii. Procesele se refera la conceptele dinamic-motivationale pe care le utilizam atunci cand cautam explicatii pentru un anumit comportament. Daca reiteram modelul corpului uman atunci trebuie sa acceptam ca acesta trebuie gandit nu doar in termenii unei organizari, structurari a partilor ci si in cei ai unor procese ce relationeaza aceste parti. Similar personalitate detine procese ce servesc dimensiunii functionale, ce initiaza si intretin comportamentele individuale. Sintagma crestere si dezvoltare este puternic relationata cu cele doua concepte anterioare. O teorie privind cresterea si dezvoltare trebuie sa ofere cele mai coerente argumente privitoare la modificarile structurale de la nastere la maturitate precum si pentru schimbarile corespunzatoare ale proceselor personalitatii, invocand de fiecare data factorii determinanti. In acest sens diferitele teorii accentueaza fie rolul factorilor genetici fie al celor ambientali (cultura, clasa sociala, familie, etc.) ca principali determinanti ai personalitatii. In concluzie teoriile asupra personalitatii pot fi comparate prin intermediul conceptelor pe care acestea le utilizeaza atunci cand ofera raspunsuri la intrebarile, ce, de ce, si cum ?. Sumar In modulul introductiv se traseaza cadrul teoretic in care se va studia conceptul de personalitate. Importanta studierii personalitatii rezida in principal din faptul ca atat progresele omenirii, cat si regresele acesteia sunt determinate de oamenii insasi. De asemenea, importanta studierii personalitatii devine evidenta atunci cand privim omul ca fiinta sociala prin excelenta, deoarece indiferent de profesia, locul de munca, organizarea familiala, mediul si nivelul de trai, omul traieste printre alti oameni. Prin urmare intelegerea naturii personalitatii umane devine un factor esential atat in cunoasterea de sine, dar si in cunoasterea celorlalti. Inca de la inceput ni se atrage atentia ca nu exista o definire unanim acceptata a conceptului de personalitate, ci mai degraba diferitele paradigme teoretice au avansat propriile teorii si definitii ale personalitatii. Dintre aceste teorii, cele care sau impus in psihologie sunt teoriile psihanalitica, behaviorista, umanista, cognitiva, teoria trasaturilor si cea a invatarii sociale. Datorita lipsei unui consens, acest capitol introductiv se axeaza pe corelarea acestor definitii teoretice cu ceea ce se simtul comun designeaza prin termenul de personalitate. La nivelul utilizarii cotidiene, personalitatea reprezinta acele caracteristici unice, care ne deosebesc de ceilalti, fie ele evidente in comportament sau neexprimate comportamental, care au o oarecare durabilitate in timp si cu ajutorul carora conduita persoanei devine relativ predictibila. Fiecare teoretician ofera o versiune unica, o perspectiva personala asupra naturii personalitatii, care devine astfel definitia sa de lucru. Rezumand obiectivul acestui material il reprezimta intelegerea diferitelor versiuni ale conceptului de personalitate si examinarea unor variate modalitati de definire a Eu-lui. Cuvinte cheie: personalitate, comportament, teorii ale personalitatii.

Teme de lucru (raspundeti in max. 20 randuri ): De ce considerati importanta studierea personalitatii? Cum ati defini personalitatea, gandindu-va la modalitatea cotidiana a folosirii termenului de personalitate? De ce credeti ca nu s-a ajuns la un consens teoretic in definirea personalitatii? Argumentati de ce studiul personalitatii permite predictia comportamentului. Modulul 2 METODE DE CERCETARE IN STUDIUL PERSONALITATII Obiective operationale: Dupa lecturarea acestui capitol, ar trebui sa stiti sa: Enumerati metodele utilizate in studiul personalitatii; Prezentati care sunt avantajele si dezavantajele pe care le ofera fiecare dintre metodele studiate; Reliefati elementele care diferentiaza cercetarea clinica de cea experimentala; Argumentati de ce studiul corelational a castigat mai multa popularitate in studiul personalitatii in comparatie cu cel experimental. Teoria si cercetarea sunt strans relationate. Teoria fara cercetare este o simpla speculatie, cercetarea fara teorie este un fapt constatat, dar lipsit de semnificatie. Desi cercetatorii din domeniul personalitatii impart scopuri si valori comune, ei difera in alegerea strategiilor vizand calea cea mai buna spre aceste scopuri. In unele cazuri, diferentele intre strategiile de cercetare sunt minore, in alte cazuri sunt majore si exprima o diferenta fundamentala de abordare. Unii psihologi sunt interesati doar de aspectele externe ale comportamentului, de ceea ce noi spunem si facem ca raspuns la stimulari specifice. Altii sunt preocupati de evaluarea simtamintelor si experientelor noastre constiente asa cum pot fi ele evaluate prin teste si chestionare. De asemenea un numar suficient de mare de personologi sunt interesati si incearca sa inteleaga puterea fortelor inconstiente care ne motiveaza conduita. Optiunea pentru o metoda sau alta este determinata de obiectivul urmarit. In general cele mai des utilizate strategii de cercetare a personalitatii sunt: a. metoda clinica si studiul de caz; b. metoda experimentala; c. tehnica chestionarelor si a studiului corelational. Desi diferite prin specificul lor toate aceste trei metode poarta amprenta unei cerinte fundamentale a cercetarii stiintifice si anume: obiectivitatea observatiei. 1. Metoda clinica si studiul de caz Cercetarea clinica presupune studiul si observarea comportamentului si a relatarilor verbale ale individului declansate spontan in situatii naturale. Una dintre cele mai utilizate metode clinice este studiul de caz. Studiile de caz prin observatiile lor amanuntite facute de clinicieni asupra pacientilor au jucat un rol important in dezvoltarea unor teorii majore asupra personalitatii. Materialele colectate de Sigmund Freud sunt exemple ilustrative in acest sens. El s-a adancit in sondarea trecutului pacientilor sai insistand prioritar asupra copilariei, cautand sa evidentieze acele experiente si conflicte care ar putea fi cauza simptomatologiei nevrozelor din prezent. Sa luam spre exemplu cazul Katharina, o fata in varsta de 18 ani ce dezvolta des atacuri de panica reliefate indeosebi printr-o respiratie sacadata. Reconstruind toate acele experiente pe care le-a considerat relevante pentru copilaria ei Freud a identificat radacinile simptomelor sale intr-o serie de experiente sexuale neplacute incluzand si o tentativa de seductie din partea tatalui sau pe cand ea avea varsta de 14 ani. In baza rezultatelor unui numar mare de investigatii similare Freud a concluzionat ca etiologia nevrozelor trimite tocmai la aceste traume sexuale timpurii. 2. Metoda experimentala Cercetarea experimentala implica controlul asupra variabilelor de interes si stabilirea unei relatii cauzale de tipul dacaatunci. In abordarea experimentala a anxietatii, spre exemplu, cercetatorul trebuie sa creeze conditii de anxietate ridicata, moderata si scazuta si sa observe efectele modificarii gradului de anxietate asupra proceselor cognitive sau/si a relatiilor interpersonale. Scopul urmarit este acela de a putea emite concluzii precise despre relatia cauzala; si anume, modificand o variabila (independenta) vom putea induce modificari la nivelul unei alte variabile (dependenta). Laboratorul constituie mediul cel mai adecvat pentru desfasurarea unor astfel de cercetari deoarece doar aici este posibil controlul riguros al variabilelor. Cercetarea clinica si cea experimentala se diferentiaza sub diferite aspecte. In timp ce clinicienii fac observatii asupra unor situatii cat mai apropiate de viata reala, de mediul natural al subiectului, lasa evenimentele sa se desfasoare de la sine si studiaza un numar restrans de indivizi, cercetarea experimentala de laborator presupune controlul strict al variabilelor si permite studiul sistematic a mai multor subiecti simultan. 3. Chestionarele de personalitate si studiile de corelatie Chestionarele de personalitate si testele sunt folosite ori de cate ori studiul intensiv al indivizilor nu este posibil sau dezirabil si bineinteles atunci cand nu avem posibilitatea de a aplica demersul experimental. Marele avantaj al testelor si chestionarelor de personalitate este acela ca permit obtinerea unei mari cantitati de informatie de la mai multi subiecti in acelasi timp. Desi nici un individ nu poate fi studiat la fel de analitic precum permite studiul de caz, investigatorul are in schimb posibilitatea de a studia o serie de caracteristici ale personalitatii in relatie cu indivizi diferiti. De asemenea, cu toate ca investigatorul nu poate avea controlul asupra tuturor variabilelor implicate precum in metoda experimentala, aceasta modalitate creeaza oportunitatea studierii variabilelor care sunt greu de reprodus in laborator. Utilizarea testelor si chestionarelor de personalitate a fost asociata cu preocuparea privitoare la diferentele dintre indivizi. De exemplu, exista interes in ceea ce privesc diferentele individuale in anxietate, dominanta. De asemenea, exista preocupari spre a verifica daca indivizii care difera sub aspectul unei caracteristici de personalitate difera si sub aspectul unei alte caracteristici. De exemplu, indivizii care sunt foarte anxiosi sunt ei si mai putin creativi? Sau sunt ei mai inhibati in comportamentul interpersonal decat subiectii nonanxiosi? Cercetarile de acest tip sunt cunoscute sub denumirea de studii de corelatie. Prin metoda corelatiei, cercetatorul cauta identificarea unei covariante intre doua sau mai multe variabile care nu pot fi supuse

unei manipulari sau control experimental. Este mult mai probabila stabilirea unei asociatii sau a unei corelatii intre diferite caracteristici ale personalitatii decat a unei relatii cauza-efect. Datorita accentului pus pe diferentele individuale si studiul concomitent a mai multor variabile, chestionarele si studiile de corelatie au castigat o larga popularitate. Sumar Diferentele intre diferitele paradigme teoretice se regasesc atat la nivelul modului in care definesc conceptele utilizate, cat si in ceea ce priveste modalitatile de cercetare. Optiunea pentru o metoda sau alta este determinata in primur rand de obiectivul urmarit. Metodele cel mai des utilizate in studiul personalitatii sunt prezentate in acest modul,, acestea sunt: a. metoda clinica si studiul de caz; b. metoda experimentala; c. tehnica chestionarelor si d. studiul corelational. Metoda clinica si studiul de caz presupun studiul si observarea comportamentului si a relatarilor verbale ale individului declansate spontan in situatii naturale. Un exemplu de model teoretic elaborat in baza datelor colectate, prin aceasta metoda este teoria etiologiei nevrozelor, elaborata de Sigmund Freud. Metoda experimentala implica stabilirea unor relatii cauzale de tip daca-atunci, prin manipularea anumitor variabile si masurarea efectului acestei manipulari. Acest tip de cercetare se realizeaza in laborator, presupune controlul strict al variabilelor si permite studierea sistematica a mai multor subiecti simultan. Chestionarele si testele de personalitate permit obtinerea unei mari cantitati de informatie de la un numar mare de subiecti in acelasi timp. Desi nu ofera o imagine analitica asupra fiecarui subiect, chestionarele si testele de personalitate permit compararea subiectilor si evidentierea diferentelor si similaritatilor interindividuale. De asemenea, spre a verifica daca indivizii care difera sub aspectul unei caracteristici de personalitate difera si sub aspectul unei alte dimensiuni, frecvent se apeleaza la studiile de corelatie. Cuvinte cheie: metoda experiment, studiu de caz, studiu corelational, chestionar de personalitate. Teme de lucru (raspundeti in max. 20 randuri ): Prezentati principalele metode ce cercetare in studiul personalitatii. Care sunt diferentele intre metoda experimentala si studiul de caz? Daca v-ati propune sa studiati influenta vremii asupra starii dispozitionale, ce metoda de cercetare ati folosi si de ce? Prin ce alta metoda de cercetare, diferita de metoda clinica, ar fi putut Freud ajunge la aceeasi teorie a etiologiei nevrozelor? Explicati. Prezentati avantajele si dezavantajele studiului experimental al personalitatii. Modulul 3 Teoria social cognitiva a personalitatii Obiective specifice Dupa parcurgerea acestui modul veti fi in masura sa: Expuneti principiile abordarii social cognitive a personalitatii; Explicati sintagama de determinism reciproc; Reliefati rolul ficecarui element structural al personalitatii din perspectiva abordarii social cognitive; Oferiti exemple de comportamente achizitionat prin invatare observatorie si prin conditionare vicarianta; Exemplificati diferenta dintre achizitia si executia unui comportament; Ilustrati suituatii in care autoeficacitatea stimuleaza sau inhiba implicarea intr-o activitate. 1. Caracteristici generale Din perspectiva invatarii social-cognitive orice incercare de a descrie comportamentul uman fara a acorda atentia cuvenita proceselor mentale nu poate oferi un model adecvat in explicitarea personalitatii. Behaviorismul neluand in considerare variabilele cognitive risca sa neglijeze tocmai dimensiunea umana a individului. A studia, spre exemplu, doar aspectele fiziologice ale emotiei omitand aspectele cognitive (toate acele ganduri ce preced si determina emotia), nu poate conduce la o deplina intelegerea a personalitatii umane. Teoria social-cognitiva pune accent pe originile sociale ale comportamentului si pe importanta proceselor cognitive in toate aspectele functionarii umane: motivatie, emotie si actiune. Paradigma isi are originile in teoriile invatarii, motiv pentru care initial a fost denumita teoria invatarii sociale. Teoreticienii acestei orientari incearca sa depaseasca diviziunea clasica asupra persoanei in care perspectiva behaviorista este contrapusa celei umaniste. Teoria social cognitiva are cateva caracteristici care o particularizeaza in raport cu celelalte abordari. Reliefarea individului ca agent de actiune Supralicitarea originilor sociale ale comportamentului Relevarea importantei proceselor cognitive in dezvoltarea si functionarea personalitatii. Accentul pus pe cercetarea sistematica Dovezile privind posibilitatea invatarii unor pattern-uri comportamentale complexe in absenta oricaror intariri. In cadrul comunitatii academice perspectiva social-cognitiva este probabil cea mai populara si se pare ca ea castiga serios teren si in randurile clinicienilor. Teoria este reflectata cel mai evident in opera a doi psihologi: Albert Bandura si Walter Mischel. 2. Reprezentanti Albert Bandura (1925 -) Bandura fost preocupat initial de aplicatiile teoriei invatarii la fenomenele clinice. Preocupare lui era de a conceptualiza fenomenele clinice intr-un mod care sa permita testarea lor experimentala. Ulterior a studiat procesele interactive in psihoterapie si pattern-urile familiale care determina agresivitatea la copii. Studiile privind determinantele familiale ale agresivitatii au stat in spatele tezelor sale privind rolul central al modelarii (invatarea prin observarea altora) in dezvoltarea personalitatii. Aceste studii s-au concretizat in doua lucrari: Agresiunea in adolescenta (1959) si invatarea sociala si dezvoltarea personalitatii (1963). In lucrarea intitulata Bazele sociale ale gandirii si actiunii (1986) Bandura a incercat sa

clarifice aspecte ale capacitatilor umane aflate in relatie cu dezvoltarea personalitatii. Cele mai recente lucrari ale sale se centreaza asupra motivatiei umane si a implicatiilor autoeficacitatii (competentei personale) asupra sentimentului de confort fizic si psihic (well-being). Walter Mischel (1930 -) S-a nascut la Viena dar familia sa a emigrat in Statele Unite in anul 1939. A lucrat initial ca asistent social cu delincventii juvenili, experienta care prezinta un interes particular din cel putin doua motive: in primul rand, aceasta activitate este relationata cu preocuparile de durata al lui Mischel privind mecanismele psihologice care sustin amanarea gratificarii si autocontrolul, si in al doilea rand pentru ca exista o asemanare cu activitatea lui Bandura, prin aceea ca ambii au lucrat la inceputurile activitatii lor clinice cu adolescenti agresivi. Pe parcursul studiilor postuniversitare la Ohio State University a fost influentat de George Kelly si Julian Rotter, mai ales de contributiile lor in ceea ce priveste accentul pe individ ca actor si constructor al realitatii sociale, aflat in interactiune permanenta cu vicisitudinile mediului si incercand sa confere vietii coerenta in ciuda tuturor inconsistentelor. 3. Conceptia asupra persoanei Atat Bandura cat si Mischel au recunoscut relatia reciproca si iterativa dintre conceptia asupra persoanei, programul de cercetare si teoria asupra personalitatii. Teoria social-cognitiva curenta pune accent pe o conceptie conform careia persoana este activa si isi utilizeaza procesele cognitive pentru a-si reprezenta evenimente, pentru a anticipa viitorul, pentru a alege intre mai multe alternative de actiune si pentru a comunica cu altii. Sunt respinse conceptii alternative asupra persoanei, care considera individul ca fiind o victima pasiva a impulsurilor inconstiente si a trecutului sau un respondent pasiv la evenimentele mediului. Teoriile personalitatii care accentueaza importanta factorilor interni pana la excluderea rolului mediului sunt respinse datorita faptului ca ele trec cu vederea responsivitatea individuala la diferitele situatii. In acelasi timp sunt excluse teoriile care accentueaza rolul factorilor externi pana la excluderea factorilor interni, datorita neputintei lor de a lua in considerare rolul functionarii cognitive in comportament. Respingand atat conceptia ca indivizii sunt exclusiv condusi de forte interne, cat si cea conform careia ei sunt antrenati de stimulii din mediu, teoria social-cognitiva sugereaza ca un comportament poate fi explicat in termenii unei interactiuni intre persoana si mediu, un proces pe care Bandura l-a denumit determinism reciproc. Indivizii sunt influentati de fortele din mediu, dar in acelasi timp ei au libertatea de a alege cum sa se comporte. Astfel persoana nu doar raspunde la diferite situatii din mediu, dar si construieste activ si influenteaza situatii. Indivizii selecteaza situatii si sunt totodata modelati de ele; ei pot influenta comportamentul altora dar sunt in acelasi timp supusi modelarii de catre acestia. Iata cum descrie Mischel individul uman: o fiinta activa, constienta de problemele cu care se confrunta si de modalitatile de solutionare a lor, capabil sa profite dintr-un evantai enorm de experiente si capacitati cognitive, posedand un mare potential pentru bine sau rau, construindu-si activ propria lume psihica, in masura sa-si influenteze mediul dar in acelasi timp supus influentelor acestuia (Mischel, 1976). 4. Conceptia asupra stiintei, teoriei si cercetarii Atat Bandura cat si Mischel sunt adeptii utilizarii teoriei si cercetarii empirice, ai conceptelor clar definite si bazate pe observatii sistematice. Teoriile care pun accent pe fortele motivationale in termeni de nevoi, trebuinte si impulsuri ca unici determinanti ai personalitatii sunt sever criticate pentru caracterul vag si inutilitatea lor in predictia ori modificarile comportamentale. Pe de alta parte, in vreme ce behaviorismul extrem respinge, din cauza neincrederii in datele oferite de introspectie, studiul proceselor cognitive, Bandura si Mischel considera ca asemenea procese interne trebuie cu necesitate studiate. Ei sugereaza faptul ca rapoartele introspective obtinute in conditii ce nu favorizeaza prezentari evaluative pot fi de un real ajutor in intelegerea proceselor cognitive. In ansamblu, teoria social-cognitiva este preocupata atat de a surprinde cat mai complet variatele aspecte ale comportamentului uman, cat si de rigoarea stiintifica. 5. Teoria social cognitiva a personalitatii 5.1. Structura Structurile personalitatii reliefate de teoria social-cognitiva se refera in principal la procese cognitive. Cele mai importante concepte structurale sunt: competentele deprinderile, scopurile si sinele. 5.1.1.Competentele Deprinderile Teoria social-cognitiva pune accent pe competentele sau deprinderile pe care le poseda individul. De un real interes se bucura indeosebi competentele si deprinderile cognitive, adica abilitatea persoanei de a rezolva probleme si de a face fata problemelor de viata cu care se confrunta. Mai degraba decat sa justifice comportamentul prin trasaturi de personalitate teoria se centreaza asupra competentelor exprimate de individ prin tot cea ce face. Aceste competente se refera atat la modalitati de a judeca problemele de viata cat si la deprinderi comportamentale de a solutiona efectiv aceste probleme. Foarte importanta este precizarea ca indivizii poseda deseori doar competente contextual - specifice.; aceasta inseamna ca o persoana competenta intr-un context poate sa fie sau poate sa nu fie competenta intr-altul. 5.1.2.Scopurile Conceptul de scop se refera la capacitatea indivizilor de a anticipa viitorul si de a fi automotivati. Scopurile sunt cele care ne ghideaza in stabilirea prioritatilor si in selectarea situatiilor si tot scopurile ne permit sa trecem dincolo de influentele de moment si sa ne organizam comportamentul pe perioade mai lungi de timp. Scopurile sunt organizate intr-un sistem, care face ca unele sa fie mai importante sau mai centrale decat altele, dar acest sistem nu este rigid, ci persoana poate sa selecteze anumite scopuri, in functie de ceea ce i se pare important la un moment dat, de posibilitatile pe care le are si de expectantele privind autoeficacitatea relativ la cerintele mediului. 5.1.3. Sinele si sentimentul de autoeficacitate Conceptul social-cognitiv al sinelui se refera la procesele care tin de functionarea psihologica a individului. Ca atare individul nu detine o structura numita sine ci mai degraba procese specifice ale sinelui care sunt parte integranta a persoanei. Deci o persoana are conceptii despre sine si procese de autocontrol care pot sa se modifice de la o perioada de timp la alta si de la o situatie la alta.

Exista un aspect particular al perceptiei sinelui-ului care a devenit central in teoria lui Bandura: este vorba despre autoeficacitate, adica capacitatea autoperceputa de a face fata unor situatii specifice. Acest concept al autoeficacitatii este relationat cu judecatile indivizilor privind capacitatea lor de a actiona intr-o sarcina sau situatie specifica. In opinia lui Bandura, judecatile privind autoeficacitatea influenteaza alegerea situatiilor in care ne implicam, cantitatea de efort depusa intr-o anumita situatie, timpul cat persistam intr-o sarcina si reactiile emotionale din timpul anticiparii situatiei sau al implicarii in acea situatie. Este evident faptul ca gandim, simtim si ne comportam diferit in situatii in care ne simtim siguri de capacitatile noastre, comparativ cu situatiile in care ne simtim nesiguri sau incompetenti. In esenta, autoperceptiile privind eficacitatea influenteaza gandirea, motivatia, performanta si activarea emotionala. Strategiile de cercetare microanalitica Se refera la modalitatile de evaluare a autoeficacitatii percepute. Conform acestei strategii, se efectueaza masuratori detaliate ale autoeficacitatii percepute inainte de angajarea efectiva intr-un comportament specific. Astfel, subiectilor li se solicita sa desemneze intr-o situatie specifica acele sarcini pe care le pot realiza si sa evalueze aditional gradul de certitudine cu privire la probabilitatea indeplinirea cu succes a acestora. Aceasta strategie reflecta conceptia ca judecatile referitoare la autoeficacitate sunt situational-specifice si nu reprezinta dispozitii globale care sa poata fi masurate de chestionarele de personalitate. Prin urmare teza unui sine global este respinsa deoarece este inconsistenta cu complexitatea perceptiilor de autoeficienta care sunt sensibil diferite in functie de activitatile in care este antrenat individul, de gradul lor de complexitate precum si de circumstantele situationale. 5.2. Procesele Teoria social-cognitiva se diferentiaza de alte teorii ale personalitatii prin aceea ca pune accent pe doua procese distincte: invatarea observationala si autoreglarea. Invatarea observationala se refera la capacitatea de a invata comportamente complexe prin observarea altora. Autoreglarea se refera la capacitatea individului de a-si influenta propriul comportament, mai mult decat de a reactiona mecanic la influentele externe. Atat invatarea observationala cat si autoreglarea implica participarea proceselor cognitive si ambele sunt influentate de recompense si pedepse, fara a fi insa determinate de ele. Invatarea observationala Teoria invatarii observationale sugereaza ca oamenii pot invata prin simpla observare a comportamentului altora. Persoana al carei comportament este observat se numeste model. Exista date care sugereaza ca o persoana poate invata un comportament observand modelul care realizeaza acel comportament. De exemplu, un copil invata sa vorbeasca observandsi parintii sau alte persoane vorbind, un proces numit modelare. Tipurile de comportamente considerate mai sus sunt uneori mentionate apeland la termeni precum imitare sau identificare. Atentie insa ca exista evidente diferente semantice intre cei trei termeni; imitatia are o conotatie restransa ea referindu-se mai degraba la simple raspunsuri mimice pe cand la cealalta extrema identificarea implica incorporarea completa a paternurilor comportamentale apartinand unei alte persoane. Prin urmare modelarea implica ceva mai larg decat simpla imitare dar mai putin difuz decat identificarea. Achizitie si executie O importanta parte a teoriei modelarii se refera la distinctia dintre achizitia si executia unui comportament. Un pattern comportamental nou si complex poate fi invatat sau achizitionat independent de intariri, dar executia efectiva a acelui comportament depinde de recompense si pedepse (de consecintele acelui comportament asupra modelului). Aceasta distinctie intre achizitie si executie este de fapt similara cu distinctia dintre un comportament potential si unul manifest. Sa luam, spre exemplu, in discutie experimentul clasic realizat de Bandura si colegii sai si care prin rezultatele sale ilustreaza tocmai aceasta distinctie. (Bandura si colab, 1963). in studiul invocat au fost implicate trei grupuri de copii care in prima faza a experimentului au observat un model etaland un comportament agresiv impotriva unei papusi de plastic. Pentru primul grup comportamentul agresiv al modelului nu a fost urmat de nici o consecinta (consecinte absente). Pentru cel de al doilea grup acest comportament a fost urmat de recompensarea modelului (recompensa) iar in cazul celui de la treilea grup modelul a fost pedepsit ca urmare a conduitei sale agresive (pedeapsa). In etapa a doua a experimentului copii apartinand celor trei grupuri au fost trecuti pe rand prin alte doua conditii experimentale. In prima conditie copii au fost lasati singuri intr-o camera cu multe jucarii, incluzand si acea papusa anterior maltratata de catre model. Dintr-o camera alaturata copii erau observati printr-o fereastra cu vedere unidirectionala pentru a verifica daca acestia vor exprima comportamentul agresiv al modelului (conditie nestimulativa). In cea de a doua conditie copii au fost incurajati (oferindu-li-se stimulente verbale, sau mici recompense) pentru a reproduce comportamentul modelului (conditie stimulativa). Comparandu-se ulterior rezultatele s-a constat, fara surprindere, ca mult mai multe comportamente agresive au fost semnalate in conditia stimulativa decat in cea nestimulativa. Cu alte cuvinte, toti copii au invatat (achizitionat) comportamentul agresiv dar acesta a fost mai degraba executat in conditii de stimulare decat in absenta acestora. Aceste rezultate demonstreaza cu claritate importanta distinctiei intre achizitie si performanta. Un alt rezultat important al acestui experiment il reprezinta diferentele comportamentale relativ la consecinte. Grupul de copii pentru care comportamentul agresiv al modelului era urmat de pedeapsa a recurs intr-o mult mai mica masura la imitarea modelului decat a facut-o grupul recompensa si respectiv grupul consecinte absente. In concluzie consecintele comportamentului asupra modelului pot afecta doar executia comportamentului de catre copii nu si achizitia lui care se produce prin simpla observare. 5.2.2.Conditionarea vicarianta. O serie de experimente similare au confirmat concluzia de mai sus. Prin urmare diferenta dintre achizitia si executia unui comportament sugereaza faptul ca invatarea observationala la copii este influentata, prin mecanisme cognitive sau emotionale, ori chiar de ambele, iar punerea in practica a celor invatate depinde de consecintele acelui comportament asupra modelului. Copiii pot invata si anumite raspunsuri emotionale prin simpla empatizare cu modelul. Asa cum sublinia Bandura, se intampla destul de frecvent ca indivizii sa dezvolte reactii emotionale intense fata de locuri, persoane sau obiecte, fara sa fi avut vreun contact personal cu ele. Acest proces de invatare a reactiilor emotionale prin observarea altora, numit conditionare vicarianta, a putut fi demonstrat atat la oameni cat si la animale. Astfel, de exemplu, subiecti umani care au observat un model exprimand o reactie conditionata de teama au dezvoltat ulterior un raspuns emotional conditionat la un stimul initial neutru. Similar, intr-un experiment cu animale, s-a putut observa dezvoltarea unei frici intense si persistente de

serpi la puii de maimuta care isi observasera parintii manifestand teama in prezenta unor serpi reali sau de jucarie. Ceea ce este important de subliniat aici este faptul ca perioada de observare a comportamentului parintilor (perioada de invatare) a fost uneori foarte scurta. In plus se constata si faptul ca, o data dezvoltata, conditionarea vicarianta se dovedeste a fi intensa si de lunga durata ea fiind relevata chiar si in situatii diferite de cea in care s-a manifestat prima data. Cu toate ca invatarea observationala este un proces cu impact puternic asupra achizitiilor comportamentale, nu trebuie sa cadem in extreme si sa credem ca este un proces automat si ca noi suntem oarecum obligati sa ii copiem pe ceilalti. Copiii, de exemplu, au modele multiple, si pot invata de la parinti, frati, prieteni, profesori, TV, etc.; in plus, ei pot invata si din propria lor experienta. Mai mult, pe masura ce cresc, copiii vor putea sa isi selecteze activ modelele pe care sa le observe si sa incerce sa le imite. 5.2.3. Obiective, standarde si autoreglare Prin procesul invatarii observationale pot fi achizitionate raspunsuri comportamentale si reactii emotionale, dar pot fi la fel de bine invatate si reguli generale. De exemplu, prin observarea modelelor, oamenii pot sa-si insuseasca standarde interne pentru evaluarea propriului comportament si a comportamentului altora. Aceste standarde reprezinta obiective pe care tindem sa le atingem si totodata fundamente pentru intaririle asteptate de la altii sau de la noi insine. Procesul de autointarire este deosebit de important in mentinerea unui comportament pentru perioade mari de timp, in absenta unor intariri exterioare. Astfel, prin reactii autoevaluative cum sunt lauda si vinovatia suntem capabili sa ne recompensam pentru atingerea standardelor si sa ne pedepsim pentru incalcarea lor. Conform teoriei social-cognitive, comportamentul este mentinut prin expectante sau consecinte anticipate, mai mult decat prin consecintele imediate. Comportamentul indreptat catre un anumit scop poate fi explicat astfel prin standardele de performanta impuse si prin consecintele anticipate. In termenii acestei analize, se impun doua mentiuni. In primul rand, indivizii sunt perceputi ca fiind proactivi, nu doar reactivi; deci sunt capabili sa isi stabileasca propriile standarde si obiective si nu doar sa raspunda la cerintele mediului. In al doilea rand, prin capacitatea de a-si stabili propriile obiective si prin potentialul de autointarire, este posibil un grad considerabil de autoreglare a functionarii umane. 5.2.4. Autoeficacitate si performanta Asa cum s-a mai aratat, Bandura a accentuat importanta autoperceptiilor asupra eficacitatii ca mediatori cognitivi ai actiunii. In timpul analizei unei actiuni si al implicarii in ea, indivizii fac aprecieri cu privire la capacitatea de a face fata diferitelor cerinte ale sarcinii. Aceste aprecieri asupra autoeficacitatii influenteaza gandirea (aceasta este ceea ce trebuie sa fac si pot sa o fac sau nu voi reusi niciodata; ce o sa creada ceilalti despre mine?), emotia (stimulare, interes, bucurie sau anxietate si depresie) si actiunea. (angajare si implicare crescuta sau inhibitie si demobilizare). Asadar o persoana isi stabileste mai intai standarde si obiective iar apoi recurge la judecati evaluative relativ la abilitatile sale de a presta acele comportamente necesare atingerii obiectivelor. Rezumand, un individ isi stabileste obiective sau standarde, care stau la baza actiunii (comportamentului) sale. Acea persoana va lua in considerare mai multe alternative posibile de actiune si va lua o decizie pe baza rezultatelor (consecintelor) anticipate (externe si interne) si a autoeficacitatii percepute pentru realizarea acelor comportamente. O data ce actiunea a fost initiata si executata, rezultatul ei va fi evaluat in termenii recompenselor externe primite de la altii si ai autoevaluarilor interne. Un succes poate conduce la un sentiment crescut de autoeficacitate, si implicit la o relaxare in eforturile viitoare sau la stabilirea unor standarde mai ridicate pentru sarcinile urmatoare. in schimb un insucces sau un esec poate duce la renuntare sau la persistenta in efort, in functie de importanta acelui rezultat pentru persoana in cauza si de sentimentul de autoeficacitate in legatura cu incercarile viitoare. 5.3. Crestere si dezvoltare Teoria social-cognitiva pune accent pe dezvoltarea competentelor cognitive, expectantelor, obiectivelor, standardelor, sentimentului de autoeficacitate si a functiilor autoreglatorii prin invatare observationala si experienta directa. In ceea ce priveste dezvoltarea abilitatilor si a competentelor, Bandura subliniaza in special dezvoltarea autoeficacitatii. Autoeficacitatea poate avea multiple surse: realizari prezente, experiente vicariante, persuasiune verbala. Experientele personale care conduc la atingerea unor obiective specifice sunt importante atat din punct de vedere general cat si din punct de vedere specific in ceea ce priveste dezvoltarea interesului intrinsec. Aceasta teorie poate fi ilustrata luand in considerare doua domenii: agresivitatea si amanarea gratificarii (recompensei).

Psihologia personalitii De la Wikipedia, enciclopedia liber Personalitatea e un termen larg rspndit al crui sens este cunoscut limbajului comun. Majoritatea folosete cuvntul pentru a se referi la un ansamblu de caracteristici care definesc modul n care o persoan vede i acioneaz n lume - ceva asemntor unor mbinri a proceselor de gndire i de comportament. n psihologie, el ar putea fi definit ca trsturile emoionale, cognitive i comportamentale unice fiecrui individ, nvate i dezvoltate prin experien i relativ consistente de-a lungul timpului. Este putin probabil sa gasim un consens intre psihologi cu privire la natura personalitatii. Nu exista o perspectiva unica asupra careia toti cercetatorii sa cada de acord. Este dificila gasirea unui acord nu numai in ceea ce priveste definirea personalitatii, dar mai cu seama privitor la caracteristicile acesteia. Mai degraba decat sa caute o convergenta psihologii, apartinand diverselor scoli, au avansat definitii si teorii ale personalitatii pe care le-au sustinut si aparat cu o pasiune si o convingere demne de invidiat. Dintre nenumaratele teorii va vom supune atentiei doar pe acelea care au reusit realmente sa se impuna in comunitatea stiintifica si anume: psihanalitica, behaviorista, cognitiva, a trasaturilor si cea a invatarii sociale. Suntem desigur suficient de familiarizati cu multe dintre aceste perspective din cadrul altor cursuri de psihologie. Emulatia lor, in oferta de modele

explicative, este de altfel fireasca daca luam in calcul faptul ca aceste abordari reprezinta principalele forte ce opereaza activ in cadrul intregii psihologii si nu doar in domeniul personalitatii. In ciuda faptului ca toate aceste teorii permit o prezentare ampla a ceea ce numim sistemul de personalitate, raspunsul la intrebarea fundamentala Ce este personalitatea ramane in continuare o problema dificil de solutionat. Nu exista, cel putin pana acum, un raspuns limpede la aceasta intrebare. Fiecare teorie poate fi partial corecta, sau putem spune ca toate sunt partial corecte, ceea ce ne face sa credem ca raspunsul corect la intrebarea avansata este in fapt unul cumulativ. Acel raspuns ar reuni intr-o noua teorie aspectele cele mai viabile ale teoriilor deja avansate. Lipsa unui acord intre teoreticieni in ceea ce priveste teoretizarea personalitatii nu trimite cu necesitate la inutilitatea teoriilor ce incearca sa o explice. Spre exemplu, intr-o situatie similara, cea a inteligentei, cu toate ca psihologii nu au cazut de acord asupra unei definitii unice acest lucru nu i-a impiedicat sa utilizeze conceptul de inteligenta, sa elaboreze diverse modalitati de evaluare a acesteia, in virtutea carora au purces firesc la predictii comportamentale. Rationamentul poate fi extrapolat si in cazul personalitatii. Fiecare teorie ofera o imagine tentanta asupra naturii umane concluziile lor fiind bazate de cele mai multe ori pe rezultatele a numerosi ani de cercetare si de munca intensa. Toti teoreticienii au ceva important, impresionant si provocator de spus despre abisurile fiintei umane. Faptul ca ei nu sunt intotdeauna de acord ne obliga sa luam in considerare trei factori pentru a putea astfel mai facil sa ne explicam aceste disensiuni: 1. complexitatea subiectului discutat; 2. contextele istorice si personale diferite in care fiecare din aceste teorii au fost formulate; 3. faptul ca psihologia este o disciplina relativ tanara, recent intrata in spatiul stiintificitatii. in plus trebuie semnalat faptul ca preocuparea privind investigarea personalitatii este mult mai recenta, primele formulari de o anumita pertinenta le regasim incepand abia cu anii 20. Or, in dezvoltarea unei stiinte 70 de ani reprezinta o perioada prea scurta pentru a permite cristalizari. Interesul acordat azi studiului personalitatii este deosebit si acest lucru reiese cu usurinta din abundenta studiilor prezente in literatura de specialitate. Teoria personalitatii reflecta asadar o parte esentiala a eforturilor continue ale psihologiei de a intelege natura umana. Exista desigur si motive personale de a studia teoriile personalitatii: o curiozitate fireasca de a stii cat mai mult despre propriul comportament. De ce ne comportam gandim si simtim intr-un anumit fel? De ce o persoana este agresiva iar alta inhibata, una plina de curaj iar alta fricoasa, una sociabila iar alta timida? Ce ne face pe noi sa ne purtam intr-un anumit fel, iar pe fratii si surorile noastre crescuti in aceeasi casa sa fie atat de diferiti? Ce factori ajuta pe anumiti indivizi sa devina oameni de succes in cariera sau/si mariaj in timp ce altii, cu acelasi potential cad dintr-un esec in altul? Desigur nevoia de a ne cunoaste pe noi insine, curiozitatea de a descoperi dedesubturile motivelor si temerilor noastre este foarte puternica in cei mai multi dintre noi. Examinarea variatelor perspective asupra personalitatii ne va permite sa dobandim cel putin un modest bagaj de informatii pentru dificila si nesfarsita sarcina de a ne cunoaste pe noi insine. Un alt motiv pentru studiul teoriilor personalitatii este unul practic. Indiferent de domeniul pentru care un individ a optat si in care doreste sa faca cariera el lucreaza si va lucra cu oameni si pentru oameni. Intelegerea naturii personalitatii umane va spori calitatea relatiilor interpersonale atat de importante pentru succesul profesional dar si pentru o insertie adecvata in comunitate. Rezultatele cercetarile din domeniul psihologiei industriale si organizationale au subliniat, nu de putine ori, importanta acestei idei. Intr-un studiu efectuat pe cateva sute de muncitori, urmarind sa identifice cauzele disponibilizarilor s-a constatat, cu surpriza, ca doar 10% au fost concediati datorita inabilitatii lor de a-si presta eficient munca. Restul de 90% au fost concediati datorita dificultatilor de relationare cu ceilalti colegi, subalterni sau superiori (Schultz & Schultz,1990). De asemenea, studiul personalitatii are o valoare practica deosebita si in domeniul psihologiei clinice. O analiza statistica releva ca 74% din universitatile care acorda titlul de Master in psihologie clinica considera cursul de teoria personalitatii ca fiind unul de importanta cruciala in pregatirea studentilor. Studiul personalitatii este de asemenea cotat ca fiind de mare importanta de mai bine de 70% din centrele de sanatate mentala, spitalele si clinicile anchetate (Annis, Tuckev & Bakev,1984). Mai exista un motiv pentru a studia personalitatea si probabil acestea este cel mai vital si mai irezistibil motiv. Daca evaluam nenumaratele probleme si crize cu care se confrunta omenirea acum la sfarsit de secol XX (iminenta unui razboi nuclear, poluarea, abuzul de droguri, terorismul etc.), vom gasi cu siguranta de fiecare data aceeasi cauza: oamenii insasi. Toate acestea ar putea fi mult ameliorate printr-o deplina intelegere a fiintei umane. Abraham Maslow, unul dintre personalitatile gandirii umaniste spunea: Daca vom reusi sa imbunatatim natura umana atunci vom imbunatati totul, si aceasta deoarece doar astfel vom inlatura cauza dezordini mondiale Absenta unui consens asupra naturii personalitatii precum si asupra celei mai potrivite modalitati de abordare a acesteia e reflectat in egala masura si in dezacordul privitor la definirea termenului ce o eticheteaza. Intr-o carte devenita de acum clasica in domeniu - Structura si dezvoltarea personalitatii Allport invoca si discuta peste 50 de definitii ale personalitatii. Dar mai degraba decat sa le descriem pe acestea si toate definitiile aparute de atunci ar fi, credem noi, mult mai nimerita incercarea de a relationa personalitatea cu utilizarea obisnuita, zilnica pe care o dam acestui termen. Candva un psiholog sugera ca ne putem face o idee despre intelesul acestui concept, daca examinam cu atentie ceea ce noi intentionam sa surprindem de fiecare data cand utilizam cuvantul Eu (Adams,1954). Cand spunem Eu, incercam sa insumam totul despre noi insine simpatiile si antipatiile noastre, temerile si virtutile, vigoarea si slabiciunile noastre. Cuvantul Eu este ceea ce ne defineste pe fiecare din noi ca individ, ca persoana separata de altii. Daca recurgem la o analiza etimologica regasim ca termenul deriva din latinescul persona care se refera la masca utilizata de un actor intr-o piesa. Ca atare persona designeaza masca publica, fata pe care noi o etalam celorlalti. In virtutea aceste derivari etimologice am putea lesne conchide ca personalitatea se refera doar la caracteristicile externe, vizibile, la acele aspecte pe care si ceilalti le pot vedea. Astfel, personalitatea unui individ poate fi definita in termeni de impresie pe care persoana o face asupra altora, ceea ce persoana pare sa fie. Se rezuma oare personalitatea doar la fatada, la masca sau rolul pe care il jucam pentru ceilalti ? Pentru cei mai multi dintre noi, termenul semnifica mult mai mult. In mod obisnuit ne referim la mai multe atribute ale unui individ, la o suma sau o colectie de caracteristici care sunt mult mai profunde decat aparentele fizice superficiale. Ne referim la o suma de dimensiuni

care nu pot fi observate direct, la acelea pe care o persoana incearca sa le ascunda de noi sau pe care noi incercam sa le ascundem vederii altora. De asemenea utilizam cuvantul personalitate atunci cand ne referim la caracteristici de durata. Putem afirma ca personalitatea unui individ este relativ stabila si predictibila. Aceasta nu inseamna ca personalitatea este rigida si neschimbatoare, ea poate, asa cum vom vedea, sa-si releve diferite aspecte in functie de situatie. In acest sens in 1960 psihologul Walter Mischel a provocat o adevarata dezbatere in psihologie legata de importanta relativa a variabilelor personale (trasaturi, nevoi) si variabilele situationale in determinarea comportamentului (Mischel,1968,1973). Controversa continua in literatura de specialitate de mai mult de 20 de ani. Multi personologi considera rezolvata problema acceptand o abordare interactionista, afirmand ca trasaturile personale, aspectele social-situationale si interactiunea dintre ele trebuie deopotriva luate in considerare daca scopul nostru este acela de a oferi o explicatie completa a comportamentului uman (Carson,1989;Kenrick&Funder,1988;Rowe,1987). Tindem de asemenea sa credem ca personalitatea este unica. Constatam similaritati intre oameni si cu toate acestea sesizam ca indivizii poseda caracteristici speciale sau combinatii de caracteristici care-i disting unii de ceilalti. Ca atare in virtutea experientelor cotidiene avem tendinta sa percepem personalitatea ca un cluster stabil si unic de caracteristici care poate insa suferi modificari ca raspuns la diferite solicitari externe. Cu toate acestea este greu sa oferim o definitie asupra careia acceptul psihologilor sa fie unanim. Pentru a distinge un anumit grad de precizie in definirea conceptului, trebuie sa intelegem ce doreste fiecare teoretician sa sugereze prin conceptul pe care il utilizeaza. Fiecare teoretician ofera o versiune unica, o perspectiva personala asupra naturii personalitatii, care devine astfel definitia sa de lucru. Prin urmare demersul nostru are ca obiectiv intelegerea diferitelor versiuni ale conceptului de personalitate si examinarea unor variate modalitati de definire a Eu-lui. Psihologii in domeniul personalitatii acorda o importanta crescuta nu doar formularii teoriilor ci in egala masura si modalitatilor de evaluare a acesteia. O teorie asupra personalitatii sugereaza modalitatile prin care o mare varietate de date privind persoana pot fi puse alaturi si sistematizate pentru a dobandi astfel coerenta si inteligibilitate. Atunci cand ne propunem sa studiem sistematic si intensiv indivizii in fapt noi vrem sa stim ce sunt ei, de ce se comporta intrun anumit fel, si cum au devenit ceea ce sunt. Ca atare orice teorie asupra persoanei trebuie sa fie in masura sa ofere raspunsuri la aceste trei intrebari. Intrebarea ce se refera la caracteristicile persoanei si la modul cum ea este organizata in relatiile cu ceilalti. Intrebarea de ce se orienteaza spre motivele ce particularizeaza comportamentul individului. Raspunsurile la aceasta intrebare releva aspectele motivationale ale persoanei; ex. de ce a decis sa se deplaseze si de ce tocmai in acea directie? De ce este o mama supraprotectiva ? - pentru ca acest mod de a fi o face fericita, pentru ca ea cauta sa ofere copiilor sai ceea ce ei i-a lipsit in copilarie, sau doar pentru a evita manifestarea oricarui resentiment din partea copiilor ?. O persoana a dezvoltat depresia ca urmare a unei umiliri, din cauza unei iubiri pierdute, sau dintr-un sentiment de vinovatie ? Intrebarea cum se refera la factorii determinanti ai personalitatii. In ce mod si in ce masura fortele genetice si cele ambientale au interactionat pentru a determina structura si functionarea actuala a personalitatii. Ca atare o teorie ne poate ajuta sa intelegem in ce masura, spre exemplu, anxietate este o caracteristica personala, cum aceasta caracteristica de personalitate s-a dezvoltat, de ce anxietatea se releva doar in anumite contexte si de ce individul adopta preferential un anumit comportament atunci cand este anxios ? Raspunsurile pe care le primim cand adresam asemenea intrebari ne conduc la trei concepte, deosebit de utile in intelegerea personalitatii. Acestea sunt: structura, procesele si cresterea si dezvoltarea. Termenul de structura se refera la cele mai stabile si mai trainice aspecte ale personalitatii. Acestea reprezinta caramizile edificiului numit personalitate, ele sunt comparabile cu partile componente ale corpului uman sau cu ceea ce atomii si moleculele sunt in fizica si chimie. Concepte structurale precum trasaturile, raspunsurile, obisnuintele, sinele, etc. au devenit foarte populare si utile in incercarile de a raspunde la intrebarea ce sunt oamenii. Procesele se refera la conceptele dinamic-motivationale pe care le utilizam atunci cand cautam explicatii pentru un anumit comportament. Daca reiteram modelul corpului uman atunci trebuie sa acceptam ca acesta trebuie gandit nu doar in termenii unei organizari, structurari a partilor ci si in cei ai unor procese ce relationeaza aceste parti. Similar personalitate detine procese ce servesc dimensiunii functionale, ce initiaza si intretin comportamentele individuale. Sintagma crestere si dezvoltare este puternic relationata cu cele doua concepte anterioare. O teorie privind cresterea si dezvoltare trebuie sa ofere cele mai coerente argumente privitoare la modificarile structurale de la nastere la maturitate precum si pentru schimbarile corespunzatoare ale proceselor personalitatii, invocand de fiecare data factorii determinanti. In acest sens diferitele teorii accentueaza fie rolul factorilor genetici fie al celor ambientali (cultura, clasa sociala, familie, etc.) ca principali determinanti ai personalitatii. In concluzie teoriile asupra personalitatii pot fi comparate prin intermediul conceptelor pe care acestea le utilizeaza atunci cand ofera raspunsuri la intrebarile, ce, de ce, si cum ?. In modulul introductiv se traseaza cadrul teoretic in care se va studia conceptul de personalitate. Importanta studierii personalitatii rezida in principal din faptul ca atat progresele omenirii, cat si regresele acesteia sunt determinate de oamenii insasi. De asemenea, importanta studierii personalitatii devine evidenta atunci cand privim omul ca fiinta sociala prin excelenta, deoarece indiferent de profesia, locul de munca, organizarea familiala, mediul si nivelul de trai, omul traieste printre alti oameni. Prin urmare intelegerea naturii personalitatii umane devine un factor esential atat in cunoasterea de sine, dar si in cunoasterea celorlalti. Inca de la inceput ni se atrage atentia ca nu exista o definire unanim acceptata a conceptului de personalitate, ci mai degraba diferitele paradigme teoretice au avansat propriile teorii si definitii ale personalitatii. Dintre aceste teorii, cele care sau impus in psihologie sunt teoriile psihanalitica, behaviorista, umanista, cognitiva, teoria trasaturilor si cea a invatarii sociale. Datorita lipsei unui consens, acest capitol introductiv se axeaza pe corelarea acestor definitii teoretice cu ceea ce se simtul comun designeaza prin termenul de personalitate. La nivelul utilizarii cotidiene, personalitatea reprezinta acele caracteristici unice, care ne deosebesc de ceilalti, fie ele evidente in comportament sau neexprimate comportamental, care au o oarecare durabilitate in timp si cu ajutorul carora conduita persoanei devine relativ predictibila. Fiecare teoretician ofera o versiune unica, o perspectiva personala asupra naturii personalitatii, care devine astfel definitia sa de lucru. Rezumand obiectivul

acestui material il reprezimta intelegerea diferitelor versiuni ale conceptului de personalitate si examinarea unor variate modalitati de definire a Eu-lui. Teoriile personalitatii Teoriile personalitatii Personalitatea poate fi abordata din perspective si din directii variate. Exista numeroase teorii ale personalitatii, dintre care amintim: biologista, experimentalista, psihometrica si socio-culturala si antropologica. Orientarea biologista pune accent pe intreaga organizare psihocomportamentala a omului, accentueaza rolul motivelor biologice si al experientei timpurii pre- si postnatala in formarea personalitatii. Dependenta, agresivitatea, sexualitatea sunt considerate trasaturi primare. Exista si contraopinii. De exemplu americanii vad razboiul, agresivitatea si competitia ca fiind umane prin nastere.Totusi, exista societati (Arapesii din Noua Guinee) in care razboiul este necunoscut, iar comportamentul agresiv si competitiv virtual inexistent. Necesitatea abordarii experimentaliste a personalitatii a fost formulata de Stanford (1963) astfel: Studiul personalitatii este studiul modului in care oamenii difera pe un registru foarte intins in ceea ce au invatat: fiecare persoana deci este unica.dar toti au invatat in concordanta cu aceleasi legi generale. Au fost abordate indeosebi procesele de invatare, procesele perceptiei si procesele de cunoastere superioare. 43351sdj96jjp8t Orientarea psihometrica inseamna studiul trasatirilor exprimabile sub forma unor liste de atribute ce caracterizeaza persoana in cadrul unei situatii. Au fost dezvoltate un numar mare de tehnici si instrumente de masura: scale, chestionare etc. Orientarea socio-culturala si antropologica se bazeaza pe ideea ca personalitatea poate fi inteleasa numai luand in considerare si contextul social in care traieste individul, si numai comparand indivizii apartinand unor populatii si culturi diferite (Mead, Linton). Procesul de socializare e un proces social prin care individul uman, om, membru activ al societatii, parcurge transformari succesive. Este un proces social continuu de iteractiune care da unei fiinte potential sociale posibilitatea sa-si dezvolte o identitate, un ansamblu de idei o gama de deprinderi. Esenta acestui proces este ca societatea incearca sa tranforme individul (viitor actor al societatii) dupa chipul sau, astfel incat sa raspunda normelor, valorilor societatii. Potrivit teoriei rolulilor fiecare dintre noi avem un status social si jucam diferite roluri in functie de cerintele, asteptarile societatii in general. Nou-nascutii umani care sunt potentiali personalitati umane : nu poseda limbaj articulat; dj351s3496jjjp nu au nici un fel de cunostinte stiintifice sau tehnice; nu au atitudini scopuri, idealuri de viata; simturile sunt incomplet dezvoltate. Concluzii: In studiul personalitatii elevilor, cunoasterea si apreciera corecta a acestuia din perspectiva procesului indictiv-educativ este necesar identificarea si analiza temperamentului, adica trasaturile si calitatile formale, dinamico energetice si a caracterului, adica trasaturile de continut, socio-morale si axiologice. vineri, 28 decembrie 2007 Teorii ale Personalitii - Victor Frankl n septembrie 1942 un doctor tnr, noua lui sotie, mama, tatl, fratele- toi au fost arestai n Viena i dui la un lagr de concentrare n Bohemia. Evenimentele care s-au ntmplat acolo i n alte trei lagre l-au fcut pe tnrul doctor prizonier -numarul 119, 104 - s realizeze importana sensului n via. n timpul transferului spre Auschwitz pierde un manuscris care era opera vieii sale. l avea cusut n palton, dar a fost descoperit n ultimul minut. A ncercat mai apoi s reconstruiasc acel manuscris, nti n minte apoi pe buci de hrtie furat. Odat aflndu-se n mar spre a lucra la cile ferate, s-a ntmplat ceva semnificativ. Un prizonier se ntreba n glas ce se ntmplase oare cu soiile lor. Tnrul doctor s-a gndit atunci la propria soie i a neles c ea era prezent n el. "Salvarea omului este prin dragoste i n dragoste. Am neles c un om care nu are nimic rmas n aceast lume poate nc s cunoasc fericirea, chiar dac pentru un singur moment, n contemplarea persoanei iubite (1963 p.59)" n tot acel chin el nu a putut trece cu vederea faptul c din toi cei crora li se oferea ansa de a supravieui puteau supravieui doar cei care aveau o viziune despre viitor, fie o sarcin important sau ntoarcerea ctre persoana iubit. A rmas impresionat de ct de plin de sens poate fi suferina. "Exista sens ntr-o via care e lipsit de creaie i bucurie. n acea via comportamentul moral se poate manifesta doar ntro singur posibilitate: atitudinea omului fa de propria existen care este limitat de fore externe... Fr suferin i moarte viaa uman nu poate fi complet. (1963, p.106)" Tnrul doctor era Victor Emil Frankl. Viktor Frankl s-a nscut n Viena pe 26 martie, 1905. Tatl su Gabriel Frankl, un brbat puternic, disciplinat din Moravia a avansat de la un stenograf pentru guvern pn la ministru al serviciilor sociale. Mama sa, Elsa Frankl, era o fire tandr i religioas din Praga. Fiind al doilea din cei trei copii, tnrul Viktor era de timpuriu foarte curios. Chiar si la vrsta de 4 ani el tia c vrea s devin medic.

n liceu Viktor era implicat activ n organizaia local "Tinerii Lucrtori Socialiti". Interesul su fa de oameni i-a ndreptat atenia ctre studiul psihologiei. A absolvit liceul scriind un eseu filozofic despre Shopenhauer, o apariiei n "Journal of Psychoananlysis" i nceputul unei intense colaborri cu marele Sigmund Freud. n 1925, un an dup absolvire fiind pe in curs de a primi diplom de medicin., face cunotin cu Freud. Teoria lui Alfred Adler era ns mai pe placul su i n acel an a publicat un articol n revista lui Adler "International Journal of Individual Psychology"- articolul se numete "Psihoterapie i Weltanschaung". Termenul de logoterapie a fost folosit prima dat ntr-o prezentare public. n 1928 i 1929 Frankl a organizat centre de consiliere gratuita pentru adolesceni n Viena i alte ase orae. A nceput s lucreze la Clinica Psihiatric Universitar. n 1930 i-a ctigat doctoratul n medicin i a fost promovat ca asistent. Frankl a continuat s se specializeze n neurologie. n 1930 devine responsabil de secia de paciente suicidale de la Spitalul Psihiatric, cu mii de pacieni pe an. n 1937 deschide propria clinic de neurologie i psihiatrie. Un an mai trziu trupele lui Hitler invadeaz Austria. Dei a obinut o viz pentru SUA n 1939, a lsat-o s expire fiind ingrijorat de soarta propriilor prini. n 1940 Frankl a fost numit director al departamentului neurologie de la Spitalul Rothschild, unicul pentru evrei din Vinea n perioada ocuprii naziste. El punea diagnostice false pentru a preveni eutanasierea pacienilor si condorm noilor politici despre bolnavii mentali. Anume n aceast perioad ncepe a-i scrie manuscrisul despre viaa sa numit - rzliche Seelsorge (+n traducere- Doctorul i sufletul) Frankl s-a cstorit n 1942, dar n septembrie au fost arestai- el, soia, mama, tatl, i adui n lagrul de concentrare Theresienstadt n Bohemia. Tatl sa a murit a acolo de foame, fratele i mamai au fost ucii n Auschwitz n 1944. Soia sa a murit n Bergen-Belsen n 1945. Numai sora sa Stela a supravieuit reuind s emigreze spre Australia. La Auschwitz manuscrisul su a fost descoperit i distrus. Dorina de a-i completa lucrarea i speranele c se va reuni cu familia pe viitor l fceau s nu piard sperana ntr-o situaie care de altfel era disperat. Dup dou transferuri ctre alte lagre, Frankl se mbolnvete de febr tifoid. Se inea treaz scriind pe buci de hrtie fragmente din manuscrisul su. n aprilie 1945 lagrul n care se afla a fost eliberat i el s-a ntors n Viena, dar numai spre a descoperi moartea celor apropiai. Aproape degradat complet i foarte singur n lume el primete funcia de director al Policlinicii Neurologice din Viena- un post pe care l ocup nc 25 de ani. n final i-a rescris cartea i a publicat-o. A fost ulterior profesor la coala de Medicin de la Universitatea din Viena. A publicat peste 9 zille dup prima apariie o alt carte "Man's search for meaning" ("Omul n cutarea sensului"). nainte de a muri aceast carte s-a vndut n 9 milioane de exemplare, 5 milioane numai n SUA. n aceast perioad a cunoscut o asistent tnr pe nume Eleonore Schwindt- "Elly"- i s-a ndrgostit la prima vedere. Dei de dou ori mai tnr el i-a atribuit ei curajul de a se fi restabilit n lume. S-au cstorit n 1947 i au avut o fiic, Gabriele. n 1948 Frankl absolvete Doctoratul n Filozofie. Teza sa cu denumirea "Dumnezeul incontient"- este o examinare a relaiei dintre psihologie i religie. n 1992 prietenii i familia au creat Institutul Victor Frankl n onoarea sa. n 1995 a finisat autobiografia sa, iar n 1997 a publicat ultima carte "Man's Search for Ultimate Meaning" ("Omul n cutarea sensului de baz"). A scris n total 32 de cri care au fost traduse n 27 de limbi. Victor Frankl a decedat pe 2 septembrie 1997 n urma unei crize cardiace. Impactul su asupra psihologiei i psihiatriei va fi simit nc secole. Autor: George Boeree Sursa: http://webspace.ship.edu/cgboer/ smbt, 5 ianuarie 2008 Teorii ale Personalitii - Rollo May Rollo May (1909-1994) Rollo May s-a nscut pe 21 aprilie 1909 n Ada, Ohio. Copilria sa nu a fost tocmai fericit. Prinii si nu se mpcau i au divorat eventual , iar sora sa a suferit o criz psihotic. A fost dat afar de la Universitatea Michigan pentru implicare ntr-o revist radical pentru studeni. A absolvit apoi Oberlin College din Ohio. Dup absolvire a plecat n Grecia unde a predat engleza timp de 3 ani la Colegiul Anatolia. A fost ntre timp artist i chiar a studiat puin mpreun cu Alfred Adler. ntorcndu-se spre SUA a frecventat "Union Theological Seminary" unde l-a cunoscut pe Paul Tillich, teologul existenialist care l-a influenat profund. n 1938 absolvete teologia.

May suferea de tuberculoz i a trebuit s stea 3 ani ntr-un sanatoriu. Asta a fost probabil cotitura vieii sale. n timp ce se confrunta cu posibilitatea de a muri, el i umplea orele pustii cu lectur. Printre autorii citii era i Soren Kierkegaard, renumitul danez care inspirat o mare parte din micarea existenialist. Kierkegaard a servit ca inspiraie i pentru teoria lui May. A studiat psihanaliza la Institutul White din New York, unde n 1949 a primit titlul de PhD (primul PhD acordat de ctre aceast instituie). Dup asta a predat la multe instituii de top. n 1958, mpreun cu Ernest Angel i Henri Ellenberger au publicat cartea "Existence", care introducea psihologia existenial n SUA. i-a petrecut ultimii ani ai vieii n Tiburon, California, pn ce a murit n octombrie 1994. Teoria Sa Dei teoria sa reflect teoria existenialist n linii generale, el a fost mai mult influenat de umanismul american dect de europeni. Interesul su era de a reconcilia psihologia existenialist cu alte abordri, n special cu cea a lui Freud. Unii termeni folosii la May deviaz de la terminologia obinuit. De exemplu curajul este ceva care in termeni existenialiti este numit "autenticitate". Pentru el curajul nseamn a fi fa n fa cu propria anxietate a o confrunta i a te ridica deasupra ei. Este unul din puinii existenialiti care a propus etape ale dezvoltrii: Inocena - naintea ego-ului, naintea contientizrii propriului eu. Inocena este non-moral, nu este nici bun nici rea. Ca un animal slbatic care ucide ca s mnnce inocentul face ceea ce trebuie. Rebeliunea - etap din copilrie i adolescen n care se dezvolt eu-l i contientizarea eu-lui propriu. Asta se intmpl prin contrastul cu adulii, de "nu" spus de copilul de doi ani pn la "n nici un caz" spus de adolescent. Persoana ce se revolt vrea libertate dar nc nu are o nelegere deplin a responsabilitilor care vin cu ea. Normalitatea- ego-ul adult normal, convenional i poate puin plictisitor. Ei au nvat responsabilitatea, dar o gsesc prea copleitoare i de aceea caut refugiu n conformism i valori tradiionale. Creativitatea - adultul autentic, etapa existenial care depete ego-ul i auto-actualizarea. Aceast persoana accept destinul i anxietatea cu curaj. Ca existenialist era interesat de anxietate. Prima sa carte "Sensul anxietii" se baza pe teza de doctor inspirat de la lectura lui Kierkegaard. Definiia sa a anxietii: "nelegerea faptului c o valoare eseniale pentru eu este pus n pericol". Mai trziu l va cita pe Kierkegaard "Anxietatea este ameeala libertii." Dragostea i Voina May nelegea dragostea ca fiind necesitatea noastr de a "deveni un singur" cu cealalt persoan, referindu-se la mitul antic menionar de Socrate. Conform acestuia oamenii erau iniial cu patru picioare, patru mini, dou capuri. Cnd oamenii au devenit cam mndri zeii au hotrt s-i pedepseasc , mprindu-i n dou- brbai i femei, blestemndu-i cu dorina nesfrit de a-i gsi jumtatea. Un alt concept a lui May este voina. Abilitatea de a se organiza i de realiza scopurile. Dei May nu a fcut o clasificare (un lucru prea dur pentru un existenialist) iat civa termeni care snt reprezentativi: "Neo-Puritan" care este plin de voin dar fr dragoste. Ei snt foarte disciplinai i "pot face lucrurile s se ntmple" dar ei nu au dorine asupra crora s acioneze. i deci ei devin "anali" i perfecioniti, goi i "uscai". Exemplul tipic Ebenezer Scrooge. "Infantil". Acetia snt plini de dorine dar fr voin. ncrcai de dorine i vise dar lipsii de auto-disciplina necesar ei devin dependeni i conformiti. Ei iubesc dar dragostea lor nseamn puin. Homer Simpson ar putea fi un exemplu clar. "Creativ" - May recomand ca s cultivm un echilibru dintre dragoste i voin. Aceast idee este prezent i la ali teoriticieni. De exemplu Otto Rank explica contrastul cu moartea (exist necesitatea noastr de a fi lng oameni i n acela timp frica de via), i viaa (exist necesitatea noastr de autonomie dar i frica de singurtate). Despre Mituri May menioneaz c problema secolului 20 era pierderea valorilor. Diversitatea de valori dimprejur ne fac s avem dubii despre orice valoare. Acest lucru este dificil (daca e sa ne exprimam scurt). Precuma a indicat Nietsche, dac dumnezeu a murit (absolutismele au disprut) atunci orice e permis! May spune c noi trebuie s ne crem valorile fiecare din noi individual. Dar desigur avem nevoie de ajutor, nu unul impus ci unul "oferit" pentru a-l folosi cum dorim. Miturile snt povestiri care fac fac inteligibila viaa, "naraiuni care ghideaza". Acestea se aseamn cu ceea ce Jung numea arhetipuri, ele pot fi contiente sau incontiente, colective sau personale. De exemplu muli oameni i triesc viaa conform istoriilor din Biblie. Alte exemple cu care sntei familiarizai: Horatio Alger, Oedipus Rex,, Sisif, Romeo i Julieta, Casablanca, Star Wars, Little

House on the Prairie, The Simpsons, South Park i fabulelele lui Aesop. Aa cum am intenionat n aceast list multe istorii snt mituri inutile. Multe din ele accentueaz realizarea magic a propriilor dorine (infantil). Altele promit succes n schimbul la munca grea i auto-sacrificiu (neo-puritan). Multe din istoriile de azi spun ca lipsa de valori este n sine cea mai bun valoare. May susine c trebuie s fim activi n crearea de noi mituri care i-ar face pe oameni s-i triasc vieile ct mai satisfctor posibil. Pentru lecturi adugtoare: "The meaning of anxiety", "Man's search for himself", "Psychology and the human dilemma", "The discovery of being". Recomand "Love and Will", "The cry for myth" Autor: George Boeree

Personalitatea si cunoasterea ei Cpt. Ciobanu T. Ion Ideea de personalitate are radacini foarte adanci in istoria vietii si culturii omenesti. Ea a inceput sa se infiripeze odata cu constiinta de sine. Totusi, stiinta despre personalitate este de data recenta si aceasta deoarece s-a constatat ca nu este suficient sa recunosti manifestarile personalitatii, ci trebuie sa-i descoperi si determinarile si structura. Astazi, sustine P. Popescu-Neveanu, nu exista idee mai pretuita si mai utilizata in lumea noastra decat aceea de personalitate. De fapt, vorbind despre personalitate, discutam in termeni majori despre om: in personalitate este implicata atat existenta omeneasca in ceea ce are ea substantial si spiritual, cat si intregul ansamblu de valori acumulate de o anumita comunitate sau de intreaga omenire, insusite de om, realizate in prezent si proiectate in viitor. 1. Conceptul de personalitate Cu privire la conceptul de personalitate au fost elaborate numeroase definitii. Gordon W. Allport a identificat, in 1931, circa 50 de definitii si, impreuna cu un alt cercetator, 17.953 denumiri de trasaturi psihice ce diferentiaza comportamentele umane, dintre care 4.504 reprezinta trasaturi de personalitate autentice. Alti autori au evaluat numarul respectivelor trasaturi la 4.000, apoi la 1.093. Daca mai adaugam ca in 1951 au fost identificate peste 100 de definitii ale personalitatii, avem imaginea clara a complexitatii conceptului de personalitate si a indoielii ca personalitatea poate fi definita in chip clar si satisfacator doar printr-un singur enunt. Etimologic, cuvantul personalitate" deriva din latinescul persona". Primul lui sens a fost cel de masca, de costumatie prin care actorii teatrului antic intruchipau sau simbolizau pe cineva pe scena. Al doilea sens, obtinut prin extensiune, se referea la rolul indeplinit pe scena si mai apoi in viata, la functiile pe care si le asuma cineva. Cel de-al doilea sens desemneaza insasi individualitatea (corporala si psihica) a celui care indeplineste rolul. In fine, ultimul sens a adaugat o nota de valoare, referindu-se la ce fel de om este, de rang are, etc. Exista mai multe teorii asupra personalitatii care urmaresc sa identifice un cadru specificat de referinta si un fundament unic al intregii determinari a intregii constructii, fundament considerat, pe rand (in functie de teorie); un fond energetic instinctual, inconstient; relatie predeterminata intre diferitele aspecte biologice si fiziologice ale individului; o motivatie organica sau psihosociala integratoare; relatia tensionala intre scopuri si mijloace, aspiratii si posibilitati; tendinta intrinseca spre insertia afilierii, integrarea socioculturala a individului. Teoriile Asupra personalitatii vizeaza explicatii, clarificari privind originea, structura, dinamica si manifestarile comportamentale ale personalitatii in raport cu anumite situatii de viata. Constient de capcanele" oricaror exprimari, Gordon W. Allport a propus o definitie a personalitatii, definitie cu care vom opera si noi. Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic. Altfel spus, personalitatea este un sistem alcatuit din mai multe elemente (sau subsisteme), toate considerate ca tendinte determinante (exercita o influenta asupra actelor adaptive si expresive prin care personalitatea ajunge sa fie cunoscuta), caracteristice fiecarei persoane, organizate dinamic (prin aceasta se explica dezvoltarea si structura personalitatii implicandu-se si dezorganizarea, ca proces reciproc responsabil de existenta personalitatilor anormale, care sunt mascate de o dezintegrare progresiva) si concretizate in comportament si gandirea fiecaruia, in functionarea atat a spiritului" cat si a trupului" intr-o unitate inextricabila. 2. Abordarea structural-sistemica a personalitatii Daca am dori o cunoastere extensiva a personalitatii atunci ar trebui sa avem in vedere totalitatea fenomenelor psihice: a celor simple si complexe, constiente si inconstiente, variabile si constante etc. Pentru cunoasterea personalitatii este insa utila, si posibila, dezvaluirea acelor aspecte constante ale vietii psihice pe care cercetatorii le numesc trasaturi sau insusiri psihice de personalitate, concomitent cu descifrarea legaturilor si relatiilor dintre ele si dintre subsistemele (gruparile) pe care ele le pot constitui. Totodata, subliniem inca o data, personalitatea poate fi considerata ca o structura complexa implicand un ansamblu de structuri si functionand sistemic. Aceste structuri si elementele lor sunt: A. subsistemul de orientare a personalitatii in care incadram: conceptia despre lume si viata; ansamblu de valori asimilate de individ; idealul de viata;

 imaginea de sine; sistemul motivelor si al intereselor, al dominantelor afective diferentiatoare, pentru fiecare persoana. B. subsistemul bioenergetic al personalitatii ce include: intercorelatiile neurohormonale; tipul somatic transmis individului prin zestrea sa genetica; tipul de activitate nervoasa superioara; temperamentul. Indeosebi ultimele doua elemente sunt semnificative pentru manifestarea si dinamica vietii psihice. C. subsistemul instrumental al personalitatii care arata ce poate face persoana, care este calitatea raspunsului si actiunii sale asupra ambiantei. Acest subsistem are in vedere: nivelul de cultura; gradul de dezvoltare a deprinderilor, priceperilor si obisnuintelor; nivelul aptitudinilor si capacitatilor; potentialul creativ. D. Subsistemul relational valoric si de autoreglare a personalitatii (caracterul). Acest model structural sistemic al personalitatii l-am adoptat mai ales din motive didactice. Trebuie sa avem in vedere ca orice model are numai o valoare orientativa, ca elementele si substructurile relevate sunt in general umane, dar modul cum se interconecteaza ele, cum se integreaza si ierarhizeaza, cum se instituie anumite dominante structurale si functionale este individual, specific fiecaruia. 3. Tipurile de personalitate Psihologii, in incercarea de a inventaria cat mai multe elemente componente ale personalitatii (indiferent daca acestea se numesc insusiri, trasaturi, factori etc.), in dorinta de a organiza personalitatea (pe niveluri, dimensiuni, substructuri etc.), pierd din vedere un lucru esential. Acesta este tocmai personalitatea totala, integrala a omului conceputa, din perspectiva filozofica, pe de o parte, ca personalitate concreta, iar pe de alta parte, ca ideal al realizarii. Semnificatie, atragem din nou atentia, nu atat insusirile, configuratiile de trasaturi (numite elemente" si grupate in subsisteme ale personalitatii) ci modul particular de integrare si utilizare comportamentala a acestora. Astfel, o mare importanta are ce este omul in realitate, ce crede el ca este, ce doreste sa fie, ce gandeste despre altii, ce considera ca gandesc altii despre el, comportamentul sau manifestat fiind in functie de unul sau altul dintre aceste elemente sau de modul particular de integrare si functionare a acestora. Aceste constatari l-au condus pe Mielu Zlate, la identificarea in personalitatea totala a omului a mai multor fatete" ale acesteia. Aceste fatete ar fi: a) personalitatea reala (P.R.) constituita din ansamblul proceselor, functiilor, tendintelor, insusirilor si starilor psihice de care dispune omul la un moment dat si pe care le poate pune oricand in disponibilitate, fapt care ii asigura identitatea si durabilitatea in timp. Toate acestea se organizeaza in doua dimensiuni esentiale ale personalitatii: dimensiunea intrapersonala, psihoindividuala si dimensiunea interpersonala, psihosociala; b) personalitatea autoevaluata (P.A.) ce cuprinde totalitatea reprezentarilor, ideilor, credintelor individului despre propria sa personalitate, incluse de regula, in ceea ce se numeste imaginea de sine; felul cum se percepe individul, ce crede el despre sine, ce loc isi atribuie in raport cu ceilalti; c) personalitatea ideala (P.I.) avand drept continut ceea ce ar dori individul sa fie si sa obtina sau cum ar dori el sa fie P.I. reprezinta personalitatea proiectata in viitor, idealul ce trebuia atins, modelul pe care individul si-l propune sa-l construiasca in decursul vietii sale; d) personalitatea perceputa (P.P.), adica ansamblul reprezentarilor, ideilor, aprecierilor unei persoane cu privire la altii (imaginea despre altii). Mecanismul esential al formarii imaginii despre altii este atribuirea. Formarea imaginii despre altii depinde, pe de o parte, de capacitatea persoanei de cunoscut (cunoscute) de a se exterioriza, de a se lasa cunoscuta, iar pe de alta parte, de capacitatea persoanei cunoscatoare de a descifra esentialul in informatiile care i se ofera. Persoana cunoscatoare trebuie sa fie atenta (si capabila) ca in mecanismul ei de atribuire sa nu fie implicate doar stereotipuri. e) personalitatea proiectata (P. Pro.) alcatuita din ansamblul gandurilor, sentimentelor, aprecierilor pe care crede un individ ca le au, le nutresc, le fac ceilalti asupra sa. P. Pro. este imaginea de sine atribuita lumii" adica ceea ce cred eu ca gandesc altii despre mine"; f) personalitatea manifestata (P.M.) reprezentata de ansamblul trasaturilor si insusirilor ce-si gasesc expresia in modalitatile particulare, proprii, specifice de exteriorizare si obiectivare comportamentala P.M. este o constructie psihocomportamentala sintetica, deoarece cuprinde fie aspecte, laturi, parti din fiecare fateta a personalitatii, fie toate fatetele articulate si integrate intre ele. Ea reprezinta deschiderea cea mai evidenta catre social precum si crescute posibilitati de investigare si cunoastere obiectiva. Luand in considerare interactiunea si interdependenta reciproca, intersectarea, convietuirea sau topirea" unor fatete ale personalitatii in altele, M. Zlate a descoperit patru tipuri de personalitate: a) tipul unitar si armonios dezvoltat caracterizat prin: integritate si constanta; armonie cu sine si cu ceilalti (lumea); absenta omisiunilor sau trucurilor in manifestarea fatetelor personalitatii totale; concordanta dintre P.A. si P.R.; consens intre P.I. si posibilitatile de care dispune, evitand decalajele; elaborarea unor imagini corecte, apropiate (cel putin) de adevar, despre ceilalti; anticiparea corecta a gandurilor si sentimentelor altora despre el; b) tipul instabil sau cel despre care in limbajul curent se spune: nu stiu ce sa cred despre el, o data se comporta intr-un fel, altadata in cu totul altfel". El se caracterizeaza prin: actiunea necorelata, nesistematica a fatetelor personalitatii;

 instabilitatea generalizata atat intre fatetele pesonalitatii, cat si in interiorul fiecareia dintre ele; decalajul, uneori mare, intre P.R. si P.I., dar si apropierea lor alteori; schimbarea frecventa a continutului P.P.; inlocuirea (succederea) cu rapiditate a tendintelor de subapreciere cu cele de supraapreciere (si invers) in ceea ce priveste imaginea de sine (P.A.); trairea dramatica a propriei existente si din motivele deja enumerate (chiar daca succint) generarea de probleme privind adaptarea si integrarea sociala. c) tipul dedublat, cu marcante discrepante intre interior si exterior, latent si menifestat, real si imaginar, esenta si aparenta. Dedublarea se poate manifesta atat in interiorul fiecarei fatete a personalitatii, cat si intre acestea. Indivizii cu o personalitate dedublata sunt cei despre care se spune ca una gandesc si alta fac" desi mai corect ar fi sa se spuna ca una gandesc si alta spun, una gandesc, alta spun si altceva fac". Permanenta duplicitate, mascarea si trucarea in care se complac, daca sunt bine ascunse, pot asigura acestor indivizi o existenta satisfacatoare (pentru standardul valorilor lor), dar daca insa sunt acoperite conduc aproape intotdeauna la consecinte neplacute (cel putin). d) tipul accentuat, proprie lui fiindu-i excrescenta uneia sau alteia dintre fatetele personalitatii, care uneori le subordoneaza pe toate celelalte, alteori, pur si simplu, le anuleaza. Se ajunge la o saracire si simplificare a personalitatii, la inchiderea ei in scheme comportamentale rigide, stereotipe. Persoanele cu o personalitate accentuata se cred neintelese, ignorate, persecutate sau lezate. De aceea, pentru a-si apara personalitatea ultragiata (dupa parerea lor) si pentru a trai cel putin in armonie cu sine isi elaboreaza comportamente insinuante, agresive, mitomane, fac deseori apel la autoritate etc. 4. Personalitatea comandantului de subunitate Astazi se impune tot mai mult punctul de vedere caruia potrivit personalitatea militarului, cu toate componentele sale, trebuie evaluata in raport cu misiunile pe care acestea urmeaza sa le indeplineasca si care constituie scopul principal al cunoasterii si formarii dale. S-a elaborat chiar un model al comandantului, sau mai precis al ofiterului comandant. Comandantul, potrivit acestei conceptii, trebuie sa cumuleze mai multe competente: conducator de oameni si organizatii militare; specialist militar; luptator; educator; ofiter cetatean. Ansamblul competentelor, interdependente si interferente, cat si fiecare competenta in parte, se exprima si se finalizeaza in trei ipostaze esentiale ale existentei si actiunii cadrului militar a fi a sti a face". Acest a fi a sti a face" intruchipeaza personalitatea comandantului, personalitate considerata o rezultanta a mai multor factori, intre care familia, scoala si societatea au un rol deosebit. Intr-o exprimare genetica, comandantul trebuie sa gandeasca si sa actioneze eficient si creativ pentru asigurarea securitatii nationale si sa coopereze adecvat in structurile de securitate internationala. In plan concret insa comandantul de subunitate se vede confruntat cu o serie de probleme marunte" la prima vedere, ce se cer a fi rezolvate regulamentar, in caz contrar disfunctiile in cadrul subunitatii pe care o comanda neintarziind sa apara. Care ar fi insa atributele personalitatii comandantului de subunitate? Un raspuns posibil, cu siguranta incomplet, ar consta in vizarea urmatoarelor: a fi cult, a avea si a dovedi prin atitudini, conduita, opinii, un larg orizont de cultura generala, militara si de specialitate; a stapani solide cunostinte in domeniul condus; prestanta, autoritate, prestigiu, om de onoare, concordanta intre vorbe si fapte; modest, apropiat dar nu familiar, exigent dar nu dur; increzator in fortele proprii si ale celorlalti, receptiv la preocuparile si greutatile oamenilor, intelegator dar nu naiv; cu opinii si puncte de vedere proprii, exprimate deschis atat in fata subordonatilor, cat si a sefilor, capacitatea de a recunoaste sincer propriile greseli, din partea personala de responsabilitate pentru neajunsuri, strict in principii si suplu in aplicarea lor, puterea de a lupta cu propriile slabiciuni, de a le cunoaste si a le invinge. Care sunt insa aspectele ce releva absenta unei autentice personalitati de comandant de subunitate? Iata cateva: neincrederea in capacitatile proprii, ale subordonatilor si ale colectivului; teama de a-si asuma raspunderi, de a decide; tendinta de a justifica neajunsurile sau insuccesele pe seama incompetentei si lipsei de profesionalism a subordonatilor; lipsa punctului de vedere personal, conformism si efortul de a afla mai intai parerea sefilor pentru ca in raport cu aceasta sa si-o spuna pe a sa, fireste sustinand-o pe a sefilor, retineri in a exprima direct parerea despre calitatile si munca subordonatilor, lauda in fata lor si critica acestora la sefi (sau critica, nu indeajuns de intemeiata, in ambele situatii); schimbarea frecventa a deciziilor si ordinelor privind modul de rezolvare a unor sarcini; ordine formulate ambiguu si contradictoriu; pasivitatea si lipsa de interventie ferma atunci cand subordonatul sau este nedrept invinuit; acceptarea formala a unor lipsuri (sau merite) ce i se atribuie desi este convins ca nu-i apartin; atitudini de servilism si linguseala fata de sefi, asprime si manifestari dure fata de subordonati, dincolo de prescriptiile regulamentare. 5. Metode de cunoastere a (personalitatii) subordonatilor Exista mai multe metode de cunoastere sau de evaluare a personalitatii celorlalti, in particular a subordonatilor. Ne vom opri asupra catorva, criteriul selectarii fiind cel al posibilitatii comandantului de subunitate de aplicare a uneia sau alteia dintre metode. A. Observatia Aceasta metoda are cea mai ampla utilizare in cunoasterea psihologica a subordonatilor si furnizeaza cele mai variate date pentru caracterizarea comportamentului acestora. Observatia poate fi: a) dupa gradul de intentionalitate: ocazionala (spontana); organizata metodic (planificata, sistematizata);

b) dupa obiectul si modul de realizare: directa (sunt observate insusiri sau procese vizibile usor: gestica, mimica, felul vorbirii si tipul discursului etc.); indirecta (se incearca identificarea unor variabile profunde ale personalitatii: inteligenta, motivatia etc.); c)dupa desfasurarea temporala: transversala (este incadrata intr-un interval de timp scurt, precis determinat); longitudinala (vizeaza surprinderea personalitatii de-a lungul unei perioade mari de timp de exemplu adaptarea si integrarea in mediul militar); Pentru a obtine date valabile prin metoda observarii trebuie respectate anumite conditii: munca de observare sa aiba caracter selectiv si sa se desfasoare pe baza unei programe de studiere a subordonatului (observarea organizata metodic este cea mai eficienta); datele observarii se noteaza, pe cat posibil, imediat in caietul de observatii: regula de baza in culegerea materialului faptic trebuia sa fie separarea notitelor, a insemnarilor concrete de interpretarea psihologica si pedagogica a acestora; subordonatii trebuie urmariti, observati in situatii cat mai diferite si apoi confruntate datele obtinute; existenta unui plan pretabil de observare. B. Experimentul Principala caracteristica a acestei metode creata in provocarea intentionata a manifestarii fenomenelor, pe de-o parte si varierea conditiilor de manifestare a acestora, pe de alta parte. Experimentul modern pleaca neaparat de la o ipoteza teoretica si realizeaza controlul unor fapte semnificative. Aceasta metoda are si avantajul posibilitatii de a fi organizat pe grupe (grupul experimental si cel de control sau martor), fapt cere permite confruntarea rezultatelor obtinute, cat si interpretarea lor cantitativa si calitativa. C. Convorbirea Furnizeaza unele indicatii pentru intelegerea motivelor interne ale conduitei, a opiniilor si convingerilor subordonatului, a intereselor si preferintelor sale. Discutiile cu subordonatul dezvaluie totodata, demersul gandirii sale, atitudinea fata de institutie si colectiv, relatiile cu camarazii etc. Convorbirea poate fi libera sau dirijata, atmosfera de intercomunicare trebuind sa fie sincera, destinsa chiar, oricum golita de suspiciuni reciproce. Tactul, supletea, rabdarea sunt cerinte fara de care vorbirea nu poate fi eficienta. D. Analiza produselor (rezultatelor) activitatii subordonatilor Furnizeaza date despre lumea interioara" a subordonatului, despre bogatia de idei si imaginatia sa, despre gradul de originalitate, aptitudine si interesele individului, obiectivate in ceea ce realizeaza si produce el. Pot fi analizate produse individuale, dar si colective. Analiza acestor produse se poate face dupa o serie de criterii, cum ar fi: originalitatea, utilitatea, expresivitatea, aplicabilitatea, progresul inregistrat de la o etapa la alta etc. E. Metoda biografica Echivaleaza cu studiul longitudinal al personalitatii aducand date importante despre evolutia vietii individului privita in perspectiva conditiilor si a factorilor externi ai dezvoltarii (mediul familial, scoala etc.). Se poate utiliza si autobiografia, cu referire la aceleasi date furnizate de subiectul insusi. De regula se face distinctie intre biografie si asa numita anamneza" obiectiva, care se refera la informatii despre evenimente din trecutul individului, relatate de alti oameni (se releva antecedentele care au condus la aparitia si modificarea anumitor manifestari psihice). Este important ca studiul biografic sa se intemeieze pe fapte autentice, pe date concrete, reale asupra imprejurarilor vietii si conditiilor de instruire ale subordonatilor. Nu trebuie insa uitat ca analiza biografica se sprijina pe activitatea si conduita individului insusi, strans legate de ideile sau convingerile pe care le sustine sau le manifesta. Acestea sunt metodele aflate la indemana" comandantului de subunitate pentru cunoasterea personalitatii subordonatilor. Alte metode (metoda anchetei sociale si psihosociale, metodele psihometrice sau testele) cer o specializare crescuta, timp si volum de munca aflate nu intotdeauna la indemana comandantului de subunitate. Evaluarea sau cunoasterea personalitatii subordonatilor nu este un proces in sine; urmarea lui trebuie sa fie interventia ameliorativa sau optimizatoare pentru a preveni comportamentele deviante realizandu-se astfel insertia adecvata a individului in mediul militar.

Teoria social cognitiva a personalitatii Obiective specifice Dupa parcurgerea acestui modul veti fi in masura sa: ? Expuneti principiile abordarii social cognitive a personalitatii; ? Explicati sintagama de determinism reciproc; ? Reliefati rolul ficecarui element structural al personalitatii din perspectiva abordarii social cognitive; ? Oferiti exemple de comportamente achizitionat prin invatare observatorie si prin conditionare vicarianta; ? Exemplificati diferenta dintre achizitia si executia unui comportament; ? Ilustrati suituatii in care autoeficacitatea stimuleaza sau inhiba implicarea intr-o activitate. 1. Caracteristici generale Din perspectiva invatarii social-cognitive orice incercare de a descrie comportamentul uman fara a acorda atentia cuvenita proceselor mentale nu poate oferi un model adecvat in explicitarea personalitatii. Behaviorismul neluand in considerare variabilele cognitive risca sa neglijeze tocmai dimensiunea umana a individului. A studia, spre exemplu, doar aspectele

fiziologice ale emotiei omitand aspectele cognitive (toate acele ganduri ce preced si determina emotia), nu poate conduce la o deplina intelegerea a personalitatii umane. Teoria social-cognitiva pune accent pe originile sociale ale comportamentului si pe importanta proceselor cognitive in toate aspectele functionarii umane: motivatie, emotie si actiune. Paradigma isi are originile in teoriile invatarii, motiv pentru care initial a fost denumita teoria invatarii sociale. Teoreticienii acestei orientari incearca sa depaseasca diviziunea clasica asupra persoanei in care perspectiva behaviorista este contrapusa celei umaniste. Teoria social cognitiva are cateva caracteristici care o particularizeaza in raport cu celelalte abordari. ? Reliefarea individului ca agent de actiune ? Supralicitarea originilor sociale ale comportamentului ? Relevarea importantei proceselor cognitive in dezvoltarea si functionarea personalitatii. ? Accentul pus pe cercetarea sistematica ? Dovezile privind posibilitatea invatarii unor pattern-uri comportamentale complexe in absenta oricaror intariri. In cadrul comunitatii academice perspectiva social-cognitiva este probabil cea mai populara si se pare ca ea castiga serios teren si in randurile clinicienilor. Teoria este reflectata cel mai evident in opera a doi psihologi: Albert Bandura si Walter Mischel. 2. Reprezentanti Albert Bandura (1925 -) Bandura fost preocupat initial de aplicatiile teoriei invatarii la fenomenele clinice. Preocupare lui era de a conceptualiza fenomenele clinice intr-un mod care sa permita testarea lor experimentala. Ulterior a studiat procesele interactive in psihoterapie si pattern-urile familiale care determina agresivitatea la copii. Studiile privind determinantele familiale ale agresivitatii au stat in spatele tezelor sale privind rolul central al modelarii (invatarea prin observarea altora) in dezvoltarea personalitatii. Aceste studii s-au concretizat in doua lucrari: Agresiunea in adolescenta (1959) si invatarea sociala si dezvoltarea personalitatii (1963). In lucrarea intitulata Bazele sociale ale gandirii si actiunii (1986) Bandura a incercat sa clarifice aspecte ale capacitatilor umane aflate in relatie cu dezvoltarea personalitatii. Cele mai recente lucrari ale sale se centreaza asupra motivatiei umane si a implicatiilor autoeficacitatii (competentei personale) asupra sentimentului de confort fizic si psihic (well-being). Walter Mischel (1930 -) S-a nascut la Viena dar familia sa a emigrat in Statele Unite in anul 1939. A lucrat initial ca asistent social cu delincventii juvenili, experienta care prezinta un interes particular din cel putin doua motive: in primul rand, aceasta activitate este relationata cu preocuparile de durata al lui Mischel privind mecanismele psihologice care sustin amanarea gratificarii si autocontrolul, si in al doilea rand pentru ca exista o asemanare cu activitatea lui Bandura, prin aceea ca ambii au lucrat la inceputurile activitatii lor clinice cu adolescenti agresivi. Pe parcursul studiilor postuniversitare la Ohio State University a fost influentat de George Kelly si Julian Rotter, mai ales de contributiile lor in ceea ce priveste accentul pe individ ca actor si constructor al realitatii sociale, aflat in interactiune permanenta cu vicisitudinile mediului si incercand sa confere vietii coerenta in ciuda tuturor inconsistentelor. 3. Conceptia asupra persoanei Atat Bandura cat si Mischel au recunoscut relatia reciproca si iterativa dintre conceptia asupra persoanei, programul de cercetare si teoria asupra personalitatii. Teoria social-cognitiva curenta pune accent pe o conceptie conform careia persoana este activa si isi utilizeaza procesele cognitive pentru a-si reprezenta evenimente, pentru a anticipa viitorul, pentru a alege intre mai multe alternative de actiune si pentru a comunica cu altii. Sunt respinse conceptii alternative asupra persoanei, care considera individul ca fiind o victima pasiva a impulsurilor inconstiente si a trecutului sau un respondent pasiv la evenimentele mediului. Teoriile personalitatii care accentueaza importanta factorilor interni pana la excluderea rolului mediului sunt respinse datorita faptului ca ele trec cu vederea responsivitatea individuala la diferitele situatii. In acelasi timp sunt excluse teoriile care accentueaza rolul factorilor externi pana la excluderea factorilor interni, datorita neputintei lor de a lua in considerare rolul functionarii cognitive in comportament. Respingand atat conceptia ca indivizii sunt exclusiv condusi de forte interne, cat si cea conform careia ei sunt antrenati de stimulii din mediu, teoria social-cognitiva sugereaza ca un comportament poate fi explicat in termenii unei interactiuni intre persoana si mediu, un proces pe care Bandura l-a denumit determinism reciproc. Indivizii sunt influentati de fortele din mediu, dar in acelasi timp ei au libertatea de a alege cum sa se comporte. Astfel persoana nu doar raspunde la diferite situatii din mediu, dar si construieste activ si influenteaza situatii. Indivizii selecteaza situatii si sunt totodata modelati de ele; ei pot influenta comportamentul altora dar sunt in acelasi timp supusi modelarii de catre acestia. Iata cum descrie Mischel individul uman: o fiinta activa, constienta de problemele cu care se confrunta si de modalitatile de solutionare a lor, capabil sa profite dintr-un evantai enorm de experiente si capacitati cognitive, posedand un mare potential pentru bine sau rau, construindu-si activ propria lume psihica, in masura sa-si influenteze mediul dar in acelasi timp supus influentelor acestuia (Mischel, 1976). 4. Conceptia asupra stiintei, teoriei si cercetarii Atat Bandura cat si Mischel sunt adeptii utilizarii teoriei si cercetarii empirice, ai conceptelor clar definite si bazate pe observatii sistematice. Teoriile care pun accent pe fortele motivationale in termeni de nevoi, trebuinte si impulsuri ca unici determinanti ai personalitatii sunt sever criticate pentru caracterul vag si inutilitatea lor in predictia ori modificarile comportamentale. Pe de alta parte, in vreme ce behaviorismul extrem respinge, din cauza neincrederii in datele oferite de introspectie, studiul proceselor cognitive, Bandura si Mischel considera ca asemenea procese interne trebuie cu necesitate studiate. Ei sugereaza faptul ca rapoartele introspective obtinute in conditii ce nu favorizeaza prezentari evaluative pot fi de un real ajutor in intelegerea proceselor cognitive. In ansamblu, teoria social-cognitiva este preocupata atat de a surprinde cat mai complet variatele aspecte ale comportamentului uman, cat si de rigoarea stiintifica. 5. Teoria social cognitiva a personalitatii 5.1. Structura

Structurile personalitatii reliefate de teoria social-cognitiva se refera in principal la procese cognitive. Cele mai importante concepte structurale sunt: competentele -; deprinderile, scopurile si sinele. 5.1.1.Competentele -; Deprinderile Teoria social-cognitiva pune accent pe competentele sau deprinderile pe care le poseda individul. De un real interes se bucura indeosebi competentele si deprinderile cognitive, adica abilitatea persoanei de a rezolva probleme si de a face fata problemelor de viata cu care se confrunta. Mai degraba decat sa justifice comportamentul prin trasaturi de personalitate teoria se centreaza asupra competentelor exprimate de individ prin tot cea ce face. Aceste competente se refera atat la modalitati de a judeca problemele de viata cat si la deprinderi comportamentale de a solutiona efectiv aceste probleme. Foarte importanta este precizarea ca indivizii poseda deseori doar competente contextual - specifice.; aceasta inseamna ca o persoana competenta intr-un context poate sa fie sau poate sa nu fie competenta intr-altul. 5.1.2.Scopurile Conceptul de scop se refera la capacitatea indivizilor de a anticipa viitorul si de a fi automotivati. Scopurile sunt cele care ne ghideaza in stabilirea prioritatilor si in selectarea situatiilor si tot scopurile ne permit sa trecem dincolo de influentele de moment si sa ne organizam comportamentul pe perioade mai lungi de timp. Scopurile sunt organizate intr-un sistem, care face ca unele sa fie mai importante sau mai centrale decat altele, dar acest sistem nu este rigid, ci persoana poate sa selecteze anumite scopuri, in functie de ceea ce i se pare important la un moment dat, de posibilitatile pe care le are si de expectantele privind autoeficacitatea relativ la cerintele mediului. 5.1.3. Sinele si sentimentul de autoeficacitate Conceptul social-cognitiv al sinelui se refera la procesele care tin de functionarea psihologica a individului. Ca atare individul nu detine o structura numita sine ci mai degraba procese specifice ale sinelui care sunt parte integranta a persoanei. Deci o persoana are conceptii despre sine si procese de autocontrol care pot sa se modifice de la o perioada de timp la alta si de la o situatie la alta. Exista un aspect particular al perceptiei sinelui-ului care a devenit central in teoria lui Bandura: este vorba despre autoeficacitate, adica capacitatea autoperceputa de a face fata unor situatii specifice. Acest concept al autoeficacitatii este relationat cu judecatile indivizilor privind capacitatea lor de a actiona intr-o sarcina sau situatie specifica. In opinia lui Bandura, judecatile privind autoeficacitatea influenteaza alegerea situatiilor in care ne implicam, cantitatea de efort depusa intr-o anumita situatie, timpul cat persistam intr-o sarcina si reactiile emotionale din timpul anticiparii situatiei sau al implicarii in acea situatie. Este evident faptul ca gandim, simtim si ne comportam diferit in situatii in care ne simtim siguri de capacitatile noastre, comparativ cu situatiile in care ne simtim nesiguri sau incompetenti. In esenta, autoperceptiile privind eficacitatea influenteaza gandirea, motivatia, performanta si activarea emotionala. Strategiile de cercetare microanalitica Se refera la modalitatile de evaluare a autoeficacitatii percepute. Conform acestei strategii, se efectueaza masuratori detaliate ale autoeficacitatii percepute inainte de angajarea efectiva intr-un comportament specific. Astfel, subiectilor li se solicita sa desemneze intr-o situatie specifica acele sarcini pe care le pot realiza si sa evalueze aditional gradul de certitudine cu privire la probabilitatea indeplinirea cu succes a acestora. Aceasta strategie reflecta conceptia ca judecatile referitoare la autoeficacitate sunt situational-specifice si nu reprezinta dispozitii globale care sa poata fi masurate de chestionarele de personalitate. Prin urmare teza unui sine global este respinsa deoarece este inconsistenta cu complexitatea perceptiilor de autoeficienta care sunt sensibil diferite in functie de activitatile in care este antrenat individul, de gradul lor de complexitate precum si de circumstantele situationale. 5.2. Procesele Teoria social-cognitiva se diferentiaza de alte teorii ale personalitatii prin aceea ca pune accent pe doua procese distincte: invatarea observationala si autoreglarea. Invatarea observationala se refera la capacitatea de a invata comportamente complexe prin observarea altora. Autoreglarea se refera la capacitatea individului de a-si influenta propriul comportament, mai mult decat de a reactiona mecanic la influentele externe. Atat invatarea observationala cat si autoreglarea implica participarea proceselor cognitive si ambele sunt influentate de recompense si pedepse, fara a fi insa determinate de ele. 5.2.1. Invatarea observationala Teoria invatarii observationale sugereaza ca oamenii pot invata prin simpla observare a comportamentului altora. Persoana al carei comportament este observat se numeste model. Exista date care sugereaza ca o persoana poate invata un comportament observand modelul care realizeaza acel comportament. De exemplu, un copil invata sa vorbeasca observandsi parintii sau alte persoane vorbind, un proces numit modelare. Tipurile de comportamente considerate mai sus sunt uneori mentionate apeland la termeni precum imitare sau identificare. Atentie insa ca exista evidente diferente semantice intre cei trei termeni; imitatia are o conotatie restransa ea referindu-se mai degraba la simple raspunsuri mimice pe cand la cealalta extrema identificarea implica incorporarea completa a paternurilor comportamentale apartinand unei alte persoane. Prin urmare modelarea implica ceva mai larg decat simpla imitare dar mai putin difuz decat identificarea. Achizitie si executie O importanta parte a teoriei modelarii se refera la distinctia dintre achizitia si executia unui comportament. Un pattern comportamental nou si complex poate fi invatat sau achizitionat independent de intariri, dar executia efectiva a acelui comportament depinde de recompense si pedepse (de consecintele acelui comportament asupra modelului). Aceasta distinctie intre achizitie si executie este de fapt similara cu distinctia dintre un comportament potential si unul manifest. Sa luam, spre exemplu, in discutie experimentul clasic realizat de Bandura si colegii sai si care prin rezultatele sale ilustreaza tocmai aceasta distinctie. (Bandura si colab, 1963). in studiul invocat au fost implicate trei grupuri de copii care in prima faza a experimentului au observat un model etaland un comportament agresiv impotriva unei papusi de plastic. Pentru primul grup comportamentul agresiv al modelului nu a fost urmat de nici o consecinta (consecinte absente). Pentru cel de al doilea grup acest comportament a fost urmat de recompensarea modelului (recompensa) iar in cazul celui de la treilea grup modelul a fost pedepsit ca urmare a conduitei sale agresive (pedeapsa). In etapa a doua a experimentului copii apartinand celor trei grupuri au fost trecuti pe rand prin alte doua conditii experimentale. In prima conditie copii au fost lasati singuri intr-o camera cu multe jucarii, incluzand si acea papusa anterior maltratata de catre model. Dintr-o camera alaturata copii erau observati

printr-o fereastra cu vedere unidirectionala pentru a verifica daca acestia vor exprima comportamentul agresiv al modelului (conditie nestimulativa). In cea de a doua conditie copii au fost incurajati (oferindu-li-se stimulente verbale, sau mici recompense) pentru a reproduce comportamentul modelului (conditie stimulativa). Comparandu-se ulterior rezultatele s-a constat, fara surprindere, ca mult mai multe comportamente agresive au fost semnalate in conditia stimulativa decat in cea nestimulativa. Cu alte cuvinte, toti copii au invatat (achizitionat) comportamentul agresiv dar acesta a fost mai degraba executat in conditii de stimulare decat in absenta acestora. Aceste rezultate demonstreaza cu claritate importanta distinctiei intre achizitie si performanta. Un alt rezultat important al acestui experiment il reprezinta diferentele comportamentale relativ la consecinte. Grupul de copii pentru care comportamentul agresiv al modelului era urmat de pedeapsa a recurs intr-o mult mai mica masura la imitarea modelului decat a facut-o grupul recompensa si respectiv grupul consecinte absente. In concluzie consecintele comportamentului asupra modelului pot afecta doar executia comportamentului de catre copii nu si achizitia lui care se produce prin simpla observare. 5.2.2.Conditionarea vicarianta. O serie de experimente similare au confirmat concluzia de mai sus. Prin urmare diferenta dintre achizitia si executia unui comportament sugereaza faptul ca invatarea observationala la copii este influentata, prin mecanisme cognitive sau emotionale, ori chiar de ambele, iar punerea in practica a celor invatate depinde de consecintele acelui comportament asupra modelului. Copiii pot invata si anumite raspunsuri emotionale prin simpla empatizare cu modelul. Asa cum sublinia Bandura, se intampla destul de frecvent ca indivizii sa dezvolte reactii emotionale intense fata de locuri, persoane sau obiecte, fara sa fi avut vreun contact personal cu ele. Acest proces de invatare a reactiilor emotionale prin observarea altora, numit conditionare vicarianta, a putut fi demonstrat atat la oameni cat si la animale. Astfel, de exemplu, subiecti umani care au observat un model exprimand o reactie conditionata de teama au dezvoltat ulterior un raspuns emotional conditionat la un stimul initial neutru. Similar, intr-un experiment cu animale, s-a putut observa dezvoltarea unei frici intense si persistente de serpi la puii de maimuta care isi observasera parintii manifestand teama in prezenta unor serpi reali sau de jucarie. Ceea ce este important de subliniat aici este faptul ca perioada de observare a comportamentului parintilor (perioada de invatare) a fost uneori foarte scurta. In plus se constata si faptul ca, o data dezvoltata, conditionarea vicarianta se dovedeste a fi intensa si de lunga durata ea fiind relevata chiar si in situatii diferite de cea in care s-a manifestat prima data. Cu toate ca invatarea observationala este un proces cu impact puternic asupra achizitiilor comportamentale, nu trebuie sa cadem in extreme si sa credem ca este un proces automat si ca noi suntem oarecum obligati sa ii copiem pe ceilalti. Copiii, de exemplu, au modele multiple, si pot invata de la parinti, frati, prieteni, profesori, TV, etc.; in plus, ei pot invata si din propria lor experienta. Mai mult, pe masura ce cresc, copiii vor putea sa isi selecteze activ modelele pe care sa le observe si sa incerce sa le imite. 5.2.3. Obiective, standarde si autoreglare Prin procesul invatarii observationale pot fi achizitionate raspunsuri comportamentale si reactii emotionale, dar pot fi la fel de bine invatate si reguli generale. De exemplu, prin observarea modelelor, oamenii pot sa-si insuseasca standarde interne pentru evaluarea propriului comportament si a comportamentului altora. Aceste standarde reprezinta obiective pe care tindem sa le atingem si totodata fundamente pentru intaririle asteptate de la altii sau de la noi insine. Procesul de autointarire este deosebit de important in mentinerea unui comportament pentru perioade mari de timp, in absenta unor intariri exterioare. Astfel, prin reactii autoevaluative cum sunt lauda si vinovatia suntem capabili sa ne recompensam pentru atingerea standardelor si sa ne pedepsim pentru incalcarea lor. Conform teoriei social-cognitive, comportamentul este mentinut prin expectante sau consecinte anticipate, mai mult decat prin consecintele imediate. Comportamentul indreptat catre un anumit scop poate fi explicat astfel prin standardele de performanta impuse si prin consecintele anticipate. In termenii acestei analize, se impun doua mentiuni. In primul rand, indivizii sunt perceputi ca fiind proactivi, nu doar reactivi; deci sunt capabili sa isi stabileasca propriile standarde si obiective si nu doar sa raspunda la cerintele mediului. In al doilea rand, prin capacitatea de a-si stabili propriile obiective si prin potentialul de autointarire, este posibil un grad considerabil de autoreglare a functionarii umane. 5.2.4. Autoeficacitate si performanta Asa cum s-a mai aratat, Bandura a accentuat importanta autoperceptiilor asupra eficacitatii ca mediatori cognitivi ai actiunii. In timpul analizei unei actiuni si al implicarii in ea, indivizii fac aprecieri cu privire la capacitatea de a face fata diferitelor cerinte ale sarcinii. Aceste aprecieri asupra autoeficacitatii influenteaza gandirea (aceasta este ceea ce trebuie sa fac si pot sa o fac sau nu voi reusi niciodata; ce o sa creada ceilalti despre mine?), emotia (stimulare, interes, bucurie sau anxietate si depresie) si actiunea. (angajare si implicare crescuta sau inhibitie si demobilizare). Asadar o persoana isi stabileste mai intai standarde si obiective iar apoi recurge la judecati evaluative relativ la abilitatile sale de a presta acele comportamente necesare atingerii obiectivelor. Rezumand, un individ isi stabileste obiective sau standarde, care stau la baza actiunii (comportamentului) sale. Acea persoana va lua in considerare mai multe alternative posibile de actiune si va lua o decizie pe baza rezultatelor (consecintelor) anticipate (externe si interne) si a autoeficacitatii percepute pentru realizarea acelor comportamente. O data ce actiunea a fost initiata si executata, rezultatul ei va fi evaluat in termenii recompenselor externe primite de la altii si ai autoevaluarilor interne. Un succes poate conduce la un sentiment crescut de autoeficacitate, si implicit la o relaxare in eforturile viitoare sau la stabilirea unor standarde mai ridicate pentru sarcinile urmatoare. in schimb un insucces sau un esec poate duce la renuntare sau la persistenta in efort, in functie de importanta acelui rezultat pentru persoana in cauza si de sentimentul de autoeficacitate in legatura cu incercarile viitoare. 5.3. Crestere si dezvoltare Teoria social-cognitiva pune accent pe dezvoltarea competentelor cognitive, expectantelor, obiectivelor, standardelor, sentimentului de autoeficacitate si a functiilor autoreglatorii prin invatare observationala si experienta directa. In ceea ce priveste dezvoltarea abilitatilor si a competentelor, Bandura subliniaza in special dezvoltarea autoeficacitatii. Autoeficacitatea poate avea multiple surse: realizari prezente, experiente vicariante, persuasiune verbala. Experientele personale care conduc la atingerea unor obiective specifice sunt importante atat din punct de vedere general cat si din punct de vedere

specific in ceea ce priveste dezvoltarea interesului intrinsec. Aceasta teorie poate fi ilustrata luand in considerare doua domenii: agresivitatea si amanarea gratificarii (recompensei). 5.3.1. Dezvoltarea comportamentului agresiv In analiza dezvoltarii comportamentului agresiv, teoria social-cognitiva incearca sa explice cum iau nastere pattern-urile de comportament agresiv, ce anume determina oamenii sa se comporte agresiv si ce factori sustin asemenea actiuni o data ce ele au fost initiate. In general, agresivitatea este invatata prin observarea unor modele agresive si prin experienta directa. Stilul comportamental agresiv este invatat prin observare modelelor familiale (violenta familiala naste stiluri violente de conduita), prin observarea comportamentului prietenilor (cea mai inalta incidenta a agresivitatii o intalnim in acele comunitati in care modelele agresive abunda) si prin observarea unor modele oferite de mass-media in special de televiziune (atat copiii cat si adultii au astazi oportunitati nelimitate de a invata toata gama conduitelor agresive oferita ieftin de televiziune in caldura confortului de acasa). In termeni de activare a agresivitatii, teoria social-cognitiva subliniaza ca un comportament agresiv poate fi provocat de stimuli durerosi, de expectantele ca un astfel de comportament sa fie recompensat, sau de ambele. Cand o persoana este confruntata cu un stimul dureros sau aversiv, ea poate sau nu sa reactioneze intr-o maniera agresiva. Raspunsul ei depinde de interpretarea pe care o da cauzelor stimulului si de expectantele pe care le are in legatura cu consecintele unui comportament agresiv. Acest punct de vedere este diferit de cel bazat pe teoria instinctelor, in care accentul este pus pe dezvoltarea automata a unei energii agresive, ca si de cel al altor teorii ale invatarii, in care reactia agresiva este vazuta ca un raspuns la frustrare. Conform teoriei social-cognitive, frustrarea poate sau nu sa duca la agresivitate, iar agresivitatea poate sa apara si in absenta frustrarii. Astfel, faptul ca frustrarea duce sau nu la agresivitatea depinde de modul in care individul isi interpreteaza activarea neuropsihica (arousal-ul), de modalitatile alternative de raspuns disponibile si de expectantele privind consecintele acestor raspunsuri in situatii particulare. Comportamentul agresiv este sustinut sau stopat in functie de consecintele sale. Ca si in cazul altor comportamente, si comportamentul agresiv este reglat de consecintele sale, care isi pot avea originea in trei surse: consecinte externe directe, experientierea vicarianta a consecintelor la altii si consecintele autoproduse. Primele doua sunt consecinte sociale, cea de-a treia este o consecinta personala. Comportamentul agresiv poate fi stopat prin amenintarea unor pedepse externe sau prin expectantele unei autopenitente, procese numite controlul prin teama si respectiv, sentimentul de vinovatie. Vinovatia implica invatarea unor standarde etice si morale de comportament. 5.3.2. Deprinderile de amanare a recompensei Capacitatea de a amana recompensa (gratificarea) implica dezvoltarea unor competente cognitive si comportamentale. Comportamentele relevante sunt achizitionate prin observarea lor la altii si prin experienta directa. Capacitatea de a amana o recompensa este determinata de consecintele expectate, care la randul lor sunt influentate de experiente personale anterioare, de observarea consecintelor la modele (parinti, prieteni) si de reactiile personale. Mischel a studiat in amanunt mecanismele cognitive pe care le utilizeaza copiii pentru a amana a recompensa si pentru a rezista tentatiilor care o preced. Pe langa dezvoltarea unor reguli interioare (nu trebuie sa faci asta), copiii isi dezvolta adevarate strategii pentru a fi capabili sa reziste tentatiilor. O astfel de strategie este distragerea atentiei de la obiectul tentant. O alta este concentrarea pe calitatile mai abstracte ale obiectului dorit, si nu pe cele concrete: de exemplu, se concentreaza pe imaginea unui aliment si nu pe gustul lui. Astfel, ceea ce este in capul unui copil -; si nu ceea ce este fizic in fata lor -; afecteaza intr-un mod crucial capacitatea lor de a amana constient o recompensa imediata cu scopul de a atinge un obiectiv dorit dar amanat (Mischel, 1990). Este important sa subliniem faptul ca teoria social-cognitiva difera de alte teorii care prevad stadii fixe de dezvoltare si tipuri de personalitate. In viziunea lui Bandura si Mischel, persoanele isi dezvolta deprinderi si competente in domenii particulare. In loc sa isi dezvolte constiinte sau ego-uri sanatoase, ei isi dezvolta competente si linii motivationale de actiune care sunt specifice pentru contexte specifice. Un astfel de punct de vedere subliniaza capacitatea persoanei de a face distinctii intre situatii si de a-si regla comportamentul intr-un mod flexibil, in functie de obiectivele personale si de cerintele impuse de situatie.

-1Psihologia personalitatii AN II, SEM. 1 Cadru didactic: Conf.univ.dr. Irina Macsinga Lect.univ.drd. Laureniu P. Maricuoiu Tipul disciplinei: Obligatorie Numr de ore alocate: 42 de ore Sptmnal, cte dou ore de curs i o or de seminar. Credite 5 Descrierea succint a disciplinei In cadrul cursului de Psihologia personalitatii, studentii vor avea posibilitatea de a se familiariza cu principalele perspective teoretice si demersuri metodologice specifice acestui domeniu, de a compara diversele paradigme, de a manipula principalele concepte psihologice din aceasta sfera, de a lucra mental cu descriptorii personalitatii si de dezvolta abilitatea de transpunere a notiunilor teoretice in contexte reale. Obiectivele disciplinei Familiarizarea cu principalele modele teoretice ale personalitii Dezvoltarea abilitilor de analiz comparativ a perspectivelor asupra personalitii Dezvoltarea capacitii de discriminare conceptual la nivelul teoriilor personalitii Dezvoltarea abilitilor de relaionare a aspectelor teoretice cu cele practice Competene dobndite 1. Cunoatere i nelegere Cunoate principalele teorii asupra personalitii i valenele explicativ-interpretative nelege aspectele eseniale ale fiecrei teorii i implicaiile lor practic-aplicative 2. Explicare i interpretare Interpreteaz i analizeaz critic fiecare teorie asupra personalitii Explic avantajele i dezavantajele fiecrei perspective asupra personalitii Analizeaz comparativ teoriile personalitii 3. Instrumental-aplicative Aplic principiile i conceptele teoriilor personalitii n analiza i evaluarea persoanelor concrete 4. Atitudinale Manifestarea unei atitudini pozitive i responsabile fa de domeniul tiinific Cultivarea unei atitudini responsabile fa de activitatea de cercetare n domeniu Interes fa de dezvoltarea personal n domeniu Continutul tematic al disciplinei Perioada Tematic i bibliografie recomandat Curs 1 Analiza fisei disciplinei. Explicitarea criteriilor de evaluare. Cunoasterea expectantelor Fisa de intercunoastere Sptmna 1 Seminar 1. Niveluri de operaionalizare a personalitii. Niveluri de operaionalizare a variabilelor n cercetarea psihologic. Modaliti de operaionalizare a personalitii (tip, trstur, factor de personalitate) Bibliografie: Macsinga, I. (2003). Psihologia diferentiala a personalitatii. Timisoara: Mirton, 8-16. -2Curs 2 Definirea personalitatii. Principii in cunoasterea personalitatii Analiza definitiei, asumptii de baza, cei 3 D (descriere, dinamica, dezvoltare) Bibliografie: Macsinga, I. (2003). Psihologia diferentiala a personalitatii. Timisoara: Mirton, 8-16. Bibliografie complementar: Matthews, G. (coord.) (2005). Psihologia personalitatii. Trasaturi, cauze, consecinte. Iai: Polirom, 47-48. Sptmna 2 Seminar 1. Curs 3 Perspectiva lui Jung asupra personalitatii Descrierea si dinamica personalitatii. Psihotipurile Bibliografie: Macsinga, I. (2003). Psihologia diferentiala a personalitatii. Timisoara:Mirton,23-31. Bibliografie complementar: Jung, C.G. (1997). Antologie, vol. II (Tipurile psihologice), Bucuresti, Ed. Trei Sptmna 3 Seminar 2. Tipurile psihologice din perspectiva lui Carl Gustav Jung Bibliografie: Jung, C.G. (1996). Tipurile psihologice. Bucureti: Editura Humanitas, Capitolul X. Descrierea general a tipurilor. Curs 4 Perspectiva neopsihanalitica asupra personalitatii (Adler-Horney) Descrierea personalitatii, tipologii, factori ai dezvoltarii personalitatii

Bibliografie: Macsinga, I. (2003). Psihologia diferentiala a personalitatii. Timisoara:Mirton, 33-39 si 56-66 Horney, K. (1995). Directii noi in psihanaliza. Bucuresti, Univers Enciclopedic, 154-160 Sptmna 4 Seminar 2. Curs 5 Perspectiva lui Erikson asupra personalitatii Principiul epigenetic, stadiile dezvoltarii psihosociale Bibliografie: Macsinga, I. (2003). Psihologia diferentiala a personalitatii. Timisoara:Mirton, 42-54 Sptmna 5 Erikson, E.H. (1968). Identity: Youth and Crisis. USA, Norton, 67-82 Seminar 3. Imaginea de sine i sentimentul de inferioritate Bibliografie: Adler, A. (1998). Cunoaterea omului. Bucureti: Editura Iri. Capitolul 5. Sentimentul de inferioritate i tendina de a se impune. Adler, A. (1999). Sensul vieii. Bucureti: Editura Iri. Capitolul 6. Complexul de inferioritate. Curs 6 Perspectiva trasaturilor de personalitate (Allport) Trasatura ca descriptor, tipologie, dezvoltare ontogenetica Bibliografie: Macsinga, I. (2003). Psihologia diferentiala a personalitatii. Timisoara:Mirton, 70-80 Allport, G.W. (1991). Structura si dezvoltarea personalitatii. Bucuresti:EDP, 334-350 si 395-419 Bibliografie complementar: Cretu, R.Z. (2005). Evaluarea personalitatii. Modele alternative. Iasi: Polirom, 14-20 Sptmna 6 Seminar 3. -3Curs 7 Perspectiva factoriala asupra personalitatii: Cattell Factorul ca descriptor, metode in evaluarea personalitatii, modelul Big Five Bibliografie: Macsinga, I. (2003). Psihologia diferentiala a personalitatii. Timisoara:Mirton, 82-98 Cretu, R.Z. (2005). Evaluarea personalitatii. Modele alternative. Iasi: Polirom, 21-26 Bibliografie complementar: Matthews, G. (coord.) (2005). Psihologia personalitatii. Trasaturi, cauze, consecinte. Iai: Polirom, 47-49 Sptmna 7 Seminar 4. Modelul constructelor personale (Geoge Kelly) Bibliografie: Macsinga, I. (2003). Psihologia diferentiala a personalitatii. Timisoara:Mirton, 181-195 Curs 8 Perspectiva factoriala asupra personalitatii: Eysenck Structura ierarhica a personalitatii, dimensiunile I/E si N, baza fiziologica Bibliografie: Macsinga, I. (2003). Psihologia diferentiala a personalitatii. Timisoara:Mirton, 98-105 Eysenck, H. & Eysenck, M. (1998). Descifrarea comportamentului uman. Bucuresti: Teora, 94-128 Sptmna 8 Seminar 4. Curs 9 Teorii unidimensionale ale personalitatii Localizarea controlului, personalitatea A-B, dependenta-independenta de camp Bibliografie: Macsinga, I. (2003). Psihologia diferentiala a personalitatii. Timisoara:Mirton, 108-118 Monteil, J. M. (1997). Educatia si formarea sa. Iasi: Polirom, cap. Controlul intaririlor Bibliografie complementar: Matthews, G. (coord.) (2005). Psihologia personalitatii. Trasaturi, cauze, consecinte. Iai: Polirom, 278280 Sptmna 9 Seminar 5. Interfaa personalitate-cogniie. Teoria lui Robert Sternberg asupra stilurilor de gndire. Bibliografie: Maricuoiu, L.P. (2005). 12 ani de cercetri asupra autoguvernrii mentale. Revista de Psihologie Aplicat, p. 67-82. Curs 10 Personalitatea din perspectiva umanista: Maslow si Rogers Trebuinte, personalitatea actualizata, critici Bibliografie: Macsinga, I. (2003). Psihologia diferentiala a personalitatii. Timisoara:Mirton, 121-149 Opre, A. (2006) Introducere in teoriile personalitatii, Cluj-Napoca: ASCR, 77-107 si 124-128 Sptmna 10 Seminar 5. Curs 11 Personalitatea din perspectiva social-comportamentala (Mischel) Paradoxul consistentei personalitatii, determinismul reciproc Bibliografie:

Macsinga, I. (2003). Psihologia diferentiala a personalitatii. Timisoara:Mirton, 154-165 Sptmna 11 Cretu, R.Z. (2005). Evaluarea personalitatii. Modele alternative. Iasi: Polirom, 115-130 Seminar 6. Noi metode de evaluare a personalitii Bibliografie: Bing, M.N., LeBreton, J.M., Davidson, K., Migetz, D.Z. & James, L.R. (2007). Integrating Implicit and Explicit Social Cognitions for Enhanced Personality Assessment: A General Framework for Choosing Measurement and Statistical Methods. Organizational Research Methods, 10, 136-179. -4Curs 12 Personalitatea din perspectiva sociala (Bandura) Invatarea observationala, modelarea personalitatii, autoeficienta Bibliografie: Macsinga, I. (2003). Psihologia diferentiala a personalitatii. Timisoara:Mirton, 167-178 Bandura, A., Ross, D., Ross, S. (1961) Transmission of Aggression Through Imitation of Aggressive Models, Journal of Abnormal and Social Psychology, 63, 575-582 Bibliografie complementar: Pajares, F. (2002) Self-efficacy beliefs in academic contexts: An outline (http://des.emory.edu/mfp/efftalk.html) , 10-13 si 19-21 Sptmna 12 Seminar 6. Curs 13 Perspectiva biologica asupra personalitatii Bibliografie: Macsinga, I. (2003). Psihologia diferentiala a personalitatii. Timisoara:Mirton, 167-178 Mehrabian, A si OReilly, E. (1980) Analysis of personality measures in terms of basic dimensions of temperament, in Journal of Personality and Social Psychology, vol. 38, 492-503 Bibliografie complementar: Zukerman, M., coord. (2004) On the psychology of personality (Cap. I, punctul 2, pag. 4-5 si Cap. 11, punctul 2, pag. 188-195) Dess, N. si Edelheit, D. (1998) The bitter with the sweet: the taste/stress/temperament nexus, in Biological Psychology, vol.48, issue 2, pag. 103-119 Matthews, G. & Co. (2005) Psihologia personalitatii, Ed. Polirom, Iasi (pag. 187-200) Sptmna 13 Seminar 7. Tem deschis Curs 14 Integrarea perspectivelor teoretice asupra personalitatii Sptmna 14 Sinteza teoretica, evidentierea Bibliografie complementaritatii teoriilor, pregatire pentru examen Seminar 7. SISTEMUL DE EVALUARE Evaluarea cunostintelor se va realiza prin examen scris, de tip reflexiv, din toat materia predat, n sesiunea din iarn. Din punct de vedere al volumului de cunotine supuse evalurii, acesta cuprinde atat bibliografia obligatorie, cat si anumite teme, precis indicate in prealabil, din bibliografia Bibliografie complementar. Din punct de vedere al principiilor care stau la baza evaluarii, acestea sunt fidele teoriei inteligenei de succes (Sternberg). Subiectele vor fi astfel structurate si concepute, nct rezolvarea lor s reclame din partea studentului 4 tipuri de gndire: a. gndirea reproductiv (ex: a defini, a completa fraze, a rezolva grile de rspunsuri, etc) b. gndirea analitic (ex: a analiza texte / comportamente, etc) c. gndirea sintetic-creativ (ex: a sintetiza idei, a relaiona i compara concepte) d. gndirea practic (ex: a aplica reguli, principii ntr-o situaie concert, etc.) Specificaii Intrarea in examenul scris este conditionata de numarul de prezente de la seminarul de Psihologia personalitatii, si anume 4 din 7 prezente Se acord un bonus: n situaia n care studentul are prezen de 100% la seminar, va primi 1 punct la evaluare (numai in cazul in care nota obtinuta la examenul scris este de minim 5) -5RESTANE - SISTEMUL DE EVALUARE Pentru sesiunea de restante, volumul de cunostinte, precum si principiile evaluarii raman aceleasi. Se impun cateva specificatii: In cazul studentilor care nu au intrat in examen din cauza nerespectarii conditiei prezentei la seminar, pentru a putea participa la sesiunea de restante, este necesar sa predea o lucrare de sinteza teoretica, conform unui model pe care profesorul il va da la ultima ora de curs. Structura acesteia, precum si bibliografia adiacenta vor fi anuntate. Lucrarea trebuie predata cu cel putin 3 zile inainte de data la care va avea loc restanta. Nu se acorda punctaj, ci este o conditie care trebuie indeplinita. In cazul acelorasi studenti, bonusul se anuleaza. In cazul studentilor care se vor prezenta la restanta din cauza nepromovarii examenului din sesiune, dar care au conditia prezentei la seminar indeplinita, in cazul in care obtin nota 5, bonusul de 1 punct ramane valabil.

Universitatea Babe-Bolyai Facultatea de Psihologie i tiine ale Educaiei Secia Psihologie Anul universitar 2008-2009 Semestrul 1 I. Informaii generale despre curs, seminar, lucrare practic sau laborator

Titlul disciplinei: Psihologia personalitii Cod: PSY 2103 Nr credite: 6,5 Loc de desfurare: curs: Amfiteatrul Facultii de Chimie i Inginerie Chimic, str. Arany Janos, nr. 11; seminar: Amfiteatrul Zorgo, sediul Facultii de Psihologie i tiine ale Educaiei, str. Sindicatelor nr. 7 Programarea activitilor n orar: 2 ore de curs sptmnal; 1 or seminar sptmnal II. Informaii despre titularul de curs, seminar, lucrare practic sau laborator

Nume, titlul tiinific Prof. univ. dr. Adrian Opre Informaii de contact: adrianopre@psychology.ro Ore de audien: miercuri 12-14 Tutori: drd. Lucia Raiu, Oana Ghimbulu Informaii de contact: tutorpersonalitatii@psychology.ro III. Descrierea disciplinei

Obiective n urma parcurgerii acestui curs, studenii ar trebui s tie s: explice cum studiul personalitii permite explicarea diferenelor individuale; argumenteze importana cunoaterii sintetice a personalitii n practica psihologic; dezbat problema existenei mai multor abordri ale personalitii i a metodelor de cercetare i evaluare specifice; explice de ce fiecare modalitate de abordare a personalitii are o modalitatea specific de evaluare; Competenele specifice disciplinei: 1. Cunoatere i nelegere

Argumentarea importanei cunoaterii personalitii n practica psihologic; nelegerea existenei mai multor abordri ale personalitii i a metodelor de cercetare i evaluare specifice; nelegerea distinciei dintre structura, procesele i dezvoltarea personalitii; Aplicarea distinciei structur/procese/dezvoltare a personalitii teoriilor personalitii studiate; Cunoaterea noiunilor de baz din abordrile personalitii din perspectiv: psihanalitic, behaviorist, umanist, socialcognitiv, teoriei trsturilor, teoriilor psihobiologice; Cunoaterea avantajelor i dezavantajelor pe care le ofer fiecare dintre metodele de studiu a personalitii; nelegerea relaiei dintre teorie i metod de evaluare 2. Explicare i interpretare

Explicarea felului n care studiul personalitii permite explicarea diferenelor individuale; Explicarea dezvoltrii personalitii, aa cum apare n cadrul teoriei: psihanalitic, behaviorist, umanist, social-cognitiv, teoriei trsturilor, teoriilor psihobiologice; Explicarea formrii patologiei, aa cum apare n cadrul teoriei: psihanalitic, behaviorist, umanist, social-cognitiv, teoriei trsturilor, teoriilor psihobiologice; Explicarea, n baza asumpiilor teoretice, a principiilor terapiei psihanalitic, behaviorist, umanist, social-cognitiv 3. Instrumental aplicative Descrierea demersului de construire a unui instrument de evaluare pornind de la o teorie tiinific; Explicarea motivelor pentru care fiecare modalitate de abordare a personalitii are o modalitate specific de evaluare; Cunoaterea principiilor de construcie i modalitatea de aplicare a testelor proiective de personalitate, a chestionarelor structurate de personalitate i a metodologiei Q; Descrierea avantajelor pe care le ofer evaluarea personalitii prin chestionarele studiate n comparaie cu testele proiective; Abilitatea de a evalua calitatea i adecvarea aplicrii ntr-o anumit situaie a unui instrument de evaluare a personalitii 4. Atitudinale Abordarea critic i nepreferenial a principalelor teorii ale personalitii; Cunoaterea i aplicarea normelor deontologice n evaluarea personalitii (referitoare la copy-right-ul testelor, cerinele de pregtire pentru evaluatori, cui, n ce condiii i n ce fel se poate aplica o anume metod de evaluare a personalitii) Coninutul cursului: Importana studiului personalitii; Metode de cercetare n studiul personalitii; Teoria psihanalitic; Teoria behaviorist; Teoria umanist; Teoria trsturilor de personalitate; Teoria social-cognitiv; Teorii psihobiologice ale personalitii; Teorie i metod n evaluarea personalitii. Metode utilizate n cadrul predrii: Curs: expunerea, exemplul demonstrativ, sinteza cunotinelor, descoperire dirijat Seminar: expunerea, sinteza cunotinelor, clarificare conceptual, activiti de grup, descoperire dirijat, conversaia

IV.

Bibliografie obligatorie:

Opre Adrian (2003, 2006) Introducere n teoriile personalitii. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Opre Adrian & Boro Smaranda (2006) Personalitatea n abordrile psihologiei contemporane. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Zuckerman, Marvin, "The Twilight Zone" between Genotype and Social Phenotype (pe CD) !!! Not: din lucrrile menionate mai sus, este obligatorie parcurgerea doar a capitolelor aferente temelor predate la curs i seminar V. Materiale folosite n cadrul procesului educaional specific disciplinei (toate sunt asigurate de facultate)

- retroproiector - folii retroproiector - staie sonorizare (pentru curs) - laptop - videoproiector - materiale fotocopiate pentru activiti seminar VI. Planificarea ntlnirilor i a verificrilor

Pentru fiecare seminar, studenilor li se cere s citeasc notiele de la curs i capitolul aferent din minim una din crile prezentate la bibliografie. Temele pe parcurs vor fi predate n cadrul fiecrui seminar menionat n continuare. Coninutul temelor este prezentat n seciunea modul de evaluare. Cursuri 1. IMPORTANA STUDIULUI PERSONALITII (sptmna 1) 1.1 De ce studiem teoriile personalitii 1.2 Definiii ale personalitii 1.3 Ce ne poate oferi o teorie a personalitii Opre Adrian (2003, 2006). Studiul personalitii. n Introducere n teoriile personalitii. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Opre Adrian & Boro Smaranda (2006) Personalitatea n abordrile psihologiei contemporane. Ed. ASCR, Cluj-Napoca 2. METODE DE CERCETARE N STUDIUL PERSONALITII (sptmna 2) 2.1 Metoda clinic i studiul de caz 2.2 Metoda experimental 2.3 Chestionarele de personalitate i studiile de corelaie Opre Adrian (2003, 2006). Studiul personalitii. n Introducere n teoriile personalitii. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Opre Adrian & Boro Smaranda (2006) Personalitatea n abordrile psihologiei contemporane. Ed. ASCR, Cluj-Napoca 3. TEORIA PSIHANALITIC A PERSONALITII (sptmna 3-4) 3.1 Teoria freudian a personalitii Opre Adrian (2003). Teoria psihanalitic a personalitii. n Introducere n teoriile personalitii. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Opre Adrian & Boro Smaranda (2006) Personalitatea n abordrile psihologiei contemporane. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Birch, A., & Hayward, S. (1999). Teoriile psihanalitice ale personalitii. n A. Birch & S. Hayward, Diferene interindividuale, Bucureti: Ed. Tehnic. 4. TEORIA TRSTURILOR DE PERSONALITATE (sptmna 5-6) 4.1 Perspectiva lui Gordon W Allport 4.2 Perspectiva lui Hans J. Eysenck 4.3 Perspectiva lui Raymond B. Cattell Opre Adrian (2003, 2006). Teoria trsturilor de personalitate. n Introducere n teoriile personalitii. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Opre Adrian & Boro Smaranda (2006) Personalitatea n abordrile psihologiei contemporane. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Radu, I. (2002). Demersuri tipice n abordarea personalitii. n Opre, A. (coord.), Noi tendine n psihologia personalitii, Vol I. Modele teoretice, Cluj-Napoca: ASCR.

5. TEORIA UMANIST A PERSONALITII (sptmna 7-8) 5.1 Modelul centrat pe persoan al lui Rogers Opre Adrian (2003). Teoria umanist a personalitii. n Introducere n teoriile personalitii. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Opre Adrian & Boro Smaranda (2006) Personalitatea n abordrile psihologiei contemporane. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Birch, A., & Hayward, S. (1999). Terapii umaniste i existeniale. n A. Birch & S. Hayward, Diferene interindividuale, Bucureti: Ed. Tehnic. 6. PERSPECTIVA BEHAVIORIST ASUPRA PERSONALITII (sptmna 9) 6.1 B.F.Skinner 6.2 Teoria lui Skinner asupra personalitii Opre Adrian (2003, 2006). Perspectiva behaviorist asupra personalitii. n Introducere n teoriile personalitii. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Opre Adrian & Boro Smaranda (2006) Personalitatea n abordrile psihologiei contemporane. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Opre, A. (2004). Coceptualizri i intervenii cognitiv-comportamentale n tulburrile de personalitate. n Opre, A. (coord.), Noi tendine n psihologia personalitii, Vol II. Diagnoz, cercetare i aplicaii, Cluj-Napoca: ASCR. David, D. (2000). Tehnici de intervenie la nivel comportamental. n D.David, I. Holdevici, S. Szamoskozi, & A. Bban, Intervenie cognitiv-comportamental n tulburri psihice, psihosomatice i optimizare uman. Cluj-Napoca: Risoprint. 7. TEORIA SOCIAL-COGNITIV A PERSONALITII (sptmna 10-11) 7.1 Concepia asupra persoanei 7.2 Reprezentani 7.3 Concepia asupra persoanei 7.4 Concepia asupra tiinei, teoriei i cercetrii 7.5 Teoria social-cognitiv a personalitii Opre Adrian (2003). Teoria social-cognitiv a personalitii. n Introducere n teoriile personalitii. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Opre Adrian & Boro Smaranda (2006) Personalitatea n abordrile psihologiei contemporane. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Hayes, N., & Orrell, S. (1997). Forme ale nvrii. n N. Hayes & S. Orrell, Introducere n psihologie, Bucureti: All. 8. PSIHOBIOLOGIA PERSONALITII (sptmna 12-13) 8.1 Modelele trsturilor 8.2 Modelul cu apte factori al personalitii Opre Adrian (2003, 2006). Psihobiologia personalitii. n Introducere n teoriile personalitii. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Opre Adrian & Boro Smaranda (2006) Personalitatea n abordrile psihologiei contemporane. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Zuckerman, M. (2002). Umori bune i rele: corelatele biochimice ale personalitii i ale tulburrilor sale. n Opre, A. (coord.), Noi tendine n psihologia personalitii, Vol I. Modele teoretice, Cluj-Napoca: ASCR. 9. TEORIE I METOD N EVALUAREA PERSONALITII (sptmna 14) 9.1 Evaluare vs. msurare n psihologie 9.2 Caracteristici generale ale teoriilor 9.3 Teorii ale personalitii i metodele de evaluare asociate Opre Adrian (2003, 2006). Studiul personalitii. n Introducere n teoriile personalitii. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Opre Adrian & Boro Smaranda (2006) Personalitatea n abordrile psihologiei contemporane. Ed. ASCR, Cluj-Napoca Seminarii 1. Conceptul de sine n studiul personalitii 2. Teste proiective. Testul Tematic de Aperceptie 3. Jurnalele de automonitorizare 4. California Q 5. Evaluarea auto-eficacitii 6. Chestionare structurate de personalitate. EPQ 7. Studiu de caz, evaluare comparativ prin prisma teoriilor personalitii

VII.

Modul de evaluare:

Evaluarea se va realiza pe baz de examen, la care se adaug rezultatele la sarcinile primite pe parcursul semestrului. Pe parcursul semestrului vor avea de rezolvat o sarcin, care va fi dat la jumtatea semestrului, urmnd a fi predat la finele lui. Nota final se compune din nota la examen n proporie de 70% (7 puncte) i nota la sarcinile primite pe parcursul semestrului 30% (3 puncte). VIII. Detalii organizatorice, gestionarea situaiilor excepionale:

Prezena studenilor la curs sau la seminar nu este obligatorie. Activitile solicitate studenilor pentru evaluarea pe parcurs intr obligatoriu n nota final. Sarcinile de lucru pe parcursul semestrului trebuie predate la termenele fixate de ctre cadrul didactic i comunicate din timp. Lucrrile (proiectele, referatele, reaction paper, etc.) predate dup termenul fixat nu se iau n considerare. Studenii care susin examene de mrire de not sau restane trebuie s prezinte toate sarcinile aferente cursului. Fraudarea examenului sau a sarcinilor de lucru de pe parcursul semestrului se penalizeaz prin exmatriculare. Proiectele copiate, discuiile sau colaborrile n timpul examenelor se sancioneaz cu nota 1. Nepredarea lucrrii scrise de ctre un student care se prezint la examen este sancionat cu nota 1. Contestarea notei primit la un examen, se face n scris, la secretariatul facultii, n termen de 48 ore de la afiarea rezultatelor. Nota final la disciplina respectiv este cea obinut n urma contestaiei. Bibliografia opional Birch, A., & Hayward, S. (1999). Diferene interindividuale, Bucureti: Ed. Tehnic. Epstein, S. (1994). Integration of the cognitive and the psychodynamic unconscious. American Psychologist, 49, 709-724. Eysenck, H, & Eysenck, M. (1999). Descifrarea comportamentului uman, Bucureti: Teora. Hayes, N., & Orrell, S. (1997). Teorii ale personalitii. n N. Hayes & S. Orrell, Introducere n psihologie, Bucureti: All. Opre Adrian (2004) Noi tendine n psihologia personalitii, Vol II. Diagnoz, cercetare i Aplicaii. Editura ASCR, Cluj Napoca. Opre Adrian (2002) Noi tendine n psihologia personalitii, Vol I. Modele teoretice. Editura ASCR, Cluj Napoca. Opre, A. (2002). Incontientul cognitiv. Cluj Napoca: ASCR. Pervin, L.A., & John, O.P. (1999). Handbook of personality: Theory and research. New York: Guilford.

PSIHOLOGIA PERSONALITII I A NSUIRILOR DE PERSONALITATE Date generale despre curs: Cod F.02.O.007 ECTS 6 Statut O Specialitate Psihologie Semestrul I Total ore 180 Prelegeri 45 Seminare 45 Studiu individual 90

Descrierea cursului. Titularul cursului: lector superior Lucia Chitoroga. Email : lucia.chitoroga@gmail.com Obiectivul general al cursului. Disciplina Psihologia personalitii i a nsuirilor personalitii, face parte din seria de discipline obligatorii, ce asigur pregtirea fundamental a specialistului n psihologie. Ea se pred n semestrul 1 i are drept obiectiv general formarea la studeni a unui vast orizont de cunotine privind teoriile de personalitate existente, a conceptelor principale cu care acestea opereaz ct i a nsuirilor personalitii; elucideaz modul n care interacionez trsturile n cadrul personalitii i posibilele lor forme de manifestare n comportament. Obiectivele speciale / operaionale ale cursului. La sfrit de curs studenii vor fi n stare: 1) la nivel de cunoatere i nelegere: a) s descrie obiectul de studiu i metodele de cercetare ale psihologiei personalitii; b) s cunoasc noiunile i preocuprile psihologiei personalitii ct i rdcinile istorice ale domeniului; c) s determine sistemul conceptual specific psihologiei personalitii; 2) la nivel de aplicare (competene): a) s realizeze analiza comparativ a teoriilor despre personalitate, aducnd argumente pro sau contra referitor la o teorie sau alta; b) s compare i s utilizeze descriptori comportamentali situaionali i specifici; c) s determine trsturile temperamentale i caracteriale proprii i ale altor persoane; d) s poat schia profilul de personalitate al unei persoane concrete.

3) La nivel de atitudini i valori: a) s-i dezvolte motivaia pentru o mai bun autocunoatere i intercunoatere; b) s-i cultive atitudini pozitive i condescenden pentru diversitatea de manifestri ale nsuirilor personalitii; c) s manifeste respect i consideraie fa de eforturile i disponibilitile altor persoane de a se autocunote, autodezvolta i autodepai. Planul tematic al cursului. Definirea conceptului de personalitate din perspective diferite. Personalitatea din perspectiv freudist i neofreudist. Teoria psihanalitic a lui S.Freud. Teoria analitic a lui C.G.Jung. Teoria individual a lui A.Adler. Psihologia feminin a lui K.Horney. Personalitatea ca sum a deprinderilor: abordarea biheviorist. Teorii umaniste ale personalitii. Teoria constructelor lui G. Kelly: un mix ntre umanism i cognitivism. Teoria trsturii de personalitate. Temperamentul - latura dinamico-energetic a personalitii. Caracterul latura relational-valorica a personalitii. Aptitudinile. Motivaia. Afectivitatea. Voina. Evaluarea curent i final: Evalurile curente vor fi efectuate n cadrul orelor de seminar, n dou sesiuni speciale de evaluare, prin intermediul testelor docimologice, eseurilor i portofoliilor. Prima sesiune de evaluare va consta n administrarea unui test de cunotine, iar a doua din elaborarea i prezentarea unui eseu (cu tem prestabilit), ct i a portofoliului. Evaluarea final se va face n form de examen, coninutul cruia l va constitui testul docimologic; Itemii testului presupun atit capacitatea de recunoastere i reproducere a cunotinelor, cit si capacitatea de a elabora anumite rspunsuri n baza informaiior achiziionate n cadrul cursului. Nota final ca reflecie a rezultatelor reuitei academice a studentului va fi una cumulativ i va deriva din: 1) nota de la examenul final (40%) i 2) nota medie de la cele dou sesiuni de evaluare (60%). Bibliografie: Adler A., (1991), Cunoaterea omului. Bucureti. Allport G.W., (1991), Structura i dezvoltarea personalitii. Bucureti. Birch A., (1999), Diferene interindividuale. Bucureti. Cosmovici A., (1980), Metode de investigare a personalitii. // B. Zorgo (coord.) Probleme fundamentale ale psihologiei. Bucureti. Eysenk H., (2000), Descifrarea comportamentului uman. Bucureti. Fordham F., (2000), Introducere n psihologia lui Jung. Bucureti. Freud S., (1994), Psihanaliz i sexualitate. // Opere, vol. 3. Bucureti. Freud S., (1994), Istoria micrii psihanalitice // Opere, vol. 4. Bucureti. Hedges P., (1993), Personalitate i temperament. Bucureti. Horney K., (1995), Conflictele noastre interioare. Bucureti. Horney K., (1995), Direcii noi n psihanaliz. Bucureti. Horney K., (1995), Autoanaliza. Bucureti. Matthews G., et al., (2005), Psihologia personalitii, Polirom, Iai. Ilu P., (2001), Sinele i cunoaterea lui. Iai. Ionescu ., Jacquet M.M, Lhote C., (2002), Mecanismele de aprare. Iai. Jung C.G., (1994), ), Puterea sufletului. // Opere, vol. 4. Bucureti. Jung C.G., (1997), Tipuri psihologice. Bucureti. Lelord F., Andre C., (1998), Cum s ne comportm cu personalitile dificile. Bucureti. Matthews G., Deary I.J., Witteman M.C., (2005), Psihologia personalitii. Iai. Oancea Gh., (1998), Ereditatea i mediul n formarea personalitii. Bucureti. Pavelcu V., (1970), Invitaie la cunoaterea de sine. Bucureti.