1. Protocoale,modelarea i analiza re elelor de comunica ii 1.1 . Protocolul IPX. Avantaje i dezavantaje.

Netware IPX este un protocol bazat pe datagrame (fara conexiune). Termenul fara conexiune inseamna ca atunci cand o aplicatie foloseste IPX pentru a comunica cu alte aplicatii din cadrul retelei, nu este stabilita nici o conexiune sau cale de date intre cele doua aplicatii. Deci, pachetele IPX sunt trimise catre destinatiile lor, dar nu se garanteaza si nici nu se verifica faptul ca acestea ajung sau nu la destinatie. Termenul datagrama (datagram) desemneaza faptul ca un pachet este tratat ca o entitate individuala, care nu are nici o legatura sau relatie secventiala cu alte pachete.IPX executa functii echivelente nivelului retea din modelul OSI. Aceste functii includ adresare, rutare si transfer de pachete pentru schimburi de informatie, functiile IPX fiind dedicate transmisiei de pachete in cadrul retelei. Avantaje si dezavantaje Deoarece IPX executa doar sarcinile nivelului retea din modelul OSI, ofera beneficiile vitezei si performantei care rezulta din incarcarea mica pe care o produce. Totusi, serviciile IPX sunt insuficiente daca sunt necesare garantiile nivelului transport. IPX este deci folosit in cazul in care este potrivit tipului particular de aplicatie, alegand in functie de caz IPX sau SPX. Principalele avantaje si dezavantaje ale IPX sunt: Disponibilitatea simultana a sursei si destinatiei nu este necesara, deoarece nu exista o conexiune predeterminata. Totusi, sursa nu primeste nici o confirmare a faptului ca destinatia a primit datele; Flexibilitatea in rutarea pachetelor este mare, deoarece nu este necesara o ruta predeterminata a pachetelor; Pachetele pot fi trimise catre destinatii multiple pur si simplu prin duplicarea pachetului si schimbarea adresei destinatie. Un mesaj se poate trimite folosind IPX prin plasarea mesajului in portiunea de date a unui pachet IPX, la fel ca si punerea unui mesaj intr-un plic. Headerul pachetului IPX trebuie sa contina reteaua destinatie, numerele de nod si soclu (adica adresa la care trebuie trimis pachetul). IPX trimite fiecare pachet individual prin diferite subretele (posibil pe diferite rute pentru a profita de traficul mai scazut) pana cand pachetul atinge destinatia. Deoarece fiecare pachet este o entitate individuala, rutarea si secventierea pachetelor poate sa varieze. Cand pachetul ajunge, sursa nu primeste nici o informatie privind livrarea cu succes a pachetului. Doar daca destinatia ia hotararea sa trimita un pachet catre sursa, sursa poate fi sigura de ajungerea pachetului la destinatie. Oricum, IPX trimite cu succes aproximativ 95% din numarul pachetelor.

1.2 . Structura pachetului IPX.

Pachetul IPX este identic din punct de vedere al structurii cu un pachet Xerox IDP. El are doua parti: un header de 30 de octeti si o portiune de date cu o lungime intre 0 si 546 octeti. Lungimea minima a pachetului este 30 octeti (doar headerul), iar lungimea sa maxima este 576 octeti (30+546). Structura pachetului IPX este prezentata in tabelul 1. Toate campurile sunt structurate high-low, adica cel mai semnificativ octet al campului este primul. Offset Continut Tip 0 Checksum BYTEs2t 2 Length BYTEs2t 4 Transport Control BYTE 5 Packet Type BYTE 6 Destination Network BYTEs4t 10 Destination Node BYTEs6t 16 Destination Socket BYTEs2t 18 Source Network BYTEs4t 22 Source Node BYTEs6t 28 Source Socket BYTEs2t 30 Data Portion bytes0546t Tabelul 1. Structura pachetului IPX. Semnificatia campurilor headerului este urmatoarea: Checksum (Suma de control) Acest camp a fost inclus pentru conformitate cu headerul original Xerox. IPX il incarca totdeauna cu valoarea 0FFFFh. Cartelele de retea aplica sume de control intregului pachet IPX, deci acest camp nu este necesar. Length (Lungime) Acest camp contine lungimea intregului pachet (header+date). Valoarea lui minima este 30, iar cea maxima 576. IPX seteaza acest camp. Transport Control (Controlul transportului) Acest camp este folosit de bridge-urile inter-retea NetWare. IPX il incarca cu valoarea 0. Packet Type (Tipul pachetului) Acest camp indica tipul de serviciu oferit sau cerut de catre pachet. Xerox a definit urmatoarele valori (totusi, utilizatorii IPX trebuie sa seteze valoarea acestui camp la 0 sau 4): 0 - Pachet necunoscut; 1 - Pachet care contine informatii de rutare; 2 - Pachet in ecou; 3 - Pachet de eroare; 4 - Packet Exchange Packet (pachet IPX); 5 - Sequenced Packet Protocol Packet (pachet SPX); 1631 - Protocoale experimentale; 17 - Protocol NetWare Core (Core = miez). Utilizatorii IPX trebuie sa seteze tipul pachetului la 0 sau 4, iar utilizatorii SPX trebuie sa-i dea valoarea 5.

Destination Network (Reteaua destinatie) Acest camp contine numarul retelei careia ii apartine nodul destinatie. in cazul NetWare, retelele din cadrul unei retele globale primesc de la administratorul retelei globale un numar unic de 4 octeti. Cand acest camp este 0, nodul destinatie este in aceeasi retea ca si nodul sursa, pachetul nefiind procesat de un bridge inter-retea. Destination Node (Nodul destinatie) Acest camp contine adresa fizica a nodului destinatie. Lungimea acestui camp este variabila in functie de topologia retelei. Un nod din cadrul unei retele Ethernet va avea o adresa fizica de 6 octeti, pe cand un nod din cadrul unei retele Omninet va avea o adresa de un octet. Daca o adresa fizica are lungimea mai mica de 6 octeti, adresa trebuie sa ocupe cea mai putin semnificativa pozitie in cadrul campului, prima parte a acestuia trebuind completata cu zero. O adresa de nod egala cu 0FFFFFFFFFFFFh (6 octeti formati numai din biti unu) identifica un pachet broadcast. Destination Socket (Soclul destinatie) Acest camp contine adresa soclului procesului destinatie a pachetului. Soclurile ruteaza pachetele catre diferite destinatii in cadrul aceluiasi nod. Xerox a rezervat urmatoarele numere de socluri: 1 - Routing Information Packet; 2 - Echo Protocol Packet; 3 - Error Handler Packet; 20h03Fh - Experimental; 10BB8h - Registered with Xerox; Xerox a asignat pentru Novell un set de socluri pentru folosirea de catre NetWare: 451 - File Service Packet; 452 - Service Advertising Packet; 453 - Routing Informaton Packet; 455 - NetBIOS Packet; 456 - Diagnostic Packet. De exemplu, serverele NetWare accepta cereri adresate soclului 451. Source Network (Reteaua sursa) Source Node (Nodul sursa) Source Socket (Soclul sursa) Aceste trei campuri au semnificatii similare cu cele corespunzatoare destinatiei.

1.3 . Protocolul SPX. Avantaje i dezavantaje.

SPX este identic cu IPX cu exceptia faptului ca ofera servicii suplimentare conferite de faptul ca se afla la nivelul transport din modelul OSI, spre deosebire de IPX, aflat la nivelul retea. Aceste functii suplimentare fac din SPX un protocol orientat catre conexiune. Aceasta inseamna ca inainte ca un pachet SPX sa fie trimis, se stabileste o conexiune intre sursa si destinatie. SPX garanteaza livrarea datelor, secventierea pachetelor, detectarea si corectarea erorilor si suprimarea pachetelor duplicate. Avantaje si dezavantaje In schimbul acestor garantii, SPX nu are viteza si performantele IPX. Proiectantul de aplicatii trebuie sa determine ce este mai important pentru aplicatiile sale: viteza sau siguranta livrarilor. Astfel, el va alege IPX sau SPX. Iata in continuare cateva dintre avantajele si dezavantajele folosirii SPX: Livrarea garantata a datelor; conexiunea este stabilita inainte ca informatia sa fie trimisa si la sursa se intorc informatii privind livrarea cu succes. Trimiterea de pachete broadcast este greoaie, deoarece trebuie stabilita o conexiune cu fiecare potential receptor inainte. De asemenea, unele aplicatii nu au nevoie de garantarea livrarii fiecarui pachet; Secventiere garantata a pachetelor; deci, oricate pachete ar cere transmiterea unui flux de date, acestea vor ajunge in ordine; Suprimarea pachetelor duplicat; in timpul procesului de garantare a livrarii (care include retransmiterea pachetelor considerate pierdute), este posibila aparitia unor pachete duplicat care ajung ambele la nodul destinatie; SPX elimina astfel de pachete, deci aplicatia primeste doar o copie a datelor trimise de catre partenerul de comunicatie.

1.4 . Structura pachetului SPX.

Un pachet SPX este identic ca structura cu un pachet IPX, cu exceptia faptului ca are 12 octeti suplimentari in header. Pachetul SPX consta din doua parti: un header de 42 de octeti si un camp de date care poate contine intre 0 si 534 octeti. Lungimea minima a pachetului este de 42 octeti (doar headerul), iar cea maxima de 576 octeti (42+534). Campurile pachetului SPX care au aceeasi denumire ca si cele din cadrul pachetelor IPX au si aceeasi semnificatie ca si acestea, cu specificarea ca niciodata in cadrul unui pachet SPX nu se permite o valoare 0FFFFFFFFFFFFh a adresei nodului destinatie (nu sunt permise broadcast-uri), iar SPX incarca totdeauna valoarea 5 in campul Packet Type. In tabelul 2 este prezentata structura pachetului SPX: Offset Continut Tip 0 2 4 5 6 10 16 18 Checksum Length Transport Control Packet Type Destination Network Destination Node Destination Socket Source Network BYTE[2] BYTE[2] BYTE BYTE BYTE[4] BYTE[6] BYTE[2] BYTE[4]

22 28 30 31 32 34 36 38 40 42

Source Node Source Socket Connect. Control Data Stream Type Source Connect. ID Dest. Connect ID Sequence Number Acknowledge Number Allocation Number Data Portion

BYTE[6] BYTE[2] BYTE BYTE BYTE[2] BYTE[2] BYTE[2] BYTE[2] BYTE[2] BYTE[0534]

Tabelul 2. Structura pachetului SPX. Ordinea octetilor in cadrul campurilor este high-low, ca si in cazul IPX. Semnificatiile campurilor suplimentare fata de cele din cadrul headerului IPX sunt: Connection Control (Controlul conexiunii) Acest camp contine 4 indicatori de 1 bit folositi de SPX si clientii sai pentru a controla fluxul bidirectional de date de-a lungul unei conexiuni: 18 - Valori nedefinite de catre Xerox Sequenced Packet Protocol. SPX ii ignora; 10h - Sfarsitul unui mesaj; clientul seteaza acest bit pentru a semnala sfarsitul mesajului partenerului sau; SPX ignora acest bit si il livreaza neschimat partenerului; 20h - Atentie; clientul seteaza acest indicator daca pachetul este un pachet de atentionare; aceasta facilitate nu a fost implementata; SPX ignora acest bit si il livreaza neschimat partenerului; 40h - Se cere confirmare; SPX seteaza acest bit daca este necesar un pachet de confirmare; deoarece SPX controleaza cererile si raspunsurile de confirmare, clientul trebuie sa ignore acest indicator; 80h - Pachet sistem; SPX seteaza acest bit daca pachetul este un pachet sistem; aceste pachete sunt folosite intern si nu sunt livrate clientilor. Clientii nu trebuie sa foloseasca sau sa modifice niciodata bitii nedefiniti, de confirmare sau sistem. Acestia sunt rezervati pentru folosirea de catre SPX. Data Stream Type (Tipul fluxului de date) Acest camp este un indicator de un octet care arata tipul datelor care au fost gasite in cadrul pachetului. Valorile posibile sunt aratate in continuare: 00FDh - Definit de client; SPX ignora aceste valori; 0FEh - Sfarsitul conexiunii; cand un client executa un apel pentru a termina o conexiune activa, SPX va genera un pachet de terminare a conexiunii. Acesta va fi ultimul pachet trimis partenerului in cadrul conexiunii; 0FFh - Confirmarea sfarsitului conexiunii; SPX genereaza un pachet de confirmare a sfarsitului conexiunii automat; acest pachet este marcat sistem si nu este livrat clientilor. Source Connection ID (Identificatorul sursei) Acest camp contine un numar de identificare asignat de catre SPX sursei pachetului. Destination Connection ID (Identificatorul destinatiei) Acest camp contine un numar de identificare asignat de catre SPX destinatiei pachetului si folosit pentru demultiplexarea pachetelor sosite in cadrul multiplelor conexiuni care ajung la acelasi soclu; demultiplexarea este necesara deoarece conexiunile active concurente de pe orice masina pot folosi acelasi numar de soclu. Sequence Number (Numarul de secventa) Acest camp retine numarul pachetelor schimbate intr-o directie a conexiunii. Fiecare parte a conexiunii tine propriul contor. Numarul ia valoarea zero dupa ce depaseste 0FFFFh. Deoarece SPX controleaza acest camp, clientii nu sunt interesati de valoarea lui. Acknowledge Number (Numar de confirmare) Acest camp indica numarul de secventa al urmatorului pachet pe care SPX se asteapta sa il receptioneze. Orice pachet cu un numar de secventa mai mic decat valoarea acestui camp este in secventa corecta si nu trebuie retransmis. Deoarece SPX controleaza acest camp, clientii nu sunt interesati de valoarea lui. Allocation Number (Numar de buffere alocate) Acest camp indica numarul de buffere de ascultare disponibile intr-o directie a conexiunii. SPX poate sa trimita pachete doar pana cand numarul de secventa devine egal cu numarul de buffere alocate la celalalt capat al conexiunii. Deoarece SPX controleaza acest camp, clientii nu sunt interesati de valoarea lui.

1.5. Protocolul INTERNET. Headerul IP. Fragmentarea i reasamblarea pachetelor.

Protocolul Internet (Internet Protocol-IP) Intre protocoalele de nivel 3 (nivelul REtEA) documentate de Departamentul de Aparare al Statelor Unite (DoD - Department of Defense), Internet Protocol este cel mai important. Principalul sau scop este de a interconecta mai multe retele bazate pe schimbul de pachete intr-o supra-retea (internet - in continuare vom intelege prin internet (scris cu litere mici) orice supraretea (retea globala). Atunci cand este nevoie sa se specifice in mod explicit ca este vorba despre reteaua Internet initiata de catre DoD, cuvantul Internet se va scrie cu prima litera capitalizata). IP isi ofera serviciile diferitelor protocoale de pe nivelele superioare (Upper Layer Protocols - ULP) prin asistarea livrarii datelor ULP prin internet in cadrul unuia sau mai multor blocuri de date (datagrams). Arhitectura internet permite o ierarhie de retele independente logic pe doua nivele. Nivelul cel mai de sus este conexiunea intre retele pereche. O retea poate sa contina o colectie de subretele pereche. Retelele si subretelele pot sa contina hosturi atasate direct, dupa cum se poate observa in figura 1.

Singura diferenta intre retele si subretele consta in modul in care sunt interpretate adresele IP si depinde de localizarea modulului IP specificat de adresa. In majoritatea cazurilor, subretelele pot fi numite pentru simplitate retele. In general, termenul "subretea" este folosit doar in cazul in care este necesar sa se faca distinctia intre diferitele nivele ierarhice ale internet. IP este limitat la functiile de baza necesare transmisiei unui bloc de date (datagram) prin internet. Fiecare bloc de date este o entitate independenta, nefiind legata de alte "datagrame" (traducerea, poate putin fortata, a termenului "datagram" este preluata din cartea "Retele de calculatoare", cu semnificatia "mesaj fara confirmare"). Nivelul IP al hostului asigura servicii protocoalelor de la nivelul transport si foloseste serviciile nivelului legaturii de date pentru a transmite datagramele hostului destinatie. IP nu pretinde ca ar oferi servicii sigure. Calculatoarele gazda (hosts) vor ignora datagramele atunci cand nu au resurse suficiente pentru procesare si nu vor detecta datagramele pierdute sau ignorate de catre nivelul legaturii de date. IP izoleaza protocoalele de pe nivelele superioare de caracteristicile specifice retelei. Serviciile aditionale furnizate de catre IP includ diferite nivele de comportare a transmisiei, implicand caracteristici ca: precedenta, nivel de incredere, intarzieri. IP permite de asemenea etichetarea datelor, necesara in medii sigure, pentru a asocia datelor informatii de securitate. Transmisia incepe atunci cand un protocol de pe nivelul superior transmite date catre IP pentru livrare. IP impacheteaza datele in format internet datagram si le transmite protocolului de pe nivelul legaturii de date pentru transmisie prin reteaua locala. Daca hostul destinatie se afla legat direct in reteaua locala, IP trimite pachetul direct acestui host. Daca destinatia se afla intr-o alta retea, IP trimite pachetul unui gateway IP local pentru transmisie. Acest gateway va trimite pachetul prin urmatoarea retea hostului destinatie sau unui alt gateway. Astfel, datagrama se propaga prin setul de retele interconectate de la un modul IP la altul, pana cand aceasta ajunge la destinatie. Pachetele transmise de catre hostul numarul 1 pot sa circule pe una dintre cele doua cai prezentate.

Headerul IP
Pachetele (datagramele) IP au un antet (header) bine definit, header definit de standardele DoD (U.S.A. Department of Defense). Acest header are structura prezentat n figura 3. n continuare sunt prezentate cmpurile care compun acest header: Version (Versiune) Lungimea cmpului: 4 bi i Cmpul Version indic formatul headerului IP. Va fi prezentat n continuare versiunea 4, ultima pn la data apari iei materialului bibliografic avut la dispozi ie (1988). Versiunile 1 3 nu mai erau deja folosite nc la acea dat . Cmpul Version indic versiunea protocolului c reia i apar ine pachetul. Includerea versiunii protocolului n fiecare pachet face posibil dezvoltarea de noi protocoale i testarea acestora f r a afecta buna func ionare a re elei. Internet Header Length (Lungimea headerului Internet) Abreviere: IHL Lungimea cmpului: 4 bi i Unitate: Grupe de cte 4 octe i Gam : 5 15 (implicit 5) Cmpul Internet Header Length indic lungimea headerului IP exprimat n multipli de unit i de 32 bi i. Acest cmp este necesar deoarece headerul IP are o lungime variabil datorit faptului c lungimea cmpului Options nu este constant . Type of Service (Tipul de serviciu) Abreviere: TOS Lungimea cmpului: 8 bi i

Cmpul Type of Service con ine parametrii IP care descriu calitatea serviciului dorit pentru prezentul pachet transmis. Cmpul permite calculatorului gazd s specifice re elelor de tranzit tipul de serviciu pe care l dore te. Cmpul permite specificarea preceden ei pachetului, nivelul dorit de ncredere i nivelul presupus de consumare a resurselor, dup cum se va ar ta mai jos. Tipul de serviciu se folose te pentru a specifica re elelor de tranzit ce serviciu se dore te de la acestea. Re elele de tranzit decid dac pot sau doresc s se achite de serviciile cerute. Total Length (Lungimea total ) Abreviere: TL Lungimea cmpului: 16 bi i Total Length este lungimea pachetului, m surat n octe i, incluznd headerul IP i zonele de date ale pachetului. Se observ c lungimea cmpului Total Length permite o lungime total maxim a pachetului de 65.536 octe i. Identification (Identificare) Abreviere: ID Lungimea cmpului: 16 bi i Cmpul reprezint o valoare de identificare folosit pentru a asocia fragmentele unui pachet. ULP (Upper Layer Protocol) care transmite de obicei genereaz aceast valoare ca pe un parametru al interfe ei. Altfel, IP genereaz acest cmp n a a fel nct el s fie unic pentru fiecare ULP care transmite. Cmpul Identification indic num rul pachetului pentru a permite calculatorului gazd destina ie s determine c rui pachet i apar ine fragmentul care tocmai a sosit. Flags (Indicatori) Lungimea cmpului: 3 bi i Acest cmp con ine indicatorii de control Don't Fragment (a nu se fragmenta, care inhib fragmentarea pachetului de c tre IP) i More Fragments (care ajut la identificarea pozi iei unui fragment n pachetul original). Indicatorul Don't Fragment este destinat pentru folosirea cu calculatoare gazd care nu sunt capabile s reconstituie pachetul din fragmentele din care este format. De fapt, multe implement ri ale TCP/IP nu permit fragmentarea i reconstituirea pachetelor. Fragment Offset (Offsetul fragmentului) Abreviere: FO Lungimea cmpului: 13 bi i Unitate: Grupe de cte 8 octe i Gam : 0 8191 (implicit 0) Cmpul indic pozi ia fragmentului relativ la nceputul datelor n pachetul original. Att un pachet complet, ct i primul fragment al unui pachet au acest cmp resetat. Fragment Offset localizeaz pozi ia fragmentului curent ntr-un pachet ca multiplu de 8 bi i. Pentru aceasta, lungimea cmpului este de 13 bi i, deci sunt permise maximum 8.192 fragmente pentru fiecare pachet, n acest caz extrem, primele 8.191 fragmente vor avea lungimea de un octet. Time-to-Live (Timp de via ) Abreviere: TTL Lungimea cmpului: 8 bi i Unitate: secunde Gam : 0 255 (255=4,25 minute)

Acest cmp indic timpul maxim ct poate s r mn pachetul n internet. Cnd valoarea acestui cmp, dup decrementare, ia valoarea zero, pachetul ar trebui distrus. Unitatea de timp utilizat pentru m surarea timpului de via al pachetului este secunda, deci timpul maxim de via al unui pachet este 255 secunde (4,25 minute). Valoarea cmpului este sc zut cu cel pu in 1 de c tre fiecare router prin care trece pachetul. Protocol (Protocol) Abreviere: PROT Lungimea cmpului: 16 bi i Acest cmp arat care ULP (Upper Level Protocol) trebuie s recep ioneze por iunea de date a unui pachet. Numerele asignate ULP-urilor uzuale sunt disponibile de la DoD Executive Agent for Protocols. Unele vor fi ar tate mai jos, n tabelul 3. Cmpul Protocol specific Prescurtare Descriere protocolul particular de la nivelul 4 c ruia i apar ine pachetul (de exemplu, TCP sau alt protocol echivalent). Num r (zecimal) 0 Reserved 1 ICMP Internet Control Message 5 ST Stream 6 TCP Transmission Control Protocol 8 EGP Exterior Gateway Protocol 9 IGP Any private interior gateway protocol 11 NVP Network Voice Protocol 17 UDP User Datagram Protocol 20 HMP Host Monitoring Protocol 22 XNS-IDP Xerox Network Systems Internet Datagram Protocol 27 RDP Reliable Data Protocol 28 IRTP Internet Reliable Transaction Protocol 29 ISO-TP4 ISO Transport Protocol Class 4 30 NETBLT Bulk Data Transfer Protocol 61 Any host internal protocol Header Checksum (Suma de control a headerului) Lungimea cmpului: 16 bi i Acest cmp con ine o sum de control aplicat doar headerului IP. Suma de control ajut la detectarea unor eventuale erori ap rute n timpul transmisiei. Algoritmul dup care se genereaz aceast sum de control este: se adun complementele fa de 1 ale tuturor entit ilor headerului (grupate pe cte 16 bi i) i apoi se complementeaz suma fa de 1. Suma de control a headerului se folose te doar pentru a verifica validitatea datelor din cadrul headerului. Ori de cte ori pachetul trece printr-un gateway, aceast sum de control este recalculat (deoarece de fiecare dat este modificat cmpul TTL).

Fragmentarea pachetelor
Re elele ntotdeauna impun o lungime maxim a pachetelor, din cauza: limit rilor hardware (l imea unui slot de transmisie); limit rilor software ale unui sistem de operare particular (de exemplu, un sistem de operare ar putea cere ca lungimea pachetelor pe care le manipulea s nu dep easc 512 octe i); protocoalele folosite (restric ii privind num rul de bi i n cmpul de lungime a pachetelor); restric ii impuse de standard; m suri luate pentru reducerea num rului de erori; limit ri privind durata ct un pachet poate ocupa un canal. Pachetele IP de nivel 3 n tranzit pot s traverseze subre ele a c ror lungime maxim a pachetelor este mai mic dect lungimea pachetului. Pentru a se rezolva aceast problem , IP prevede mecanismele de fragmentare i reconstituire a pachetelor.

Atunci cnd un gateway ar trebui s trimit un pachet ntr-o re ea care nu poate primi pachetul din cauza lungimii sale, echipamentul gateway trebuie s fragmenteze pachetul original n mai multe subpachete, numite fragmente de pachet (datagram fragments), care sunt suficient de mici pentru a putea fi transmise. Datagramele IP sunt transmise independent, deci datagramele fragmentate pot s nu se "ntlneasc " pn cnd ajung la calculatorul gazd destina ie i pot chiar s ajung n alt ordine dect cea original . Deci, toate hosturile care pot s recep ioneze pachete trebuie s fie capabile s le i reasambleze. Modulul IP din host-ul destina ie va reasambla datagramele fragmentate ntr-o singur datagram pentru livrare c tre clientul s u de pe nivelul transport (4). Trebuie remarcat c nu toate protocoalele efectueaz fragmentarea i reasamblarea n acela i fel. XNS (Xerox Network Standard) cere ca reasamblarea s fie f cut de c tre re eaua care a fragmentat datagrama, ceea ce simplific implementarea pentru host-urile receptoare. XNS impune o restric ie important rut rii inter-re ea i caracteristicilor re elei finale (receptoare) i anume ca cele dou re ele s admit pachete de aceea i lungime maxim .

1.6. Asignarea adreselor IP n func ie de configura ia re elelor (adresarea IP).

Adresarea IP Adresarea MAC prezinta avantaje la nivelul fizic si legatura de date, dar problema se complica in cazul nivelelor superioare. In retelele mari, atunci cand existamai multe retele locale interconectate prin echipamente de rutare, identificareadispozitivelor nu se poate face in acest mod deoarece alocarea adreselor MAC nurespectao anumita ordine, fiind asociata direct interfetei hardware. Mai mult, undispozitiv se poate gasi la momente diferite in retele diferite (notebook-uri de exemplu),iar ruterele nu pot sa localizeze un dispozitiv in mai multe locatii.Adresele MAC sunt associate in mod direct interfetei fizice si deci suntrelocate odata cu acestea. Din acest motiv s-a introdus un alt mod de adresare,independent de dispozitiv, care permite localizarea unei adrese in mod unic, din aproapein aprope, in mod asemanator cu localizarea adreselor postale: tara, oras, strada, numar.Aceste tipuri de adresare se numesc adrese Internet numerice, adrese de retea sau adreseIP(Internet Protocol) . Pentru a putea fi identificate in cadrul retelei, sistemeleinterconectate (gazde sau host-uri) trebuie sa poata fi localizate printr-o adresa unica. Inscurta istorie a Internetului s-au folosit mai multe sisteme de adresare si mai multemodalitati de specificare a acestora. In prezent, specificarea unei adrese se poate face indoua moduri: speci fi c ar ea nu meri ca, pr i n si ru r i de nu mer e, nu mi t a adr esar e IP; s p e c i f i c a r e a d e d o m e n i i / s u b d o m e n i i / n u m e , p r i n s u c c e s i u n i d e c a m p u r i literale despartite prin punct, numita adresare literal. Aceasta este utilizata pentru accesarea serviciilor Internet si este asociata cu interactiunea cu operatorul uman.Cele doua metode de adresare sunt echivalente. Serviciul care se ocupa cutranslarile necesare intre un tip de adresa si altul se numeste DNS(Domain NameService). Asignarea adreselor IP Odata definite adresele IP utilizabile de catre gazde, se pune problema moduluide atribuire a acestora. Exista doua metode de atribuire: metoda statica si metodadinamica. Asignarea statica a adreselor IP Metoda statica este o metoda de asignare directa a adreselor IP, fiecaredispozitiv trebuind a fi configurat individual, manual. Aceasta metoda implica un indexfoarte meticulous, deoarece pot aparea probleme de atribuire eronata (duplicare deadresa de exemplu sau suprapunere de subretele) . Asignarea dinamica a adreselor IP(DHCP) Metoda dinamica este o metoda de asignare automata a adreselor IP. Existacateva metode de asignare dinamica RARP (Reverse Addres Resolution Protocol,transleaza adresa fizica in adresa IP, opereaza in conjunctie cu un server RARP),BOOTP (Bootstrap Protocol, folosind pentru asignarea adresei IP in faza de initializarea sistemelor dara HDD/FDD, opereaza prin intermediul unui server BOOTP) sau DHCP(Dynamic Host Control Protocol, protocol pentru controlul dynamic al gazdelor). Ceamai uzuala metoda este cea bazata pe DHCP. Un host conectat la un astfel de server obtine adresa IP printr-o interogare rapida. Serverul DHCP defineste un bloc de adresece vor fi oferite host-urilor pe o perioada determinate(lease time). Cu ajutorul DHCP-ului, toate detaliile de configurare a hostului pot fi obtinute intr-un singur mesaj.DHCP este un serviciu bazat pe transmisie broadcast si foloseste pentru transport protocolul UDP, porturile 67 si 68. DHCP implementeaza un model client-server si unrol de releu(relay agent).Acest agent gestioneaza interactiunea dintre client si server.Deoarece clientul este principalul partener de comunicatie in aceasta situatie, elinitiaza toate sesiunile cu serverul, lucru care are loc imediat dupa faza de initializare.Datorita agentului, un server poate gestiona si subretelele pentru care nu exista unserver DHCP disponibil, eliminand necesitatea definirii unui server pentru fiecaresubretea. DHCP este insarcinat in principal cu manipularea repartitiilor operand cu unfond de adrese IP disponibile. Repartitiile sunt alocate clientilor conform unei procedure relativ simple descrise mai jos: a)Clientul cere un IP (unui server DHCP) printr-o difuzare de tip DhepDiscover.Daca clientul are o repartitie persistent, poate cere acea repartitie initial; b)Ser verul al ege un IP din fondul de adrese si intoarce un pach et DhepOffer cuunIP disponibil atasat; c ) I n c a z u l i n c a r e c l i e n t u l p r i m e s t e m a i m u l t e o f e r t e d e I P D H C P , o v a a l e g e p e prima sau pe cea cu repartitia dorita;

d)Clientul difuze aza un pachet DhepR equest cu un identificat or pentru ser verul DHCP ales si trece in asteptare; e)Fiecar e server care analizeaza pachetul si nu isi detect eaza identifi cat orul vaIgnora pachetul. Dupa ce serverul cu identificatorul corespunzator primeste pachetul, el va trimite un DhepAck (sau DhepNak daca IP-ul cerut este dejaalocat, ceea ce inseamna ca repartitia a expirat) ;f ) D u p a c e c l i e n t u l p r i m e s t e p a c h e t u l D h e p A c k , e l i n c e p e s a f o l o s e a s c a I P - u l alocat. In cazul in care primeste DhepNak, va rula de la inceputul secventei decerere a unui IP. Daca IP-ul reprezinta o problema din punct de vedere al clientului,acesta trimite un pachet DhepDecline catre server si reia secventa de cerere a unuiIP. Pe ansamblu, intr-o retea locala, gazdele trimit cererea DHCP in etapa delansare a SO si primesc adresa IP, masca, gateway si DNS pe baza adresei MAC ainterfeteide retea. In cazul in care asignarea se face folosind adrese IP private,acestea vor fi ignorate de routere. Pentru ca un mesaj initiat de pe un IP privat sa poata fi procesat, echipamentul de rutare are posibilitatea de a substitui adresa sursamodificand headerul care insoteste pachetele de date asa cum s-a aratat anterior.La nivelul echipamentelor de rutare se poate defini si o zona DMZ (zonademilitarizata)care contine gazde private catre care sunt directionate toatemesajele in reteua WAN, indifferent de continutul tabelei de NAT-are.

1.7. Protocolul ICMP.

Internet Control Message Protocol (abreviat ICMP) este un protocol din suita TCP/IP care folose te la semnalizarea i diagnosticarea problemelor din re ea. Protocolul este definit in rfc792. Mesajele ICMP sunt ncapsulate n interiorul pachetelor IP.

Nivelele superioare pot s doreasc transmitera de mesaje c tre modulele IP, prin care s anun e faptul c unele aspecte privind comportarea hostului care transmite pachete ar trebui modificate. Pentru aceasta se folose te ICMP. n general, mesaje ICMP sunt generate de c tre sta ii care percep o eroare sau o problem n cadrul unui pachet pe care un alt host l-a transmis. Eroarea poate fi detectat ori de hostul destina ie, ori de un echipament gateway intermediar. Dac re eaua, ma ina sau portul destina ie nu pot fi atinse, un gateway poate folosi ICMP pentru a avertiza hostul surs asupra acestui fapt. ICMP poate de asemenea avertiza hostul surs asupra rutelor preferate sau asupra congestiei re elei. ICMP este n mod oficial considerat ca f cnd parte din IP. Totu i, datagramele ICMP sunt trimise folosind IP. Deci, ICMP este o parte func ional a nivelului trei, dar este codificat ca i cnd ar face parte din nivelul patru. Protocolul ICMP ndepline te mai multe func ii i anume: 1. Ruterii transmit altor ruteri sau sistemelor mesaje de eroare sau de control (numai pentru raportarea erorilor, nu pentru cre terea fiabilit ii IP); 2. Pentru datagrame fragmentate, mesajele ICMP sunt transmise numai pentru eventuale erori produse n cazul primului fragment; 4. Pachetele care poart mesaje ICMP sunt rutate la fel ca i cele care transport datele utilizatorului doar c , dac apar erori n transmiterea acestor pachete ele nu genereaz alte mesaje ICMP. Formatul mesajului ICMP Mesajul ICMP are formatul prezentat n figura de mai jos:

Fig. 1.2 Formatul mesajului ICMP Identificator (tipul mesajului) Acest cmp poate lua una dintre urm toarele valori (8 biti), n func ie de tipul mesajului: 0 - R spuns la ecou, 3 - Destina ie inaccesibil , 4 - Oprirea sursei,

5 - Redirec ionare, 8 Cerere de ecou, 9 - Anun area unui ruter, 10 - Solicitarea unui ruter, 11 Timp de via expirat, 12 - Problem legat de un parametru, 13 - Cerere de sincronizare a ceasului, 14 - R spuns de sincronizare a ceasului, 17 Cerere pentru masca de re ea, 18 - R spuns pentru masca de re ea, 30 - Descoperire rut , 37 - Cerere nume domeniu, 38 - R spuns nume domeniu. Num r de secven (cod) - Con ine codul erorii pentru datagrama raportat de acest mesaj ICMP. Interpretarea acestui cmp depinde de tipul mesajului. Acest cmp furnizeaz informa ii suplimentare despre tipul mesajului. Suma de verificare - Con ine suma de verificare (16 bi i), folosind acela i algoritm ca i IP dar verificnd numai mesajul ICMP, ncepnd cu cmpul dedicat tipului mesajului. Dac valoarea sumei nu coincide cu valoarea calculat la recep ie pe baza con inutului recep ionat, atunci datagrama este eliminat . Cmpul de date al mesajului con ine informa ia corespunz toare mesajului ICMP curent. De cele mai multe ori, acest cmp con ine o por iune din pachetul IP original, cel pentru care a fost generat mesajul ICMP curent. Mesajele ICMP sunt trimise n diferite situa ii: de exemplu, cnd o datagram nu i atinge destina ia, cnd gatewayul nu are capacitatea buferilor pentru a transmite mai departe o datagram , i cnd gateway-ul poate direc iona hostul s trimit traficul pe o rut mai scurt . Scopul principal al acestor mesaje de control este s furnizeze feedbackul pentru probleme n mediul de comunica ie, i nu de a mbun t i protocolul IP. n principiu exist dou tipuri de mesaje ICMP: 1. Mesaje de eroare - apar ca urmare a problemelor legate de livrarea pachetelor IP. Deci, fiecare mesaj ICMP va fi legat de o anumit datagram IP, con innd ntotdeauna antetul IP i primii 8 octe i de date din datagram . 2. Mesaje de interogare - raporteaz informa ii legate de re ea sau de un host anume. n general, astfel de mesaje, sunt utilizate n scopul depan rii re elei. Pentru a prentmpina anumite fenomene de congestie, TCP/IP define te ni te reguli stricte pe baza c rora se pot genera masaje ICMP. Astfel, un mesaj ICMP de interogare poate genera un mesaj de eroare, dar, niciodat , o datagram IP care con ine un mesaj de eroare nu poate genera un nou mesaj de eroare (pentru evitarea unui trafic suplimentar i inutil). La fel, nu se pot genera mesaje de eroare pentru datagrame cu adresa de broadcast i multicast.

1.8. Protocolul de control al transmisiei (TCP). Caracteristici generale ale TCP. Formatul TCP.
Protocolul de control al transmisei (sau TCP, de la engl. Transmission Control Protocol) este folosit de obicei de aplica ii care au nevoie de confirmare de primire a datelor. Efectueaz o conectare virtual full duplex ntre dou puncte terminale, fiecare punct fiind definit de c tre o adres IP i de c tre un port TCP.

Protocolul TCP este orientat pe conexiunea punct-la-punct dintre sursa si destinatie, realizind transferul sigur al informatiilor, fara erori. TCP foloseste mesaje de confirmare a receptiei corecte a fiecarui pachet si cere retransmisia celor eronate. Mesajul de pe nivelul aplicatie este fragmentat in mai multe secvente, pentru a nu depasi lungimea maxima admisa a unitatii de date transmise pe nivelul fizic (MTU - Maximum Transmission Unit). Datele sunt este incapsulate cu antetul TCP si generate ca segment TCP. Acesta devine cimpul de date in datagrama IP. La receptie, TCP este responsabil de refacerea mesajului prin asamblarea corecta a tuturor secventelor sale.

In antetul TCP sunt specificate, pe 16 biti, numerele porturilor logice asociate aplicatiilor sursa si destinatie, intre care se stabileste comunicatia virtuala. Fiecare capat al conexiunii TCP se numeste socket. Fiecare secventa dintr-un mesaj de aplicatie este indexata printr-un numar de secventa (SN Sequence Number) care permite asamblarea lor in ordine corecta, la receptie. - Numarul de confirmare (ACK n) specifica receptia corecta a secventelor transmise si precizeaza numarul urmatoarei secvente asteptate. - Lungimea antetului (HLEN - Header Length) este exprimata in cuvinte de 32 de biti si poate avea valorile 5 sau 6, in functie de existenta unor optiuni in antet. 0 4 Numarul portului sursa 15 16 Numarul portului destinatie Numar de secventa Numar de confirmare Biti de Lungimea ferestrei TCP control Pointer al datelor urgente Cimp nul Fig. Formatul antetului TCP Bitii de control (fiag) specifica anumite functii de control: URG (Urgent) - indica receptorului existenta unor date urgente; ACK (Achiowledge) - arata receptorului existenta unui numar corect de confirmare; PSH (Piish) - forteaza receptorul sa transmita imediat alte date; RST (Reset) - cere receptorului sa reinitializeze conexiunea; SYN (Synchronize) - solicita receptorului sa sincronizeze secventele din mesaj; FIN (Final) - specifica sfirsitul transmisiei. Stabilirea unei conexiuni TCP se face in trei pasi (Three-Way Handshake Open Connection), in care se folosesc acesti biti pentru controlul fluxului si initierea numerelor de secventa (SN) in ambele sensuri . Segmentele TCP se pot transmite mai multe intr-o sesiune, inainte de primirea unei confirmari de receptie corecta, intr-un grup denumit fereastra favindow). In antetul TCP se specifica lungimea ferestrei ca numar de octeti. Utilizarea ferestrei glisante (sliding window) permite controlul fluxului si cresterea vitezei de transmisie, respectiv a latimii de banda a retelei. - Suma de control se calculeaza pentru tot segmentul TCP, fiind aplicata antetului impreuna cu cimpul datelor. Daca exista date transmise in modul urgent (de exemplu, caracterele escape sau intrerupere intr-o aplicatie Telnet), atunci in antet se specifica pozitia ultimului octet al secventei de date urgente. In cimpul facultativ optiuni, se poate specifica lungimea maxima a segmentului TCP (valoarea sa implicita este de 536 octeti). Comunicatia prin TCP se realizeaza in mod duplex, astfel ca inchiderea conexiunii impune oprirea fluxurilor de date din ambele sensuri, in doua etape (Two-Way Close Connection), prin activarea flagului FIN spre ambele parti. TCP foloseste porturi de aplicatie sau de protocol pentru a realiza comunicatii simultane cu mai multe programe. Numerotarea porturilor de protocol se face global, in mod unic, pe intregul Internet Aceste numere de protocol sunt utilizate atit de TCP, cit si de UDP. 10 31

Lungimea Cimp antetului rezervat Sum de control Optiuni

1.9. Protocolul UDP (User Datagram Protocol). Numerele porturilor utilizate de protocoalele de transport.
Protocolul UDP (User Datagram Protocol) este considerat nesigur deoarece nu este orientat pe conexiune, nu utilizeaza mesaje de confirmare a receptiei corecte, nu face retransmisia pachetelor eronate, nu permite controlul fluxului informational si nu asambleaza secventele in cazul mesajelor fragmentate. Avantajul acestui protocol este dat de viteza mare de procesare a datelor comparativ cu TCP.

10

Mesajul generat de nivelul aplicatie formeaza impreuna cu antetul UDP de 8 octeti o datagrama UDP

Portul-sursa

Portul-destinatie Fig. Formatul antetului UDP

Lungime

Suma de control

In antet se specifica, pe cite doi octeti, numerele porturilor de aplicatie corespondente, lungimea datagramei si suma de control a antetului, pentru asigurarea corectitudinii adreselor. Aplicatiilor publice li se rezerva numere de port mai mici decit 255. Numerele mai mari ca 256 si mai mici decit 1023 sunt alocate aplicatiilor dezvoltate de anumite companii. Valorile mai mari ca 1024 sunt alocate in mod dinamic pentru portul sursa. Anumite numere de porturi de aplicatii sunt utilizate numai de TCP.

1.10. Protocoale de adresare (ARP, RARP, DHCP).

Echipamentele conectate in retea (placi de retea, modemuri etc) sunt descrise prin asa-numita adresa fizica, data de producator. Aceasta este exprimata pe sase octeti, in format hexazecimal si este unica in lume, fapt asigurat de modul de alocare a adresei: primii trei octeti identifica firma producatoare (OUI Organizational Unique Identifier) iar ultimii trei, cei mai putin semnificativi, sunt alocati de catre producator, echipamentului. Adresa fizica se mai numeste si adresa MAC intrucit este folosita pentru acces la mediul fizic de transmisie, pe subnivelul MAC al nivelului legaturii de date din modelul OSI. In suita de protocoale TCP/IP, se utilizeaza mai multe protocoale de adresare: ARP, RARP, BOOTP, DHCP. Protocolul ARP (Address Resolution Protocol)- realizeaza conversia adreselor IP in adrese MAC, pe baza unor tabele ARP (RFC 826). Unele sisteme de operare (Windows 9x, Windows NT) folosesc ARP pentru a se asigura ca nu exista adrese IP duplicate. Cererea ARP (exprimind "Care este adresa ta MAC?") se transmite in reteaua locala in modul broadcast. Daca adresa IP respectiva este alocata altui nod din retea, atunci sistemul de operare nu initializeaza suita TCP/IP si genereaza un mesaj de eroare. Transmisiile broadcast incarca reteaua. De aceea, se prefera pastrarea in memoria cache (de tip RAM) a tabelelor ARP, in care se stabilesc corespondentele dintre adresele fizice si adresele EP uzuale (bindings). in cazul alocarii dinamice a adreselor, anumite informatii din aceste tabele pot fi rejectate daca nu sunt accesate in mod curent Cererea ARP (ARP Request) este transmisa in retea numai daca adresa solicitata nu exista in tabelul ARP. Pachetul cu cererea ARP contine adresa MAC de broadcast, adresa MAC a sursei, adresele IP ale sursei si destinatiei, precum si un cod de cerere ARP. Statia de destinatie din reteaua locala raspunde printr-un alt pachet (ARP Repfy) adresat statiei care a initiat cererea, pachet care include adresa sa MAC. Adresa MAC de Adresa MAC a destinatie sursei Antet MAC Adresa IP a destinatiei Adresa IP a sursei Antet IP Codul cererii ARP Mesaj ARP

Fig. Formatul pachetului continind cererea ARP Cind receptioneaza pachetul de raspuns, sursa isi completeaza tabelul ARP cu noile adrese (MAC si IP). Daca sursa nu primeste nici un raspuns, atunci cererea este retransmisa. Daca nici la retransmisie nu se raspunde, sursa receptioneaza un mesaj de eroare generat de protocolul ICMP. In cazul in care destinatia nu se afla in reteaua locala, ruterul de leg tura cu WAN-ul raspunde cu propria sa adresa, prin tehnica numita Proxy ARP (RFC 1027), daca prin configurarea conexiunii gazdei cu reteaua nu este dezactivata optiunea proxy.

11

Protocolul RARP (Reverse Address Resolution Protocol)- face conversia inversa, a adreselor fizice in adrese de retea. Daca o statie de lucru nu-si cunoaste adresa IP, atunci trimite serverului RARP un pachet cu o cerere RARP (cu semnificatia "Care este adresa mea IP?"), in modul broadcast (pentru Ethernet, se foloseste adresa IP de destinatie cu toti bitii din cimpul gazdei egali cu I). Pachetul RARP include adresele MAC ale sursei si destinatiei, adresa IP de broadcast, un cimp de adresa IP necompletat pentru adresa IP proprie si codul cererii RARP, continut in memoria sa ROM . Serverul RARP raspunde cererii cu un pachet continind adresa IP solicitata. Adresa MAC a Adresa MAC a destinatiei sursei Antet MAC Adresa IP de broadcast Antet IP Cimp de adresa IP necompletat Mesaj RARP Codul cererii RARP

Fig.H.7 Formatul pachetului con in nd cererea RARP Protocolul DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) -este succesorul protocolului BOOTP. DHCP permite utilizarea unui numar limitat de adrese IP de catre mai multi utilizatori prin metoda alocarii dinamice . Clientul transmite cererea DHCP prin broadcast, cu adresa MAC proprie, pentru a i se aloca o adresa IP. Serverul DHCP ii raspunde clientului, identificat pe baza adresei MAC, oferindu-i o adresa IP si o masca de retea, cu o perioada de valabilitate prestabilita Clientul transmite serverului un mesaj de acceptare dupa care acesta ii confirma primirea acceptului (ACK - Acknoledge) si ii furnizeaza informatii suplimentare despre serverul DNS si gateway-urile disponibile. Alocarea este rapida si dinamica, protocolul fiind deosebit de util pentru terminale mobile si pentru serviciul de roaming in WAN. In multe retele, doar un numar mic de utilizatori dintr-un subdomeniu privat (stub domain) comunica in afara retelei, celelalte comunicatii realizindu-se local. In general, acestor domenii li se aloca doar citeva adrese IP reale (in particular, o singur adresa). Se pot utiliza local, in mai multe subdomenii, aceleasi adrese IP private, fiind necesara translarea lor in adrese IP publice doar pentru comunicatiile cu exteriorul. Pentru aceasta, echipamentele prin care un subdomeniu este interconectat in LAN sau WAN sunt configurate sa aplice procedeul de translare a adreselor (NAT - Network Address Translation), pe baza unor tabele de translare. in fiecare punct de iesire din subdomeniu, adresa IP a sursei din fiecare pachet care urmeazaa fi transmis in Internet este translata, in mod static sau dinamic, intr-o adresa IP globala, rezervata pentru NAT .

1.11. Protocolul Telnet. Protocolul Finger.

Protocolul TELNET (Terminal Connection)- permite accesarea de la distanta a anumitor sisteme sau programe, prin operatia de specificare a unui nume de utilizator si a unei parole (remote login). Acest protocol rezolva incompatibilitatile dintre doua sisteme implicate intr-o conversatie in retea, prin folosirea conceptului de terminal virtual de retea (NVT - Network Virtual Terminal), prin care se specifica anumite caracteristici de baza ale unui terminal simplu (dumb). De exemplu, VT100 este un NVT. Programele care comunica in retea prin Telnet convertesc datele in formatul impus de NVT. Specificatiile Telnet impun pentru NVT codul ASCII de codare a datelor in retea, cu sapte biti pe caracter, prin care se pot reprezenta in binar 95 de caractere printabile si 33 de coduri de control. Telnet este inclus in gama de servicii Internet oferite de reteaua TCP/IP, specificate in baza de date cu servicii de retea, in care sunt stocate numele protocolului, numarul portului asociat si, eventual, numele echivalent (nickname). Pe un PC, aceasta baza de date se gaseste in fisierul services, in format ASCII. Utilizarea Telnet permite accesul de la distanta la statia de destinatie. Comanda de conectare pe un terminal din. retea folosind Telnet include fie adresa IP (ipadd) a terminalului pe care se doreste sa se conecteze clientul Telnet, fie numele calculatorului, simplu daca este in aceeasi retea sau incluzind numele domeniului Internet din care face parte daca apartine altui segment de retea. De asemenea, se poate specifica un nume echivalent (nickname) cu conditia ca acesta sa fie inclus in baza de date de utilizatori de pe serverul de nume. Este mai simplu de accesat o statie prin Telnet folosind numele prescurtat al terminalului sub forma unei combinatii sugestive si accesibile de caractere (nickname), care poate fi definita printr-o comanda de asociere a acestuia cu adresa IP a statiei respective (set). *

12

Lista numelor calculatoarelor-gazda incluse in baza de date poate fi afisata pe ecran cu comanda de vizualizare (show). TTY (TeleTYpe) reprezinta denumirea echivalenta a terminalului virtual, fiind imprumutata din sistemul de operare UNIX. Prin comanda de conectare sau comanda telnet, se creeaza temporar un TTY pentru serviciul respectiv si un alt TTY pentru portul accesat. Conexiunea se realizeaza initial cu parametrii impliciti pentru tenninalul accesat, cu posibilitatea negocierii altor parametri pentru facilitarea comunicarii. Stabilirea tipului de terminal (de exemplu: dumb, vt100) accesat intr-o sesiune Telnet se face prin comanda de definire a acestuia (set). Se pot deschide mai multe sesiuni Telnet simultan. Alte comenzi, valabile si pentru alte servicii de comunicatii din Internet, sunt definite pentru crearea serviciului (create), eliminarea serviciului (destroy), conectare (connect), deconectare (disconnect), reconectare (reconnect), vizualizare a sesiunilor, serviciilor sau parametrilor de terminal virtual (show). Finger este un protocol simplu de tip serviciu Internet, bazat pe modelul client-server, care permite unui client Finger sa obtina de la un server Finger informatii cu caracter public despre un anumit utilizator sau despre toti cei activi in retea, la un moment dat. Interogarea serverului Finger se face pe portul de protocol 79 si se exprima in formatul NVT ASCII definit de Telnet, avind ca simbol de sfirsit de linie combinatia de caractere CR-LF (Carriage Reiurn Line Feeder). Serviciul Finger este orientat pe conexiunea dintre doua socket-uri (prin socket, se intelege un pointer la o structura de date memorata intr-un buffer). Dupa stabilirea conexiunii folosind TCP, se transmite cererea Finger. Daca apelul e realizat printr-o linie vida (numai CR-LF), atunci serverul raspunde cu lista completa a tuturor utilizatorilor conectati la server in acel moment. Comanda folosita in acest caz este: finger Daca lista completa a utilizatorilor are o dimensiune care depaseste lungimea maxima a unitatii de transmisie din retea (MTU), atunci TCP transmite datele in mai multe segmente de mesaj. Comanda de interogare Finger poate sa includa numele real al unui utilizator conectat la server: finger {nume} sau ID-ul utilizatorului si numele calculatorului-gazda, cu sintaxa: finger {nume_uti!izator}@{nume_calculator_gazda} Raspunsul consta in informatiile disponibile despre acesta: numele de utilizator, numele real al persoanei, contul curent al acesteia (home director/), ultima data la care s-a conectat la retea, numele statiei la care s-a facut conexiunea, informatii privind folosirea serviciului de posta electronica de catre utilizator etc. Daca serverul Finger receptioneaza orice in afara unei linii vide, atunci acesta presupune ca textul identifica un anumit utilizator si retumeaza toate informatiile publice despre utilizatorii cu numele sau IDul asemanator textului. Serverul Finger transmite mesajul de raspuns statiei sau sesiunii Telnet de la care s-a initiat cererea. Clientul receptioneaza datele fie sub forma unui sir de octeti (byte stream), fie prin datagrame, si le memoreaza intr-un buffer local. in cazul in care volumul datelor depaseste capacitatea de memorare a acestuia, atunci datele se pierd si se returneaza un mesaj de eroare. Clientul receptioneaza un mesaj de eroare, prin intermediul ICMP, desi conexiunea a functionat corect si transmisia este considerata reusita. Serverul Finger inchide automat conexiunea dupa ce a transmis toate datele solicitate. Pe durata unei conexiuni active, este necesar aplicarea unor masuri de securitate pentru a evita accesul nedorit al unui utilizator neautorizat la resursele unui calculator-gazda implicat in acea conexiune. Un server Finger poate fi configurat astfel incit o cerere Finger adresata lui de la distanta, sa initieze pe server un fisier capabil sa ruleze comenzi de sistem (scripting). Termenul e-mail este prescurtarea de la electronic mail care n limba englez are semnifica ia de scrisoare electronic , iar sistemul n sine (care se ocup cu transmiterea, preluarea si interpretarea con inutului mesajelor electronice) se nume te sistem de po t electronic .

1.12. Protocoale de po t electronic (SMTP, POP, POP3).

13

Protocolul SMTP Protocolul folosit pentru a trimite un mesaj de pe calculatorul unui client c tre un server destina ie (fie cel final, al destinatarului, fie unul intermediar) se nume te SMTP (Simple Mail Transfer Protocol). Primul set de specifica ii a fost documentat n RFC 821 (Request For Comment), de c tre Jonathan B. Postel, n 1982. Portul TCP standard pentru protocolul SMTP este 25. Sarcina acestui protocol este de a permite transferul mesajelor ntr-un mod eficient, i este un sistem independent care necesit stabilirea unui canal de comunica ie duplex ntre cele dou calculatoare care particip la schimbul de mesaje (calculatorul care trimite mesajul i cel care-l preia i eventual il trimite mai departe). Protocolul SMTP define te un limbaj de comunicare ntre echipamentul care transmite (client) i echipamentul care prime te mesajul electronic (server). Comunica ia ntre echipamentul client i echipamentul server se efectueaz n modul urm tor: clientul trimite o comanda server-ului, acesta o execut i o returneaz clientului un cod numeric. Comenzi SMTP Comenzile SMTP const din codul comenzii format din patru litere si urmat op ional de un parametru. Comenzile acestea pot fi scrise att cu minuscule ct i cu majuscule i reprezint o combina ie de prescurt ri de cuvinte specifice din limba englez . Pentru a se trimite i executa o comand este necesar ca aceasta s fie urmat de secven a de caractere <CR><LF> (care se ob ine prin ap sarea tastei ENTER). Principalele comenzi definite de protocolul SMTP sunt: - HELO <hostname> - reprezint comanda care ini ializeaz dialogul dintre procesul client i procesul server; procesul client va identifica server-ul cu numele calculatorului pe care ruleaz , specificat prin parametrul <hostname>; - MAIL FROM: <expeditor> - informeaz procesului server c urmeaz s primeasc un e-mail de la expeditor; - RCPT TO: <destinatar> - specific procesului server adresa destinatarului (prin parametrul <destinatar>) c ruia i este adresat mesajul e-mail care urmeaz a fi transmis; - DATA specific procesului server c urmeaza s primeasca de la client con inutul unui mesaj electronic (e-mail); - QUIT - inchide canalul de comunica ie dintre client i server. Coduri SMTP returnate Pentru fiecare comand trimis de c tre clientul SMTP c tre serverul SMTP, acesta din urm returneaza un cod numeric care reprezint codul rezultat n urma execu iei opera iei specificate de c tre client. Principalele coduri numerice ( i semnifica iile lor) returnate de procesul server sunt: - 220 Service ready, procesul server este disponibil pentru a prelua un mesaj; - 221 Service closing transmission channel, procesul server urmeaz a nchide canalul de comunica ie cu procesul client; - 250 Request mail action okay, completed, specific procesului client c opera ia specificat de acesta a fost executat cu succes; - 251 User not local, informeaz procesul client c nu cunoa te adrea destinatarului i va redirec iona mesajul respectiv c tre un alt calculator server; - 354 Start mail input, specific procesului client c acesta poate ncepe transmisia con inutului mesajului (e-mail-ului); - 502 Command not implemented, cod de eroare returnat atunci cnd comanda

14

specificat de c tre procesul client nu este cunoscut / implementat de c tre procesul server. Protocolul POP (Post Office Protocol) functioneaza foarte asemanator cu protocolulSMTP (descris pe larg in articolul din luna martie 2001). n prezent exista doua versiuni dePOP: POP2 si POP3. Cu toate ca suntem tentati, la prima vedere, sa credem ca POP3 este orevizuire (mbunatatire) o protocolului POP2, cele doua protocoale sunt total diferite,folosind chiar porturi de comunicatie diferite. POP2 este mult mai apropiat de SMTP dectPOP3, comenzile si structura lor fiind mult mai apropiate de comenzile SMTP.Protocolul POP3 defineste trei stadii distincte prin care poate trece o sesiune de lucru:autorizare, tranzactie si actualizare. n starea de autorizare clientul trebuie sa se autentificepe server (nume utilizator + parola). Daca aceasta etapa s-a ncheiat cu succes, serveruldeschide cutia postala a clientului si sesiunea trece n starea de tranzactie. n aceasta stare,clientul poate cere serverului sa-I ofere anumite date (o lista a mesajelor) sau sa efectueze oanumita actiune (preluarea mesajelor). Cnd serverul termina de executat comenzileclientului, sesiunea POP3 intra n starea actualizare si conexiunea se nchide.Prezentam mai jos comenzile POP3 necesare pentru o implementare minimala a acestuiprotocol pe Internet. USER Cere un nume care identifica utilizatorul PASS Cere o parola pentru utilizator/server QUIT nchide conexiunea TCP STAT Serverul returneaza numarul de mesaje din cutia postala si dimensiunea totala amesajelor LIST Returneaza ID-urile si dimensiunile mesajelor, afisate linie cu linie (permite un ID caparametru, caz n care returneaza dimensiunea mesajului identificat prin ID-ul respectiv) RETR Preia un mesaj din cutia postala (Necesita un ID de mesaj ca parametru) DELE Marcheaza un mesaj pentru stergere (Necesita un ID de mesaj ca parametru) NOOP Serverul returneaza un raspuns pozitiv, dar nu executa nici o actiune LAST Serverul returneaza cel mai mare numar de mesaj care a fost accesat RSET Deselecteaza toate mesajele marcate pentru stergereChiar daca acest protocol defineste mai multe comenzi, contine doar doua posibilitati deraspuns:1 +OK - folosit pentru un raspuns pozitiv (analog cu ACK - de confirmare)2 -ERR - folosit pentru un raspuns negativ (analog cu NAK - operatie esuata)Se poate considera ca ambele raspunsuri "au succes", n sensul ca serverul POP3 areceptionat comanda si a returnat un raspuns.

1.13. Protocoale pentru transferul fi ierelor (FTP, TFTP).

FTP scop: transfer de fi iere, OS-independent, de pe un server ftp (file server) pe un client folosi i FTP automat n browserul de web, cnd da i click pe un link cu ftp:// n loc de http:// RFC 959 utilizeaz 2 porturi TCP control transfer de date protocol command-response portul de control port utilizeaz telnet pentru negocierea conexiunii: comenzi ASCII <crlf>

15

FTP - modul activ Clientul FTP se conecteaz de la un port n > 1024 (neprivilegiat) la portul 21 al serverului FTP prin comanda PORT informeaz serverul asupra portului n serverul FTP se conecteaz de pe portul 20 pe portul n+1 al clientului FTP OBS: aceasta face ca, cf. modelul client-server, pentru conex. de date (3-4) serverul FTP este client iar clientul FTP este server (pt. c clientul se conecteaz la server) FTP - modul pasiv clientul se conecteaz de la un port n > 1024 la portul 21 (control) al serverului i trimite comanda PASV serverul trimite num rul portului p de folosit pentru transferul de date clientul se conecteaz de la portul n+1 la portul p. Tipuri de date FTP = destinat folosirii cross-platform se folosesc 4 tipuri de date neutre, OS-independent; se face conversia n tipul local la destina ie tip abrev. semnifica ie ASCII A NVT-ASCII EBCDIC E EBCDIC Text IMAGE I Raw binary, series of octets LOCAL L Raw binary using a variable byte size Clientul informeaz serverul asupra tipului tipul implicit este A (ASCII) tipul se schimb cu comanda TYPE

1.14. Func iile i avantajele utiliz rii protocolului SSH.

Secure Shell sau SSH este un protocol de re ea ce permite ca datele s fie transferate folosind un canal securizat intre dispozitive de retea. Cele doua mari versiuni ale protocolului sunt SSH1 sau SSH1 i SSH2 sau SSH-2. Folosit cu prec dere n sistemele de operare multiutilizator linux i unix, SSH a fost dezvoltat ca un nlocuitor al Telnet-ului i al altor protocoale nesigure de acces de la distan , care trimit informatia, n special parola, n clartext, f cnd posibil descoperirea ei prin analiza traficului. Criptarea folosita de SSH inten ioneaz s asigure confiden ialitatea i integritatea datelor transmise printr-o re ea nesigur cum este Internetul.

1.15. Protocoale de management a re elei (SNMP).

Oameni principali care au stat la originea conceptului SNMP sunt: y Keith McCLOGHRIE y Marshall ROSE y Jeffrey D. CASE y Mark FEDOR y Martin Lee SCHOFFSTALL y James R. Davin. La nceput n 1988, nu a fost nevoie de un instrument de administrare pentru re ea in special pentru internet . Punctul de plecare a fost dat de IAB cu publicarea RFC 1052, n aprilie 1988. Acest RFC este o specifica ie pentru standardul de management al re elei. Acesta este intitulat "IAB Recomand ri pentru dezvoltarea de Internet Network Management Standards" i explic faptul c gestionarea re elei trebuie s fie: y ct mai mare posibila. y cu diversitate mare de punere n aplicare . y cu diversitate mare de administrare / management. y coperta ca strat protocol . 16

Din acest punct lucrurile merg mai repede. O parte important a conceptului a fost deja cunoscuta de dezvoltari anterioare, n special n jurul routerelor SGMP (Simple Gateway Protocol). RFC-urile urm toarele sunt primele documente care se ocup cu SNMP publicat n 1988: y RFC 1065 - Structura de identificare i de management al informa iei pentru TCP / IP bazate pe Internet y RFC 1066 - Baza de Management Informa ional pentru Network Management de TCP / IP bazate pe Internet y RFC 1067 - A Simple Network Management Protocol IAB a dorit ca trecerea de la o arhitectura la alta sa fie una usoara is posibila. n cele din urm , sincronizarea dintre cele dou protocoale a fost foarte dificila i a planului de convergen pe baza CMOT (permi nd TCP / IP cu gestionarea CMIS / CMIP ) a fost abandonat i, astfel, SNMP se mi ca nainte. Fiecare protocolul a contribuit la dezvoltarea lui. Concep ia SNMP merge mai repede i RFC-urile au fost rescrie cu noi func ii. Versiunea 1.0 a fost atins n mai 1991, cu urm toarele RFC: y RFC 1155 -Structura de identificare i de management al informa iei pentru TCP / IP bazate pe Internet .Structura de identificare a liniilor directoare de gestionare Informa ii pentru nume de obiecte Descrierea modului de gestionare a informa iilor a fost structurat ntr-un tree(copac) la nivel mondial. Stabile te unele restric ii pentru a p stra simplitatea protocolului. Introducerea normelor pentru atribuirea nume de obiecte. y RFC 1212 -Concise MIB,Defini ii,Finalizarea procesului de RFC 1515 cu defini iile tehnice. mbun t e te tehnici definite n RFC 1155. y RFC 1213 -Baza de Management Informa ional pentru Network Management de TCP / IP bazate pe Internet: MIB-II Acest memo define te a doua versiune a Information Management Baza (MIB-II) de a se utiliza cu protocoalele de management ale re elei n TCP / IP bazate pe Internet. O list de peste 100 de variabile. Necesare pentru a men ine set rile, statutul i statistici ale sistemelor de operare a re elei. y RFC 1157 A Simple Network Management Protocol (SNMP) Defini ii de mesaje care pot fi schimbate ntre sta ia de gestionare i entitatea care a reu it s citesca sau s actualizeze valori. Defini ii de mesaje de alarm ( SIFON ) trimise c tre sistemul n stare de stres. Defini ii ale formatului mesajului i detalii ale protocolului de comunicare.
Diferite grupuri de lucru contribuie la dezvoltarea i deschiderea protocolului prin construirea MIBs pentru toate tipurile de echipamente de re ea ( Bridge , Router , Hub, ASCII monitoare, interfa WAN, DS1, DS3, X25 , Frame Relay, Ethernet, Token Ring , FDDI . furnizori ..) i, de asemenea protocoale. n noiembrie 1991 sunt publicate cerin ele pentru integrarea de sonde. Acesta sonda capta pasiv traficul pe un segment de LAN pentru o analiz ulterioar . Aceasta sus ine statisticile de trafic, defalcare cauzate de protocol, sursa, destina ia i alte criterii. O retea de manageri cu monitorizare este capabila de a stabili pragul stabilit n monitorizarea i sta ile de gestionare care trebuie s primeasc mesaje de alert . Aprilie 1993, SNMP V2 devine un standard. Acesta ofera caracteristici noi, care completeaz cteva lipsuri din versiunea anterioar , cum ar fi securitatea i autentificarea. Aceast versiune este criticat pentru c a introduce complexitate i un e ec de compatibilitate cu V1. n cele din urm n 1997, un grup care fuzioneaz este creat. Principalul subiect: a crearea SNMP V3 .

Termenul de SNMP (Simple Network Management Protocol) este utilizat pentru a ne referi la o colec ie de specifica ii pentru managementul re elelor, care include protocolul nsu i, defini iile pentru structurile de date i conceptele asociate.

17

2. Tehnologii moderne de telecomunica ii 2.1. Modurile de transfer pentru semnalele digitale: mod de transfer asincron (ATM). Stratul fizic n ATM. Stratul ATM.

Modul de transfer asincron(asynchronous transfer mode ATM)esteo tehnica avansata de comutafie de pachete, in care pachetele au o lungimeconstanta si relativ mica: 53 de octe|i. Desi a fost conceput special pentru B-ISDN, ATM se utilizeaza cu succes si in alte tipuri de refele digitale.Dar de ce asincron i nu sincron? Am vazut ca la ISDN de banda Oa, structura interfefei utilizator-rejea se bazeaza pe canalele notate bandacu D,B, H O s i H I , c a r e a u vi t e z e c o n s t a nt e. A v a n d i n v e d er e n e c es i t a t i l e d e viteze mai mari, s-ar fi putut imagina un canal H2 de circa 30+45 Mbiji/s siun canal H4 in jur de 120+140 Mbiti/s, caz in care structura unei interferesincrone ar fi fost axH4 + 6xH2 + cxHl +dxHO + exB +D. Specialist auapreciat insa ca aceasta nu oferS o interfaja flexibila, capabila sS satisfaca odiversitate de necesitaji. Mai intai, un numSr redus de tipuri de canale deviteze constante nu este suficient pentru larga varietate de aplicatii posibile.In al doilea rand, aplicafiile de date, spre deos ebire de voce si de video, aui n g e n er a l na t ur a u n or s a l v e s i p ot f i ma i u s or t r a t a t e pr i n c o m u t a j i e d e pachet e. In cele din ur mS, faptul c& toat e vit ezele fixe considerate mai sussunt multipli intregi de 64kbifi/s face ca multiplexarea sincrona s& nu s e pr eteze la adaptarea vit ezei. In afara de aceasta, comutajia unor canale dev i t e z a m a r e s i f i x i e s t e d i f i c i l S . D i n t o a t e a c e s t e m o t i v e , i d e e a u n e i multiplexari sincrone in ISDN de banda larga a fost respinsa, adoptandu-semodul asincron de transfer.ATM este un mod de transfer in care pachet ele s e numesc celule. Subliniem ca celulele acestea nu sunt nimic altceva decat pachetele specifice a c e s t e i tehnici, pachete ce au primit o denumire particulara p e n t r u comoditatea referirii la ele, la fel cum i Frame Relay pachetele se numesc Comoditatea. Din punctul de vedere al funcjiilor interne ale refelei necesare pentrua utiliza ATM si al funcfiilor la interfaja utilizator-refea, ierarhia are treistraturi, dupa cum urmeaza.1. Stratul fizic poate fi impartit in trei nivele funcjionale. Ni velul cai i det ransmi sh me s e i n t i n d e i n t r e e l e m e n t e a l e r e f e l e i c e a s a m b l e a z a s i d e z a s a mb l ea z a s a r c i n a ut i l a a u nu i s i s t e m d e t r a ns m i s i u n e. P e nt r u c o m u n i c a f i i l e c a p - c a p, s a r c i n a ut i l a es t e i nf o r ma j i a d e u t i l i z a t or . P e nt r ucomunica^iile intre utilizatori si refea, sarcina utila poate fi informatie de s emnalizare. La extremitajile fiecarei cai de transmisiune, se cer funcfiide aliniere a celulelor s, i de controlul erorilor din antet. Nivelul secfiunii digitale se intinde intre element e ale refelei careasambleaza si dezasa mbleaza un ir continuu de b\\\ sau de oct eji. Aceastase refera la centr ele de comutafie sau la punctele de transfer al semnalelor dintr-o refea ce sunt implicate in comutarea fluxurilor de date. Nivelul secfiunii de regenerator este o porfiune a unei secjiuni digitale. Deex., un repetor care este utilizat numai pentru a regenera semnalul digital de-a l u n g u l u n e i ca i de t r a ns m i s i u n e c a r e es t e pr ea l u n ga p e n t r u a f i ut i l i z a t a fara o astfel de regenerare. Nu se face comutafie. 2.S t r a t u l AT M a r e d ou a ni v e l e : ni v e l u l c a i i vi r t u a l e I ni v e l u l c a na l u l u i virtual 3.Straturile superioare, care beneficiaza de nivelul ATM

18

2.2.

Sratul de adaptare la ATM (AAL).AAL1, AAL2, AAL3/4 i AAL5. Semnaliz rile n ATM. Principii ale comuta iei ATM. Cale virtual . Canal virtual. Arhitectura sistemelor de comuta ie ATM.

Adaptarea si maparea functiilor sau serviciilor asignate de straturile superioare intr-un serviciu suport ATM comun sunt realizate de stratul de adaptare ATM, notat cu AAL (ATM Adaptation Layer). Deci diferitele servicii cer diferite protocoale totusi este de dorit ca modificarile aduse in AAL sa fie minime de la un serviciu la altul.In functie de relatia intre sursa si destinatie, rata de transfer si modul de conectare se definesc 4 clase de servicii, Acestea sunt notate de la A la D si initial le corespundeau AAL1 AAL4. Ulterior AAL3 si AAL4 au fost grupate intr-un singur protocol AAL3/4 iar pentru servicii cu rata variabila a fost definit un protocol mai simplu decit AAL3/4 si anume AAL5. De remarcat ca AAL2 a fost standardizat mai tirziu, avind in prezent, alturi de AAL5, un rol important inclusiv in stiva de protocoale pentru generatia a 3-a de comunicatii mobile (de exemplu la interfata cu comutatie de circuite, respectiv de pachete, dintre reteaua nucleu si reteaua de acces radio din UMTS). Clasa de servicii cu rata constanta CBR (Constant Bit Rate) se foloseste pentru a emula circuite de cupru pentru telefonie sau pentru aplicatii in timp real (interactive) audio si video. Serviciile cu rata de transfer variabila VBR (Variable Bit Rate) sunt utile fie pentru aplicatii in timp real, la care intirzierea celulelor si variatia intirzierii celulelor este strict controlata (de exemplu in videoconferinte), fie pentru aplicatii care nu sunt in timp real, la care se tolereaza un anumit jitter (de exemplu e-mail multimedia) [Tan03]. Pentru traficul in rafale (burst), se folosesc servicii ABR (Available Bit Rate), la care reteaua garanteaza o anumita banda de frecvente. In caz de solicitare, pe baza unei negocieri permanente cu utilizatorul, reteaua se straduieste sa ofere o banda peste valoarea minima, dar fara garantii, aplicatia tipica fiind cautarea in Internet a paginilor de web. Spre deosebire de ABR, in cazul serviciilor UBR (Unspecified Bit Rate) nu exista nici un fel de garantii de livrare si nici un fel de informatii de la retea despre o eventuala congestionarea a traficului. Exemplele tipice sunt aplicatiile de e-mail, transfer de fisiere cu pachete IP. AAL se compune din doua substraturi: substratul convergenta CS(Convergence Sublayer) care transforma informatia serviciu utilizator in unitate de date protocol PDU (Protocol Data Unit); substratul segmentare si reasamblare SAR (Segmentation and Reassembly Sublayer) care segmenteaza PDU pentru a forma cimpul de informatii utilizator din cadrul celulei ATM si de asemenea executa operatia inversa.

Semnaliz rile n ATM

Re eaua ATM este bazat pe celule. Semnaliz rile trebuie s fie de asemenea bazate pe celule.Re eaua este organizat n conexiuni pe cale virtual (similare rutelor i liniilor nchiriate) i pe canal virtual (similare liniilor de acces i de trunchi). Exist un sistem de management al acestor conexiuni. Re eaua este compatibil cu serviciile multimedia. Semnaliz rile trebuie s asigure controlul stabilirii sau eliber rii unor conexiuni pe durata trat rii unui apel.Re eaua trebuie s asigure conexiuni asimetrice (l rgimi de band diferite pentru cele dou semn turi de comunica ie).Trebuie asigurat de asemenea conversia semnaliz rilor n cazul interconect rii re elelor diferite (B-ISDN cu non B-ISDN). Datorit riscului de pierdere de celule sau a ntrzierii, re eaua trebuie s dispun de mecanisme de control al calit ii serviciilor. Re eaua ATM prezint deci anumite particularit i n ceea ce prive te semnaliz rile: Transmiterea semnaliz rilor este ncadrat n clasa D de servicii : serviciu f r conexiune, f r sincronizare cap la cap. Celulele vor fi tratate prin AAL 5. n fiecare cale virtual este alocat un canal virtual de control pentru configurarea canalelor de semnalizare care s fie folosite pentru conexiuni punct la punct sau punct la multipunct (broadcast/multicast); n prezent exist tendin a de separare a func iilor de apel i de conexiune; Semnaliz rile sunt transmise prin canalul virtual de semnalizare care poate fi:

19

MSVC (Meta-Signal Virtual Channel) unul pe interfa de 64 kbit/s, bidirec ional, canal permanent de semnalizare care poate fi conectat sau deconectat la cerere. Canalul rezervat pentru MSVC are coordonatele VCI =5 i VPI = 0. PSVC (Point-to point Signalling Virtual Channels) este bidirec ional i este folosit pentru a monitoriza conexiunile utilizatorului prin VC i VP. BSVC (Broadcast Signalling Virtual Channel) este unidirec ional, de la re ea la utilizator i este folosit pentru transmiterea de semnaliz ri la punctele de semnalizare adresate.

Principii ale comuta]iei ATM

Din motive ce ]in de rolul planului de management al modelului de referin]` protocol B-ISDN, stratul fizic [i stratul ATM se sub\mpart \n 5 nivele: Nivelul sec]iunii de regenerare (Regenerator Section Level): apar]ine de stratul fizic [i corespunde cu nivelul sec]iunii de regenerare din sistemele bazate pe SDH/SONET. O sec]iune de regenerare este o por]iune a sec]iunii digitale cuprins` \ntre dou` puncte de refacere a semnalului. Nivelul sec]iunii digitale (Digital Section Level): apar]ine de stratul fizic [i corespunde nivelului sec]iunii de linie (de multiplexare) din sistemele bazate pe SDH/SONET. O sec]iune digital` este o por]iune dintr-o cale de transmisie cuprins` \ntre dou` elemente de re]ea care asambleaz` [i dezasambleaz` \n mod continuu [iruri de bi]i. Nivelul c`ii de transmisie (Transmission Path Level): apar]ine de stratul fizic [i corespunde nivelului de cale din sistemele bazate pe SDH/SONET. O cale de transmisie se define[te \ntre dou` puncte unde stratul ATM acceseaz` stratul fizic. Punctele terminale \n acest caz realizeaz` delimitarea celulelor, verificarea HEC, asamblarea/dezasamblarea c=mp payload al sistemului de

transmisie . y Nivelul c`ii virtuale (Virtual Path Level): apar]ine de stratul ATM. Calea virtual` VP este echivalentul unei rute din mediile bazate pe circuite, conect=nd permanent \ntre ele 2 puncte. |n mediul ATM, VP reprezint` o rut` din nod \n nod, \ntre surs` [i destina]ie, stabilit` la \nceputul apelului pe baza mesajelor sistemului de semnalizare. Prin concatenarea elementelor de conexiune (c`i virtuale) se ob]ine o conexiune cap-la-cap numit` conexiune de cale virtual` VPC (Virtual Path Connection). Fiec`rei c`i virtuale i se asociaz` un identificator de cale virtual` VPI (VP Identifier). C\nd VP se termin` printrun echipament de comuta]ie sau concentrator, valoarea VPI se poate modifica. y Nivelul canalului virtual (Virtual Channel Level): apar]ine de stratul ATM Canalul (circuitul) virtual VC se refer` la o conexiune logic` unidirec]ional` intre dou` puncte terminale pentru transferul de celule ATM. Prin concatenarea elementelor de conexiune (canale virtuale) se ob]ine o conexiune cap-la-cap numit` conexiune de canale virtuale VCC (Virtual Channel Connection).Fiec`rui circuit (canal) virtual i se asigneaz` un identificator VCI (VC Identifier).

2.3.

Tehnologia de transmisiune a datelor MPLS. Metodele de asigurare a calit ii serviciilor CR-LDP i RSVP-TE. MPLS Trafic Engineering. Algoritmul RED- Random Early Drop. Stabilitatea unei c i LSP.

Multiprotocol Label Switching (MPLS) a fost ini.ial propus ca o metoda de a permite comutarea pachetelor in locul rutarii tradi.ionale, permi.ind viteze de lucru mult mai mari, ulterior insa s-a dovedit a fi foarte util pentru asigurarea QoS. Similar cu domeniile DiffServ, MPLS folose.te un concept de domeniu MPLS format din routere MPLS, iar pachetele sunt etichetate la intrarea in domeniu. In interiorul unui domeniu MPLS clasificarea pachetelor si dirijarea lor se face pe baza acestei etichete. Etichetele sunt eliminate atunci cind pachetul iese din domeniu. Antetul unui pachet MPLS con.ine o eticheta de 20 de biti, un cimp de 3 biti pentru clasa serviciului (COS), un indicator de 3 biti al stivei si un cimp de 8 biti pentru TTL. Cind un pachet intra intr-un domeniu MPLS i se ataseaza o eticheta MPLS care specifica traseul ce-l va urma 20

pachetul in interiorul domeniului. Pe parcursul traseului in domeniu, fiecare router dirijaza pachetul pe baza acestei etichete, care este modificata la fiecare hop. Cimpul COS este folosit pentru a alege coada corecta de la interfata de iesire. La iesirea din domeniul MPLS eticheta este inlaturata iar pachetul este rutat normal in continuare. Prin folosirea acestui mecanism de etichetare se pot implementa doua metode de asigurare a calita.ii serviciilor intr-un domeniu MPLS. Acestea sunt Constraint Based- LDP si RSVP-TE. MPLS Trafic Engineering Avantajul acestei implementari consta in fapptul ca nu toate routerele din domeniul MPLS (LSR - Label Switch Router) trebuie sa implementeze protocolul RSVP. Este suficient ca routerele de granita (LER) sa implementeze un subset al acestui protocol, iar in momentul definirii unui traseu comutat in retea sa contacteze toate celelalte routere de pe traseu pentru a rezerva resurse. Unui LER sau LSR ii trebuie doar o extensie pentru a suporta rutare explicita. Rezervarea de resurse se face prin trimiterea de datagrame UDP si este de tip "soft state" in sensul ca necesita o reimprospatare periodica, altfel rezervarea se pierde. Aceasta implementare se aseamana foarte mult cu IntServ, cu avantajul ca o parte din problemele IntServ sunt rezolvate implicit de mecanismul MPLS care defineste in prealabil traseul pe care-l ia un pachet .i asigura recuperarea automata in caz de rerutare a pachetelor. In exemplul din figura anterioara LER (Ingress LER) de intrare trimite un mesaj PATH spre LER de ie.ire (Egress LER) prin fiecare LSR de pe traseul pachetelor. Fiecare nod recep.ioneaza mesajul PATH creind o sesiune PATH pentru acel flux de date. Routerul de iesire va rezerva resursele prin trimiterea unui mesaj RSVP pe drumul invers spre intrare. Cind mesajul RSVP ajunge la intrare, un raspuns de confirmare se va trimite spre ie.ire. Dupa ce rezervarea a fost facuta, un mesaj de refresh trebuie trimis periodic pentru a o mentine. CR-LDP Daca mecanismul anterior era unul cu stari "soft", mecanismul acesta de distribu.ie a etichetelor pe baza unei rutari cu constringeri se poate considera un mecanism hardware de asigurae a QoS, in compara.ie cu mecanismul anterior care era de tip "soft state". CRLDP asigura un tratament preferential pentru fluxuri de date fiind independent de aplica.iile rulate de un anumit client. Desi CR-LDP nu este la fel de matur ca RSVP-ul, implementarea lui nu necesita protocoale adi.ionale. El folose.te structurile existente .i le adauga doar ni.te extensii pentru a implementa mecanismul de asigurare al QoS. La fel ca .i TE-RSVP, CR-LDP suporta rutarea explicita a LSP-urilor. Avantajul acestei abordari este ca pentru aplica.ii tip VPN se poate predetermina traseul optim pentru fluxurile de date prin re.ea. Pentru descoperirea vecinilor din domeniul MPLS se folose.te protocolul UDP, iar pentru controlul, managementul cererilor de etichete .i procesului de mapare a lor se folose.te TCP. Algoritmi de management al cozilor Principalul scop al asigurarii QoS este acela al controlarii pierderilor de pachete. Aceasta se realizeaza printr-un management adecvat al cozilor. Pachetele sunt pierdute din doua motive: datorita erorilor de transmisie (fenomen relativ rar ), sau datorita congestiilor din re.ea. Pentru a controla .i a evita congestiile din re.ea trebuie implementate unele mecanisme in punctele de acces .i in routerele intermediare. La capetele re.elei se afla TCP-ul sau aplica.iile client care trebuie sa implementeze un mecanism de adaptare la condi.iile re.elei. In interiorul re.elei routerele sunt cele care asigura, pe baza cozilor, un management al traficului. Cozile din arhitectura routerelor sunt gindite sa absoarba virfurile de trafic. Limitind dimensiunile cozilor scad .i intirzierile pachetelor prin re.ea. Din nefericire atunci cind cozile sunt pline, pachetele sunt eliminate. 21

Eliminarea pachetelor se poate face fie de la inceputul cozii (front drop), fie de la sfir.itul cozii (tail drop), fie alegind aleator, un pachet din coada. Acest proces de eliminare a pachetelor atunci cind coada este plina, are doua consecin.e nefaste. O prima consecin.a apare cind una sau citeva conexiuni monopolizeaza intreaga coada .i, datorita modului de eliminare al pachetelor combinat cu mecanismul de "slow start" al TCP, nu vor permite altor conexiuni sa acceada la resurse. O a doua problema care apare este aceea ca vom avea cozile ocupate pentru perioade mai lungi de timp, ceea ce va duce la cre.terea intirzierilor prin re.ea. Random Early Drop - RED Pentru a contracara aceste fenomene este necesara implementarea unui mecanism care sa elimine pachetele inainte ca lungimea cozilor sa devina maxima. Un astfel de algoritm este algoritmul RED (Random Early Detection). RED masoara dimensiunea medie a cozilor dupa o lege exponen.iala de timp .i elimina probabilistic pachetele care sosesc. Probabilitatea de eliminare cre.te liniar cu cre.terea dimensiunii cozilor. Ca urmare, congestiile sunt detectate .i controlate inainte ca lungimea cozilor sa ajunga la maxim. Un router RED prime.te la configurare urmatorii parametrii: Min , Max .i Pmax. Modul de functionare este ilustrat in figura alaturata pe abcisa fiind reprezentata dimensiunea cozii, iar pe ordonata probabilitatea de eliminare a unui pachet. A.a cum se observa .i in figura, exista trei faze in func.ionarea algoritmului RED .i anume [0,Min), [Min , Max) .i [Max,). Prima faza corespunde operarii normale, cind lungimea cozilor este sub Minth , .i nici un pachet nu este eliminat. Cind lungimea cozii este intre cele doua limite, routerul func.ioneaza in faza de evitare a congestiilor .i elimina pachete pentru a semnala sta.iilor care transmit date sa-.i reduca rata de emisie. Conform algoritmului de "slow start" implementat de TCP, orice pachet pierdut este perceput ca o congestie ceea ce duce la De.i algorimul RED indepline.te condi.ia necesara, aceea de reducere a probabilita.ii de congestie, are totu.i un neajuns important .i anume acela ca nu face distinc.ie intre fluxurile de trafic normale .i fluxurile agresive care in caz de congestie au tendin.a sa acapareze toate resursele disponibile.

2.4.

Tehnologia de transmisiune Frame Relay. Componentele principale ale re elei FR.

Tehnologia Frame Relay este asem n toare calculatorului: utilizarea ei nu necesit cunoa terea con inutului ei intern. Dar la luarea deciziilor n privin a organiz rii sau utiliz rii re elei, este necesar cunoa terea principiilor de lucru i a posibilit ilor componentelor principale a tehnologiei Frame Relay. Majoritatea utilizatorilor re elei Frame Relay pn acum nu cunosc existen a unor sau altor posibilit i. Componentele principale ale re elei Frame Relay De regul , re eaua Frame Relay const din trei componente: liniile de acces local, leg turile portului i conexiunile virtuale corespunz toare. n capitolul dat ele sunt descrise separat, dar nu trebuie s uit m de faptul c ele sunt o parte unic a re elei Frame Relay. Conectarea portului f r conexiuni virtuale cu alte conect ri ale altor porturi este inutil . Linia de acces local Liniile de acces local asigur o interconexiune dintre dispozitivele instalate la utilizator (client) i re eaua Frame Relay. Linia de acces local nemijlocit este conectat la un port, nct fiecare linie are o singur leg tur proprie. Liniile de acces local trebuie s asigure o capacitate de transmisie nu mai mic dect capacitatea portului. Leg tura portului Leg tura portului este un punct de intrare (start) n re eaua Frame Relay (figura 1.2.). De obicei, leg turii portului i corespunde un nod de re ea separat. n majoritatea re elelor fiec rui 22

punct de conexiune i corespunde o singur leg tur a portului, cu toate c este utilizat de un num r mare de utilizatori, programe aplicative i protocoale care necesit acces la resursele re elei. Serviciul Frame Relay asigur : y transmisiunea datelor interactive: imagini grafice cu posibilitate de solu ionare nalt sau proiectarea i elaborarea asistat de calculator (CAD/CAM); y transmisiunea fi ierelor n cazul volumelor mari de date; y multiplexarea fluxurilor de viteze reduse ntr-un canal de debit nalt; y transmisiunea traficului interactiv de tipul documentelor textuale, ce necesit cadre scurte, re ineri mici i capacit i de band reduse. Dac la nceput Frame Relay se utiliza de mul i utilizatori numai pentru transmisiuni de date, atunci n ultimii ani prestatorii dispozitivelor Frame Relay au elaborat i alte aplica ii pentru aceast tehnologie, care nu se limiteaz doar la simple transmisiuni a fi ierelor de date. La ele se refer : y utilizarea protocoalelor SNA deasupra Frame Relay; y transmisiunea semnalelor vocale; y serviciile de radiodifuziune Frame Relay; y interac iunea re elelor Frame Relay i ATM.

2.5.

Interfe ele UNI i NNI n Frame Relay. Conexiuni PVC Administrarea traficului de date. PVC-uri asimetrice.

i SVC.

n tehnologia Frame Relay sunt prev zute dou tipuri de interfe e: UNI (User-to-Network Interface) utilizator - re ea i NNI (Network-to-Network Interface) re ea re ea (figura 1.3.).

Re eaua Frame Relay

Cisco 12000c series

Echipament instalat clientului ce suport Frame Relay UNI

Interfa a utilizator-re ea 56 Kbps, 64 Kbps, DS-1 .a.

Comutator

Re eaua Frame Relay 1

Cisco 12000c series

Re eaua

NNI Interfa a re ea-re ea 64 Kbps, DS-1 .a.

Frame Relay 2
Cisco 12000c series

23

Comutator

Comutator

Liniile UNI creaz interfa a ntre re elele accesibile Frame Relay i utilizatorii ei, NNI ntre dou re ele Frame Relay. Utilizatorii se conecteaz la dispozitivele re elei FRND (Frame Relay Network Devices) prin intermediul mar rutizatoarelor sau altor dispozitive FRAD (Frame Relay Access Devices), de exemplu, comutatoarele Frame Relay. Interfa a NNI serve te pentru asigurarea transmisiilor eficace ntre re ele. n SUA ele pe larg sunt utilizate pentru conectarea re elelor Frame Relay cu alte re ele, extinse ntr-o zon de comunica ie ndep rtat . NNI mai sunt utilizate i pentru conectarea re elelor Frame Relay situate n diferite ri. Re elele Frame Relay se pot interconecta i f r NNI, dar n acest caz, vom pierde posibilit ile ad ug toare, de exemplu, cererea bilateral a st rii re elei. n UNI cererea st rii re elei este unilateral . O leg tur a portului sus ine cteva leg turi logice cu diferite noduri PVC (Permanent Virtual Circuit canal virtual permanent) sau SVC (Switched Virtual Circuit canal virtual comutat). E necesar de remarcat: to i utilizatorii, toate programele i protocoalele n majoritatea cazurilor utilizeaz n comun canalele PVC/SVC. Tipurile de leg turi logice vor fi descrise mai detaliat n capitolele urm toare. Viteza de transmisie a datelor prin intermediul portului se alege separat pentru fiecare port, aceast alegere depinde de volumul informa iei transmise n ambele direc ii, n orice moment de timp. Diapazonul vitezelor de transmisie a datelor e destul de larg: 64 Kbps, 128 Kbps, 256 Kbps, 384 Kbps, 512 Kbps, 768 Kbps, 1,024 Kbps, 1,536 Mbps i 2 Mbps. Capacitatea de band (transmisie) a leg turii portului determin viteza de transmisie pentru re eaua LAN dat (figura 1.4.). ntr-o perioad de timp bine determinat nu este posibil transmisia sau recep ia unui volum de informa ie mai mare, dect este n stare s permit leg tura portului.

Port 64 Kbps 64 Kbps 64 Kbps 64 Kbps

Figura 1.4. Viteza maxim de transmisiune a datelor n re eaua LAN ce depinde de parametrii portului.
Portul asigur distribuirea static a benzii de transmisiune n dependen de aplica ia utilizat pentru transmisiunea datelor n re ea i destina ia acestor date. De aici rezult c pentru programele aplicative i conexiunile care func ioneaz concomitent se poate de stabilit o vitez de transmisiune a datelor unice, f r a rezerva aceast vitez pentru o leg tur sau aplica ie concret . (n re eaua Frame Relay conexiunile poart denumirea de lan uri virtuale.). n regimul distribu iei statice banda de transmisiune se acord n mod prioritar numai programelor active. Dac portul sus ine patru programe (aplica ii) ce ruleaz concomitent, atunci ele n comun utilizeaz banda de transmisiune. Dac este activ doar o program aplicativ , atunci ei i se asigur toat banda de transmisiune.

Conexiuni PVC i SVC

PVC canale virtuale permanente PVC-ul este un canal permanent (fix), ca urmare el poate fi utilizat mereu, i dac el este stabilit pentru leg tura porturilor perechii date, atunci PVC-ul devine accesibil n orice moment de timp (n cazul lipsei erorilor n re ea). Cadrele parcurg canalul PVC pe o rut bine determinat ntr-o anumit succesiune, de aceea nu este necesar de a restabili ordinea trecerii cadrelor n punctul de destina ie. Cu toate c re eaua Frame Relay este utilizat de un num r mare de utilizatori, fiec rui din ei i se atribuie un PVC separat. Persoanele str ine nu se pot folosi de PVC-urile unei companii 24

anumite pentru transmisiunea sau interceptarea informa iei, deoarece PVC-ul leag dou puncte de conexiune care apar in acestei companii. De aici rezult c leg turile virtuale n totalitate suport o securitate i fiabilitate nalt . Virtualitatea canalului PVC reprezint urm toarele: el va fi acordat utilizatorului cnd prin el vor fi transmise diferite date. Dac canalul dat nu este utilizat, atunci capacitatea lui de transmisiune se distribuie altor PVC-uri, utilizatorilor sau programelor aplicative care n momentul dat au necesitatea de transmisiune a datelor. E necesar ca n re eaua Frame Relay s existe m car un canal PVC care ar interconecta dou noduri. De regul , toate programele din ambele capete a acestei conexiuni utilizeaz acest canal n comun: leg tura este destinat anume pentru acest regim de lucru. n unele cazuri va fi necesar de interconectat dou noduri prin intermediul mai multor PVCuri, de exemplu, pentru separarea traficului SNA (protocolul A) i LAN (protocolul B). Aceasta poate rezulta din urm toarele cauze: instalarea priorit ilor, m rirea eficacit ii sau performan a administr rii. n a a cazuri ambele (sau mai multe) PVC-uri func ioneaz independent leg turii portului, ambele dispunnd de acces comun ce asigur o economie considerabil din contul m ririi num rului de canale. Ambele cazuri sunt reprezentate pe figura 1.6. Canale cu comutare virtual (SVC) Principiul de lucru a canalelor SVC este analogic cu cel al canalelor PVC, ns conexiunea sau deconexiunea (finisarea conexiunii) depinde de prezen a sau lipsa apelurilor. SVC reprezint canale virtuale n baza conexiunilor, instalate dup procedura convorbirilor intelectuale dintre utilajul utilizatorului i prestatorul de servicii pn n momentul transmisiunii informa iei. La sfr itul transmisiunii conexiunea se ntrerupe.

25

Echipament instalat clientului ce suport Frame Relay

Procesor de interfa are

Mainframe

Terminale Torente de date SNA i LAN ce utilizeaz acela i canal PVC Site-ul utilizatorilor

Echipament instalat clientului ce suport Frame Relay Torent de date LAN Torent de date SNA

Procesor de interfa are

Mainframe

Terminale Site-ul utilizatorilor Figura 1.6. Utilizarea PVC-ului pentru suportul mai multor aplica ii.
SVC-urile dispun de un ir extins de aplica ii de la suportul nodurilor mai pu in active pn la nl turarea supranc rc rii traficului. SVC-urile sunt utile cnd apare necesitatea conect rii urgente a nodurilor re elei sau n cazul acord rii accesului unei aplica ii date la nodul re elei (se presupune c anume din aceast cauz sunt confundate deseori cu accesul telefonic la re eaua Frame Relay).

26

Administrarea traficului de date Protocoalele Frame Relay realizeaz diverse mecanisme specifice ce supravegheaz i administreaz supranc rcarea re elei, care sunt asem n toare mecanismelor de administrare a fluxurilor de date HDLC. Aceste mecanisme permit, n primul rnd, asigurarea unui timp garantat pentru livrarea informa iei utilizatorului final, n al doilea rnd, adaptarea la fluxurile neuniforme n timp (de exemplu, traficul re elelor LAN). Mecanismul de reglare a fluxului traficului de date n re ea se nf ptuie te cu ajutorul a trei parametri: viteza coordonat de transmisiune CIR (commited information rate), volumul impulsiv coordonat Bc (burst commited) i volumul impulsiv ad ug tor Be (burst excess). CIR asigur viteza maxim (sau cea minim garantat ) de transmisie pe un PVC concret, care de obicei este pu in mai mic dect viteza fizic de conectare a utilizatorului la portul re elei Frame Relay. CIR se exprim n unit i de bps i se calculeaz relativ p r ii informa ionale a cadrului Frame Relay (cmpurile de control a cadrului nu se iau n considera ie). De obicei CIR se organizeaz n corespundere cu coeficientul de supranc rcare mediu a canalului. Suma valorilor CIR pe toate PVC-urile pentru fiecare port fizic nu trebuie s dep easc capacitatea de transmisiune a portului. Parametrul Bc determin volumul maxim al informa iei n bi i, pe care utilizatorul o poate transmite prin intermediul PVC-ului dat n timpul unei oarecare perioade de timp limitate. n cazul conect rii la re ea, utilizatorul de obicei prime te pe fiecare PVC valorile CIR i Bc aferente lui. Pentru utilizator aceasta reprezint , c el poate ori s transmit informa ia cu vitez constant , egal cu CIR, sau cu o vitez mai mare, dar ntr-un timp limitat, determinat de formula Bc/CIR. Mecanismele ce supravegheaz i informeaz despre apari ia supranc rc rilor n re ea se realizeaz cu ajutorul bi ilor FECN i BECN situa i n antetul cadrului LAPF. O alt form de administrare a supranc rc rii n re eaua Frame Relay este a a numita conducere coordonat a canalului de date CLLM (Consolidated Link Layer Management); standardizat n standardele ANSI, n particular n standardul T1.618. Prin intermediul unui PVC rezervat nodul transmite mesaje speciale privitor la supranc rc rile din re ea. Lund n considera ie faptul c n standardele ANSI, att pentru CLLM ct i pentru LMI se utilizeaz unul i acela DLCI, egal cu 1023, ele nu pot func iona n acela i timp n cadrul re elei. Fiec rui canal PVC i este atribuit o valoare concret CIR (Commited Information Rate viteza coordonat de transmisiune). Aceasta este viteza de transmisiune a datelor pentru o conexiune logic concret . La atribuirea CIR se ea n vedere ruta presupus dintre nodurile care trebuiesc interconectate (figura 1.7.).

Re eaua Frame Relay Port 64 Kbps Port 64 Kbps

PVC cu valoarea CIR de 64 Kbps PVC cu valoarea CIR de 64 Kbps

Figura 1.7. Atribuirea valorii CIR pentru fiecare canal PVC.

27

Evaluarea valorii CIR la etapa ini ial de proiectare nu este una simpl . Valoarea CIR n canalele PVC n-o dep e te pe cea mai mic din cele dou valori a capacit ii de transmisiune a porturilor. Dac portul nodului A dispune de o capacitate de transmisiune egal cu 64 Kbps, iar portul nodului B 384 Kbps, atunci pentru canalul PVC ntre ele se instaleaz viteza coordonat de transmisiune nu mai mare de 64 Kbps, deoarece aceasta este viteza maxim posibili de transmisie pentru aceast pereche de porturi. Orice alt valoare mai mare este inaccesibil , fiindc ea este limitat de capacitatea de transmisiune a portului n nodul A. Propunerile prestatorilor de servicii sunt limitate de capacit ile echipamentelor de re ea (de exemplu, parametrii comutatoarelor Frame Relay). De aceea unii prestatori de servicii nu propun valori nule ale CIR, al ii valori maxime, determinate de utilizatori. Al i furnizori de servicii utilizeaz n calitate de valoare maxim a CIR pentru canalul PVC valoarea de 1024 Mbps. E necesar de men ionat c , chiar i n condi iile nivelurilor de vrf conexiunea portului ramne succesiv datele trec prin el bit cu bit cu o vitez determinat de posibilit ile portului, nu de valoarea CIR. Prin intermediul PVC-ului datele intr n port n acea succesiune n care ele au fost transmise de portul ini iator al comunica iei. ntr-o anumit perioad de timp viteza de transmisie prin canalul PVC este aproximativ egal cu valoarea CIR. n condi iile schimbului intensiv de date dintre nod i re ea i cantit ii enorme de canale PVC care utilizeaz viteza port/re ea, PVC-urile trebuie s transmit efectiv datele cu valoarea vitezei bine determinate de valoarea CIR corespunz toare. n timpul remar rutiz rii, care duce la diferite conflicte din cauza limit rii capacit ii de transmisiune pe un sector anumit de re ea, pentru canalele PVC pot fi introduse limit ri corespunz toare ale vitezei de transmisiune aproximative valorii CIR. Alegerea valorii CIR pentru canalul PVC este important nu numai din motivul influen ei ei asupra eficacit ii re elei, dar i fiindc n procesul unei asemenea alegeri utilizatorii achizi ioneaz o experien vast . Valoarea CIR depinde foarte mult de traficul n cadrul re elei i de extinderea viitoare a re elei. PVC-uri asimetrice Ca i liniile private, Frame Relay este o tehnologie totalmente duplex. Aceasta reprezint c recep ionarea i transmisiunea datelor prin intermediul canalelor PVC se realizeaz concomitent. Spre deosebire de liniile private, tehnologia Frame Relay permite unor prestatori de servicii instalarea diferitor valori a CIR pentru fiecare direc ie a canalului PVC (figura 1.8.). Canalul PVC cu valori diferite ale CIR este numit asimetric, spre deosebire de cel simetric care dispune de o singur valoare CIR pentru ambele direc ii. Aceast posibilitate a tehnologiei Frame Relay permite crearea unor condi ii mai prielnice pentru executarea programelor din ambele p r i ale conexiunii.

Re eaua Frame Relay Port 64 Kbps Port 64 Kbps

PVC cu valoarea CIR de 64 Kbps PVC cu valoarea CIR de 32 Kbps

28

Figura 1.8. PVC-urile asimetrice au valori diferite pentru CIR n fiecare direc ie.

Programele aplicative, de obicei, creaz fluxuri asimetrice de date ntre dou puncte ale re elei. Ca r spuns la unele cereri scurte pot reveni volume mari de date ce creaz fluxuri asimetrice. De exemplu, lungimea cererii pentru ob inerea unei fotografii nu dep e te 100 byte, dar imaginea foto recep ionat ca r spuns la cererea respectiv poate atinge m rimea de c iva Mbyte.

2.6.

Formatul cadrului Frame Relay.

Formatul cadrului cauzeaz amplasarea informa iei n el. (Structura cadrului este reprezentat pe figura.

Flaguri DLCI DLCI FC CR BC DE EA EA

Informa ia transmis

FCS Flaguri
Fanioanele reprezint o consecutivitate special a bi ilor, cu care ncepe fiecare cadru. La nceputul i sfr itul fiec rui cadru sunt amplasa i cte doi octe i i fanioanele. Toate acestea sunt informa ii de control (ce nu apar in utilizatorului). Pentru simplificarea descrierii formatului cadrului Frame Relay, l vom diviza n cteva puncte: y y Fanioanele sunt destinate pentru aceea ca utilajul re elei s determine nceputul i sfr itul fiec rui cadru, sau lipsa datelor transmise. Urm torii ase bi i reprezint nceputul adresei destina iei cadrului. Aceast adres este numit DLCI (Data Link Connection Identifier identificatorul canalului de transmisiune a datelor) i serve te ca identificator al canalului PVC n cadrul re elei Frame Relay. Acest cmp cu lungimea de zece bi i se distribuie n doi octe i. Re eaua Frame Relay cite te DLCI-ul respectiv i l compar cu tabelul mar rutelor pentru corectarea conexiunii logice, care asigur leg tura cu portul necesar. Unele DLCI-uri sunt rezervate pentru utilizarea lor de c tre re ea. Apoi urmeaz bitul comand /r spuns, care poate avea valoarea 0 sau 1, dar la momentul actual nu este utilizat de c tre protocolul respectiv. Ultimul bit al octetului este unul din cei doi bi i a cmpului EA (Extended Address adresa extins ). Extinderea DLCI permite m rirea cantit ii adreselor posibile. Acest bit, de asemenea, poate avea valoarea 0 sau 1. Ultimul octet al antetului con ine ultimii patru bi i a DLCI. Urm torii doi bi i sunt numi i FECN i BECN (se pronun fecon i becon i reprezint Forward/Backward Congestion Notification semnalizarea de 29

y y

y y

supranc rcare n direc ie direct /invers ), se utilizeaz pentru descoperirea supranc rc rii n re ea. y Bitul DE (Discard Eligibility supus nl tur rii) se instaleaz n valoarea 1, cnd cadrele sunt transmise cu o vitez care dep e te valoarea CIR, ceea ce indic necesitatea schimb rii priorit ilor pentru prevenirea supranc rc rii i pierderii datelor. y Ultimul bit al octetului este bitul al doilea al cmpului EA. Dup antet urmeaz datele utile. Cnd pachetul ajunge la mar rutizator sau la utilajul Frame Relay, din el se elimin informa ia de control a protocoalelor nivelelor MAC sau LLC, adic informa ia de control a pachetelor Ethernet sau Token Ring i numai dup acest proces are loc ncapsularea n cadru. Informa ia de control aferent nivelelor trei i mai sus (TCP/IP, SDLC etc.) nu se elimin . La sfr itul transmisiunii totul se repet n ordinea invers informa ia de control Frame Relay este nlocuit cu informa ia de control LAN i pachetul circul spre destina ie. Ultimii doi octe i ai cadrului, de asemenea, con in informa ii de control. Ei sunt numi i FCS (Frame Check Sequence consecutivitatea de contol a cadrului). Dac consecutivitatea de control a cadrului semnalizeaz deteriorarea lui, atunci cadrul nu este transmis. y Dup ultimul octet urmeaz fanioanele, care indic sfr itul acestui cadru i nceputul cadrului urm tor. Dimensiunea cadrului nu este o m rime fix , adic poate fi instalat o m rime arbitrar . (Dimensiunea cadrului nu este arbitrar . Standardele limiteaz valoarea lui la 8 189 bai i, dar necesitatea n astfel de cadre apare foarte rar. Prin reticen , y lungimea maxim a cadrului este egal cu 1 600 bai i). Datorit lungimii variabile a pachetelor, protocolul Frame Relay este foarte efectiv (cu exceden mic ) n procesul utiliz rii pachetelor de dimensiuni mari .

2.7.

Protocolul HDLC.

HDLC - Controlul de nivel nalt al leg turii de date n aceast sec iune vom examina un grup de protocoale strns legate, pu in mai vechi, dar care sunt nc foarte utilizate n re elele din ntreaga lume. Ele sunt toate derivate din protocolul pentru leg tura de date utilizat n re eaua SNA a IBM, numit SDLC (Synchronous Data Link Control - protocolul de control sincron al leg turii de date). Dup ce a dezvoltat SDLC, IBM 1-a supus examin rii ANSI i ISO pentru acceptare ca standard SUA i, respectiv, interna ional. ANSI a modificat protocolul, astfel nct acesta a devenit ADCCP (Advanced Data Communication Control Procedure - procedur de control avansat al comunica iilor de date), iar ISO 1-a modificat i a produs HDLC (High-Ievel Data Link Control - control de nivel nalt al leg turii de date). CCITT a adoptat i modificat HDLC pentru al s u LAP (Link Access Procedure - procedur de acces la leg tur ) care este parte a standardului pentru interfa a de re ea X.25, dar, mai trziu i-a modificat din nou, rezultnd LAPB, n scopul de a-1 face mai compatibil cu o versiune ulterioar de HDLC.

Fig .1 Format de cadru pentru protocoalele orientate pe bi i. Toate protocoalele orientate pe bi i folosesc structura de cadru prezentat n Fig.1 . Cmpul Adres este primul ca importan pe liniile cu terminale multiple, unde el este folosit pentru a identifica unul dintre terminale. Pentru liniile punct-la-punct, el este folosit uneori pentru a deosebi comenzile de r spunsuri. 30

Cmpul Control este folosit pentru numere de secven , confirm ri i alte scopuri, dup cum se va ar ta n continuare. Cmpul Date poate con ine informa ii arbitrare. Poate avea lungime arbitrar , cu toate c eficien a sumei de control scade odat cu cre terea lungimii cadrului, datorit cre terii probabilit ii de apari ie a erorilor. Cmpul Suma de Control este o variant a binecunoscutului CRC (Cyclic Redundancy Code cod ciclic redundant), folosind CRC-CCITT ca polinom generator. Diferen a este c permite detectarea octe ilor indicator pierdu i. Cadrul este delimitat cu o alt secven indicator (01111110). Pe liniile punct-la-punct inactive secven ele indicator sunt transmise continuu. Un cadru minim con ine trei cmpuri i are n total 32 de bi i, excluznd indicatorii de la fiecare cap t.

Fig.5.2. Cmpul Control (a) un cadru de informa ie, (b) un cadru de supervizare,(c) un cadru nenumerotat. Exist trei tipuri de cadre: Informa ie, Supervizor i Nenumerotat. Con inutul cmpului Control pentru fiecare dintre aceste trei tipuri este prezentat n Fig. 3-25. Acest protocol folose te o fereastr glisant , cu un num r de secven reprezentat pe 3 bi i. n fereastr pot fi p strate, la un moment dat, pn la apte cadre neconfirmate. Cmpul Secven din Fig. 2(a) este num rul de secven al cadrului. Cmpul Urm tor este o confirmare ata at . Oricum, toate protocoalele ader la conven ia c , n loc s ata eze num rul ultimului cadru recep ionat corect, s foloseasc num rul primului cadru nerecep ionat (adic urm torul cadru a teptat). Op iunea pentru ultimul cadru primit sau urm torul cadru recep ionat este arbitrar ; nu are importan ce conven ie este utilizat , dac este folosit cu consecven . Bitul P/F nseamn Test/Final (PollIFinal). El este folosit atunci cnd un calculator (sau un concentrator), interogheaz un grup de terminale. Cnd este folosit ca P, calculatorul invit terminalul s trimit date. Toate cadrele trimise de terminal, cu excep ia celui final, au bitul P/F setat pe P. Pentru cadrul final bitul este setat la F. Cadrul este folosit atunci cnd nu exist flux invers care s poat fi folosit pentru ata are.

2.8.

Protocolul PPP: PAP, CHAP.

PPP face detec ia erorilor, suport mai multe protocoale, permite ca adresele IP s fie negociate n momentul conect rii, permite autentificarea i are multe alte mbun t iri fa de SLIP. n timp ce mul i furnizori de servicii Internet ofer nc suport att pentru SLIP ct i pentru PPP, viitorul apar ine cu siguran PPP-ului, att pentru liniile comutate ct i pentru liniile nchiriate ruter-ruter. PPP furnizeaz trei lucruri: 1.O metod de mp r ire n cadre care delimiteaz , f r ambiguitate, sfr itul unuia i nceputul urm torului. Formatul cadrului permite i detec ia de erori. 2. Un protocol de leg tur pentru a ob ine liniile, a le testa, a negocia op iunile i pentru a elibera liniile atunci cnd nu mai este nevoie de ele. Acest protocol se nume te LCP(Link Control Protocol - protocolul de control al leg turii).

31

3. Un mod de a negocia op iunile nivelului re ea ntr-un mod independent de protocolul folosit pentru nivelul re ea. Metoda aleas este de a avea un NCP (Nerwork Control ;Protocol protocolul de control al re elei) pentru fiecare nivel de re ea suportat. Formatul cadrului PPP a fost ales foarte asem n tor cu formatul cadrului HDLC deoarece nu exista nici un motiv pentru a se reinventa roata. Diferen a major ntre PPP i HDLC este c primul este mai degrab orientat pe caractere dect' pe bi i. n particular, PPP, ca i SLIP, folose te umplerea cu caractere pe liniile comutate prin modem, astfel nct toate cadrele au un num r ntreg de octe i. Nu este posibil s se trimit un cadru constnd 30.25 octe i, a a cum era la HDLC. Cadrele PPP pot fi transmise nu numai pe liniile telefonice comutate, ele pot fi transmise i pe linii SONET sau linii HDLC, cu adev rat orientate pe bi i (de exemplu pentru conexiuni ruterruter). Formatul cadrului PPP este prezentat n Fig. 1.

Fig. 1. Formatul complet de cadru PPP pentru operarea n mod nenumerotat. Toate cadrele PPP ncep cu octetul indicator HDLC standard (01111110), pentru care se folose te umplerea cu caractere, dac apare n cadrul cmpului ce specific informa ia util . Dup acesta urmeaz cmpul Adres , care este ntotdeauna setat la valoarea binar 11111111, indicnd astfel c toate sta iile trebuie s accepte cadrul. Folosirea acestei valori evit situa ia n care se asociaz adrese leg turii de date. Cmpul Adres este urmat de cmpul Control, a c rui valoare implicit este 00000011. Aceast valoare indic un cadra nenumerotat. Cu alte cuvinte, PPP nu furnizeaz o transmisie sigur folosind numere de secven i confirm ri n mod implicit. n medii cu zgomote, cum ar fi re elele f r fir, poate fi folosit transmisia sigur utiliznd numere de secven . Deoarece cmpurile Adres i Control sunt ntotdeauna constante n configura iile implicite, LCP furnizeaz mecanismul necesar ca cele dou p r i s negocieze op ional omiterea amndurora i s salveze astfel doi octe i pe cadru. Cel de-al patrulea cmp PPP este cmpul Protocol. Sarcina lui este s spun ce tip de pachet este n cmpul Infoma ie util . Sunt definite coduri pentru LCP, NCP, IP, IPX, AppIeTalk i alte protocoale. Protocoalele ce ncep cu un bit 0 sunt protocoale pentru nivelul re ea, cum ar fi IP, IPX, OSI CLNP, XNS. Acelea care ncep cu un bit 1 sunt folosite pentru a negocia alte protocoale. Acestea includ LCP i un NCP diferit pentru fiecare protocol de re ea suportat. Dimensiunea implicit a cmpului Protocol este de 2 octe i, dar ea poate fi negociat la 1 octet folosind LCP. Cmpul Informa ie util este de lungime variabil , pn la o anumit limit maxim negociat . Dac lungimea nu este negociat folosind LCP n timpul set rii liniei, este folosit o lungime implicit de 1500 de octe i. Dac este necesar, dup informa ia util pot fi ad ugate caractere de umplere. Dup cmpul Informa ie util urmeaz cmpul Sum de control, care este n mod normal de 2 octe i, dar poate fi modificat la 4 octe i. n concluzie, PPP este un mecanism de ncadrare multiprotocol potrivit pentru folosirea pe linii cu modem, linii seriale orientate pe bi i HDLC, SONET i alte niveluri fizice. Suport detec ia erorilor, negociere op ional , compresia antetului i, op ional, transmisie sigur folosind cadre HDLC. Protocolul PAP (Password Authentication Protocol) utilizeaz parolele n text simplu necriptate i este un protocol ce sigura autentificare. Acesta este utilizat de obicei n cazurile n care clientul i serverul de acces la distan nu pot conveni asupra unei metode de autentificare mai sigur. 32

In timpul autentificarii cu protocolul PAP parolele sunt transmise n text simplu. Oricine aude sau intercepteaza pachetele trimise n timpul procesului de autentificare poate citi cu u urin i de a folosi aceasta parola pentru a avea acces neautorizat la intranet. Folosi i protocolul PAP nu este recomandat , mai ales pentru conexiuni virtuale private. n cazul n care protocolul PAP pe serverul de acces la distan este dezactivat, clienti de acces de la distan nu vor trimite parolele n text simplu. Dezactivarea autentificarii PAP duce la cre terea securitatii, dar clientii de la distan care sustin numai PAP, nu se poate conecta la sistem. Dac parola expir , protocolul PAP nu schimbarea lui n procesul de autentificare. nainte de a include protocolul PAP politica de acces la distan de pe IAS server, asigura i-v c serverul de acces la re ea (NAS) poate folosi PAP. CHAP ( Challenge Handshake Authentication Protocol) - utilizate pe scar larg algoritm pentru autentificare, care prevede transferul nu numai parola de utilizator, precum i informa ii indirecte despre el. Atunci cnd se utilizeaz CHAP server de la distan acces trimite clientului un ir de intrebari. Bazat pe aceast linie i parola clientul utilizator calculeaz hash MD5 (Message Digest-n scut 5) i trimite la server. O func ie-hash este un algoritm pentru o singur directie (ireversibil ) de criptare, ca valoare a unei func ii hash pentru un bloc de date este u or s calculeze i s determine bloc de cod surs pentru functia-hash de la un punct de vedere matematic, este imposibil ntr-un termen rezonabil. Serveru pe care este accesibil la parola utilizatorului, efectueaz . Acela i calcul i compar rezultatul cu hash primite de la client. n cazul prerogativelor coinciden clientului acces de la distan sunt originale.

2.9.

Re ele digitale cu integrarea serviciilor. Caracteristicile N-ISDN B-ISDN.

ISDN este definit de CCITT ca re ea digital care asigur conectarea complet digital ntre utilizatori; re ea care devine suportul de comunica ie la distan pentru o gam foarte larg de servicii pentru abona ii re elei. Avantajele majore ale dezvolt rii ISDN sunt: 1. 2. 3. se creeaz o re ea de comunica ie universal care asigur servicii de conexiune pentru diferite tipuri de utilizatori: transmisiuni vocale, texte, imagini sau date; se asigur o vitez mare pentru transmisiunea datelor cu posibilitatea de control i corec ia erorilor de transmisiune. se realizeaz integrarea comuta iei i transmisiunea ambele de tip digital ceea ce ofer urm toarele avantaje:realizarea o singur dat a codific rii i decodific rii semnalului electric n echipamentele terminale; reducerea costului re elei i al exploat rilor; este posibil implementarea ISDN n re eaua existent deoarece aceasta dispune de interfe e specializate care s asigure conlucrarea cu re eaua telefonic , re eaua telex, re eaua de date cu comuta ia de circuite sau re eaua de date cu comuta ia de pachete; este posibil implementarea cu u urin a unor servicii noi; cre te implicit traficul i de aceea i venitul administra iei de TLC. este asigurat accesul simultan al unui abonat cu terminal func ional la unul sau mai multe servicii folosind o singur linie de conexiune prin care se asigur multiplexarea semnalelor digitale de viteze ridicate. ISDN realizeaz func ii pentru asigurarea caracteristicilor serviciilor solicitate precum i func ii de exploatare i ntre inere. n prezent exist re ele specializate care difer ntre ele prin caracteristicile i ratele de transmisiune.Ele sunt dedicate pentru un anumit tip de servicii: re ele telefonice, re ele telex, re ele de date cu comuta ia de circuite, re ele de date cu comuta ia de pachete, re ele de difuziune i TV. 33

4.

Totu i unele servicii de date pot fi realizate prin mai multe tipuri de re ele. Pentru a asigura abona ilor o accesibilitate total c tre oricare alt abonat pentru orice tip de serviciu este necesar o re ea care s permit interconectarea ntre terminale i re ele de diferite tipuri. Un astfel de tip poart numele de sistem deschis de interconectare i comunica ii i el poate fi realizat prin utilizarea ISDN. Terminalele for fi conectate la re ea prin intermediul interfe ei unice de interconectare. Caracteristicile i vitezele incompatibile cu ISDN vor fi adoptate la cerin ele acestora prin intermediul adaptoarelor de terminal. Realiz rile actuale n domeniul ISDN permit estimarea a dou etape de realizare a acestei re ele: ISDN de band ngust (N-ISDN) i ISDN de band larg (B-ISDN). ISDN de band ngust (N-ISDN) asigur un flux digital pn la terminalul de abonat care con ine dou canale de comunica ie de tip B = 64 kbps i un canal de semnalizare de tip D = 16 kbps. Acest flux numeric 2B+D este cunoscut sub numele de acces de baz i el asigur abona ilor servicii de baz ca: leg turi telefonice, telex, faximil, transmisiuni de date, informa ii de telemetrie i telecontrol. Utilizarea accesului de baz permite folosirea liniilor telefonice existente pentru conectarea terminalului ISDN la centrala ISDN. ISDN de band ngust poate utiliza linii digitale de 2,048 Mbps pn la utilizatori. Se asigur n acest caz un acces primar de tip 30B+D i deci acces la 30 canale de comunica ie de 64 kbps i un canal de tip D de semnalizare = 64 kbps . Se asigur acelea i servicii ca i n cazul accesului de baz dar se ob ine acces simultan la mai multe canale de comunica ie. Multiplexul primar este utilizat pentru interconectarea sistemelor electronice de comunica ie digital care stau la baza realiz rii ISDN. ISDN de band larg (B-ISDN) asigur punerea la dispozi ia abona ilor a serviciilor de band larg ca: videotelefonie; radiodifuziune de nalt calitate; TV prin cablu; transmisie de date cu debit sporit. Extinderea gamei de servicii la serviciile de band larg de frecven e necesit realizarea unei re ele adecvate de band larg ceea ce ar implica comuta ia, transmisia i cablurile de band larg . Aceste re ele utilizeaz FO i metode optice de transmisiune i comuta ia ISDN constituie o re ea de comunica ie universal care asigur servicii de TLC pentru o gam larg de utilizatori pentru transmisiunea de voce, texte, imagini fixe sau mobile, date de vitez nalt . ISDN constituie suportul pentru teleserviciile asigurate ntre terminalele de tipul telefon, teletex, telefax, videotex i telex. Serviciul telefonic asigur posibilitatea de comunica ii vocale bidirec ionale n timp real. Informa ia utilizatorului este transferat ntr-un canal B al interfe ei S, iar semnaliz rile sunt transmise prin canalul D al acestei interfe e digitale. Teletexul este un serviciu interna ional care realizeaz transmisiuni de documente, pagini formatate de text din memoria unui terminal prin ISDN n memoria altui terminal sau calculator.

Avantajele oferite de teletex: y y y y y y vitez mare de transmisie 2400 bps } 40 ori mai rapid dect telexul; poate utiliza toate tastele claviaturii; informa ia este recep ionat n format original; asigur transmisiunea corect a datelor prin utilizarea protocolului HDLC cu detec ie i corec ie de erori; se poate conecta la re ea analogic prin modem; poate fi simplu conectat la re ea de date. Echipamentele de telex sunt folosite pentru preg tirea, editarea, transmiterea, recep ia i schierea informa iei de tip text, care utilizeaz caracterele standarde. Elementul de baz al coresponden ei ntre utilizatori este pagina care este cea mai mic unitate de text tratat ca entitate. 34

Fazele apelului pot fi mp r ite n trei etape: I preparare format din:- preg tirea informa iei n mod local; - nc rcarea informa iei n memorie; II transmisie format din:- stabilirea conexiunii;- faza de preinformare; - transferul informa iei din memoria surs n memoria destina iei; - faza de postinformare; - anulare apelului; III ie irea format din:- tergerea textului din memoria terminalului. Procedurile telex includ schimburi de informa ie care con ine: identitatea echipamentului telex apelat; identitatea echipamentului telex apelant; data i timpul; informa ii suplimentare de recep ie. Telefaxul este un serviciu interna ional care asigur transmisiunea i recep ia de documente con innd informa ii codate n facsimil, imagini fixe explorate electronic. Pentru transmisiune se folose te un canal de 64 kbps dac terminalul are acces la serviciile ISDN. Modul mix este un serviciu care combin textele i imaginile; partea grafic este fix . Informa ia de transmisie corespunz toare documentelor con in informa ii mixate de text i grafic . Videotextul este serviciul care asigur func iile carte-po tal i extragere de informa ii mixate de text i imagini fixe. Videotextul este un serviciu interactiv. Terminalul de abonat poate fi un PC sau un receptor TV cuplat la o claviatur hard inteligent . Accesul la sistemul de servicii este controlat de calculatorul central prin intermediul meniului care poate fi utilizat pentru selec ia oric rui serviciu. Utilizatorul poate s transmit i s recep ioneze date ntr-o manier interactiv fix . Ex. de servicii asigurate prin videotex sunt: rezerv ri de bilete la avion, rezerv ri de bilete la hotel, majoritatea opera iilor bancare, sistemul informa ional medical la distan , majoritate serviciilor de baz de date. Re eaua B-ISDN:Re eaua de band larg sau de bit mare este considerat a fi acea re ea de comunica ie pentru care debitul de transmisiune dep e te 2048 kbps. Serviciile asigurate de B-ISDN sunt de 2 tipuri: servicii interactive i servicii de distribu ie. Serviciile interactive sunt: 1. Serviciile conversa ionale sunt realizate prin dialog cu transfer de informa ie n timp real: videotelefon de band larg teleconferin de band larg supravegherea video transmisiunea informa iei digitale de mare vitez transfer fi ier de date telecontrol de mare vitez control n timp real telemetrie comunica ia de imagini cu rezolu ie mare. 2. Servicii de mesagerie ofer comunica ia ntre utilizatori individuali prin memorarea i retransmitere: carte po tal video cuplarea imaginii cu sunetul 35

y y y y

y y y y y y y y y

y y

po ta electronic . 3. Serviciile de acces la centrele informatice. Serviciile de distribu ie includ servicii de difuziune informa iile sunt transmise de la o surs central spre un num r nelimitat de utilizatori autoriza i s se conecteze la re ea. Exist dou tipuri de servicii de distribu ie: 1. f r control din partea utilizatorului includ: distribu ii programe TV teleziar i telepublica ii distribu ie de date distribu ie de semnale video/audio. 2. ciclice cu posibilitatea de control al prezent rii individuale la utilizator includ: servicii de educa ie i lucru la domiciliu teleavertiz ri telemetrie servicii de telesoftware. Utilizatorii actuali ale re elelor de TLC solicit servicii de TLC mai rapide, fiabile eficiente, accesibile i la pre uri rezonabile. Aceste servicii pot include transferuri de fi iere, de imagini i grafice de viteze mari, videotelefonie, proiectare i produc ie asistat de calculator. n compara ie cu telefonia analogic aceste servicii sunt foarte diferite din urm toarele puncte de vedere: vitez de transmisiune n re ea este foarte mare } 150 Mbps, de cteva mii de ori mai mult dect poate fi transmis prin liniile telefonice existente. Factorul de varia ie al ratei binare pentru serviciile diverse poate atinge cifra 1000. Cantitatea de trafic general este extrem de inconsistent pentru unele tipuri de aplica ii de date. Aceste cerin e pot fi satisf cute numai ntr-o re ea digital de band larg ce asigur controlul rate binare variabile i viteza de transmisie ridicat .

y y y y

y y y y

y y y

2.10. Interfe e utilizator- re ea ISDN.

ISDN-ul constituie suportul penru teleserviciile asigurate ntre terminalele de tip: telefon, telez, telefaz, facsimil, videotez, telez. Accesul la sistemul de servicii este controlat de calculator central prin MENU, care poate fi folosit de utilizator pentru selectia serviciului. Utilizatorul transmite si receptioneaza date la si de la calculator ntr-o maniera interactiva. Aparitia sistemelor de comunicatie si de transmisiuni digitale au deschis perspective considerabile pentru telecomunicatii si informatica, deoarece acestea pot realiza transfer rapid rapid si sigur de informatii diverse ( voce, date, texte, imagine ), raspunznd astfel cerintrlor clientilor pentru diversificarea serviciilor cu asigurarea unei calitati deosebite pentru acestea. n prezent este unanim acceptat ca reteaua de telecomunicatii evolueaza spre ISDN, n prima faza pentru servicii de banda ngusta cu perspective de evolutie spre serviciile de banda larga. Complezitatea problemie implica respectarea unor reguli precise relativ la realizarea de echipamente noi si de asemenea a strategiei de rezolvare. Exista n prezent numeroase intreprinderi si institutii care dispun sau solicita centrale PABX si retele locale care asigura servicii diverse ( transmisii de date, voce, text, imagini ). Aceste echipamente pot fi folosite optim pentru comunicasie la mare distanta numai n mssura n care administratia de telecomunictii asigura digitalizarea retelei de telecomunicatii si

36

deci accesul la canale digitale de 64 Kbit/s. Evolutia spre o retea digitala cu integrarea serviciilor are ca efect ncurajarea productiei si a vnzarilor de PABX si a retelelor de calculatoare. Dezvoltarea ISDN are ca efect accesul direct al abonatilor la serviciile oferite de aceasta si implicit o crestere sensibila a pietei de terminale de telecomunicatii. Evolutia nregistrata n calculatoare si utilizarea pe scara larga a calculatoarelor personale a condus la crearea de echipamente care sa permita conectarea calculatorului personal la reteaua de telecomunicatii pentru realizarea de comunicatii de tip telex, telecopie ( fax ) sau pentru comunicatii de date ( ex. Acces la baza de date, comunicatii ntre calculatoare, posta electronica ). n acelasi timp creste traficul si se diversifica serviciile, ceea ce conduce la cresterea veniturilor pentru administratia de telecomunicatii. Deschiderea spre ISDN este posibila daca se asigura: digitalizarea comutatiei si transmisiei, sincronizarea retelei, introducerea unitatilor de racordare numerica, semnalizari cu continut bogat de informatii de semnalizare. Digitalizarea comutatiei si transmisiei se realizeaza prin introducerea de sisteme de comutatie digitale n centrale internationale, interurbane si locale, asigurnd interconectarea ntre acestea prin sisteme de transmisiuni digitale. Se asigura de asemenea transmisie digitala ntre centrele de comutatie locale si PABX, permitnd acestora acces direct la canale de 64 Kbit/s. Sincronizarea retelei digitale trebuie sa respecte recomandarile pentru a realiza o transmisie corecta a informatiilor prin liniile digitale, prin evitarea pierderilor sau dublarii de elemente binare ale semnalului transmis. Accesul direct al abonatilor la ISDN este realizat prin unitati de linii digitale de abonat ( concentratoare digitale ), care pot fi echipate cu interfete analogice de abonat pentru terminale clasice telefonice, sau cu interfete digitale de abonat care pot oferi abonatilor acces de baza sau acces primar la ISDN. Introducerea unui sistem de semnalizare permite realizarea unor cai distincte de semnalizare, separate de cai de comunicatie ntre utilizatori, astfel ca este posibil sa creasca continutul informatiilor de semnalizare ntre comutatoarele retelei. Prima etapa n dezvoltarea ISDN va fi pentru serviciile de banda ngusta prin folosirea de canale temporale de 64 Kbit/s. Etapa urmatoare apartine ISDN de banda larga care va permite realizarea de viteze de transmisie care corespunde unor debite n linie de 155 Mbit/s, 2448 Mbit/s, corespunzatoarele standarde de transmisiuni de banda larga. Odata cu introducerea sistemelor d ecomunicatie digitale n reteaua telefonica, se creeaza premizele dezvoltarii retelei ISDN. Pna la realizarea unei retele globale cu integrarea serviciilor, este posibila o evolutie a retelei de telecomunicatii n care centrele de comunicatie digitale ISDN sa asigure accesul unui abonat la orice tip de serviciu si orice tip de retea.

2.11. Software n sistemele de comuta ie electronice digitale. Software clasic de comuta ie. Programul generic. Prelucrarea apelurilor.
Aparitia sistemelor informationale a permis realizarea sistemelor de comutatie pe baza de program inregistrat. Datorita avantajelor oferite, producatorii de sisteme de comunicatie s-au orientat definitiv catre aceasta solutie care permite: - controlul centralizat asupra intregului sistem; - schimbari functionale si de configuratie ale sistemului prin folosirea unei proceduri simple care implica, in general, doar modificarea unor instructiuni din programul inregistrat; - adaptarea usoara a sistemului la servicii noi, introduse in reteaua de telecomunicatii. De-a lungul timpului, comanda cu program inregistrat a cunoscut o evolutie conditionata de stadiul de dezvoltare al tehnicilor si tehnologiilor incorporate in realizarea sa practica, precum si de nivelul

37

conceptual (de principiu) atins pe baza experientei anterioare. Astfel, initial, introducerea comenzii cu program inregistrat a vizat doar inlocuirea logicii cablate a sistemelor electromecanice de comunicatie, restul componentelor raminind neschimbate. Odata cu aparitia sistemelor electronice de comutatie, dorinta de tipizare a orientat producatorii catre conceptul de program generic, identic pentru toate realizarile din aceeasi generatie. Pe baza acestui program se executau toate operatiile legate de prelucrarea apelurilor, de identificarea si diagnosticarea deranjamentelor si de administrarea sistemului prin intermediul diverselor activitati incorporate, de exemplu observarea traficului deservit de sistem. Cu toate ca programul generic era acelasi, situatia reala in care functiona (configuratia retelei de acces, planul de adresare etc.) se deosebea de la un sistem de comunicatie la altul. Pentru a oferi flexibilitatea din acest punct de vedere, sistemele de comunicatie au fost dotate cu o baza de date in care se inscriau informatiile cu caracter particular precum: configuratia legaturilor cu mediul exterior (linii de abonat, jonctiuni etc.), relatiile dintre componentele comandate, planul local de adresare. Programul generic a condus la marirea corespunzatoare a memoriei de inregistrare a programului. Deoarece, in general, o anumita aplicatie utilizeaza doar o parte din functiile oferite de programul generic, volumul necesar de memorare a devenit nejustificat de mare (din punct de vedere financiar si tehnic). Pentru a corecta aceasta deficienta, urmatoarea generatie de sisteme de comunicatie a fost inzestrata cu variante ale programului generic complet, care contin doar functiile cerute de situatiile concrete deservite.

SOFTWARE CLASIC DE COMUTA IE Un software de comuta ie este alc tiut din dou componente: - programul - baza de date Programul cuprinde toate instruc iunele logice necesare ndeplinirii func iilor unui sistem de comuta ie. Fiind proiectat pentru a func iona n orice context el se mai nume te program generic. Aceast flexibilitate este asigurat prin faptul c informa iile relative la echipamentele i utilizatorii specifici unui anumit sistem sunt nregistrate n baza de date proprie acestuia.
PROGRAMUL GENERIC Programul generic ndedpline te mai multe func ii referitoare la: - prelucrarea apelurilor generate de abona ii proprii sau adresate lor, precum i diferitelor servicii pe care sistemul l ofer abona iilor; - ntre inerea sistemului - asigurarea i men inerea st rii de func ionare a sistemului. - administrarea sistemului - prin implicarea n procesele de nnoire i observare a sistemului respectiv. Din punct de vedere organizatoric programul generic este alc tuit dintr-un ansamblu de module program, care ndedplinesc func ii specifice. Coordonarea activit ii acestor module revine n sarcina unui program principal care le apeleaz conform unui anumit plan, n func ie de necesit i. Pentru a comunica ntre ele modulele utilizeaz loca ii de memorie comune i circuite tampon. PRELUCRAREA APELURILOR Sarcina principal pe care trebuie s ndeplineasc un program generic const n stabilirea la

38

cerere a unei c i de comunica ie ntre doi utilizatori. n cazul unui apel local, realizarea acestei sarcini presupune: - detectarea unei ceereri de serviciu; - interpretarea informa iei de numerotare; - alertarea p r ii chemate; - stabilirea conexiunii propriu-zise; - taxarea; - eliberarea conexiunii; Componenta software a func iilor de prelucrare a apelurilor este reprezentat de un ansamblu de programe care coodoneaz diverse activit i. Astfel pentru detectarea cererilor de serviciu se utilizeaz programele de c utare, care periodic pe durate de 100 ms exploreaz toate jonc iunele i toate liniile de abonat. n cazul liniilor de abona i de detectarea unui apel este urmat de nscrierea num rului terminalului corespunz tor ntr-o loca ie din memoria tampon a cererilor de serviciu (vezi fig. 10). Memoria tampon a cererilor de serviciu este trecut periodic n revist de c tre programul de control al execu iei, care dac deteecteaz o nou cerere activeaz un nou program preg titor, oferindu-i num rul terminalului corespunz tor.

Fig. 10. Ini ializarea programului preg titor. Programul preg titor are ca obiectiv conectarea terminalului, la un receptor de cifre. Ini ial programul preg titor creaz o structur de date temporar numit memorie terminal, care este completat prin copierea informa iei necesare aflate n baza de date a sistemului de comuta ie. Baza de date con ine nregistr ri permanente ale abona iilor, indexate dup num rul corespunz tor al terminalului.

2.12. Sistem pentru comunica ii mobile: GSM. Re eaua celular . Arhitectura GSM. Localizarea abona ilor i realizarea convorbirilor. Asigurarea
39

leg turii n cursul deplas rii abonatului mobil. Arhitectura simplificat a protocoalelor GSM.
Telefonia mobil a cunoscut una din cele mai rapide cre teri i ofer cele mai populare teleservicii.Mobilitatea este asigurat prin accesul radio realizat prin sta iile de baz . Abonatul poate realiza apel indiferent de pozi ia lui geografic i se poate deplasa n timpul convorbirii f r a fi afectat calitatea convorbirii. Pentru a asigura mobilitatea abonatului, este necesar ca sta ia mobil s fie n contact radio permanent cu re eaua de comunica ii mobile.Sistemele de comunica ii mobile au cunoscut o evolu ie marcat de 3 genera ii. GSM (Global System for Mobile Communications): Arhitectura re elei GSM Structura unei re ele GSM este destul de complicat . n principiu, exist trei elemente principale: 1. Sta ia mobil (MS), care este folosit de utilizator; 2. Subsistemul sta iei de baz (BSS), care controleaz leg turile radio cu sta ia mobil . 3. Subsistemul re elei NS (Network Subsystem), partea principal unde se gase te centrul de comutare al serviciilor mobile (MSC). Sta ia Mobil (MS) este format de un telefon mobil digital i un card SIM. SIM-ul (Modul de Identitate a Abonatului) este un card care se potrive te n receptor i poate fi de doua marimi ori marime mare (aceiasi marime ca o carte de credit) sau versiunea unei buca i mici. SIM-ul contine toate detaliile de identificare a abonatului, la fel ca i IMSI (Identitatea Internationala a Abonatului Mobil. Acesta este un ir numeric, unde primele 3 cifre reprezint ara de unde este SIM-ul, urmatorul reprezint operatorul din acea ara. Celelalte cifre reprezint identitatea abonatului), memoriile telefonului, informa ie despre plata, SMS-uri, numere pin i informa ii interna ionale despre roaming. Sistemul sta iei de baz (BSS) este un ansamblu format dintr-un controler al sta iei de baz (BSC) i echipamentele de emisie/recep ie (BTS) controlate de acesta. Componentele acestui sistem pot fi amplasate sau nu n acela i loc. Leg tura dintre central i sistemul sta iei de baz se face prin linii PCM de 2MBs (interfa a A) folosind sistemul de semnalizare SS7. BSS este acea component care permite conectarea telefoanelor mobile la centrala de telefonie mobil . Ea este format din sta iile GSM pe care le vedem la tot pasul n zilele noastre i care sunt numite Base Transceiver Station (BTS), precum i din unit ile de control pentru sta ii (BSC).

40

Figura 1.1 Arhitectura re elei GSM.

Subsistemele re elei GSM Principalele subsisteme ale re elei GSM sunt: a) SSS - Network and Switching Subsystem, subsistemul de comuta ie, cunoscut i sub denumirea de subsistemul re ea; b) RSS - Radio Subsystem subsistemul radio, c) OMC -Operation and Maintenance Subsystem - subsistemul de exploatare i intre inere. Fiecare subsistem este format din mai multe elemente conectate ntre ele prin diverse interfe e. Subsistemul re ea (SSS) are n compunere: centrala pentru abona ii mobili (MSC), centrul de verificare a autenticitatii, baza de date primar a abona ilor mobili (HLR), baza de date temporar a abona ilor mobili n trecere (VLR), baza de date pentru identificarea echipamentelor (EIR), module de eliminare a ecoului telefonic (EC). Acest subsistem asigur comunica ia ntre: sta iile de baz , centrala pentru abona i mobili (MSC) i centralele apar inand de re eaua telefonic public comutat . SSS este acea component a unei re ele GSM similar cu centrala telefonic a unei re ele de telefonie fix . Ea realizeaz managementul convorbirilor din re ea i asigur interconectivitatea cu alte re ele de telefonie mobil sau fix . Cea mai important component a SSS este Mobile Switching Center (MSC). Statia Baza de Emisie - Receptie (BTS) const dintr-un radiou de emisie - recep ie cu anten care acoper o singur celul . BTS administreaz comunica iile cu sta ia mobil (MS) prin interfa a radio. BTS -urile sunt toate conectate mpreun ca s permit deplasarea de la o celul la alta. Antena poate lua forme diferite. BTS are func ii legate de comunica ia radio: modulare, demodulare, egalizare, codare de canal etc. BTS con ine cate o unitate emisie-recep ie distinct pentru fiecare canal radio alocat. Capacitatea maxim a unui BTS este de 16 purt toare. 41

O configura ie uzual pentru o zon urban are 4 purt toare, permi and in jur de 28 de conexiuni simultan. Echipamentul de comand /control (controlorul) al sta iilor de baz (BSC) este echipamentul inteligent din sistemul sta iei de baz care r spunde de: - administrarea canalelor radio din subordine; - analizarea rezultatelor m sur rilor f cute de c tre sta ia de baz i sta ia mobil pentru a controla puterea lor de emisie i a lua decizia asupra necesit ii procesului de transfer; - transferul mesajelor de control ntre sta ia mobil i central prin intermediul sta iei de baz . Canalele de control i de comunica ie sunt totdeauna sub controlul BSC. Cu toate acestea, o serie de mesaje de semnalizare, asociate unei conexiuni stabilite, nu sunt afectate, n mod direct, de BSC. Leg tura dintre controler i BTS se face printr-o interfa PCM de 2 MBs sub protocolul LAPD (protocol de acces pentru canalul D). Centrala pentru abona ii mobili (MSC) realizeaz interfa a dintre re eaua telefonic public (PSTN) i sistemul sta iilor de baz al re elei celulare fiind, n acela i timp, central de comuta ie pentru apelurile cu originea i destina ia n re eaua de comunica ii mobile. MSC supraveghez stabilirea apelurilor i procedurile de rutare. Procedura handover reprezint una din principalele func ii ale unui MSC. Ea const n alocarea de canale radio sta iilor mobile MS, atunci cnd abona ii se afl la hotarul unei celule astfel nct convorbirile telefonice s se p streze nentrerupte. Alte func ii de control specifice sunt: conversia numerot rii i rutarea apelurilor, alocarea trunchiurilor de ie ire, colectarea pl ilor, calcularea statisticilor etc. MSC-ul este responsabil de direc ionarea apelurilor i a SMS-urilor. De asemenea, prin intermediul MSC-ului, un utilizator din re eau GSM poate contacta un utilizator de telefonie fix . Mobile Switching Center (MSC).MSC genereaz toate nregistrarile de plat i asigur ca utilizarea total s fie direc ionat la contul care trebuie. MSC trebuie s asigure ca toate apelurile sunt trimise spre abonati, oriunde s-ar afla ei. MSC trebuie s controleze schimbarea tarificului n interiorul zonei de serviciu care implic coordonarea tuturor resurselor radio i activit ilor de p r sire intercelulare. Centrul de verificare a autenticit ii (AUC) este un element de prelucrare al re elei care realizeaz func ii distincte n raport cu MSC, fiind responsabil, n primul rnd, de procesul de autorizare a accesului unui abonat mobil n re ea. n mod firesc, AUC este amplasat n acela i loc cu HLR, pentu a cre te viteza de adresare i reactualizare a inregistr rilor abona ilor. Procesul de verificare a autenticit ii are loc de fiecare dat cand abonatul cere reconectarea la re ea (porne te echipamentul mobil). Procesul de verificare a autenticit ii const , pe de o parte, din compararea unor date de siguran memorate pe SIM cu datele corespunz toare din HLR. Aceste date sunt introduse n HLR i scrise n SIM n momentul eliber rii abonamentului. Pe lang comparare, mai are loc i un alt proces, prin care o serie de date memorate n AUC sunt prelucrate conform unui algoritm pentru a ob ine un mesaj codat care este transmis c tre SIM. Mesajul este decodat la sta ia mobil i un r spuns este returnat c tre AUC. n func ie de con inutul r spunsului, abonatul este sau nu este autorizat n re ea. Procesul de autentificare se face printr-un canal de semnalizare, eliminand astfel risipa n folosirea canalelor de trafic. GSM con ine o serie de baze de date cu ajutorul c rora sunt realizate func iile legate de tratarea mobilit ii i a apelurilor. Se disting patru tipuri de baze de date: - HLR (Home Location Register), baza de date primar a abona ilor mobili, care con ine toate datele cu privire la abona ii care apar in de central ;

42

- VLR (Visitors Location Register), baza de date temporar a abona ilor mobili in trecere (vizitatori), care con ine o serie de date cu privire la abona ii afla i temporar in zona centralei; - AUC (Authentification Centre), centrul de autorizare; - EIR (Equipment Identity Register), baza de date pentru identificarea echipamentelor mobile. Baza de date primar a abona ilor mobile sau registrul de loca ie (HLR) este baza de date de referin a parametrilor abonatului. Unele informa ii sunt fixe, fiind stabilite n momentul introducerii, tergerii sau modific rii profilului de servicii aferente unui abonament. Altele sunt dinamice, modificandu-se n timpul exploat rii. Dintre informa iile fixe fac parte: numere de identificare i adrese, parametrii pentru procesul de autorizare, tipurile de servicii oferite de re ea la care are acces fiecare abonat etc. Printre informa iile dinamice seg sesc: adresa VLR la care este nscris la un moment dat abonatul, starea curent a abonatului, incluzand num rul temporar (TMSI) etc. O re ea poate avea mai multe HLR, fiecare de inand o parte din volumul total de date. Un abonat va apar ine unui singur HLR. Informa iile dintr-un HLR pot fi accesate de toate centralele i VLR din re ea folosind num rul IMSI sau MSISDN al abonatului. Baza de date dinamic a abona ilor mobili sau registrul de vizit (VLR) con ine o copie a principalelor informa ii de abonat din HLR. Aceste informa ii sunt ns temporare, ele existand atta vreme cat abonatul este activ n aria acoperit de VLR. VLR asigur o baz de date local pentru un abonat, chiar dac este vorba de abona ii nregistra i la centrala (deci HLR) local . VLR activeaz procesul de acordare a unui num r temporar (TMSI) unui abonat, num r pe care-l trimite i c tre HLR. TMSI ine locul IMSI i este memorat pe SIM-ul abonatului astfel incat apelurile c tre abonat se fac f r a transmite IMSI, asigurand astfel securitatea abonatului. TMSI va fi folosit pe durate reduse in timpul procesului de autorizare i poate fi modificat periodic, ca o precau ie suplimentar pentru securitate. GSM ofer op iunea de a modifica TMSI la fiecare apel sau odat cu procesul de actualizare al localiz rii. Celulele unei re ele mobile sunt grupate n arii de localizare, fiec reia asignndu-i-se un num r. n mod normal, o arie de localizare con ine maximum 30 de celule. Fiecare VLR gestioneaz mai multe arii de localizare. Odat cu deplasarea abonatului dintr-o arie de localizare n alta, informa ia de localizare curent este actualizat n HLR printr-un proces ini iat de VLR. Dac sta ia mobil intr in aria de localizare a unei alte VLR atunci acesta, prin intermediul HLR, ini iaz o procedur de tergere a datelor din vechea VLR i inregistrare in noua VLR nou. Num rul ariei de localizare este memorat i actualizat pe SIM-ul abonatului. Dac abonatul iese din re eaua de origine, VLR asociat zonei n care intr abonatul i va aloca un num r de sta ie mobil flotant (MSRN). Num rul este alocat dintr-o list de numere p strat la nivelul VLR vizitat. Registrul de identificare al echipamentelor (EIR) reprezint o baz de date centralizat pentru controlul validit ii num rului interna ional de identificare a echipamentelor (IMEI). Aceast baz de date con ine numai informa ii despre echipamentele de abonat. Numerele de echipamente (IMEI) sunt grupate n trei liste precum n tabelul 1.2

Lista Lista alb Lista neagr

Con inut IMEI pentru ME acceptate s lucreze in re ea. IMEI al echipamentelor declarate furate sau c rora li se va refuza accesul in re ea din alte motive

43

Lista gri

IMEI al echipamentelor care au probleme (cum ar fi un defect software) insuficient de grave pentru a fi trecute pe lista neagr Tabelul 1.2 Subsistemul de exploatare i ntre inere

Centrul de exploatare i ntre inere (OMC) - reprezint locul de unde se comand i se supravegheaz celelalte entit i ale re elei GSM urm rindu-se, concomitent, calitatea serviciului oferit de re ea, n ansamblul ei. OMC este conectat cu celelalte entit i GSM printr-o re ea X.25. Principalele func ii realizate de OMC sunt: Func iile de prelucrare, prin care diversele evenimente sau alarme, generate de entit ile re elei, sunt raportate i/sau memorate. Evenimentele sunt mesaje care con in informa ii despre starea echipamentelor i proceselor de re ea. Func iile de gestionare a defectelor permit deconectarea sau repunerea n serviciu, manual sau automat, a diferitelor entit i ale re elei. Func iile de ntre inere permit controlul volumului de trafic solicitat re elei. n acest scop, dac este necesar, sistemul sta iilor de baz este for at s refuze orice solicitare de comunica ie. Func iile de gestionare a performan elor includ colectarea de statistici de trafic de la echipamentele re elei GSM i arhivarea lor ntr-o baz de date sau afi area acestora pentru analiz . Func iile de gestiune a programelor permit urm rirea versiunilor de program nc rcate n fiecare echipament al re elei. Func ia de gestiune a informa iilor de configurare. Prin intermediul acestei func ii, de la nivelul OMC, se poate configura sau citi configura ia pentru orice entitate a re elei. Aceste informa ii se modific odat cu dezvoltarea re elei. Centrul de management al re elei (NMC) este unic, el permi and administrarea unei re ele GSM la nivelul ierarhic superior, urm rind exploatarea i intre inerea re elei prin intermediul OMC, care sunt responsabile la nivel regional NMC coordoneaz , de asemenea, aspectele legate de conectarea la alte re ele. Func iile oferite de NMC sunt echivalente cu cele oferite de OMC. Cele mai importante func ii sunt : Gestiunea traficului la nivelul re elei. NMC urm re te traficul pentru a sesiza alarmele de nivel inalt, ca noduri defecte sau suprainc rcate. In plus, urm re te starea comenzilor automate aplicate echipamentelor din re ea i afi eaz , pentru operatori, starea re elei Supravegherea trunchiurilor i liniilor de semnalizare. Pentru a preveni migrarea condi iilor de congestie a traficului in toat re eaua, NMC urm re te in special trunchiurile i liniile de semnalizare dintre noduri. Cu acela i scop sunt urm rite i liniile dintre re eaua GSM i re eaua telefonic public , comutat . Controlul traficului la nivel local. NMC are capacitatea de a controla traficul la nivelul BSS. In circumstan e extreme, operatorii NMC vor activa numai comunica iile cu acces prioritar, cum ar fi cele ale serviciului de salvare, pompieri etc. NMC este un instrument de planificare important deoarece de ine elemente de sintez la nivelul re elei na ionale. Centrul de administrare a re elei ADC con ine echipamentele de administrare a re elei, cum ar fi computere, dispozitive de verificare a parametrilor, etc. Arhitectura protocoalelor Fiecare subsistem este compus din entit i func ionale, care comunic intre ele prin diferite interfe e, folosind protocoale specifice. Fiecare BTS gestioneaz protocoalele interfe ei radio (Um) cu toate sta iile mobile dintr-o celul . BSC coordoneaz resursele radio i asigur leg tura cu Subsistemul Re ea. Subsistemul 44

re ea, a c rui parte principal este centrul de comuta ie pentru servicii mobile (MSC-Mobile services Switching Center), realizeaz comuta ia apelurilor intre utilizatori mobile precum i intre ace tia i utilizatorii re elelor fixe. Sta ia mobil i sta ia de baz comunic prin interfa a Um, cunoscut i ca interfa radio (air interface sau radio link). Protocolul de semnalizare in GSM este structurat pe trei nivele, respectand modelul de referin OSI.  Nivelul 1 este nivelul fizic, care utilizeaz resursele radio, adic frecven ele i intervalele temporale (canale fizice). El include partea TDMA pentru interfa a radio i respectiv partea MTP (Message Transfer Part), pentru leg tura cu subsistemul de re ea.  Nivelul 2 este nivelul leg turii de date. Pentru interfa a Um, nivelul leg tur de date este o variant modificat a protocolului LAPD utilizat in ISDN, numit LAPDm (Link Acces Protocol for Dm). Prin interfa a A este folosit protocolul CCITT nr. 7, iar comanda leg turii este realizat de protocolul SCCP (SignallingConnection Control Part).  Nivelul 3 (nivelul re ea) al protocolului de semnalizare GSM se divide in trei subnivele: - gestiunea resurselor radio RR (Radio Resource management) - gestiunea mobilit ii MM (Mobility Management) Arhitectura protocoalelor pentru planul de transmisiune GPR

          

SNDCP Subnetwork dependent convergence protocol LLC Logical link control RLC Radio link control MAC Medium access control PLL Physical link layer RFL Physical RF layer BSSGP BSS GPRS application protocol GTP GPRS tunneling protocol TCP Transmission control protocol UDP User datagram protocol IP Internet protocol GTP (GPRS tunneling protocol) transporta datele utilizatorului si semnalizarile intre nodurile suport GPRS (GSN), pe reteaua magistrala (backbone) GPRS, impachetand 45

unitatile de date ale protocolului de date in pachete punct-la-punct si asigurand, daca este necesar, mecanisme pentru controlul fluxului. In planul de transmisiune GTP foloseste un mecanism tunel pentru transferul pachetelor de date ale utilizatorului. In planul de semnalizare GTP specifica un protocol de administrare si control de tip tunel, semnalizarea fiind utilizata pentru a crea, a modifica si a elimina tunelele. SNDCP (Subnetwork dependent convergence protocol) este utilizat pentru transferul pachetelor de date intre SGSN si MS, realizind mai multe functii:  multiplexarea mai multor conexiuni ale nivelului retea pe o singura conexiune logica a nivelului LLC;  - compresia si decompresia datelor utilizatorului si a informatiei pentru controlul protocolului redundante  segmentarea (pentru a respecta lungimea maxima a cadrelor LLC) si reasamblareaNivelul legatura de date intre statia mobila si retea este impartit in doua subnivele: LLC (Logical link control), intre MS si SGSN si RLC/MAC (Radio link control/Medium access control), intre MS si BSS.  Protocolul LLC, derivat din HDLC (High-level data link control),este o versiune adaptata a protocolului LAPDm utilizat in GSM.  Subnivelul RLC/MAC realizeaza doua functiuni. Functunea RLC consta in stabilirea unei legaturi fiabile intre MS si BSS, incluzand segmentarea si reasamblarea cadrelor LLC in blocuri de date RLC, precum procedura ARQ pentru cuvintele de cod necorectabile  Nivelul fizic intre MS si BSS este impartit in doua subnivele: -- nivelul legaturii fizice (PLL -Physical link layer) . Nivelul PLL asigura un canal fizic intre MS si BSS, functiunile sale constand in codarea canalului (detectia erorilor, corectarea directa a erorilor (FEC - Forward error correction), indicarea cuvintelor de cod necorectabile), intercalarea bitilor si detectarea congestiei pe legatura fizica. -- snivelul RFL (radio frequency layer), cara opereaza sub PLL si asigura functiunile unui canal radio (modulatie si demodulatie).

2.13. Telefonie prin Internet (VoIP=Voice over IP). Protocolul H.323.

Voce peste Protocol de Internet (n englez Voice over Internet Protocol, VoIP), numit i Telefonie IP sau Telefonie Internet este procesul de transmitere a conversa iilor vocale umane prin leg turi de date de tip IP sau prin re ele n care este folosit acest protocol.

Descriere
Telefonia IP se caracterizeaz prin conversia vocii n pachete de date ce se transmit prin re ele IP de la surs la destina ie, unde sunt puse din nou n ordinea ini ial i convertite napoi n semnale acustice. Cea mai cunoscut re ea IP este Internetul, conectnd milioane de utilizatori la nivel mondial. Alte re ele IP sunt cele interne ale companiilor, re ele private ntre utilizatori sau diferite institu ii. Avantajul principal al VoIP fa de telefonia clasic este pre ul redus, datorat faptului c se utilizeaz re eaua IP care poate fi folosit n acela i timp i pentru alte servicii, precum navigare web, e-mail, ebanking i multe altele. Utilizatorul i poate folosi serviciul VoIP indiferent de locul unde se conecteaz la Internet. D.p.d.v. tehnic este astfel posibil s locuiasc ntr-o zon geografic i s aib num r de telefon dintr-o alt zon geografic (stat, ar , continent). Totu i, n ultima vreme, tendin a pe plan mondial este ca astfel de numere s fie evitate.

46

Exemple de beneficii aduse de VoIP

 persoane locuind n SUA (sau oricare alt ar ) pot avea num r de telefon romnesc; costul convorbirii din SUA n Romnia, de exemplu, e mai mic dect prin alte metode) i n plus cei din Romnia pot suna f r prefix i f r tarife interna ionale, formnd i pl tind ca pentru un num r local. romni locuind n Romnia pot avea num r de telefon american. mobilitate ridicat - utilizarea telefonului VoIP n c l torii, vacan e - atta timp ct exist conexiune internet la destina ie (hotel, familie, prieteni).

 

Protocoale folosite n VoIP

O convorbire telefonic este format din dou p r i distincte: semnalizarea (trimiterea num rului, a semnalelor de sunat, ocupat etc.) i partea de media (transmiterea efectiv a vocii sau a datelor). Aceasta din urm se face prin codarea semnalului cu un codec i mpachetarea lui n pachete RTP. Semnalizarea se poate face cu unul din urm toarele protocoale:        SIP H.323 MGCP H.248 IMS SCCP T.38 (pentru fax)

Protocoalele SIP, MGCP, H.248 i T.38 folosesc un protocol auxiliar, SDP, pentru descrierea caracteristicilor canalelor de media trimise. H.323 este primul protocol pentru comunica iile VoIP ap rut pe pia . A fost definit de c tre ITUT n 1996 sub numele de Sisteme de telefonie vizual i echipamente pentru re ele locale care nu garanteaz calitatea serviciului (Visual telephone systems and equipment for local area networks which provide a non-guaranteed quality of service). Era un prim pas, mai mult teoretic dect practic, deoarece chiar prin titlul lucr rii se recuno teau punctele slabe ale standardului, i anume negarantarea calit ii comunica iei, determinat de ntrzierea pachetelor. Este binecunoscut faptul c transmisiile audio/video pot tolera erori la recep ie, dar sunt extrem de sensibile la ntrzieri i fluctua ii de band . Recomandarea a fost revizuit n 1998 (Packet-based multimedia communications systems ) i apoi devine baza primelor sisteme universale de telefonie pe Internet. H.323 este mai mult o prezentare arhitectural a telefoniei pe Internet dect un protocol specific. El se refer la un num r mare de protocoale specifice pentru codificarea vocii, configurarea apelului, semnalizare, transportul datelor i alte aspecte mai mult dect s specifice el nsu i aceste lucruri. Arhitectura general a unei re ele bazate pe protocolul H.323 are n componen a sa urm toarele entit i :  terminal: este un punct terminal care asigur n timp real, o comunica ie bidirec ional cu un alt terminal. Aceast comunica ie poate consta numai din voce, voce i date, voce i video, sau voce, date i video. Practic terminalul poate fi program software instalat pe un PC sau poate fi un terminal independent (telefon sau videotelefon) cu interfa de re ea. gateway (poart ) este un echipament care conecteaz la Internet re eaua de telefonie non-IP. Acesta comunic prin protocoale H.323 pe partea de Internet i prin protocoale PSTN pe partea nonIP. gatekeeper (administrator de poart ) este o entitate care asigur controlul accesului la re ea pentru terminalele H.323 precum i translatarea adreselor. Un LAN poate avea un administrator de poart , care controleaz terminalele de sub jurisdic ia sa.

47

zon : este o colec ie de terminale i por i de acces gestionate de un singur administrator (gatekeeper). O zon este independent de arhitectura re elei i poate ngloba mai multe segmente de re ea interconectate ntre ele n mod direct sau indirect.

2.14. Calitatea serviciului (QoS=Quality of Service) n re elele transport date. Parametrii QoS IntServ i DiffServ.
Pentru aplicaiile tradiionale, fr cerine de timp real, cum ar fi FTP-ul (File Transfer Protocol) sau mail, modelul "best effort" al IP-ului nu a fost o problem, dar cu trecereatimpului tot mai multe aplicaii real-time sunt dezvoltate. Aceste aplicaii sunt foarte sensibile la nrzierile din reea, ceea ce face ca modelul "best effort" s devin neadecvat, chiar i n reele cu ncrcare redus. Desi problema a fost aplanat ntructva prin realizarea unor aplicaii care se adapteaz la condiiile reelei, rmne o nevoie tot mai mare de implementare n interiorul reelei a unor mijloace de asigurarea a calitii serviciilor (QoS). Astfel trebuie oferite noi servicii care s se adauge tradiionalului "best effort" pentru a oferi suport noilor aplicaii multimedia, VoIP (Voice over IP) etc. Pe parcursul acestui document vom prezenta dou modele de asigurare a unor servicii difereniate, precum si modul n care asigurarea QoS se poate face n mod natural nretelele MPLS. Intserv Ca rspuns la cererea tot mai mare a unui Internet care s asigure servicii integrate, Internet Engineering Task Force (IETF) a format un grup de lucru (Integrated Services -IntServ) care a definit mai multe clase de servicii (RFC 1633). Acestea, dac sunt implementate de routerele traversate de un flux de date, i pot satisface ntr-o oarecare msur cerinele sale de QoS. In contrast, un router clasic "best effort" traversat de un astfel de flux i va oferi acestuia resursele libere nelund n seam cerinele sale speciale. Parametrii QoS oferii de aceste clase sunt programabili pentru fiecare flux, n functie de cerintele aplicaiilor care transmit datele. Aceste cereri pot fi satisfcute n dou moduri si anume: prin programare static de ctre administratori, sau folosind un protocol aditional, asa cum este RSVP-ul (Resource Reservation Protocol). Cererile dicteaz nivelul resurselor care trebuie s fie satisfcute de-a lungul ntregii ci de tranzit a datelor, pentru a avea nivelul dorit de QoS. Fiecare router trebuie s verifice dac resursele sunt disponibile, dac solicitantul are dreptul s fac o rezervare si apoi s transmit un mesaj de rspuns la solicitarea de rezervare. Unul dintre parametri care trebuie specificati n momentul solicitrii unei rezervri este dimensiunea maxim a unei datagrame a fluxului de date. Aceasta nu trebuie s fie mai mare dect MTU (Maximum Transmit Unit) cci n cazul n care dimensiunea este mai mare se va refuza rezervarea , deoarece modelu InServ porneste de la premisa c datagramele care vor beneficia de un nivel special de QoS nu vor fi niciodat fragmentate. Dup realizarea rezervrii n interiorul fiecrui router de pe traseul datelor, aplicaia va beneficia de un acelasi nivel de QoS de la un capt la altul att timp ct este timpul de viat al rezervrii, sau pn la modificarea traseului pachetelor. Deoarece protocolul RSVP se bazeaz pe rezervri soft, apariia unei modificri n traseul datelor poate fi tolerat, o nou rezervare restabilind nivelul QoS fr ca aplicaia s aib prea mult de suferit. Politici speciale si aciuni de temperare al traficului se vor folosi pentru a preveni ca fluxurile de date cu comportament "neprietenos" s afecteze nivelul de QoS al celorlalte fluxuri care se comport normal. Astfel, dac un flux are un comportament "neprietenos" si transmite la o rat 48

mai mare dect rezervarea sa, punnd n pericol rezervrile celorlalte fluxuri, i se vor arunca din pachete pn la limita rezervrii. Guaranteed Services "Guaranteed Service" este cel mai complet tip de serviciu propus pentru a fi implementat n Internet pn n acest moment. El asigur o band garantat, o ntrziere constant n transmisia pachetelor si nici o pierdere de pachete din fluxul de date. In acest fel se asigur suport pentru aplicatii de timp real cum sunt VoIP sau videoconferint. Fiecare router aloc pentru fiecare flux o band R si o zon din buffer B, pe care fluxul poate s le consume. Fiecare router trebuie s ia msuri n cazul n care rata datagramelor depseste valorile negociate. De obicei datagramele care depsesc nivelul maxim vor trebui livrate n regim normal de "best effort". Se poate usor vedea c un astfel de serviciu este ideal pentru aplicaiile de timp real. Din nefericire complexitatea implementrii acestui serviciu este deosebit de mare. Implementrile curente cer ca routerele s poat memora strile fluxurilor de date si de control pentru fiecare flux n parte pachetele trebuie s rezerve resurse prin negocierea parametrilor amintiti anterior: dimensiunea bufferelor, banda alocat si s se asigure c ntrzierea nu depseste valoarea maxim dorit. Controlled-Load Service Controlled-Load Service garanteaz c pierderile de pachete nu sunt mai mari dect rata erorilor de transmisie ale mediului i c ntrzierile pe care le sufer majoritatea pachetelor nu depsesc cu mult timpul de propagare de la un capt la altul. Diferenta esential fat de best effort este c performantele observate de aplicatii nu se deterioreaz odat cu cresterea ncrcrii retelei. Serviciul de ncrcare controlat este conceput s ofere un suport mai bun pentru o ntreag clas de aplicaii de timp real, cum sunt cele de VoIP, care au fost deja dezvoltate. Routerele care implementeaz acest serviciu trebuie s verifice dac comportamentul fluxurilor de date respect rezervrile iniale. Orice nonconformitate a unui flux nu trebuie s afecteze nivelul QoS oferit celorlalte fluxuri sau s afecteze traficul best-effort. Diffserv Datorit problemelor generate de Intserv, IETF a propus un nou model de asigurare a calitii serviciilor, pornind de la cerina fundamental de scalabilitate i implementabilitate facil. DiffServ ofer o tratare difereniat a fluxurilor aggregate folosind marcarea pachetelor. Marcarea pachetelor foloseste bitii din headerele pachetelor pentru asigurarea unui tratament difereniat. In IPv4 se folosesc biii ce formeaz octetul TOS (type of service) pentru a marca pachetele. Octetul TOS const din 3 bii numii "de preceden", 4 biti ceindic cerinele de tratare ale pachetului, respectiv ntrziere minim, debit maxim (maximum throughput), fiabilitate maxim (maximum reliability) i cost minim, rmnnd un bit nefolosit. Cmpul preceden reprezint prioritatea pachetului, de la 0 (normal) pn la 7 (pachet de control al reelei). Acesti biti ar trebui folosii de routere pentru a lua o decizie asupra tratamentului acordat unui pachet. Totui n practic acesti biti sunt total ignorati de routere. DiffServ redefineste acesti bii sub forma unui cmp numit DS, din care 6 biti formeaz cmpul DSCP (Diferentiated Service CodePoint), iar ultimii doi bii sunt nefolositi. DiffServ se foloseste de DSCP pentru a decide tratamentul care i se aplic unui pachet n fiecare nod (PHB - per hop behavior). Acest tratament se poate observa extern prin comparatia cu alte pachete care au cmpul DSCP diferit. Legtura dintre marcajul unui

49

pachet DSCP si tratamentul pe care acesta l sufer n fiecare nod (PHB) nu este fix. Astfel acest tratament poate fi diferit ntre domeniile DiffServ conform dorinelor si posibilittilor fiecruia. Inainte ca un pachet s intre ntr-un domeniu DiffServ acesta este marcat prin modificarea cmpului sau DSCP de ctre primul router, dup calitatea serviciului dorit si dup drepturile acestuia. In interiorul unui domeniu DiffServ fiecare router va examina acest cmp nainte de a dirija pachetul. Astfel nu este necesar efectuarea unor operaii complicate de clasificare si de memorare a strii. DiffServ porneste de la dou principii de proiectare. Primul principiu este acela de a mpinge complexitatea spre marginea retelei, iar al doilea este acela de separare a politicii de mecanismele de implementare. Marginea reelei este format din statiile si serverele conectate la retea si routerele de frontier. Deoarece la marginea retelei numrul de fluxuri este relativ redus, operatiile de clasificare si marcare a pachetelor pot fi efectuate cu acuratete maxim fr a necesita resurse deosebite. In contrast, n inima reelei numrul de fluxuri este semnificativ mai mare si de aceea aici trebuie s se efectueze doar operaii simple a cror durat s fie ct mai mic. Aceast difereniere ntre routerele de grani si routerele din centrul reelei este vital pentru scalabilitatea modelului DiffServ. Separarea dintre politica de control si mecanismele care o implementeaz permit ca acestea s evolueze independent. DiffServ defineste doar cteva tratamente aplicate pachetelor la nivel de nod (PHB) ca fiind crmizile asigurrii QoS, lsnd politica de control pe seama unui mecanism independent. Astfel politica de control se poate schimba dup nevoi, dar PHB-urile ar trebui s rmn relativ stabile. Separarea acestor dou componente este esenial pentru flexibilitatea DiffServ. Un exemplu similar este cel al rutrii n Internet. Operatia de rutare este una deosebit de simpl, dar construcia tabelelor dup care aceasta se face este foarte complex si se pot folosi mai multe protocoale. In mod asemntor tratamentul aplicat fiecrui pachet (PHB) se poate implementa hardware, pe cnd stabilirea politicii de control se poate implementa software. In implementrile actuale DiffServ ofer dou modele de servicii pe lng clasicul "best effort". "Premium service" garanteaz rata de vrf si este optimizat pentru trafic avnd caracteristic regulat a anvelopei, oferind o ntrziere minim a pachetelor. Acest model poate asigura o calitate absolut a serviciului. Un exemplu de folosire a "premium service" este folosirea sa la crearea de linii nchiriate virtuale peste o infrastructur deja existent. "Assured service" este al doilea model i se bazeaz pe planificare statistic a resurselor. Pachetele sunt marcate n dou clase In i Out. Pachetele In au cea mai mica probabilitate de a fi eliminate, pe cnd pachetele Out sunt primele eliminate n cazul unei congestii. Acest serviciu ofer un QoS relativ. Comparaie DiffServ IntServ In DiffServ routerele din interiorul reelei proceseaz pachetele pe baza unui numr mic de clase de trafic. Deoarece numrul de clase este foarte redus datorit numrului redus de bii din cmpul TOS, procesarea se poate face foarte eficient si la viteze foarte mari ale traficului. Fat de IntServ arhitectura unui router este si ea mult simplificat si deci implementrile pot fi mult mai ieftine. Capabiliti DiffServ se pot aplica oricrui router chiar si celor de complexitate redus printr-un simplu upgrade software. Acest lucru se si ntmpl, n prezent majoritatea routerelor de la cele mai simple pn la cele mai complicate incorporeaz mecanisme DiffServ de prioritizare si de control a traficului. In majoritatea cazurilor configurarea parametrilor n interiorul routerelor se face folosind protocolul SNMP, ns parametrii din MIB-ul intern al echipamentelor sunt proprii fiecrui fabricant. Un dezavantaj al arhitecturii DiffServ este acela c ofer protecia fluxurilor aggregate nepermind prioritizarea unui anumit flux n faa celorlalte. De exemplu, dac un flux de trafic ce vine de la un client conine date destinate unei aplicaii cu cerine de timp real, acesta nu va fi tratat difereniat fa de celelalte pachete ce sosesc din acceai direcie, cel mult i se poate asigura un tratament preferenial fa de traficul celorlali clienti. 50

Aceast tratare a problemei QoS nu este totui un impediment major, deoarece clientul si poate modela propriul trafic pentru a corespunde cerinelor sale. Intr-un anumit sens DiffServ d posibilitatea definirii de reele virtuale private cu asigurarea calittii serviciului de ctre provider, lsnd n seama clientului aspecte privind componenta traficului si prioritizarea lui. Din nefericire, providerul poate asigura QoS-ul doar n interiorul reelei proprii, capacitatea de a asigura acest lucru global fiind mult diminuat si depinznd de acordurile SLA cu reelele vecine. Un aspect important al implementrii unui sistem DiffServ este cel al asigurrii securitii n faa unor ncercri de utilizare ilegal a resurselor unei reele. De exemplu, un client poate sa-si depseasc cota de trafic alocat prin modificarea cmpului DS din antetul pachetelor, producnd o scdere a resurselor alocate altor clieni. Ducnd la limit un astfel de comportament poate provoca un atac de tip "denial of service". Pentru a prentmpina producerea unui astfel de incident routerele de grani trebuie s remarcheze obligatoriu toate pachetele ce intr n domeniul DS, n plus, chiar dac este posibil ca o staie dintr-un domeniu s poat deveni nod de grani, acest lucru trebuie acceptat doar dac acea staie este controlat de ctre provider, altfel primul router din calea traficului trebuie s se comporte ca un nod de granit.

2.15. Avantajele tehnologiei NGN.

Saltul la NGN este calea spre un mediu mai robust, flexibil care suporta nevoile crescute pentru performante nalte ale re elei. NGN este o re ea bazata pe comuta ie de pachete capabila sa furnizeze servicii incluznd servicii de telecomunica ii si capabila sa utilizeze broadband, tehnologii de transport QoS si in care func iile serviciilor sunt independente de tehnologiile de transport cu care rela ioneaz . Ea ofer acces nerestrictiv pentru utilizatori la diferi i ISP. NGN suporta mobilitate generala caracteristica care va permite furnizare consistenta si omniprezenta de servicii c tre utilizatori. Aspectele fundamentale ale NGN sunt urm toarele: y separarea func iilor de control ntre mai multe capacit i de transport, call/session, application /service; y decuplarea furniz rii de servicii de re ea, i furnizarea de interfe e deschise ce suport o gam larg de servicii; y aplica ii i mecanisme bazate pe blocuri de servicii capabile de transmisii de band larg cap-la-cap cu asigurarea calit ii serviciului i a transparen ei acces nerestric ionat al utilizatorilor la furnizori diferi i de servicii pentru acela i serviciu; y se asigur caracteristici unice, convergen a serviciilor ntre re ele fixe/mobile, independen a func iilor referitoare la servicii de tehnologiile de transport folosite, satisfacere a tuturor cerin elor agen iilor de reglementare (securitate, confiden ialitate). Implementarea platformei NGN le v-a permite clien ilor s foloseasc servicii online, s ob in rapoarte de calitate privind serviciile, s verifice i s pl teasc online facturile sau s modifice l rgimea de band pe care doresc s o utilizeze. Aceste re ele sunt esen iale pentru a permite furnizorilor de servicii din ntreaga lume s creasc eficien a infrastructurii i s ofere re ele cu valoare ad ugat i controlul serviciilor, de care operatorii de telecomunica ii au nevoie pentru asigurarea succesului pe termen lung. Softswitch reprezint comuta ia vocii i multimedia, de nou genera ie bazat pe tehnologiile IP. A fost conceput s nlocuiasc comutatoarele de clasa 4 i 5 bazate pe comuta ia de circuite. Softswitch i datoreaz numele faptului c reprezint o solu ie soft implementat pe servere, pe cnd tradi ionalele clase 4 i 5 au fost proiectate n general pentru transportul de voce. Avantajele softswitch fa de comuta ia tradi ional de circuite: y Servicii i respectiv venituri noi pentru provideri; y Flexibilitate; y Mesagerii unificat ; 51

y Integrarea simpl n re ele; y Costuri mici de implementare. Softswitch func ioneaz pe serverele operatorului de telecomunica ii, gestionnd pe lng fluxul de date i alte servere la distan . Comutatoarele Soft moderne sunt compatibile cu protocoalele ATM, IP etc. i sunt capabile de a deservi att clien ii pe canale IP att i pe canalele digitale i analogice obi nuite. Softswitch se consider ca fiind o parte component a re elei de genera ia urm toare, de i majoritatea operatorilor din statele occidentale investesc doar cca 1% din bugetele sale. Comutatoarele Soft realizeaz func ii ca billing centralizat control, rutarea inteligent a apelurilor. Folosirea lor de c tre operatorii de telefonie fix i mobil nseamn oferirea de servicii de tranzit a traficului vocal prin re elele IP/MPLS, conectarea de clien i corporativi, gestionarea cu echipamentele clien ilor. Solu ia Softswitch este o func ie inteligent de control a re elei de telefonie, furniznd servicii pentru utilizatori finali, func ii de semnalizare i servicii importante pentru operatori, precum serviciul de charging. Protocoalele tipice folosite pentru interoperare la nivel de re ea sunt: y SIP, y SIP-T (Session Initiation Protocol - Telephony) y H.323 pentru telefonia IP. Pentru a face posibil realizarea de convorbiri ntre o re ea IP i o re ea tradi ional bazat pe comuta ie de circuite, se folose te ISUP (ISDN User Part). Acesta asigur un mediu de re ea multi-vendor pentru ca re eaua tradi ional a migrat c tre o re ea IP. Solu ia Softswitch pentru telefonie fix este o cale de migrare de la TDM la pachete, furniznd servicii de telefonie pe o structur bazat pe IP. Aceast solu ie pre-verificat , complet , furnizeaz comunica ii de voce de nalt calitate prin IP i include un set integral de servicii PSTN/ISDN. Un alt avantaj este compatibilitatea dintre serviciile pentru abona i, sistemele de semnalizare i facturare i re elele existente. S-a demonstrat o reducere a costului introducerii de noi servicii cu 80% fa de PSTN i a ciclului de dezvoltare cu 90%. Adoptarea transportului de pachete i a softswitch- ului conduce la simplificarea structurii stratificate a re elei, reducerea costului i complexit ii oper rii, configur rii i upgrad rii. Cre te gradul de utilizare a resurselor i scade complexitatea trunchiurilor de interconectare. Arhitectura NGN este centrat pe trei domenii principale de convergen care sunt deja puternic integrate n re elele furnizorilor de servicii de ast zi: Convergen a re elei re ele separate trebuie s fie reunite ntr-o infrastructur comun , eficient i rentabil . Convergen a serviciilor sau triple play on the move este necesar un nivel superior de inteligen n controlul serviciilor la nivel de aplica ie i de abonat pentru a facilita furnizarea eficient de servicii de voce, video, date i mobilitate pentru convergen a comunica iilor prin cablu i wireless. Convergen a aplica iilor o mare diversitate de noi capacit i i dispozitive pentru utilizatorul final pot oferi operatorilor de telecomunica ii o multitudine de noi oportunit i de servicii. Se pot distinge cinci cai directe majore de evolu ie spre NGN

52