Sunteți pe pagina 1din 10

Concurenta si manifestarea acesteia in economia de piata Studiu de caz: Manifestarea concurentei in Romania, rolul statului

Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica Specializare: Finante Banci Grupa II

Realizatori: Ganescu Simona Mariana Doroftei Simona Gabriela Constantinescu Ovidiu

Prof. Adrian Liviu Scutariu

Cuprins
1.Concurenta 1.1. Notiunea de concurenta 1.2. Politica concurentiala 1.3. Functiile concurentei 2.Piata cu concurenta perfecta 3.Piata cu concurenta imperfecta 4.Monopolul 5.Piata oligopolista 6.Piata monopolistica 7.Piata tip monopson 8.Piata reglementata de stat Studiu de caz: Manifestarea concurentei in Romania, rolul statului

Concurenta si manifestarea acesteia in economia de piata


Orice agent economic firm, menaj, administraie, individ i desfoar activitatea n relaii reciproce cu ceilali, dar i cu mediul natural-geografic, social-politic i economic. Mediul economic reflect relaiile i instituiile care caracterizeaz viaa economic a unei societi, elementele sale constitutive, modul n care funcioneaz, finalitile i mecanismele prin care este reglat activitatea economic. Baza mediului economic o reprezint sistemul de proprietate asupra bunurilor economice, modul de repartizare a rezultatelor i de adoptare a soluiilor privind problema fundamental a economiei. Aa cum s-a artat ntr-o tem anterioar, majoritatea economiilor de schimb contemporane funcioneaz ca sisteme cu pia concurenial. Izvornd din filosofia proprietii private, ele au doi stlpi de rezisten: piaa i concurena. De modul n care acestea i ndeplinesc funciile de care dispun n mod potenial, depinde calitatea mediului de afaceri concurenial.

1.Concurenta
1.1. Notiunea de concurenta Alturi de cerere, ofert i pre, concurena este una dintre variabilele definitorii ale pieei, o trstur esenial a pieei. Concurena reprezint un comportament specific interesat al unor subieci de proprietate, care, pentru a-i atinge obiectivele, intr n raporturi de cooperare i confruntare cu ceilali, fiind expresia liberei iniiative. Concurena reprezint att o confruntare, ct i o cooperare ntre ageni economici, n vederea obinerii unor condiii mai bune de producie, de vnzare, de achiziie a bunurilor de consum, de efectuare a operaiunilor bneti, valutare, financiare .a.m.d. Este o ntrecere pentru a obine avantaje (sau mcar pentru a diminua probabilitatea producerii riscurilor). n concuren, fiecare acioneaz din interes. De exemplu, cumprtorul alearg pentru a gsi vnztorii cu preul cel mai mic, calitatea cea mai bun, condiiile cele mai favorabile de livrare a bunurilor de consum i factorilor de producie etc. Vnztorii se ntrec ntre ei pentru banul clientului, pentru a atrage cumprtori ct mai muli, cu for economic ridicat, stabili n achiziii, receptivi la pre i alte favorabiliti. Din aceast competiie, n mod normal i ca regul, ies nvingtorii cei mai buni. Condiiile concurenei sunt: libertatea formrii preului i existena proprietii private, iar drepturile de proprietate sunt riguros delimitate i garantate. Concurena a evoluat n timp i spaiu, iar amploarea ei este influenat de: numrul i puterea economic a agenilor cererii i ofertei; gradul de difereniere a ofertei i preferinelor; gradul de transparen a pieei; msura n care societatea, mediul economic, social, politic, cultural sunt capabile s stimuleze iniiativa, creativitatea, riscul, spiritul de competiie, dar i de cooperare; reglementrile privind intrarea/ieirea de pe o anumit pia; gradul de substituibilitate i complementaritate a bunurilor economice; mrimea veniturilor i mecanismele prin care acestea se obin;

nivelul de dezvoltare economic, cultural-spiritual i moral a membrilor societii; natura politicilor economice; amploarea tipologia i plaja practicilor anticoncureniale; nivelul de instruire a agenilor economici. O pia este cu att mai competitiv cu ct este mai redus capacitatea fiecrei firme de a o influena prin preuri, cantitate i mod de comercializare. Teoretic, competitivitatea este maxim cnd fiecare firm are o putere nul de a influena piaa. De exemplu, dac firma A mrete cu 10% preul bunului X pe care-l comercializeaz, iar cererea pieei se reduce cu 0,1%, nseamn c piaa bunului X este o pia competitiv. Din contr, dac prin respectiva msur cererea pieei se contract cu 4%, nseamn c respectiva pia este puin concurenial. Ca orice competiie, i concurena se desfoar pe baza anumitor reguli, ea fiind, ca i piaa, o creaie social contient. n toate rile cu economie cu pia concurenial exist reglementri juridice privind regulile desfurrii concurenei, sanciunile care se aplic celor care le ncalc, organismele abilitate s o supravegheze i s aplice msuri punitive1. n lipsa supravegherii i reglementrii, concurena se poate autodistruge, poate duce la monopol i alte anomalii economice. 1.2.Politica concurenial Reprezint ansamblul de reglementri, obiective i organisme care urmresc asigurarea unui climat concurenial normal, prevenirea i sancionarea practicilor anticoncureniale, menite s distorsioneze concurena, s-i altereze funciile i capacitatea de a impulsiona progresul economic. Practicile anticoncureniale sunt numeroase, precum: - abuzul de poziie dominant; - msurile discriminatorii, inclusiv n funcie de cetenie; - realizarea unor nelegeri de tip cartel (privind preul, volumul produciei i desfacerii, mprirea pieelor) i promovarea altor practici restrictive; - intervenii publice care pot deforma concurena dintre firme (prin anumite ajutoare de stat, drepturi/avantaje speciale acordate unor ntreprinderi); - realizarea de concentrri (fuziuni) interne i internaionale etc., care altereaz competiia. n cadrul Uniunii Europene s-a elaborat i promovat Politica Comun n domeniul concurenei, menit s asigure o concuren liber, nedistorsionat, cel mai bun stimulent al eficienei tehnice i inovrii de ctre firme i cel mai eficace drum pentru realizarea diviziunii muncii i a unei specializri la nivelul UE, benefice pentru participanii la comunitate. 1.3.Funciile concurenei a) Stimuleaz progresul economic: ea incit la inovaie i creativitate, care favorizeaz creterea eficienei, economisia resurselor, satisfacerea mai bun a nevoilor (vezi figura 1); b) Difereniaz agenii economici: i favorizeaz pe cei creativi, abili, ntreprinztori; ea i elimin sau i reorienteaz spre alte domenii pe agenii imobili, conservatori; salubrizeaz viaa economic; c) Uneori duce la diferenierea i diversificarea ofertei, la reducerea costurilor i chiar a preurilor de vnzare;
1

In Romnia, reglementarea concurenei se realizeaz prin numeroase acte normative dintre care se detaeaz Codul Comercial, Legea nr. 21/10 aprilie 1996, Legea Concurenei, Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat. Instituiile concurenei n Romnia sunt: Consiliul Concurenei i Oficiul Concurenei. Mediul economic concurenial

d) Permite cumprtorului s gseasc furnizorul cu marfa cea mai bun i mai ieftin i i stimuleaz sau constrnge pe productori s gseasc soluii pentru a lrgi piaa i a-i ameliora activitatea; e) Concurena i proprietatea privat favorizeaz formarea unor comportamente raionale, dezvoltarea responsabilitii pentru deciziile adoptate, asumarea ctigurilor dar i a riscurilor care rezult pentru agenii economici; f) Favorizeaz ajustarea reciproc a cererii i a ofertei prin decizii autonome ale productorilor, vnztorilor, distribuitorilor i cumprtorilor; g) Cnd este necorespunztor reglementat i supravegheat concurena se poate transforma n contrariul su: genereaz risip de resurse; conduce la concentrarea exagerat a forei economice; poate deprecia calitatea bunurilor mrfare; l defavorizeaz pe consumator etc.

Figura 1. Interdependena concuren-eficien-progres economic n cadrul concurenei se folosesc mijloace numeroase care au evoluat odat cu piaa i concurena. Cu titlu general i sintetic, ele pot fi prezentate ca instrumente (mijloace) economice i extraeconomice. Dintre mijloacele economice se remarc: reducerea costurilor, creterea calitii, diversificarea i rennoirea sortimentului, publicitatea, acordarea unor avantaje cumprtorilor, iar n unele situaii chiar reducerea preurilor sub cele ale concurenilor. Printre instrumentele extraeconomice folosite n cadrul concurenei sunt frecvente: obinerea de informaii privind concurenii, sponsorizarea unor activiti social-culturale, spionajul economic, iar, n cazuri limit, corupia, antajul, boicotul sau chiar violena deschis. 2.Piata concurentei perfecte reprezinta o situatie teoretica, virtuala,ce presupune existenta catorva conditii:

Atomicitatea agentilor economici: vanzatorii si cumparatorii trebuie sa fie suficient de numerosi, fiecare reprezentand o mica fractiune in ansamblul ofertei, respectiv al cererii pietei, astfel incatsa nu poata influenta pretul prin comportamentul lor individual. In conditiile unei cereri perfect elastice, orice firma vinde intreaga productie la pretul pietei si deci nu este interesata sa reduca pretul. Decizia producatorului de a obtine un profit total mai mare prin scaderea pretului si cresterea vanzarilor nu are rost; firma poate vinde orice cantitate de produse la pretul pietei. Omogenitatea produselor: bunurile economice destinate satisfacerii unei anumite trebuinte trebuie sa fie identice calitativ, astfel incat cumparatorii sa nu dispuna de nici un criteriu de selectie real sau imaginar (artificial introdus prin publicitate sau politica de marca). Astfel, decizia unui producator de a maximiza profitul prin cresterea pretului nu are sens deoarece ramane fara cumparatori. Mobilitatea perfecta a factorilor de productie si a bunurilor de consum: aceasta impune inexistenta unor obstacole de ordin tehnic si financiar, resapectiv libera circulatie pe piata a resurselor naturale, muncii, capitalului, firmelor, deplasarea fara dificultati de pe piata unui produs pe piata altuia. Aceasta presupune inexistenta restrictiilor la intrarea intr-un domeniu de activitate si a subventiilor de stat care sa mentina pe piata firmele ineficiente. Asemenea imprejurari, corelate cu atomicitatea, permit procurarea fara dificultati a capitalului necesar pentru a construi o intreprindere intr-o ramura profitabila, precum si transferarea unei parti a capitalului in functiune dintr-o sfera in alta. Intrarea in ramura in calitate de producator, ca si intrarea in piata ca simplu furnizor de marfuri nu reprezinta o problema. Transparenta perfecta a pietei: producatorii si consumatorii dispun de informatii complete, certe privind conditiile pietei, preturile factorilor de productie, al bunurilor economice si evolutia lor. In aceste conditii, toate tranzactiile se fac la acelasi pret pe piata unui anumit produs, iar fiecare agent economic manifesta un comportament rational, eficient, care-i asigura maximizarea profitului, respectiv a satisfactiei. Firmele aflate in concurenta perfecta sunt egale in privinta dimensiunilor, calitatii produselor, capacitatii de adaptare, volumului de informatii, implicit in privinta nivelului de eficienta. 3.Piata cu concurenta imperfecta este un ansamblu de piete care au unele trasaturi comune, dar se si deosebesc intre ele. Din acest ansamblu fac parte: piata monopolista, piata duopolista, piata oligopolista, piata monopolistica, piata tip monopson si piata reglementata de stat. In fiecare din aceste piete, vanzatorii sau cumparatorii pot sa hotarasca sau sa influenteze, in grade diferite, nivelul pretului. 4.Monopolul este situat, in privinta formarii preturilor si a interrelatiei cerere-oferta, la distanta cea mai mare de piata cu concurenta perfecta, fiind opusul categoric al acesteia. Ea include urmatoarele situatii posibile: *Monopolul ca producator unic pe ramura: in aceasta situatie o singura intreprindere fabrica si vinde intreaga cantitate de bunuri de un anume gen. Pentru a avea pozitie de monopol intreprinderea unica trebuie sa produca un bun neinlocuibil si in acelasi timp produsul ei sa nu fie concurat pe piata interna de un bun identic creat de o firma straina. Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, intreprinderea unica este doar monopol aparent. Monopolul ca firma unica are posibilitatea de a hotari singura si volumul productiei pe care-l fabrica si pretul de vanzare al bunului respectiv. El poate astfel sa evite intr-o anumita masura perturbarile pe care piata libera le introduce in activitatea economica cu efecte negative pentru profit. Astfel monopolul isi asigura o continuitate a profitului; de obicei pretul stabilit este mai mare decat cel care s-ar forma intr-o piata libera asigurand producatorului unic un plus de profit in fiecare moment. Fixarea

ofertei si pretului de catre monopol trebuie sa tina seama de o serie de factori si anume: capacitatea de plata a cumparatorilor, valoarea echipamentelor din dotare, conjunctura economica generala, care pot determina modificari periodice ale ofertei si pretului. *Alte forme sau situatii de monopol: - monopol prin alianta: acest monopol poate sa apara atunci cand oferta unui bun este realizata de cateva intreprinderi mari ce incheie conventii privind productia pe care au obligatia sa o creeze fiecare in parte, pretul de vanzare unic si pietele pe care intreprinderile respective au dreptul sa furnizeze marfa. Se constituie astfel un cartel, ce actioneaza ca o singura unitate, ca in situatia unei intreprinderi unice. Monopolul prin alianta poate sa apara atat pe plan intern, cat si pe plan international (OPEC). Cand monopolul este realizat prin alianta, masa si rata profitului sunt diferite de la o unitate la alta, functie de volumul productiei create si vandute si de costul mediu, considerand pretul de vanzare egal pentru toate unitatile. Dominarea ofertei si a pretului de catre monopol, privit ca intreg, asigura tuturor intreprinderilor un profit mai mare decat in cazul functionarii lor separate. - monopol intemeiat pe calitatea unui produs industrial: apare in situatia cand intr-o ramura functioneaza mai multe intreprinderi avand marimi diferite si nu exista sansa incheierii de conventii intre ele privind productia si pretul. - monopol izvorat din calitatea deosebita a unui bun agricol, ce se poate cultiva numai pe zone restranse, determinand o cerere net superioara ofertei si stabilirea unui pret de vanzare ridicat; - monopol rezultat din relatia privilegiata a unor intreprinderi cu statul - monopolul unor intreprinderi proprietate de stat care au dreptul sa comercializeze singure unele produse la preturi mai mari decat cele formate in libera concurenta. 5.Piata oligopolista implica prezenta intr-o ramura a unui numar relativ mare de intreprinderi (cel putin trei) care livreaza intreaga cantitate de marfuri. Cumparatorii sunt numerosi. Talia intreprinderilor nu este egala, dar fiecare intreprindere produce cantitati insemnate de bunuri. Acestea pot fi omogene sau neomogene. Prin excelenta, sunt oligopoliste pietele produselor cu valoare de intrebuintare mare si care necesita tehnologii de valoare mare. Astfel sunt oligopoliste pietele productiei siderurgice, ale automobilelor, ale masinilor si echipamentelor destinate energeticii, etc. Intalnim piete oligopoliste si in alte sfere precum industria alimentara, in care eficacitatea se asigura si la praguri relative mici ale productiei. In asemenea situatii, alaturi de marii producatori, functioneaza si intreprinderi mici si mijlocii. Si in pietele oligopoliste ca si in pietele duopoliste, problema nevralgica este impartirea pietei intre producatori, incercarea firmelor de a-si apropia o parte cat mai insemnata din clientela, in vederea cresterii cifrei de afaceri si a profitului. Ca urmare in piata oligopolista se regaseste reactia fiecarei firme la decizia celorlalte, interdependenta stransa a actiunilor diverselor intreprinderi.Unitatile oligopoliste au posibilitatea de a stabili si volumul productiei si preturile de vanzare, ultimele reflectand atat costul de fabricatie, cat si calitatea produselor. Diferentierea calitativa a produselor, insotita de preturi inegale, duce la distribuirea intre firme a clientelei totale si o divide in grupuri mai mari sau mai mici, care prefera si cer un anume bun creat de o anumita intreprindere. Piata oligopolista de bunuri diferentiate calitativ are posibilitati de extindere mai bune o data cu cresterea generala a veniturilor, care diversifica preferintele consumatorilor, gusturile lor, etc. Aceasta crestere generala a veniturilor tinde sa reorienteze clientela, sa o regrupeze spre bunurile superioare calitativ, sa aduca un plus pe piata intreprinderilor mai dinamice in dauna celorlalte. Acest fenomen de inaintare ori retragere a cererii, pentru produsele diverselor firme, dovedeste ca diferentierea produselor nu elimina concurenta si selectia intreprinderilor viabile, ci doar o limiteaza.

6.Piata monopolistica este piata cu concurenta cvasi perfecta. Ea se caracterizeaza prin existenta intr-o ramura a unui mare numar de producatori de talie relativ mica si apropiata si prin diferentierea produselor. Ultima caracteristica permite intreprinderilor sa fixeze cuplul calitatepret, ca si in cazul oligopolului. Multitudinea producatorilor atrage dupa sine o concurenta mai ampla in pietele monopolistice si permite cumparatorilor sa aleaga dintre produsele livrate de diversele unitati. Pentru o perioada de timp, diferentierea produselor grupeaza clientela intre furnizori, asigurand in acelasi timp o stabilitate a cererii pentru fiecare vanzator, ceea ce echivaleaza cu limitarea concurentei. Intrucat mobilul profitului determina frecvent innoirea produselor, clientela se regrupeaza periodic, in favoarea unor intreprinderi mai dinamice si in defavoarea celorlalte. In pietele monopolistice si a concurentei care le caracterizeaza trebuie sa se tina seama de urmatoarele doua situatii: - decizia unei intreprinderi privite izolat nu afecteaza sensibil situatia celorlalte unitati din cauza potentialului productive relativ redus al fiecareia - intrarea a noi concurenti in ramura nu este dificila datorita aceleiasi cauze Se poate concluziona prin urmare ca piata monopolistica se apropie cel mai mult de piata cu concurenta perfecta, fara a se identifica cu ea. Firmele din piata monopolistica , in tendinta de a-si maximiza profitul, urmaresc, in paralel cu imbunatatirea calitatii produselor si minimalizarea costurilor, prin determinarea nivelului optim al productiei, pe termen scurt si alegerea variantei optime de combinare a muncii si capitalului, pe termen lung. 7.Piata tip monopson este opusul celei monopoliste. In timp ce in piata monopolista exista unul sau cativa vanzatori si un numar mare de cumparatori, piata tip monopson se caracterizeaza prin existenta unui singur cumparator, intr-o zona economica, si a unor numerosi vanzatori ai bunului fabricat la scara tarii. Intreprinderea cu pozitie de monopson poate sa se aprovizioneze la preturi avantajoase; in acelasi timp poate folosi forta de munca ieftina daca in zona ei de activitate lipsesc alte ramuri industriale care sa ofere locuri de munca. Profiturile obtinute devin astfel mai mari prin reducerea costului mediu de fabricatie. 8.Piata reglementata de stat este piata in care statul fixeaza preturi la unele bunuri materiale si servicii furnizate de agenti economici, publici sau privati, cu scopul de a proteja unele categorii de producatori sau populatia in totalitatea sa. Statul ia apoi masuri de control al unor preturi, al dobanzii si salariilor, in perioade de inflatie ori recesiune economica, urmarind insanatosirea vietii economice, relansarea mai rapida a acesteia, reducerea somajului si utilizarea capacitatilor de productie existente. In multe situatii statul intervine pe diverse piete, ca de exemplu: - Fixarea de preturi maxime, in perioade critice vizeaza marfurile care se adreseaza necesitatilor fundamentale alepopulatiei. Aceste preturi sunt inferioare pretului deechilibru, ce sar forma in piata de concurenta libera si au menirea sa asigure un minim de bunuri indispensabile paturilor sociale cu venituri mici. Acest lucru are efecte pozitive asupra procesului de refacere a potentialului productiv uman. Preturile fixate de stat limiteaza sau suprima in acelasi timp conflictele sociale grave, care pot genera dezechilibre economice suplimentare -Garantarea preturilor la unor produse agricole sau a veniturilor agricultorilor, determinate de instabilitatea productiei agricole de la an la an datorita conditiilor climatice variabile. Instabilitatea productiei agricole, desi limitata o data cu progresul, este prezenta chiar

si in tarile in care agricultura a atins randamente foarte inalte. Aceasta instabilitate modifica veniturile anuale ale agricultorilor si deci capacitatea lor de finantare a productiei, influentand nefavorabil cursul activitatii agricole si industriale viitoare, precum si consumul populatiei. Deoarece productia agricola este oscilanta, pretul garantat poate sa se soldeze in ani diferiti cu venituri totale inegale. De aceea s-a incercat practica garantarii veniturilor anuale. Desi politica pretului garantat in agricultura a avut si unele urmari secundare nedorite, amestecul statului in piata produselor agricole, ca si alte masuri de sprijinire directa a agriculturii au avut o influenta evident favorabila asupra acestei ramuri si a economiei intregi.
Caracteristic Numrul i mrimea firmelor Structur Concurena perfect Multe firme mici Produse omogene Nu exist bariere Natura produsului Condiiile de intrare i ieire

Concurena monopolistic

Multe firme, toate mici Produse difereniate Nu exist bariere

Oligopol

Puine firme, dintre care cteva sunt mari

Produse difereniate sau omogene

Pot exista bariere la intrarea pe pia Protecie total fa de intrarea rivalilor pe pia

Monopol

O singur firm

Un singur produs

Figura 2 . Trsturile caracteristice ale tipurilor de concuren pe pia Piata concurentiala determina utilizarea eficienta a resurselor limitate pentru statisfacerea multiplelor trebuinte individuale si sociale, regleaza si stimuleaza productia astfel incat comportamentul producatorilor, orientat catre maximizarea profitului, devine mijloc de realizare a scopului sistemului economic, respectiv optimizarea consumului, maximizarea satisfacerii trebuintei consumatorilor. Relatiile concurentiale impun producatorilor promovarea progresului tehnic, scaderea costurilor si a preturilor, cresterea cantitatii, calitatii si diversitatii bunurilor economice, imbunatatirea distributiei si utilizarii acestora. Concurenta poate fi distorsionata si deturnata de la scopul sau prin mijloace neloiale, anticoncurentiale: practicile monopolistice, subventionarea de catre stat a unor domenii de activitate economica ineficiente, recurgerea la mijloace extraeconomice (falsificarea produselor de marca, furturi de documentatii sau conceptie, spionaj, etc). Pentru promovarea intereselor consumatorilor si producatorilor este necesara mentinerea si stimularea concurentei loiale prin adoptarea unor legi si constituirea de organizatii guvernamentale sau neguvernamentale, care sa arbitreze respectarea principiilor concurentei. Astfel, inca din 1890, Congresul SUA a votat Sherman Act, care interzice tentativele de monopolizare, iar in 1914 s-a constituit Comisia

Federala pentru Comert, insarcinata cu supravegherea respectarii legislatiei anti-trust. In Franta s-a creat in 1936 un Consiliu al Concurentei insarcinat cu controlul practicilor anticoncurentiale. In Uniunea Europeana, art.85 al Tratatului de la Roma interzice toate practicile ce au drept obiectiv sau drept effect restrangerea sau falsificarea jocului concurentei. Legile anti-monopol din Uniunea Europeana sunt incluse intr-o ampla legislatie de protectie a concurentei, vizand in ultima instanta protectia consumatorului.

S-ar putea să vă placă și