Revistã de lifestyle orthodox ● Anul I ● Nr.

1 / noiembrie 2008 ● Preþ: 4 lei

„Dacã tinereþea ar ºti ºi bãtrâneþea ar putea…” (Pr. Arsenie de la Techirghiol)

Crede ºi nu cerceta?

Halloween. Cântece de petrecanie

Teama de a vorbi celui iubit

Orientãri ºi... orientãri

S-a cãsãtorit Cain cu propria sorã?
Un Sfânt grec salveazã de la moarte
un dependent de droguri
Relaþiile virtuale
 Cãrþile pe care le cauþi!

Scurt cuvânt cãtre

tineri al celui mai
mare teolog român
„Dacã mi s-ar cere sã trimit un mesaj îndeosebi unei singure categorii
sociale, l-aº trimite tinerilor, ca sã porneascã mai departe de unde am ajuns,
printr-o îndelungã experienþã, la vârsta mea, ca sã nu mai piardã timpul ce
le stã înainte, încercând sã caute drumul cel adevãrat. Cuvântul de sfãtuire
pe care sunt înclinat sã-l dau în urma întregii mele experienþe de viaþã ar fi:
Alipiþi-vã cu toatã credinþa adevãrului lui Hristos ºi siliþi-vã sã sporiþi din
unirea cu El într-o nesfârºitã înnobilare, prin asemãnarea cu El, Care fiind
Dumnezeu ºi întrupându-se pentru veci ca Om, a ridicat la suprema
înãlþime umanitatea Sa ºi o va înãlþa ºi pe a noastrã, ajutându-ne sã creºtem
în iubirea Lui ºi a semenilor noºtri”.

Pãrintele Dumitru Stãniloae 1903-1993

GRUPAREA REVISTEI
Ana Abronov, Ierom. Savatie Baºtovoi, Ierod. Grigorie
Benea, Alexandra Borzoº, Gigel Chiazna, Maria Chirculescu,
Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Pr. Napoleon Nicolae Dabu,
Sorina Dascãlu, Octavian Dãrmãnescu, Diac. Cornel Dragoº,
Laurenþiu Dumitru, Radu Hagiu, Bogdan Mateciuc, Camelia
Milcomete, Mihaela Nedea, Flory Stoica, Cristian ªerban,
Raluca Toderel, Danion Vasile, CiprianVoicilã.

Fotografia coperþii: „Sightseer”, Sergey Bezberdy, Belarus (http://www.bezberdy.com).

În fundal, una din cele mai vechi biserici ortodoxe din Belarus (oraºul Zaslavl, nu departe de capitala Minsk).
Mulþumim autorului pentru amabilitatea de a ne îngãdui reproducerea fotografiei în revista noastrã.

2 Revista apare cu binecuvântare arhiereascã. Materialele trimise spre publicare nu se returneazã. Redacþia are dreptul
luãrii deciziei de publicare ºi stabilirii datei ºi formei de apariþie, integralã sau parþialã, dupã caz, a materialelor primite.
 Editorial
Mi-am spus cã tinereþea nu înseamnã neapãrat muzicã,
sex, alcool ºi distracþii, iar mentalitatea Bravo, Cool Girl
ºi Popcorn nu reprezintã aspiraþiile de viaþã ale tuturor
tinerilor.
Poate cã unii tineri vor altceva, poate vor mai mult de
la viaþã. Aºa s-a nãscut aceastã revistã – din credinþa cã
aceºti tineri existã ºi din dorinþa de a veni în
întâmpinarea lor cu „altceva”, cu altfel de informaþii.
Aveþi în mânã o revistã ortodoxã, dar care nu va face
exces de subiecte teologice sau elemente de catehism, ci
va cuprinde teme tinereºti de interes, subiecte diverse,
chiar ºi „neortodoxe”, însã tratate drept, corect („ortho”),
cu bun-simþ ºi „pre limba voastrã”.
De altfel, de aceea am ales ca titlu aceastã combinaþie
de cuvinte: OrthoGraffiti. „Ortho” – înseamnã drept sau
corect, iar „Graffiti” (în italianã pluralul cuvântului
„graffito”, de la „graffiare” – a zgâria) derivã din
grecescul „graphein” care înseamnã „a scrie”. Aºadar
OrthoGraffiti înseamnã „scriere dreaptã”, „scriere
corectã”.
Laurenþiu Dumitru
Graffiti-ul, ca metodã de exprimare prin „mâzgãlire”
pe ziduri, e socotit de unii, în unele situaþii, drept acestuia, ci sã ne schimbãm prin înnoirea minþii!
vandalism. Dar nu numai spray-ul cu vopsea ºi Acestea vã urez ºi eu la acest început de drum: sã aveþi
markerele permanente deranjeazã lumea, ci ºi cuvântul dorinþa ºi puterea sã cereþi o minte înnoitã, ca sã nu vã
ortodox scris. Lucrurile nu stau mai bine, deci, nici cu potriviþi cu veacul acesta trufaº ºi nestatornic! Mã alãtur
orthograffiti-urile, cu scrierile drepte, corecte, nãscute ºi lui Danion Vasile care, în interviul oferit în acest
din dreaptã înþelegere a vieþii, din Orthodoxie. Ele fac numãr revistei noastre, spune: Fiþi ortho-tineri, nu
valuri ori nasc polemici nesfârºite, pentru cã vestesc cele strâmbo-tineri, nu fãþarnico-tineri… Bucuraþi-vã
nelumeºti ºi pe Dumnezeu care ne-a spus, prin gura frumos de tinereþea voastrã!
Apostolului Pavel, sã nu ne potrivim chipului veacului Lecturã plãcutã ºi cu folos!

3
Florentina Stoica

Foto: Laurenþiu Stan

Rugã
De-aº avea aripi, sã zbor,
Mi-ar fi sufletul uºor
- Aºeza-m-aº pe vreun nor
ªi-aº uita sã mai cobor!
Dar mi-e sufletul de humã
Ca pruncuþu’ fãr’ de mumã…
Crede
ºi nu
Ia-mã, Doamne,-n sân ºi du-mã,
Cu tãmâie mã afumã!
Pune-mã în calendar
Sã-mi aducã lumea-n dar
Tot durere ºi amar
- Suflete puse pe jar…
Cã ºi eu le-oi da-napoi
Sufletele cele noi
Fãrã patã de noroi

cerceta?
Tinere, ca un altoi…
Þine, Doamne, ruga mea
Cã e lumea tot mai rea
Rea e ºi inima mea
- Mântuieºte-o…cã e-a Ta!...

Cãutãri în labirint
Mâini
Avide de Nemerit
Întind cãtre Tine, Doamne!
Cutii muzicale „Cereþi ºi vi se va da; cãutaþi ºi cãutãtori spre Tine Doamne ºi neliniºtitã este
Neacordate veþi afla; bateþi ºi vi se va deschide. inima mea pânã se va odihni întru Tine”
Plutesc înspre norii Cã oricine cere ia, cel care cautã aflã, (Fericitul Augustin, De Confessiones).
Opaci ºi celui ce bate i se va deschide” Deºi mânat de sentimente reprobabile,
ªi se opresc acolo, (Matei 7, 7-8) crudul Irod sugereazã prin fãþarnica lui cerere
Departe de Tine, adresatã magilor, modul în care omul trebuie
Aproape de mine, Printre sintagmele pseudo-creºtine ce sunt sã se raporteze la Dumnezeu: „ªi trimiþându-i
Din mine… vehiculate cu multã convingere de cei ce la Betleem, le-a zis: Mergeþi ºi cercetaþi cu
O simfonie falsã rãsunã pretind cã au citit Biblia, un loc de frunte îl de-amãnuntul despre Prunc ºi, dacã Îl veþi
Înalt, nu destul de înalt… ocupã crede ºi nu cerceta. Surprinzãtor este afla, vestiþi-mi ºi mie, ca, venind ºi eu, sã mã
ªi pãmântul faptul cã nicãieri în cuprinsul Revelaþiei închin Lui” (Matei 2, 8).
Refuzã divine nu întâlnim aceasta prescripþie. Din
Sã-mi sãrute genunchii. Însã cel mai elocvent îndemn legat de
contrã, Sfânta Scripturã ºi Sfânta Tradiþie cercetarea Scripturilor în vederea întãririi
deþin în ele insele o seamã de porunci, sfaturi credinþei ºi a sporirii cunoºtinþelor despre
Not yet evanghelice ºi îndemnuri menite sã-l Dumnezeu ne este dat de Mântuitorul Iisus
determine pe om sã se apropie de Dumnezeu Hristos. „Cercetaþi Scripturile, cã socotiþi cã
Întorc, sfielnic, ºi sã-ºi sporeascã credinþa prin cercetare în ele aveþi viaþa veºnicã. ªi acelea sunt care
Pagini scrise demult permanentã, prin observare ºi cunoaºtere. mãrturisesc despre Mine” (Ioan 5, 39). A
Cu cerneala timpului. Aºadar, aceastã asociere nefericitã este un crede fãrã sã cercetezi poate fi consideratã o
Glasuri uitate rãsar nonsens, cãci credinþa ºi cercetarea lui
Cântece vechi se trezesc ispitã, o preluare a unui neadevãr ca adevãr, a
Dumnezeu, a creaþiei, a planurilor ºi voinþei unui viciu drept virtute, a unei înºelãtorii ca
Chipuri neatinse de vreme Sale, sunt interdependente, susþinându-se
Încing hora amintirilor… minune: Cercetaþi duhurile, cãci nu toate sunt
- Faceþi loc! Faceþi loc! permanent una pe cealaltã. Potrivitã ar fi de la Dumnezeu.
Încã mai sunt de venit… sintagma crede ºi cerceteazã, care se apropie Sã nu uitãm, aºadar, cuvintele
N-au avut timp sã se nascã — întrucâtva de cautã ºi vei afla (Matei 7, 7). Mântuitorului nostru Iisus Hristos care spune
Ziua de mâine Însãºi definiþia credinþei, ca relaþie sau raport cã „cel ce va strica una din aceste porunci,
E acum în chinurile liber, conºtient, eficient ºi suficient dintre om foarte mici, ºi va învãþa aºa pe oameni, foarte
Facerii… ºi Dumnezeu, sugereazã aspectul de mic se va chema în împãrãþia cerurilor; iar cel
permanentã cãutare reciprocã dintre un ce va face ºi va învãþa, acesta mare se va
eu-finit ºi Un Tu-infinit: „Fãcutu-ne-ai chema în împãrãþia cerurilor” (Matei 5, 19).

4 Pr. Nicolae Napoleon Dabu


Cântece
de petrecanie
Dacã religia se exporta cel mai bine cu vasele antice de comerþ, astãzi
comerþul face religia. ªi aceasta chiar la el acasã, adicã pe vapor.
Cãpitanul de husari Harry Potterã îºi debarcã discret poteraºii. Îi va
trimite ca spioni dezinteresaþi, bonomi ºi cu pohtã de cash. El ºtie cã
piatra filozofalã e o abstracþiune. El ºtie cã prostia e singura gãinã cu ouã
de aur. De aceea, va stoarce aurul din buzunarele entuziaºtilor trendului.
Bine aþi venit în þepele lui Vodã, Castelul Groazei vã oferã spaime
romantice ºi groaze la pachet! Cu samurul pe spate ºi cu mustãþile unse,
Þepeº-Vodã taie vârtos, din parcare, bilete pelerinilor adrenalinei. Ei au
plãtit, deci pretind. Aºa cã vor avea un Halloween rustic. Asociat
cu Bram Stocker, Vodã are parte de câºtig bun din
comerþul cu acadele cap-de-mort, în expansiune la
porþile Valahiei. Expert în sabotaje rutiere, Mãria-
sa-mpânzeºte þinuturile cu-ardei scopiþi de rod
ºi-umpluþi cu praf de puºcã. La noapte,
vrãjmaºul va da buzna sau, cum îi place-a
spune, nãvalã. Boiarii, fani ai dovleacului
copt, jubileazã. La fel ºi norodul spãrgãtor
de seminþe rotunde ca galbenii din pungã.
Astã searã, omul care-aduce bezna va
intra-n cetate.
Vodã a pus strãji cu usturoi la grindã,
morþii au fost unºi cu alifie anti-înviere.
Divanul s-a înghesuit în sobele înalte de la
curte ºi-ºi rumegã încetiºor giubeaua. Fura-
se-va pãrintele bostanilor din lumea-ntreagã?
Rãmâne-vor veliþii fãr’ de-arginþi curaþi ºi
Vodã fãrã de paftale? Ascuns sub ºapte lacãte,
Marele Dovleac doarme un somn galben ºi dulce-
amãrui. Valahii þin la el ca la saricã, exportul de astfel de
bostani e pâinea lor ºi-a pruncilor ce-i udã. Neamurile toate se
dau în vânt dupã bostanul valah, zice-se cã-l alungã pe ducã-se pe pustii
ºi mai departe.
Plocon balaurului. Vodã, ca în fiecare an, are diplomaþia sã nu se
batã-aiurea. Monopolul dovlecesc va rãmâne la el, turmele de þigãi, de
robi ºi de roabe vor rãmâne la vrãjmaº. Proptiþi în sâneþe, bravii noºtri
paznici cu gust pentru bãtaie rãmân proºti în faþa luminãþiei tronului.
Omul care-aduce bezna iar le-a scãpat, ajunge-l-ar opt criveþe ºi-un ger de
Octavian Dãrmãnescu
LUMEA PE DOS
Boboteazã! Apuca-l-ar urâtul la drum de noapte, umfla-s-ar cât foalele
fierarului! Roi-i-ar viespile hoitul lui de dihanie prefãcutã-n om.
Vodã a decretat veselie generalã, norodul sã se desfete cu dovleci
vârâþi în sobã. Zdrobitu-s-au puterile rãului, fantomele-au fost puse
la-ndreptat cuie de raclã. Vodã e necruþãtor cu duºmanii pungii lui. Pe
moroii iute-scãpãtori din humã i-a pus biniºor la rãcoare – lãlãi-vor
veºnica cu gurile pline de propria colivã. Vajnic dedaþi la sânge fecioresc,
vampirii pusu-s-au la proþap ºi fost-au straºnic botezaþi cu mujdei.
Stafiile, hoaþele ne-ndemânatice-ale Marelui Dovleac, fost-au dezbrãcate
de cearºafurile lor ºi trimisu-s-au pe miriºtea lui Iosafat, în pãmântul
oaselor albe. Imobilizaþi pe nãsãlii, godacii fripþi apasã greu
masa lui Vodã. Colinde de Halloween ºi vinuri de viaþã
lungã, mãsline umplute cu sâmburi de mãslinã ºi peºti
mucenicind pe jerãgai. Potop de s-ar stârni ºi acest
praznic furtunos nu fi-va turburat.
Stele cu coadã ºi cai verzi pe câmpiile albe ale
lunii. E vreme de dat în bobi ºi de speriat
megieºii paºnici. Prãsiþi în fântâni rele,
vârcolacii fi-vor puºi sã bea cu ºpriþ cenuºa
trupului. Liliacul, rudã cu-ntunericul, va
fi-mbiat cu lavandã, prins, decapitat ºi lansat
în Cosmos întru a lui cucerire. Harry Poterrã
s-a fript, pe valah nu-l înºeli cu una, cu douã.
Va încerca într-alt timp, dar tot aici, la nepoþii
naivi ai acestor þãrani încãpãþânaþi ºi ironici. Ei
ºtiu o frecþie logicã la un cap de lemn: nu poþi
alunga urâtul tot prin urât. Cuiul nu scoate alt cui
decât în bricolaj. Nu-l poþi alunga pe dracul cu masca
lui pe faþã ºi nici nu-l poþi îmbuna cu poale-n brâu. Iar
dacã-n cãrþile cu buchi urâtului i se spune frumos, atunci
urâtu-acestui praznic n-are nimic vrednic de privit.
Bezna din bocanci ni s-a urcat la cap. Unii mai trag nãdejde-n
forþa maternalã de la Apaca. Aceia încã viseazã aerisirea acestui
neam sortit sã-ºi câºtige luciditatea numai la Loto. ªi aceasta
numai de Apocalips. Apocalips, când se va da pe faþã ºi
faptul cã Marele Dovleac era, de fapt, capul fãrã ochi al
gânditorului de la Hamagia, obosit de-atâta cogitaþie.
5
 LOVE & LIVE
Dragoste semipreparatã
Cristi ºi Ana s-au întâlnit într-un
club.
Ea lucra la o firmã de bunuri de
larg consum, iar maºina de la firmã
îi conferea o anumitã mobilitate. În
fiecare vineri ºi sâmbãtã seara ieºea
în oraº cu fetele, la un club, unde
îºi petreceau timpul în compania
unui cocktail ºi a dansului pânã pe la 3
dimineaþa, când se retrãgeau cãtre casã.
Ana ºi cele douã prietene ale ei erau
singure. Niciuna nu avea pe cineva, dar
fiecare avea la activ ceea ce ele numeau
„dezamãgiri”. Ieºitul în fiecare weekend la
un club li se pãrea o activitate normalã
pentru niºte fete singure. Erau tinere ºi
trebuia sã-ºi trãiascã viaþa.
Într-o noapte, într-un astfel de club,
privirea Anei s-a întâlnit cu privirea lui
Cristi. El a invitat-o la dans ºi aºa au intrat în
vorbã. Nici nu le-a fost prea greu, având în
vedere cã fiecare era disponibil ºi în cãutare.
6 Bogdan Mateciuc
Ana arãta… bine. Avea sâni ºi dansa fain.
ªi Cristi arãta bine. Apoi, avea ceva ce nu
putea sã treacã neobservat de cãtre Ana: nu
dãdea buzna. Avea rãbdare ºi ºtia cã trebuie
sã aibã rãbdare. Au schimbat numere de
telefon ºi, de luni, au început sã se sune
zilnic.
Ana a început sã simtã cã el e pentru ea.
Cristi a început ºi el sã se gândeascã tot mai
des la fata de la club.
Discuþiile dintre ei au devenit tot mai
personale. Relatãri despre familie, despre
problemele de la serviciu, confidenþe
reciproce, lucruri care treptat îi apropie pe
oameni.
Dupã numai câteva sãptãmâni, Ana a
început sã simtã cã-l iubeºte pe Cristi. A
început sã realizeze cã nu mai este singurã,
cã acum are pe cineva. Desigur, fetele o
întrebau întruna despre Cristi, iar ea se
simþea bine dându-le „veºti bune”.
De fapt, Ana îl iubea pe Cristi de dinainte
de a-l întâlni. De fapt, Ana deja iubea în
proporþie de cincizeci la sutã pe toþi bãieþii
din club, având în vedere cã teoretic toþi
puteau sã rãspundã nevoilor ei sufleteºti ºi
de altã naturã.
Acum, ceilalþi cincizeci la sutã se
umpleau încet-încet în persoana lui Cristi.
Cu fiecare glumã spusã de el, Ana simþea cã
îl iubeºte mai mult. Cristi era atât de nostim!
Apoi, într-o searã, Ana le-a spus fetelor
cã nu mai iese cu ele în oraº. Avea întâlnire
cu Cristi la „Malibu”.
La 3 dimineaþa, au mers amândoi acasã la
Cristi, care locuia singur într-o garsonierã
închiriatã. Un bãiat care se gospodãreºte
singur atrage atenþia oricãrei fete.
Fãrã prea multe tatonãri, au fãcut
dragoste. Pentru Ana a ieºit bine. Pentru
Cristi… pentru bãrbaþi iese întotdeauna bine.
Acum Ana era sigurã. Îl iubea pe Cristi.
„Cristi, te iubesc. Eºti bãrbatul vieþii
mele, eºti bãrbatul la care am visat o viaþã
întreagã”, îi declarã Ana la cei 26 de ani ai
sãi.
Acum, dupã ce ºtie cã el poate rãspunde
nevoilor ei sufleteºti – combaterea
singurãtãþii – ºi fiziologice – … – Ana îi dã
certificatul de absolvire. Cristi a trecut
examenul. Punctajul obþinut este de sutã
la sutã. Este admis.
She gave me her money, she gave
me her body, but she gave it to
everybody. (AC/DC)
A doua zi, Ana le-a dat fetelor vestea
oficialã. Este cu Cristi. Oficial. Fetele s-au
bucurat mult pentru ea ºi au bãtut din palme.
În fine, Ana nu mai era singurã. Din
plutonul de potenþiali parteneri, unul s-a
detaºat ºi a marcat restul de cincizeci la sutã.
Dragostea semipreparatã a fost în fine
încãlzitã la temperatura de servire.
Au trecut doi ani. Între timp, cei doi
s-au mutat împreunã, dar amorul
efervescent de la început a cam pãlit.
Sexul ºi glumele nu pot susþine o relaþie
între doi oameni care nu au în comun
decât clubul de sâmbãtã searã.
Alaltãieri, în „Bamby”, pe când Cristi
era la toaletã ºi vorbea la telefon cu
Maria, Ana ºi-a intersectat privirile cu
Matei.
Is this love? (Whitesnake)
 Foto: Laurenþiu Trufaº

LOVE & LIVE

Teama de a vorbi celui IUBIT
Orice om doreºte sã fie iubit. În sinea sa, fiecare crede cã ºtie de ce are spun, nici mãcar pentru cã a murit pentru noi, ci, mai ales, pentru cã ne-a
nevoie de la celãlalt pentru a se simþi iubit. Încã din copilãrie, mintea încredinþat cã El Însuºi este cu noi pânã la sfârºitul veacului. S-ar fi putut
fiecãruia dintre noi a fost ocupatã de fantasme despre dragoste, despre o întâmpla ca Cel ce a murit pentru noi cu 2000 de ani în urmã sã-ºi schimbe
relaþie idealã cu oamenii lângã care ni s-a dat sã trãim. Cu toate acestea, a relaþia faþã de omenire acum sau mâine, dupã cum mulþi îndrãgostiþi, care
vorbi despre dragoste este considerat un lucru cu totul sublim ºi inaccesibil au fãcut gesturi de jertfã, s-au schimbat în timp.
omului de rând. Se crede cã despre dragoste vorbesc numai poeþii. Pentru De aceea, nimic nu ne încredinþeazã de dragostea lui Hristos, decât
cã toatã lumea ºtia cã eu am scris poezii, nu o datã mi s-a întâmplat sã fiu fãgãduinþa Lui de a fi cu noi pânã la sfârºitul veacului. Moartea lui Hristos
rugat sã scriu scrisorele de dragoste de la numele unui tânãr cãtre o tânãrã pe cruce nu trebuie luatã ca o demonstraþie de iubire, deºi a fost ºi asta,
pe care eu nici nu o cunoºteam. cãci cei ce iubesc nu au nevoie de demonstraþii. Sfinþii l-ar fi iubit pe
Desigur, n-am scris niciodatã astfel de scrisori. N-am scris pentru cã Hristos chiar dacã El ar fi ales o altã cale de rãscumpãrare a omului decât
niciodatã n-am înþeles cum cineva care iubeºte nu poate gãsi cuvinte pe moartea Sa pe cruce. Însã nimeni n-ar fi suferit despãrþirea de Hristos ºi
care sã le spunã celui iubit. Întotdeauna am crezut cã în gura celui ce dacã Hristos s-ar fi despãrþit de noi dupã Învierea Sa, nu numai cuvintele
iubeºte orice cuvânt poate fi o declaraþie de dragoste, dupã cum în gura Lui cele pline de dragoste, ci ºi însãºi moartea Sa cea din dragoste n-ar fi
omului superficial pânã ºi cuvintele lui Hristos sunã neplãcut. Oamenii, în însemnat nimic.
special tinerii, trãiesc complexul cã nu-ºi pot exprima Iatã de ce, cea mai scumpã declaraþie ºi dovadã a
dragostea, cã vor fi înþeleºi greºit de cel iubit sau cã nu „Când iubeºti, pânã dragostei este prezenþa, este legãmântul, pe care ºi
vor fi înþeleºi deloc. De aceea, cei mai mulþi preferã sã se într-atât te dãruieºti, pânã într-atât Hristos l-a fãcut cu noi, acela de a fi împreunã pânã la
dea în spatele unor autoritãþi consacrate. Un tânãr va doreºti sã intri în voia celui iubit, sfârºitul veacurilor. Hristos este prezent în cuvintele
suferi mai uºor eºecul unui început de relaþie, dacã acest încât ajungi sã te identifici în pe care le-a rostit. Evanghelia nu este o simplã
eºec va fi provocat de un bileþel care conþinea un vers de gândurile lui, sã-l retrãieºti în informaþie despre dragostea lui Hristos faþã de noi,
Eminescu sau o maximã a unui guru indian. Pare de propria ta inimã, în propriul tãu Evanghelia este o prezenþã de netãgãduit. Oricine
neconceput, dar un adolescent preferã sã-ºi încredinþeze trup, în propria ta rãsuflare, încât citeºte Evanghelia se împãrtãºeºte de Hristos, Îl
soarta în mâinile unui om care se „pricepe” la cuvinte, cel iubit dintr-o datã þi se primeºte în sine pe Hristos.
cerându-i sã-i redacteze o scrisoare de dragoste cãtre fata descoperã, în întregimea sa, în tine Cuvintele de dragoste ale oricãruia dintre noi sunt
pe care o iubeºte, decât sã-ºi asume responsabilitatea de a însuþi, ca tine însuþi” ºi rãmân cuvinte de dragoste numai în mãsura în care
fi el însuºi în faþa dragostei. De unde aceastã teamã de a noi înºine suntem prezenþi în acele cuvinte, adicã le
vorbi celui iubit? De unde teama de a vorbi despre dragoste? îndeplinim. Evanghelia mai este numitã ºi adunare de „cuvinte ale vieþii
A vorbi despre dragoste este la fel de greu ca ºi a vorbi despre veºnice”, aºa cum a fost descoperitã de cãtre Înger sutaºului pomenit în
Dumnezeu. Aºa cum existã oameni care nu cred în Dumnezeu, tot aºa Faptele Apostolilor. Altfel spus, atât cuvintele, cât ºi faptele noastre, au o
existã oameni care nu mai cred în dragoste. Dragostea este de la valoare numai în mãsura în care pot rãmâne veºnice, veºnicie pe care o
Dumnezeu, ea este însuºi Dumnezeu. Dragostea este la fel de primesc din împãrtãºirea cu Cel singur veºnic, Dumnezeu. Aºadar,
cuprinzãtoare ºi la fel de necunoscutã ca ºi Dumnezeu, iar despre lucrurile dragostea este mai întâi de toate prezenþã, poate nu atât fizicã, cât
pe care nu le cunoaºtem nu putem vorbi decât greºind. De aceea, din acest duhovniceascã, prezenþã atotcuprinzãtoare, prezenþã pânã la identificare.
punct de vedere, este firesc ca oamenii sã nu se simtã stãpâni în faþa Este o prezenþã în care doar Cel iubit mai existã, iar noi ne micºorãm ºi
dragostei, sã-ºi conºtientizeze incapacitatea de a comunica verbal starea pe ne golim pentru a lãsa loc Aceluia sã ne cuprindã ºi sã ne umple de
care o trãiesc. Ceea ce nu este normal, este faptul de a lãsa pe alþii sã-þi prezenþa Sa. În faþa acestei întâlniri, Sfântul Vasile cel Mare a gãsit
defineascã propria ta trãire. Noi trebuie sã înþelegem cã dragostea nu are sã zicã doar cuvintele pe care adunarea credincioºilor le cântã
nevoie de purtãtori de cuvânt, sã înþelegem cã cea mai scumpã declaraþie pânã astãzi în biserici: „Sã tacã tot trupul omenesc, cãci
de dragoste este prezenþa ºi cã un cuvânt poate sã transmitã ceva numai în Împãratul împãraþilor ºi Domnul domnilor, Hristos
mãsura în care cel ce l-a rostit este prezent el însuºi în acel cuvânt. Hristos Dumnezeul nostru, vine sã Se junghie ºi sã Se dea spre
ne-a arãtat cã ne iubeºte nu pentru cã ne-a vorbit frumos ºi, îndrãznesc sã mâncare credincioºilor…”.

Ieromonah Savatie Baºtovoi 7

 Orientãri ºi... orientãri
Întrebãri ale adolescenþilor
Unul dintre cele mai controversate subiecte din societatea de astãzi este cel al orientãrii
sexuale ºi, prin extensie, al aºa-ziselor „minoritãþi sexuale”. Cu toþii ºtim cã termenul „minoritãþi
sexuale” se foloseºte numai pentru homosexuali ºi lesbiene, nu ºi pentru zoosexuali (zoofili) sau
necrosexuali (necrofili), deºi ºi aceºtia tot un fel de „minoritãþi sexuale” sunt.
În mass-media scrisã sau TV întâlnim foarte des ideea cã homosexualitatea – masculinã sau
femininã (lesbianism) – ar fi înnãscutã. Desigur, aceastã idee foarte popularã este vehiculatã ºi
de activiºtii homosexuali – acei homosexuali care în mod organizat ºi programatic reclamã
drepturi din partea societãþii.
Cu toate acestea, ºtiinþa nu a demonstrat câtuºi de puþin cã ar exista o genã a
homosexualitãþii ºi cã homosexualitatea ar fi, deci, înnãscutã. La zi, majoritatea cercetãtorilor
din domeniul genetic, biologic ºi psihologic sunt de acord cã atracþiile homosexuale sunt
rezultatul interacþiunii complexe dintre o serie de factori comportamentali (traume din
copilãria/adolescenþa individului), educaþionali ºi posibil biologici. Cu alte cuvinte, atracþiile
homosexuale nu trebuie privite ca un dat imuabil sau ca o caracteristicã impusã de factori rãspunsul la aceste întrebãri.
plasaþi dincolo de controlul persoanei, în faþa cãrora individul nu poate decât sã se resemneze. A te întreba „Nu cumva sunt homosexual?”
De altfel, unele persoane cu atracþii homosexuale, care considerã cã acestea ºi comportamentul e ca ºi cum cineva te-a „fãcut” homosexual,
homosexual contravin viziunii lor de viaþã ºi/sau credinþei lor, se decid sã apeleze la ajutor de iar tu n-ar trebui acum decât sã afli aceasta.
specialitate pentru a-ºi diminua aceste atracþii ºi pentru a trece la stilul de viaþã heterosexual. Felul acesta de a pune problema este greºit.
Apelând la consilieri psihologi ºi eventual la consiliere spiritualã, aceºti homosexuali reuºesc în Nu existã „predestinãri” sau „condamnãri” la
grade diferite sã-ºi reducã atracþiile pânã la eliminare, ei fiind cunoscuþi în literatura de homosexualitate.
specialitate ca „ex-gay”. Este normal ca perioada adolescenþei sã fie
Cu numãrul de faþã al revistei OrthoGraffiti, inaugurãm o serie dedicatã atracþiilor faþã de marcatã de sentimente nesigure la adresa
acelaºi sex, oferind o serie de întrebãri frecvente pe care ºi le pun unii adolescenþi. pornirilor sexuale. Dacã eºti un adolescent mai
Nu sunt sigur de sentimentele perioadã. Fie cã eºti la ore, la cinema sau la mare ºi ai simþit atracþie sexualã faþã de alþi
mele sexuale... vestiare, în niºte circumstanþe sexuale sau nu, bãieþi, întrebarea urmãtoare te pot ajuta.
Nu-þi face griji. O anumitã confuzie în te poþi „trezi” cu o erecþie. Unele situaþii sunt
privinþa sentimentelor sexuale este normalã, în mai jenante decât altele, dar ele în sine nu Poate ar trebui sã pretind cã nu
special la începutul adolescenþei, când treci spun nimic. Trebuie sã te obiºnuieºti cu ele. am aceste sentimente ºi sã
prin toate schimbãrile pubertãþii. Un studiu pe Deci, dacã eºti adolescent, nu te îngrijora aºtept sã treacã...
34.000 de elevi din statul american Minnesota de asta. Nu te grãbi sã-þi cataloghezi Sã pretinzi cã totul este în regulã poate
a relevat cã 25% dintre cei în vârstã de 12 ani sentimentele. Lasã timpul sã treacã. Þine pãrea uneori mai uºor decât a înfrunta o
„nu erau siguri” de orientarea lor sexualã. La minte, o anumitã confuzie în privinþa problemã. Pe termen lung, însã, este important
vârsta de 17 ani, numai 5% dintre elevi erau sentimentelor sexuale este normalã. Lucrurile sã-þi cunoºti sentimentele, temerile, ºi sã vezi
încã „nesiguri”. Aproape toþi ceilalþi care vor deveni mai clare pe mãsurã ce creºti. întregul tablou.
fuseserã nesiguri la 12 ani se considerau Existã câteva posibilitãþi:
Simt un fel de atracþie faþã 1. Poate crezi cã eºti homosexual pentru cã
heterosexuali acum. cineva a spus ceva sau s-a petrecut ceva. De
Sã recunoaºtem. Pubertatea poate fi o de alþi bãieþi...
Nu fi prea dur cu tine. Ar trebui sã înþelegi pildã, un bãiat poate crede cã este homosexual
perioadã confuzã. Corpul tãu se transformã; la pentru cã ceilalþi îi spun „poponar” sau
fel ºi hormonii. Este normal sã-þi pui întrebãri aceste sentimente ºi ce anume stã la baza lor.
Despre ce e vorba, de fapt? Ele pot însemna cu „fetiþã”. Sau, poate, pentru cã s-a „încãlzit”
de genul „Au oare ºi ceilalþi bãieþi parte de când era la vestiare cu ceilalþi bãieþi. Rezultã
schimbãri ale corpului, aºa cum am eu?” totul altceva decât cã ai fi homosexual.
Întreabã-te: „Ce fel de tipi mã atrag? Ce caut de aici cã este homosexual? Nu. Existã alte
„Toate astea se petrec prea repede sau prea explicaþii – vezi celelalte întrebãri din aceastã
încet?” „Am tot felul de sentimente de fapt?” Aceasta poate pãrea o întrebare
ciudatã la început, dar îþi poate fi de folos. paginã.
ciudate...”. 2. Poate te simþi atras de persoane de
E normal sã ai asemenea gânduri Te atrag alþi tipi pentru cã vrei sã fii la fel
de popular ca ei? Poate au muºchi mai acelaºi sex. Dacã aºa stau lucrurile, trebuie sã
atunci când corpul tãu începe sã se înþelegi urmãtoarele:
dezvolte sexual. E o mare dezvoltaþi decât tine sau crezi cã aratã mai
bine ca tine. Poate atracþia ta este doar o - În primul rând, sexualitatea este fluidã –
schimbare sã treci de la a gândi ea se poate schimba în timp. Sentimentele ºi
cã fetele sunt ciudate la a fi dorinþã de a sta de vorbã cu ei; poate doar
cauþi noi prieteni. Poate te simþi singur sau atracþiile pe care le ai azi nu sunt neapãrat
atras de ele. De asemenea, aceleaºi cu cele de mâine.
este normal sã te exciþi neacceptat. Poate crezi cã nu te compari cu
ceilalþi bãieþi. Þi-ar fi de folos dacã ai sta de - În al doilea rând, etichete gen „poponar”
uºor în aceastã nu prea sunt de ajutor. Nu trebuie sã te simþi
8 vorbã cu cineva care sã te ajute sã gãseºti
obligat sã-þi asumi aceste etichetãri ºi nici nu
trebuie sã consideri cã ele afirmã un adevãr.
Identitatea ta ca persoanã e mult mai mult
decât sentimentele sexuale.
- În al treilea rând, sã te atragã alþi bãieþi
nu înseamnã cã viaþa ta va merge neapãrat
pe aceastã cale. Existã mai multe posibilitãþi.
(Vezi rubrica „Ce opþiuni existã pentru cineva
care este atras de persoane de acelaºi sex?“ de
la secþiunea principalã a site-ului
www.homosexualitate.ro).
Eu nu am pasiune pentru fotbal
sau maºini, aºa cum au ceilalþi
bãieþi
Unor bãieþi le plac maºinile ºi sportul.
Altora nu. Aceasta nu are nicio legãturã cu a fi
sau nu homosexual.
Interesele tale sunt legate de cine eºti tu, de
ce anume îþi place, de abilitãþile pe care le ai,
ocaziile pe care le-ai avut pentru a încerca
lucruri noi ºi încurajarea pe care ai primit-o.
În multe feluri, interesele ne sunt
influenþate de familia noastrã. Pãrinþilor tãi ce
le place? Despre ce vorbiþi când staþi la masã?
Ce fel de cãrþi, reviste ºi hobby-uri existã în
casa voastrã? Poate unul dintre pãrinþii tãi este
artist ºi te-a încurajat sã explorezi modalitãþile
artistice de exprimare personalã. Un bãiat ai
cãrui pãrinþi nu au simþ artistic nu va avea
asemenea ocazii. Poate ai fost încurajat sã pui
întrebãri ºi sã cauþi rãspunsuri. Poate pãrinþii
tãi sunt divorþaþi, nu ai tatã ºi, astfel, nu ai avut
cu cine sã joci fotbal sau nu a fost cine sã te
înveþe cum sã repari diferite lucruri prin casã.
E perfect normal sã-þi placã alte lucruri
decât sportul ºi maºinile. Nimeni nu trebuie
sã-þi punã etichete din cauza gusturilor tale.
Când vei creºte, vei vedea cã oamenii au multe
pasiuni. Dacã vei merge la facultate, vei vedea
oameni diferiþi care studiazã lucruri diferite.
Societatea, în general, îi îndeamnã pe tineri sã
practice sportul, iar cei care se descurcã bine
primesc multã atenþie. Asta nu înseamnã cã
interesele tale sunt mai puþin interesante!
Abilitãþile ºi talentele tale sunt importante ºi
speciale. Cine crezi cã se ocupã de conceperea
reclamelor la Nike? Cine scrie ºi interpreteazã
muzica unor reclame? Oameni cu simþ artistic
ºi talent. Societatea are nevoie de tot felul de
talente, inclusiv de ale tale!
Sunt atras numai de bãieþi; de
fete, deloc
În general, a fi homosexual înseamnã sã fii
atras de acelaºi sex, ºi nu de sexul opus.
Existã, însã, diferite moduri de a înþelege ce
înseamnã aceasta pentru tine ºi pentru viaþa ta.
Unii oameni spun: „Aºa eºti tu. Unii sunt
homosexuali, alþii sunt normali. Înceteazã sã te
mai urãºti pe tine ºi acceptã-te ca
homosexual”. Asta e o variantã, dar nu e
singura. Cu siguranþã, este important sã nu te
urãºti pe tine însuþi. Poþi decide, însã, dacã
vrei sã fii mâine aºa cum eºti astãzi sau dacã
sunt lucruri pe care ai vrea sã le schimbi. Dacã
vrei ca lucrurile sã fie altfel în viitor, poþi lua
niºte mãsuri pentru ca ele sã se schimbe.
Sunt unii bãrbaþi care sunt atraºi numai de
bãrbaþi, deloc de femei, dar care au decis cã nu
vor sã fie aºa. Ei nu vor ca aceste atracþii sã le
determine identitatea. Nici nu pretind cã totul
e bine, când, de fapt, nu e. Au avut ºi ei
atracþii homosexuale, au abordat cu curaj
chestiunile care stãteau la bazã ºi au depãºit
homosexualitatea. Este un drum dificil, dar
este posibil. Când te vei hotãrî în aceastã
direcþie, vor fi unii care nu vor înþelege. E ok.
Tu trebuie sã iei aceastã decizie, în funcþie de
ce vrei de la viaþa ta.
Urmãtoarea întrebare îþi poate fi de folos.
Dacã simt cã sunt într-adevãr
homosexual/lesbianã, asta
înseamnã cã trebuie sã mã
împac cu ideea?
Secþiunea principalã de întrebãri de pe
site-ul http://www.homosexualitate.ro/ include
o discuþie despre opþiunile valabile pentru cei
care simt atracþie faþã de persoane de acelaºi
sex.
Întrebarea dacã trebuie sã te împaci cu
ideea pleacã de la premiza cã cineva sau ceva,
strãin de tine, a decis sau te-a condamnat sã fii
homosexual. Nu existã aºa ceva.
Ca ºi în alte domenii ale vieþii, poþi alege
ce vrei sã faci. Mai întâi, ce înþelegi prin
„simt/cred cã sunt homosexual”? De ce simþi
sau crezi acest lucru? Mulþi, foarte mulþi
oameni au, la un moment dat sau ocazional,
fantezii sau gânduri erotice cu persoane de
acelaºi sex. Asemenea gânduri vin ºi pleacã,
dar asta nu le face pe acele persoane sã creadã
cã sunt homosexuale.
Unele relatãri personale (vezi rubrica
„Mãrturii”) te pot ajuta la clarificarea
lucrurilor.
Aºteptãm întrebãrile dvs. pe adresa
orthograffiti@yahoo.com. Pentru mai
multe informaþii despre cercetarea ºi
terapia homosexualitãþii, accesaþi
www.homosexualitate.ro, site
dedicat informãrii ºi ajutãrii
celor ce vor sã-ºi reducã
atracþiile faþã de
acelaºi sex.
9

RESTITUIRI Mircea Eliade la 20 de ani
Ortodoxie
Apusenii se nasc în catolicism.
Rãsãritenii ajung la ortodoxie.
E nevoie de o serie întreagã de
experienþe sufleteºti pentru a cãpãta
acea stare de spirit care e ortodoxia.
Conºtiinþa, funcþionând pe toate planurile ºi cu
toate ramificaþiile, îºi gãseºte firesc echilibrul
în ortodoxie. Nu trebuie sã precipitãm
„convertirea”. Ea se va împlini – aºa cum
înfloresc pomii – când sufletul se va fi
îmbogãþit îndeajuns, suferind îndeajuns.
Ortodoxia e, pentru noi, Creºtinismul
autentic, care trebuie actualizat în proaspete ºi
calde fapte sufleteºti. Trebuie sã fim creºtini
pentru a gãsi un sens vieþii, sens care sã
întreacã simpla umanitate ºi sã cuprindã din
acel suc al metafizicii, care singur ne
orienteazã. Creºtinismul ne lumineazã o axã
centralã în Univers ºi în noi înºine. Acele
conºtiinþe care trãiesc efectiv o viaþã
sufleteascã nu pot îndepãrta altfel sentimentul
tragic al existenþei decât prin creºtinism. În
dreapta ºi în stânga nu e decât gol. Alunecãm
în gol ºi sfârºim roºi de disperare, chinuiþi de o
problematicã filosoficã greºit pusã sau
oprindu-ne pe poziþii sceptice sau evadând
într-un pãgânism senzual care nu poate dãrui
nici încai (mãcar, n.n.) uitarea.
Fireºte, vorbesc aici despre acele puþine
conºtiinþe de elitã, care înþeleg sã-ºi valorifice
viaþa ºi sã o vieþuiascã dupã un tâlc metafizic.
Conºtiinþe care sufereau tragica izolare în faþa
unui Destin orb – înainte de Hristos. Dar
Hristos a coborât asupra omenirii mântuirea.
Apariþia Lui înseamnã pentru noi axa centralã,
nucleul de viaþã, de elan, de dragoste, de
creaþie. Hristos dovedeºte realitatea
transcendentului ºi posibilitatea de a-l ajunge
prin experienþa religioasã. Omul nu mai e
singur cu soarta. Acele suflete, nefericite, care
se ridicã deasupra fiziologiei ºi a instituþiilor
civile, nu mai sunt în primejdia disperãrii.
Cunoaºterea lui Hristos – deºi de esenþã pur
misticã, înfãptuindu-se pe plan mistic –
transfigureazã conºtiinþa, o îmbogãþeºte
cu roade dulci, zemoase. Cel care
cunoaºte (iubeºte) pe Hristos e un
om cu mãduva spinalã întreagã.
Creºtinul înþelege viaþa – fapt
de o considerabilã
însemnãtate, ce întrece
cu mult comorile
10
ºtiinþei ºi ale filosofiei! Creºtinismul
stãpâneºte sensul vieþii – care nu e un sens
tragic. Sau, în orice caz, e de un tragic
omenesc.
Sã lãmurim. Înþelegeþi tragicul
insurmontabil al grecului – singur în faþa unui
destin iraþional, imoral, strãin? Tragicul
creºtin e altul: neputinþa de a rãmâne
întotdeauna creºtin, dualismul carne-duh,
Ortodoxia e, pentru noi, Creºtinismul
autentic, care trebuie actualizat în
proaspete ºi calde fapte sufleteºti.
slãbiciunea care îl târãºte – ºi e bine sã-l
târascã – în viaþa pãgânã, senzualã. Tragicul
vieþii creºtine e fecund. Pentru cã pe acest
dualism dureros carne-duh se întemeiazã cel
mai mare bine al umanitãþii: personalitatea. Eu
cred cã numai un creºtin poate avea o
personalitate, care, pentru mine, înseamnã:
echilibrarea într-o sintezã originalã a celor
douã tendinþe potrivnice.
Viaþa creºtinã înseamnã siguranþa valorii
sufleteºti ºi a permanenþei acestei valori.
Aºadar optimism, încredere, drum-drept,
rodnicie.
ªi, cu toate acestea, astãzi nu oricine poate
ajunge ortodox. Sunt cauze multe care
împiedicã cunoaºterea imediatã ºi intimã a
faptului creºtin. A trecut – între noi ºi acele
fericite prime secole dupã Iisus – istoria. Au
trecut, deci, formaþii spirituale care au barat
drumul scurt cãtre ortodoxie. Dacã voim sã
rãmânem sinceri pânã la urmã, trebuie sã
mãrturisim: acei dintre ortodocºi care au dus o
viaþã lipsitã de neliniºti ºi experienþe lãuntrice,
nu sunt adevãraþi ortodocºi. Cred, poate; dar
nu ºtiu ce sã creadã ºi nu cunosc preþuirea
credinþei, când sufletul se întoarce de pe
pustiile învãþãturilor lumeºti.
Aºadar, noi, cei tineri vom ajunge – nu ne
intereseazã când – creºtini ortodocºi. Nu va
lipsi niciunul dintre acei care au gustat sensul
metafizic al vieþii. Acum – nu am ajuns. Dar
ºtim cã vom ajunge. Nu ne e teamã sã greºim,
pãºind alãturea de drum. Pentru cã ºtim cã
existã un drum drept, care ne e menit.
De altfel, ceea ce e frumos în noi e faptul
cãutãrii. Noi cãutam ºi suferim pentru aceasta
– ceea ce alþii se mulþumeau a primi de la
preoþi, nu întotdeauna de ispravã, ºi uitau apoi
într-un fund de suflet. Noi voim un creºtinism
efectiv, adicã rezultatul unei experienþe,
proaspãt, greu de sensuri, cald de viaþã,
strãlucitor de daruri, care sã ne prefacã, sã ne
facã din oameni – oameni de-ai lui Dumnezeu,
adicã suflete în trupuri, suflete ce cautã sã
asimileze ºi sã rãspândeascã valori
Dumnezeieºti în lumea valorilor bestiale sau,
rareori, a valorilor omeneºti.
Ortodoxia ne sileºte sã renunþãm la o parte
din viaþã? Ortodoxia nu ne sileºte nimic.
Faptele pe care le facem sub înrâurirea ei sunt
fapte fireºti, care nu ne mutileazã viaþa –
pentru cã viziunea acestei vieþi e schimbatã.
Un ortodox poate fi ascet sau pãcãtos. Ce
însemnãtate poate avea faptul acesta?
Experienþa religioasã, dragostea cãtre Hristos
rãmâne aceeaºi.
Aºadar, orice drum ar apuca, o conºtiinþã
contemporanã ajunge la creºtinismul ortodox.
Poate lucrul acesta se va împlini târziu, spre
sfârºit de viaþã tristã. Dar se va împlini. ªi el
va fi luminarea de pe urmã. Care, la unii, se va
rosti: Cred într-unul Dumnezeu. Iar la alþii va
transfigura viaþa, fãcând-o rodnicã, adâncind-
o, lãrgind-o ºi exaltând-o pânã la proporþii de
vis. Iar la alþii, luminarea va aduce hotãrârea
renunþãrii la viaþã. Renunþarea eroicã, pe care
toþi trebuie s-o jinduim, ºi cãtre care nu se
înalþã decât personalitãþile autentice ºi crunt
încercate în lume.
(„Profetism Românesc”,
12 noiembrie 1927)
 nimãnui de bãtaia cui nu crede cã

despre

RESTITUIRI
este.
Ai uitat cã ai a face cu o lume
care nu crede în Dumnezeu? Cu o
lume cãreia nu

liber-c ugetãtorii noºtri i-a fost fricã sã prefacã în

... Pãrinþii noºtri!
Prãpastie de vreme nemãsuratã între ei ºi
noi! Mii ºi mii de ani sã fi trecut de la viaþa
lor pânã la a noastrã, ºi tot nu li s-ar fi ºters
mai bine din inimile copiilor ºi dragostea ºi
evlavia ºi felul.
Ei au crezut ºi s-au închinat, ºi sufletele
lor gãseau mângâiere ºi tãrie în închinãciune.
Noi nu ne mai închinãm, fiindcã nu mai
credem.
Sufletele noastre nu mai au nevoie de
mângâiere; inimile noastre nu mai au nevoie
de tãrie, fiindcã sunt de piatrã, ºi din piatra
aceasta scãpãrãm scânteile liberei-cugetãri,
noi, românii foºti ortodocºi, care suntem mai
deºtepþi, mai luminaþi, mai mândri, mai
puternici decât toate neamurile lumii.
Închine-se Asia, bãtrâna înþeleaptã, ºi
ingenioasa ei fiicã Europa! Închine-se Africa
cu toate negrele ei seminþii! Închine-se
iscusita Americã!
Noi – nu ne închinãm.
Închine-se nerozii! Filosofia noastrã ne
pune mai presus de nevoia închinãciunii.
Clopotele – zgomot! Icoanele – fleacuri!
Credinþa – moft!
Închine-se bisericile, surpe-se zidurile lor!
Pãrinþii noºtri care le-au zidit erau niºte
barbari, niºte primitivi, fãrã nicio culturã
puºcãrii locaºurile sfinte, închinate
credinþei strãbune, unde zac
oseminte de mãreþi voievozi?
Se va mai schimba lumea noastrã
româneascã? Va mai vrea
Dumnezeu sã o reîntoarcã la
Dânsul?
Dumnezeu ºtie.
Deocamdatã, copiii noºtri
serioasã; ei nu vor merge pe calea noastrã cuminte.
aveau spiritul de De ce avem ºcoli româneºti, în care
examen. urmeazã înaltele învãþãturi ale
Noi suntem omenirii? Pentru ca sã ni-i lumineze
oameni moderni! ºi sã ni-i creascã.
Mãture-se Din aceste ºcoli naþionale, ies pe
dãrâmãturile fiece an sute ºi mii de viitori cetãþeni
bisericilor, ca sã se luminaþi, toþi liberi-cugetãtori, plini
deschidã locuri de dispreþ pentru vechea rãtãcita
largi, pieþe vaste, credinþã creºtinã, astãzi demodatã,
pe care, dupã
cerinþele ridiculizatã, scuipatã!
progresului, sã se Ei au învãþat o religie mai
zideascã hoteluri omeneascã decât cea creºtinã, o
mãreþe ºi cluburi politice, teatre de varietãþi religie care predicã nu mila ºi
ºi burse de comerþ. îngãduinþa, nu blândeþea ºi omenia: o religie
ªi nu care cumva sã îndrãzneascã a ridica asprã, care predicã omului: „Eºti o fiarã!
glasul cineva! În cazul cel mai bun pentru Ghearele tale ºi colþii tãi sunt deºteptãciunea
dânsul, ar fi un om ridicol. ºi ºiretenia; fii perfid, crud ºi neîngãduitor cu
E destul cã biserica e toleratã! semenii tãi! Nu te uita o clipã în sus, spre
Un slujitor al altarului, când stãtea sub cer: aci în jos, pe pãmânt, uitã-te cu ochii în
loviturile unei cumplite prigoniri, unei patru, ca ºi cum ai avea patru picioare; aci pe
nãpãstuiri strigãtoare la cer, izgonit ºi pãmânt se isprãveºte tot pentru tine”.
maltratat ca odinioarã Sfântul Ignaþiu al Eºti fiarã, fii fiarã...
Constantinopolului, mi-a spus cu adânc Fiarele n-au bisericã; fiarele nu se
amar: închinã; fiarele n-au Dumnezeu!
- Nu le e fricã, fiule, de bãtaia lui
Dumnezeu? (articol preluat din „Curierul
- Nu, pãrinte, i-am rãspuns; nu-i e fricã Ortodox”, Moldova, nr. 06, 2000)

Mãcar atât…
„De nu te liniºteºti cu inima, liniºteºte-te mãcar cu limba.
ªi dacã nu poþi pune rânduialã în gânduri, pune rânduialã mãcar în simþuri.
ªi de nu eºti singur în cugetul tãu, fii singur mãcar cu trupul tãu.
ªi de nu poþi lucra cu trupul tãu, întristeazã-te mãcar în cugetul tãu.
ªi de nu poþi sta la priveghere, privegheazã mãcar ºezând pe patul tãu sau
chiar întins pe el.
ªi de nu poþi posti douã zile, posteºte mãcar pânã seara.
ªi de nu poþi pânã seara, posteºte mãcar sã nu te saturi.
De nu eºti curat în inima ta, fii mãcar curat în trupul tãu.
De nu plângi în inima ta, îmbrãca-þi în jale mãcar faþa ta.
De nu poþi milui, vorbeºte mãcar cu un pãcãtos.
De nu eºti fãcãtor de pace, fii mãcar iubitor de îmbunare.
De nu te poþi strãdui, fã-te mãcar în cuget netrândav.
De nu eºti biruitor (asupra pãcatelor), mãcar sã nu te mândreºti faþã de cei
vinovaþi.
De nu izbuteºti sã închizi gura celui ce bârfeºte pe ruda ta, pãzeºte-te mãcar
sã nu te faci pãrtaº în aceasta cu el...
De iubeºti blândeþea, rãmâi în pace.
ªi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toatã vremea.
Cautã înþelepciunea, ºi nu aurul.
Îmbracã-te în smerenie, ºi nu în mãtase.
Cautã sã dobândeºti pacea, ºi nu împãrãþia (cea lumeascã)....
Iatã, frate, îndemnul meu:
Mila sã-þi sporeascã în suflet pânã când vei simþi în inima
ta aceeaºi milã pe care Dumnezeu o are pentru lume!”
(din Filocalia, vol. X)

Sfântul Ioan Scãrarul 11

 INTERVIU
Fiþi ortho-tineri,
Interviu cu scriitorul,
publicistul ºi teologul DANION VASILE
Spuneam cândva cã e imposibil sã fii azi tânãr dornic de a afla mai multe despre
Hristos ºi sã nu te întâlneºti la un moment dat cu Danion Vasile. E un tânãr apostol
printre tineri. În fiecare post conferenþiazã prin þarã. Ar vorbi fãrã încetare, fãrã sã
batã câmpii, de aceea ºi întâlnirile din mai toate oraºele se terminã târziu, în noapte,
pentru cã e un vorbitor captivant, un mãrturisitor cum nu ºtiu sã mai fie astãzi pe la
noi. Scrie ºi publicã cu timp ºi fãrã timp. Nu mai ºtie numãrul cãrþilor editate.
Probabil peste 20. Urmãriþi-i activitatea, veþi avea numai de câºtigat! (L.D.)
Motto: „Sã bei bere e uºor. O mare parte a tinerilor de azi e
educatã de mass-media; aceºti
Sã faci mizerie în camera de tineri iau ca modele artiºti de top,
hotel e uºor. Dar sã fii cântãreþi cuceritori, fotbaliºti pe
val ori fotomodele de podium. Pe
creºtin, asta e o provocare de altã parte, în ºcoalã ei aud de
durã. Asta e adevãratã Hristos care, spune Scriptura, „ca
un miel spre junghiere S-a adus ºi
rãzvrãtire…” – Alice ca o oaie fãrã de glas înaintea
Cooper celor ce o tund, aºa nu ªi-a deschis
gura Sa” (Isaia 53, 7). Pentru
Dragã Danion, tinerii zilelor noastre tânãr, aceasta e nebunie ºi
sunt, în mare parte, scârbiþi de realitatea smintealã ºi e în disonanþã cu tot
înconjurãtoare, nemotivaþi, triºti, abãtuþi, ceea ce crede el despre a fi model.
fãrã vlagã. Ei sunt primii consumatori de Cum poate ajunge un astfel de
droguri, alcool, pornografie, subculturã, tânãr la Hristos dacã, dupã
Foto: Ciubotaru Hristofor

violenþã fizicã ºi de limbaj obscen. Cum sistemul sãu de valori, atitudinea

pot fi trezite la viaþã, la adevãrata Viaþã,
astfel de conºtiinþe adormite? Cum pot fi
ridicate din aceastã cumplitã disperare?
În faptul – negativ, evident – cã tinerii
sunt primii consumatori de drog, aº vedea
totuºi o picãturã pozitivã. ªi anume cã ei
recunosc cã o viaþã banalã, ºtearsã, lipsitã
de frumuseþe, de iubire adevãratã, nu îi
satisface. Ei recurg la droguri ca la o soluþie
disperatã – vor sã nege tot, s-au sãturat
de lumea realã ºi cautã altceva. ªi aici
poate interveni, aºa cum a intervenit
deja de atâtea ori, Hristos. El bate
neîncetat la uºa inimii tânãrului.
Dar cine îi rãspunde?
Poate cã tânãrul, dacã va
fi sincer cu el însuºi.
Dacã îºi va asculta
conºtiinþa, va avea
12
puterea de a face pasul cel bun, de a
renunþa la viaþa de care e scârbit ºi de a
începe o viaþã nouã. De asta ºi-au ales ca
devizã monahii de la revista „Death to the
World” acest slogan celebru: „The real
punk is monk”, tocmai pentru cã au înþeles
– unii din experienþã, alþii din experienþele
altora – cã nu e rãu sã cauþi libertatea
adevãratã. Dar aceastã libertate nu e datã
nici de punk ºi nici de rock, nici de droguri
ºi nici de boscheþi, ci numai de Hristos. ªi o
dã tuturor celor care o cautã cu adevãrat…
Mântuitorului este nebunie?
De cele mai multe ori, tânãrul
nu ajunge la Hristos printr-un
demers logic. Ajunge în urma unor
frãmântãri lãuntrice, a unor cãutãri
dramatice. El se saturã de sistemul
sãu de valori, simte cã „ceva e
putred în Danemarca” ºi vrea sã plece din
Danemarca. Tânãrul începe sã se simtã
strãin în lumea în care trãieºte, ºi asta pentru
cã se raporteazã greºit la lume. Abia întors
la bisericã, tânãrul cunoaºte cu adevãrat
senzaþia de regãsire, de revenire Acasã…
Prin conferinþele pe care le susþii ºi
cãrþile pe care le scrii, intri în legãturã cu
mulþi tineri dintre cei apropiaþi de bisericã,
dar nu numai. Care sunt marile lor
frãmântãri ºi ce rãspunsuri ai a le
împãrtãºi?
 nu strâmbo-tineri
Principala problemã a tinerilor se
învârte în jurul iubirii. Tinerii iubesc sau
vor sã iubeascã, iubesc sau cautã iubire.
Am observat cã tinerii considerã cã
problema iubirii e o problemã care nu are
nimic în legãturã cu Dumnezeu. „Eu
iubesc, fac dragoste cu
prietenul meu, mã simt bine cu
el, nu pot fãrã el”. Ce loc are
Dumnezeu în ecuaþia asta? ªi
totuºi are. Sau, mai bine zis, ar
putea avea.
Ce rol ar putea avea?
Dacã Dumnezeu ar fi fost
alãturi de voi, nu aþi mai fi
fãcut dragoste – adicã nu aþi
mai fi pãcãtuit, cã dragoste pot
face doar oamenii care au
primit binecuvântarea nunþii –
dar iubirea voastrã ar fi fost
mai profundã, mai puternicã,
mai trainicã. Nu s-ar fi risipit
la apariþia unei noi colege în
clasã, blonde sau brunete, nu s-
ar fi risipit la vreo petrecere la
care el s-a dus singur ºi ºi-a
gãsit o altã jumãtate. Nu vreau
sã dau acum vina exclusiv pe
bãieþi, astãzi multe fete s-au
masculinizat – nu numai
sufleteºte, ci chiar ºi fizic –
încât au aceeaºi dexteritate de
a schimba iubirile ca pe
ciorapi.
O altã problemã a tinerilor,
mai importantã, chiar dacã nu
e conºtientizatã ca atare, e lipsa legãturii
cu Dumnezeu. Tinerii merg la bisericã rar,
nu înþeleg frumuseþea slujbelor. Nu au
duhovnic, neînþelegând cã nu poþi ajunge
la Dumnezeu fãrã un îndrumãtor. Aºa cum
în sport nu poþi ajunge la performanþã fãrã
antrenor.
Pãrinþii fãrã Dumnezeu privesc uneori
spre odraslele lor ºi zic: „Sã-ºi trãiascã
viaþa, sã se distreze cã-s tineri”.
Psalmistul David spune: „Doamne,
pãcatele tinereþilor mele ºi ale neºtiinþei
mele nu le pomeni” (Psalm 24, 7). E
tinereþea mai vulnerabilã în faþa
patimilor? E tinereþea o scuzã? Cât
valoreazã la Dumnezeu acest „n-am
ºtiut”?
Nu, nu e o scuzã. Chiar dacã într-un fel
va judeca Dumnezeu o fatã care face
perversiuni sexuale pentru cã aºa a fost
învãþatã de pãrinþii ei cã e normal, ºi în alt
fel o fatã care a crescut aproape de
Bisericã ºi a ºtiut cã pãcatul e pãcat, nu
Icoanã pictatã de Nicholas Papas
virtute… E ca ºi cum ai intra într-o
colonie de leproºi, fãrã sã citeºti panoul
de la intrare, ºi, dupã ce ai stat o orã acolo
ºi te-ai atins de leproºi, ai spune:
„Doamne, nu am ºtiut ce fac…” Dar e
prea târziu, deja ai leprã…
Tinerii se distreazã, sunt lumeºti ºi vor
sã trãiascã lumeºte. Ei spun cã o astfel de
viaþã e mai atractivã. E acesta un pãcat,
iar dacã da, în ce constã pãcatul lor?!
Cine i-a învãþat sã trãiascã altfel?
Pãrinþii? Nu, pãrinþii au fost ocupaþi sã
aducã bani ºi sã asigure cele necesare
unui trai decent. Preoþii? Nu, preoþii nu au
avut timp sã facã misionarism între tineri,
fiind ocupaþi aproape exclusiv cu
înmormântãri, parastase sau, mai rar,
cununii…
Am observat la adolescenþii obiºnuiþi
cu viaþa liturgicã o oarecare lipsã de
comuniune; nu se cunosc, nu se viziteazã,
nu petrec timp împreunã.
Nu au o conºtiinþã
comunitar-parohialã.
Ajung, în schimb, sã-ºi
petreacã timpul cu gaºca
de la bloc, intrã în diverse
anturaje, chiar dacã ºtiu cã
nu se folosesc sufleteºte.
Asta duce, în unele situaþii,
la pierderea avântului de la
început, la pierderea
entuziasmului, la pierderea
bucuriei Învierii – într-un
cuvânt – se rãcesc
sufleteºte. Ce-i de fãcut
pentru aceºti tineri care-L
cautã sincer pe Hristos ºi
simt nevoia fireascã a
comuniunii cu cei
asemenea lor?
I-aº ruga pe tineri: ieºiþi
în întâmpinarea celor care
vor sã vã ajute… Nu putem
sã vã înþelegem dacã nu ne
ieºiþi în întâmpinare.
„Educaþi-ne” pe noi, toþi
cei care scriem sau vorbim
cu voi despre probleme
voastre… Fiþi aproape ºi de
cei care, mai mult sau mai
puþin, se vor osteni în acest experiment
literar al cãrui nume vrea sã vã înveþe sã
aveþi o atitudine fireascã în faþa
problemelor generaþiei voastre.
Un cuvânt de final pentru cititorii
revistei „OrthoGraffiti”
Fiþi ortho-tineri, nu strâmbo-tineri, nu
fãþarnico-tineri. Fiþi tineri iubitori de
Adevãr, de Hristos, de Ortho-doxie
(adicã de dreaptã credinþã).
Bucuraþi-vã frumos de tinereþea
voastrã. ªi Dumnezeu vã va fi
aproape, vã va fi Prietenul care
la nevoie se cunoaºte…
Mulþumesc din inimã
pentru interviul acordat!
13
 POVESTE
Hoþul de vieþi
- Scoalã-te, Iulian, e vremea sã mergem la
bisericã, spuserã pãrinþii.
- Nu pot sã mã scol, sunt obosit.
- Scoalã-te, cã mai e puþin ºi începe slujba.
- Nu am fost ºi ieri? Ce, dacã ar fi þinut
Crãciunul o sãptãmânã, trebuia sã merg zilnic la
bisericã? Nu mai merg, duceþi-vã voi.
- Am spus sã te scoli. Te îmbraci ºi mergem,
spuse tatãl autoritar.
- Ar fi trebuit sã nu vã las asearã sã staþi atât la
televizor, interveni mama. Acum, lasã-l, nu îl
ducem cu forþa. Vino când te trezeºti, noi plecãm,
spuse mama…
***
Când bãiatul se trezi, era aproape searã… Sãri
repede din pat, fugi în sufragerie, dar casa era
goalã. Afarã ningea cu fulgi mari. „Unde sunt
pãrinþii? De ce nu s-au întors pânã acum?” Puse
mâna pe telefon, ca sã îi sune pe mobil, dar
telefonul nu avea ton. Se îmbrãcã repede, îºi puse
cizmele ºi ieºi pe uºã. Nu avu rãbdare sã aºtepte
liftul, coborî scãrile în fugã ºi ieºi din bloc. Se
îndrepta spre bisericã. Mai avea puþin de mers,
când se opri brusc. Trebuia sã treacã pe lângã
ºcoalã. Dar ºcoala nu mai era… În locul ei, era o
groapã mare, plinã de noroi îngheþat.
Un trecãtor în vârstã se apropia, mergând încet
ca sã nu alunece. Bãiatul îl întrebã:
- Nu vã supãraþi, ºtiþi cumva ce s-a întâmplat cu
ºcoala? E ºcoala mea, e ºcoala unde învãþ.
Nu primi niciun rãspuns. „O fi surd…”, se
gândi Iulian. Din direcþie inversã se apropiau doi
tineri, þinându-se de mânã. Bãiatul se îndreptã spre
ei.
- ªtiþi cumva ce e aici? Ce s-a întâmplat cu
ºcoala? Sãptãmâna trecutã era aici…
Tinerii trecurã pe lângã bãiat fãrã sã îi
dea nicio importanþã.
- Hei, ce e cu voi, aþi asurzit? Nu
mã mai aude nimeni? - strigã
bãiatul, luând-o la fugã spre
bisericã.
În câteva secunde, însã,
14
se opri. Gardul bisericii era la locul lui… Copacii
din faþa bisericii la locul lor… Dar în locul
bisericii o altã groapã. La fel de ciudatã ca cea de
pe locul ºcolii. Copilul se sperie. O luã la fugã spre
casã. Ajunse repede în bloc. Sunã la parter, la uºa
apartamentului în care locuia colegul lui de bancã.
Nu îi rãspunse nimeni. Luã liftul ºi urcã la ultimul
etaj, unde locuiau doi fraþi gemeni, cei mai buni
prieteni ai lui. Soneria era defectã. Bãtu în uºã, dar
degeaba. Bãtu ºi mai tare, fãrã niciun rezultat.
Începu sã loveascã uºa cu picioarele, aºteptând ca
mãcar vreun vecin sã deschidã uºa ºi sã îl întrebe
de ce face gãlãgie. Dar, deºi picioarele îl dureau de
câte lovituri dãduse în uºã, nimeni nu pãrea
deranjat de zgomot.
Copilul coborî scãrile pânã la etajul la care
locuia. Tocmai intrau în lift vecinii, doi tineri
cãsãtoriþi de curând.
- Staþi o clipã, vã rog, strigã Iulian.
Dar ei intrarã în lift ºi liftul coborî spre parter.
Copilul intrã în apartament. Auzi zgomot din
sufragerie. Se repezi acolo. Biblioteca era la locul
ei, dar multe cãrþi lipseau. Nu îºi dãdu seama de
unde se auzea zgomotul. Se uitã pe geam, spre
locurile în care, de obicei, vedea ºcoala ºi, în
depãrtare, crucea de pe bisericã. Acum nu mai
vedea nimic acolo… Ieºi pe hol ºi iarãºi auzi
zgomotul. Când se întoarse în sufragerie, vãzu cã
ºi mai multe cãrþi lipseau din raft. Se trânti mirat în
fotoliu, sã vadã ce se întâmplã. Nu se mai auzea
niciun zgomot. La un moment dat, închise ochii.
Auzi iar zgomotul acela, aºa cã întredeschise ochii
ºi vãzu cum o mânã mare ieºea din televizor ºi
strângea cãrþile din bibliotecã. Copilul era foarte
atent la ce vedea. Biblioteca era acum goalã. Mâna
televizorului ieºi din nou ºi se îndreptã spre
peretele mare al sufrageriei.
- Nu, icoana nu – strigã Iulian, dar mâna
înºfãcã repede icoana ºi o trase înãuntrul
televizorului.
Copilul fugi în camera lui. ªi de acolo lipsea o
icoanã. Iulian se aºezã în genunchi ºi se rugã cu
inima plinã de tristeþe:
- Doamne, ajutã-mã, nu mã lãsa…
Spuse rugãciuni pânã când somnul îl birui. Se
trânti atunci în pat, descumpãnit.
Dimineaþa nu mai voia sã deschidã ochii. Îi era
fricã. Se apucã sã cânte colinde, ca sã îi treacã
frica… Dar nu apucã sã termine primul colind, cã
auzi, ca prin vis, uºa deschizându-se… Copilul se
frecã la ochi ºi vãzu, pe perete, icoana din camerã.
Icoana lui, icoanã pe care o avea de când era mic,
era la locul ei.
- Azi ai fost mai harnic, te-ai sculat singur, îi
zise tatãl.
- M-am bucurat mult auzindu-te cum colinzi…
Credeam cã iar o sã tragem de tine sã vii la
bisericã, spuse mama.
Iulian era foarte emoþionat. κi privi pãrinþii
fãrã sã spunã nimic. Apoi se duse în sufragerie.
Icoana era la locul ei, cãrþile la locul lor. Se uitã pe
geam, ºi vãzu ºi ºcoala ºi crucea de pe bisericã.
Inima îi era plinã de bucurie…
- Mã mir cã te-ai sculat singur, dupã ce asearã
ai stat atât la televizor cu taicã-tu, zise mama cu o
voce mustrãtoare. Televizorul ãsta vã mãnâncã
timpul, ºi þie ºi lui… De asta ai ºi avut notele astea
slabe în ultima vreme…
- Iartã-mã, mamã, spuse Iulian, iartã-mã. O sã
vezi cã n-o sã mai fie aºa. Ai dreptate, televizorul
mi-a furat timpul, mi-a furat prietenii, mi-a furat
cãrþile… Bine cã nu v-a furat ºi pe voi, nu-i aºa?
Mã gândeam eu sã nu vin azi la bisericã, cã e un
film pentru copii la televizor exact în timpul
slujbei.
- Normal cã atunci, când sã punã ei filmele
pentru copii dacã nu atunci? Ca sã staþi toþi acasã
ºi biserica sã fie plinã doar cu oameni mari…,
spuse mama, oftând.
- Dar o sã vin, cum sã nu vin?... Bine cã nu
L-am pierdut de tot pe Dumnezeu… Cã, dacã Îl
pierdeam pe Dumnezeu ºi vã pierdeam ºi pe voi,
pierdeam totul… Uite, o sã încerc ca, în anul care
vine, sã mã uit cât mai puþin la televizor.
- Sã te cred? – întrebã mama.
- Sã mã crezi. Nu vreau sã-l mai las pe hoþul
ãsta sã îmi fure timpul…
Danion Vasile
 RELAÞIILE VIRTUALE
U n d e e º t i c u a d e v ã r a t TU ?
Cândva, oamenii mai întâi se vedeau ºi aflau cum
gândesc abia dupã ce interacþionau, azi se întâmplã
invers din ce în ce mai des. Este un fenomen care s-a
extins cu lejeritate în mai multe medii.
Te poþi întâlni cu cineva pe care-l cunoºti pe
Internet, deºi nu l-ai vãzut niciodatã live, poþi discuta
cu un necunoscut, deºi nu ºtii nimic despre viaþa lui ºi
poþi chiar sã constaþi cã ai o listã întreagã de astfel de
cunoºtinþe. Ba mai mult, unele dintre ele au tendinþa sã
te acapareze. Acest lucru uºureazã sau nu evoluþia
relaþiilor umane, ca-n orice domeniu unde plus poate
deveni minus ºi invers.
Listele cu prieteni virtuali nu vorbesc neapãrat
despre cât de bogatã este comunicarea, ci subliniazã
o anumitã sete ºi cãutare a acesteia.
Aveam cândva obiceiul sã adaug persoane în lista
de messenger cu dorinþa de a discuta mai mult, cu
fiecare în parte. Cred cã cel mai mult mã entuziasma
faptul cã voi face schimb de experienþe cu oameni din
diverse domenii, într-un timp destul de scurt. Un fel de
maturizare instant, gratuitã ºi la îndemâna oricui.
Acest lucru s-a întâmplat în detrimentul altor aspecte:
începusem sã ignor prieteniile reale, construite în ani,
ºi nu pe moment.
În adolescenþã, aveam obiceiul sã corespondez cu
fete ºi bãieþi de prin toate colþurile þãrii. Cum o
scrisoare în plic trebuie sã traverseze mai multe
drumuri pânã la expeditor, spaþiul virtual a venit ca o
minune. Nimic neadevãrat. În afarã de faptul cã ajungi
sã cunoºti pãrticele din oamenii care stau în spatele
unei mãºti, te surprinzi inventiv sau lipsit de temeri în
a adresa întrebãri pe care nu le poþi formula in real life
prea uºor. De aici ºi pânã la comoditatea unui
pseudonim nu mai este mult. Libertatea de a spune
exact tot ce nu îndrãzneºti verde în faþã
ridicã semne de întrebare.
Erau oamenii mai fericiþi
înainte, când nu aveau aºa multe
posibilitãþi de alegere sau acum
relaþiile chiar merg pe o pantã
ascendentã? Avantajele relaþiilor
virtuale sunt demne de luat în
@
seamã dacã ne gândim cã la baza lor stã
un sentiment ce conþine atât relaxare, cât ºi
deschidere. Se ºtie cã rezultatele cele
mai bune sunt obþinute atunci
când lipseºte stresul. Cu
alte cuvinte, atunci
când evenimentele se
petrec în urma unor
@ NET
alegeri conºtiente, senzaþia de mulþumire se instaleazã
mai uºor.
Nu de puþine ori, suntem nevoiþi sã ne adaptãm în
diverse grupuri la ºcoalã, serviciu sau acolo unde
petrecem mai multe ore zilnic. Pe acei oameni nu-i
putem alege, aºa cã acomodarea necesitã un oarecare
efort ºi bunãvoinþã pentru ca relaþiile sã funcþioneze
mai bine, acolo unde în locul comunicãrii domneºte o
anumitã tensiune.
În spaþiul virtual, a împãrþi prietenii poate fi vãzut
în multe feluri, dar cei care au liste impresionante cu
amici (sã le spun mai bine contacte?) sunt consideraþi
superficiali. Este logic. În timp real, cu câþi oameni ai
fi putut sã te întâlneºti, sã dai noroc, sã priveºti în ochi
sau sã pici pe gânduri? Când îþi doreºti mai mult decât
puterile tale de a construi, este posibil sã rãmâi la
temelii pentru mulþi ani. Mã refer la obiceiurile de a
împãrþi câte puþin din tine ºi, de fapt, deloc. ªi poþi sã
fii prieten cu toþi ºi, de fapt, sã te simþi singur.
Relaþiile clasice au de suferit tocmai pentru cã
pentru a le construi este nevoie de rãbdare ºi mai
multã implicare pe termen lung. Pe Internet, totul
se desfãºoarã în alt ritm, deºi gãsim ºi aici lacune.
Existã riscul sã investeºti într-o relaþie mai degrabã
prin prisma imaginaþiei decât a realitãþii. Îþi poþi face
în minte un portret ºi sã te raportezi la el atunci când
comunici. Nu spun cã acest aspect nu poate fi întâlnit
ºi-n viaþa realã, dar ºansele ca adevãrul sã fie vãzut
mai repede vor apãrea mai uºor atunci când le observi
cu proprii ochi. În special pentru sceptici.
Cu alte cuvinte, alergãm dupã calitate, mai ales
când alegem cu cine sã
ET
N
împãrþim ceea ce
avem mai de preþ:
timpul. Este posibil ca un segment care
ar trebui sã se întindã pe decursul a 60 de ani
sã fie comprimat numai pe 30, dar lozul cel mare sã
existe cu adevãrat, iar tu sã joci la altã loterie.
Ana Abronov 15
 GRAFFITI ORTHODOXE
S-a cãsãtorit Cain
cu propria sorã?
„ªi-a cunoscut Cain pre
femeia sa ºi zãmislind ea a
nãscut pe Enoh”
Teza creaþiei, afirmatã de religie ºi
întãritã de ºtiinþa cea adevãratã, susþine cã
omenirea, în toatã diversitatea ei, provine
dintr-un singur om (monogenezã), faþã de
evoluþionismul care se bazeazã pe teoria
poligenezei.
Dar, se va întreba critic un cititor: dacã
Adam este obârºia tuturor (aºa cum
postuleazã Biblia) de unde a provenit soþia
lui Cain? Creºtinii rãspund: dintre fiicele
lui Adam. Sã urmãrim argumentele.
Cartea Facerii pomeneºte dintre copiii lui
doar pe Cain, Abel ºi Set (Sith), deºi
aceºtia au fost doar cei dintâi, urmându-le
încã mulþi alþii. Mai târziu, în Facere 5, 4
se specificã faptul cã Adam a trãit ºapte
sute de ani dupã naºterea lui Set, timp în
care a nãscut fii ºi fiice. Trãind 930 de
ani, primul om a primit porunca sã creascã
ºi sã se înmulþeascã, deci trebuie sã fi avut
zeci sau sute de copii. Cronograful (tradus
din greceºte de Pãtraºco Danovici) aduce
o precizare importantã: „ªi i-au rãmas pe
urmã lui Adam treizeci de feciori ºi
16
douãzeci ºi ºapte de fiate (fete - n.n)”
(volumul I, pag. 13).
Aceasta ne conduce la o altã întrebare:
cum se face cã s-a cãsãtorit Cain cu
propria sorã? Nu reprezintã o astfel de
unire conjugalã incest condamnat de
pravila Bisericii Ortodoxe? Negreºit,
evenimentele se petreceau la începutul
vremurilor, când oamenii trãiau sute de
ani ºi dupã o altã rânduialã: „E vãdit deci
cã omenirea era cu totul altfel decât aºa
cum o cunoaºtem astãzi, chiar ºi trupeºte”,
sublinia ieromonahul american Serafim
Rose continuând explicaþia Sfântului Ioan
Gurã de Aur din Omilii la Facere
(Capitolul 20, versetul 1) – pag. 234. „Era
la început ºi pentru cã trebuia sã se
înmulþeascã neamul omenesc, s-a îngãduit
sã se cãsãtoreascã fraþii între ei”.
Sã dãm, în continuare, cuvântul unui
reprezentant al ºtiinþei, biologul ºi
geneticianul american A. E. Wilder-Smith.
Cunoscutul autor al lucrãrii Omul –
origine ºi destin afirmã cã nu a existat
nicio dificultate pentru Cain sã se
cãsãtoreascã cu una dintre surorile sale,
deoarece deteriorarea geneticã imediat
Diacon Cornel Dragoº
dupã creaþie ar fi fost mai puþin dominantã
ca în prezent, iar consecinþele endogamiei
nu s-ar fi comparat cu cele ale unor astfel
de uniri din zilele noastre.
Astãzi, în laboratoarele din întreaga
lume, se practicã pe scarã largã
încruciºarea selectivã de tipul frate-sorã
pentru producerea de animale de laborator.
Atâta vreme cât nu avem de-a face cu
gene regresive nedorite, fie de la frate, fie
de la sorã, nu pot apãrea niciun fel de
consecinþe nefaste, iar rezultatul acestor
încruciºãri sunt rasele viguroase obþinute.
Se pare cã ºi anumite case regale egiptene
au întrebuinþat acelaºi procedeu ºi au
produs descendenþi foarte fecunzi pentru
dinastiile lor.
În perioada contemporanã, cu pericolul
regresivitãþii la oameni, practica ar fi
riscantã, putând provoca malformaþii la
urmaºi. Dar, pe vremea lui Cain, cãsãtoria
cu una dintre multele sale surori nu ar fi
constituit nicio dificultate din punct de
vedere genetic, neexistând decât o micã
sau chiar nicio deteriorare a zestrei
genetice de care sã se teamã vreuna dintre
pãrþi.

Despre partea nevãzutã
a unor STENCIL URI
Plimbându-mã într-o zi pe strãzile
Bucureºtiului, undeva pe strada Bibescu Vodã
am dat nas în nas cu un desen care m-a frapat
prin intelectualismul sãu. Am vãzut un stencil
care imita imaginea ºablonizatã printr-o
îndelungatã seriere a Giocondei, o Giocondã
care era în acelaºi timp ºi ciocãnitoarea Woody.
A doua zi, l-am luat pe prietenul meu, George
Þurliu, sã îi facã doamnei Gioconda Woody o
fotografie. A fãcut-o. Nu ºtiu cât e de clarã,
habar nu am cât o fi de bunã, important este cã
exprimã ceva. Pe strãzile Bucureºtiului istoric
poþi vedea câteva stencil-uri care nu numai cã
ironizeazã elementele culturii înalte, ci redau
foarte concis ºi plastic dispariþia graniþei dintre
Culturã ºi „subculturã”. Sub imaginea
hipercunoscutã a „poetului nepereche” Mihai
Eminescu vezi cã scrie cu nonºalanþã
„Eminem”. Eminemscu, am putea noi conchide.
Cum ar suna o piesã muzicalã din arsenalul lui
Eminem, dar cu versuri de Eminescu?
Preferinþa tinerilor pentru Eminem se justificã
prin greaþa pe care au provocat-o în sufletele lor
profesorii de literaturã pe vremea când încã mai
erau elevi ºi studenþi. Una este sã reciþi din
Eminescu la vremea marii îndrãgostiri ºi alta
este sã înghiþi cu nemiluita de pe la 14 pânã pe
la 18 ani comentarii ºi „studii introductive” pe
care trebuie sã le reproduci ca atare dacã vrei sã
te înscrii în baremul unui examen. Cultura
rãmâne una de masã ºi când e transmisã din
generaþie în generaþie prin instituþiile statului
(care profitã perfid transformând valoarea
individualã a talentelor sau a geniilor în
instrumente de propagare a ideologiei de stat) ºi
atunci când e difuzatã prin canalele media. Din
aceastã perspectivã, alãturarea dintre Eminescu
ºi Eminem, Gioconda ºi ciocãnitoarea Woody,
imaginea lui Adrian Minune ºi formula lui
Einstein E= mc2 se justificã din plin.
Stencil-urile, dincolo de ironia pe care
mizeazã în mod vãdit, pun câteva probleme
la care adepþii culturii înalte trebuie sã
rãspundã nu prin argumente ale autoritãþii
sau prin axiome care au ajuns la nivelul
simþului comun simple prejudecãþi, ci prin
argumente raþionale. De ce este de preferat
Eminescu lui Eminem? De ce este de la sine
înþeles cã maneaua este un produs subcultural?
De ce unii îl preferã pe Cervantes, iar alþii
rãmân extaziaþi în faþa aventurilor unor
Spiderman sau Pokemon?
Piaþa de carte din România zilelor noastre ne
oferã un rãspuns. Consumatorul de literaturã
dupã ce a revenit din infernul „Demonilor” lui
Dostoievski, se reîmprieteneºte cu realitatea
prin literatura unui Ken Kesey. Cine nu a citit
Ciprian Voicilã
ATITUDINE
„Zbor deasupra unui cuib de cuci” va vedea
filmul. Tinerii vremurilor pe care le trãim se
cultivã mai repede în sãlile de cinematograf sau
descãrcând filme de pe net. E bine ºi aºa. E
chiar foarte bine. Societatea contemporanã
ne-a transformat pe toþi în viteziºti. Dacã
„veºnicia s-a nãscut la sat”, oraºul a generat
viteza. Bibliotecile sunt creaþii ale unui timp
blând. Au rãmas ca niºte locuri de respiro.
Intri într-o bibliotecã, iei o carte ºi îþi mai
tragi sufletul.
În ciuda învãþãmântului de stat ºi a culturii
de masã, individul este liber sã aleagã. Dacã
vreau sã o vãd în stencil-ul despre care v-am
vorbit numai pe Gioconda, o s-o vãd numai pe
ea. Dacã îmi place mai mult Woody, o sã mã
bucur: ia uite-o pe Woody la maturitate! Sunt
liber sã vãd ceea ce îmi place ºi îi mulþumesc
autorului sãu cã nu mi-a impus sã vãd ce vrea
el. Îi mulþumesc pentru cã, respectând liberul
meu arbitru, mi-a dovedit cã mã respectã ca
persoanã.
Notã: Stencil Graffiti sau simplu
Stencil este o formã de graffiti ce
implicã folosirea unui ºablon
pentru a aplica imaginile pe
pereþi (cf. Wikipedia).
17
 Discuþie între
2
embrioni
PRO - LIFE

- ªi tu crezi în viaþa de dupã naºtere?

- Desigur. Dupã naºtere trebuie sã urmeze ceva. Probabil cã ne
aflãm aici tocmai pentru a ne pregãti pentru ceea ce urmeazã.
- Ce prostie! Dupã naºtere nu urmeazã nimic. ªi, de altfel, cum ar
putea sã arate?
- Nu ºtiu exact, dar desigur cã va fi mai multã luminã decât aici.
Poate cã vom umbla pe propriile picioare ºi vom mânca cu propria
gurã.
- Ce tâmpenie! Nu se poate sã umbli. Iar ca sã mãnânci cu gura,
chiar cã ar fi de râs! Doar noi mâncãm prin cordonul ombilical. Însã ia sã îþi
spun eu ceva: putem exclude viaþa de dupã naºtere, pentru cã deja acum e prea
scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranþã va fi ceva. Însã, probabil, ceva mai altfel decât
ne-am obiºnuit aici.
- Pãi de acolo nu s-a întors nimeni. Odatã cu naºterea, viaþa se terminã, pur ºi
simplu. De altfel, viaþa nu este altceva decât o permanentã înghesuialã, în
întuneric.
- Eu nu ºtiu exact cum va fi dacã ne vom naºte, dar desigur cã o vom gãsi pe
MAMA, iar ea va avea grijã de noi.
- Pe mama? Tu crezi în mama? ªi, dupã tine, unde ar putea ea sã fie?
- Pãi oriunde, în jurul nostru. Doar trãim în ea ºi prin ea. Fãrã ea, nu am fi
deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vãzut nicicând, niciun fel de mamã, aºa cã e
evident cã nu existã.
- Dar, uneori, când suntem în liniºte, o auzim cum cântã, simþim cum
mângâie lumea din jurul nostru. ªtii… eu cred cã viaþa adevãratã ne aºteaptã
abia de acum încolo!
Autor necunoscut
Cum a vindecat
Sfântul Efrem Sirul
o prostituatã de patima ei
Se spune cã, pe când se afla Sfântul Efrem Sirul în cetatea Edesei, o
prostituatã ce locuia aproape de dânsul s-a fãcut unealtã a diavolului celui
rãu. Într-o zi, pe când Efrem fierbea o mâncare, acea femeie deschise
fereastra ºi, aplecându-se cu neruºinare ºi obrãznicie, cãutã la Cuviosul
Pãrinte ºi-i zise: „Binecuvânteazã, pãrinte”. Iar el, cu blândeþe îi zise:
„Domnul sã te binecuvânteze”. ªi, cu râs deºãnþat, femeia a zis iarãºi: „Dar
ce lipseºte bucatelor tale?”. Iar Sfântul a zis: „Trei pietre ºi puþin lut, ca
fereastra aceasta sã se astupe”. Iar ea cu obrãznicie îi zise: „Pentru cã
te-am cinstit, aceasta te-a adus pe tine la mândrie? Eu voiam a dormi
împreunã cu tine ºi tu de la început îmi tai orice nãdejde?”. Sfântul Efrem
o surprinde pe femeie cu rãspunsul sãu: „De voieºti împreunã cu mine sã
dormi, apoi trebuie sã mergi unde îþi voi spune eu”. Iar ea, dacã a auzit
cuvântul acesta, a ºi întrebat de locul unde voieºte a dormi. „Nu în alt loc,
a zis el, decât chiar în mijlocul cetãþii, voi dormi cu tine”. Iar ea a zis: „Dar
nu ai sfialã ºi ruºine de oamenii ce ne vor vedea dormind în mijlocul
cetãþii?”. Atunci Sfântul a zis îndatã: „Dacã ochii oamenilor i-ai judecat cã
sunt puternici a ruºina sufletul ºi a-l opri de la fapta rea, dar, oare, de ochii
lui Dumnezeu, care vãd toate câte se lucreazã întru ascuns ºi întru arãtare,
nu ne vom teme ºi nu ne vom înspãimânta, cu atât mai mult?” Acestea
destul au fost ca sã înduplece pe prostituatã a se depãrta de pofta vicleanã
cãtre Sfântul Efrem ºi sã se cãiascã de cele mai dinainte fapte rele ale ei.
ªi, îndatã, apropiindu-se ºi cãzând la pãmânt, cerea iertare pentru nebunia
faptei ei. ªi, plângând cu amar pentru faptele ei, a luat povãþuitor ºi dascãl
pe Sfântul Efrem, în calea cea cãtre mântuire.

plâng cã difuzoarele sunt prea zgomotoase;

Duminicã fãrã scuze 6. Vor fi împãrþite numãrãtori pentru cei

Anunþ în bisericã:
Duminica viitoare va fi o duminicã fãrã
scuze, în care toatã lumea va putea sã
vinã la bisericã:
1. Vor fi aduse paturi pliante în
bisericã pentru cei care se plâng cã
nu pot dormi decât duminica;
2. Picãturi pentru ochi vor
fi puse la dispoziþia celor
care au stat sâmbãtã
seara pânã târziu în
18
faþa televizorului ºi pe care îi dor ochii
duminica dimineaþa;
3. Vom avea cãºti de protecþie pentru cei
care cred cã se va prãbuºi tavanul dacã apar la
bisericã;
4. Pãturi vor fi puse la dispoziþia celor care
se plâng cã e prea frig în bisericã. Cei care se
plâng cã e prea cald, vor avea ventilatoare la
dispoziþie;
5. Vom avea aparate auditive pentru cei care
spun cã n-aud nimic în difuzoare ºi
tampoane de vatã pentru cei care se
care vor sã numere ipocriþii;
7. Celor care se duc duminica în vizitã le
promitem cã vor fi prezente ºi niºte rude;
8. Vom avea ºi gustãri pentru cei care spun
cã n-au timp sã vinã la bisericã ºi sã ºi
gãteascã;
9. Un colþ al bisericii va fi amenajat cu iarbã
ºi copaci pentru cei care-l vãd pe Dumnezeu în
naturã ºi, mai ales, pe terenul de golf;
10. Biserica va fi decoratã atât cu podoabele
de Crãciun, cât ºi cu cele de Paºti pentru cei
care n-au vãzut-o niciodatã altfel.
Autor necunoscut
FUNNY
 SUPRADOZA
Un Sfânt mucenic grec salveazã de la moarte
un dependent de droguri
Sfântul Mucenic Efrem de la Nea Makri
(†1425, pomenit în sinaxarul grecesc la 3 ianuarie)
mijlocitor ceresc pentru cei dependenþi de droguri,
sinucigaºi ºi pentru tinerii deznãdãjduiþi.
1. Monahul Efrem
În anul 1425, un cãlugãr a fost luat
prizonier ºi chinuit pânã la moarte în
mãnãstirea sa din Grecia, pentru vina de a
fi creºtin. A fost torturat încet, pânã ce a
murit, vreme de un an întreg. De fiecare
datã, rãnile sale erau lãsate sã se
tãmãduiascã, apoi era supus la munci noi,
ºi mai rele. În cele din urmã, l-au omorât.
A fost spânzurat cu capul în jos de un
copac de pe pãmânturile mãnãstirii sale ºi
strãpuns de o suliþã cu vârful în flãcãri.
Toate mãrturiile despre viaþa ºi mucenicia
sa au fost date uitãrii pânã în acest secol,
când s-a înfãþiºat egumenei unei mãnãstiri
ºi i-a istorisit viaþa ºi patimile sale. I-a mai
descoperit ºi locul unde zãceau îngropate
osemintele sale cele neputrezite. Acestea
au fost dezgropate, spre slava lui
Dumnezeu.
2. Drogatul ºi Sfântul
Câþiva ani mai târziu, un adolescent
american din Middle West se lupta cu
propria-i viaþã. Folosea puternic drogurile
(cocaina ºi heroina) ºi se îndrepta cu
repeziciune cãtre distrugere. Nu avea nicio sã trãiascã, va rãmâne semi-conºtient –
viaþã stabilã de familie, nicio educaþie într-o stare de vegetaþie. Nu i se dãdea
religioasã, ºi, deºi încã tânãr, avea aproape nicio ºansã de recuperare. Dupã
probleme serioase. douã sãptãmâni, însã, tânãrul s-a trezit, pe
deplin conºtient. El le-a povestit celor din
Într-o noapte, i se arãtã un moºneag jur ca i s-a arãtat un om, un fel de cãlugãr,
urât, care-i zise: „Sunt prietenul tãu, vreau ce radia luminã. Acesta s-a apropiat de el
sã mã întâlnesc cu tine”. Îl puse sã se urce ºi i-a spus: „M-am rugat pentru tine...
în maºinã ºi sã conducã cât mai repede cu Dumnezeu þi-a mai dat o ºansã. Vei trãi,
putinþã pe un anume drum, ce avea la un dar trebuie sã-þi îndrepþi viaþa. Vei merge
moment dat o curbã în ac de pãr, chiar la în Grecia, în vizitã la locul unde se
marginea unui þãrm abrupt. Tânãrul fãcu odihnesc oasele mele, dând mulþumire lui
precum i se spuse, îºi luã maºina ºi Dumnezeu pentru izbãvirea ta. Numele
conduse cât de repede putea, pe acel drum. meu este Efrem”.
Pierzându-ºi în ultima clipã curajul, reuºi
sã frâneze ºi sã ia curba cu dificultate. Se Traducere de Radu Hagiu
întoarse acasã zdruncinat.
Douã nopþi mai apoi,
bãtrânul apãru iarãºi ºi-i spuse
plin de mânie ºi indignare:
„Sunt foarte dezamãgit cã n-ai
venit! Urcã-te iar în maºinã ºi
condu cât poþi de repede, iar
de data asta nu mai cãlca
frâna!”. Tânãrul se simþi silit
în mod ciudat sã facã aºa.
Încã o datã, se sui în maºina
sa, conduse pe cât de repede
putu ºi, de data aceasta, nu se
mai opri, ci zburã cu vitezã
peste parapet. Maºina fu
distrusã, dar, în chip
surprinzãtor, el scãpã doar cu
câteva tãieturi ºi zgârieturi ºi
cu o contuzie.
La câteva sãptãmâni dupã
ce ieºi din spital, urâtul i se
arãtã încã o datã ºi-i spuse:
„Sunt furios cã nu vii la
întâlnire! În noaptea aceasta,
negreºit, ne vom întâlni! Pune
o dozã dublã de drog în
seringã!”. Iarãºi, tânãrul se
simþi silit sã facã întocmai
precum i se zisese ºi, dupã ce-
ºi injectã drogul, cãzu în
comã din pricina supradozei.
Fu dus la spital, unde medicii
îi spuserã familiei sale cã
probabil nu va supravieþui.
Iar, dacã va avea cumva ºansa 19
 CRONICÃ FILM
Eroii de la Termopile (2007)
Mi-am zis cã voi vedea un film istoric, dar la filmul hollywoodian e
bine sã nu vii cu pretenþii de autenticitate istoricã. Nu e prima oarã când
se gafeazã la acest capitol. Trunchiatã ori hiperbolizatã pe alocuri,
istoria e doar un pretext pentru a face un film cu lupte. 300 este, în
primul rând, o lecþie de eroism, onoare ºi curaj. Bãtãlia de la Termopile
e doar pretextul, ea întrupa perfect aceste virtuþi.
Guvernul iranian – supãrat foc pe regizor ºi
producãtori. Soldaþii perºi par a fi mai degrabã
niºte mutanþi hidoºi. Xerxes I, regele persan, nu
arãta ca un mulatru travestit, machiat, rujat ºi cu
faþa plinã de piercing-uri, ca în film, basoreliefurile
încã dau mãrturie. Nici uniformele spartane nu
erau chiar aºa, dar cum sã fi pus în evidenþã
muºchii rãzboinicilor? Pretenþiile sunt însã prea
mari. Iranienilor li s-a rãspuns cã filmul este
entertainment, el fiind ecranizarea fidelã a unei
benzi desenate celebre, a lui Frank Miller.
Avem în film 300 de pectorali excelent lucraþi,
avem 300 de luptãtori desãvârºiþi. Criticii s-au
arãtat intrigaþi de atâta perfecþiune: „prea mulþi
supermani, prea mulþi culturiºti”. Spartanii –
dispuºi sã moarã pentru libertate, învãþaþi sã nu se
retragã, învãþaþi sã aleagã „moartea frumoasã”. În
consecinþã, avem mult sânge care þâºneºte în
nenumãrate imagini slow-motion. Avem
decoruri frumoase, dar fotografice, filmul trecând printr-o post-
procesare severã. Pãcat. Tipic hollywoodian – nu lipsesc
scenele erotice. Iarãºi pãcat.
Nu lipseºte nici ingredientul politic, oarece
conspiraþii în Senat, de altfel singura abatere, se pare,
de la banda desenatã. Leonida, regele spartan, nu
20
poate fi identificat cu Bush, cum au afirmat unii jurnaliºti arabi. Filmul
nu e nici pro, nici contra Bush, nu e o luptã a estului contra vestului, nu
e ostil lumii arabe, nu e ostil nimãnui, poate doar istoriei.
Filmul îmi pare cã are ca target tinerii adolescenþi fascinaþi de
muºchi ºi cultul trupului, el prinde probabil foarte tare la fanii jocurilor
de tip World of Warcraft care, dupã vizionarea
filmului, vor intra în arena virtualã sã cãsãpeascã
niscaiva duºmani. Pentru unii tineri de azi
rãzboiul este, din pãcate, chiar super-funny.
Filmul începe abrupt cu o scenã de un
barbarism extrem care dã fiori reci. Spartanii
îºi omorau pruncii care aveau handicapuri la
naºtere. Însã, deºi ne despart atâtea secole ºi
2000 de ani de creºtinism, nici noi nu suntem
prea departe de o aºa barbarie. Noi ucidem
pruncii încã în pântece fiind, dacã observãm la
ecograf vreun handicap. Nu mai vorbim de cei
absolut sãnãtoºi, dar nedoriþi.
Am remarcat o replicã din film. Xerxes îl
întreabã pe Leonida: „Cum poþi sã mi te
împotriveºti, când ºtii cã aº omorî cu plãcere pe
oricare dintre oamenii mei pentru victorie?”.
Leonida spune: „Eu mi-aº da viaþa pentru oricare
dintre ai mei”. De altfel, bãrbãþia, curajul ºi
puterea de jertfã pentru „o moarte frumoasã” mi-au asociat întrucâtva
comportamentul spartan cu râvna cãlugãreascã.
Ar trebui sã învãþãm de la spartani cã desãvârºirea cea întru Hristos
nu se câºtigã decât cu antrenament zilnic. La fel stau lucrurile ºi cu
învãþatul. Doar cei bine ºi constant antrenaþi într-ale studiului vor lua
premiul I.
Laurenþiu Dumitru

SCRISORILE
LUI SFREDELIN
Omul vãzut de jos, de sub picioarele lui.
Interesul cãrþii The Screwtape Letters (1942)
rezidã nu în unghiul perfid de vizualizare a omului
de cãtre diavol (Pãrinþii demascã din belºug optica
diavolului), ci în stilul ei. Scris inteligent, volumul
este un tratat general de psihologie umanã turnatã
într-un tipar literar englezesc, de ironie calmã ºi
detaºatã. C. S. Lewis (1898-1963) nu-l
supraliciteazã deloc pe diavol descriindu-i
viclenia, ci numai îl demascã, arãtându-l în
bucãtãria perfidã a urzelilor sale. Finalul cãrþii
dezvãluie un diavol umil, învins de virtutea umanã
ºi condamnat sã fie mâncat de ceilalþi, pedeapsã
aplicatã în iad celor care eºueazã în hoþia de
suflete.
Omul este precar, deci poate fi uºor nãruit.
Diavolul îl cunoaºte mai bine pe om decât se
cunoaºte omul pe sine însuºi. Deci diavolul
cunoaºte viaþa, singura lui raþiune fiind de a o
complica: celor buni le ureazã viaþã lungã întru
ispitire, pe cei rãi i-ar omorî cu mâna lui, numai
sã-i ia nepocãiþi: „Cât de valoros e timpul pentru
noi se vede din faptul cã Duºmanul ne acordã atât
de puþin din el. Majoritatea rasei umane moare la
o vârstã fragedã; dintre cei care supravieþuiesc,
mulþi mor la anii tinereþii” (C. S. Lewis, Scrisorile
unui diavol mai bãtrân cãtre unul mai tânãr, trad.
Sorana Corneanu, Humanitas, 2007, p. 150). Sofist
intrat în rezervã, Sfredelin scrie sfaturi altui drac,
Amãrel. Sfredelin nu este un grafoman, ci sfaturile
sale sunt cvasi-telegrafice, sentenþioase, izvorâte
dintr-o lucidã experienþã. Umorul este la el acasã,
omul este subiect de amuzament în toate paginile,
aceasta fiind de fapt savoarea lucrãturilor
diavoleºti. Dracul râde de neputinþa trupului
omenesc, de mândrie, de prostie, de toate cãderile
inerente naturii umane: „regula la oameni e cã,
dupã ani de trai împreunã, fiecare ajunge sã
gãseascã în celãlalt tonuri ale vocii ºi expresii ale
feþei care îi repugnã cumplit” (p. 24). Dracul se
amuzã: o distracþie pe cinste stã „în a-l face pe om
sã cedeze tocmai când (numai de-ar fi ºtiut) mai
avea puþin ºi scãpa” (p. 159). În plus, dracul nu
iartã nimic omului.
Diavolul este o lipsã care se cere împlinitã. El
are nevoie de suflete pierdute pentru a-ºi umple un
gol, un vid hãmesit prin cãdere: „pentru noi un om
e în primul rând sursã de hranã; ce urmãrim noi e
sã-i absorbim voinþa într-a noastrã ºi prin digerarea
sinelui sã ni-l mãrim pe al nostru. (…) Noi cãutãm
vite care sã ne devinã hranã; El îºi doreºte slujitori
care sã-i devinã fii. Noi vrem sã aspirãm înãuntru;
El vrea sã dãruiascã în afarã. Noi suntem ca niºte
vase golite care ar vrea sã se umple; El e plin ºi se
revarsã” (pp. 47, 48). Organizaþi pe haite, dracii
sunt profesori într-ale ispitirii, iar alþii iau lecþii.
Domestici, casnici ai omului, ei cresc odatã cu el,
îi învaþã obiºnuinþele, îi cultivã viciile. Între ei
existã divergenþe de metodã, la ei se dau ºi se iau
palme, se face autocriticã, se dau rapoarte concise
despre „pacienþi”, se împrumutã informaþii utile
despre cel aflat în cauzã. La ospeþele lor infernale,
dracii se înfruptã din chinurile omeneºti ºi din
colegii lor care au eºuat. Cei pricopsiþi cu mai
multe suflete urcã în grad pe Scara Infernalã,
trecând de la Departamentul Ispitiri în
administraþie.
Diavolul conteazã pe faptul cã omul nu este
perfect. În faþa diavolului, omul este un jalnic
animal cu crize, puþine ºi acelea, de umanitate. Un
animal prostit de confort ºi un aprig hedonist,
producãtor de salivã. Niciun respect pentru om, cel
pentru care Dumnezeu s-a arãtat cu mai multã
dragoste decât pentru el. De aceea îºi permite, cu
acordul Domnului, sã-l sape la temelie ºi sã intre
Octavian Dãrmãnescu
RECENZIE CARTE
peste el, siluindu-i visele. Pentru diavol, oamenii
sunt „animale pe douã picioare” (p. 19),
„amfibieni – jumãtate spirit, jumãtate animal” (p.
46), bipede fãrã pãr cãrora Dumnezeu, în marea
Lui aristocraþie, „le dã întotdeauna înapoi cu
dreapta ce le-a luat cu stânga” (p.78). Dumnezeu
„chiar vrea sã umple universul cu stârpiturile Lui
nesuferite care sã-I preia chipul ºi asemãnarea
(…). El nu poate rãpi. El poate doar chema.
Ignobilã încãpãþânare, sã vrea sã-ºi ia porþia, dar
bucatele sã rãmânã întregi; creaturile trebuie sã fie
una cu El, ºi totuºi ele însele” (p.48).
Spirite baroce, dracii lucreazã microscopic, pe
amãnunt. Ce este rãu la Dumnezeu este bine la
diavol ºi invers (tehnica „ventriculului diabolic”
spunea Lewis, p. 170). Satisfacþia iadului este
nefericirea omului. Diavolul n-are altã ºansã de a
da în Dumnezeu decât indirect, prin om:
„nefericirea astfel obþinutã e de soiul cel mai ales
ºi îºi pãstreazã foarte mult timp buchetul” (p. 109).
Sarcini delicate, trudã, efort, roade din belºug. Cu
toate acestea, situaþia diavolului este mereu
precarã, sortitã nãruirii, deoarece mila Domnului
are valoare de lege universalã. Nu existã un
principiu al armelor egale. Tragismul diavolului
vine când toatã ºandramaua i se nãruie – omul a
mers ºi s-a împãrtãºit de Dumnezeu. Arsenalul lui
de ispite nu sunt decât elefanþi pe picioare de
þânþar. Un octogenar libidinos poate fi iertat pentru
toatã viaþa lui strâmbã chiar pe patul de moarte,
numai dacã ar face dovada unui strop natural,
neaditivat, de cãinþã (p. 191).
Însã dracul are mereu de lucru. Fin psiholog, el
nu cade în disperare, ca oamenii, ci îºi începe
munca din nou, îndrãzneþ, cu îndoite puteri, doar
este expert în exploatarea lipsurilor umane. Dacã
iadul certificã incapacitatea unuia, trimite pe altul.
Toþi sunt însã pricepuþi la capitolul întreþinerea
viciilor, cea mai mare pãcãlealã fãcutã omului: „O
sete din ce în ce mai mare dupã o plãcere din ce în
ce mai micã: iatã formula. E mai sigurã ºi are stil.
Sã-i iei omului sufletul ºi sã nu-i dai nimic în
schimb – mai mare bucurie nici cã se poate
pentru inima Tatãlui Nostru” (p. 52). Nu
conteazã mijlocul prin care ispiteºte,
scopul trebuie sã fie atins: „Nu e mai
bunã crima decât sunt cãrþile de joc,
dacã sufletul se dã pe o ºepticã”
(p. 69).
21
 BIOGRAFIILE SFINÞILOR APOSTOLI Biografiile
Sfinþilor Apostoli
Deseori, respectul ºi cinstirea pe care credincioºii o acordã
celor pe care Biserica îi numeºte astãzi „Sfinþi” fac ca aceºti
oameni ai credinþei sã fie priviþi ca un fel de semi-zei. Auzim
uneori opinia „Aaa... Pavel a fost sfânt de a fãcut asta... Eu nu
mã compar cu el”.
Nu, Pavel nu a fost sfânt; nu s-a nãscut sfânt. Nici apostolul
Petru nu s-a nãscut sfânt ºi nici evanghelistul Matei. Înainte de a deveni
creºtin, Pavel s-a strãduit cât a putut sã-i stârpeascã pe creºtini. Petru,
pescar de fel, a fost un fricos care s-a lepãdat în public de Iisus, minþind
cã nu-L cunoaºte. Cu toþii am fi fãcut la fel. Iar Matei, când iudeii L-au
prins pe Iisus în Ghetsimani, a fugit ºi el de fricã. Atât de fricã i-a fost,
încât a fugit în pielea goalã.
Vederea Celui înviat ºi venirea peste ei a Duhului Sfânt le-a întãrit
credinþa ºi le-a dat putere sã-l vesteascã pe Iisus Hristos. ªi prin credinþã
au fãcut ºi minuni. Abia târziu, pentru viaþa lor exemplarã ºi pentru
credinþa lor, Biserica i-a numit „sfinþi”, nu pentru cã ar fi asemenea lui
Dumnezeu, ci pentru cã sunt exemple de vieþuiri pentru noi, cei de
astãzi, care putem sã pornim, de unde ne aflãm, si sã ajungem la trãirea
ºi credinþa lor. Nu suntem cu nimic mai prejos decât ei ºi nu ne opreºte
nimic sã urcãm pe scara credinþei pe care au urcat ei. Doar comoditatea
ºi necredinþa.
Pentru cã toþi cei pe care îi cinstim astãzi ºi cãrora ne rugãm au fost
la un moment dat oameni ca noi, cu cãderi ºi pãcate, prezint pe scurt
biografiile celor doisprezece Apostoli – a celor care l-au vãzut, au Sciþia), inclusiv prin pãrþile Dobrogei ºi la nord de Dunãre, motiv
umblat ºi l-au ascultat pe Domnul Iisus Hristos. pentru care este considerat „Apostolul Românilor”.
În aceste peregrinãri, sãvârºeºte numeroase minuni, converteºte pe

1. Andrei
Pescar originar din Betsaida (sat pe malul de nord-est al lacului
Ghenizaret în Israel), frate cu apostolul Petru. A fost primul apostol
chemat de Iisus. Spiritul sãu misionar se vãdeºte chiar de la prima
întâlnire cu Mântuitorul, el ducând lui Natanael vestea cã L-a gãsit pe
Mesia ºi chemându-l pe acesta sã-L vadã.
Despre el ni s-au transmis foarte puþine date. Tradiþia relateazã
despre cãlãtorii misionare prin Asia Micã ºi Balcani (Thessalia, Tracia,
mulþi la creºtinism ºi organizeazã comunitãþi creºtine. Ultimele relatãri
istorisesc despre ºederea sa în provincia romanã Ahaia (Grecia). Arestat
de guvernatorul roman Aegeatis în oraºul Patras (Grecia), nu se leapãdã
de creºtinism, fiind supus unui martiriu de 2 zile ºi fiind rãstignit pe o
cruce în formã de X în anul 60 d. H. Guvernatorul Aegeatis moare în
aceeaºi zi (soþia sa Maximila s-ar fi îngrijit de înmormântarea lui Andrei
la Patras). În anul 356, trupul lui Andrei este dus de la Patras la
Constantinopol, iar în anul 1208 de la Constantinopol la Amalfi (Italia).
Capul, iniþial rãmas la Patras, este pãstrat la Roma între anii 1450-1462,
de teama turcilor. În anul 1964, a fost redat bisericii din Patras.

I C C J : Prezenþa icoanelor în ºcoli este legalã
Bucureºti, 12 iunie 2008 (Altermedia) –
Prezenþa simbolurilor religioase în ºcolile
publice din România este legalã, a decis, pe 11
iunie, Înalta Curte de Casaþie (ICCJ).
Completul de Judecatã al ICCJ a admis
recursul formulat de Ministerul Educaþiei
ºi Cercetãrii (MEC), precum ºi cererea
de intervenþie formulatã în favoarea
acestuia de Asociaþia „Provita”
Bucureºti, casând sentinþa
instanþei inferioare (Curtea de
Apel, Bucureºti).
Instanþa supremã dã
astfel câºtig de cauzã
22 MECT ºi „Coaliþiei
pentru Respectarea Sentimentului Religios”
care au acþionat în judecatã, în solidar,
Consiliul Naþional pentru Combaterea
Discriminãrii (CNCD). Reclamanþii au cerut
anularea deciziei nr. 323/2006 a CNCD, prin
care Ministerului i se „recomanda” elaborarea
unui set de norme care ar fi interzis practic
prezenþa simbolurilor religioase în ºcolile
publice din România.
Decizia ICCJ este practic definitivã,
neexistând decât cãi de atac extraordinare la
aceasta, ºi pune capãt unei controverse care
dureazã de mai bine de un an ºi jumãtate. În
noiembrie 2006, la solicitarea profesorului
buzoian Emil Moise, Consiliul Naþional pentru
Bogdan Mateciuc
Combaterea Discriminãrii a decis ca prezenþa
nereglementatã a icoanelor ºi simbolurilor
religioase în ºcolile de stat ar constitui o
discriminare faþã de persoanele atee, agnostice
sau de altã religie sau confesiune. Decizia a fost
contestatã atât de Ministerul Educaþiei ºi
Cercetãrii, ca instituþie de stat direct vizatã de
recomandarea CNCD, cât ºi de „Coaliþia pentru
Respectarea Sentimentului Religios”, organism
fãrã personalitate juridicã alcãtuit din peste 150
de organizaþii non-guvernamentale ºi mii de
cetãþeni români. Toate cultele din România, cu
excepþia cultului Adventist de Ziua a ªaptea,
s-au declarat împotriva recomandãrii formulate
de CNCD.
 Viaþa Sfântului Martin cel Milostiv,
Episcop de Tours
Poate cel mai iubit ºi mai cunoscut sfânt care a
trãit în Apusul Europei este Sfântul Martin cel
Milostiv, episcopul oraºului Tours. Cunoaºtem
viaþa lui dintr-o biografie scrisã de un ucenic,
Sulpiciu Sever, om foarte învãþat. Pânã azi, aceastã
biografie reprezintã un semn de întrebare pentru
mulþi oameni de ºtiinþã: pe de o parte, Sulpiciu
Sever este cunoscut, din celelalte scrieri ale sale, ca
un om foarte logic ºi raþional, punând preþ pe
dovezile ºtiinþifice; pe de altã parte, biografia pe
care el i-a scris-o Sfântul Martin abundã de minuni
ºi întâmplãri supranaturale. Dilema este cu atât mai
mare, cu cât Sulpiciu Sever a fost un prieten
apropiat al episcopului ºi l-a cunoscut îndeaproape.
Însã aceastã dilemã existã doar pentru cercetãtorii
necredincioºi, care nu cunosc puterea pe care
Dumnezeu o dã sfinþilor Sãi. Pentru cei credincioºi,
rezolvarea e limpede ca lumina zilei, iar
„rigurozitatea ºtiinþificã” a lui Sulpiciu Sever se
îmbinã cum nu se poate mai bine cu minunile
descrise de el. Cãci Însuºi Hristos a spus: Cel ce
crede în Mine va face ºi el lucrãrile pe care le fac
Eu ºi mai mari decât acestea va face… (Ioan 14,
12)
Sfântul Martin s-a nãscut la Sabaria, în
Pannonia (1), în jurul anului 330 d. Hr., din pãrinþi
pãgâni. Tatãl sãu era ofiþer în armata romanã. La
vârsta de 10 ani, pãrinþii lui s-au mutat la Pavia, în
Italia, ºi acolo Martin a început sã fie atras de
credinþa în Hristos. Însã, când avea doar 15 ani,
tatãl sãu l-a silit sã intre în armatã. Chiar ºi aºa,
Martin a continuat sã facã fapte bune, încât colegii
„îl socoteau adesea cãlugãr mai degrabã decât
ostaº”. Astfel, într-o dimineaþã rece de iarnã, pe
când fãcea de pazã în oraºul Amiens (nordul
Franþei de astãzi), tânãrul soldat a vãzut un cerºetor
care zãcea dezbrãcat pe jos, îngheþat de frig. Fãrã
nici o ezitare, a luat sabia, ºi-a tãiat mantia în douã
ºi a aruncat jumãtate peste cerºetor. Noaptea
urmãtoare, L-a vãzut în vis pe Mântuitorul Hristos
Însuºi, îmbrãcat în mantia pe care Martin o dãduse
milostenie. Însufleþit de vedenie, Martin n-a mai
amânat nicio clipã botezul, ajungând astfel creºtin.
Însã, de-abia peste doi ani a putut pãrãsi armata,
în anul 350, când barbarii au nãvãlit în Galia.
Nevrând sã încalce poruncile Evangheliei, sfântul a
cerut sã fie eliberat din funcþia de ofiþer. „Sunt ostaº
al lui Hristos ºi nu-mi este îngãduit sã lupt”, a spus
el. Comandantul l-a acuzat cã refuzã sã lupte din
laºitate. Pentru a-ºi arãta nevinovãþia, Martin a
cerut sã fie lãsat singur în luptã înaintea hoardei de
pãgâni, doar cu crucea în mânã. A doua zi însã,
barbarii s-au predat ºi, astfel, toþi au înþeles cã era
voia lui Dumnezeu sã-l elibereze din oaste pe
creºtin.
În vârstã de 20 de ani, Martin s-a îndreptat spre
oraºul Poitiers, unde era episcop Sfântul Ilarie, cel
mai mare apãrãtor din Apus al credinþei ortodoxe
împotriva arianismului (2). Sfântul a petrecut ca
ucenic al marelui bãrbat pânã în anul 355 când, în
urma unui vis, a hotãrât sã se întoarcã în Pannonia,
la pãrinþii sãi. Acolo a avut bucuria sã-ºi vadã
mama botezatã, iar dupã moartea ei s-a îndreptat
din nou spre Galia. Auzind însã cã Sfântul Ilarie
fusese exilat din Poitiers pentru credinþa lui
ortodoxã, Martin s-a retras în Italia, pe o micã
insulã numitã Galinaria, unde a dus viaþã de
pustnic. Când, în anul 361, Sfântul Ilarie s-a întors
din exil, Martin a plecat din nou la Poitiers,
întemeind, în apropiere de oraº, la Ligugé, cea
dintâi mãnãstire din Apusul Europei. A fost
hirotonit preot, ºi tot mai multã lume a început sã-l
caute pentru înþelepciunea ºi darurile lui.
Dragostea mare pe care poporul i-o purta a fãcut
ca, în anul 371, sã fie ales episcop al oraºului
Tours. Silit de oameni, sfântul ºi-a pãrãsit
mãnãstirea, însã, când a ajuns în cetate, câþiva
nobili ºi episcopi invidioºi au început sã-l huleascã,
spunând cã nu poate fi numit episcop „un om cu o
înfãþiºare aºa de neînsemnatã, cu haine aºa de
sãrãcãcioase ºi cu un pãr aºa de neîngrijit”. Pânã la
urmã, dorinþa ºi dragostea oamenilor au biruit, cãci
aceºtia, deºi simpli, înþelegeau cã nu înfãþiºarea
exterioarã conteazã, ci curãþia sufleteascã ºi darul
lui Dumnezeu.
Dupã hirotonie, sfântul s-a aºezat într-o chilie
din apropiere de catedralã, dar în scurt timp a
pãrãsit-o din cauza mulþimii de oameni care îl
vizita neîncetat. S-a retras în apropiere de oraº, pe
valea Loirei, unde a întemeiat o nouã mãnãstire,
cunoscutã ca Marmoutier (adicã: Marea Mãnãstire).
În scurtã vreme, s-au adunat acolo nu mai puþin de
80 de ucenici (3).
Din mãnãstire, Sfântul ºi-a continuat cu râvnã
lucrarea de episcop. Strãbãtea neîncetat þinuturile
Galiei, propovãduind peste tot cuvântul lui
Dumnezeu ºi luptând împotriva idolilor. Oriunde
mergea, lãsa în urmã preoþi ºi cãlugãri care sã-i
continue lucrarea. Predicile îi erau însoþite de
nenumãrate minuni, prin care adeverea credinþa în
Ierodiacon Grigorie Benea
SFINÞI ORTODOCªI DIN APUS
Dumnezeu, Fãcãtorul a toate, arãtând
totodatã absurditatea închinãrii la fãpturã.
De pildã, Martin a vindecat un lepros
sãrutându-l. Mulþi însã se tãmãduiau
numai atingându-se de bucãþi din hainele
lui. Doi morþi au fost înviaþi, iar odatã, în
timp ce episcopul se ruga în bisericã,
oamenii au vãzut o minge de foc în jurul
capului sãu.
Rugãciunile lui Martin erau arzãtoare, ºi de
aceea diavolul scrâºnea de mânie împotriva lui,
ispitindu-l mereu. De fiecare datã însã, Sfântul îl
îndepãrta prin rugãciune ºi prin semnul Sfintei
Cruci. Odatã, Satana i-a apãrut sub chipul lui
Hristos. Altãdatã, a început sã-l certe pe Sfânt
pentru cã primea ca ucenici oameni care mai
înainte trãiserã în mari pãcate. Martin i-a rãspuns:
„ªi dacã tu însuþi te-ai pocãi, chiar ºi acum, de
faptele tale rele, aºa încredere am în Domnul Iisus
Hristos încât þi-aº promite milã”. Iatã de câtã
dragoste sunt în stare sfinþii lui Dumnezeu!
Martin a luptat, de asemenea, ºi împotriva
ereziilor, fiind însã milostiv faþã de eretici. A
mustrat cu curaj ºi „autoritate apostoleascã”
nedreptãþile conducãtorilor din acea vreme,
indiferent de poziþia lor. Cu toate acestea, faþã de
supuºii sãi era îngãduitor ºi iertãtor ºi nici chiar
atunci când preoþii îl ocãrau sau i se împotriveau,
„nu i-a îndepãrtat niciodatã din slujire pentru
purtarea lor, nici, pe cât îi stãtea în putere, nu i-a
izgonit din inima ºi din dragostea lui”.
În cele din urmã, dupã o viaþã întreagã în slujba
Mântuitorului Hristos, iubit ca un adevãrat pãrinte,
Sfântul Martin ºi-a dat cu pace sufletul în mâinile
lui Dumnezeu. Era ziua de 11 noiembrie a anului
397. În scurtã vreme, mormântul sãu din Tours a
devenit cel mai mare loc de pelerinaj din întreaga
Galie. De altfel, în întreg Apusul Europei influenþa
Sfântului a fost una uriaºã. Pânã azi, doar în Franþa
îi sunt închinate mai bine de 4000 de biserici, iar
485 de oraºe ºi sate îi poartã numele. Martin este
cel mai des întâlnit nume de familie francez. ªi, la
fel, este cinstit Sfântul lui Dumnezeu peste tot în
Apus, încât cu adevãrat poate fi socotit pãrintele ºi
ocrotitorul lui ceresc.
Sfinte Pãrinte Martin, fãcãtorule de minuni,
roagã-te lui Dumnezeu pentru noi, pãcãtoºii!
Note:
(1). În Ungaria de azi. Pe locul naºterii lui,
Sfântul ªtefan al Ungariei va zidi mai târziu mãn.
Pannonhalma, un mare centru spiritual al
Ungariei.
(2). Ereticii arieni susþineau cã
Mântuitorul Hristos nu a fost Dumnezeu, ci
doar o fãpturã.
(3). Printre aceºtia s-a aflat ºi
Sfântul Ninian, viitorul apostol al
Scoþiei. Mai târziu, la mãnãstire
avea sã vinã ºi Sfântul Patrick,
apostolul Irlandei.
23
CRÃCIUN la PARIS
EÞ
PR CIAL
E „Credinþa ortodoxã nu este strãinã poporului francez. Ea este credinþa lui,
SP
7 5
1euro
mãrturisitã aici, în Franþa, din vechime, de cãtre strãmoºii lui; este credinþa
pãrinþilor lui“ (Sf. Ioan Maximovici)
PROGRAM:
ZIUA 1 (luni, 22 decembrie)
06.00 - Plecare din România seara - Sosire în Viena: pauzã de ~1H 00
ZIUA 2 (marþi, 23 decembrie)
15.00 - Cazarea la hotel, Paris
18.00 - Cartierul Défense: vizitã pe jos
20.00 - Opþional, croazierã pe Sena (Bateaux Mouches)21.15 - Retur hotel
ZIUA 3 (miercuri, 24 decembrie)
08.00 - Versailles (situat la 25 km de Paris): transfer cu autocarul & vizitã liberã (Castelul.
Grãdinile. Trianon)
15.00 - Centru comercial
19.00 - Cartierul Latin: seara de Crãciun la Biserica Ortodoxã / plimbare liberã în cartier
(Panteon, Sorbona)
ZIUA 4 (joi, 25 decembrie)
09.00 - Catedrala rusã Alexandru NEVSKI: Sf. Liturghie / plimbare pe Champs - Elysées
14.00 - Circuit pe jos: Pl. de la Concorde - Opera Garnier - Pl. Vendôme
18.00 - Cartierul Montmartre: transfer & vizitã pe jos (Sacré Cour, Pl. de Tertre)
21.00 - Întâlnire cu autocarul, retur hotel
ZIUA 5 (vineri, 26 decembrie)
09.00 - Turnul Eiffel
15.00 - Louvre: vizitã liberã
16.00 - Circuit pe jos: Biserica Notre Dame - Les Halles -
21.00 - Întâlnire cu autocarul, retur hotel
ZIUA 6 (sâmbãtã, 27 decembrie)
07.00 - Plecarea de la hotel
15.00 - Sosire Strasbourg: vizitã liberã
19.00 - Plecare din Strasbourg
ZIUA 7 (duminicã, 28 decembrie) seara - Sosirea în România.

PREÞUL pentru primul grup înscris dintr-o unitate de

învãþãmânt: 175 euro / pers. (grup: 48 pers.)
PREÞ standard: 250 euro / pers.
PREÞUL CUPRINDE: transport autocar, cazare 4 nopþi în
camere triple la hotel „Formule 1”, ghid
SUPLIMENT CAZARE în DUBLÃ: 40 euro / fiecare din
cele 2 persoane / sejur SAU 80 euro / camera / sejur
PREÞUL NU CUPRINDE: masa, intrarea la muzee &
croaziera pe Sena, asigurarea medicalã.

Agenþia de turism MIRIAM TURISM

Covasna, str. Borvizului nr. 8, jud. Covasna, Tel. 0267.341757 si 0723.645.180
www.miriamturism.ro, Email: miriamturism@yahoo.com

Publicaþie editatã de S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L.

ISSN 1844 - 9867

Adresa de corespondenþã:
Geamãna, nr. 555, Com. Bradu, jud. Argeº
Pentru abonamente 0745 072 546
orthograffiti@yahoo.com www.orthograffiti.ro

Coordonator: Prof. Laurenþiu Dumitru

Membru al Asociaþiei Ziariºtilor ºi Editorilor Creºtini
www.laurentiudumitru.ro
Art design: Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Redactor/Corector: Raluca Toderel, Consilier editorial: Radu Hagiu

Tipar: S.C. Tiparg SA