Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Crede ºi nu cerceta?
GRUPAREA REVISTEI
Ana Abronov, Ierom. Savatie Baºtovoi, Ierod. Grigorie
Benea, Alexandra Borzoº, Gigel Chiazna, Maria Chirculescu,
Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Pr. Napoleon Nicolae Dabu,
Sorina Dascãlu, Octavian Dãrmãnescu, Diac. Cornel Dragoº,
Laurenþiu Dumitru, Radu Hagiu, Bogdan Mateciuc, Camelia
Milcomete, Mihaela Nedea, Flory Stoica, Cristian ªerban,
Raluca Toderel, Danion Vasile, CiprianVoicilã.
2 Revista apare cu binecuvântare arhiereascã. Materialele trimise spre publicare nu se returneazã. Redacþia are dreptul
luãrii deciziei de publicare ºi stabilirii datei ºi formei de apariþie, integralã sau parþialã, dupã caz, a materialelor primite.
Editorial
Mi-am spus cã tinereþea nu înseamnã neapãrat muzicã,
sex, alcool ºi distracþii, iar mentalitatea Bravo, Cool Girl
ºi Popcorn nu reprezintã aspiraþiile de viaþã ale tuturor
tinerilor.
Poate cã unii tineri vor altceva, poate vor mai mult de
la viaþã. Aºa s-a nãscut aceastã revistã – din credinþa cã
aceºti tineri existã ºi din dorinþa de a veni în
întâmpinarea lor cu „altceva”, cu altfel de informaþii.
Aveþi în mânã o revistã ortodoxã, dar care nu va face
exces de subiecte teologice sau elemente de catehism, ci
va cuprinde teme tinereºti de interes, subiecte diverse,
chiar ºi „neortodoxe”, însã tratate drept, corect („ortho”),
cu bun-simþ ºi „pre limba voastrã”.
De altfel, de aceea am ales ca titlu aceastã combinaþie
de cuvinte: OrthoGraffiti. „Ortho” – înseamnã drept sau
corect, iar „Graffiti” (în italianã pluralul cuvântului
„graffito”, de la „graffiare” – a zgâria) derivã din
grecescul „graphein” care înseamnã „a scrie”. Aºadar
OrthoGraffiti înseamnã „scriere dreaptã”, „scriere
corectã”.
Laurenþiu Dumitru
Graffiti-ul, ca metodã de exprimare prin „mâzgãlire”
pe ziduri, e socotit de unii, în unele situaþii, drept acestuia, ci sã ne schimbãm prin înnoirea minþii!
vandalism. Dar nu numai spray-ul cu vopsea ºi Acestea vã urez ºi eu la acest început de drum: sã aveþi
markerele permanente deranjeazã lumea, ci ºi cuvântul dorinþa ºi puterea sã cereþi o minte înnoitã, ca sã nu vã
ortodox scris. Lucrurile nu stau mai bine, deci, nici cu potriviþi cu veacul acesta trufaº ºi nestatornic! Mã alãtur
orthograffiti-urile, cu scrierile drepte, corecte, nãscute ºi lui Danion Vasile care, în interviul oferit în acest
din dreaptã înþelegere a vieþii, din Orthodoxie. Ele fac numãr revistei noastre, spune: Fiþi ortho-tineri, nu
valuri ori nasc polemici nesfârºite, pentru cã vestesc cele strâmbo-tineri, nu fãþarnico-tineri… Bucuraþi-vã
nelumeºti ºi pe Dumnezeu care ne-a spus, prin gura frumos de tinereþea voastrã!
Apostolului Pavel, sã nu ne potrivim chipului veacului Lecturã plãcutã ºi cu folos!
3
Florentina Stoica
cerceta?
Tinere, ca un altoi…
Þine, Doamne, ruga mea
Cã e lumea tot mai rea
Rea e ºi inima mea
- Mântuieºte-o…cã e-a Ta!...
Cãutãri în labirint
Mâini
Avide de Nemerit
Întind cãtre Tine, Doamne!
Cutii muzicale „Cereþi ºi vi se va da; cãutaþi ºi cãutãtori spre Tine Doamne ºi neliniºtitã este
Neacordate veþi afla; bateþi ºi vi se va deschide. inima mea pânã se va odihni întru Tine”
Plutesc înspre norii Cã oricine cere ia, cel care cautã aflã, (Fericitul Augustin, De Confessiones).
Opaci ºi celui ce bate i se va deschide” Deºi mânat de sentimente reprobabile,
ªi se opresc acolo, (Matei 7, 7-8) crudul Irod sugereazã prin fãþarnica lui cerere
Departe de Tine, adresatã magilor, modul în care omul trebuie
Aproape de mine, Printre sintagmele pseudo-creºtine ce sunt sã se raporteze la Dumnezeu: „ªi trimiþându-i
Din mine… vehiculate cu multã convingere de cei ce la Betleem, le-a zis: Mergeþi ºi cercetaþi cu
O simfonie falsã rãsunã pretind cã au citit Biblia, un loc de frunte îl de-amãnuntul despre Prunc ºi, dacã Îl veþi
Înalt, nu destul de înalt… ocupã crede ºi nu cerceta. Surprinzãtor este afla, vestiþi-mi ºi mie, ca, venind ºi eu, sã mã
ªi pãmântul faptul cã nicãieri în cuprinsul Revelaþiei închin Lui” (Matei 2, 8).
Refuzã divine nu întâlnim aceasta prescripþie. Din
Sã-mi sãrute genunchii. Însã cel mai elocvent îndemn legat de
contrã, Sfânta Scripturã ºi Sfânta Tradiþie cercetarea Scripturilor în vederea întãririi
deþin în ele insele o seamã de porunci, sfaturi credinþei ºi a sporirii cunoºtinþelor despre
Not yet evanghelice ºi îndemnuri menite sã-l Dumnezeu ne este dat de Mântuitorul Iisus
determine pe om sã se apropie de Dumnezeu Hristos. „Cercetaþi Scripturile, cã socotiþi cã
Întorc, sfielnic, ºi sã-ºi sporeascã credinþa prin cercetare în ele aveþi viaþa veºnicã. ªi acelea sunt care
Pagini scrise demult permanentã, prin observare ºi cunoaºtere. mãrturisesc despre Mine” (Ioan 5, 39). A
Cu cerneala timpului. Aºadar, aceastã asociere nefericitã este un crede fãrã sã cercetezi poate fi consideratã o
Glasuri uitate rãsar nonsens, cãci credinþa ºi cercetarea lui
Cântece vechi se trezesc ispitã, o preluare a unui neadevãr ca adevãr, a
Dumnezeu, a creaþiei, a planurilor ºi voinþei unui viciu drept virtute, a unei înºelãtorii ca
Chipuri neatinse de vreme Sale, sunt interdependente, susþinându-se
Încing hora amintirilor… minune: Cercetaþi duhurile, cãci nu toate sunt
- Faceþi loc! Faceþi loc! permanent una pe cealaltã. Potrivitã ar fi de la Dumnezeu.
Încã mai sunt de venit… sintagma crede ºi cerceteazã, care se apropie Sã nu uitãm, aºadar, cuvintele
N-au avut timp sã se nascã — întrucâtva de cautã ºi vei afla (Matei 7, 7). Mântuitorului nostru Iisus Hristos care spune
Ziua de mâine Însãºi definiþia credinþei, ca relaþie sau raport cã „cel ce va strica una din aceste porunci,
E acum în chinurile liber, conºtient, eficient ºi suficient dintre om foarte mici, ºi va învãþa aºa pe oameni, foarte
Facerii… ºi Dumnezeu, sugereazã aspectul de mic se va chema în împãrãþia cerurilor; iar cel
permanentã cãutare reciprocã dintre un ce va face ºi va învãþa, acesta mare se va
eu-finit ºi Un Tu-infinit: „Fãcutu-ne-ai chema în împãrãþia cerurilor” (Matei 5, 19).
Dacã religia se exporta cel mai bine cu vasele antice de comerþ, astãzi Boboteazã! Apuca-l-ar urâtul la drum de noapte, umfla-s-ar cât foalele
comerþul face religia. ªi aceasta chiar la el acasã, adicã pe vapor. fierarului! Roi-i-ar viespile hoitul lui de dihanie prefãcutã-n om.
Cãpitanul de husari Harry Potterã îºi debarcã discret poteraºii. Îi va Vodã a decretat veselie generalã, norodul sã se desfete cu dovleci
trimite ca spioni dezinteresaþi, bonomi ºi cu pohtã de cash. El ºtie cã vârâþi în sobã. Zdrobitu-s-au puterile rãului, fantomele-au fost puse
piatra filozofalã e o abstracþiune. El ºtie cã prostia e singura gãinã cu ouã la-ndreptat cuie de raclã. Vodã e necruþãtor cu duºmanii pungii lui. Pe
de aur. De aceea, va stoarce aurul din buzunarele entuziaºtilor trendului. moroii iute-scãpãtori din humã i-a pus biniºor la rãcoare – lãlãi-vor
Bine aþi venit în þepele lui Vodã, Castelul Groazei vã oferã spaime veºnica cu gurile pline de propria colivã. Vajnic dedaþi la sânge fecioresc,
romantice ºi groaze la pachet! Cu samurul pe spate ºi cu mustãþile unse, vampirii pusu-s-au la proþap ºi fost-au straºnic botezaþi cu mujdei.
Þepeº-Vodã taie vârtos, din parcare, bilete pelerinilor adrenalinei. Ei au Stafiile, hoaþele ne-ndemânatice-ale Marelui Dovleac, fost-au dezbrãcate
plãtit, deci pretind. Aºa cã vor avea un Halloween rustic. Asociat de cearºafurile lor ºi trimisu-s-au pe miriºtea lui Iosafat, în pãmântul
cu Bram Stocker, Vodã are parte de câºtig bun din oaselor albe. Imobilizaþi pe nãsãlii, godacii fripþi apasã greu
comerþul cu acadele cap-de-mort, în expansiune la masa lui Vodã. Colinde de Halloween ºi vinuri de viaþã
porþile Valahiei. Expert în sabotaje rutiere, Mãria- lungã, mãsline umplute cu sâmburi de mãslinã ºi peºti
sa-mpânzeºte þinuturile cu-ardei scopiþi de rod mucenicind pe jerãgai. Potop de s-ar stârni ºi acest
ºi-umpluþi cu praf de puºcã. La noapte, praznic furtunos nu fi-va turburat.
vrãjmaºul va da buzna sau, cum îi place-a Stele cu coadã ºi cai verzi pe câmpiile albe ale
spune, nãvalã. Boiarii, fani ai dovleacului lunii. E vreme de dat în bobi ºi de speriat
copt, jubileazã. La fel ºi norodul spãrgãtor megieºii paºnici. Prãsiþi în fântâni rele,
de seminþe rotunde ca galbenii din pungã. vârcolacii fi-vor puºi sã bea cu ºpriþ cenuºa
Astã searã, omul care-aduce bezna va trupului. Liliacul, rudã cu-ntunericul, va
intra-n cetate. fi-mbiat cu lavandã, prins, decapitat ºi lansat
Vodã a pus strãji cu usturoi la grindã, în Cosmos întru a lui cucerire. Harry Poterrã
morþii au fost unºi cu alifie anti-înviere. s-a fript, pe valah nu-l înºeli cu una, cu douã.
Divanul s-a înghesuit în sobele înalte de la Va încerca într-alt timp, dar tot aici, la nepoþii
curte ºi-ºi rumegã încetiºor giubeaua. Fura- naivi ai acestor þãrani încãpãþânaþi ºi ironici. Ei
se-va pãrintele bostanilor din lumea-ntreagã? ºtiu o frecþie logicã la un cap de lemn: nu poþi
Rãmâne-vor veliþii fãr’ de-arginþi curaþi ºi alunga urâtul tot prin urât. Cuiul nu scoate alt cui
Vodã fãrã de paftale? Ascuns sub ºapte lacãte, decât în bricolaj. Nu-l poþi alunga pe dracul cu masca
Marele Dovleac doarme un somn galben ºi dulce- lui pe faþã ºi nici nu-l poþi îmbuna cu poale-n brâu. Iar
amãrui. Valahii þin la el ca la saricã, exportul de astfel de dacã-n cãrþile cu buchi urâtului i se spune frumos, atunci
bostani e pâinea lor ºi-a pruncilor ce-i udã. Neamurile toate se urâtu-acestui praznic n-are nimic vrednic de privit.
dau în vânt dupã bostanul valah, zice-se cã-l alungã pe ducã-se pe pustii Bezna din bocanci ni s-a urcat la cap. Unii mai trag nãdejde-n
ºi mai departe. forþa maternalã de la Apaca. Aceia încã viseazã aerisirea acestui
Plocon balaurului. Vodã, ca în fiecare an, are diplomaþia sã nu se neam sortit sã-ºi câºtige luciditatea numai la Loto. ªi aceasta
batã-aiurea. Monopolul dovlecesc va rãmâne la el, turmele de þigãi, de numai de Apocalips. Apocalips, când se va da pe faþã ºi
robi ºi de roabe vor rãmâne la vrãjmaº. Proptiþi în sâneþe, bravii noºtri faptul cã Marele Dovleac era, de fapt, capul fãrã ochi al
paznici cu gust pentru bãtaie rãmân proºti în faþa luminãþiei tronului. gânditorului de la Hamagia, obosit de-atâta cogitaþie.
Omul care-aduce bezna iar le-a scãpat, ajunge-l-ar opt criveþe ºi-un ger de
Octavian Dãrmãnescu 5
LOVE & LIVE
Dragoste semipreparatã
Cristi ºi Ana s-au întâlnit într-un Ana arãta… bine. Avea sâni ºi dansa fain. de a-l întâlni. De fapt, Ana deja iubea în
club. ªi Cristi arãta bine. Apoi, avea ceva ce nu proporþie de cincizeci la sutã pe toþi bãieþii
Ea lucra la o firmã de bunuri de putea sã treacã neobservat de cãtre Ana: nu din club, având în vedere cã teoretic toþi
larg consum, iar maºina de la firmã dãdea buzna. Avea rãbdare ºi ºtia cã trebuie puteau sã rãspundã nevoilor ei sufleteºti ºi
îi conferea o anumitã mobilitate. În sã aibã rãbdare. Au schimbat numere de de altã naturã.
fiecare vineri ºi sâmbãtã seara ieºea telefon ºi, de luni, au început sã se sune Acum, ceilalþi cincizeci la sutã se
în oraº cu fetele, la un club, unde zilnic. umpleau încet-încet în persoana lui Cristi.
îºi petreceau timpul în compania Ana a început sã simtã cã el e pentru ea. Cu fiecare glumã spusã de el, Ana simþea cã
unui cocktail ºi a dansului pânã pe la 3 Cristi a început ºi el sã se gândeascã tot mai îl iubeºte mai mult. Cristi era atât de nostim!
dimineaþa, când se retrãgeau cãtre casã. des la fata de la club. Apoi, într-o searã, Ana le-a spus fetelor
Ana ºi cele douã prietene ale ei erau Discuþiile dintre ei au devenit tot mai cã nu mai iese cu ele în oraº. Avea întâlnire
singure. Niciuna nu avea pe cineva, dar personale. Relatãri despre familie, despre cu Cristi la „Malibu”.
fiecare avea la activ ceea ce ele numeau problemele de la serviciu, confidenþe La 3 dimineaþa, au mers amândoi acasã la
„dezamãgiri”. Ieºitul în fiecare weekend la reciproce, lucruri care treptat îi apropie pe Cristi, care locuia singur într-o garsonierã
un club li se pãrea o activitate normalã oameni. închiriatã. Un bãiat care se gospodãreºte
pentru niºte fete singure. Erau tinere ºi Dupã numai câteva sãptãmâni, Ana a singur atrage atenþia oricãrei fete.
trebuia sã-ºi trãiascã viaþa. început sã simtã cã-l iubeºte pe Cristi. A Fãrã prea multe tatonãri, au fãcut
Într-o noapte, într-un astfel de club, început sã realizeze cã nu mai este singurã, dragoste. Pentru Ana a ieºit bine. Pentru
privirea Anei s-a întâlnit cu privirea lui cã acum are pe cineva. Desigur, fetele o
Cristi. El a invitat-o la dans ºi aºa au intrat în întrebau întruna despre Cristi, iar ea se Cristi… pentru bãrbaþi iese întotdeauna bine.
vorbã. Nici nu le-a fost prea greu, având în simþea bine dându-le „veºti bune”. Acum Ana era sigurã. Îl iubea pe Cristi.
vedere cã fiecare era disponibil ºi în cãutare. De fapt, Ana îl iubea pe Cristi de dinainte „Cristi, te iubesc. Eºti bãrbatul vieþii
mele, eºti bãrbatul la care am visat o viaþã
întreagã”, îi declarã Ana la cei 26 de ani ai
sãi.
Acum, dupã ce ºtie cã el poate rãspunde
nevoilor ei sufleteºti – combaterea
singurãtãþii – ºi fiziologice – … – Ana îi dã
certificatul de absolvire. Cristi a trecut
examenul. Punctajul obþinut este de sutã
la sutã. Este admis.
She gave me her money, she gave
me her body, but she gave it to
everybody. (AC/DC)
A doua zi, Ana le-a dat fetelor vestea
oficialã. Este cu Cristi. Oficial. Fetele s-au
bucurat mult pentru ea ºi au bãtut din palme.
În fine, Ana nu mai era singurã. Din
plutonul de potenþiali parteneri, unul s-a
detaºat ºi a marcat restul de cincizeci la sutã.
Dragostea semipreparatã a fost în fine
încãlzitã la temperatura de servire.
Au trecut doi ani. Între timp, cei doi
s-au mutat împreunã, dar amorul
efervescent de la început a cam pãlit.
Sexul ºi glumele nu pot susþine o relaþie
între doi oameni care nu au în comun
decât clubul de sâmbãtã searã.
Alaltãieri, în „Bamby”, pe când Cristi
era la toaletã ºi vorbea la telefon cu
Maria, Ana ºi-a intersectat privirile cu
Matei.
Is this love? (Whitesnake)
6 Bogdan Mateciuc
Foto: Laurenþiu Trufaº
Ortodoxie
rodnicie.
ªi, cu toate acestea, astãzi nu oricine poate
ajunge ortodox. Sunt cauze multe care
împiedicã cunoaºterea imediatã ºi intimã a
faptului creºtin. A trecut – între noi ºi acele
fericite prime secole dupã Iisus – istoria. Au
trecut, deci, formaþii spirituale care au barat
drumul scurt cãtre ortodoxie. Dacã voim sã
Apusenii se nasc în catolicism. ºtiinþei ºi ale filosofiei! Creºtinismul rãmânem sinceri pânã la urmã, trebuie sã
Rãsãritenii ajung la ortodoxie. stãpâneºte sensul vieþii – care nu e un sens mãrturisim: acei dintre ortodocºi care au dus o
E nevoie de o serie întreagã de tragic. Sau, în orice caz, e de un tragic viaþã lipsitã de neliniºti ºi experienþe lãuntrice,
experienþe sufleteºti pentru a cãpãta omenesc. nu sunt adevãraþi ortodocºi. Cred, poate; dar
acea stare de spirit care e ortodoxia. Sã lãmurim. Înþelegeþi tragicul nu ºtiu ce sã creadã ºi nu cunosc preþuirea
Conºtiinþa, funcþionând pe toate planurile ºi cu insurmontabil al grecului – singur în faþa unui credinþei, când sufletul se întoarce de pe
toate ramificaþiile, îºi gãseºte firesc echilibrul destin iraþional, imoral, strãin? Tragicul pustiile învãþãturilor lumeºti.
în ortodoxie. Nu trebuie sã precipitãm creºtin e altul: neputinþa de a rãmâne Aºadar, noi, cei tineri vom ajunge – nu ne
„convertirea”. Ea se va împlini – aºa cum întotdeauna creºtin, dualismul carne-duh, intereseazã când – creºtini ortodocºi. Nu va
înfloresc pomii – când sufletul se va fi lipsi niciunul dintre acei care au gustat sensul
îmbogãþit îndeajuns, suferind îndeajuns. metafizic al vieþii. Acum – nu am ajuns. Dar
Ortodoxia e, pentru noi, Creºtinismul ºtim cã vom ajunge. Nu ne e teamã sã greºim,
autentic, care trebuie actualizat în proaspete ºi pãºind alãturea de drum. Pentru cã ºtim cã
calde fapte sufleteºti. Trebuie sã fim creºtini existã un drum drept, care ne e menit.
pentru a gãsi un sens vieþii, sens care sã De altfel, ceea ce e frumos în noi e faptul
întreacã simpla umanitate ºi sã cuprindã din cãutãrii. Noi cãutam ºi suferim pentru aceasta
acel suc al metafizicii, care singur ne – ceea ce alþii se mulþumeau a primi de la
orienteazã. Creºtinismul ne lumineazã o axã preoþi, nu întotdeauna de ispravã, ºi uitau apoi
centralã în Univers ºi în noi înºine. Acele într-un fund de suflet. Noi voim un creºtinism
conºtiinþe care trãiesc efectiv o viaþã efectiv, adicã rezultatul unei experienþe,
sufleteascã nu pot îndepãrta altfel sentimentul proaspãt, greu de sensuri, cald de viaþã,
tragic al existenþei decât prin creºtinism. În strãlucitor de daruri, care sã ne prefacã, sã ne
dreapta ºi în stânga nu e decât gol. Alunecãm facã din oameni – oameni de-ai lui Dumnezeu,
în gol ºi sfârºim roºi de disperare, chinuiþi de o adicã suflete în trupuri, suflete ce cautã sã
problematicã filosoficã greºit pusã sau asimileze ºi sã rãspândeascã valori
oprindu-ne pe poziþii sceptice sau evadând Dumnezeieºti în lumea valorilor bestiale sau,
într-un pãgânism senzual care nu poate dãrui rareori, a valorilor omeneºti.
nici încai (mãcar, n.n.) uitarea. Ortodoxia ne sileºte sã renunþãm la o parte
Fireºte, vorbesc aici despre acele puþine din viaþã? Ortodoxia nu ne sileºte nimic.
conºtiinþe de elitã, care înþeleg sã-ºi valorifice Faptele pe care le facem sub înrâurirea ei sunt
viaþa ºi sã o vieþuiascã dupã un tâlc metafizic. fapte fireºti, care nu ne mutileazã viaþa –
Conºtiinþe care sufereau tragica izolare în faþa pentru cã viziunea acestei vieþi e schimbatã.
unui Destin orb – înainte de Hristos. Dar Un ortodox poate fi ascet sau pãcãtos. Ce
Hristos a coborât asupra omenirii mântuirea. însemnãtate poate avea faptul acesta?
Apariþia Lui înseamnã pentru noi axa centralã, Experienþa religioasã, dragostea cãtre Hristos
nucleul de viaþã, de elan, de dragoste, de Ortodoxia e, pentru noi, Creºtinismul rãmâne aceeaºi.
creaþie. Hristos dovedeºte realitatea Aºadar, orice drum ar apuca, o conºtiinþã
autentic, care trebuie actualizat în contemporanã ajunge la creºtinismul ortodox.
transcendentului ºi posibilitatea de a-l ajunge proaspete ºi calde fapte sufleteºti.
prin experienþa religioasã. Omul nu mai e Poate lucrul acesta se va împlini târziu, spre
singur cu soarta. Acele suflete, nefericite, care sfârºit de viaþã tristã. Dar se va împlini. ªi el
se ridicã deasupra fiziologiei ºi a instituþiilor va fi luminarea de pe urmã. Care, la unii, se va
civile, nu mai sunt în primejdia disperãrii. rosti: Cred într-unul Dumnezeu. Iar la alþii va
Cunoaºterea lui Hristos – deºi de esenþã pur transfigura viaþa, fãcând-o rodnicã, adâncind-
misticã, înfãptuindu-se pe plan mistic – slãbiciunea care îl târãºte – ºi e bine sã-l o, lãrgind-o ºi exaltând-o pânã la proporþii de
transfigureazã conºtiinþa, o îmbogãþeºte târascã – în viaþa pãgânã, senzualã. Tragicul vis. Iar la alþii, luminarea va aduce hotãrârea
cu roade dulci, zemoase. Cel care vieþii creºtine e fecund. Pentru cã pe acest renunþãrii la viaþã. Renunþarea eroicã, pe care
cunoaºte (iubeºte) pe Hristos e un dualism dureros carne-duh se întemeiazã cel toþi trebuie s-o jinduim, ºi cãtre care nu se
om cu mãduva spinalã întreagã. mai mare bine al umanitãþii: personalitatea. Eu înalþã decât personalitãþile autentice ºi crunt
Creºtinul înþelege viaþa – fapt cred cã numai un creºtin poate avea o încercate în lume.
de o considerabilã personalitate, care, pentru mine, înseamnã:
însemnãtate, ce întrece echilibrarea într-o sintezã originalã a celor („Profetism Românesc”,
cu mult comorile douã tendinþe potrivnice. 12 noiembrie 1927)
10
nimãnui de bãtaia cui nu crede cã
despre
RESTITUIRI
este.
Ai uitat cã ai a face cu o lume
care nu crede în Dumnezeu? Cu o
lume cãreia nu
Mãcar atât…
De nu eºti fãcãtor de pace, fii mãcar iubitor de îmbunare.
De nu te poþi strãdui, fã-te mãcar în cuget netrândav.
De nu eºti biruitor (asupra pãcatelor), mãcar sã nu te mândreºti faþã de cei
vinovaþi.
De nu izbuteºti sã închizi gura celui ce bârfeºte pe ruda ta, pãzeºte-te mãcar
sã nu te faci pãrtaº în aceasta cu el...
„De nu te liniºteºti cu inima, liniºteºte-te mãcar cu limba.
ªi dacã nu poþi pune rânduialã în gânduri, pune rânduialã mãcar în simþuri. De iubeºti blândeþea, rãmâi în pace.
ªi de nu eºti singur în cugetul tãu, fii singur mãcar cu trupul tãu. ªi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toatã vremea.
ªi de nu poþi lucra cu trupul tãu, întristeazã-te mãcar în cugetul tãu. Cautã înþelepciunea, ºi nu aurul.
ªi de nu poþi sta la priveghere, privegheazã mãcar ºezând pe patul tãu sau Îmbracã-te în smerenie, ºi nu în mãtase.
chiar întins pe el. Cautã sã dobândeºti pacea, ºi nu împãrãþia (cea lumeascã)....
ªi de nu poþi posti douã zile, posteºte mãcar pânã seara. Iatã, frate, îndemnul meu:
ªi de nu poþi pânã seara, posteºte mãcar sã nu te saturi. Mila sã-þi sporeascã în suflet pânã când vei simþi în inima
De nu eºti curat în inima ta, fii mãcar curat în trupul tãu. ta aceeaºi milã pe care Dumnezeu o are pentru lume!”
De nu plângi în inima ta, îmbrãca-þi în jale mãcar faþa ta.
De nu poþi milui, vorbeºte mãcar cu un pãcãtos. (din Filocalia, vol. X)
Hoþul de vieþi
- Scoalã-te, Iulian, e vremea sã mergem la se opri. Gardul bisericii era la locul lui… Copacii Spuse rugãciuni pânã când somnul îl birui. Se
bisericã, spuserã pãrinþii. din faþa bisericii la locul lor… Dar în locul trânti atunci în pat, descumpãnit.
- Nu pot sã mã scol, sunt obosit. bisericii o altã groapã. La fel de ciudatã ca cea de Dimineaþa nu mai voia sã deschidã ochii. Îi era
- Scoalã-te, cã mai e puþin ºi începe slujba. pe locul ºcolii. Copilul se sperie. O luã la fugã spre fricã. Se apucã sã cânte colinde, ca sã îi treacã
- Nu am fost ºi ieri? Ce, dacã ar fi þinut casã. Ajunse repede în bloc. Sunã la parter, la uºa frica… Dar nu apucã sã termine primul colind, cã
Crãciunul o sãptãmânã, trebuia sã merg zilnic la apartamentului în care locuia colegul lui de bancã. auzi, ca prin vis, uºa deschizându-se… Copilul se
bisericã? Nu mai merg, duceþi-vã voi. Nu îi rãspunse nimeni. Luã liftul ºi urcã la ultimul frecã la ochi ºi vãzu, pe perete, icoana din camerã.
- Am spus sã te scoli. Te îmbraci ºi mergem, etaj, unde locuiau doi fraþi gemeni, cei mai buni Icoana lui, icoanã pe care o avea de când era mic,
spuse tatãl autoritar. prieteni ai lui. Soneria era defectã. Bãtu în uºã, dar era la locul ei.
- Ar fi trebuit sã nu vã las asearã sã staþi atât la degeaba. Bãtu ºi mai tare, fãrã niciun rezultat. - Azi ai fost mai harnic, te-ai sculat singur, îi
televizor, interveni mama. Acum, lasã-l, nu îl Începu sã loveascã uºa cu picioarele, aºteptând ca zise tatãl.
ducem cu forþa. Vino când te trezeºti, noi plecãm, mãcar vreun vecin sã deschidã uºa ºi sã îl întrebe - M-am bucurat mult auzindu-te cum colinzi…
spuse mama… de ce face gãlãgie. Dar, deºi picioarele îl dureau de Credeam cã iar o sã tragem de tine sã vii la
*** câte lovituri dãduse în uºã, nimeni nu pãrea bisericã, spuse mama.
deranjat de zgomot. Iulian era foarte emoþionat. κi privi pãrinþii
Când bãiatul se trezi, era aproape searã… Sãri Copilul coborî scãrile pânã la etajul la care fãrã sã spunã nimic. Apoi se duse în sufragerie.
repede din pat, fugi în sufragerie, dar casa era locuia. Tocmai intrau în lift vecinii, doi tineri Icoana era la locul ei, cãrþile la locul lor. Se uitã pe
goalã. Afarã ningea cu fulgi mari. „Unde sunt cãsãtoriþi de curând. geam, ºi vãzu ºi ºcoala ºi crucea de pe bisericã.
pãrinþii? De ce nu s-au întors pânã acum?” Puse - Staþi o clipã, vã rog, strigã Iulian. Inima îi era plinã de bucurie…
mâna pe telefon, ca sã îi sune pe mobil, dar Dar ei intrarã în lift ºi liftul coborî spre parter. - Mã mir cã te-ai sculat singur, dupã ce asearã
telefonul nu avea ton. Se îmbrãcã repede, îºi puse Copilul intrã în apartament. Auzi zgomot din ai stat atât la televizor cu taicã-tu, zise mama cu o
cizmele ºi ieºi pe uºã. Nu avu rãbdare sã aºtepte sufragerie. Se repezi acolo. Biblioteca era la locul voce mustrãtoare. Televizorul ãsta vã mãnâncã
liftul, coborî scãrile în fugã ºi ieºi din bloc. Se ei, dar multe cãrþi lipseau. Nu îºi dãdu seama de timpul, ºi þie ºi lui… De asta ai ºi avut notele astea
îndrepta spre bisericã. Mai avea puþin de mers, unde se auzea zgomotul. Se uitã pe geam, spre slabe în ultima vreme…
când se opri brusc. Trebuia sã treacã pe lângã locurile în care, de obicei, vedea ºcoala ºi, în - Iartã-mã, mamã, spuse Iulian, iartã-mã. O sã
ºcoalã. Dar ºcoala nu mai era… În locul ei, era o depãrtare, crucea de pe bisericã. Acum nu mai vezi cã n-o sã mai fie aºa. Ai dreptate, televizorul
groapã mare, plinã de noroi îngheþat. vedea nimic acolo… Ieºi pe hol ºi iarãºi auzi mi-a furat timpul, mi-a furat prietenii, mi-a furat
Un trecãtor în vârstã se apropia, mergând încet zgomotul. Când se întoarse în sufragerie, vãzu cã cãrþile… Bine cã nu v-a furat ºi pe voi, nu-i aºa?
ca sã nu alunece. Bãiatul îl întrebã: ºi mai multe cãrþi lipseau din raft. Se trânti mirat în Mã gândeam eu sã nu vin azi la bisericã, cã e un
- Nu vã supãraþi, ºtiþi cumva ce s-a întâmplat cu fotoliu, sã vadã ce se întâmplã. Nu se mai auzea film pentru copii la televizor exact în timpul
ºcoala? E ºcoala mea, e ºcoala unde învãþ. niciun zgomot. La un moment dat, închise ochii. slujbei.
Nu primi niciun rãspuns. „O fi surd…”, se Auzi iar zgomotul acela, aºa cã întredeschise ochii - Normal cã atunci, când sã punã ei filmele
gândi Iulian. Din direcþie inversã se apropiau doi ºi vãzu cum o mânã mare ieºea din televizor ºi pentru copii dacã nu atunci? Ca sã staþi toþi acasã
tineri, þinându-se de mânã. Bãiatul se îndreptã spre strângea cãrþile din bibliotecã. Copilul era foarte ºi biserica sã fie plinã doar cu oameni mari…,
ei. atent la ce vedea. Biblioteca era acum goalã. Mâna spuse mama, oftând.
- ªtiþi cumva ce e aici? Ce s-a întâmplat cu televizorului ieºi din nou ºi se îndreptã spre - Dar o sã vin, cum sã nu vin?... Bine cã nu
ºcoala? Sãptãmâna trecutã era aici… peretele mare al sufrageriei. L-am pierdut de tot pe Dumnezeu… Cã, dacã Îl
Tinerii trecurã pe lângã bãiat fãrã sã îi - Nu, icoana nu – strigã Iulian, dar mâna pierdeam pe Dumnezeu ºi vã pierdeam ºi pe voi,
dea nicio importanþã. înºfãcã repede icoana ºi o trase înãuntrul pierdeam totul… Uite, o sã încerc ca, în anul care
- Hei, ce e cu voi, aþi asurzit? Nu televizorului. vine, sã mã uit cât mai puþin la televizor.
mã mai aude nimeni? - strigã Copilul fugi în camera lui. ªi de acolo lipsea o - Sã te cred? – întrebã mama.
bãiatul, luând-o la fugã spre icoanã. Iulian se aºezã în genunchi ºi se rugã cu - Sã mã crezi. Nu vreau sã-l mai las pe hoþul
bisericã. inima plinã de tristeþe: ãsta sã îmi fure timpul…
În câteva secunde, însã, - Doamne, ajutã-mã, nu mã lãsa…
14 Danion Vasile
RELAÞIILE VIRTUALE
@ NET
U n d e e º t i c u a d e v ã r a t TU ?
Cândva, oamenii mai întâi se vedeau ºi aflau cum alegeri conºtiente, senzaþia de mulþumire se instaleazã
gândesc abia dupã ce interacþionau, azi se întâmplã mai uºor.
invers din ce în ce mai des. Este un fenomen care s-a Nu de puþine ori, suntem nevoiþi sã ne adaptãm în
extins cu lejeritate în mai multe medii. diverse grupuri la ºcoalã, serviciu sau acolo unde
Te poþi întâlni cu cineva pe care-l cunoºti pe petrecem mai multe ore zilnic. Pe acei oameni nu-i
Internet, deºi nu l-ai vãzut niciodatã live, poþi discuta putem alege, aºa cã acomodarea necesitã un oarecare
cu un necunoscut, deºi nu ºtii nimic despre viaþa lui ºi efort ºi bunãvoinþã pentru ca relaþiile sã funcþioneze
poþi chiar sã constaþi cã ai o listã întreagã de astfel de mai bine, acolo unde în locul comunicãrii domneºte o
cunoºtinþe. Ba mai mult, unele dintre ele au tendinþa sã anumitã tensiune.
te acapareze. Acest lucru uºureazã sau nu evoluþia În spaþiul virtual, a împãrþi prietenii poate fi vãzut
relaþiilor umane, ca-n orice domeniu unde plus poate în multe feluri, dar cei care au liste impresionante cu
deveni minus ºi invers. amici (sã le spun mai bine contacte?) sunt consideraþi
Listele cu prieteni virtuali nu vorbesc neapãrat superficiali. Este logic. În timp real, cu câþi oameni ai
despre cât de bogatã este comunicarea, ci subliniazã fi putut sã te întâlneºti, sã dai noroc, sã priveºti în ochi
o anumitã sete ºi cãutare a acesteia. sau sã pici pe gânduri? Când îþi doreºti mai mult decât
Aveam cândva obiceiul sã adaug persoane în lista puterile tale de a construi, este posibil sã rãmâi la
de messenger cu dorinþa de a discuta mai mult, cu temelii pentru mulþi ani. Mã refer la obiceiurile de a
fiecare în parte. Cred cã cel mai mult mã entuziasma împãrþi câte puþin din tine ºi, de fapt, deloc. ªi poþi sã
faptul cã voi face schimb de experienþe cu oameni din fii prieten cu toþi ºi, de fapt, sã te simþi singur.
diverse domenii, într-un timp destul de scurt. Un fel de Relaþiile clasice au de suferit tocmai pentru cã
maturizare instant, gratuitã ºi la îndemâna oricui. pentru a le construi este nevoie de rãbdare ºi mai
Acest lucru s-a întâmplat în detrimentul altor aspecte: multã implicare pe termen lung. Pe Internet, totul
începusem sã ignor prieteniile reale, construite în ani, se desfãºoarã în alt ritm, deºi gãsim ºi aici lacune.
ºi nu pe moment. Existã riscul sã investeºti într-o relaþie mai degrabã
În adolescenþã, aveam obiceiul sã corespondez cu prin prisma imaginaþiei decât a realitãþii. Îþi poþi face
fete ºi bãieþi de prin toate colþurile þãrii. Cum o în minte un portret ºi sã te raportezi la el atunci când
scrisoare în plic trebuie sã traverseze mai multe comunici. Nu spun cã acest aspect nu poate fi întâlnit
drumuri pânã la expeditor, spaþiul virtual a venit ca o ºi-n viaþa realã, dar ºansele ca adevãrul sã fie vãzut
minune. Nimic neadevãrat. În afarã de faptul cã ajungi mai repede vor apãrea mai uºor atunci când le observi
sã cunoºti pãrticele din oamenii care stau în spatele cu proprii ochi. În special pentru sceptici.
unei mãºti, te surprinzi inventiv sau lipsit de temeri în Cu alte cuvinte, alergãm dupã calitate, mai ales
a adresa întrebãri pe care nu le poþi formula in real life când alegem cu cine sã
prea uºor. De aici ºi pânã la comoditatea unui
pseudonim nu mai este mult. Libertatea de a spune
exact tot ce nu îndrãzneºti verde în faþã
ridicã semne de întrebare.
Erau oamenii mai fericiþi
ET
înainte, când nu aveau aºa multe
posibilitãþi de alegere sau acum N
relaþiile chiar merg pe o pantã
ascendentã? Avantajele relaþiilor
virtuale sunt demne de luat în
@
seamã dacã ne gândim cã la baza lor stã
un sentiment ce conþine atât relaxare, cât ºi împãrþim ceea ce
deschidere. Se ºtie cã rezultatele cele avem mai de preþ:
mai bune sunt obþinute atunci timpul. Este posibil ca un segment care
când lipseºte stresul. Cu ar trebui sã se întindã pe decursul a 60 de ani
alte cuvinte, atunci sã fie comprimat numai pe 30, dar lozul cel mare sã
când evenimentele se existe cu adevãrat, iar tu sã joci la altã loterie.
petrec în urma unor
Ana Abronov 15
GRAFFITI ORTHODOXE
S-a cãsãtorit Cain
cu propria sorã?
„ªi-a cunoscut Cain pre douãzeci ºi ºapte de fiate (fete - n.n)” dupã creaþie ar fi fost mai puþin dominantã
femeia sa ºi zãmislind ea a (volumul I, pag. 13). ca în prezent, iar consecinþele endogamiei
nãscut pe Enoh” Aceasta ne conduce la o altã întrebare: nu s-ar fi comparat cu cele ale unor astfel
Teza creaþiei, afirmatã de religie ºi cum se face cã s-a cãsãtorit Cain cu de uniri din zilele noastre.
întãritã de ºtiinþa cea adevãratã, susþine cã propria sorã? Nu reprezintã o astfel de Astãzi, în laboratoarele din întreaga
omenirea, în toatã diversitatea ei, provine unire conjugalã incest condamnat de lume, se practicã pe scarã largã
dintr-un singur om (monogenezã), faþã de pravila Bisericii Ortodoxe? Negreºit, încruciºarea selectivã de tipul frate-sorã
evoluþionismul care se bazeazã pe teoria evenimentele se petreceau la începutul pentru producerea de animale de laborator.
poligenezei. vremurilor, când oamenii trãiau sute de Atâta vreme cât nu avem de-a face cu
Dar, se va întreba critic un cititor: dacã ani ºi dupã o altã rânduialã: „E vãdit deci gene regresive nedorite, fie de la frate, fie
Adam este obârºia tuturor (aºa cum cã omenirea era cu totul altfel decât aºa de la sorã, nu pot apãrea niciun fel de
postuleazã Biblia) de unde a provenit soþia cum o cunoaºtem astãzi, chiar ºi trupeºte”, consecinþe nefaste, iar rezultatul acestor
lui Cain? Creºtinii rãspund: dintre fiicele sublinia ieromonahul american Serafim încruciºãri sunt rasele viguroase obþinute.
lui Adam. Sã urmãrim argumentele. Rose continuând explicaþia Sfântului Ioan Se pare cã ºi anumite case regale egiptene
Cartea Facerii pomeneºte dintre copiii lui Gurã de Aur din Omilii la Facere au întrebuinþat acelaºi procedeu ºi au
doar pe Cain, Abel ºi Set (Sith), deºi (Capitolul 20, versetul 1) – pag. 234. „Era produs descendenþi foarte fecunzi pentru
aceºtia au fost doar cei dintâi, urmându-le la început ºi pentru cã trebuia sã se dinastiile lor.
încã mulþi alþii. Mai târziu, în Facere 5, 4 înmulþeascã neamul omenesc, s-a îngãduit În perioada contemporanã, cu pericolul
se specificã faptul cã Adam a trãit ºapte sã se cãsãtoreascã fraþii între ei”. regresivitãþii la oameni, practica ar fi
sute de ani dupã naºterea lui Set, timp în Sã dãm, în continuare, cuvântul unui riscantã, putând provoca malformaþii la
care a nãscut fii ºi fiice. Trãind 930 de reprezentant al ºtiinþei, biologul ºi urmaºi. Dar, pe vremea lui Cain, cãsãtoria
ani, primul om a primit porunca sã creascã geneticianul american A. E. Wilder-Smith. cu una dintre multele sale surori nu ar fi
ºi sã se înmulþeascã, deci trebuie sã fi avut Cunoscutul autor al lucrãrii Omul – constituit nicio dificultate din punct de
zeci sau sute de copii. Cronograful (tradus origine ºi destin afirmã cã nu a existat vedere genetic, neexistând decât o micã
din greceºte de Pãtraºco Danovici) aduce nicio dificultate pentru Cain sã se sau chiar nicio deteriorare a zestrei
o precizare importantã: „ªi i-au rãmas pe cãsãtoreascã cu una dintre surorile sale, genetice de care sã se teamã vreuna dintre
urmã lui Adam treizeci de feciori ºi deoarece deteriorarea geneticã imediat pãrþi.
Ciprian Voicilã 17
Discuþie între
2
embrioni
PRO - LIFE
20 Laurenþiu Dumitru
RECENZIE CARTE
SCRISORILE
LUI SFREDELIN
Omul vãzut de jos, de sub picioarele lui. sinelui sã ni-l mãrim pe al nostru. (…) Noi cãutãm peste el, siluindu-i visele. Pentru diavol, oamenii
Interesul cãrþii The Screwtape Letters (1942) vite care sã ne devinã hranã; El îºi doreºte slujitori sunt „animale pe douã picioare” (p. 19),
rezidã nu în unghiul perfid de vizualizare a omului care sã-i devinã fii. Noi vrem sã aspirãm înãuntru; „amfibieni – jumãtate spirit, jumãtate animal” (p.
de cãtre diavol (Pãrinþii demascã din belºug optica El vrea sã dãruiascã în afarã. Noi suntem ca niºte 46), bipede fãrã pãr cãrora Dumnezeu, în marea
diavolului), ci în stilul ei. Scris inteligent, volumul vase golite care ar vrea sã se umple; El e plin ºi se Lui aristocraþie, „le dã întotdeauna înapoi cu
este un tratat general de psihologie umanã turnatã revarsã” (pp. 47, 48). Organizaþi pe haite, dracii dreapta ce le-a luat cu stânga” (p.78). Dumnezeu
într-un tipar literar englezesc, de ironie calmã ºi sunt profesori într-ale ispitirii, iar alþii iau lecþii. „chiar vrea sã umple universul cu stârpiturile Lui
detaºatã. C. S. Lewis (1898-1963) nu-l Domestici, casnici ai omului, ei cresc odatã cu el, nesuferite care sã-I preia chipul ºi asemãnarea
supraliciteazã deloc pe diavol descriindu-i îi învaþã obiºnuinþele, îi cultivã viciile. Între ei (…). El nu poate rãpi. El poate doar chema.
viclenia, ci numai îl demascã, arãtându-l în existã divergenþe de metodã, la ei se dau ºi se iau Ignobilã încãpãþânare, sã vrea sã-ºi ia porþia, dar
bucãtãria perfidã a urzelilor sale. Finalul cãrþii palme, se face autocriticã, se dau rapoarte concise bucatele sã rãmânã întregi; creaturile trebuie sã fie
dezvãluie un diavol umil, învins de virtutea umanã despre „pacienþi”, se împrumutã informaþii utile una cu El, ºi totuºi ele însele” (p.48).
ºi condamnat sã fie mâncat de ceilalþi, pedeapsã despre cel aflat în cauzã. La ospeþele lor infernale, Spirite baroce, dracii lucreazã microscopic, pe
aplicatã în iad celor care eºueazã în hoþia de dracii se înfruptã din chinurile omeneºti ºi din amãnunt. Ce este rãu la Dumnezeu este bine la
suflete. diavol ºi invers (tehnica „ventriculului diabolic”
Omul este precar, deci poate fi uºor nãruit. spunea Lewis, p. 170). Satisfacþia iadului este
Diavolul îl cunoaºte mai bine pe om decât se nefericirea omului. Diavolul n-are altã ºansã de a
cunoaºte omul pe sine însuºi. Deci diavolul da în Dumnezeu decât indirect, prin om:
cunoaºte viaþa, singura lui raþiune fiind de a o „nefericirea astfel obþinutã e de soiul cel mai ales
complica: celor buni le ureazã viaþã lungã întru ºi îºi pãstreazã foarte mult timp buchetul” (p. 109).
ispitire, pe cei rãi i-ar omorî cu mâna lui, numai Sarcini delicate, trudã, efort, roade din belºug. Cu
sã-i ia nepocãiþi: „Cât de valoros e timpul pentru toate acestea, situaþia diavolului este mereu
noi se vede din faptul cã Duºmanul ne acordã atât precarã, sortitã nãruirii, deoarece mila Domnului
de puþin din el. Majoritatea rasei umane moare la are valoare de lege universalã. Nu existã un
o vârstã fragedã; dintre cei care supravieþuiesc, principiu al armelor egale. Tragismul diavolului
mulþi mor la anii tinereþii” (C. S. Lewis, Scrisorile vine când toatã ºandramaua i se nãruie – omul a
unui diavol mai bãtrân cãtre unul mai tânãr, trad. mers ºi s-a împãrtãºit de Dumnezeu. Arsenalul lui
Sorana Corneanu, Humanitas, 2007, p. 150). Sofist de ispite nu sunt decât elefanþi pe picioare de
intrat în rezervã, Sfredelin scrie sfaturi altui drac, þânþar. Un octogenar libidinos poate fi iertat pentru
Amãrel. Sfredelin nu este un grafoman, ci sfaturile toatã viaþa lui strâmbã chiar pe patul de moarte,
sale sunt cvasi-telegrafice, sentenþioase, izvorâte numai dacã ar face dovada unui strop natural,
dintr-o lucidã experienþã. Umorul este la el acasã, neaditivat, de cãinþã (p. 191).
omul este subiect de amuzament în toate paginile, Însã dracul are mereu de lucru. Fin psiholog, el
aceasta fiind de fapt savoarea lucrãturilor nu cade în disperare, ca oamenii, ci îºi începe
diavoleºti. Dracul râde de neputinþa trupului munca din nou, îndrãzneþ, cu îndoite puteri, doar
omenesc, de mândrie, de prostie, de toate cãderile este expert în exploatarea lipsurilor umane. Dacã
inerente naturii umane: „regula la oameni e cã, iadul certificã incapacitatea unuia, trimite pe altul.
dupã ani de trai împreunã, fiecare ajunge sã colegii lor care au eºuat. Cei pricopsiþi cu mai Toþi sunt însã pricepuþi la capitolul întreþinerea
gãseascã în celãlalt tonuri ale vocii ºi expresii ale multe suflete urcã în grad pe Scara Infernalã, viciilor, cea mai mare pãcãlealã fãcutã omului: „O
feþei care îi repugnã cumplit” (p. 24). Dracul se trecând de la Departamentul Ispitiri în sete din ce în ce mai mare dupã o plãcere din ce în
amuzã: o distracþie pe cinste stã „în a-l face pe om administraþie. ce mai micã: iatã formula. E mai sigurã ºi are stil.
sã cedeze tocmai când (numai de-ar fi ºtiut) mai Diavolul conteazã pe faptul cã omul nu este Sã-i iei omului sufletul ºi sã nu-i dai nimic în
avea puþin ºi scãpa” (p. 159). În plus, dracul nu perfect. În faþa diavolului, omul este un jalnic schimb – mai mare bucurie nici cã se poate
iartã nimic omului. animal cu crize, puþine ºi acelea, de umanitate. Un pentru inima Tatãlui Nostru” (p. 52). Nu
Diavolul este o lipsã care se cere împlinitã. El animal prostit de confort ºi un aprig hedonist, conteazã mijlocul prin care ispiteºte,
are nevoie de suflete pierdute pentru a-ºi umple un producãtor de salivã. Niciun respect pentru om, cel scopul trebuie sã fie atins: „Nu e mai
gol, un vid hãmesit prin cãdere: „pentru noi un om pentru care Dumnezeu s-a arãtat cu mai multã bunã crima decât sunt cãrþile de joc,
e în primul rând sursã de hranã; ce urmãrim noi e dragoste decât pentru el. De aceea îºi permite, cu dacã sufletul se dã pe o ºepticã”
sã-i absorbim voinþa într-a noastrã ºi prin digerarea acordul Domnului, sã-l sape la temelie ºi sã intre (p. 69).
Octavian Dãrmãnescu 21
BIOGRAFIILE SFINÞILOR APOSTOLI Biografiile
Sfinþilor Apostoli
Deseori, respectul ºi cinstirea pe care credincioºii o acordã
celor pe care Biserica îi numeºte astãzi „Sfinþi” fac ca aceºti
oameni ai credinþei sã fie priviþi ca un fel de semi-zei. Auzim
uneori opinia „Aaa... Pavel a fost sfânt de a fãcut asta... Eu nu
mã compar cu el”.
Nu, Pavel nu a fost sfânt; nu s-a nãscut sfânt. Nici apostolul
Petru nu s-a nãscut sfânt ºi nici evanghelistul Matei. Înainte de a deveni
creºtin, Pavel s-a strãduit cât a putut sã-i stârpeascã pe creºtini. Petru,
pescar de fel, a fost un fricos care s-a lepãdat în public de Iisus, minþind
cã nu-L cunoaºte. Cu toþii am fi fãcut la fel. Iar Matei, când iudeii L-au
prins pe Iisus în Ghetsimani, a fugit ºi el de fricã. Atât de fricã i-a fost,
încât a fugit în pielea goalã.
Vederea Celui înviat ºi venirea peste ei a Duhului Sfânt le-a întãrit
credinþa ºi le-a dat putere sã-l vesteascã pe Iisus Hristos. ªi prin credinþã
au fãcut ºi minuni. Abia târziu, pentru viaþa lor exemplarã ºi pentru
credinþa lor, Biserica i-a numit „sfinþi”, nu pentru cã ar fi asemenea lui
Dumnezeu, ci pentru cã sunt exemple de vieþuiri pentru noi, cei de
astãzi, care putem sã pornim, de unde ne aflãm, si sã ajungem la trãirea
ºi credinþa lor. Nu suntem cu nimic mai prejos decât ei ºi nu ne opreºte
nimic sã urcãm pe scara credinþei pe care au urcat ei. Doar comoditatea
ºi necredinþa.
Pentru cã toþi cei pe care îi cinstim astãzi ºi cãrora ne rugãm au fost
la un moment dat oameni ca noi, cu cãderi ºi pãcate, prezint pe scurt
biografiile celor doisprezece Apostoli – a celor care l-au vãzut, au Sciþia), inclusiv prin pãrþile Dobrogei ºi la nord de Dunãre, motiv
umblat ºi l-au ascultat pe Domnul Iisus Hristos. pentru care este considerat „Apostolul Românilor”.
În aceste peregrinãri, sãvârºeºte numeroase minuni, converteºte pe
1. Andrei
Pescar originar din Betsaida (sat pe malul de nord-est al lacului
mulþi la creºtinism ºi organizeazã comunitãþi creºtine. Ultimele relatãri
istorisesc despre ºederea sa în provincia romanã Ahaia (Grecia). Arestat
de guvernatorul roman Aegeatis în oraºul Patras (Grecia), nu se leapãdã
Ghenizaret în Israel), frate cu apostolul Petru. A fost primul apostol de creºtinism, fiind supus unui martiriu de 2 zile ºi fiind rãstignit pe o
chemat de Iisus. Spiritul sãu misionar se vãdeºte chiar de la prima cruce în formã de X în anul 60 d. H. Guvernatorul Aegeatis moare în
întâlnire cu Mântuitorul, el ducând lui Natanael vestea cã L-a gãsit pe aceeaºi zi (soþia sa Maximila s-ar fi îngrijit de înmormântarea lui Andrei
Mesia ºi chemându-l pe acesta sã-L vadã. la Patras). În anul 356, trupul lui Andrei este dus de la Patras la
Despre el ni s-au transmis foarte puþine date. Tradiþia relateazã Constantinopol, iar în anul 1208 de la Constantinopol la Amalfi (Italia).
despre cãlãtorii misionare prin Asia Micã ºi Balcani (Thessalia, Tracia, Capul, iniþial rãmas la Patras, este pãstrat la Roma între anii 1450-1462,
de teama turcilor. În anul 1964, a fost redat bisericii din Patras.
Bogdan Mateciuc
I C C J : Prezenþa icoanelor în ºcoli este legalã
Bucureºti, 12 iunie 2008 (Altermedia) – pentru Respectarea Sentimentului Religios” Combaterea Discriminãrii a decis ca prezenþa
Prezenþa simbolurilor religioase în ºcolile care au acþionat în judecatã, în solidar, nereglementatã a icoanelor ºi simbolurilor
publice din România este legalã, a decis, pe 11 Consiliul Naþional pentru Combaterea religioase în ºcolile de stat ar constitui o
iunie, Înalta Curte de Casaþie (ICCJ). Discriminãrii (CNCD). Reclamanþii au cerut discriminare faþã de persoanele atee, agnostice
Completul de Judecatã al ICCJ a admis anularea deciziei nr. 323/2006 a CNCD, prin sau de altã religie sau confesiune. Decizia a fost
recursul formulat de Ministerul Educaþiei care Ministerului i se „recomanda” elaborarea contestatã atât de Ministerul Educaþiei ºi
ºi Cercetãrii (MEC), precum ºi cererea unui set de norme care ar fi interzis practic Cercetãrii, ca instituþie de stat direct vizatã de
de intervenþie formulatã în favoarea prezenþa simbolurilor religioase în ºcolile recomandarea CNCD, cât ºi de „Coaliþia pentru
acestuia de Asociaþia „Provita” publice din România. Respectarea Sentimentului Religios”, organism
Bucureºti, casând sentinþa Decizia ICCJ este practic definitivã, fãrã personalitate juridicã alcãtuit din peste 150
instanþei inferioare (Curtea de neexistând decât cãi de atac extraordinare la de organizaþii non-guvernamentale ºi mii de
Apel, Bucureºti). aceasta, ºi pune capãt unei controverse care cetãþeni români. Toate cultele din România, cu
Instanþa supremã dã dureazã de mai bine de un an ºi jumãtate. În excepþia cultului Adventist de Ziua a ªaptea,
astfel câºtig de cauzã noiembrie 2006, la solicitarea profesorului s-au declarat împotriva recomandãrii formulate
22 MECT ºi „Coaliþiei buzoian Emil Moise, Consiliul Naþional pentru de CNCD.
Viaþa Sfântului Martin cel Milostiv,
Adresa de corespondenþã:
Geamãna, nr. 555, Com. Bradu, jud. Argeº
Pentru abonamente 0745 072 546
orthograffiti@yahoo.com www.orthograffiti.ro