Sunteți pe pagina 1din 5

Creierul este invelit la exterior cu 3 tunici fibroase : invselisurile creierului. La ext la int.

: duramater, sau pahimeninge; sub ea mai interior se afla arahnoida, in adiacenta cu tesutul nervos se afla tunica vasculara ( piamater) In clinica : pahimeninge ( duramater ); leptomeninge (arahnoida + piamater) De aceea sunt si 2 forme mezologice ( de inflamare a acestor meninge ) Leptomeningita inflamarea combinata. Ontogeneza au o dezvoltare timpurie, in jumatatea a 2-a a primii luni intrauterine in jurul tubului pneural apare un tesut conjunctiv embrionar, care se desvolta din mezenchima somitelor, acesta apare initial pe partea ventrala a tubului neural, ulterior acopera partile laterale ale acestuia, in sfirsit se dezvolta pe partea lui posterioara. In a 2-a jumatate a lunii a 2-a stratul extern al acestui invelis, devine mai dens, si din el se dezvolta pahimeningele, dupa o diferentiere ulterioara a stratului intern in 2 substraturi, se va diferentia arahnoida si piamater. Pahimeningele rahidian ( duramater spinalis ) Este o membrana din tesut conjunctiv, ce inveleste maduva din exterior. Fasciculele de tesut conjunctiv au o directie preponderent longitudinala, este bogat vascularizata, si enervata. Topografic consta din 2 straturi : extern ( ce inveleste canalul vertebral la interior) jucind rolul de periost al acestuia sub denumirea de endorahis; stratul intern sau pahimeningele propriu zis formeaza invelisul extern al maduvii spinarii. Limita superioara a sacului meningial rahidian coincide cu orificiul occipital mare, sudinduse pe marginile acestuia; limita inferioara se afla la nivelul vertebrei 2-3 lombare.Sacul meningial gazduieste in sine maduva spinarii, lichidul cefalorahidian, radacinele nervilor spinali si celealte 2 invelisuri ale creierului. Intre straturl intern si cel extern al pahimeningelui se afla un spatiu ( spatiul epitural) umplut cu tesut celulo-adipos, si plexul venos intern vertebral. Factorii care contribuie la fixarea sacului meningial in canalul vertebral. 1. Tesutul conjunctiv din spatiul epidural 2. Pahimeningele se prelungeste pe radacinile nervilor spinali si in regiunea orificiilor intervetebrale se concreste cu periostul acestora. 3. Prezenta unor septuri intre stratul intern si extern al pahimeningelui, care se numesc ligamente ventrale, dorsale si laterale. 4. Concresterea sacului meningial cu periostul orificiului occipital mare.

Fata interna a pahimeningelui este tapetata cu un strat de celule poligonale de tip endotelial. Arahnoida este subtire semitransparenta, insa compacta; histologic consta din 5 substraturi, baza ei o constituie tesutul conjunctiv, acoperit din interior si exterior cu arahno-endoteliu. Tunica vasculara ( piamater) este mai bine dezvoltata de cit cea a encefalului; histologic consta din 9 substraturi dintre care cel extern este endotelial, si captuseste spatiul subarahnoidian, care este umplut cu lichid cefalorahidian, si in partea inferioara a sacului meningial prezinta o dilatare care poarta denumirea de cisterna terminala, utilizata in medicina practica pentru colectarea lichidului cefalorahidian, acest spatiu se mai efectuiaza pentru efectuarea anesteziei peridurale. Factorii care mentin maduva spinarii in sacul meningial 1. Prezenta ligamentelor denticulate care prezinta cu sine niste lamele ale tunicii vasculare, situate in plan frontal intre radacinile anterioare si posterioare a nervilor spinali, aceste ligamente sint in nr de 20-30, si sudeaza pe deoparte maduva spinarii cu arahnoida si duramater. 2. Prezenta unui sept de tesut conjunctiv in spatiul subarahnoidian, amplasat in plan sagital, de-a lungul santului posterior al maduvii spinarii. 3. Existenta in spatiul subarahnoidian, a diferitor fascicule trabecule de tesut conjunctiv care unesc tunica vasculara cu arahnoida. Meningele encefalului se deosebeste de cel rahidian printr-o densitate sporita grosimea acestuia in regiunea boltii craniene este 0.7-1mm, la baza 0.2-0.5mm, la el se disting 2 straturi care practic sunt unite intre ele : extern care se alipeste de fata interna a oaselor craniului jucind rolul de periost al acestuia, si stratul intern care constituie invelisul encefalului. Particularitati Foita externa concreste neuniform cu fata interna a oaselor craniului . In regiunea bazei craniului se uneste dur, iar in regiunea calvariei se uneste lax, aceasta particularitate permite in caz de traume cu lezarea vaselor sangvine , permite acumularea de singe a vaselor cu acumulatie interna, si duramater. Hematome epidurale.

Acestea duc la comprimarea creierului si aparitia unor simptome caracteristice radicardie, pierderea constiintei, schimbari ale respiratiei, in regiunea bazei craniului aceste hematome nu se formeaza. Spatiul epidural NU EXISTA. Fata interna a pahimeningelui cerebral exte glisanta, lucioasa, umectata de o cantitate mica de lichid care umple un spatiu capilar umplut cu tesut care poarta denumirea de neuroepiteliu subdural. Exista parerea ca acest neuroepiteliu in caz de formare a hematomelor subdurale prolifereaza formind neomembrane care limiteaza raspindirea hematomelor. La copii lama externa al pahimeningelui are functia de osteogeneza si se uneste tenacecu fata interna a oaselor craniului, mai cu seama in regiunea suturilor craniene, si a fontanelelor ( zonele de crestere a oaselor) Pahimeningele encefalului.Particularitati. Formeaza septuri, care compartimenteaza cavitatea craniului, separind intre ele unele formatiuni ale encefalului. Indeplinesc functii stabilizatoare sint urmatoarele : coasa mare a creierului si separa ambele emisfere intre ele; coasa mica intre emisferele cerebelului, patrunde pina la vermis; tentoriul sau aacoperisul cerebelului separa emisferele cerebelului de cele a encefalului; diafragma seii turcesti. Care acopera saua turceasca in el se alfa orificiu prin care trece infundibulul hipofizei. In unele locuri ea se dedubleaza formind loja :loja ganglionului tregiminal ( spatiul mechel); loja hipofizei; loja cavernoasa in care se afla sinusul cavernos, prin ea trec nervii 3,4,6 si prima ramura a nervul octalmic, iar in partea inferioara a ei nervul maxilar. La fel prin dedublare pahimeningele formeaza sinusuri venoase, in care se scurge singele venos, de la encefal : sinusul sagital superior; inferior; transvers; sigmoid; occipital;drept;sigmoid;petros superior inferior, cavernos, svenoparietal. Sinusurile pahimeningelui prezinta o serie de particularitati structurale : in sectiune transv. Au forma triughiulara, 2 peretii lor nu sunt extensibil; in componenta peretilor nu contin fibre musculare; peretii laterali ai sinusurilor comunica prin niste orificii cu lacunele laterale, sinusurile fac comunicare cu vene diploice ale oaselor craniului, prin venele emisare comunica cu sistemul venos extracranian , aceste comunicari joaca un rol primordial in reglarea presiunii intracraniene si prezinta locuri de raspindire a infectiei, de la tegumentele capului in interiorul craniului. Particularitatile de structura a acestor sinusuri fac ca in caz de hemoragii in ele acestea sa devina fatale.

Arahnoida encefalului este subtire semitransparenta, se afla la interior de pahimeninge, si este separata de acesta printr-un spatiu subdural foarte ingust. Ea se aranjeaza deasupra circumvolutiunilor si santurilor creierului nepatrunzind in acestea. Ca regula in vecinatatea sinusurilor pahimeningelui ea formeaza niste excrescente, care poarta denumirea de granulatii arahnoidiene pahiomi, care sunt niste dispozitive anatomice ce participa la scurgerea lichidului cefalorahidian, din spatiul subarahnoidian in sinusurile venoase ale pahimeningelui. Tunica vasculara ( piamater) Consta din tesut conjunctiv lax, cu un continut bogat de vase sanguine, care pornesc spre encefal, ea este aderenta lacreier si impreuna cu vasele sanguine patrunde in interiorul tesutului nervos. Datorita miscarilor pulsative ale vaselor intre peretele vascular si mansonul format de piamater, se formeaza niste spatii, care poarta denumirea de spatii perivasculare pericapilare, sau pericelulare. Spatiile respective au fost studiate in sec. IXX si poarta denumirea de spatiile roven H. ele prezinta cu sine cai de scurgeere directa a lichidului cefalorahidian de la tesutul nervos spre spatiul subarahnoidian. A 2-a caracteristica a tunicii vasculare : impreuna cu vasele sanguine ea patrunde inventriculele cerebrale, si participa la formarea plexurilor coroidale, iar acestea din urma, participa la filtrarea lichidului cefalorahidian intraventricular. Lichidul cefalorahidian Este un lichid care umple sistemul ventricular, al creierului, in spatiul subarahnoidian, in mod normal este absolut transparent cu greutatea specifica 1.005. Contine saruri aproximativ in acelasi raport cu plasma singelui, insa proteine contine de 10 ori mai putin. La oamenii maturi alcatuieste aproximativ 10 % din masa creierului, adica 135-140 ml, din acestea 25-30ml se afla in ventriculele cerebrale, 25-30 in cisterna terminala, a maduvii spinarii, iar restul in spatiul subarahnoidian. Ictimeral ( timp de 24 h) se produce circa 550ml de lichid cefalorahidian, prin urmare el se innoieste la fiecare 6 ore. Adoca timp de ore se innoieste de24 ore. In cefalee se produce pina la 1 litru. Exista 2 cai de producere a lichidului cefalorahidian : in rezultatul ultrafiltratiei si a activitatii ultrasescretoare a a tiroidieine din ventr. Centrale suprafata caruia atinge 200cm2 A 2-a cale : in spatiile pericelulare si pervasculare de pe suprafata creierului, de unde acest lichid se scurge direct in spatiul subarahnoidian.

Dupa ce iriga spatiul subarahnoidian el se absoarbe in sistemul venos cu ajutorul granulatiilor arahnoidiene, care se implanteaza direct in sinusurile pahimeningelui, mai cu seama in sinusul sagital superior si lacunele laterale ale acestuia. Factorii ce contribuie la circulatia lichidului : lichidul circula datorita miscarilor pulsative ale vaselor sanguine, datorita schimbarii gradientelor presiunii intracraniene, miscari legate de respiratie, si schimbarea pozitiei corpului.Directia de miscare : din ventriculele laterale ale creierului, prin orificiul interventricular, in ventricolul al 3-lea, din ventriculul 3 prin apeductul simbian in ventricul 4, tot aici se acumuleaza si lichidul din canalul central al maduvii spinarii, iar din ventr. 4 prin orificiile lujca si majambi, prin orificiile ventr.4 lichidul se dreneaza in spatiul subarahnoidian.

Importanta lichidul cefalorahidian : creierul fiind inconjurat de pernute de lichid pluteste in el si facotrii traumatici ajung slabiti spre creier, cu exceptia boxerilor; asigura constanta presiunii intracraniene, si a presiunii osmotice, in interiorul tesutului nervos; indeplineste functia de transport a substantelor metabolice; asigura constanta hidroelectrolitica din tesutul nervos; participa la procesele de reglare neuroendocrina, si neurohumorala. Bariera hematoencefalica. S-a constatat ca elementele structurale ale meningelor care produc lichidul cefalorahidian sunt permiabile pentru unele substante retinind in acelasi timp alte substante, protejind in acest fel creierul de actiunea factorilor nocivi, fie de origine exogena, sau endogena. Are importanta primordiala pentru activitatea creierului.De ea depinde activitatea psihica, capacitatea mentala, dispozitia, multe stari de boala. Ea indeplineste 2 functii principale trofica; care se manifeste prin inadmisibilitatea penterarii in mediul intern al creierului a subst. fiziologice pentru functionarea normala a acestuia; functia 2 de reglare. Admite trecerea selctiva a fermentilor, metabolitilor care sunt stric necesari pentru functionarea normala a sist. Nervos central.