Sunteți pe pagina 1din 41

Parcul Natural Portile de Fier

I. Pozitionare geografica Parcul Natural Portile de Fier se afla in sud-vestul Romaniei, limita sudica a acestuia fiind malul romanesc al Dunarii. La est se invecineaza cu localitatea Dr. Tr. Severin ( Mehedinti ), la vest cu localitatea Bazias ( Caras-Severin ), iar la nord, de la confluenta Nerei cu Dunarea, Varfurile Talva Blidarului, Svinecea Mica si Mare, practic urmareste interfluviul Dunarii format de afluentii acesteia.In perimetrul su intr i prelungirile sudice ale Munilor Banatului (Locvei si Amjului) i Munilor Mehedini, precum i o parte din podiul Mehedini i fia de lac ce aparine tertoriului naional

II.Scurt istoric
Din punct de vedere istoric , acest teritoriu este foarte interesant. Cercetrile arheologice au dus la descoperirea celei mai vechi aezri umane stabile din Europa ( cu o vechime de circa 9000 ani). Zona defileului Dunarii, pe ambele maluri ale acesteia, a fost locuit inc din paleolotic i a reprezentat o cale de transport i de comer utilizat in ciuda pericolelor pe care le reprezentau Cazanele Dunarii i Porile de Fier. Iat cum descrie Alexandru Boariu aceast poriune a Dunrii:Porta Ferea in limba latin, Danje Djerdap in srb, Vaskapu in maghiar, Demir-kapi in turc, Porile de Fier in romn: o

barier de stnci i ape involburate care, timp de secole fcea aproape imposibil navigaia pe Dunre la intrarea in Romnia. Muli navigatori curajoi sau nesbuii i-au pierdut viaa incercnd s strbat acest coridor periculos. Astzi "ucigatoarele pori" sunt panice.Sute de stnci care ieseau semee din Dunre creindu-i comaruri oricrui marinar, zac acum cumini sub lacul de acumulare creat de barajul Hidrocentralei Porile de Fier I. Vapoarele plutesc in linite deasupra lor. Dup secole de confruntare acerb, btrna Dunre i milenarii muni - Carpaii pe malul romnesc Balcanii pe cel srbesc - au incetat crncena lor lupt. Au ncheiat un armistiiu. Fluviul i muntele, apa i piatra au fcut pace. Doar legendele, impresiile i mrturiile celor care au cltorit de-a lungul secolelor prin acest mirific defileu mai amintesc despre teribila ncletare.

III.Prezentare

Parcul national Portile de fier a fost declarat parc national in anul 1998 si se intinde pe o suprafata de aproximativ 115.665,8 ha, fiind unul dintre cele mai mari parcuri naturale din Romania (locul 2), avand in componenta sa 18 rezervatii. Principala forma de relief sunt muntii, in componenta sa intrand prelungirile sudice ale Muntilor Banatului ( Muntii Locvei si Muntii Almajului ), Muntii Mehedinti si o parte din Podisul Mehedinti. Parcul Natural Porile de Fier este o arie protejat nfiinat prin Legea nr.5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naional - Seciunea a III a - Zone Protejate, ca un teritoriu n care remarcabila frumusee a peisajelor i diversitatea biologic pot fi valorificate n condiiile pstrri nealterate a tradiiilor, iar calitatea vieii comunitilor s fie rezultatul unor activiti economice ale locuitorilor, defurate in armonie cu natura. Parcul Natural Porile de Fier corespunde categoriei V IUCN: "Peisaj protejat: arie protejat administrat n principal pentru conservarea peisajului i recreere". n conformitate cu prevederile O.U.G. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei slbatice, "parcurile naturale sunt acele

arii naturale protejate ale cror scopuri sunt protecia i conservarea unor ansambluri peisagistice n care interaciunea activitilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zon distinct, cu valoare semnificativ peisagistic i/sau cultural deseori cu o mare diversitate biologic". n parcurile naturale este permis desfsurarea activitilor tradiionale practicate de comunitile din interiorul parcului i din imediata vecintate a acetuia. Acestea urmresc: - Protecia i conservarea diversitii biologice, etnofolclorice, culturale i a elementelor de peisaj; - Dezvoltarea unor relaii armonioase ntre natur si societate, prin promovarea folosinelor tradiionale ale terenurilor i resurselor teritoriale far impact asupra mediului; - Promovarea activitilor turistice si de recreere; - ncurajarea activitilor educaionale i de contientizare; - Promovarea cercetrii tiinifice i a monitorizrii strii mediului - Cooperarea internaional i colaborarea cu Parcul Naional Djerdap din Republica Serbia i alte parcuri similare din ri ale Uniunii Europene. Ariile protejate incluse n Parcul Natural Porile de Fier n conformitate cu prevederile Legii nr. 5/2000, Ordinului nr. 552/2003 al M.A.P.A.M., H.G. nr. 2151/2004 si OUG 57/2007, n Parcul Natural Porile de Fier sunt incluse urmtoarele arii protejate ( rezervaii ): Nr. Incadrare Suprafaa Denumirea ariei protejate Tipul rezervaiei Crt. IUCN (ha) 1 Balta Nera -Dunre mixt IV 10,0 2 Bazia mixt IV 170,9 3 Insula Calinov avifaunistic IV 24,0 4 Rpa cu lstuni mixt IV 5,0 5 Divici - Pojejena avifaunistic IV 498,0 6 Valea Mare botanic IV 1179,0 7 Petera cu Ap din Valea Polevii mixt IV 3,2 8 Ostrovul Moldova Veche avifaunistic IV 1627,0 9 Locul fosilifer Svinia paleontologic III 95,0 10 Cazanele Mari si Cazanele Mici mixt IV 215,0 11 Locul fosilifer Bahna paleontologic III 10,0 12 Dealul Duhovna forestier IV 50,0 13 Gura Vii - Vrciorova mixt IV 305,0 14 Faa Virului botanic IV 6,0 15 Cracul Crucii botanic IV 2,0 16 Dealul Vrnic mixt IV 350,0 17 Valea Oglnicului botanic IV 150,0 18 Cracul Gioara botanic IV 5,0

1. Rezervaia Natural Balta Nera-Dunre

Rezervatia este ncadrat n Regiunea Biogeografic European, conform normelor europene. Categoria i tipul ariei protejate: rezervaie natural, Categoria IV IUCN Ci de acces: Orova- Moldova Nou-Pojejena-Bazia - DN57 pn n localitatea Pojejena, dup care se merge pe DJ57A, pe sensul de mers Pojejena-Bazia-Socol. Tipuri de habitate: Habitate specifice zonelor umede Suprafaa rezervaiei: 10 hectare Limitele rezervaiei:Rezervaia se afl pe teritoriul administrativ al comunei Socol, judeul Cara-Severin,fiind parte integrant a Parcului Natural Porile de Fier. A fost declarat prin Hotarrea nr. 8 din 20.12 1994 a Consiliului Judeean Cara-Severin, reconfirmat prin legea 5/2000 -privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naional - Seciunea a III-a zone protejate. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat n inutul Carpailor Occidentali, subinutul Munilor Banatului, unitatea geomorfologic Munii Locvei. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Cu toate acestea, zona muntoas imediata adiacent este caracterizat prin altitudini foarte joase i roci granitice. Din punct de vedere geologic, teritoriul face parte din domeniul Danubian. Pedologie: solurile caracteristice rezervaiei sunt gleice i pseudogleice. Aspecte hidrologice: Rezervaia se afl localizat la zona de confluen a rului Nera cu Dunrea, unde se formeaz o mic delt. Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene, caracterizat

printr-un regim termic moderat, cu precipitatii abundente primavara, vara si iarna. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6 si 8 C. Perioada cea mai calda este in lunile iulie - august cu temperaturi de 16 - 18 C, iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4 -3 C. Biocenoza Vegetaia:Teritoriul rezervaiei este situat n regiunea biogeografic european, la confluena Nerei cu Dunrea, fiind caracterizat de vegetaia hidrofil i higrofil, specific zonelor umede. Habitatele de interes comunitar descrise n urma cercetrilor n zon de ctre specialiti (N. Bocaiu, S. Matac etc.) sunt: 3130 Ape stttoare, oligotrofe pn la mezotrofe cu vegetaia de Littorelletea uniflorae i/sau isoeto-Nanoiuncetea; 3140 Ape puternic oligomezotrofe cu vegetaie bentonic de Chara spp. 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaie tip de Magnopotamion sau Hydrocharition; Flora este reprezentat prin specii hidrofile i higrofile, precum Salix spp. (specii de salcie), Phragmites spp. (trestie), Carex spp.(rogoz), Salvinia natans (petioara), Marsilea quadrifolia (trifoia de stnc), Typha spp(stuf). Fauna este foarte bogat, ncepnd de la insecte pn la mamifere. Cele mai cunoscute elemente faunistice din zon sunt psrile de ap, rezervaia ntrunind condiiile bioecologice necesare acestora pentru hran, reproducere i cuibrit. Fauna de nevertebrate este slab cunoscut n zon, ns se pot ntlni numeroase specii de fluturi, libelule, cosai, multe specii avnd statut de protecie. Aa cum este de ateptat, foarte bine reprezentat este i ichtiofauna, unul din elementele foarte importante fiind ignaul Umbra krameri. Pe lng acesta, se mai ntlnesc avatul - Aspius aspius, moioaga - Barbus meridionalis, petrocul - Gobio kessleri, fsa mare - Cobitis elongata, zvrluga - Cobitis taenia, pietrar - Zingel zingel, ipar Misgurnus fossilis, Zglvoc - Cottus gobio. Dintre amfibieni i reptile, se pot observa specii precum Bombina bombina (buhai de balt cu burta roie), Bombina variegata (buhai de balt cu burta galben), Bufo viridis (broasca rioas verde), Bufo bufo (broasca rioas), Rana ridibunda (broasca de lac), Rana dalmatina (brasca de pdure), Hyla arborea (brotcelul), Testudo hermanni beottgeri (broasca estoas a lui Herman), Emys orbicularis (broasca estoas de ap), Natrix tessellata (arpele de ap), Elaphe longissima (arpele lui Esculap) etc. Avifauna este reprezentat de specii care beneficiaz de statutul de protecie oferit de legislaia comunitar Directiva psri, ratificat prin OUG 57/2007 de Guvernul Romniei. Dintre aceste specii menionm: Phalacrocorax pygmaeus (cormoran mic), Botaurus stellaris (buhai de balt), Ixobrychus minutus (strc pitic), Egretta garzetta (egreta mic), Egretta alba (egreta mare), Alcedo atthis (pescra), dar i specii de rpitoare, de noapte i de zi, precum: Tyto alba, Circus aeruginosus etc. . Fauna de mamifere este reprezentat de numeroase specii de chiroptere, micromamifere (popndu - Citellus citellus), dar i mamifere mari, precum vidra Lutra lutra, fiind semnalat i lupul Canis lupus.

2. Rezervaia Natural Bazia

Rezervaia este ncadrat n Regiunea Biogeografic European, conform normelor europene. Categoria i tipul ariei protejate: rezervaie natural, Categoria IV IUCN Ci de acces:Orova- Moldova Nou-Pojejena-Bazia - DN57 pn n localitatea Pojejena, dup care se merge pe DJ57A, pe sensul de mers Pojejena-Bazia. Tipuri de habitate: are profil forestier i a fost delimitat n apropierea localitii Bazia pentru protejarea asociaiilor vegetale de Fraxinus ornus, Cornus mas, Tilia tomentosa, Quercus cerris cu bujorul bnean n stratul ierbaceu Paeonia officinalis var. banatica, Paeonia mascula, dar i numeroase orhidee. Suprafaa rezervaiei: 170.90 hectare Limitele rezervaiei: rezervaia este declarat pe teritoriul administrativ al comunei Socol,delimitat n apropierea localitii Bazia. A fost declarat prin legea 5/2000 - privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naional - Seciunea a III-a - zone protejate. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat n inutul Carpailor Occidentali, subinutul Munilor Banatului, unitatea geomorfologic Munii Locvei. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Cu toate acestea, zona muntoas imediata adiacent este caracterizat prin altitudini foarte joase i roci granitice. Din punct de vedere geologic, teritoriul face parte din domeniul Danubian, iar din punct de vedere petrografic, se pot observa granitele, n unele puncte aflornd. Pedologie: solurile caracteristice rezervaie sunt soluri brune de pdure.

Aspecte hidrologice:Rezervaia se afl de-a lungul vii Ribiului, curs de ap permanent, n timpul verilor secetoase fiind foarte sczut. Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene, caracterizat printr-un regim termic moderat, cu precipitatii abundente primavara, vara si iarna. Temperatura medie anuala este cuprins ntre 6 si 8 C. Perioada cea mai calda este in lunile iulie - august cu temperaturi de 16 - 18 C, iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4 -3 C. Biocenoza Flora:Rezervaia este cu profil forestier, protejnd numeroase asociaii vegetale, n care intr : Fraxinus ornus(Mojdreanul), Cornus mas(Cornul), Quercus cerris(Cer), Quercus pubescens(Stejar pufos), Tillia tomentosa (Tei alb), iar n stratul ierbaceu speciile de bujor: Paeonia officinalis ssp. banatica (Bujor Banatean), Paeonia mascula(Bujorul de munte), dar i diferite specii de orchidee de pdure sau care se gsesc n pajitile adiacente. Fauna:Este reprezentat de numeroase specii de interes comunitar, din rndul nevertebratelor putnd meniona: Lucanus cervus, Cerambyx cerdo, Eriogaster catax etc. Fauna de vertebrate este bine reprezentat la nivelul fiecrei clase, inclusiv Mammalia. Astfel putem observa numeroase specii de amfibieni i reptile, psri specifice pdurilor, cu un anumit grad de protecie, mamifere mici, precum prii sau chicanii, dar i mamifere mari, precum cprioara, porcul mistre sau lupul. Fauna piscicol este slab reprezentat datorit fluctuaiei nivelului cursului de ap. 3. Aria special de protecie avifaunistic Insula Calinov

Aria este ncadrat n Regiunea Biogeografic European, conform normelor europene. Categoria i tipul ariei protejate: arie special de protecie avifaunistic, Categoria IV IUCN

Ci de acces:Orova- Moldova Nou-Pojejena-Bazia - DN57 pn n localitatea Pojejena, dup care se merge pe DJ57A, pe sensul de mers Pojejena-Bazia. Tipuri de habitate: Habitate specifice zonelor umede Suprafaa: 24,0 hectare Limitele rezervaiei: Aria de protecie special avifaunistic zona umed Insula Calinov cuprinde insula Calinov situat pe fluviul Dunre i luciul de ap limitrof insulei pn la o adncime de 2 m. Se afl pe teritoriul administrativ al comunei Pojejena, a fost desemnat prin HG 2151/2004 privind instituirea regimului de arie natural protejat pentru noi zone. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat n inutul Carpailor Occidentali, subinutul Munilor Banatului, unitatea geomorfologic Munii Locvei. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Cu toate acestea, zona muntoas imediata adiacent este caracterizat prin altitudini foarte joase i roci granitice. Din punct de vedere geologic, teritoriul face parte din domeniul Danubian. Pedologie: solurile caracteristice rezervaiei sunt gleice i pseudogleice. Aspecte hidrologice:Rezervaia este de fapt un ostrov n Dunre. Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene, caracterizat printr-un regim termic moderat, cu precipitatii abundente primavara, vara si iarna. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6 si 8 C. Perioada cea mai calda este in lunile iulie - august cu temperaturi de 16 - 18 C, iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4 -3 C. Biocenoza Vegetaia:Teritoriul rezervaiei este situat n regiunea biogeografic european, la confluena Nerei cu Dunrea, fiind caracterizat de vegetaia hidrofil i higrofil, specific zonelor umede. Habitatele de interes comunitar descrise n urma cercetrilor n zon de ctre specialiti (N. Bocaiu, S. Matac etc.) sunt: 3130 Ape stttoare, oligotrofe pn la mezotrofe cu vegetaia de Littorelletea uniflorae i/sau isoeto-Nanoiuncetea; 3140 Ape puternic oligomezotrofe cu vegetaie bentonic de Chara spp. 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaie tip de Magnopotamion sau Hydrocharition Pdurea btrn de salcie, aflat pe insul, avnd o compoziie preponderent din Salix alba salcie alb constituie de asemenea, datorit naturalitii sale, un punct de atracie deosebit. Flora este reprezentat prin specii hidrofile i higrofile, precum Salix spp. (specii de salcie), Phragmites spp. (trestie), Carex spp.(rogoz), Salvinia natans (petioara), Marsilea quadrifolia (trifoia de stnc), Typha spp(Papura). Fauna:Ostrovul reprezint o adevrat oaz pentru o mulime de specii de psri aflate n timpul migraiilor sezonale sau pentru cuibrit. Fauna de nevertebrate este slab cunoscut n zon, ns se pot ntlni numeroase specii de fluturi, libelule, cosai, multe specii avnd statut de protecie. Aa cum este de ateptat, foarte bine reprezentat este i ichtiofauna, unul din elementele foarte importante fiind ignaul Umbra krameri. Pe lng acesta, se mai ntlnesc avatul - Aspius aspius, moioaga - Barbus meridionalis, petrocul - Gobio kessleri, fsa mare - Cobitis elongata, zvrluga - Cobitis taenia, pietrar - Zingel zingel,

ipar - Misgurnus fossilis, Zglvoc - Cottus gobio. Dintre amfibieni i reptile, se pot observa specii precum Bombina bombina (buhai de balt cu burta roie), Bombina variegata (buhai de balt cu burta galben), Bufo viridis (broasca rioas verde), Bufo bufo (broasca rioas), Rana ridibunda (broasca de lac), Rana dalmatina (brasca de pdure), Hyla arborea (brotcelul), Testudo hermanni beottgeri (broasca estoas a lui Herman), Emys orbicularis (broasca estoas de ap), Natrix tessellata (arpele de ap), Elaphe longissima (arpele lui Esculap) etc. Avifauna este reprezentat de specii care beneficiaz de statutul de protecie oferit de legislaia comunitar Directiva psri, ratificat prin OUG 57/2007 de Guvernul Romniei. Dintre aceste specii menionm: Phalacrocorax pygmaeus (cormoran mic), Botaurus stellaris (buhai de balt), Ixobrychus minutus (strc pitic), Egretta garzetta (egreta mic),Egretta alba (egreta mare), Alcedo atthis (pescra), dar i specii de rpitoare, de noapte i de zi, precum: Tyto alba, Circus aeruginosus etc. 4. Rezervaia Natural Rpa cu lstuni

Rezervatia este ncadrat n Regiunea Biogeografic European, conform normelor europene. Categoria i tipul ariei protejate: rezervaie natural, Categoria IV IUCN Ci de acces:Orova- Moldova Nou-Pojejena-Bazia - DN57 pn n localitatea Pojejena, dup care se merge pe DJ57A, pe sensul de mers Pojejena-Bazia. Tipuri de habitate: depozite leossoide cuaternare Suprafaa rezervaiei: 5.0 hectare Limitele rezervaiei: rezervaia este desemnat pe teritoriul administrativ al comunei Pojejena, fiind nfiinat prin Hotrrea nr. 8/20.12.1994, a Consiliului Judeean Cara-

10

Severin, confirmat prin Legea 5/2000 - privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naional - Seciunea a III-a - zone protejate. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat n inutul Carpailor Occidentali, subinutul Munilor Banatului, unitatea geomorfologic Munii Locvei. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Zona este caracterizat prin abrupturi formate n depozite loessoide cuaternare, ce descriu malurile Dunrii, n Defileul Superior, pe segmenetul Bazia-Pojejena. Pedologie: depozite leossoide Aspecte hidrologice: Rezervaia se desfoar de a lungul Dunrii, pe malul acesteia. Clima: Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene, caracterizat printr-un regim termic moderat, cu precipitatii abundente primavara, vara si iarna. Temperatura medie anuala este cuprins ntre 6 si 8 C. Perioada cea mai calda este in lunile iulie - august cu temperaturi de 16 - 18 C, iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4 -3 C. Fauna: Rezervaia a fost desemnat pentru ocrotirea cuiburilor i coloniilor de lstuni de mal Riparia riparia -, construite n depozitele leossoide cuaternare. Specia este rar i este protejat prin Convenia de la Berna. 5. Aria special de protecie avifaunistic Divici-Pojejena

Aria este ncadrat n Regiunea Biogeografic European, conform normelor europene. Categoria i tipul ariei protejate: arie special de protecie avifaunistic, Categoria IV IUCN

11

Ci de acces:Orova- Moldova Nou-Pojejena-Bazia - DN57 pn n localitatea Pojejena, dup care se merge pe DJ57A, pe sensul de mers Pojejena-Bazia. Tipuri de habitate: Habitate specifice zonelor umede Suprafaa: 498 ha Limitele rezervaiei: aria se afl pe teritoriul administrativ al comunei Pojejena (localitile Divice, Belobreca, uca i Pojejena), ntre localitatea cu acelai nume i pichetul de grniceri situat n amonte de localitatea Divici. Limita nordic pornete de la intersecia drumului naional cu Valea Mare i separ blile de terenurile agricole ale cetenilor din localitile Divici, Belobreca i uca (pn la podul de la ieirea din aceast localitate). De aici, limita urmeaz drumul naional pn la intrarea n localitatea Pojejena; Limita estic: pornete de la intrarea n localitatea Pojejena i continu pe malul Dunrii pn n dreptul Punctului Poliiei de Frontier Pojejena, dup care urc pe fluviul Dunrea pn la km 1058; Limita sudic pornete pe Dunre de la km 1058 i continu pn n dreptul Vii Mari situat n amonte de localitatea Divici; Limita vestic continu pe Dunre pn la Sectorul Poliiei de Frontier Divici situat la 3 km amonte de localitatea Divici dup care continu pe drumul naional spre Divici pn la intersecia drumului cu Valea Mare. Aria de protecie special avifaunistic Divici - Pojejena, cuprinde luciul de ap limitrof malului pn la o adncime de 1,5 m, blile (n numr de 5) i zona cu tufiuri i formaiuni ierboase la care nivelul apei este foarte aproape de suprafaa solului. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat n inutul Carpailor Occidentali, subinutul Munilor Banatului, unitatea geomorfologic Munii Locvei. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Cu toate acestea, zona muntoas imediata adiacent este caracterizat prin altitudini foarte joase i roci granitice. Din punct de vedere geologic, teritoriul face parte din domeniul Danubian. Pedologie: solurile caracteristice rezervaiei sunt gleice i pseudogleice. Aspecte hidrologice: Rezervaia este de fapt un ostrov n Dunre. Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene, caracterizat printr-un regim termic moderat, cu precipitatii abundente primavara, vara si iarna. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6 si 8 C. Perioada cea mai calda este in lunile iulie - august cu temperaturi de 16 - 18 C, iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4 -3 C. Biocenoza Vegetaia:Teritoriul rezervaiei este situat n regiunea biogeografic european, la confluena Nerei cu Dunrea, fiind caracterizat de vegetaia hidrofil i higrofil, specific zonelor umede. Habitatele de interes comunitar descrise n urma cercetrilor n zon de ctre specialiti (N. Bocaiu, S. Matac etc.) sunt: 3130 Ape stttoare, oligotrofe pn la mezotrofe cu vegetaia de Littorelletea uniflorae i/sau isoeto-Nanoiuncetea; 3140 Ape puternic oligomezotrofe cu vegetaie bentonic de Chara spp. 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaie tip de Magnopotamion sau Hydrocharition

12

Flora este reprezentat prin specii hidrofile i higrofile, precum Salix spp. (specii de salcie), Phragmites spp. (trestie), Carex spp.(rogoz), Salvinia natans (petioara), Marsilea quadrifolia (trifoia de stnc), Typha spp. Fauna: Ostrovul reprezint o adevrat oaz pentru o mulime de specii de psri aflate n timpul migraiilor sezonale sau pentru cuibrit. Fauna de nevertebrate este slab cunoscut n zon, ns se pot ntlni numeroase specii de fluturi, libelule, cosai, multe specii avnd statut de protecie. Aa cum este de ateptat, foarte bine reprezentat este i ichtiofauna, unul din elementele foarte importante fiind ignaul Umbra krameri. Pe lng acesta, se mai ntlnesc avatul - Aspius aspius, moioaga - Barbus meridionalis, petrocul - Gobio kessleri, fsa mare - Cobitis elongata, zvrluga - Cobitis taenia, pietrar - Zingel zingel, ipar - Misgurnus fossilis, Zglvoc - Cottus gobio. Dintre amfibieni i reptile, se pot observa specii precum Bombina bombina (buhai de balt cu burta roie), Bombina variegata (buhai de balt cu burta galben), Bufo viridis (broasca rioas verde), Bufo bufo (broasca rioas), Rana ridibunda (broasca de lac), Rana dalmatina (brasca de pdure), Hyla arborea (brotcelul), Testudo hermanni beottgeri (broasca estoas a lui Herman), Emys orbicularis (broasca estoas de ap), Natrix tessellata (arpele de ap), Elaphe longissima (arpele lui Esculap) etc. Avifauna este reprezentat de specii care beneficiaz de statutul de protecie oferit de legislaia comunitar Directiva psri, ratificat prin OUG 57/2007 de Guvernul Romniei. Dintre aceste specii menionm: Phalacrocorax pygmaeus (cormoran mic), Botaurus stellaris (buhai de balt), Ixobrychus minutus (strc pitic), Egretta garzetta (egreta mic), Egretta alba (egreta mare), Alcedo atthis (pescra), dar i specii de rpitoare, de noapte i de zi, precum: Tyto alba, Circus aeruginosus etc. . 6. Rezervaia Natural Valea Mare

Rezervatia este ncadrat n Regiunea Biogeografic European, conform normelor europene.

13

Categoria i tipul ariei protejate: rezervaie natural, Categoria IV IUCN Ci de acces: Orova- Moldova Nou - DN57 pn n localitatea Moldova Nou, dup care se urmrete drumul judeean ce leag oraul Moldova Nou de Padina Matei. Imediat la ieire din Moldova Nou, pe partea dreapt pe sensul de mers Padina Matei se descrie teritoriul acestei rezervaii. Tipuri de habitate: Habitate de pdure i stncrie. Suprafaa rezervaiei: 1179,00 hectare Limitele rezervaiei:Rezervaia se afl pe teritoriul administrativ al oraului Moldova Nou, fiind declarat prin Decizia 556/1973 a Consiliului Judeean Cara-Severin, confirmat prin Decizia 499/1982 i reconfirmat prin legea 5/2000 - privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naional - Seciunea a III-a - zone protejate. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat n inutul Carpailor Occidentali, subinutul Munilor Banatului, unitatea geomorfologic Munii Locvei. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Cu toate acestea, zona muntoas imediata adiacent este caracterizat prin altitudini foarte joase i roci granitice. Din punct de vedere geologic, teritoriul face parte din domeniul Danubian. Importana geomorfologic se datoreaz reliefului complex dezvoltat pe calcare (lapiezuri, doline, uvale, izbucuri, sorburi, chei, peteri, avene) ntlnit pe Valea Mare sau pe afluenii acesteia (Mudvia Seac, Ogaul Ru, Ogaul Tisa, Ogaul Greci, Valea Apele Albe). n bazinul Valea Mare sunt cunoscute 45 de peteri i avene, printre acestea numrndu-se petera Gaura Haiduceasc (1370 m lungime) i Avenul Rou (149 m diferen de nivel). Pedologie: din punct de vedere al solului, rezervaia se caracterizeaz prin prezena solurilor rendzinice i a solurilor brune de pdure. Aspecte hidrologice:Rezervaia se afl localizat pe Valea Mare, care are numeroi aflueni cu cursuri temporare de ap. Valea Mare este curs de ap permanent. Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene, caracterizat printr-un regim termic moderat, cu precipitatii abundente primavara, vara si iarna. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6 si 8 C. Perioada cea mai calda este in lunile iulie - august cu temperaturi de 16 - 18 C, iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4 -3 C. Biocenoza Vegetaia:Teritoriul rezervaiei este situat n regiunea biogeografic european, caracterizat prin prezena a numeroase specii endemice sau de origine panonic, balcanic sau submediteranean. Habitatele de interes comunitar care au fost semnalate pe teritoriul acestei rezervaii sunt: 91VO Pduri dacice de fag (Symphyto-Fagioni) 6210 Pajiti uscate seminaturale i faciesuri de acoperire cu tufuri pe substrat calcaros (*situri importante pentru orchidee) 6240 *Pajiti stepice subpanonice

14

Flora: Importana floristic a rezervaiei este dat de proporia nsemnat a speciei Daphne laureola (iedera mare), relict teriar. Pdurile de fag, ce coboar de-a lungul vilor pn la altitudini foarte joase, de 150 200 m, ocup o suprafa de circa 400 ha. Alturi de fag (Fagus sylvatica), vegeteaz carpenul (Carpinus betulus), teiul argintiu (Tilia tomentosa), teiul pucios (Tilia cordata), cireul (Cerasus avium), paltinul (Acer pseudoplatanus), cornul (Cornus mas), pducelul (Craetegus monogyna) i pe alocuri crpinia (Carpinus orientalis), iedera (Hedera helix), corniorul (Ruscus hypoglossum), ghimpele (Ruscus aculeatus), drobia (Genista ovata), vinaria (Asperula taurina), curpenul (Clematis vitalba) etc. Vegetaia abrupturilor calcaroase este foarte diversificat, existnd formaiuni specifice de tufriuri termofile (ibleac). Tufriurile sunt alctuite n cea mai mare parte din liliac (Syringa vulgaris), scumpie (Cotinus coggygria), mojdrean (Fraxinus ornus), viin turcesc (Padus mahaleb) etc. Pereii calcaroi i brnele sunt acoperii cu tufe de Sesleria filifolia sau garofie (Dianthus kitaibelii, Dianthus banaticus), cu endemismele carpatice Erysium saxosum, Draba lasiocarpa, nsoite de tufe de colilie (Stipa eriocaulis), Centaurea atropurpurea etc. Condiii de via prielnice gsesc i o serie de specii de plante submediteraneene i balcanice, precum : Acanthus longifolius, Allium petraeum, Bupleurum praealtum, Calamintha officinalis, Echinops banaticus. Fauna: Fauna rezervaiei este foarte bine reprezentat la nivelul fiecrei clase. Existena diferitelor tipuri de habitate, de la cele de pdure la cele de stncrie, chiar i a cursurilor de ap permanente si temporare, induc o bun reprezentativitate la nivelul fiecrei grupe de animale. 7. Aria special de protecie avifaunistic Ostrovul Moldova Veche

Aria este ncadrat n Regiunea Biogeografic European, conform normelor europene.

15

Categoria i tipul ariei protejate: arie special de protecie avifaunistic, Categoria IV IUCN Ci de acces: Orova- Moldova Nou-Pojejena-Bazia - DN57 pn n localitatea Moldova Veche. Tipuri de habitate: Habitate specifice zonelor umede Suprafaa: 1627,0 hectare Limitele rezervaiei: este situat pe teritoriul administrativ al oraului Moldova Noua, judeul Cara-Severin. Aria de protecie special avifaunistic, zona umed insula Ostrov - Moldova Veche cuprinde insula Ostrov - Moldova Veche situat pe fluviul Dunrea i luciul de ap limitrof insulei, pn la o adncime de 2 m. A fost desemnat prin HG 2151/2004 privind instituirea regimului de arie natural protejat pentru noi zone. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat n inutul Carpailor Occidentali, subinutul Munilor Banatului, unitatea geomorfologic Munii Locvei. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Cu toate acestea, zona muntoas imediata adiacent este caracterizat prin altitudini foarte joase i roci granitice. Din punct de vedere geologic, teritoriul face parte din domeniul Danubian. Pedologie: solurile caracteristice rezervaiei sunt gleice i pseudogleice. Aspecte hidrologice:Rezervaia este de fapt un ostrov n Dunre. Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene, caracterizat printr-un regim termic moderat, cu precipitatii abundente primavara, vara si iarna. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6 si 8 C. Perioada cea mai calda este in lunile iulie - august cu temperaturi de 16 - 18 C, iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4 -3 C. Biocenoza Vegetaia:Teritoriul rezervaiei este situat n regiunea biogeografic european, la confluena Nerei cu Dunrea, fiind caracterizat de vegetaia hidrofil i higrofil, specific zonelor umede. Habitatele de interes comunitar descrise n urma cercetrilor n zon de ctre specialiti (N. Bocaiu, S. Matac etc.) sunt: 3130 Ape stttoare, oligotrofe pn la mezotrofe cu vegetaia de Littorelletea uniflorae i/sau isoeto-Nanoiuncetea; 3140 Ape puternic oligomezotrofe cu vegetaie bentonic de Chara spp. 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaie tip de Magnopotamion sau Hydrocharition Pdurea btrn de salcie, aflat pe insul, avnd o compoziie preponderent din Salix alba salcie alb constituie de asemenea, datorit naturalitii sale, un punct de atracie deosebit. Flora este reprezentat de elemente arboricole ca Salix alba(Salcie alba), Populus alba(Plopul alb), Salix purpurea(Rachita rosie) i erbacee ca Salvinia natans(Pestisoara), Elodea canadensis(Ciuma apelor), Phragmites australis(Trestie),Butomus umbellatus, Iris pseudacorus(Stanjenel de balta) etc. Fauna: Pe insul au fost identificate 72 de specii de psri aparinnd la 30 de familii din 14 ordine. Din totalul acestora, 28 de specii sunt incluse n Directiva privind conservarea psrilor slbatice, printre acestea putnd fi citate Phalacrocorax pygmaeus, Phalacrocorax carbo sinensis, Ardea purpurea, Nycticorax nycticorax, Egretta garzetta, Oenanthe hispanica, Anas strepera, Anas platyrhynchos, Larus argentatus etc. Dintre speciile rare de peti se evideniaz: Lota lota i Umbra krameri.

16

8.Defileul i Clisura Dunrii Cazanele

ntinzndu-se pe o suprafa de 120 km, de la Bazia pn la Porile de Fier, este cel mai lung defileu de pe cursul Dunrii i unic n Europa prin grandoarea configuraiei sale. Prezint o succesiune de bazinete depresionare ce alterneaz cu clisuri, n Cazanele Mari i Mici limea fluviului ncorsetndu-se pe alocuri pn la 150 m.n urma construirii hidrocentralei la Porile de Fier, prin dimensiunea noului lac de retenie, Defileul Dunrii i ndeosebi zona Cazanelor au scpat de grozvia nvolburrii apelor prin strmtorile marcate de versanii abrupi. S-au numit Cazane pentru c aici, prin coridoare cu fiorduri, apa prea c fierbe clocotitor i ntunecat. Firul apei zigzaga dup cum i fcuse loc pentru albie printre stnci. Acest aspect se vede i azi de pe puntea vasului, care o dat ajuns n Cazanele Mari trece dintr-un golf ntr-altul ocolind perei stncoi ce apar brusc n faa vasului, ns acest decor nu mai este nfricotor. Linitea lacului urc pn la intrarea Dunrii n ar, la Bazia, i se simte pn la Belgrad. Pornind de la Orova, mai sus n dreptul localitii Eelnia ncepe intrarea n Cazanele Mici. Drumul prin Defileu se parcurge pe ap sau pe uscat. oseaua este spat n stnc pe mai multe poriuni. n dreptul fostei localiti Ogradena, vasul se apropie de malul srbesc pentru a se citi inscripia de pe Tabula Traiana, amintind drumul legiunilor romane din anii 101-104, cnd meterii au tiat muntele pentru a construi oseaua pe malul srbesc. La km D 967,3 peretele Ciucarului Mic este despicat de Valea Mraconiei. Vasele i mainile staioneaz aici pentru a vizita complexul turistic cu acelai nume. La prima vedere: chipul dacic al lui Decebal dltuit n stnc i mnstirea Mraconia parc rsrind din fluviu. Mai sus, pe valea dintre muni se poate vizita micul golf al Mraconiei nconjurat de cabane, tabra de elevi, tabra de pictur. La km D 970 lacul se lete brusc formnd Golful Dubovei, de aici n sus intrndu-se n spectacolul Cazanelor Mari, unde Dunrea strbate abrupturile albe ale Ciucarului Mare (cota maxim 318 m) i vizavi ale tirbtului Mare (cota maxim 768 m), albia fluviului avnd aici limea minim de 150 m i adncimea maxim de 80 m. Grandoarea Cazanelor Mari se vede aici numai navignd pe Dunre, oseaua ocolind masivul muntos. Mai sus, la km D 985 se afl necate ruinele cetii medievale Tri Kule (sec. XIV), din care se mai vd dou turnuri rsrind din ap. La km D 1000 apar stncile calcaroase ale Grebenului, oseaua strbate, deasupra lacului, peste roci mrnoase i calcare rocate.

17

Mai sus, unde ncepe intrarea (din amonte) n Cazanele Mari, nete din ape un pinten al stncii Babacai, loc unde altdat marinarii staionau i fceau rugciuni, cci urma coborrea n fioroasele Cazane. Cele dou Cazane formeaz o rezervaie complex pe o suprafa de 150 ha. Spectacolul este oferit de naltul decor, munii se vd n toat verticalitatea lor cobornd abrupt pe maluri, adncindu-se n fluviu, tiai de fluviu de-a lungul pereilor stncoi.Vegetaia cuprinde specii rare, submediteraneene: Clopoeii Cazanelor, mojdreanul, crpinia, lemnul rios, alunul i viinul turcesc, stejarul pufos, ararul trilobat, liliacul slbatic, stnjeneii de stnc, Laleaua de Cazane, specie unic pe glob. Specifice zonei sunt i reptilele: broasca estoas de uscat, vipera cu corn, oprlele rare (Laceratele tauric, muralis, particola), insecte: fluturii de peter, scorpionul carpatic etc. La vinia se afl rezervaie paleontologic, format din depozite fosilifere jurasice i danubiene. Punctul fosilifer vinia, pe prul Saraoschi, cu calcare bogate n amonii (peste 60 de forme, unele ca nite melci uriai, contemporani cu dinozaurii), se poate vizita numai cu vaporul n locul numit Pescrie. Senzaionale sunt descoperirile arheologice din peterile Defileului: peterile Clemente i Cuina Turcului de la Dubova, cu obiecte antropomorfe din epipaleolitic: ceramic, obiecte de podoab (cele mai vechi din Romnia), unelte de piatr cioplit, unelte folosite de pescari i vntori n urm cu peste 15.000 de ani. Alte obiecte sugereaz c grecii ntreineau legturi comerciale cu locuitorii din Clisur. Localnicii au descoperit Petera cu picturi (Chindia) care dateaz din epoca metalelor. Petera Ponicova este cea mai mare i cea mai spectaculoas din Defileu. Se afl n Ciucarul Mare, pe o lungime de 1166 m, strpuns de prul Ponicova. Are mai multe galerii, din care Galeria Liliecilor de peste 100 m lungime, 60 m lime i 30 m nlime - o mirabil catedral subteran. Petera Veterani este imens i umanizat, a fost folosit ca punct strategic de daci i romani, de austrieci i turci, putnd adposti peste 700 de soldai. A fost fortificat de generalul austriac Veterani, de unde i numele peterii. Alte atracii pitoreti din Podiul Mehedini Petera Izvernei, Petera Nutului din satul Balta, numeroase alte peteri (peste o sut), multe neexplorate nc; Cheile Coutei; bisericile de lemn; pdurile de castani cu fructe dulci din Blvneti, Balta, Izverna, Ponoarele, Baia de Aram; gospodrii tradiionale cu arhitectur specific zonei de munte i podi, cum sunt cele din localitatea Balta (casele familiilor: Aniescu, Sitaru, Stnchescu, Nicolescu); localiti balneoclimaterice: Bala, Balta, Negoieti; localiti de interes vntoresc i pescresc: Obria Cloani, Izverna, Bahna; localiti etno-folclorice: Balta, Ilovia, Cireu, Ponoarele, Izverna. n conformitate cu H.G. 1284/2007, s-au declarat pe teritoriul Parcului Natural Porile de Fier dou arii de protecie special avifaunistic, ca parte integrant a reelei ecologice europene NATURA 2000 n Romnia, respectiv: -ROSPA0026 Cursul Dunrii-Bazia-Porile de Fier, n suprafa de 10124.4 ha; -ROSPA0080 Munii Almjului-Locvei, n suprafa de 118141.6 ha. De asemenea, potrivit Ordinului Ministrului Mediului si Dezvoltarii Durabile 1964/2007 s-a declarat ca sit de importan comunitar, ROSCI0206 Porile de Fier, parte integrant a reelei ecologice europene NATURA 2000, n suprafa de 124293.0 ha. Prezena acestor situri NATURA 2000 implic obligativitatea aplicrii prevederilor n vigoare referitoare la procedura de realizare a evaluarii strii de mediu pentru planuri i programe, precum i la procedura cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru toate planurile/programele si proiectele care urmeaz sa se desfaoare n siturile de importan comunitar.

18

GEOLOGIE Parcul Natural Portile de Fier este o zona cu diversitate deosebita a peisajelor, impusa de varietatea unor factori naturali ce conditioneaza aparitia lor: geologia, geomorfologia, clima, hidrografia etc.Din punct de vedere geomorfologic, Parcul Natural Portile de Fier se suprapune Carpatilor Meridionali (Muntii Banatului) si Podisului Mehedinti. De la vest la est principalele unitati majore de relief sunt: Muntii Locvei, Muntii Almajului, Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti.Altitudinea variaz intre 35-40 m in aval de Barajul Portile de Fier I si 968 m in Muntii Almajului. In general, relieful este format din culmi rotunjite, cu pante domoale, vai largi, care este intrerupt pe alocuri de zone calcaroase, intruziuni magmatice, depresiuni sedimentare largi etc.Diversitatea litologica a acestor masive montane (roci cristaline, magmatice i sedimentare) a dus la individualizarea unui peisaj foarte complex, cu multe elemente spectaculoase (creste si abrupturi calcaroase, chei, pesteri, intruziuni vulcanice etc).
Parcul Natural Portilor de Fier se prezinta sub forma unui adevarat muzeu geologic in aer liber, existand o serie de puncte de atractie geologica renumite la nivel naional (sinclinalul suspendat Munteana, neck-ul vulcanic permian Trescovat, Cazanele Dunarii, formatiunile carstice etc.).

Dintre siturile de interes stiintific deosebit din punct de vedere paleontologic, in Parcul Natural Portile de Fier se evidentiaza: Cozla (plante fosile jurasic inferioare), MunteanaDumbravita (nevertebrate din Jurasicul mediu si inferior), Bahna (nevertebrate si vertebrate rare miocene), Baia Noua, Eibenthal, Cucuiova si Povalina (plante fosile din carboniferul superior si permian), Bigar, Stenca, Pietrele Albe, Buschmann (plante fosile din jurasicul inferior). De altfel, doua din aceste puncte fosilifere au fost declarate ca arii protejate de importanta nationala: Punctul fosilifer Bahna si Punctul fosilifer Svinita.

19

UNITATILE DE RELIEF Muntii Locvei se intind de la Nera (in vest) pana la Valea Camenitei (in est). In cadrul Parcului ating o altitudine maxima de 545,7 m in varful Poiana Lisa (situat pe limita nordica), coborand treptat pana in Valea Dunarii si Valea Nerei. Sunt alcatuiti din doua zone distincte: o zona cristalina cu intruziuni granitice in partea vestica si o zona sedimentara, calcaroasa, in partea estica. Muntii Almajului au ca limite Valea Camenitei la vest si Valea Cernei la est. Ating altitudinea maxima din arealul Parcului in varful Teiul Mosului (968 m). In cadrul masivului se individualizeaza doua depresiuni importante: Liubcova si Ogradena-Orsova.Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti sunt doua unitati de relief ce se includ in Parc prin compartimentul lor sudic, desfasurandu-se pe directia V-E de la Valea Cernei pana in extremitatea estica a Parcului si coborand in altitudine de la nord la sud si est.

DEFILEUL DUNARII Cursul fluviului Dunarea influenteaza semnificativ peisajul intalnit in Parcul Natural Portile de Fier, Valea Dunarii schimbandu-si aspectul de-a lungul celor 134 km dintre Gurile Nerei si aval de barajul de la Gura Vaii. In functie de structura geologica si de rocile pe care le traverseaza, Dunarea prezinta sectoare de ingustare (formate la traversarea rocilor dure si mai ales a calcarelor) dar si sectoare de largire, unde s-au format depresiuni cum ar fi Moldova Veche sau Liubcova. De la vest la est, acestea sunt: Ingustarea Valea Nerei - Valea Rilii (peste 3 km lungime); Depresiunea Moldova Veche (situata pe amplasamentul unui bazin miocen, cu o lungime de circa 29 km); Ingustarea Pescari - Alibeg (6 km lungime); Depresiunea Liubcova (cel mai larg sector din cadrul defileului);

20

Ingustarea Berzasca - Greben (valea este simetrica, cu versanti abrupti, cu o lungime de aproximativ 18 km); Sectorul Greben - Plavisevita (valea este relativ larga, taiata in formatiuni metamorfice, pe circa 25 km); Cazanele Mari si Cazanele Mici (valea este ingusta, cu aspect de chei, taiate in calcare; sunt separate de bazinetul Dubovei; Depresiunea Ogradena - Orsova; Ingustarea Varciorova - Gura Vaii (circa 9 km).

CARACTERISTICI CLIMATICE Parcul Natural Portile de Fier se incadreaza in zona cu climat temperat continental cu influente mediteraneene semnificative. Datorita influentei circulatiei aerului cald de origine mediteraneana, temperatura aerului inregistreaza valori mai ridicate in comparatie cu alte unitati montane. In Defileul Dunarii, climatul este apropiat de cel mediteranean, media multianuala fiind de circa 11C. Aflandu-se sub incidena maselor de aer vestice si sud-vestice in regiune cantitatile de precipitatii sunt relativ ridicate pentru o zona de pana la 1000 m altitudine de pe teritoriul Romaniei. Cantitatile medii anuale oscileaza intre 800 - 1000 mm. Directia vanturilor in Defileul Dunarii este predominant vestica si estica, datorita canalizarii maselor de aer pe acest culoar. Regimul anual al vitezei vantului se caracterizeaza prin cresteri ale vitezelor primavara (maximele depasesc 20 m/s). In Parcul Natural Portile de Fier se manifesta vanturi cu caracter local: Brizele specifice defileului datorate diferentelor de temperatura dintre apele fluviului si uscat; Cosava, bate pe directia SE - NV provocand scaderi semnificative de temperatura cu viteze de peste 70 km/h; Gorneacul, specific Depresiunii Moldova Noua, bate pe directia NE - SV, cu intensificari ce depasesc uneori 100 km/h. CARACTERISTICI HIDROLOGICE Intrucat limita sudica a Parcului Natural Portile de Fier este data de senalul navigabil al Dunarii, fluviul exercita o influenta deosebita asupra componentelor peisajului. In sectorul romanesc al Defileului, Dunarea primeste afluenti, ce isi afla izvoarele in Muntii Semenic, Locvei, Almajului, Cernei si Mehedinti. De la vest la est de principalele cursuri de ape sunt: Nera, Ribisul, Radimna, Moldova, Liborajdea, Camenita, Orevita, Berzasca, Sirinia, Tisovita, Plavisevita, Mraconia, Mala, Ieselnita, Cerna, Bahna si Jidostita. Dupa construirea barajului de la Gura Vaii si formarea lacului de acumulare, gurile de varsare a tuturor afluentilor directi ai Dunarii au fost inundate si transformate in golfuri de diferite dimensiuni. Cele mai mari golfuri sunt cele ale Cernei, Bahnei si Mraconiei. In sectorul Bazias - Camenita, procesul a constat in acoperirea de catre apele Dunarii a conurilor de dejectie formate de rauri la varsarea in Dunare (Liborajdea, Brestelnic, Camenita, Berzasca). In consecinta, a crescut suprafata acvatica, creandu-se noi habitate acvatice si zone umede. Lacul de acumulare Portile de Fier I reprezinta cea mai mare amenajare hidrotehnica din lungul Dunarii si din Romania, fiind realizat in spatele barajului de la Gura Vaii, care are o inaltime de 60,6 m. Lacul are o lungime de 130 km, o suprafata medie de 700 kmp si un volum mediu de 12 kmc.
21

IV.Biodiversitate

Parcul Natural Porile de Fier se remarc printr-o luxuriant biodiversitate, fapt ce a facut ca aceasta arie natural protejat s fie recunoscut att pe plan naional, ct i internaional. Condiiile climatice, pedologie, petrografice, geomorfologice, influena Dunrii asupra acestora, dar i contextul social au creat locuri unice, care au pstrat de-a lungul secolelor caracteristicile unor habitate specifice. Ca un vetmnt purtat de secole, dar mereu mprosptat, pdurea mbrac masivele muntoase ale Munilor Almjului i Locvei n proporie de 80 %, rmnnd versanii, prin care i-a creat Dunrea drum, golai, dnd impresia unor locuri neprielnice, poate chiar respingtoare. Dar doar impresia! Aceste fee aproape verticale, n ceea mai mare parte calcaroase, sunt populate cu numeroase specii endemice, rare, fire de iarb, arbuti i nmiresmate flori, care parc poart taina Facerii Lumii. Trstur caracteristic pentru flora Parcului Natural Porile de Fier, alturi de amestecul de flore boreale, montane cu cele de origine mediteranean, o constituie coborrea n altitudine a unor elemente montane i urcarea unor elemente sudice (R. Clinescu, S. Iana, 1964). Astfel, inversiunea termic face ca fagul - Fagus sylvatica - s cunoasc cea mai joas altitudine din ar pe Valea Mraconiei, tisa - Taxus baccata - relict teriar, pe versanii ce strjuiesc voinicete Cazanele Mari, afinul - Vaccinium myrtillus - populeaz stncile golae ale Trescovului. n ansamblul ei, flora Parcului Natural Porile de Fier este reprezentat prin toate cele cinci ncrengturi ale regnului vegetal, dup cum urmeaz: Phycophyta, cu 71 familii, 171 genuri i 549 specii; Lychenophyta, cu 34 familii, 67 genuri i 375 specii; Fungi, cu 48 familii, 252 genuri i 1077 specii; Bryophyta, cu 31 familii, 98 genuri i 296 specii; Cormophyta, cu 67 de ordine cu 114 familii, 540 de genuri, 1395 de specii, 272 de subspecii i 5 varieti. Studiul apartenenei areal geografice a speciilor de plante din arealul Parcului Natural Porile de Fier relev o dominan net a elementelor nordice sau apusene (cu un procent de 62,23%), respectiv a celor circumpolare, europene i continental-europene, medio-europene i medio-europene-mediteraneene, eurasiatice, inclusiv continentale, arctic-alpine, alpinebalcanice,alpine-carpatice i atlanto-medio-europene. Acestea sunt urmate, ca pondere, de elementele sudice i endemice, respectiv elemente medio-atlantice, medio-eurosiberiene, balcanice i balcano-pontice, daco-balcanice, carpatobalcane, dacice, balcano-alpino-carpatice i carpatice, cu un procent de 19,23%.

22

Elementele orientale sau continental-stepice, respectiv elementele ponto-panonice, ponto-mediteraneene i ponto-panono-balcanice, totalizeaz un procent de 11,07 %, iar elementele policore, respectiv cosmopolite i advenite, un procent de 6,75%. Numrul de elemente endemice, dei nu foarte mare, vine ca o completare a diversitii mari de elemente fitogeografice.

V.Flora
Din punct de vedere botanic, exist aici una din cele mai bogate i mai valoroase colecii de plante din ar, numrul de specii determinate pn n prezent reprezint 49,9% din totalul speciilor cunoscute n flora rii noastre - aproximativ 3500 de specii dup Flora R.P.R. i Flora R.S.R. Cu alte cuvinte, pe 0,48% din suprafaa rii, ct reprezint teritoriul Parcului Natural Porile de Fier, se afl jumtate din numrul de specii cunoscute n flora rii noastre, ceea ce explica prestigiul floristic pe care l-a dobndit aceast zon. Principalele categorii de elemente fitogeografice care intr n alctuirea florei sunt: eurasiatice (32%), mediteraneene (12%), europene (12%), pontice (10%), central-europene (8%). Acestea evidenieaz interfena floristic a diferitelor elemente pe teritoriul parcului, ce s-au suprapus unui fond local, alctuit din elmente balcanice, carpatice i dacice. Padurile acopera circa 70-75% din suprafata Parcului si apartin in totalitate etajului nemoral (paduri cu frunze cazatoare). Principalele tipuri de paduri sunt cele de fag (Fagus sylvatica), fag in amestec cu gorun (Quercus petraea), gorun cu stejari termofili (Quercus cerris, Q. frainetto, Q. pubescens), aluviale (cu Fraxinus excelsior i Alnus glutinosa). Printre cele mai importante specii amintim:Mojdreanul (Fraxinus ornus), Cornul (Cornus mas), Cer (Quercus cerris), Stejar pufos (Quercus pubescens), Tei alb (Tillia tomentosa), Bujor Banatean (Paeonia officinalis ssp. banatica), Bujorul de munte (Paeonia mascula),Specii de salcie (Salix spp), Trestie(Phragmites spp), Rogoz( Carex spp), Petioara (Salvinia natans ), Trifoia de stnc (Marsilea quadrifolia), Papura (Typha spp), Fag (Fagus sylvatica),Carpenul (Carpinus betulus), Teiul argintiu (Tilia tomentosa), Teiul pucios (Tilia cordata), Cireul (Cerasus avium), Paltinul (Acer pseudoplatanus),Pducelul (Craetegus monogyna),Crpinia (Carpinus orientalis), Iedera (Hedera helix), Corniorul (Ruscus hypoglossum),Ghimpele (Ruscus aculeatus), Drobia (Genista ovata), Vinaria (Asperula taurina),Curpenul (Clematis vitalba),Liliac (Syringa vulgaris), Scumpie (Cotinus coggygria), Viin turcesc (Padus mahaleb),Colilie (Stipaeriocaulis), Talpa ursului(Acanthus

23

longifolius), Salcie alba (Salix alba), Plopul alb (Populus alba), Rachita rosie (Salix purpurea), Ciuma apelor (Elodea canadensis), Trestie (Phragmites australis), Iris pseudacorus(Stanjenel de balta),Clopoeii Cazanelor(Campanula crassipes), Laleaua de Cazane(Tulipa hungarica),Pinul negru(Pinus negra) Dintre speciile de plante, a cror valoare conservativ este deosebit, putem enumera: Pinus nigra Pinul negru - Acest arbore are o nlime de pn la 50 m i un diametru de 1 - 1,5 m. Lemnul su este de o culoare cenuie-maro. Frunzele sale sunt aciforme, au o lungime de 15 cm i sunt grupate cte dou. Conurile sunt ovale, cu o lungime de pn la 10 cm. Acest arbore are o nlime de pn la 50 m i un diametru de 1 - 1,5 m, in arealul sau mediteranean, insa la noi nu depaseste 30-32 m, cu un port caracteristic creste pe stancile calcaroase din Banat si Oltenia; cu coroana piramidala care se lateste la batranete; lujerii vigurosi, brun-cenusii pana la negriciosi, glabrii; acele cate doua in teaca,au o lungime de 15 cm, foarte rigide, ascutite, verde intunecat spre negricios. Conurile ovoid conice sunt grupate cate 2 -4,cu o lungime de pana la 10 cm, fiind sesile sau scurt pedunculate; solzii au apofiza proeminenta, galbena -cafenie, umbelicul este uneori prevazut cu un ghimpe scurt, mai ales la solzii superiori. Semintele aripate sunt relativ grele si au pana la 5-6 mm lungime. Maturatia conurilor este bienala, cu o periodicitate a fructuficatiei de 2-3 ani. Lemnul su este de o culoare cenuie-maro. Pinul negru este o specie exotic, cu areal mai restrns dect pinul silvestru, fiind o componenta a regiunilor forestiere mediteraneene. La noi in ar apare natural n insule izolate din Banat i Oltenia, n munii Cernei, Valea Dunrii, munii Mehedini - Domogled si Valea Runcului, unde formeaz arborete pure sau n amestec cu alte specii. Prefer regiunile calde, cu ngheuri trzii rare. Cu toate astea vegeteaz bine si n condiii staionale grele, pe soluri superficiale, redzinice sau stncoase, expuse uscciunii naintate.

Poza specie

24

Marsilea quadrifolia - trifoia de balt - specie de interes comunitar, este semnalat n arealul parcului din zonele umede create dup construirea barajului porile de Fier, declarate ari de protecie special avifaunistic.

Poza specie

Poz habitat

Tulipa hungarica - laleaua bnean sau laleaua de Cazane - specie endemic, de interes comunitar, al crui habitat prielnic l constituie versanii abrupi, i la prima vedere, neprietenoi ai Ciucarului Mare, care strjuiesc seme Cazanele Mari. Statutul speciei: protejat de OUG 57/2007 i de Conveia de la Berna Starea de conservare a populaiei: favorabil, monitorizare anual

Poz specie

Poz habitat

25

Tulipa hungarica ssp.undulatifolia - laleaua de Banat - subspecie a lalelei de Cazane, se ntlnete n Rezervaia Natural Valea Oglnicului, una dintre cele mai remarcabile rezervaii din punct de vedere al biodiversitii. Statutul speciei: Lista Roie a Parcului Natural Porile de Fier Starea de conservare a populaiei: nefavorabil, necesit msuri speciale de conservare, att in-situ, pe ct posibil i ex-situ, monitorizare anual.

Poz specie

Poz habitat

Campanula crassipes - clopoeii de Cazane - specie endemic, relict teriar, sepoate observa pe versanii calcaroi ce descriu Defileul Dunrii, ncepnd cu abrupturile Ciucarului Mic pn aproape de localitatea Pescari, ai crui versani sunt cunoscui sub numele de Feele Dunrii. Statutul speciei: Lista Roie a Parcului Natural Porile de Fier Cartea Roie a plantelor Vasculare din Ro: EN Starea de conservare a populaiei: favorabil

Poz specie

Poz habitat

26

Cachrys ferulacaea - mrarul de Cazane - specie endemic, se ntlnete pe rocile de isturi cristaline ce caracterizeaz zona Orova-Porile de Fier. Specia putea fi observat nc de pe drumul european E70, ns odat cu consolidarea versanilor, observarea ei este mai dificil. Statutul speciei: Lista Roie a Parcului Natural Porile de Fier Starea de conservare a populaiei: neevaluat.

Poz specie

Poz habitat

Stipa danubialis - colilie - specie endemic, descoperit n perioada cercetrilor complexe efectuate pentru construirea barajului, crete pe detritus de conglomerate, caracteristic vegetaiei xerice de pe coaste nsorite. Statutul speciei: Oug 57/2007, Conv de la Berna, Lista Roie a PNPF, Cartea Roie a Plantelor vasculare din Ro: CR Starea de conservare a populaiei: neevaluat

Poz specie

27

Iris reichenbachii - stnjenel - endemit cu areal restrns, se ntlnete pe versanii nsorii, pe coaste ierboase i stncrii ale Defileului Dunrii, mai ales n zona Gura ViiOrova.

Paeonia officinalis ssp. banatica - bujorul de Banat - specie pentru a carei conservare a fost declarata Rezervatia Naturala Bazias. Este foarte rara, fiind si la limita estica a arealului in tara noastra. Populatiile sunt sarace, planta fiind pusa in pericol atat de pierderea habitatului, cat si de recoltarea ei ca specie de ornament. Statutul speciei: OUG 57/2007, Lista roie a Parcului Natural Porile de Fier Cartea Rosie a plantelor vasculare din Ro: CP Starea de conservare a populaiei: neevaluata

Poza specie

Poza habitat

28

Daphne laureola - iedera alba - specie endemica pentru Parcul Natural portile de Fier, pentru a carei conservare, alaturi de alte elemente, a fost declarata Rezervatia Naturala Valea Mare. Foarte rara, are prorietati vezicante asemanatoarea cu ale cantaridei, producand iritarea tegumentelor, leziuni inflamatorii sau ulcerative. Statutul speciei: Lista roie a Parcului Natural Porile de Fier Cartea Rosie a plantelor vasculare din Ro: VU Starea de conservare a populaiei: neevaluata

Poz specie.

Poz habitat.

Euphorbia myrsinites - alior - element mediteranean, intalnit numai in zonele sud/vestica si estica a Romaniei. Este pusa in pericol datorita deteriorarii sau micsorarii suprafetei habitatului specific, prin exploatarea calcarului. Statutul speciei: Lista roie a Parcului Natural Porile de Fier Cartea Rosie a plantelor vasculare din Ro: VU Starea de conservare a populaiei: neevaluata

Poz specie.
29

Orchis papilionacea - orchidee - ca toate orchideele, si aceasta specie are arealul de distributie limitat, iar prin frumusete si raritate esteuna din speciile de Orchis cele mai apreciate din flora noastra. Statutul speciei: Lista roie a Parcului Natural Porile de Fier Cartea Rosie a plantelor vasculare din Ro: LR Starea de conservare a populaiei: neevaluata

Poz specie.

Poz habitat.

Orchis simia - orchidee - element atlantic-submediteranean, specia este importanta din punctde vedere stiintific datorita raritatii ei, se inmulteste greu, iar populatiile sunt sarace ca numar de indivizi. Statutul speciei: Lista roie a Parcului Natural Porile de Fier Cartea Rosie a plantelor vasculare din Ro: EN Starea de conservare a populaiei: neevaluata

Poz specie

30

VI.Fauna
Parcul Natural portile de Fier, datorita conditiilor climatice, hidrografice, geomorfologice, pedologice, antropice care se imbina armonios cu biodiversitatea floristica, reprezinta un adevarat sanctuar entomologic, ichtiologic, herpetologic, ornitologic, chiropterologic, fauna fiind in continuare un tezaur neexploatat din punct de vedere stiintific. Pricipalele specii de vietuitoare sunt: Nevertebrate: Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium ), Croitor ( Cerambyx cerdo), Radasca (Lucanus cervus), Fluture (Callimorpha quadripunctaria), Cosa (Pholidoptera transsylvanica) Pesti:Tignaul (Umbra krameri), Avatul (Aspius aspius), Moioaga (Barbus meridionalis), Petrocul (Gobio kessleri), Fsa mare (Cobitis elongata), Zvrluga (Cobitis taenia), Pietrar (Zingel zingel), Tipar (Misgurnus fossilis), Zglvoc (Cottus gobio) Amfibieni i reptile: Buhai de balt cu burta roie (Bombina bombina), Buhai de balt cu burta galben (Bombina variegata), Broasca rioas verde (Bufo viridis), Broasca rioas (Bufo bufo), Broasca de lac (Rana ridibunda), Broasca de pdure (Rana dalmatina), Brotcelul (Hyla arborea), Broasca estoas a lui Herman (Testudo hermanni beottgeri), Broasca estoas de ap (Emys orbicularis), Sarpele de ap (Natrix tessellata), Sarpele lui Esculap (Elaphe longissima) Pasari: Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus), Buhai de balt (Botaurus stellaris), Strc pitic (Ixobrychus minutus), Egreta mic (Egretta garzetta), Egreta mare (Egretta alba), Pescra (Alcedo atthis), Striga (Tyto alba), Erete de stuf (Circus aeruginosus), Lstuni de mal (Riparia riparia) Mamifere: Popndu (Citellus citellus), Vidra (Lutra lutra), Lupul (Canis lupus), Cprioara (Cervidae), Porcul mistre (Sus scrofa),Chitcanii de ogor (SOREX ARANEUS) etc. Dintre speciile de mai sus existente in parc,amintim: Cerambyx cerdo - croitor - specia poate fi ntlnit mai ales n zonele de cmpie, dar poate fi prezent i la altitudini mai mari, n zonele favorabile dezvoltrii pdurilor de foioase, i n special n cele de stejar. Se dezvolt n lemnul stejarului, castanului, fagului, nucului, ulmului, frasinului, salcmului, prefernd trunchiurile groase ale arborilor n vrst de 120-140 de ani. n vederea protejrii speciei trebuie evitate aplicarea de produse chimice i nainte de toate interzicerea tierii arborilor maturi sau btrni. Statutul speciei: Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007,IUCN: VU Starea de conservare a populaiei: neevaluata.

Poza specie

Poza habitat

31

Morimus funereus - croitorul cenuiu - traieste in padurile cu esente foioase, preferand in special padurile de cvercinee si fagetele, insa aparitii ocazionale ale speciei au fost semnalate si in padurile de conifere. Pentru a evita declinul populaiilor acestei specii sunt necesare protejarea arborilor batrani din padurile de foioase, interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori i reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere. Statutul speciei: Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007, IUCN: VU Starea de conservare a populaiei: neevaluata

Poz specie.

Poz habitat.

Rosalia alpina - croitorul alpin - Traieste in complexul climatic al fagului si coniferelor, mai rar in cel al stejarului, preferand in special fagetele batrane. Specia este periclitat i considerat prioritar n toat aria de distribuie. n ciuda popularitii sale, informaii despre habitatul i plantele gazd sunt insuficiente, ceea ce poate compromite strategiile de conservare. Rosalia alpina a fost considerat n Europa Central, specie montan, asociat ndeosebi cu fagul (Fagus sylvatica), iar n europa de sud i sud-est este raportat i din zonele joase de cmpiei plnatele gazd aparin unui spectru mai larg de specii. Statutul speciei: Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007, IUCN: VU Starea de conservare a populaiei: neevaluata

Poz specie.

Poz habitat.

32

Austropotamobius torrentium - racul de ponoare - Habitatul preferat l reprezint apele curgtoare reci i repezi (izvoare, praie) dar poate fi ntlnit i n ruri sau chiar lacuri din zona montan. Contrar numelui popular nu este o specie caracteristic apelor subterane unde poate totui ajunge odat cu viiturile. De obicei prefer galeriile pe care le sap n maluri de pmnt dar frecvent triete ascuns i printre rdcinile submerse ori sub pietre sau bolovani. Este activ mai cu seam noaptea consumnd aproape orice fel de hran, din acest motiv reprezint un adevrat sanitar al apelor. Juvenilii consum preponderent hran animal reprezentate de macronevertebrate acvatice n timp ce adulii consum frecvent hran vegetal i chiar frunze de foioase czute n ap. Este foarte sensibil la deficitul de oxigen i la poluani chimici, n satele unde se practic splatul tradiional n albia rurilor populaiile pot suferi pierderi masive datorit detergenilor.

Poza specie

Poza habitat

Lucanus cervus - radasca - este cea mai cunoscuta specie din familia Lucanidae. Traieste in gaurile copacilor btrni sau in trunchiurile moarte, in special in padurile de foioase. A fost introdusa in anexele actelor normative privind protectia mediului datorita declinului populatiei si a deteriorarii sau pierderii habitatului preferat. Managementul padurilor practicat de ocoalele silvice presupune inlaturarea materialului lemnos mort sau imbatranit, odata cu aceasta fiind inlaturat si habitatul numeroaselor insecte xilofage. Statutul speciei: Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007, IUCN: VU Starea de conservare a populaiei: neevaluata.

Poza specie

Poza habitat

33

Pholidoptera transsylvanica - cosa - specia este un sbendemit pentru Carpaii Romneti, dup citaiile din literatura, n Parcul Natural porile de Fier este cel mai jos punct ca i altitudine la care a fost intalnita specia. Statutul speciei: Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007, IUCN: VU Starea de conservare a populaiei: neevaluata

Poz specie.

Poz habitat.

Aspius aspius - avatul - Corpul avatului este alungit, viguros, cu solzi mici bine fixati cu striuri, cu spinarea si muchia ventrala rotunjite, inotatoarea dorsala mai inalta decat lunga, taiata oblic si mult impinsa spre coada. Are capul conic, gura mare, larga, cu falca de jos arcuita in sus.Colorit: muchia spinarii bate in verde - albastrui, iar laturile si pantecele sunt argintii lucioase. Aripioarele ventrale au marginile roscate. Dimensiuni: in conditii normale, atinge in apele noastre lungimi medii de 30-50 cm si pana la 1 kg greutate.Traieste singuratic, in special in straturile superioare ale apei. Se reproduce prin martie, in rauri, pe fund pietros sau nisipos unde femelele, cam in al cincilea an de viata, isi depun icrele - intre 80.000-100.000 icre.Se hraneste cu peste mic. Astfel, in ordinea preferintei: obletul, rosioara, platica, plevusca, iar in josul Dunarii, puietul de scrumbii. Nu refuza nici crustacei, moluste, viermi sau insecte.Perioada cea mai intensa de hranire este aprilie - octombrie.

Poza specie

34

Misgurnus fossilis - tiparul - originar din Europa Centrala si cea rasariteana, tiparul este prezent in tot bazinul dunarean, in Romania se gaseste in Dunare si Delta, in toate baltile, bratele moarte, lacurile si iazurile din interiorul tarii, exceptand apele de munte.Corpul este alungit si gros, aproape cilindric in sectiune, acoperit cu solzi mici si cu un strat mucos care il fac alunecos. Capul este gros, usor comprimat lateral. Gura semilunara, inferioara, cu buza superioara carnoasa, continua. Tiparul are 10 mustati, dintre care 6 langa gura, iar doua scurte pe mandibula. Sub ochi, tiparul are cate un ghimpe ascutit, ascuns bine sub piele. Pedunculul caudal este comprimat lateral, iar inotatoarea caudala rotunjita. Capul pestelui nu are solzi, in schimb istmul este complet acoperit cu solzi. Dorsala este cafeniu inchisa, presarata cu pete negricioase marunte. Aceasta zona cafenie este marginita de o dunga ingusta, neagra, care se intinde de-a lungul intregului corp al pestelui. Sub aceasta dunga, corpul pestelui este cafeniu deschis, dupa care urmeaza o noua dunga negricioasa, mai lata, de la ochi pana la baza caudalei. Sub aceasta dunga, corpul este galben-ruginiu, cu pete cafenii, dupa care urmeaza o a treia dunga negricioasa, intrerupta si ingusta, inotatoarele tiparului sunt fumurii, cu pete intunecate. Coloratia tiparului variaza mult ca intensitate dupa gradul de limpiditate si culoarea mediului acvatic in care traieste. Lungimea obisnuita este de 18-20 cm, dar atinge si 24-26 cm. Tiparul este o specie de peste de apa dulce, care prefera fundul malos si cu multa vegetatie, in general, se gaseste in ape fara nici o miscare, dar aparesi in raurile de ses cu un curs foarte lent.

Poza specie

35

Natrix tessellata - sarpe de apa - Asemntor ca obiceiuri cu ruda sa apropiat arpele-de-cas, este mai puin tolerant la prezena uman, trind exclusiv numai n apropierea apelor. Culoarea de fond este galben-cenuiu cu pete ptrate brun-mslinii, dispuse sub form de cinci iruri longitudinale. Marginea pupilei este galben. n perioada de reproducere prsete apa pentru a depune oule albe n pmnt sau frunzar, sub form de ciorchine. La fel de inofensiv ca i ruda sa, pe lng mirosul puternic respingtor emis de glanda de la baza cozii, are obiceiul de a face pe mortul. Atunci cnd nici aceasta nu convinge, ncepe s vomite iar cum hrana lui const n special din pete, tvlit n hrana regurgitat devine respingtor pentru aproape orice prdtor.

Poza specie Bombina bombina - buhai de balt cu burta roie - corpul este ndesat, turtit, de dimensiuni mici, lungimea 4 - 5 cm. Capul este relativ mic, avnd lungimea egal cu limea, cu botul rotunjit. Ochii sunt foarte proemineni, avnd pupila triunghiular. Dorsal tegumentul este foarte veruculos, acoperit cu numeroi negi, rotunzi sau ovali, avnd un punct negru central. Cuta gular este distinct. Dorsal este colorat cenuiu-deschis, msliniu, mai rar gri-nchis. O parte din negii glandulari sunt grupai, colorai n negru, conferind un model caracteristic. Uneori pot fi parial sau chiar total colorai n verde. Desenul ventral, marmorat, prezint pete portocalii pn spre rou, pe un fond negru. Sunt de asemenea prezente puncte albe mici, relativ uniform distribuite. Culoarea neagr este predominant.Coloritul ventral este de avertizare, specia fiind deosebit de toxic. Vrfurile degetelor negre.Se hrnete cu insecte, melci mici i viermi. Datorit glandelor veninoase din piele, are puini dumani Specia este vulnerabil n special datorit dispariiei a numeroase habitate prielnice.

36

Testudo hermanni - broasca testoasa de uscat - este o broasca de talie mijlocie. Are circa 4 cm la eclozare si respectiv 15-30 la varsta de adult. Este raspandita in tara noastra indeosebi in zona Portile de Fier, pe vaile afluentilor Dunarii, cu precadere la marginea lizierelor de padure. Culoarea acestei specii este ocru-galben sau galben-portocaliu, cu pete de culoare neagra si doua benzi de aceeasi culoare la nivelul plastronului. Este o specie vegetariana prin excelenta, hranindu-se cu frunze, fructe de padure, legume si foarte rar mici nevertebrate. Hiberneaza din octombrie pana la sfarsitul lunii aprilie, ingropata in pamant sau in mici pesteri prezente in stancile de la nivelul malurilor. Obisnuit, se reproduce la sfarsitul primaverii, cand femela depune 11-12 oua albe, sferice, cu un diametru de 3.5cm., pe care le ingroapa in pamant afanat. Puii eclozeaza dupa o perioada de 3-4 luni si masoara circa 4cm. Datorita modificarii biotopului, a poluarii, a necunoasterii si chiar a dezinteresului fata de specie, in prezent este pe cale de disparitie, fiind si ea ocrotita de lege.

Poza specie

Poza habitat

Lutrinae - vidra - poate fi surprinsa in intimitate deoarece duce o viata ascunsa, pe care si-o apara gratie minunatelor sale simturi.Are corpul alungit, adaptat foarte bine la viata acvatica, in lungime de aproape un metru (0,7 0,9 m), iar coada, conica, groasa la baza, are lungimea de pina la 0,4 m. Greutatea corpului este cuprinsa intre 8 si 11 kg. in comparatie cu corpul, capul este mic si aplatizat, cu bot de asemenea mic si rotunjit, cu vibrize lungi, cu urechi mici si rotunde. Picioarele sint scurte, prevazute cu unghii puternice adaptate la sapat, iar intre degete se gaseste o membrana care serveste la inot. Blana este foarte deasa, elastica, formata din doua rinduri de peri, cu spicul scurt. Oricit ar sta in apa, nu strabate umezeala prin ea. Culoarea blanii este cafenie-inchis pe partea dorsala, cu o nuanta mult mai deschisa pe . git si pe partea ventrala. Fara a fi frecventa, este intilnita in toata tara, in jurul apelor curgatoare si statatoare, de la cimpie pina la munte. Este animal semi-acvatic, deoarece iarna face deplasari lungi pe uscat, terenul sau de vinatoare intinzindu-se pe mai m.ulti kilometri, desi pe uscat are miscari greoaie. Cind traieste in jurul lacurilor mari, vineaza mai mult de-a lungul malurilor si mai putin in apa. Manifesta un oarecare grad de sociabilitate, uneori asociindu-se mai multe exemplare intr-un grup pentru cautarea hranei, probabil fiind vorba de membrii unei familii. Se hraneste in special cu peste, patrunzind adesea in crescatorii piscicole, in care poate face ravagii. Mananca si crustacee, unele mamifere si pasari acvatice. Ca semn caracteristic al ospatului vidrei cu pesti mari sint capetele si oasele mai lungi ale acestora care raman intotdeauna pe mal. Este foarte activa in timpul noptii. Vizuina vidrei este o scobitura

37

subterana, sub arborii de pe mal si are in mod obisnuit doua iesiri, din care una sub apa. Este foarte jucausa. Conform legii, vidra poate fi vinata numai in cadrul unui sezon cuprins intre 1 octombrie si 31 martie. isi pastreaza statornic potecile de la malul apei, datorita carui fapt poate fi prinsa cu usurinta in capcane. Blana sa este deosebit de valoroasa pentru desimea, regularitatea, elasticitatea si luciul parului, fiind apreciata dintotdeauna ca atare pentru confectionarea articolelor de imbracaminte. Se mai numeste lutru.

Poza specie.

Poza habitat.

Canis lupus lupul - este un animal robust i suplu, lung de pn la aprox. 1,5 m, la care se adaug o coad de pn la cca 0,8 m. Greutatea este variabil, de obicei ntre 30 i 50 kg, dar depind n unele cazuri 70 kg. Blana este de o culoare brun-cenuie cu variaii multiple. Ea se compune, de fapt, din dou rnduri de peri: unul foarte des, lnos, lng piele, de culoare glbui-cenuie i un al doilea, mai lung, numit spic, avnd vrful negru. Nprlind n general toamna n zonele temperate, lupul are o "hain" de var, mai nchis, i alta de iarn, mai deschis. Performanele fizice ale lupilor sunt cel puin impresionante. n cutarea hranei ei pot parcurge peste 100 km ntr-o singur noapte. Viteza de alergare a lupului poate depi 60km/or. Simurile sale sunt extraordinare. Nu doar mirosul este deosebit de fin, dar i auzul i vzul, lupul putnd vna foarte bine att noaptea - timpul su preferat de vntoare - ct i ziua sau n perioadele de amurg i diminea. Are o mare rezisten la durere i un mare curaj n lupt. Dar, mai mult dect performanele fizice, lupul are i o inteligen deosebit. La vntoare folosete felurite tactici, de la strategia de nvluire pe flancuri a przii la mnarea treptat ctre zone nchise. Are nevoie de un teritoriu ntins, de cca. 2400-2500 ha, de zece ori mai mult dect, de pild, un urs. n Romnia, lupul, vnat frenetic n vremea lui Ceauescu, nu mai prezint un areal continuu, nenumrate goluri fiind create de vnarea necontrolat. n mod natural lupul se gsete n Romnia n Delta Dunrii, n golul alpin, prezentnd o mare amplitudine ecologic, datorat inteligenei sale deosebite, aa cum se ntmpl i n cazul corbului.

38

Poza specie.

Poza habitat.

Sorex araneus-chitcanii de ogor - deseori confundati sau asimilati cu soarecii, sunt de fapt mamifere insectivore, nefiind in nici un fel inruditi cu rozatoarele. Desi arata ca niste soareci cu botul lung chitcanii au la fiecare membru 5 degete cu gheare, fata de rozatoare care au doar 4. In Romania sunt intalnite 8 specii de chitcani: chitcanul de gradina (CROCIDURA MIMULA); chitcanul de camp bicolor (CROCIDURA LEUCODON); chitcanul de casa mare (CROCIDURA RUSSULA); chitcanul de apa eurasiatic (NEOMYS FODIENS); chitcanul de apa (NEOMYS ANOMALUS); chitcanul de munte (SOREX ALPINUS); chitcanul de ogor (SOREX ARANEUS cel mai raspandit chitcan); chitcanul pitic (SOREX MINUTUS). Chitcanii sunt animale de mici dimensiuni, recordul de cel mai mic mamifer terestru in viata fiind detinut de chitcanul pitic cu dinti albi (SUNCUS ETRUSCUS), cu o lungime de 3,5cm si o greutate de numai 2g. Cea mai mare specie de chitcani face parte tot din genul SUNCUS: chitcanul de casa asiatic (SUNCUS MURINUS) care masoara 15cm si cantareste aproximativ 100g. Chitcanii au cranii alungite si inguste, boturi lungi dotate cu mustati sensibile, ochi mici, picioare scurte si coada lunga si subtire. Blana lor este de obicei gri sau maronie.

Poza specie

Poza habitat

Phalacrocorax pygmaeus - cormoranul mic - este o specie acvatica, mult mai mica decat ruda lui cormoranul mare. Corpul are o lungime de 45-50 cm, iar avengura aripilor

39

atinge 80-90 cm. Spre deosebire de celelalte pasari acvatice, cormoranul mic nu are glanda subcodala ce secreta uleiul necesar impermeabilizarii penelor, sunt nevoiti ca dupa fiecare scufundare sa stea cu aripile intinse pentru a-si usca penele. In momentul de fata, cormoranul mic este o specie amenintata cu disparitia la nivel mondial. Mai mult de jumatate din populatia de cormorani mici din Europa se afla pe teritoriul Romaniei.

Poza specie.

Poza habitat.

Riparia riparia - lstuni de mal - este cea mai mic specie de rndunici. Ele ating o lungime de 13 cm, au o coad puin bifurcat i un cioc lung n comparaie cu corpul. Partea superioar a corpului este brun, cu un guler de aceeai culoare pe piept, partea inferioar este de culoare alb. Lstunii sunt psri glgioase care triesc n colonii care au cuibul spat n malul nisipos sau argilos al apelor curgtoare sau stttoare. Psrile se scald sau beau ap n timpul zborului, fiind zburtoare excelente, mulumit formei aerodinamice a corpului. Lstunul prinde insectele zburnd cu ciocul deschis deasupra oglindei apei cu o vitez de pn la 50 km/h. Masculul, dar i femela, sap cu ciocul o galerie mic n malul abrupt, care va servi ca i cuib. Femela i masculul clocesc ca. 4 - 6 ou o dat sau de dou ori pe an. Puii vor ecloziona la ca. 14 -16 zile i vor prsi cuibul la 18 - 23 zile, dormind in stuf.

Poza specie

Poza habitat

40

Obiectivele planului de management al Parcului Natural Portile de Fier sunt: Conservarea peisajului, inclusiv al celui rezultat in urma activitatilor umane; Mentinerea populatiilor si habitatelor de interes comunitar si national, conservarea peisajelor caracteristice si a elementelor geologice, geomorfologice si paleontologice specifice; Formarea prin educatie ecologica, informare, constientizare si consultare, a unei atitudini favorabile a comunitatilor locale si a factorilor de decizie, fata de valorile parcului; Mentinerea si promovarea activitatilor durabile de exploatare a resurselor si eliminarea celor susceptibile a avea un impact negativ asupra mediului, biodiversitatii si a geodiversitatii; Asigurarea oportunitatilor pentru ca turismul si recreerea sa se desfasoare in conformitate cu imperativele de conservare a patrimoniului parcului; Administrarea parcului prin asigurarea resurselor umane, financiare si logistice pentru indeplinirea obiectivelor si pentru recunoasterea locala, nationala si internationala a parcului.

Bibliografie: 1. www.portiledefierpn.ro 2. www.portiledefier.ro 3. ro.wikipedia.org 4. www.bibliografia.ro 5. Aspecte ale faunei de coleoptere din Valea Oglanicului, Ruicanescu A. 6. Parcuri si rezervatii naturale din Romania, Gheorghe Mohan, Aurel Ardeleanu

41