Universitatea Lucian Blaga Departamentul de Relaii Internaionale i Studii Politice i Sisteme de Securitate

Informaiile de securitate

Sibiu 2012

In societatea actuala, caracterizata prin profunde mutatii n toate planurile, nevoia de informatie, informare si mai ales comunicare este covrsitoare. Multi autori considera ca era actuala poate fi definita ca "Era a informatiilor". Valoarea informatiei este data de cel putin doua dimensiuni: calitatea si respectiv cantitatea acesteia. Informatiile circula printr- un circuit continuu, printr-o multitudine de procedee (prelucrare, analiza) putndu-se obtine informatii noi. De exemplu, plecnd de la date (care reprezinta fapte brute ale existentei nconjuratoare), prin prelucrarea acestora se pot obtine informatii. Sub raport etimologic, cuvntul informatie provine din latinescul informeo, informare al carui sens initial era acela de a instrui, a face, a planui, a-si nchipui, a da continut unei idei. Informatia reprezinta formula scrisa sau verbala capabila de a aduce cunostinte noi si poate fi perceputa ca o masura a ordinii. Cu alte cuvinte informatia este invers proportionala cu incertitudinea cnd avem informatie putina, incertitudinea este mare. n ultima perioada se discuta pe scara larga de un management al informatiei care se ocupa de definirea, descrierea, transmiterea, receptarea, stocarea, prelucrarea, regasirea si utilizarea eficienta a informatiei n scopul cresterii eficacitatii, economicitatii si eficientei actiunilor umane de diverse tipuri. Informatia apare ca o punere n forma comunicabila a realitatii. Shannon, autorul teoriei cantitative a informatiei sustinea ca a capata informatie nseamna a afla ceva ce nu se stia nainte sau a afla ceva mai mult despre ceea ce se stia mai putin. n ceea ce priveste originea informatiilor, acestea nu pot sa apara din ntmplare sau nimic. Ele iau nastere ntotdeauna din alte informatii prin evolutia, transformarea sau conjugarea acestora. Deci, se poate vorbi de un ansamblu de informatii cu care se lucreaza si care evolueaza spre o legatura indestructibilainformatie-program-telefinalitate. Este interesant punctul de vedere potrivit caruia informatia este o marfa speciala care are cost de producere, o anumita calitate, utilitate, valoare si pret. Utilitatea este data de existenta unor cereri sociale de informare si de capacitatea de a satisface acea nevoie. Prin informatie se poate produce o nlocuire eficienta a factorului munca si a factorului tehnico- material, avnd loc o diversificare a activitatilor umane. Producerea informatiei e un proces continuu si nelimitat, informatia este practic inepuizabila si are caracter de unicat. Dar ceea ce este pretios, important n acest moment, poate deveni mine lipsit de valoare, deci practic informatiei i dispare calitatea de a fi informatie. Trebuie facuta diferentierea ntre conceptul de date si acela de informatii Datele necesita o prelucrare ulterioara pentru a se transforma n informatii iar informatia presupune constientizare umana. Pentru ca anumite elemente sa fie

considerate informatii, ele trebuie sa prezinte interes pentru primitor si sa-i sporeasca acestuia gradul de cunoastere. n epoca actuala, informatia ca rezultat al creatiei intelectuale a omului este una din principalele surse care asigura desfasurarea eficienta a activitatilor n orice domeniu. Constientizarea caracterului fundamental al informatiei ca sursa vitala a permis aparitia unui proces de comunicare(informare) intre diverse discipline stiintifice, ceea ce a dus la o abordare interdisciplinara. Originea informatiei se afla n psihicul uman care constituie locul de ntlnire a cunostintelor, experientelor si realitatii. Orice ipostaza a realitatii poate fi transpusa n informatie. Realitatea e informationala n masura n care este perceptibila, inteligibila sau devine receptoare ca suport al sensurilor existentiale umane. Realitatea nu constituie sursa a informatiei doar n sensul de izvor din care ea curge, ci poate fi ea nsasi convertibila n informatie de catre om. Informatiile produse se prezinta sub o multitudine de forme: inventii, inovatii, studii, documentatii, soft-uri, sisteme de organizare, proiecte, consultanta, etc. Aceste forme ale informatiei se contureaza ntr-un sector care cunoaste o rapida dezvoltare n societatea pe care o traversam. Producerea informatiei se realizeaza prin activitati de cercetare stiintifica, de cunoastere sau de specializare pe culegerea si producerea de informatii. Societatea actuala se caracterizeaza prin cresterea competitivitatii prin informatie n toate domeniile de activitate. Sintetiznd, se poate afirma ca informatiile au urmatoarele caracteristici: - reprezinta o resursa vitala, - nu se consuma prin utilizare, ci se multiplica, - informatia poate fi privita ca o marfa speciala, volatila si ecologica, - informatia este concentrare de valoare maxima n volum minim. O alta caracteristica a acesteia este reprezentata de variabilitatea sistemului din care provine. daca sistemul nu evolueaza, nu se transforma, informatia oferita este minima. Orice modificare, restructurare a sistemului genereaza noi informatii, n consecinta informatia exista atunci cnd descrie starea actuala a unui fenomen dintr- un sir de evolutii a starilor unui sistem. informatia poate fi definita si prin sens, respectiv prin valori de adevar. Astfel, o operatie matematica poate sa ne ofere o informatie dar nu neaparat un adevar. Dimensiunea semantica si constientizarea informatiilor genereaza seturi de cunostinte, fapt care a permis definirea etapei actuale cu termenul de societate a cunoasteriisau societate informationala. Informatia simpla este un fapt unic, referitor la starea unui sistem. De regula, informatia simpla necorelata cu alte informatii are o semnificatie saraca. Compunerea informatiilor se realizeaza prin procedeele de coordonare si

subordonare. informatia compusa prin coordonare este aceea care rezulta prin mbinarea ntr-o ordine oarecare a informatiilor elementare pe componente. informatia compusa prin subordonare poate sa mbine elementele legate intre ele ntr-un mod precizat de limbaj sau n ordinea n care sunt enuntate. Fiecare element joaca un rol n ansamblu, iar permutarea a doua elemente sau suprimarea unuia denatureaza informatia. Orice informatie poate fi redusa la un model general. Pentru aceasta informatia poate fi divizata n elementele componente, intre care se poate preciza o anumita ordine. Pentru fiecare element se ntocmeste o lista a valorilor posibile, apoi se fac toate combinatiile posibile, lundu-se cate un element din fiecare multime componenta. Unii autori nu insista asupra naturii reale a informatiei, ci asupra masurii cantitatii de informatie continuta ntr-un mesaj. Cantitatea de informatie este legata nu numai de numarul de stari posibile, ci si de probabilitatea de realizare a fiecareia dintre acestea. Afirmam ca informatia poare fi definita cao marfa speciala si n consecinta se poate vorbi de o piata a informatiilor. Aceasta se detaseaza la ora actuala ca fiind una dintre cele mai importante si mai dinamice piete. n acest context, se impune cu necesitate ideea de protectie a proprietatii intelectuale prin legi si regulamente specifice. Informatiile circula, se transmit si aceasta circulatie este asigurata prin:Internet sesiuni de comunicari stiintifice, trguri si expozitii, publicatii de specialitate, documente tehnice, banci de date. Dezvoltarea pietei informationale depinde n mare masura de mediul informational alcatuit din: presa scrisa si audio- vizuala, reviste de specialitate, brevete de inventii sau inovatii, expozitii, trguri si reuniuni stiintifice, Internet, comunicari directe, afise, anunturi. Transmiterea informatiei este nemijlocit legata de comunicare. Orice comunicare aduce negresit informatie, pentru ca a comunica nseamna si a informa. Dar comunicarea nu poate fi doar o modalitate de informare, un simplu schimb de informatii;ea este un proces mult mai complex care presupune pe lnga informatie si ntelegerea acelei informatii si a cadrului relational care sa-i ghideze si sa-i fixeze semnificatia. Astfel, o propozitie ntr-o limba necunoscuta exista ca informatie, dar n absenta cunoasterii limbii, deci a ntelegerii ei, ea nu ne va comunica nimic. Comportamentului uman, n ansamblul sau, ii este intrinseca dimensiunea informationala, care receptata si corect decodificata, devine comunicare. Una dintre cele mai frecvente diferentieri utilizate n analiza comunicarii umane are la baza natura semnelor utilizate n codarea informatiei si canalul predilect de transmitere a mesajului astfel rezultat. Se poate vorbi n acest sens de trei tipuri de comunicare:comunicarea verbala comunicarea paraverbala

(caracteristicile vocii, particularitati de pronuntie, intensitatea rostirii, ritmul si debitul vorbirii, intonatia, pauza) si comunicare nonverbala(in care informatia este codificata si transmisa prin semne legate de postura, miscare, gesturi, mimica, nfatisare). Pentru analiza de fata m- am oprit la comunicarea verbala- orala. n acest caz, informatia este codificata si transmisa prin cuvnt, fiind n prezent cea mai studiata forma a comunicarii umane, desi din perspectiva antropogenetica si ontogenetica, aparitia ei este cu mult devansata de celelalte doua forme de comunicare. Comunicarea verbala este specific umana, are forma orala sau scrisa, iar n functie de acestea utilizeaza canalul auditiv sau vizual. Aceasta permite formularea, nmagazinarea si transmiterea unor continuturi extrem de complexe. Multa vreme a fost studiata ca maniera dominant- exclusiva a comunicarii. n legatura cu aceasta forma de comunicare au fost elaborate o serie de principii: - emiterea determina receptia mesajului; - mesajul circula de la un pol preponderent activ spre un receptor pasiv; - desfasurarea lantului comunicativ are directie liniara, etapele prezente le conditioneaza automat pe cele viitoare, fara reciprocitate; - daca n codare si decodare se foloseste aceeasi cheie lingvistica, mesajul si atinge tinta. Tendinta actuala este orientata mai ales asupra cercetarii comunicarii orale, mult timp neglijata din cauza lipsei instrumentelor tehnice care sa o surprinda n complexitatea sa. Comunicarea orala reprezinta un mijloc bidirectional de comunicare care permite emitatorului sa verifice rapid cum a fost primit mesajul de catre receptor;este permisa modificarea mesajului n functie de reactiile receptorului, n sensul repetarii, modificarii sau anihilarii lui. Acest tip de comunicare permite folosirea mai multor moduri de a exprima un mesaj si chiar alternarea acestora(exemplu:expunere, dialog, etc.) Emitatorul care foloseste comunicarea orala trebuie sa urmareasca: - receptarea corecta a mesajului de catre interlocutor - folosirea celor mai bune argumente - provocarea la interlocutor a unei stari adecvate pentru comunicare - folosirea unor strategii de motivare (explicatia, analogia, comparatia, ilustrarea) care pot clarifica unele retineri ale receptorului. n lucrarea de fata am prezentat din perspectiva teoretica importanta BIBLIOGRAFIE

1. Andrei Cosmovici si Luminita Iacob - Psihologie scolara, Polirom Iasi, 1998 2. C. Edmond Cracsner - Elemente de psihologie militara, Editura Academiei de nalte Studii Militare Bucuresti, 2003 3. Peter F. Drucker - Managementul viitorului, Editura ASAB Bucuresti 2004 4. Liviu Drugus - Curs de managementul informatiei, 2005 5. Alex Muchielli - Arta de a comunica, Polirom Iasi 2005 6. D. Popescu - Arta de a comunica, Editura Economica 1999 7. Norbert Sillamy - Dictionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic Bucuresti 1996 8. N. Stanton - Comunicarea, Societatea stiinta si Tehnica, 1995 9. Monica Voicu, Curs de comunicare 10. Catalin Zamfir - O analiza critica a tranzitiei, Polirom Iasi, 2004