Sunteți pe pagina 1din 21

CapI. Organizarea i funcionalitatea la Primria municipiului Roman 1. Denumire.

Scurt istoric Organizaia prezentat n aceast monografie este Primria municipiului Roman. Constituia Romniei, Legea nr.69/1991 privind administraia public local, Legea nr.70/1991 privind alegerile locale, modificate i completate au constituit baza juridic pe care s-a ridicat administraia public local. Practica primilor ani de aplicare a pus n eviden existena unor texte insuficient fundamentate, nearmonizate cu legislaia european, fapt ce a condus la nenumrate modificri, punctul culminant constituindu-l abrogarea Legii nr.69/1991 i apariia Legii nr.215/2001-Legea administraiei publice locale-act normativ ce a adus elemente de noutate. Regimul general al autonomiei locale, organizarea i funcionarea autoritilor administraiei publice locale au la baz 5le principii-autonomia local, descentralizarea serviciilor publice, eligibilitatea autoritilor administriei publice, legalitii i al consultrii cetenilor n soluionarea problemelor de interes local deosebit. La nivelul unitilor administrativ-teritoriale autoritile publice locale sunt consiliul local-ca autoritate deliberativ i primarul ca autoritate executiv, dou instituii ce au drept scop soluionarea i gestionarea treburilor publice la nivelul colectivitilor locale. Dei n practic se utilizeaz noiunea de primrie se poate observa ca si n reglementrile anterioare o caren legislativ, un singur articol-91 din lege definete primria ca o structur funcional cu activitate permanent, constituit din primar, viceprimar, secretar i aparatul propriu al consiliului local, ce duce la ndeplinire hotrrile consiliului local i dispoziiile primarului, soluionnd problemele curente ale colectivitii. Obiect de activitate Dei atribuiile autoritilor administraiei publice locale, expres prevzute n lege, sunt diferite, au drept scop soluionarea problemelor colectivitii locale. Aceast soluionare a problemelor colectivitii locale se realizeaz prin: Elaborarea i aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite; Stabilirea, ncasarea i urmrirea impozitelor i taxelor locale; Stabilirea i urmrirea modului de prestare a serviciilor publice locale; Administrarea bunurilor din proprietate public sau privat a municipiului Roman Angajarea de mprumuturi pe termen scurt, mediu i lung; Administrarea resurselor financiare;

Elaborarea, aprobarea, modificarea i urmrirea realizrii programelor de dezvoltare Asigurarea respectrii drepturilor i libertilor fundamentale; Cooperarea pe plan intern i internaional. Atribuiile, responsabilitile i competenele organismelor ce asigur funcionarea Primriei sunt evideniate n Regulamentul de Organizare i Funcionare i n Legea administraiei publice locale nr.215/2001. Pentru personalul de conducere i execuie, documentele ce consemneaz sarcinile, competenele i responsabilitile sunt fiele de post. 2. Organizare intern (organigrama) Organizarea structural a Primriei Municipiului Roman este evideniat n documentele de formalizare a structurii organizatorice, respectiv regulamentul de organizare i funcionare, organigrama i fiele de post. Organigrama Primriei Municipiului Roman este una piramidal, specific unei structuri organizatorice de tip ierarhic-funcional. Organigrama corespunde exigenelor metodologice i de coninut impuse de managementul tiinific, fiind conceput i realizat plecndu-se de la tipul de structur organizatoric ierarhic-funcional. Organigrama Primariei Municipiului Roman conine un total general de 607 persoane, din care: Demnitari-2; Secretar-1; Aparatul propriu-total-125, din care: o Cu funcii de conducere-14; o Cu funcii de execuie-111; Servicii publice subordonate-total-479, din care: o Cu funcii de conducere-22; o Cu funcii de execuie-457. Organigrama cuprinde 128 de posturi de funcionari publici, restul posturilor putnd fi ocupate i de personal contractual. Dup unii autori, la nivelul Primriei Municipiului Roman se consider c organigrama este supradimensionat cu un numr de 128 de funcionari publici, analiz total nefondat i fcut dup ureche din urmtoarele considerente:dup ultimul recensmnt populaia municipiului Roman este de 74.500 locuitori, ceea ce nseamn c fiecrui funcionar public din Primria Municipiului Roman i revin 582 de contribuabili.Deci, n decursul unei luni un funcionar public din primrie trebuie s aloce cel puin 18 minute de lucru fiecrui contribuabil ceea ce nou ni se pare infim.Avnd n vedere aceste considerente, putem aprecia c organigrama Primriei Municipiului Roman, n ceea ce privete funcionarii publici la ncadrare(128), este una judicios ntocmit i care permite acoperirea volumului de munc i o bun funcionare a tuturor serviciilor printr-un efort real al acestor funcionari publici. 2

3. Funcionalitate (rspunderi i competene pe compartimente i funcii importante) 3.1. Subsistemul organizatoric Aceast component managerial se regsete sub forma organizrii procesuale i structurale. n ceea ce privete organizarea procesual semnalm existena celor 4 funciuni de baz:cercetare-dezvoltare, comercial, personal,financiarcontabil i a majoritii aciunilor ce le compun. Att la nivel de compartimente, ct i de posturi sunt delimitate atribuiile, responsabilitile i competenele. Organizarea structural este evideniat n documentele de formalizare a structurii organizatorice, respectiv regulamentul de organizare i funcionare, organigrama i fiele de post. a.1.Regulamentul de organizare i funcionare este cel al Consiliului local i a direciilor n care se prevd:normele privind constituirea consiliului local i a comisiilor pe domenii de specialitate, edinele consiliului local i exercitarea mandatelor de consilier, iar pentru Direcii se prevd dispoziiile generale, serviciile funcionale i conducerea direciei. a.2.Organigrama este una piramidal, specific unei structuri organizatorice de tip ierarhi-funcional. a.3.Fiele de post sunt elaborate, att pentru manageri ct i pentru executani i se prezint astfel: Denumirea instituiei Compartimentul Denumirea postului Nivelul postului Gradul ce caracterizeaz postul Descrierea postului: o Formarea profesional o Adaptabilitatea la locul de munc o Dificultatea i complexitatea operaiunilor o Responsabilitatea implicit de post o Capacitatea relaional Numele angajatului Punctajul acordat angajatului pentru ndeplinirea fiecrui criteriu din fia de evaluare a postului i punctajul total Perioada de prob a angajatului Atribuiile i rspunderile ce revin angajatului.

3.2. Subsistemul decizional Cele mai importante aspecte referitoare la conceperea i funcionarea subsistemului decizional au fost date de informaiile furnizate de registrele de procese verbale ale Consiliului local precum i de fiele de post ale principalilor decideni ai Primriei Municipiului Roman. Cteva dintre acestea vor fi prezentate n continuare. Lista deciziilor adoptatede ctre primarul municipiului Roman: o Numete comisia de inventariere anual; o Stabilete sarcinile biroului audit i centrele ce vor fi controlate pe perioade; o Stabilete persoane care rspund de protecia muncii; o Aprob sarcinile de serviciu i fia de evaluare; o D dispoziie pentru sancionarea personalului pe baza referatului naintat de eful de serviciu i a notei explicative dat de persoana sancionat; o D dispoziii pentru ajutoarele de urgen. Lista hotrrilor Consiliului local adoptate n edine: o Adopt bugetul de venituri i cheltuieli pentru anul n curs; o A aprobat verificrile de credite de la capitolul 63-Servicii i dezvoltare public i locuinei, la capitolul 57-nvmnt; o Aprob impozitele i taxele pentru anul urmtor; o A aprobat utilizarea fondurilor de rulment pentru acoperirea temporar a golului de cas i pentru investiii; o Aprob statul de funcii al primriei; o Stabilete c dac sponsorizarea pentru sport este mai mare ca taxa sport datorat anual, atunci aceast tax se consider achitat de ctre persoanele juridice pltitoare. Cu ajutorul acestor liste de decizii putem caracteriza respectivii decideni:Consiliul local i primarul. Caracterizarea Consiliului local e dat de atribuiile ce-i revin, prevzute n Legea administraiei publice locale nr. 215/2001 i de Legea finanelor publice nr. 189/1998. Dintre atribuii amintim: Alege din rndul consilierilor preedintele i vicepreedintele consiliului local precum i un viceprimar Aprob statutul oraului i reglementrile de organizare i funcionare Aprob studii, prognoze de dezvoltare economico-financiare, de organizare i amenajare a teritoriului La propunerea primarului, aprob organigrama, statul de funcii i numrul de personal

Aprob bugetul local, mprumuturile, virrile de credite bugetare i modul de utilizare a rezervei bugetare Aprob centrul de ncheiere a exerciiului bugetar Stabilete impozite i taxe locale Administreaz domeniul public i privat al colectivitii nfiineaz instituii publice, societi comerciale i servicii publice de interes local, controleaz i analizeaz activitile acestora Hotrte cu privire la asigurarea ordinii publice Acioneaz pentru protecia i refacerea mediului nconjurtor Hotrte cooperarea sau asocierea cu persoane juridice romne i strine, cu organizaii nonguvernamentale i ali parteneri sociali n vederea finanrii i realizrii unor lucrri, aciuni de interes public. Un alt important decident individual, n afar de primar i secretar este Directorul Direciei Finane i Buget Local, caracterizat mai jos prin atribuiile i rspunderile sale: Organizeaz i rspunde pentru activitatea de ansamblu a Direciei Finane i Buget Local Coordoneaz i ndrum aciunile de constatare, aezare, verificare i ncasare a impozitelor, taxelor i altor venituri ale bugetului local Organizeaz i stabilete structura fluxurilor informaionale ntre serviciile de impozite i taxe din cadrul direciei Organizeaz i rspunde de activitatea de ncasare n numerar a veniturilor bugetului local Face propuneri primarului cu privire la statul de funcii a Direciei Finane i Buget Local Reprezint Primria municipiului Roman, respectiv Consiliul local n faa instanelor judectoreti i a terilor n probleme viznd urmrirea i ncasarea veniturilor bugetului local Organizeaz i stabilete condiiile de desfurare a aciunilor de control fiscal pentru materia impozabil care se ncaseaz la bugetul local Asigur corelarea planurilor de control, urmrind eliminarea paralelismelor ntre serviciile D.F.B.L. n scopul creterii eficienei acestei activiti. 3.3. Subsistemul informaional

Acest subsistem presupune informaii, fluxuri i circuite informaionale, mijloace de tratare a informaiilor i documentelor specifice utilizate. Informaia constituie materia prim de baz att a sistemului informaional ct i, n general, a sistemului de management a instituiei, cu multiple dimensiuni.n consecin i cerinele crora trebuie s le fac fa informaia sunt multiple pentru a asigura o percepere realist a proceselor la care se refer.

Specific, o prim cerin o constituie asigurarea de informaii reale n sensul reflectrii proceselor aa cum se deruleaz la nivelul primriei i n contextul socio-economic n care-i desfoar activitatea.Realismul informaiilor condiioneaz realismul deciziilor, n consecin aceast cerin trebuie realizat chiar i cu riscul ca informaia s devin indezirabil pe moment unor manageri. n tabelul urmtor vor fi prezentate 10 documente informaionale din cadrul Departamentului Financiar Contabil:

Nr. Crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

Document Not contabil Bilan Cont de execuie Balan de verificare Dispoziie bugetar Deschidere de credite Buget Fi de magazie Fia mijlocului fix Registrul de cas

Tipizat X X X X X X X X X X

Netipizat

Pentru a se observa mai bine circuitele informaionale majore se va prezenta ntr-o manier schematic traseul documentelor:bon de consum i stat de plat la urgen pentru deces persoane fr venituri sau boal. Bon consum Referat de necesitate ntocmit de biroul administrativ Aprobare primar n cazul aprobrii se va contacta furnizorul Factur la biroul administrativ N.I.R. n fia de magazie Bon de consum semnat de predtor-primitor Avizare contabilitate Gestionar(se scade Contabilitate(se scade din conturile

Din fia de magazie)

de materiale 600.02)

Statul de plat la urgen La asisten social-cerere fcut de persoana care cere ajutor Anchet social Dispoziie pentru plata unei sume de bani Se ntocmete statul de plat Biroul contabilitate pentru semnat Casierie Suma de bani ctre persoana ajutat

4. Relaii cu exteriorul

4.1 Relaiile Primriei cu organismele financiar-bancare Prin sistemul de deschidere i modificare a conturilor de venituri se asigur urmrirea n cadrul fiecrei trezorerii a veniturilor pe capitole i subcapitole de venituri i de pltitori. Cheltuielile primriei se efectueaz n limita prevederilor din bugetul local cu repartizarea pe trimestre care se acoper cu veniturile proprii i transferurile din bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului local respectiv. Plile dispuse de ordonatorii de credite se efectueaz prin trezorerie numai dup deschiderea creditelor bugetare din bugetul local. Ordonatorii principali de credite vor stabili lunar cheltuielile ce urmeaz s se efectueze din bugetul local, avndu-se n vedere prevederile de cheltuieli aprobate din bugetul de stat.n limita volumului creditelor bugetare urmeaz s se efectueze pli prin trezorerie din mijloacele bugetului local att pentru activitatea proprie ct i pentru instituiile publice din subordine. Organele trezoreriei i organele fiscale vor ndruma i recomanda agenilor economici s foloseasc forma de plat prin cont a sumelor datorate bugetului, prevenindu-se ntrzieri n achitarea obligaiilor ctre buget.

Dispoziia de plat completat cu toate elementele se depune de pltitori la unitatea bancar la care i are contul, aceasta, prin tehnica de decontare ntre bnci transmite dispoziia de plat dup nregistrarea prelurii din cont a sumei, trezoreriei n raza creia agentul economic i are domiciliul fiscal. Prin primirea dispoziiei de plat de la unitatea bancar a pltitorului se confirm c agentul economic i-a achitat obligaia fiscal fa de buget. Efectuarea plilor prin trezorerie ale instituiei publice Ordonatorul principal de credite, primarul, poate dispune pli din creditele bugetare sau repartizate astfel: n conturile lor, pentru efectuarea cheltuielilor aprobate prin bugetul propriu de venituri i cheltuieli, cheltuieli materiale i prestri de servicii; n conturile instituiilor din subordine pentru cheltuielile aprobate prin bugetul de venituri i cheltuieli. Plile din credite bugetare deschise se efectueaz din iniativa ordonatorilor de credite care poart rspunderea asupra utilizrii mijloacelor bugetare.Plile pot fi dispuse: n numerar, prin casieria instituiilor; Prin decontarea din cont, n favoarea agenilor economici care au livrat mrfuri, alimente, materiale, combustibil, au prestat servicii sau executat lucrri. n vederea efecturii plilor prin trezorerie se folosesc urmtoarele forme: Cecul pentru eliberarea numerarului; Ordinul de plat prin care ordonatorul de credite dispune efectuarea de pli din conturile sale n favoarea agenilor economici, bugetului de stat, bugetelor locale, etc.; Factura de dispoziie de ncasare ntocmit de furnizori pentru o instituie public, ca urmare a livrrii mrfurilor, combustibilului, energiei electrice, prestri de servicii i executri de lucrri. Instituiile publice pot beneficia de garania trezoreriei, n favoarea unitilor furnizoare care dispun de fondurile necesare pentru achitarea cheltuielilor.Plile se dispun pe destinaiile i n limita creditelor bugetare deschise i repartizate, prevzute n bugetele de venituri i cheltuieli pe subdiviziunile clasificaiei bugetare. Documentele de pli prin trezorerie se ntocmesc i se nregistrez n conturile deschise ale instituiilor publice, pe capitole de cheltuieli cu desfurarea pe categorii de cheltuieli aprobate.La documentele de pli ordonatorii de credite au obligaia de a prezenta i documentele cu privire la necesitatea i oportunitatea cheltuielilor propuse. Organele de trezorerie execut controlul financiar preventiv asupra efecturii plilor de ctre ordonatorii de credite pe baza documentelor prezentate, urmrind:

a) ncadrarea plilor n limita creditelor bugetare deschise i repartizate pe capitole i categorii de cheltuieli.n acest scop se stabilete disponibilul de credite la fiecare document de plat, pe baza contului credite deschise din bugetul de stat, din care se scad plile nregistrate n contul cheltuieli din bugetul de stat, rezultatul fiind comparat cu documentele de pli prezentate. Dac unele bugete nu au acoperire n disponibilul de credite bugetare deschise sau repartizate, documentele respective se restituie ordonatorului de credite. b) Respectarea utilizrii creditelor bugetare prin pli potrivit destinaiei clasificaiei bugetare.n acest scop se examineaz natura i coninutul subdiviziunilor clasificaiei bugetare de la care se suport plile respective. c) Respectarea dispoziiilor legale prin care se autorizeaz reefectuarea cheltuielilor. Pentru aceasta se au n vedere: a. Actele normative n care s fie specificat sursa din care este finanat instituia respectiv, ca de exemplu:bugetul de stat, bugetul local, bugetul asigurrilor sociale de stat, mijloace extrabugetare, fonduri speciale; b. Reglementrile n vigoare prin care instituiile efectueaz unele cheltuieli n legtur cu desfurarea unor aciuni specifice, procurarea de obiecte de inventar, executarea de investiii, lucrri curente i capitale. 4.2.Relaiile primriei cu alte instituii din cadrul sistemului n relaiile dintre autoritile administraiei publice locale i consiliul judeean, pe de o parte, precum i ntre consiliul local i primar, pe de alt parte, nu exist raporturi de subordonare. Raporturile dintre autoritile administraiei publice locale i autoritile administraiei publice de la nivel judeean se bazeaz pe principiile autonomiei, legalitii, responsabilitii, cooperrii i solidaritii. Autonomia locala confer autoritilor administraiei publice locale dreptul ca, n limitele legii, s aib iniiative n toate domeniile, cu excepia celor care sunt date n mod expres n competena altor autoriti publice. Prefectul poate ataca n total sau n parte, n faa instanei de contencios administrativ, hotrrile luate de consiliul local, precum i dispoziiile emise de primar, n cazul n care consider c aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale.Actul sau prevederile acestuia care au fost atacate sunt suspendate de drept. Prefectul la rndul lui, rspunde administrativ, civil sau penal, dup caz, la cererea autoritilor administraiei publice locale ale cror acte au fost atacate, n

cazul n care instana de contencios administrativ hotrte c actul administrativ a fost atacat n mod abuziv.

Capitolul II. Aezarea i calculul veniturilor bugetare la Primria municipiului Roman

1. Cadrul juridic, metodologia folosit n aezarea (fundamentarea) obligaiilor bugetare n determinarea previzional a veniturilor bugetare se au n vedere elemente de calcul prezente, n general, n metodologia de fundamentare a indicatorilor financiari care susine elaborarea proiectelor de bugete publice. n plan practic, fundamentarea indicatorilor de venituri bugetare are ca susinere raportrile statistice ale contribuabililor ctre instituiile de specialitate i ctre cele ale finanelor publice din teritoriu, n care apar repere de calcul cu privire la obiectul impunerii i baza de calcul. Din punct de vedere juridic, aezarea i calculul obligaiilor ctre bugetele publice este susinut de acte normative i procedurale ce pot fi grupate n dou categorii: Acte normative institutoare ori de baz Acte normative completatoare Mai nti, principial, n prima categorie de acte normative i apoi, metodologic ori procedural, n a doua, sunt reflectate anumite noiuni ori elemente care definesc, n ansamblu, ceea ce nseamn aezarea i perceperea veniturilor bugetare att prin calcule previzionale ct i n execuie. Reprezentative n acest sens, cu privire la veniturile bugetare sunt:subiectul, obiectul, baza de calcul, unitatea tehnic de calcul (ori de evaluare), nlesnirile la plat, termenul de plat, drepturile i obligaiile pltitorilor. Suportul juridic folosit n aezarea i perceperea veniturilor bugetare l reprezint actele normative aprobate cu privire la instituirea lor, precum i cele metodologice de aplicare, emise, de regul de ctre Ministerul Finanelor Publice. Reprezentativ pentru cadrul juridic de aciune n aceast direcie este Codul fiscal, care nlocuiete mare parte din legile specifice cu privire la veniturile bugetare adoptate nainte de anul 2003, precum i alte exprimri juridice cu acelai sens. Codul fiscal acoper, n plan juridic, problematica veniturilor bugetare prezente n bugetele cu adresare general (bugetul de stat i bugetele locale). n esen, prin acesta se stabilete cadrul legal pentru impozitele i

10

taxele din bugetele menionate, precum i modul de aezare (calcul) i plat a acestora.

2. Noiuni generale privind impozitele Desi in literatura de specialitate exista mai multe definitii date impozitelor, consideram ca impozitele reprezinta o forma de prelevare silita la dispozitia statului, fara contraprestatie directa si cu titlu nerambursabil a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice in scopul acoperirii cheltuielilor publice. Din definitie rezulta ca impozitele au caracter obligatoriu, iar prelevarea acestora se efectueaza cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului. Caracterul obligatoriu al impozitelor rezulta din faptul ca plata acestora catre stat constituie o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit. De asemenea, impozitele se preleva cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului, platitorii acestora neputnd solicita statului un contraserviciu de valoare egala sau apropiata. Rolul impozitelor se manifesta pe plan financiar, economic si social, iar modul concret de manifestare a acestuia se diferentiaza de la o etapa de dezvoltare a economiei la alta. In majoritatea statelor lumii, rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar, deoarece acestea reprezinta mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii necesitatilor publice. In plan economic, rolul impozitelor rezida din faptul ca se folosesc ca prghii de politica economica, prin intermediul caruia se pot stimula sau frna anumite activitati, zone (regiuni), consumul anumitor marfuri si/sau servicii, relatiile comerciale cu exteriorul in ansamblu sau cu anumite tari. In plan social, rolul impozitelor se concretizeaza in aceea ca, prin intermediul lor, statul procedeaza la redistribuirea unei parti importante din produsul intern brut (P.I.B.) intre grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice. Totusi, efectul major al rolului impozitelor pe plan social il constituie cresterea presiunii fiscale globale.

Elementele tehnice ale impozitelor Realizarea obiectivelor financiare, economice si sociale urmarite de catre stat, cnd introduce diferite impozite si taxe, este posibila numai atunci cnd

11

reglementarile fiscale respective sunt cunoscute si respectate att de contribuabili, ct si de organele fiscale. De aceea, in legile prin care se instituie impozite si taxe se folosesc urmatoarele elemente tehnice: subiectul (platitorul) impozitului; suportatorul (destinatarul) impozitului; obiectul impunerii; sursa impozitului; unitatea de impunere; cota impozitului; asieta fiscala; termenul de plata.

1. Subiectul (platitorul) impozitului sau contribuabilul este persoana fizica sau juridica obligata prin lege sa plateasca impozitul. Calitatea de platitor de impozite presupune indeplinirea anumitor conditii. Astfel, pentru ca o persoana fizica sa fie platitoare de impozite trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie cetatean liber; sa realizeze un anumit venit sau sa posede anumite bunuri; sa aiba capacitate de exercitiu, adica sa fie in deplinatatea facultatilor mintale. In cazul anumitor impozite si taxe este necesar ca persoanele fizice sa dispuna de calificarea corespunzatoare, sa posede o autorizatie de exercitare a profesiunii si un domiciliu stabil. 2. Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul. Astfel, in cazul impozitelor directe suportatorul coincide cu subiectul impozitului, iar in cel al impozitelor indirecte subiectului impozitului ii revine o obligatie formala de a plati impozitul (T.V.A.-ul, de exemplu), caci suportarea

12

efectiva se realizeaza de catre persoana care cumpara marfurile sau serviciile a caror vnzare este supusa impozitelor. 3. Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. In cazul impozitelor directe, obiect al impunerii poate fi, dupa caz, profitul, venitul realizat de o persoana, bunurile mobile si imobile, anumite acte si fapte juridice etc. In cazul impozitelor indirecte, obiectul impunerii il constituie incasarile din vnzarea marfurilor produse in tara sau provenite din import, din prestarea anumitor servicii etc. Asupra obiectului impunerii se aplica, de regula, principiul unicitatii, potrivit caruia un obiect impozabil se impune o singura data. Actele normative prevad obiectul impozabil ca fiind impersonal, adica trebuie sa fie concretizat att cantitativ ct si calitativ. Obiectul impunerii concretizat cantitativ si calitativ formeaza baza impozabila, iar determinarea acesteia presupune doua operatiuni si anume: identificarea obiectului impozabil si stabilirea naturii acestuia (determinarea calitativa); evaluarea (masurarea) obiectului impozabil pe o anumita perioada de timp (determinarea cantitativa). De asemenea, marimea impozitului de plata depinde in mod direct de stabilirea corecta a bazei impozabile care se exprima in unitati banesti, iar uneori in unitati de masura fizice (kg, bucati, ha etc.). 4. Sursa impozitului indica din ce anume se plateste impozitul, respectiv din venit sau din avere. Ca sursa a impozitului veniturile apar sub forma salariului, profitului, dividendelor, rentei, in timp ce averea se prezinta sub forma de bunuri mobile, imobile sau de capital (ca expresie a actiunilor emise de societatile de capital sau a altor hrtii de valoare tranzactionate prin bursele de valori). De asemenea, in cazul impozitelor pe venit, obiectul impunerii coincide, intotdeauna, cu sursa. In schimb, in cazul impozitelor pe avere nu intotdeauna exista o asemenea coincidenta, deoarece, de regula, impozitul se plateste din venitul realizat de pe urma averii respective si numai acesta diminueaza substanta averii propriu-zise. De exemplu, in cazul impozitului pe cladiri, obiectul impozabil il constituie valoarea cladirilor, procesul economic de utilizare a cladirilor, iar sursa impozitului pe cladiri o constituie alte venituri realizate de proprietarul cladirilor respective. 5. Unitatea de impunere reprezinta unitatea de masura prin care se exprima marimea obiectului impozabil si are fie o expresie monetara (in cazul impozitelor pe venit), fie o expresie fizico-naturala (m2, ha, kg, bucati, s.a.) in cazul impozitelor pe avere. 6. Cota impozitului (sau cota de impunere) reprezinta marimea impozitului stabilita pentru fiecare unitate de impunere. Altfel spus, cota de impunere este suma sau procentul care se aplica asupra bazei impozabile pentru determinarea impozitului. In functie de natura venitului impozabil si categoriile de platitori cotele de impunere se grupeaza in: cote fixe (in suma fixa, forfetara);

13

cote procentuale. Cotele fixe de impunere sunt stabilite in suma fixa, independent de marimea venitului impozabil, de averea sau situatia platitorului. Aceste cote se folosesc atunci cnd bazele impozabile sunt exprimate in unitati naturale, ca de exemplu la calcularea impozitului agricol in suma fixa pe hectar, la determinarea impozitului pe terenurile cladite si necladite (sub forma de cota fixa pe m2), la calcularea taxelor asupra mijloacelor de transport etc. Cotele procentuale de impunere se aplica numai bazelor impozabile exprimate valoric si pot fi: proportionale; progresive: orizontale; verticale: simple; compuse. regresive. Cotele proportionale de impunere sunt cele al caror procent ramne constant, indiferent de marimea obiectului impozabil, iar daca se face raportul intre impozitul rezultat prin aplicarea lor si venitul impozabil proportia ramne nemodificata. Cotele progresive de impunere cresc pe masura cresterii venitului impozabil, fie intr-un ritm constant, fie intr-un ritm variabil. Ele pot sa opereze att orizontal, ct si vertical. In cazul progresivitatii orizontale, la venituri impozabile egale ca marime, cota de impozit este diferita in functie de natura venitului impozabil si de categoriile de platitori. In cazul progresivitatii verticale cota de impozit creste pe masura cresterii veniturilor, precum si in functie de natura venitului impozabil si de categoriile de platitori. La rndul lor, cotele progresive verticale sunt simple (globale) si compuse (pe transe). In cazul cotelor progresive simple, procentul de impunere aferent transei superioare a venitului impozabil se aplica intregului venit impozabil realizat de catre platitor. Cotele progresive compuse (pe transe) se determina separat, prin aplicarea fiecarei transe a unui anumit procent, iar pentru obtinerea impozitului total de plata fiind necesara insumarea impozitelor aferente fiecarei transe. Cotele regresive de impunere se diminueaza pe masura cresterii nivelului impozabil, in scopul avantajarii platitorului. 7. Asieta fiscala exprima modul de asezare a impozitelor si include totalitatea masurilor luate de organele fiscale pentru identificarea subiectilor impozabili, stabilirea marimii materiei impozabile si a cuantumului impozitelor datorate statului. Asieta constata existenta unei creante fiscale a statului si creeaza obligatia de plata a impozitelor in sarcina contribuabililor. Stingerea acestei obligatii fiscale poarta denumirea de lichidare si se face, de regula, prin incasarea impozitului. 8. Termenele de plata indica data pna la care impozitul trebuie platit. El este precizat in fiecare act normativ instituitor de venituri bugetare. La fixarea termenelor de plata se au in vedere: 14

perioadele de realizare a veniturilor din care se platesc impozitele; necesitatea alimentarii permanente a bugetului statului cu resurse financiare; dimensionarea optima a sumelor datorate statului de catre contribuabili. De asemenea, precizarea termenelor de plata constituie o conditie importanta in informarea platitorilor privind ct datoreaza statului si cnd trebuie sa plateasca impozitul. Termenele de plata au caracter imperativ, iar neachitarea impozitelor pna la termenele stabilite prin lege, atrage dupa sine obligatia contribuabililor de a plati si majorari de intrziere sau sunt sanctionati sub forma de popriri pe salarii, sechestrarea unor bunuri de valoare identica cu suma impozitului datorat statului, vnzarea acestora prin licitatie. In afara celor opt elemente tehnice prezentate anterior, actul legal de instituire a unui impozit trebuie sa mai cuprinda: autoritatea si beneficiarul impozitului; posibilitatea impozitului; facilitatile fiscale acordate; sanctiunile aplicabile si caile de contestatie (sau de atac). Autoritatea impozitului reprezinta puterea publica ce instituie impozitul, la care se adauga organele care aseaza si percep in mod efectiv impozitul. In virtutea dreptului de suveranitate fiscala al fiecarui stat, aceasta autoritate se stabileste prin Constitutie. In Romnia, dreptul de a institui impozite il are Parlamentul si in anumite conditii consiliile locale sau judetene. In statele federative, suveranitatea fiscala se exercita att la organele fiecarui stat component al federatiei, ct si de organele federale. De regula, incasarea impozitelor se realizeaza printr-un singur aparat administrativ, pentru a se reduce cheltuielile cu administrarea acestora. Beneficiarul impozitului poate fi bugetul constituit la nivelul centralizat al statului (federatiei), bugetele comunitatilor locale sau bugetele unor institutii publice, dupa caz. Posibilitatea impozitului evidentiaza capacitatea economica a contribuabililor de a plati impozitele, precum si baza de calcul luata in considerare pentru stabilirea marimii impozitului. In timp, posibilitatea impozitului a evoluat de la numarul barbatilor din familie (in antichitate), la fumurile gospodariei, numarul de ferestre sau aspectul exterior al locuintei (in evul mediu), la marimea proprietatii, a veniturilor si a consumului (in economia contemporana). Facilitatile fiscale aferente impozitului se pot concretiza, dupa caz, in: exonerari pentru anumite categorii de subiecti; perioade de scutire; reduceri de impozite; restituiri de impozite. Sanctiunile aplicabile au drept scop intarirea responsabilitatii contribuabililor in ce priveste stingerea obligatiilor fiscale, in favoarea beneficiarului, la termenele 15

stabilite. In functie de natura abaterii constatate de organele de control, acestea pot fi, in cazul constatarii unor contraventii, sub forma de: amenzi; majorari de intrziere; popriri asupra unor venituri; confiscarea unor bunuri; punerea sechestrului asupra unor bunuri si vnzarea acestora prin licitatie. In cazul evaziunii fiscale frauduloase sau a altor abateri grave se retrage autorizatia de functionare si/sau se declanseaza procedura de urmarire penala. Caile de contestatie se refera la modalitatile prin care contribuabilii pot ataca actele de impunere sau de sanctionare ale organelor de control.

Capitolul III. Realizarea de venituri bugetare la Primria Municipiului Roman

Asezarea impozitelor consta in a determina si evalua materia impozabila, in vederea stabilirii bazei de impozitare asupra careia se va aplica cota impozitului. Pentru asezarea impozitelor este necesara derularea succesiva a urmatoarelor operatiuni: stabilirea marimii obiectului impozabil; determinarea cuantumului impozitului; perceperea (incasarea) impozitului. 1. Stabilirea marimii obiectului impozabil are ca scop principal constatarea si evaluarea materiei impozabile. Pentru ca veniturile sau averea sa poata fi supuse impunerii este necesara constatarea existentei acestora de catre organele fiscale si apoi evaluarea lor. Evaluarea materiei impozabile, care vizeaza determinarea marimii acesteia, se poate realiza apelnd fie la metoda evaluarii indirecte (bazata pe prezumtie), fie la metoda evaluarii directe (bazata pe probe). Evaluarea pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil se utilizeaza, in special, in cazul impozitelor reale si consta in stabilirea cu aproximatie a valorii obiectului impozabil de natura terenurilor, cladirilor, activitatilor industriale etc., fara sa se ia in consideratie situatia persoanei care detine obiectul respectiv. De exemplu, in cazul impozitului funciar, erau folosite pentru stabilirea marimii obiectului impozabil criterii cum sunt: suprafata de teren, cu sau fara luarea in considerare a destinatiei acestuia; pretul pamntului; cantitatea de samnta folosita; 16

numarul animalelor din gospodarie; arenda s.a. In cazul impozitului pe cladiri erau utilizate criterii cum sunt: numarul si destinatia camerelor; numarul de ferestre si usi; aspectul exterior; numarul cosurilor de fum; chiria prezumata s.a. Aceasta evaluare prezinta avantajul ca este simpla si putin costisitoare, dar conduce la o impunere aproximativa, ceea ce se rasfrnge negativ asupra echitatii fiscale.

Evaluarea forfetara presupune atribuirea unei valori obiectului impozabil de catre organele fiscale, cu acordul subiectului impozabil, fara a se avea pretentia de exactitate. Evaluarea administrativa se realizeaza pe baza datelor pe care organele fiscale le au la dispozitie. Valoarea materiei impozabile stabilita de catre fisc este comunicata subiectului impozitului, iar daca acesta nu este de acord cu evaluarea facuta, are dreptul sa o conteste prezentnd argumentele necesare. Evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane se efectueaza atunci cnd marimea obiectului impozabil este cunoscuta de o alta persoana dect subiectul impozitului, iar aceasta persoana este obligata prin lege sa depuna la organele fiscale o declaratie in acest scop. Desi aplicabilitatea sa este limitata, ea prezinta avantajul eliminarii, intr-o anumita

17

masura, a posibilitatii sustragerii de la impunere a unei parti din materia impozabila, deoarece terta persoana care declara venitul impozabil nu este interesata sa-l subevalueze. Evaluarea pe baza declaratiei contribuabilului (platitorului) se realizeaza cu participarea directa a subiectului impozitului, care este obligat sa tina evidenta veniturilor si cheltuielilor ocazionate de activitatea pe care o desfasoara, sa intocmeasca un bilant fiscal si sa prezinte, organelor fiscale, o declaratie specifica, din care sa rezulte veniturile sau averea aflate sub incidenta fiscalitatii. Pe baza declaratiei primite, organele fiscale determina marimea materiei impozabile, uznd de prezumtia sinceritatii contribuabililor. Desi are cea mai larga aplicabilitate, aceasta modalitate de realizare a evaluarii marimii materiei impozabile prezinta dezavantajul ca face posibila sustragerea de la impunere a unei parti din materia impozabila datorita intocmirii unor declaratii nesincere. 2. Determinarea cuantumului impozitului presupune stabilirea: persoanei care efectueaza calculul (contribuabilul de drept sau organul fiscal); cota de impunere; reducerile si majorarile acordate; procedeul de calcul. Pentru a determina cuantumul prelevarii fiscale este necesara optiunea intre recurgerea la cote cu tarife specifice (fixe) sau la cote procentuale. Cu cteva exceptii, cotele de impunere, actuale, sunt sub forma procentuala si reprezinta o forma de manifestare a personalizarii impozitului. Fiecarui impozit ii sunt specifice nivelul si numarul cotelor de impunere. In practica fiscala se poate utiliza fie o cota de impunere generala, fie o cota standard si un anumit numar de cote inferioare sau superioare acesteia, fie o cota aditionala fata de cota standard, in functie de anumite obiective ale politicii fiscale. De asemenea, este necesara precizarea procedeului de calcul, alegndu-se intre procedeul impunerii proportionale, a progresivitatii simple sau a progresivitatii compuse. Conform procedeului de calcul ales, in urma aplicarii cotei asupra bazei de impozitare se obtine cuantumul prelevarii fiscale. In cazul anumitor impozite directe se pot opera fie reduceri, fie majorari. Dupa aplicarea acestor reduceri sau majorari legale, se determina cuantumul final al prelevarii fiscale datorate. 3. Perceperea impozitelor reprezinta ultima operatiune din cadrul asezarii impozitelor. Dupa determinarea marimii impozitului, organele fiscale trebuie sa aduca la cunostinta contribuabililor att cuantumul impozitului datorat statului, ct si termenele de plata a acestuia si ulterior se trece la incasarea lui. In timp, s-au utilizat mai multe metode de percepere a impozitelor, cum sunt: strngerea acestora de catre unul din contribuabilii fiecarei localitati; incasarea impozitelor prin intermediul unor concesiuni;

18

perceperea impozitelor printr-un aparat specializat al statului cunoscut sub denumirea de fisc sau de aparat fiscal. In prezent, s-a generalizat metoda incasarii impozitelor printr-un aparat fiscal propriu, folosindu-se urmatoarele modalitati: direct de catre organele fiscale de la platitori; prin stopajul la sursa; prin aplicarea de timbre fiscale. a) Incasarea impozitelor de catre organele fiscale direct de la platitori se realizeaza prin: prezentarea contribuabilului la sediul organelor fiscale si achitarea impozitului datorat din proprie initiativa (aceste impozite se numesc portabile); deplasarea incasatorilor la domiciliul platitorilor si incasarea impozitelor datorate (aceste impozite se numesc cherabile). b) Stopajul la sursa consta in retinerea si varsarea impozitului datorat statului de catre o terta persoana. c) Perceperea prin aplicarea de timbre fiscale se practica in cazul taxelor datorate statului pentru actiunile in justitie si, de asemenea, pentru taxele privind actele, certificatele si diferitele documente elaborate de notariatele si de organele administratiei de stat.

19

La Primria Municipiului Roman responsabilitatea perceperii veniturilor bugetare apartine Directiei de Finante Buget Local. Dierectia de Finante Buget Local functioneaza conform prevederilor Legii nr. 189/1998 privind finantele publice locale, Legii nr. 69/1991 privind administratia publica locala, O.U.G. nr. 61/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 189/1998 si a Hotararii nr. 28/27.05.1999 a Consiliului local Roman. Directia de Finante Buget Local realizeaza partea de venituri a bugetului local aplicand reglementarile lrgale in vigoare privind impozitele, taxele, diversele venituri cu caracter local precum si taxele speciale stabilite si aplicate prin hotarari ale Consiliului Local Municipal. Directia Finante si Buget Local Roman asigura, prin serviciile de specialitate , constatarea si verificarea materiei impozabile, impunerea contribuabililor persoane fizice si juridice, evidenta si incasarea veniturilor bugetului local, a amenzilor si taxelor speciale, in care scop actioneaza prin mijloace specifice pentru combaterea evaziunii fiscale, raportand periodic stadiul incasarilor, pe capitole si subcapitole. Pentru aducerea la indeplinire a atributiilor care-I revin prin lege, colaboreaza cu celelalte compartimente din cadrul Primariei Roman precum si cu Administratia Finantelor Publice Roman. In desfasurarea activitatii, Directia de Finante Buget Local intocmeste informari zilnice privind incasarea sumelor cuvenite bugetului local pe care le prezinta primarului, care este ordonatorul principal de credite. Trimestrial si ori de cate ori este nevoie se solicita, prezinta Consiliului local al mun. Roman, rapoarte scrise privind executia de casa a veniturilor bugetului local precum si rezultatele verificarilor fiscale executate la agentii economici. Directia de Finante Buget Local este organizata fara gestiune economica proprie, fiind integrata in partea de cheltuieli a bugetului local repartizat Primariei municipiului. Activitatea de paza si ordine, salarizare-personal si aprovizionare materiala este asigurata de compartimentele de specialitate ale Primariei. Organigrama D.F.B.L. se aproba 20

prin Dispozitia Primarului mun. Roman potrivit competentei delegate prin Hotararea Consiliului Local Roman, nr. 28/1999 si nr. 46/1999. Dupa aprobarea prezentului regulament noile sarcini care revin D. F. B. L. din diverse acte normative, ordine si instructiuni aplicare, vor completa atributiile de serviciu. Pentru aducerea la indeplinire a atributiilor si sarcinilor ce-I revin, Directie de Finante Buget Local Roman are urmatoarea structura organizatorica: a. Conducerea Directie de Finante Buget Local; b. Serviciul constatare si stabilire impozite si taxe locale persoane fizice; c. Serviciul constatare si stabilire impozite si taxe locale persoane juridice; d. Serviciul de evidenta si urmarire venituri buget local; e. Biroul informatic.

21