Sunteți pe pagina 1din 1

Modernismul

Modernismul include, in sens larg, toate acele miscari literare, artistice, fundamentate sau nu ideologic, care exprima o ruptura de traditie, negand epoca ori curentul care le-au precedat. Eugen Lovinescu (1881-1943), istoric si critic literar, estetician si prozator a fost initiatorul modernismului, curent literar ce s-a manifestat in jurul gruparii culturale de la Sburatorul , formata din revista si cenaclul literar cu acelasi nume. In jurul revistei Sburatorul (1919-1922 si 1926-1927) s-a inchegat o grupare literara care a reusit sa imprime o anumita directie vietii scriitoricesti a epocii, Eugen Lovinescu avand cel mai important rol in stimularea actului creativ in perioada interbelica. Publicatia isi fixeaza de la inceput o preocupare statornica promovarea noilor talente : O revista scrie Eugen Lovinescu are datoria sa caute elemente tinere. Descoperind un singur talent, si-a indeplinit datoria cu prisosinta. Sburatorul si-a precizat de la inceput scopul de a activa numai in domeniul esteticului pur, cum era si firesc si al stimularii noilor energii literare. Spiritul modern se caracterizeaza prin ruptura de trecut, implicit negarea valorilor traditionale si conservatoare. Critica literara lovinesciana are in vedere cu deosebire esteticul si valoarea ca atare. In literatura romana interbelica, modernismul continua actiunea de autonomizare si esentializare a lirismului inceputa in simbolism, introduce alte tehnici poetice, largeste sfera de inspiratie, propune noi atitudini lirice. Pin modernizare, criticul Eugen Lovinescu intelege, pe langa innoirea expresiei, depasirea universului rural si renuntarea la orice fel de militantism de natura sociala, ideologiga, politica etc. In conceptia sa, arta nu trebuie ingradita in niciun fel si nici angajata fortat in slujba altor idealuri, in afara de acela al propriei desavarsiri. In opozitie cu doctrinarii traditionalisti, care pledeaza pentru o tematica rurala, pentru cultivarea prin arta a nationalului si eticului, a sentimentului religios, Eugen Lovinescu crede in desavarsita libertate si independenta a creatorului. Cele doua lucrari esentiale ale marelui om de cultura sunt : Istoria civilizatiei romane moderne si Istoria literaturii romane contemporane . Criticul face distinctie intre modernismul teoretic promovat de Sburatorul si modernismul de avangarda si experimental. Lovinescu a pornit de la faptul ca se impune procesul de sincronizare a literaturii romane cu literatura europeana ( principiul sincronismului ), pornind de la ideea conform careia civilizatiile mai putin dezvoltate sunt influentate de cele avansate, mai intai prin imitatia civilizatiei superioare ( teoria imitatiei emisa de francezul Gabriel Tarde), stimulandu-se totodata crearea unui fond literar propriu. Principiul sincronismului vizeaza acceptarea schimbului de valori, a elementelor care confera noutate si modernitate fenomenului literar, pana la punerea de acord intre cultura noastra si cele avansate. In vederea modernizarii (innoirii) literaturii romane, Eugen Lovinescu traseaza cateva directii noi pe care sa se inscrie operele literare : tematica operelor literare sa fie inspirata din viata citadina ; evolutia prozei de la liric la epic si a poeziei de la epic la liric ; crearea romanului obiectiv si a romanului de analiza psihologica ; intelectualizarea prozei si a poeziei ; crearea intelectualului, ca personaj al operei literare. Un alt obiectiv al modernismului l-a reprezentat promovarea tinerilor scriitori si imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii romane, deziderat implinit prin lansarea unor nume de prestigiu pentru literatura romana : Liviu Rebreanu, Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia PapadatBengescu, Tudor Vianu, Ilarie Voronca, Vladimir Streinu, George Calinescu s.a.