Transplantul de organe este o activitate medical complex prin care sunt nlocuite, n scop terapeutic, organe, esuturi sau

celule, din organismul uman, compromise din punct de vedere funcional, cu structuri similare sntoase. Fiind metod excepional de tratament, transplantul este justificat dup ce s-au epuizat toate celelalte forme i modaliti de tratament. Transplantul de organe, esuturi sau celule presupune prelevarea acestora de la un donator i implantarea lor la un primitor. Prelevarea este recoltarea de organe, esuturi sau celule umane sntoase morfologic i funcional, n vederea realizrii unui transplant. Transplantul este implantarea organului, esutului sau celulelor, n scop terapeutic, n organismul unui om bolnav. Prelevarea organelor, esuturilor i celulelor de origine uman se pot face att de la donatori vii sau da la donatori decedai. Prelevarea de la donatorii vii se face de la persoane majore, cu capacitate de discernmnt, dup obinerea prealabil a consimmntului informat, scris, liber i expres al acestora, dup informarea lor de ctre medic, asistentul social sau alte persoane cu pregtire de specialitate, asupra eventualelor riscuri i consecine pe plan fizic, psihic, familial i profesional, rezultate din actul prelevrii, donatorul putnd reveni asupra consimmntului dat pn n momentul prelevrii. Donarea se face in scop umanitar, are caracter altruist i nu constituie obiectul unor acte i fapte juridice sau urmarea unei constrngeri de natur fizic sau moral. Este interzis prelevarea de organe, esuturi i celule de la minori, cu excepia prelevrii de celule stem hematopoietice, cu consimmntul minorului i cu acordul scris al ocrotitorului legal. Refuzul scris sau verbal al minorului mpiedic orice prelevare. Prelevarea de la donatorii decedai se face numai cu consimmntul scris a cel puin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, n urmtoarea ordine: so, printe, copil, frate, sor sau persoana autorizat n mod legal. Prelevarea se poate face fr consimmntul membrilor familiei, dac, n timpul vieii, persoana decedat i-a exprimat opiunea n favoarea donrii, printr-un act notarial de consimmnt pentru prelevare. Prelevarea nu se poate face sub nici o form, dac, n timpul vieii, persoana decedat si-a exprimat deja opiunea mpotriva donrii, printr-un act de refuz al donrii, avizat de medicul de familie. Transplantul de organe, esuturi i celule de origine uman se face numai n scop terapeutic, cu consimmntul scris al primitorului, dup ce acesta a fost informat asupra riscurilor i beneficiilor procedeului. Cnd primitorul este n imposibilitate de a-i exprima consimmntul, acesta poate fi dat n scris de ctre unul din membrii familiei sau de ctre reprezentantul legal al acestuia. n cazul minorilor sau persoanelor lipsite de

discernamnt, consimmntul va fi dat de prini sau de celelelte persoane, care au calitatea de ocrotitor legal al acestora. Scurt istoric In anul 1954 a avut loc primul transplant de rinichi realizat cu succes. Rinichiul a fost donat de fratele geaman, transplantat celuilalalt frate si a functionat timp de 8 ani. Apoi in anul 1962, s-a efectuat primul transplant de rinichi de la un cadavru, iar transplantul a functionat timp de aproximativ 2 ani. In 1966 s-a realizat primul transplant hepatic, care a functionat 1 an. Un punct de referinta in istoria transplantului mondial si in istoria medicinei in general o reprezinta primul transplant cardiac, efectuat in anul 1967 de Christan Barnard in Africa de Sud. In anul 1972 a fost aprobat Cardul Donatorului de Organe in toate cele 50 de state americane, card ce permitea fiecarei persoane in varsta de peste 18 ani sa isi doneze organele. In 1981 a fost realizat cu succes primul transplant de inima si plamani, organele functionand pentru o perioada de 5 ani, iar un an mai tarziu s-a realizat primul transplant de inima artificiala. In anul 1983, medicamentul imunosupresor ciclosporina a fost aprobat de Food and Drug Administration. O premiera in istoria transplantelor a avut loc in anul 1986, cand inima unui cimpanzeu a fost transferata unui copil (celebrul caz Baby-Fae), care a supravietuit timp de 20 de zile. Apoi, in 1989, a fost realizat primul transplant reusit de ficat, iar in 1996 s-a efectuat primul transplant al unui ficat cadaveric, impartit in mai multe portiuni, la mai multe persoane. In anul 2000, a fost realizata prima cultura de celule stem embrionare umane. Daca analizam datele cu privire la transplanturi, observam ca din a doua jumatate a secolului al XX-lea, aceste operatii au luat o amploare deosebita. Astfel, pana in 1959, transplantul de organe intre gemeni parea singurul posibil. O serie de transplanturi de rinichi intre gemeni fusesera realizate cu succes la Boston, de grupul condus de J. Merrill. Alte cazuri de transplanturi s-au izbit insa de refuzul organismului persoanei primitoare de a receptiona organul strain. Cu toate acestea, in 1952 o grefa de rinichi de la o mama catre fiul sau a fost efectuata cu succes la spitalul Necker din Paris de Jan Hamburger, care a propus compararea grupelor leucocitare ale donatorului si ale primitorului in scopul selectarii transplanturilor. Un alt savant, Jan Dausset, a fundamentat ideea ?antigenelor H.L.A.? (Human Leukocytes Antigens), experientele sale demonstrand ca transplanturile erau mai bine tolerate in situatiile in care grupele HLA ale donatorului si ale primitorului erau identice ori difereau foarte putin. Pana la sfarsitul secolului al XX-lea, s-au efectuat circa 100.000 de transplanturi de rinichi, proportia de succese fiind de 80%. In cazul transplanturilor de inima, in jur de 600, proportia de transplanturi reusite este de 70%, iar la transplanturile de ficat, aproximativ 560, proportia de succese este de 20-30%. In cazul transplanturilor de plaman rezultatele au fost slabe, iar in cazul celor circa 2

250 de transplanturi de pancreas procentul operatiilor reusite este de 1015%. In ceea ce priveste donatorul, practica arata ca transplanturile au fost autorizate, de regula, in cazul organelor duble, de exemplu rinichi, simpla efectuare a operatiei neimpietand asupra sanatatii donatorului. In cazul celorlalte transplanturi de organe s-a recurs la prelevarea unor organe de la cadavre. Deci, esentiala pentru efectuarea transplantului este compatibilitatea intre grupele sanguine ale donatorului si ale primitorului si, mai recent, apartenenta la sistemul antigene H.L.A. (identice sau asemanatoare). Primele ncercri de transplant de organe n Romnia dateaz nc de la nceputul secolului XX i se datoreaz doctorului Florescu, care, lucrnd n cadrul laboratorului de chirurgie experimentala al Facultii de Medicin din Bucureti a efectuat mai multe transplante experimentale de rinichi. Operaiile nu au fost ncununate de succes, iar dr. Florescu a considerat c aceasta se datoreaz unui unghi de implantare deficitar al vaselor sanguine (rinichii deveneau pn la urma necrotici), motiv pentru care a ncercat diferite locuri din organism pentru transplant n sperana c va gsi unghiul potrivit. Acest lucru nu s-a ntmplat, desigur, si experimentele au fost abandonate. n 1958 profesor doctor Agrippa Ionescu realizeaz primul transplant de piele intr-un cadru spitalicesc organizat, iar in 1962 este efectuat primul transplant de cornee. n a doua jumtate a secolului trecut, Sergiu Duca la Cluj-Napoca si Vladimir Fluture la Timioara i Dumitru Popescu-Flticeni mpreun cu Emil Papahagi la Spritalul de Urgen Floreasca Bucureti, efectueaz transplant experimental de ficat. Primul transplant reuit al unui organ solid din Romnia la om a fost cel efectuat de Profesorul Eugeniu Proca, n februarie 1980 la Spitalul Fundeni, cu ficat de la donator n via (mama receptorului). Acest transplant a fost urmat la scurt timp de un transplant renal de la donator decedat, efectuat la Timioara de o echipa condus de Prof.dr. Petru Drgan. Pn n decembrie 1989 se efectueaz doar transplanturi de rinichi i acestea ntr-un numr relativ redus. n anul 1992 se pun bazele primului program modern de transplant renal din Romnia, de catre Prof. Dr. Mihai Lucan, la Clinica de Urologie a Spitalului Judeean Cluj-Napoca (devenita ulterior Institutul Clinic de Urologie i Transplant Renal Cluj-Napoca). ncepnd din 1995 se intensifica eforturile de organizare a unei reele naionale de transplant, desfurate n mai multe etape: stabilirea protocolului de diagnostic si declarare a morii cerebrale (Prof. Dr. Dan Tulbure) stabilirea condiiilor de prelevare a organelor de la donatorul decedat din punct de vedere medico-legal (Profesor Doctor Vladimir Belis)

campanie n mass-media de explicare a morii cerebrale i de promovare a donrii de organe efectuarea primelor prelevri multiorgane (1997); n februarie a fost prelevat un rinichi de la o donatoare aflat n moarte cerebral n Clinica de Chirurgie General a Spitalului Fundeni (echipa chirurgical Irinel Popescu, Ioanel Sinescu, Vladislav Braoveanu, Radu Soare, anestezist Dan Tulbure), iar n iunie o prelevare de ficat i rinichi la Spitalul de Urgen Floreasca (echipa chirurgicala a fost coordonat de Prof. Dr. Irinel Popescu, iar echipa anestezic de Dr. Ioana Grintescu). Un rol important a revenit ulterior Spitalului Judeean Targu-Mure, unde Prof. Dr. Radu Deac i Dr. Pia Moldovan au reuit s menin n condiii fiziologice mai muli donatori n moarte cerebral, iar familiile acestora au fost de acord cu donarea. Profesor Doctor Dan Mircea Enescu iniiaz n anul 1998 activitatea de crioprezervare a esuturilor umane n vederea transplantului. Activitatea experimental i de cercetare s-a concretizat cu un brevet de invenie OSIM nr. 116942\2002 - "Metod i banc pentru conservarea tegumentului uman n vederea transplantului", cu replicarea acestei activiti n domeniul crio-prezervrii osului, cartilajului, corneei, valvelor cardiace, precum i cu organizarea unei banci de esuturi n cadrul Spitalului Clinic de Urgen pentru Copii " Grigore Alexandrescu" din Bucureti. ncepe formarea coordonatorilor de transplant, primul dintre acetia fiind Dr. Victor Zota, actualul Director al Ageniei Naionale de Transplant. Se stabilesc regulile repartiiei organelor la nivel naional i al schimburilor de organe cu alte ri europene cu care se semneaz acorduri de cooperare. In 1997 ia fiin asociaia profesionala ROMTRANSPLANT care va juca un rol important, att pe plan tiinific, ct i pe plan organizatoric, n dezvoltarea transplantului romanesc. Cele 5 congrese naionale, cu participare internaionala, ale acestei asociaii (1998- Cluj-Napoca - preedinte Profesor Doctor Mihai Lucan, 2000Bucureti - preedinte Prof. Dr. Irinel Popescu, 2002- Targu-Mure preedinte Prof. Dr. Radu Deac, 2004- Constana - Eforie Nord preedinte Prof. Dr. Vasile Srbu si 2006 Cluj-Napoca - preedinte Prof. Dr. Mihai Lucan) au reprezentat momente de referin din toate punctele de vedere. Este de menionat, n mod deosebit, congresul din anul 2000 ( Bucureti - Hotel Intercontinental) cnd, la deschiderea lucrrilor congresului, Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a prezentat un discurs extrem de important, n care, pe de o parte, i-a exprimat acordul BOR pentru prelevarea de organe de la decedai n moarte cerebral, iar pe de alt parte a susinut donarea de organe, ca gest definitoriu pentru cretini.

Preedintele Romtransplant este, din 1997 pn n prezent, Prof. Dr. Irinel Popescu, iar secretar general, Prof. Dr. Mihai Voiculescu. n 1997 este efectuat primul transplant hepatic de ctre Prof. Dr. Irinel Popescu la Spitalul Fundeni, care nu a fost urmat, nsa, de supravieuirea bolnavului. Din acelai an, conducerea programului de transplant renal de la Spitalul Fundeni, este preluat de Prof. Dr. Ioanel Sinescu, dup pensionarea Profesorului Eugeniu Proca. In 1999 este efectuat primul transplant cardiac de ctre Dr. erban Brditeanu la Spitalul Clinic de Urgen Floreasca, urmat la foarte scurt timp de cel de-al doilea, efectuat la Centrul de Chirurgie Cardiac din cadrul Spitalului Judeean Targu-Mure de ctre Prof. Dr. Radu Deac. Tot din 1999 Romnia are un reprezentant n Comisia de Transplant a Consiliului Europei (Prof. Dr. Irinel Popescu), ceea ce permite adoptarea imediata a prevederilor europene privind transplantul i va conduce, n final, la adoptarea unei noi legi a transplantului, adaptat cerinelor europene, n anul 2006. n aprilie 2000 este efectuat primul transplant hepatic cu supravieuirea bolnavului de ctre Prof. Dr. Irinel Popescu la Spitalul Fundeni, iar in octombrie 2000, primul transplant de ficat de la donator n via, de ctre aceeai echip (transplant de la mama la fiica). n anul 2001 Prof. Dr. Margit erban, efectueaz n centrul universitar Timioara primul transplant medular, urmat, la scurt timp, de echipa Spitalului Fundeni (Prof. Dr. Dan Colita, Prof. Dr. Constantin Arion). n 2003 echipa de la Spitalul Judeean Constana (Prof. Dr. Vasile Srbu, Dr. Simona Dima) efectueaz primul autotransplant de insule pancreatice, in 2004 la Institutul de Urologie i Transplant Cluj-Napoca Prof. Dr. Mihai Lucan efectueaz primul transplant combinat de rinichi i pancreas, iar in 2005 la Institutul Clinic Fundeni (Prof. Dr. Irinel Popescu, Dr, Simona Dima) efectueaz primul allotransplant de insule pancreatice la un bolnav cu ciroza i diabet, cruia i s-a efectuat un transplant combinat de ficat i insule pancreatice. Transplantul de celule stem a fost efectuat pentru prima dat n anul 2004 pentru o afeciune a miocardului (Prof. Dr. tefan Drgulescu, Prof. Dr. Virgil Punescu - la Institutul de Cardiologie din Timioara), i n anul 2005 pentru o afeciune a ficatului (Prof. Dr. Irinel Popescu, Dr. Simona Dima - la Institutul Clinic Fundeni). n tot acest timp, att legislaia, ct i cadrul organizatoric au cunoscut mbuntiri permanente. n anul 1998 a fost introdus prima lege modern a transplantului din Romnia - Legea nr. 2/1998 privind prelevarea si transplantul de esuturi i organe umane n care erau specificate toate conditiile de prelevare si transplantare a organelor si esuturilor. Aceasta a fost nlocuita n prezent de Titlul VI Efectuarea prelevrii i transplantului de organe, esuturi i celule de origine umane n scop therapeutic - din Legea 95/2006 -privind reforma in domeniul sntii - in care apare, n plus, un capitol detaliat

asupra transplantului de celule i esuturi, iar reglementrile privind transplantul de organe sunt aduse la zi. Alinierea la legislaia european este i rezultatul prezenei unui reprezentant al Romniei (Prof. Dr. Irinel Popescu) n Comisia de transplant de organe i esuturi a Consiliului Europei. n anul 2004 apare Legea nr. 588, de nfiinare a Ageniei Naionale de Transplant, iar Dr. Victor Zota este numit Director Executiv al Ageniei, care este instalat n actualul sediu i ncadrat cu o schem de personal. Prof. Dr. Irinel Popescu devine preedinte al Consiliului tiinific al Ageniei. Consiliul tiinific este format din 33 membri, personaliti marcante ale medicinii romaneti, componena sa fiind stabilit prin Ordinul Ministrului Sntii nr. 183/2005 i completat ulterior cu Ordinul Ministrului Sntii nr. 814/2005 . ncepnd cu anul 2005, n Romnia se srbtorete, urmnd modelul European, Ziua Naional a Transplantului, n cursul lunii aprilie. Din anul 2006 funcioneaz o noua lege a transplantului de organe i esuturi (Titlul VI din Legea 95/2006), actualizat i completat, n special n partea care privete celulele i esuturile. Ca rezultat al activitii de transplant, n prezent n Romnia s-au efectuat peste 1000 de transplante renale (n centrele universitare Bucureti, Cluj-Napoca, Timioara, Iai, Constana i Oradea), peste 100 de transplante hepatice n Institutul Clinic Fundeni, peste 50 de transplanturi medulare, peste 30 de transplante cardiace, etc. Realizrile din domeniul transplantului au primit o important recunoatere la nivel naional n anul 2000, cnd Preedintele Romniei Emil Constantinescu a atribuit nalte distincii ale Romniei urmtorilor: Prof. Dr. Eugen Proca, Prof. Dr. Irinel Popescu, Dr. erban Brditeanu, Prof. Dr. Radu Deac, Prof. Dr. Mihai Lucan, Prof. Dr. Ioanel Sinescu, Prof. Dr. Dan Tulbure, Prof. Dr. Petru Dragan si Prof. Dr. Vladimir Belis.

Consideraii bioetice Din punct de vedere medical i legal, moartea mbrac mai multe aspecte: moarte aparent (n care funciile vitale sunt att de slbite nct nu pot fi percepute dect cu aparate speciale), moarte clinic ( funciile vitale au ncetat, fr s se fi alterat nc structurile biologice n mod ireversibil, putnd fi reactivate prin terapie intensiv i reanimare), moarte biologic ( a nceput procesul de necroz al esuturilor) i moarte cerebral. n accepiunea actual, moartea este un proces, iar prof. dr. Radu Palade definete moartea prin oprirea inimii, absena respiraiei spontane i moartea cerebral. Moartea cerebral reprezint alterarea ireversibil a vieii celulelor scoarei cerebrale, ceea ce face ca trupul omului s nu mai

fie structura proprice prin care sufletul omenesc comunic cu mediul nconjurtor. Transplantul de organe, esuturi i celule, trebuie s in cont de cele patru principii fundamentate ale bioeticii: principiul utilitii, principiul respectului fa de autonomia persoanei, principiul justiiei i principiul echitii. n virtutea principiului utilitii sau a beneficiului trebuie evaluat corect raportul dintre avantaje i dezavantaje, innd cont de riscurile interveniei. Dac transplantul este riscant, putnd grbi moartea pacientului, far a avea certitudinea reuitei, el nu trebuie efectuat. Este o grav eroare medical s supui un suferind traumei provocate de operaia pentru transplant i aceasta s nu reueasc, din cauza c organul grefat nu mai era apt pentru un transplant eficient. innd cont de principiul respectului fa de autonomia persoanei, transplantul trebuie efectuat n baza consimmntului informat, att al donatorului, ct i al primitorului, explicit i n scris. Este o mare eroare ca, n graba de a preleva organe fiabile, echipa de prelevare s ucid un om, care nu era mort. Pe de alt parte, trebuie luat n discu ie limitarea parial a libertii unor categorii sociale precum deinuii, persoanele srace, persoanele handicapate i copiii, care ar putea fi constrni s-i dea consimmntul. Datorit nevoii crescute de organe pentru transplant, sunt discuii aprinse asupra consimmntului prezumat. Acesta presupune, c orice persoan aflat n moarte cerebral, poate deveni automat, fr consimmntul rudelor, donator de organe, dac n via nu i-a exprimat dezacordul fa de donare. Acceptarea consimmntului prezumat ar putea duce la ideea c bolnavii , odat ajuni ntr-o stare critic, vor valora mai mult mori ( ca surse valoroase de organe i esuturi) dect vii, sugernd astfel faptul c, dup moarte, corpul unei persoane poate deveni un bun public. Principiul justiiei sau al dreptii (nediscriminrii pacienilor) ia n considerare distribuia etic a beneficiilor i a costurilor. Avnd n vedere c transplantul trebuie s aib caracter terapeutic, selecia trebuie fcut numai n funcie de condiiile optime de reuit a transplantului i de finalitatea acestuia, avnd n vedere: urgena transplantrii, posibilitatea de reuit, previziunea ca organul s se poat transplanta i prioritatea cererii. n virtutea principiului echitii, aprarea vieii donatorului i a primitorului, este mai presus dect orice performan medical. Donatorul viu nu trebuie s sufere substanial, nct s devin inapt pentru o via normal sau chiar s-i piard viaa, pentru a amna decesul altei persoane. Primitorului trebuie s i se garanteze, de asemenea, o prelungire real a vieii n condiii normale sau aproape normale, nu doar o prelungire 7

a agoniei, situaie n care viaa acestuia ar fi mai degrab respectat, dac i s-ar acorda asisten medical paliativ. Performanele medicale ale ultimilor ani au dus la realizarea transplantului de cap/trunchi la cini i la maimue, cu perspectiva realizrii acestui tip de transplant i la om, fapt care ar afecta identitatea i unicitatea persoanei, deoarece creierul conserv memoria personal. De asemenea, transplantul organelor genitale, dei reprezint o performan medical n vederea asigurrii fertilitii, nu este justificabil, deoarece ar afecta identitatea i autonomia persoanei. Exist o diferen ntre organele trupului omenesc n ceea ce privete definirea personalitii umane: omul i pstreaz calitile personale i identitatea personal chiar dac i se transplanteaz o alt inim, un alt ficat sau un alt plmn; nu acelai lucru se poate spune despre creier: cnd unei persoane i s-a distrus creierul, persoana este moart. Transplantul de esuturi embrionare este inacceptabil, deoarece embrionul, dei fiin vie, este n imposibilitatea de a-i da consimmntul. Acelai considerent se poate aplica i nou nscuilor acefali sau hidrocefali. De asemenea tendina unor bolnavi de a deveni donatori de organe, cu condiia s fie eutanasiai, este inacceptabil. Definirea termenilor "Transplantul de tesuturi si/sau organe" umane reprezinta acea activitate medicala complexa care, in scop terapeutic, inlocuieste tesuturi si/sau organe umane compromise morfologic si functional, din corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind sanatoase. Prin "prelevare" se intelege recoltarea de tesuturi si/sau organe umane sanatoase morfologic si functional, in vederea realizarii unui transplant. "Donatorul" este subiectul in viata sau subiectul in stare de moarte cerebrala, compatibil genetic cu potentialul primitor care, in scop terapeutic, doneaza tesuturi si/sau organe umane. "Primitor" este subiectul care beneficiaza de realizarea unui transplant. Din punct de vedere stiintific se face o diferenta intre "grefa", operatia care se refera la transpunerea si aplicarea in alte zone ale corpului a unor fragmente provenind de la aceeasi persoana, si "transplant", care implica nu numai o operatie de suprafata, dar si restabilirea curentului sanguin. Prin ?autotransplant? se intelege situatia transferului unui organ in corpul aceleiasi persoane, cum ar fi, de pilda, transferul rinichiului intr-o zona mai joasa. Din punct de vedere medical se mai face distinctia intre grefa isogenica (transplantarea intre persoane gemene), alogrefa sau grefa alogenica (transplantul intre indivizi apartinand aceleiasi specii), grefa

xenogenica sau heterotransplantul, reprezentand transplantul intre animale de specii diferite. Biserica Ortodoxa Romana considera ca transplantul de tesuturi si de organe este una din formele de varf ale practicii medicale contemporane, care transforma suferinta in nadejde pentru mai multa viata. Este o performanta a stiintei si a practicii medicale pe care Biserica o binecuvinteaza atata vreme cat, prin transplant, se rezolva criza determinata de lipsa altor solutii de vindecare si se reda viata normala unei persoane, fara insa a i-o ridica alteia: nimeni nu trebuie ucis pentru ca sa traiasca altcineva. Transplantul trebuie sa aiba la temelie iubirea crestina a celui ce daruieste si implinirea ei in iubirea celui care primeste. In acest sens, el va indeplini urmatoarele conditii: 1. sa respecte demnitatea persoanei (donator, receptor, medic); 2. sa aiba scop terapeutic; 3. sa fie in folosul aproapelui; 4. sa respecte viata si chiar moartea persoanei umane; 5. sa respecte drepturile omului si dimensiunea duhovniceasca a existentei umane, chiar din momentul conceperii acesteia; 6. sa nu fie determinat de oportunisme politice sau economice, de curiozitati medicale, la moda in lumea noastra secularizata. Consimtmantul informat Legea diferentiaza situatia prelevarii de tesuturi si organe umane de la persoane in viata de cele apartinand unor persoane decedate. Prelevarea de tesuturi si organe umane in scop terapeutic se poate efectua de la persoane majore, in viata, cu capacitate mintala deplina, numai daca nu exista un pericol pentru viata donatorului si cu consimtamantul scris, liber, prealabil si expres al acestuia. Legea mai prevede necesitatea controlului prealabil clinic si de laborator al donatorului. Consimtamantul se da numai dupa ce donatorul a fost informat in prealabil de medic asupra eventualelor riscuri si consecinte pe plan fizic, psihic, familial si profesional, rezultand din faptul prelevarii. O prevedere importanta este aceea prin care se interzice prelevarea de organe si tesuturi umane de la potentiali donatori minori, precum si de la persoanele lipsite de discernamant, aflate in viata. Legea autorizeaza totusi prelevarea de maduva osoasa si de la minori, dar numai in beneficiul fratelui sau sorei acestuia. Potrivit prevederilor legale, prelevarea de maduva osoasa de la minori se poate face numai cu consimtamantul fiecaruia dintre titularii autoritatii parintesti sau al reprezentantului legal al minorului. Refuzul minorului impiedica orice prelevare. In ceea ce priveste prelevarea de tesuturi si organe umane de la persoanele decedate, aceasta se efectueaza potrivit legii, numai daca moartea cerebrala a fost confirmata medical. Potrivit legii, prelevarea se face, in acest caz, cu consimtamantul scris al membrilor majori ai familiei 9

sau al rudelor, in urmatoarea ordine: sot, parinte, copii, frate ori sora. In absenta acestora, consimtamantul va fi luat de la persoana autorizata in mod legal sa il reprezinte pe defunct. Daca donatorul decedat este minor, prelevarea de organe si tesuturi se poate face numai cu consimtamantul scris al parintilor sau al reprezentantului legal. Medicii care constata moartea cerebrala, pe de o parte, si cei care efectueaza prelevarea sau transplantul de tesuturi sau organe, pe de alta parte, trebuie sa faca parte din unitati functionale sau servicii sanitare distincte. Medicii care au procedat la prelevarea de tesuturi sau organe de la o persoana decedata sunt obligati sa asigure restaurarea decenta a acesteia. Moartea cerebrala Moartea cerebrala reprezint pierderea ireversibila a functiilor intregului creier, inclusiv baza creierului. Este acceptata in majoritatea tarilor, exceptie facand, de exemplu, Japonia. Aici moartea este acceptata doar ca un proces social petrecut in timp indelungat (minim 2 ani), in care persoana decedata continua sa faca parte din societate. Aceasta este explicatia faptului ca exista tari dezvoltate tehnologic in care transplantul de tesuturi si organe nu se practica sau, in cazul Japoniei, se practica dar, implicand doar donatorii vii. Nu trebuie confundata moartea cerebrala cu moartea biologica. Din punct de vedere juridic, moartea este considerata una singura, si anume cea declarata din punct de vedere medical. Moartea, din punct de vedere crestin, are doua acceptiuni: a) indepartarea omului de Dumnezeu prin pacat (moarte care poate fi temporara sau vesnica, in functie de gravitatea pacatului, de pocainta sau lipsa acesteia); b) moartea fizica - concretizata prin despartirea sufletului de trup. Tot efortul crestin este acela de a scapa de moartea vesnica prin comuniunea dinamica cu Dumnezeu in Hristos, prin Duhul Sfant. Aceasta nu exclude grija pentru conditiile, momentul si modalitatea separarii sufletului de trup. Moartea, din punct de vedere medico-legal, este cunoscuta in mai multe feluri si anume: a) moarte aparenta (functiile vitale sunt atat de mult slabite incat nu pot fi percepute decat cu aparate speciale); b) moarte clinica (functiile vitale au incetat fara sa se fi alterat inca structurile in mod ireversibil; de aceea este posibil ca aceste functii sa fie reactivate prin terapia intensiva si reanimare); c) moarte biologica (se produce atunci cand organele vitale au intrat deja in proces de alterare, adica a inceput procesul de necrozare al tesuturilor); d) moarte cerebrala. Constatarea mortii fizice nu este obiectivul teologiei sau al filosofiei, ci tine de resortul stiintelor medicale si juridice. Pana nu demult, era

10

considerata moarta acea persoana careia inima i-a incetat sa mai bata si careia ii lipsea respiratia. Datorita tehnicilor de reanimare s-a ajuns la convingerea ca moartea este un proces si ca ea nu este in mod necesar legata de incetarea batailor inimii. Moartea, ca incetare efectiva a vietii, presupune: 1. oprirea inimii; 2. absenta respiratiei spontane; 3. moartea cerebrala. Aceste trei conditii trebuie indeplinite concomitent si in totalitate, pentru a se evita erori regretabile. Criteriile pe baza carora poate fi declarata moartea cerebrala, din punct de vedere legal, sunt: 1. examen clinic, alcatuit din: constatarea comei profunde, flasca, areactiva, absenta reflexelor de trunchi cerebral (in mod special absenta reflexelor fotomotor si corneean); 2. absenta ventilatiei spontane, confirmata de testul de apnee (la un PaCO2 de 60 mm Hg); 3. doua trasee EEG, efectuate la 6 ore, care sa ateste lipsa electrogenezei corticale. Prelevarea de organe, esuturi i celule de la donatorul n via Condiii: a) prelevarea de organe, esuturi i celule de origine uman, n scop terapeutic, se poate efectua de la persoane majore n via, avnd capacitate de exerciiu deplin, dup obinerea consimmntului informat, scris, liber, prealabil i expres al acestora. Se interzice prelevarea de organe, esuturi i celule de la persoane fr capacitate de exerciiu; b) consimmntul se semneaz numai dup ce donatorul a fost informat de medic, asistentul social sau alte persoane cu pregtire de specialitate asupra eventualelor riscuri i consecine pe plan fizic, psihic, familial i profesional, rezultate din actul prelevrii; c) donatorul poate reveni asupra consimmntului dat, pn n momentul prelevrii; d) prelevarea i transplantul de organe, esuturi i celule de origine uman ca urmare a exercitrii unei constrngeri de natur fizic sau moral asupra unei persoane sunt interzise; e) donarea i transplantul de organe, esuturi i celule de origine uman nu pot face obiectul unor acte i fapte juridice, n scopul obinerii unui folos material sau de alt natur; f) donatorul i primitorul vor semna un act legalizat prin care declar c donarea se face n scop umanitar, are caracter altruist i nu constituie obiectul unor acte i fapte juridice n scopul obinerii unui folos material sau de alt natur.

11

Excepii: Ca regul (cu derogare), legea interzice prelevarea de organe, esuturi i celule de la poteniali donatori minori n via. Comisia de avizare a donrii de la donatorul viu Pentru ca prelevarea de organe, esuturi sau celule de la donatorul viu s fie posibil este nevoie de avizul comisiei de avizare a donrii de la donatorul viu, constituit n cadrul spitalului n care se efectueaz transplantul. Aceast comisie evalueaz motivaia donrii i controlez respectarea drepturilor pacienilor. n acest scop, comisia va evalua att donatorul, ct i primitorul care vor fi supui unui examen psihologic i/sau psihiatric, avnd ca scop testarea capacitii de exerciiu, precum i stabilirea motivaiei donrii. Examenul psihologic/psihiatric va fi efectuat de un specialist, psiholog sau psihiatru, independent att de echipa care efectueaz transplantul, ct i de familiile donatorului i primitorului. Comisia are n componen un medic cu pregtire n bioetic, un psiholog sau un medic psihiatru i un medic primar, angajat al spitalului i avnd atribuii de conducere n cadrul acestuia, neimplicat n echipa de transplant. Avizul comisiei de avizare a donrii de la donatorul viu nu este necesar pentru prelevarea de la donatori vii de snge, piele, sperm, cap femural, placent, snge din cordonul ombilical, membrane amniotice, ce vor fi utilizate n scop terapeutic. Prelevarea trebuie, ns, s respecte regulile de bioetic cuprinse n regulamentul comisiei de avizare a donrii de la donatorul viu. Datele privind donatorul i receptorul Datele privind donatorul i receptorul, inclusiv informaiile genetice, la care pot avea acces tere pri, vor fi comunicate sub anonimat, astfel nct nici donatorul, nici receptorul s nu poat fi identificai. Dac donatorul nu dorete s-i divulge identitatea, se va respecta confidenialitatea donrii, cu excepia cazurilor n care declararea identitii este obligatorie prin lege. Prelevarea de organe, esuturi i celule de la donatorul decedat Condiii: a) Se definete ca donator decedat fr activitate cardiac persoana la care s-a constatat oprirea cardiorespiratorie iresuscitabil i ireversibil, confirmat n spital de 2 medici primar; b) Se definete ca donator decedat cu activitate cardiac persoana la care s-a constatat ncetarea ireversibil a tuturor funciilor creierului; c) Declararea morii cerebrale se face de ctre medici care nu fac parte din echipele de coordonare, prelevare, transplant de organe, esuturi i celule de origine uman;

12

d) Prelevarea de la persoanele decedate, n lipsa acordului exprimat n timpul vieii, se face numai cu consimmntul scris al cel puin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor; e) Prelevarea se poate face fr consimmntul membrilor familiei dac, n timpul vieii, persoana decedat i-a exprimat deja opiunea n favoarea donrii, printr-un act notarial de consimmnt pentru prelevare sau nscrierea n Registrul naional al donatorilor de organe, esuturi i celule; f) Prelevarea nu se poate face sub nici o form dac, n timpul vieii, persoana decedat i-a exprimat deja opiunea mpotriva donrii, prin act de refuz al donrii avizat de medicul de familie sau prin nscrierea n Registrul naional al celor care refuz s doneze organe, esuturi i celule. Actul de refuz al donrii, avizat de medicul de familie, va fi prezentat de ctre aparintori coordonatorului de transplant. g) Prelevarea de organe, esuturi i celule de la donatori decedai se efectueaz numai dup un control clinic i de laborator care s exclud orice boal infecioas, o posibil contaminare sau alte afeciuni care reprezint un risc pentru primitor. Datele privind donatorul i receptorul Se interzice divulgarea oricrei informaii privind identitatea donatorului cadavru, precum i a primitorului, exceptnd cazurile n care familia donatorului, respectiv primitorul sunt de acord, precum i cazurile n care declararea identitii este obligatorie prin lege. Datele privind donatorul i receptorul, inclusiv informaiile genetice, la care pot avea acces tere pri, vor fi comunicate sub anonimat, astfel nct nici donatorul, nici receptorul s nu poat fi identificai. Donatorul cadavru Medicii care au efectuat prelevarea de organe i esuturi de la o persoan decedat vor asigura restaurarea cadavrului i a fizionomiei sale prin ngrijiri i mijloace specifice, inclusiv chirurgicale dac este necesar, n scopul obinerii unei nfiri demne a corpului defunctului. Agenia Naional de Transplant poate acorda servicii funerare i/sau transportul cadavrului, n cazul donatorilor de la care s-au prelevat organe i/sau esuturi i/sau celule. Receptorul Receptorul isi va da consimtamantul in scris pentru efectuarea transplantului si va fi informat obiectiv asupra sanselor de reusita ale transplantului. In selectionarea pacientilor carora urmeaza sa li se efectueze transplantul, se impune ca medicii care iau deciziile de transplantare sa aplice exclusiv criteriul terapeutic, adica sa se aiba in vedere:

13

urgenta transplantarii; posibilitatea de reusita; previziunea ca organul sa se poata transplanta; prioritatea cererii. Intrucat transplantul are caracter terapeutic, selectia pacientilor nu trebuie sa fie impiedicata sau viciata de motive de ordin rasial, social economic, religios etc., ci determinata de conditii optime de reusita a transplantului si de finalitatea acestuia. 1. 2. 3. 4. Organele, esuturile i celulele de origine uman prelevate Fiecare prelevare de organ, esut sau celul de origine uman este anunat imediat i nregistrat n Registrul naional de transplant, conform procedurilor stabilite de Agenia Naional de Transplant. esuturile i celulele de origine uman prelevate pot fi utilizate imediat pentru transplant sau pot fi procesate i depozitate n bncile de esuturi i celule, acreditate sau agreate de Agenia Naional de Transplant. Transplantul de esuturi sau celule de origine uman se efectueaz numai din bncile acreditate sau agreate de Agenia Naional de Transplant. Repartiia organelor, esuturilor i celulelor de origine uman prelevate la nivel naional se efectueaz de ctre Agenia Naional de Transplant, n funcie de regulile stabilite de aceasta privind alocarea organelor, esuturilor i celulelor de origine uman n cadrul sistemului de transplant din Romnia. n condiiile n care pe teritoriul naional nu exist nici un primitor compatibil cu organele, esuturile i celulele de origine uman disponibile, acestea pot fi alocate n reeaua internaional de transplant, pe baza unei autorizaii speciale emise de Agenia Naional de Transplant. Introducerea sau scoaterea din ar de organe, esuturi, celule de origine uman se face numai pe baza autorizaiei speciale emise de Agenia Naional de Transplant. Prelevarea de organe, esuturi i celule de origine uman, n cazuri medico-legale, se face numai cu consimmntul medicului legist i nu trebuie s compromit rezultatul autopsiei medico-legale. Transplantul de organe, esuturi i celule de origine uman se efectueaz numai n scop terapeutic. Transplantul de organe, esuturi i celule de origine uman se efectueaz cu consimmntul scris al primitorului, dup ce acesta a fost informat asupra riscurilor i beneficiilor procedeului. n cazul n care primitorul este n imposibilitatea de a-i exprima consimmntul, acesta poate fi dat n scris de ctre unul din membrii familiei sau de ctre reprezentantul legal al acestuia. n cazul primitorului aflat n imposibilitatea de a-i exprima consimmntul, transplantul se poate efectua fr consimmntul prevzut anterior dac, datorit unor

14

mprejurri obiective, nu se poate lua legtura n timp util cu familia ori cu reprezentantul legal al acestuia, iar ntrzierea ar conduce inevitabil la decesul pacientului. n cazul minorilor sau persoanelor lipsite de capacitate de exerciiu, consimmntul va fi dat de prini sau de celelalte persoane care au calitatea de ocrotitor legal al acestora. Finanarea activitii de transplant Costul investigaiilor, spitalizrii, interveniilor chirurgicale, medicamentelor, materialelor sanitare, al ngrijirilor postoperatorii, costul medicamentelor i serviciilor aferente strii postransplant, precum i cheltuielile legate de coordonarea de transplant se pot deconta dup cum urmeaz: 1. Din bugetul Fondului naional unic de asigurri sociale de sntate, pentru pacienii inclui n Programul naional de transplant; 2. De la bugetul de stat i din veniturile proprii ale Ministerului Sntii Publice, pentru pacienii inclui n programul naional de transplant; 3. Prin contribuia personal a pacientului sau, pentru el, a unui sistem de asigurri voluntare de sntate; 4. Donaii i sponsorizri de la persoane fizice sau juridice, organizaii neguvernamentale ori alte organisme interesate. Surse alternative de organe O data cu cresterea discrepantei dintre numarul de organe donate si numarul mult mai mare al persoanelor aflate pe listele de asteptare pentru un transplant, cercetatorii au incercat gasirea unor surse non-traditionale de organe. Cateva dintre solutiile propuse sunt: - Organe de la animale (xenotransplant) Animalele sunt o sursa potentiala de organe. Experimentele de transplante cu inimi de cimpanzeu sau ficat de porc au fost insotite cu mare atentie de catre mass-media in trecut. Unul din contra argumentele xenotransplanturilor a fost posibilitatea transferului de bacterii sau virusuri animale la om, care ar putea produce epidemii, mai ales ca pacientii sunt tratati cu imunosupresoare puternice. Unii specialisti considera ca primatele, care sunt amenintate cu disparitia, nu ar trebui sa fie furnizori de organe pentru oameni. Transplantul de organe animale la oameni este considerat de unele religii si persoane neetic, deoarece ar leza demnitatea umana, dar dorinta de a fi vindecat si de a vindeca este foarte mare. In concluzie, xenogrefele vor deveni, probabil, o sursa majora de organe, astfel incat transplantul sa se extinda la mai multi pacienti si la o arie mai larga de boli, dar vor ridica si mai multe probleme etice. - Organe artificiale Acestea reprezinta o alta varianta potentiala de organe. Probleme etice pe care le implica folosirea organelor artificiale fac referire la costurile extrem de ridicate pe care le implica si totodata la eficacitatea acestora.

15

Persoanele care ar primi organe artificiale ar putea avea nevoie de noi organe artificiale in cazul in care mecanismele celor anterioare s-ar defecta. - Celulele stem Celulele stem se pot specializa pentru a forma diferite tipuri de celule ce se gasesc in corpul uman. Cercetatorii au mari sperante ca celulele stem vor putea fi folosite, intr-o zi, pentru a recrea intregul corp uman. Obiectiile bioeticienilor fac referire mai intai la sursa acestor celule. In timp ce, celulele stem pot fi gasite in corpul uman adult, aparent cele mai potente celule stem provin din primele celule care alcatuiesc embrionul uman. Cand aceste celule sunt extrase, embrionul este distrus. Unii considera acest fapt imoral si cer incetarea cercetarilor si a procedurilor medicale care distrug embrionii umani aflati in procesul de dezvoltare. - Fetusi avortati Acestia reprezinta o potentiala sursa de organe pentru transplant. Dezbaterile au loc asupra faptului daca este moral sau nu folosirea organelor de la fetusi avortati in stadii tarzii ale sarcinii pentru transplanturi care ar putea salva viata unui alt copil. Multe persoane cred ca aceasta metoda ar scuza avorturile din stadiile avansate, pe care unii le considera imorale. O alta obiectie vine din partea celor care cred ca incurajarea utilizarii organelor fetale avortate ar incuraja "cultivarea organelor" sau metoda de concepere a unui copil cu intentia de a-l avorta pentru a-i folosi organele pentru transplant. Posibile strategii pentru a creste numarul donatorilor de organe pentru transplant Avand in vedere ca din corpul unei singure persoane decedate se pot obtine mai multe organe care ar putea salva vietile a mai multor oameni, sa incercat gasirea unor solutii pentru cresterea numarului de donatori. Aceste eforturi de a convinge cat mai multe persoane au starnit noi controverse si dezbateri. Exista cinci strategii in prezent care ar putea fi folosite in viitor pentru a creste numarul organelor disponibile pentru transplant. 1. Educatia Educatia reprezinta prima strategie propusa de multi pentru cresterea numarului de organe de la cadavre. Eforturile educationale se bazeaza pe cresterea numarului de persoane care isi dau acordul, inainte de moarte, pentru a deveni donator de organe. Alte masuri educationale se refera la educatia familiilor atunci cand se afla in situatia de a-si da acordul pentru donarea organelor persoanelor apropiate. 2. Propria alegere Cea de-a doua potentiala strategie pentru a creste donarea organelor este propria alegere a fiecarei persoane. Astfel, fiecare persoana ar trebui sa indice care ii sunt dorintele legate de donarea de organe dupa moarte,

16

posibil in scris, pe carnetul de conducere sau in documentele legate de taxele de impozit. Cand o persoana moare, doctorii ar trebui sa urmeze instructiunile lasate de persoana in cauza si sa nu tina seama de parerile rudelor. Aspectul pozitiv al acestei metode este faptul ca pune accentul pe conceptul de autonomie a individului legata de donarea organelor. Propria decizie cere din partea pacientului un nivel foarte ridicat de incredere in sistemul medical. El trebuie sa simta ca doctorii isi fac datoria indiferent de optiunile lor asupra donarii de organe. 3. Consimtamantul informat Acesta reprezinta cea de-a treia strategie pentru a creste donarea organelor de la cadavre si face parte din politica celor mai multe tari europeene. In aceste tari, organele persoanelor decedate sunt folosite pentru transplant, cu exceptia cazului in care respectivele persoane specifica sa nu doneze organele, inca din timpul vietii. Argumentele pentru aceasta solutie sunt reprezentate de faptul ca este datoria civica a fiecarei persoane sa isi doneze organele in momentul in care nu mai are nevoie de ele (dupa moarte). De partea opusa, exista ingrijorari legate de faptul ca acele persoane care, din motive religioase sau culturale, aleg sa nu isi doneze organele dupa moarte, ar putea sa nu poata comunica in timp real acest lucru, datorita barierelor legate de limba, dificultatilor de transport sau in alte conditii speciale. 4. Acordarea de stimulente Cea de-a patra strategie pentru cresterea numarului de donatori pentru transplante, aflata inca in stadiul de proiect, este folosirea diverselor stimulente. Acestea pot lua mai multe forme, fie materiale, fie nemateriale. Stimulentele aflate in prezent in dezbatere in SUA sunt: - Suportarea costurilor legate de funeralii si ajutarea astfel a familiei unei persoane care si-a dat acordul pentru donarea organelor. - Donarea in contul unei asociatii filantropice in numele persoanei decedate, care semneaza pentru donare organelor. - Oferirea unor stimulente ca recunoastere a gestului generos facut prin donarea organelor, ca de exemplu, o placa memoriala. - Oferirea unor stimulente financiare. Unii bioeticieni considera ca toate aceste stimulente, chiar daca nu sunt legate direct de avantaje financiare, raman insa coercitive si incorecte. Ei cred ca unele persoane vor fi convinse sa isi doneze organele dupa moarte, in ciuda convingerilor lor contrare, daca o asemenea oferta este suficient de atractiva. Un alt argument contra stimulentelor de orice natura este faptul ca societatea ar trebui sa isi regandeasca valorile, spiritul comunitar si altruismul atunci cand isi doresc cu adevarat sa doneze organele. 5. Recoltarea de organe pentru transplant de la prizonieri Cea de-a cincea strategie pentru cresterea numarului de organe donate dupa moarte este folosirea organelor prizonierilor care sunt supusi

17

pedepsei cu moartea. Unii considera aceasta solutie valabila doar in conditiile existentei unui consimtamant existent prealabil. Majoritatea bioeticienilor, insa, considera folosirea organelor de la prizonierii supusi pedepsei cu moartea ca "imorala". Concluzii Din textele tuturor documentelor internationale referitoare la drepturile omului se desprind cateva idei calauzitoare, cum ar fi: corpul omenesc este sacru, intangibil, trebuie respectat, atat in timpul vietii, cat si dupa moarte si nu poate sa faca obiectul nici unui comert. Pentru a evita orice fel de atingeri ale drepturilor omului, in dreptul international, prin intermediul unor organisme de specialitate s-au adoptat norme care stabilesc principiile generale in conformitate cu care donarea de organe trebuie realizata, printre care cele mai importante sunt: principiul respectarii demnitatii umane, al interzicerii oricaror atingeri aduse acesteia, principiul anonimatului donatorilor, al gratuitatii etc. Orice act prin care se efectueaza prelevarea unor organe din corpul uman viu, aducand o grava atingere vietii si integritatii corporale omului, este sanctionat de Codul penal. Pentru a se evita aceste consecinte, transplantul de organe trebuie conceput si realizat ca un gest suprem de daruire a omului catre om, un act al unui om care, desi cu drepturi inalienabile asupra corpului sau, este un membru al societatii si, prin aceasta, poate aduce un serviciu semenului sau, dar in conditiile unei generozitati sanatoase si rezonabile. Bibliografie: www.roportal.ro/articole www. provitabucuresti.ro www.bioethics.upenn.edu www.bioetica.ro www.transplant.ro/istoric.html Legea nr. 95/2006 privind reforma n domeniul sntii. Titlul VI. Efectuarea prelevrii i transplantul de organe, esuturi i celule de origine uman, n scop terapeutic Legea nr. 104 din 27 martie 2003 privind manipularea cadavrelor umane i prelevarea organelor i tesuturilor de la cadavre n vederea transplantului Ordonana de Guvern nr. 79 din 19 august 2004 pentru nfiinarea Ageniei Naionale de Transplant

18

 Lege nr. 17 din 22 februarie 2001 privind ratificarea Conveniei europene pentru protecia drepturilor omului i a demnitii fiinei umane fa de aplicaiile biologiei i medicinei, Convenia privind drepturile omului i biomedicina, semnat la Oviedo la 4 aprilie 1997, i a Protocolului adiional la Convenia european pentru protecia drepturilor omului i a demnitii fiinei umane fa de aplicaiile biologiei i medicinei, referitor la interzicerea clonrii fiinelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998

19