Sunteți pe pagina 1din 4

http://www.ortodoxia.

md/component/content/article/35-cri-audio/ 1668-sfantul-nicodim-aghioritul-paza-celor-5-simuri-audio Sfntul Nicodim Aghioritul - Paza celor 5 simturi Trupul este un palat mparatesc, iar mintea e ca un mparat Trupul este stapnit de minte Care este caderea lui Adam Pricina venirii lui Hristos 1.Pazirea vederii. Ce este vederea si ce ochii Ce se cade a face cineva cnd va fi rapit cu ochii Ce sa faca cineva cnd vorbeste cu femeile Pilde despre cei ce nu si-au pazit ochii 2.Pentru pazirea auzului. Trei vatamari se nasc din cntecele cele dezmierdatoare Pentru pazirea de auzirea clevetirilor 3.Pentru pazirea mirosului. Cte rele pricinuiesc miresmele Cum sunt pedepsiti cei ce folosesc miresme 4.Pentru pazirea gustului Ce se naste din multele feluri de mncare Desfatarea vatama mai ales pe cei tineri 5.Pentru paza pipairii. Ce este pipairea si care este lucrarea ei ................................................................................ ............... http://mantuire.50webs.com/na_5simturi.html SFANTUL NICODIM AGHIORITUL DESPRE PAZA SIMTURILOR Ce snt organele simturilor Aceste organe ale simturilor snt ferestre prin care intra n suflet via ta si moartea: viata, atunci cnd se ocrmuiesc bine si nu si primesc desfatarile lor cele firesti; iar moartea, cnd ele gusta mortaciunile, ca pasarile hoitare, tarna , ca sarpele, si putreziciunile, ca mustele. Acestea se ntmpla cnd gusta din dezmie rdarile cele vatamatoare de suflet si purtatoare de moarte. De aceea, si dumnezeiescul Ieremia, vorbind despre aceste simturi, zicea: ?S-a s uit moartea prin ferestrele voastre? (Ieremia 9:20). Cu ce se aseamana organele simturilor Srguieste-te sa-ti cureti sufletul de ntinaciunile aduse de organele s imturilor! Se cuvine a vedea cum Mirele se iveste prin ferestre, adica prin simt urile noastre. Cnd cugetam la legea Domnului ziua si noaptea, desfatndu-ne ntru dum nezeiestile cuvinte si lund aminte la cele scrise cu umilinta si cu ntelegere, ne deschidem ferestrele noastre si primim fata Mirelui. Iar cnd altii citesc dumneze iestile cuvinte sau vorbesc despre Dumnezeu, si noi ascultam, din nou se iveste Mirele, de data aceasta prin ceilalti, si ne arata noua felul frumusetii Lui, po rnind de la cele din afara spre cele dinlauntru, caci ele se aseamana praielor tu lburi (asemanarea este a Marelui Vasile). Aceste praie, dupa ce vor iesi din albi

ile lor n vreo iarna, din pricina ploilor celor repezi, trasc n curgerea lor orice li s-ar ntmpla n cale: pietre, lemne, pamnt si altele de acest fel. Tot asa si organ ele simturilor: dupa ce o data s-ar lasa de Domnul mintea, daca s-ar dezlipi vre odata mintea de la Dumnezeu, se reped cu mare iuteala la lucrurile simtite si, trn d cu ele privirea necinstita, urta cuvntare, auzul rau si, pe scurt, toata mizeria si necuratia poftelor, se ntorc napoi si le baga pe toate n ticalosul suflet, facnd u-l ntunecat si plin de attea chipuri urte si strigari rasunatoare. Deci, ntr-un cuvn t, l neaca pe loc n patimi, prefacndu-l n pestera de tlhari sau gazda de necurati. Pentru care pricini se cuvine a se nevoi mintea sa-si nchida organele simturilor sale Srguieste-te a-ti nchide organele simturilor tale, caci ele snt cararil e cele lesnicioase catre rautate, precum si intrarile pacatului ? dupa cum zice Grigorie Cuvntatorul de Dumnezeu: ?Sa nu facem vreun hatr lesnicioaselor cai spre rautate si nici intrarilor pacatului? (Cuvnt la Nastere). Te sfatuiesc sa-ti pui ntreaga putere spre pazirea organelor simturil or tale. Te sfatuiesc sa fii cu luare aminte si, iarasi, te sfatuiesc sa te si n evoiesti. ti repet acelasi lucru de attea ori pentru ca: 1) Diavolul sta ntotdeauna naintea noastra, pndind si pazind organele s imturilor noastre; si, ndata ce i vom deschide numai un singur organ, intra n sufle tul nostru si ne omoara ? dupa cum zice dumnezeiescul Isaac: ?Caci vrajmasul sta privind, pndind, si asteptnd ziua si noaptea naintea ochilor nostri si cercetnd pri n care intrare a simturilor noastre deschise lui poate sa intre. Si, ivindu-se o oarecare negrija n vreuna din cele spuse mai nainte, trimite vicleanul si nerusin atul cine sagetile lui.? (FR 10, Cuvntul 26, p. 148). 2) Nu numai prin ochii cei curiosi pofteste si prea-curveste cineva cu inima ? dupa cum a zis Domnul ? ci curveste si prea-curveste si prin auz, mir os, gust, pipait, adica, ntr-un cuvnt, prin toate simturile laolalta. De aceea a z is Grigorie Cuvntatorul de Dumnezeu, n vitejestile sfaturi catre fecioara: ?Fecioa ra, fii fecioara si cu urechile, si cu vederea, si cu limba! Caci pacatul pe toa te le cuprinde.? Iar cel de un nume cu dnsul, adica dumnezeiescul Grigorie de Nys sa, zice: ?Urmnd noi cuvntului Mntuitorului si socotind fiecare organ al simturilor n parte, putem sa adaugam ca si cel ce a auzit spre a pofti, si cel ce a pipait, precum si cel care si-a dat toata puterea din el n slujba dezmierdarii, cu inima prea-mult a pacatuit.? Cei ce snt n lume se cade a-si pazi simturile lor mai mult dect pustnicii Marele Vasile scrie catre cel ce vietuieste n lume: ?Caci, pentru do bndirea mntuirii, este nevoie de mai multe osteneli si de paza, dupa ce ai trait n mijlocul curselor si al tariei puterilor razvratite si dupa ce ai n jurul tau ntart arile pacatelor si trezesti toate simturile tale ziua si noaptea catre dorinta l or? (P. S. B. 18, Cuvnt ascetic (I), p. 62). Noi, daca ne vom birui de mncare si d e bautura, nu vom suferi un razboi att de cumplit, deoarece pustia, precum si lip sirea de vederile necuviincioase, de sunetele ispititoare si de celelalte pricin i spre pacat, se fac asemenea unui zid care ne pazeste. Noi biruim printr-un raz boi mai mic, dupa cum a zis Sfntul Isaac: ?Cnd (simturile) nu primesc simtirea luc rurilor, se va cstiga biruinta fara lupta? (Cuvntul 44, p. 230). Caci prea-ntelept a zis Avva Pavel, cel cu darul dreptei-socotinte, ca cei ce snt departe de lume s e aseamana cu cei ce se afla departe de prapastie si, chiar de s-ar trage de dia vol, pna vor ajunge la ea, striga catre Dumnezeu, iar El vine si-i slobozeste. Da r cei ce se afla n lume se aseamana cu cei ce snt lnga prapastie si, cnd se trag de diavol, nu apuca a striga catre Dumnezeu, ci ndata se surpa n ea. Cum si nchide cineva simturile sale fata de dulcetile lor

Ce nvatam noi din aceasta, deci? nvatam ca toata forma raului si toata nchipuirea pacatoasa intra n suflet prin mijlocirea si totodata cu ajutorul organ elor simturilor. Daca aceste organe nu se vor nchide, atunci nu se vor nchide nici rautatile si nici patimile. Asculta nsa cum se nchid acestea: ferestrele biserici i lui Solomon erau mpletite cu mreji, pentru a nu intra gzele necurate. Caci asa e ste scris: ?... si ferestrele mrejuite? (Iezechil 41:16). Iar aceasta era o prenc hipuire, deoarece cel care vrea sa nu-i intre n suflet dulcetile cele necurate al e simturilor trebuie sa aiba mreji mpletite la ferestrele organelor simturilor sa le. Dar care snt mrejele? Iata-le: pomenirea mortii, gndul la raspunsul pe care va trebui sa-l dam la nfricosata Judecata si pomenirea muncilor celor vesnice. Prin aceste cugetari, omul poate sa lepede dezmierdarile si pacatele cnd se va ntmpla c a acestea sa-i stea naintea ochilor si a celorlalte organe ale simturilor. ntelept ul Nil adevereste ca acestea asa snt, zicnd: ?Cei ce vor sa-si pazeasca cugetarea curata ca pe o biserica trebuie sa-si ngradeasca naintea simturilor piedici, din gn durile care se nfricoseaza de judecata viitoare, precum s-au ntocmit acolo ngraditu ri la ferestre, ca sa nu patrunda nimic din cele necurate. Acestea au rostul sa opreasca intrarea chipurilor necurate, care vor sa se strecoare nauntru? (FR 1, N il Ascetul, Cuvnt trebuincios si folositor, cap. 50, p. 247, 1993). Iar dumnezeie scul Isidor Pelusiotul, nvatnd n ce chip se cade a-si pazi cineva simturile sale de dezmierdari, zice ca mintea trebuie sa stea ca un mparat si stapnitor, avnd drept ostasi gnduri nfricosatoare si narmate, pentru a pazi usile simturilor si a starui n oprirea vrajmasilor, ca nu cumva acestia sa intre nlauntru. Daca (dusmanii) nu v or putea intra nlauntru, razboiul si biruinta vor fi usoare, dar, daca vor intra, razboiul va fi greu iar biruinta cu ndoiala. Cu ce se aseamana patimile De aceea zicea si Avva Pimen ca ? precum serpii, daca se nchid n vreun vas si nu li se da hrana, mor ncet-ncet ? tot astfel si patimile launtrice din in ima, atunci cnd se nchid si nu vor lua dinafara hrana lor cea puturoasa vreme ndelu ngata, prin organele simturilor trupului, slabesc si mor. Diavolul moare daca nu a cstigat dulcetile simturilor Din cele spuse mai sus, urmeaza ca diavolul, care are drept hrana pa timile si dulcetile simturilor, daca ar fi lipsit de o hrana ca aceasta, moare s i el mpreuna cu ele, dupa cum zice Iov: ?Furnicoleul a pierit, neavnd mncare? (Iov 4:11). Din ce pricina se numeste diavolul - furnicoLEU nteleptul Nil a dat o tlcuire la acest cuvnt, zicnd ca diavolul se cheam a furnicoleu, la fel si oricare patima, caci, la nceput, patimile se arata mici c a furnicile, iar pe urma ajung si se fac ca leii: ?Vrnd marele Iov sa arate curse le pe care le ntinde patima, i-a nascocit un nume alcatuit de la leul cel foarte n draznet si de la furnica cea foarte marunta. De fapt, momelile (atacurile) patim ilor ncep de la nchipuirile cele mai marunte, furisndu-se pe nebagate de seama ca o furnica, dar la sfrsit se umfla asa de tare, ca alcatuiesc pentru cel pe care lau prins n cursa o primejdie nu mai mica dect napustirea leului. De aceea, luptato rul trebuie sa lupte cu patimile nca de atunci de cnd vin ca o furnica si pun n fat a putinatatea ca o momeala. Caci, de vor ajunge la puterea leului, va fi greu sa le biruiasca si tare l vor strmtora. Trebuie sa nu le dea nicidecum de mncare. Iar mncarea acestora, precum s-a spus adeseori, snt chipurile simtite venite prin sim turi. Caci acestea hranesc patimile, narmnd la rnd pe fiecare idol (chip) mpotriva s ufletului? (FR 1, Cuviosul Nil Ascetul, cap. 49, pp. 246-247). Prin toate acestea, arata vrajmasului ca nu esti un rob al simturilo r tale, ci un domn si un mparat; arata-i ca nu esti numai carne si snge, ci si min

te cuvntatoare [rationala], rnduita de Dumnezeu a fi iconom si singur stapnitor pes te patimile cele necuvntatoare [nerationale] ale trupului. Zi ntru sine-ti acea nte leapta cugetare despre reaua obisnuinta: ?Dezvatarea de rautati este pentru oame ni o lupta neasemuit de nobila.? [?] Si ? ca sa zic pe scurt ? iata ca ngerii sta u sus, tinnd cununi n mini; iata ca Hristos, puitorul de cununi, de cte ori vei biru i n acest razboi si nu te vei pleca la dezmierdarile organelor simturilor tale, t ot de attea ori te va ncununa cu nevazute cununi. Caci zice Marele Vasile: ?Dureri le aduc slava, iar ostenelile pricinuiesc cununi.? nsa daca te-ai biruit o data ( care sa nu fie!) sau chiar si de doua ori, sa nu cazi desavrsit, ci stai cu barba tie, chemndu-L n ajutor pe Dumnezeu. Si, daca vei face asa, ndata darul lui Dumneze u o sa vina n ajutorul tau si nu te va lasa sa fii biruit desavrsit de vrajmasul. Vrei sa te ncredintezi de acest lucru? Urmeaza-mi, vom merge la Sodoma. Iata, ai ajuns. Dumnezeiasca Scriptura ne spune ca cei cinci mparati ai Sodomitenilor erau supusi mparatului Asirienilor, care se numea Kedarlaomer, precum si celorlalti t rei mparati mpreuna cu el, platindu-i vreme de doisprezece ani tribut si haraci. n al treisprezecelea an, s-au ndepartat si nu au mai vrut sa plateasca obisnuita da jdie mparatului Asirian si celor mpreuna cu dnsul. Kedarlaomer s-a mniat foarte tare din pricina aceasta. A adunat putere [oaste] mare si dadu razboi celor cinci mpa rati. n al paisprezecelea an, au fost biruiti cei cinci mparati deodata si robiti. Ce se ntmpla nsa? Auzind Avraam de acest lucru, pentru dragostea lui Lot, nepotul sau, alearga, se duce, bate razboi, biruieste si l slobozeste mpreuna cu toata cas a lui. Ce legatura are razboiul facut n Sodoma cu organele simturilor Aceasta spusa mai sus este o istorie care se ntelege altfel cnd o pune m n legatura cu cele cinci organe ale simturilor, cu diavolul si cu patimile. Cei cinci mparati snt cele cinci organe ale simturilor care, pna la vrsta de 12 ani ai copilului, din pricina neputintei de a deosebi si a nedesavrsirii partii celei cu vntatoare [rationale], se ndulcesc de dezmierdarile cele simtitoare, platind astfe l acest haraci Asirianului diavol si celor trei mparati mpreuna cu dnsul, adica cel or trei patimi ncepatoare si cuprinzatoare: uitarea, necunostinta si lenevirea. D upa ce partea cea cuvntatoare va ncepe sa deosebeasca binele si raul, din pricina vatamarii ce i-o pricinuieste aceasta robie, cele cinci organe ale simturilor, o prindu-se de catre partea cea cuvntatoare, nu mai vor sa plateasca haraci vrajmas ului, adica nu mai vor sa se ndulceasca de dezmierdarile lui cele poftitoare. De aceea, vrajmasul da razboi mare, luptnd si gdilnd aceste organe ale simturilor, vre a a le aduce spre obisnuita lor dezmierdare, biruindu-le. Dar Iisus Hristos, Cel ce Se trage din samnta lui Avraam, fiind chemat n ajutor, aude, vine si, ntarind p artea cea cuvntatoare cu darul Sau, le elibereaza pe simturi de biruinta cea desa vrsita a vrajmasului. Sfntul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simturi, Ed. Buna Vestire, Bacau, 200 0 Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim