IMPERIUL BIZANTIN

Imperiul Bizantin a luat nastere dupa criza din secilul al III-lea cand sunt slabite bazele lumii romane. Roma ajunge sa devina un asa zis oras mort. Acum are loc divizarea lumii romane in doua parti importante: Imperiul roman de apus si Imperiul roman de rasarit. Din momentul acesta Imperul de rasarit isi accentueaza individualitatea avand pe urma sa devina Imperiu Bizantin. Aceasta noua Roma ajunge sa fie influentata de o cultura greaca. Urmeaza apoi un pas important cel al intemeierii Constantinopolului pe malurile Bosforului. Constantinopolul s-a nascut la 330 cand imparatul Constantin cel Mare l-a fondat, pe ruinele anticului oras grec Byzantion. Orasul avea o pozitie strategica deosebit de buna, datorita celor trei zone de apa, in nord, est si sud, avand astfel asigurata izolarea. Noua capitala a fost inpodobita cu cladiri, monumente si piete centrale, cu un palat imperial, o cladire a senatului si hipodromul. Planul orasului grupa cladirile oficiale in jurul pietei centrale. Axul care tranversa median orasul, artera importanta de circulatie, era marginit de o coloana acoperita, de ziduri puternice, avea bastioane si porti. Numite curtine, zidurile foarte inalte, cu o grosime de cativa metri, erau precedate de santuri, care formau obstacole in calea eventualelor atacatori ale cetatii. Printre importantele porti ale incintei, Poarta de aur era cea prin care patrundeau in oras cortegiile militare si triumfale.

Caracteristicile arhitecturii laice bizantine pastreaza atat reperele traditionale ale confortului locuintelor particulare romane evoluate si adaptate conditiilor momentului respectiv. Domus, casa demnitarilor si negustorilor, se caracteriza prin vastitatea dimensiunilor, a curtilor interioare si a gradinilor, a fastului si elegantei. Insula, casa in care locuiau chiriasii, era casa de raport, compusa din numeroase apartamente si dispuse in etaje scunde, cu scari si plansee din lemn. Referitor la arhitectura bisericilor bizantine ele era foarte deosebite. Din sec VI dateaz faimoasa capodoper a arhitecturii bizantine Sf. Sofia din Constantinopol.Ca toate cldirile religioase bizantine, exteriorul este simplu, sever, chiar monoton, lipsit fiind de faade ornamentale. Interiorul e luminat de 40 ferestre de la baza cupolei. Cupola reprezint bolta cerului, iar partea central spaiul terestru. In acelai sec. se realizeaz alte tipuri de arhitectur sacr: biserica ale crei arce se prelungesc n form de bolt; planul de cruce greac i cu cinci cupole, cte una pe fiecare bra al crucii i una central. n sec. IX, dup perioada iconoclast, n arhitectura bizantin devine tot mai frecvent biserica pe plan de cruce greac. Apare i ornamentaia exterioar a bisericilor. ncepnd cu sec. X, decoraia este mai bogat. Din sec. XV, exteriorul e ornat i cu sculpturi i fresce. Perioada a treia din istoria arhitecturii bizantine ncepe cu dinastia Comnenilor: construcie cu cupola i ntreaga siluet mai elevate. Alt moment din aceast serie este Chora: cea mai elegant ca linie i mai somptuoas ca decoraie biseric bizantin (n afar de Sf.Sofia) ; aceasta era decorat cu mozaicuri celebre.n curnd

sculptura n ronde bosse va disprea aproape complet n Bizan. Aceast sculptur deinea un loc secundar n arta bizantin. Referitor la acest superb mozaic al bizantinilor se pot spune cateva cuvinte espre alcatuirea acestuia : Mozaicul era genul de art prin mijlocirea cruia strlucirea lumii i a culorilor apropia spiritul de perfeciunea invizibil. Avndui originile n mozaicul roman, mozaicul bizantin se va ndeprta foarte curnd de spiritul realist al acestuia, folosindu-se de imagini solemne plasate pe un fond de aur pentru a sugera supranaturalul credinei. Primele capodopere nu apar n capitala Bizanului, figurile umane vor aprea doar la sfritul sec. VI. Centrul cel mai important al tehnicii mozaicului este n Italia. Reprezentative sunt mozaicurile aflate pe peretii interiori de la bazilicile: San Vitale, Sant Apollinare Nuovo si Sant Apollinare in Classe. Urmeaza o etapa foarte neplacuta din istoria bisericii care a cunoscut un moment in care apare iconoclasmul. Iconoclasmul interzicea reprezentarea sfinilor, a lui Hristos, a Fecioarei i n primul rnd a lui Dumnezeu n form uman. Mozaicurile figurative i icoanele au fost distruse. Compoziiile simple i clare, cu puine personaje, sunt acum mai libere. Acestea sunt tratate n dimensiuni diferite: dimensiunile cele mai mari sunt rezervate lui Iisus i Fecioarei, apostolii apar mai mici, sfinii i mai mici. Originea icoanelor trebuie cutat n regiunile Siriei, Egiptului i Palestinei unde ncepuser s fie venerate chipurile unor martiri, sihastri, episcopi.n primele secole ale cretinismului cultul icoanelor era interzis de Biseric; din sec. VI ea a devenit un element al cultului. Ele erau produse ntr-un numr enorm dar, cu rare ocazii, de

o calitate artistic ndoielnic. Figura sfinilor era un pic alungit i plasat pe un fundal auriu. Momentele din istoria imperiului Bizantin sunt numeroase ,din care putem rezuma cateva momente importante. In anul 1000 au loc mari expansiuni politice datorate reformelor din secolele VII-X care au redat vitalitatea si forta militara dar facand din Bizant principalul centru al comertului. Apoi asa zisii imparati-soldati Nikephor Phokas si Ioan Tzimiskes cuceresc majoritatea provinciilor in Orient adica Siria Armenia si Mesopotamia. Urmeaza Vasile al II-lea care recucereste Peninsula Balcanica, acum imperiul intindandu-se de la Dunare la Eufrat. Urmeaza apoi din nou un moment in istoria bisericii Bizantine atunci cand in 1054 are loc ruptura dintre biserica de la Roma si cea de la Constantinopol
Pentru a intelege mai bine ce semnificatie a avut acest eveniment in evolutia crestinismului, trebuie sa ne intoarcem la contextul istoric al acelor vremuri,la motivele cauzatoare ale acestui important conflict. Pe plan spiritual, ruptura dintre Roma i Constantinopol s-a dezvoltat ncet, de-a lungul unei perioade ndelungate , punctul culminant fiind excomunicarea reciproc din anul 1054 dintre Patriarhul Mihail Cerularie i Cardinalul Umberto de Silva Candida, legatul papal. Aceasta schisma a dus la mpartirea luind astfel nastere doua Biserici separate: cea Ortodoxa cu centru la Constantinopol si cea Romano-Catolica cu centru la Vatican (Roma).

Pentru aproape 1.000 de ani, Patriarhia Constantinopolului a condus peste ntreaga Biseric a Imperiului Roman de Rsrit (Bizantin), iar activitatea sa misionar a dus credina cretin, n forma ei bizantin, multor popoare aflate la nordul granielor Imperiului. Catedrala din Constantantinopol, Hagia Sophia (Sfnta nelepciune), a fost centrul vieii religioase pentru lumea cretin rsritean. Dupa aceste evenimente urmeaza si declinul imperiului. Criza interna si luptele intre factiunile politice slabesc organizarea imperiului. Lipsiti de vechile militii care erau alcatuite din tarnii liberi imparatii angajeaza armate de mercenari care erau costisitoare . Aceste evenimente au avut loc in timp ce Occidentul latin se afla in plina expansiune dar si in timpul cruciadelor. In 1204 are loc si cucerirea Constantinopolului de catre cruciati alaturi de Ierusalim care era sub stapanire islamica. Acum Constantinopolul este ruinat de dominatia Venetiei si Genovei. Binzantul intra in declin puternic in 1453 cand sultanul Mahomed al II-lea cucereste Constantinopolul instaurandu-se un imperiu universal cu religie islamica. Putem amintii cateva lucruri despre literatura muzica si teatrul Bizantin : Literatura bizantin s-a format sub influena cretinismului i a antichitii greceti. Scriitorul va manifesta o predilecie constant pentru aluziile mitologice. Cultul literaturii este principal, dar sursele de informaie sunt bogate, variate, incluznd i subiecte, teme sau motive literare orientale, precum i aspecte

pitoreti din viaa bizantin. Sunt multe genuri literare: povestiri, bibliografi, opere de retoric, amintiri, satire, romane, etc. Astfel, Theodorus II Lascaris a fost un cunoscut scriitor de satire. Caracteristica cea mai evident a literaturii bizantine este tradiionalismul su. Literatura i activitatea literar au constituit grania cea mai de pre a contiinei de sine bizantine. Alturi de impresionanta oper istoriografic, ceea ce l preocupa pe omul de litere bizantin era retorica. Nu este vorba doar despre retorica literar ci i de o mare producie de opere ecleziastice sau laice. Caracteristic literaturii bizantine este si cultivarea unor genuri i specii literare minore, a unor compoziii de fractur fragil, miniatural.

Muzica si teatrul : Poezia liric bizantin era religioas i cntat fr acompaniament muzical. Poeii compuneau mai nti muzica, apoi textul. Muzica bizantin cult era strns legat de Biseric. Or, tocmai aceast muzic religioas, cntul bizantin, a constituit - mpreun cu artele plastice-contribuia adus de Bizan culturii occidentale. Muzica Bizantin este cntat pe o singur voce, necunoscnd armonia dect foarte trziu. n cntul liturgic vur aprea i instrumente dar aceste vor susine cntul, nu-l vor acompania armonic. Imnurile se cntau la slujbele de diminea, sear i la liturghii.

Cele trei forme ale imnografiei sunt: a) troparul- imn scurt, de o singur strof, avnd o structur metric variat ; b) codacul- constnd din 15-30 de tropare, avnd aceeai structur metric variat; c) canonul- o compoziie literaro-muzical foarte lung, din nou pri, fiecare format din mai multe tropare i referindu-se la cele nou ode biblice. n Bizan erau ntr-un an 179 srbtori. Actorii erau de o moralitate dubioas, dar erau celebri i ctigau mult.

NISTOR ANDREI CLS IX E