Sunteți pe pagina 1din 9

PROTECTIA SI AUTOMATIZAREA

INSTALAŢIILOR

ENERGETICE

Una din principalele condiţii care se pun instalaţiilor electrice este

- aceea a siguranţei în funcţionare,

- adică a alimentării continue cu energie electrică a consumatorilor.

Aceasta este importanţă atât datorită faptului că :

- urmările perturbaţiilor în funcţionare pot fi foarte grave,

- instalaţiile electrice sunt mai expuse deranjamentelor decât alte genuri de instalaţii.

Gravitatea urmărilor perturbaţiilor provine:

din faptul că, un defect apărut într-un loc al sistemului electroenergetic poate afecta funcţionarea întregului sistem,

1.1. OBIECTUL CURSULUI

Cursul de protectii are ca obiect :

- Studiul defectelor si a regimurilor anormale;

- Pricipalele performante impuse instalatiilor de protectie si automatizare;

- Principiile de realizare a protectiilor si principalele tipuri de protectii;

Cursul de protectii are ca obiect :

- Sistemele de protectie utilizate in cazul pricipalelor obiecte ale sistemelor electrice:

-generatoare, -transformatoare, -bare colectoare, -linii electrice, -motoare electrice;

Cursul de protectii are ca obiect :

- Modalitati de analiza a avariilor din sistemele electrice si raspunsul protectiilor si automatizarilor

- Tendintele actuale si politicile din domeniul protectiilor si automatizarilor din sistemele electroenergetice

1.2. DEFINIŢII

Protecţia prin relee a unei instalaţii electrice este totalitatea aparatelor şi dispozitivelor destinate să asigure în mod automat deconectarea instalaţiei în cazul apariţiei unui defect sau regim anormal de funcţionare, periculos pentru instalaţie;

1

In cazul defectelor si regimurilor anormale care nu prezintă un pericol imediat, protecţia prin relee nu comandă deconectarea instalaţiei, ci semnalizează apariţia regimului anormal.

Rolul principal al protecţiei prin relee şi al automatizărilor constă în:

-limitarea efectelor avariilor

-în asigurarea alimentării fără întrerupere cu energie electrică a consumatorilor Deconectarea se efectuează prin -comanda declanşării întreruptoarelor care leagă echipamentul protejat (EP) la celelalte elemente ale sistemului energetic (SE).

Separarea automată a instalaţiei defecte de restul sistemului electric (SE) urmăreşte trei obiective :

• Să împiedice dezvoltarea defectului, respectiv extinderea efectelor acestuia cu afectarea altor instalaţii din sistemul electric (SE).

• Să preîntâmpine distrugerea instalaţiei în care a apărut defectul, prin întreruperea rapidă a tuturor posibilităţilor de alimentare a defectului.

• Să stabilească un regim normal de funcţionare pentru restul sistemului electric, asigurând astfel în condiţii cât mai bune continuitatea alimentării consumatorilor.

1.2 Criterii de performanţă impuse protecţiilor prin relee

Dintre criteriile de performanţă amintim:

• rapiditatea,

• selectivitatea,

• sensibilitatea,

• siguranţa în funcţionare,

adaptabilitatea

independenţa faţă de condiţiile exploatării,

economicitatea.

1.2.1. Rapiditatea

Rapiditatea este cea mai importante condiţie pe care trebuie să o îndeplinească o instalaţie de protecţie. Necesitatea unei acţionări rapide rezultă din pericolele pe care le prezintă întârzierea lichidării scurtcircuitelor,

acestea provocând prin efect termic si electrodinamic deteriorarea echipamentelor,

scăderi importante ale tensiunii şi

pierderea stabilităţii funcţionării în paralel a centralelor electrice de sistem adica pierderea stabilitatii dinamice.

2

1.2.1.1.Efectul termic

Pentru asigurarea stabilităţii termice în timpul scurtcircuitelor, secţiunea conductoarelor se calculează cu relaţia:

S sc

=

I ∞ t , f K
I
t
,
f
K

(1.1)

I

valoarea efectivă a curentului de scurtcircuit în regim staţionar;

t f timpul fictiv, este timpul în care curentul având valoarea staţionară a curentului de scurtcircuit ar degaja aceeaşi cantitate de căldură ca şi curentul real de scurtcircuit, în timpul real de existenţă a acestuia;

K – constantă cu valori cuprinse între 0,8 ÷ 1.

Pentru ca dimensionarea conductoarelor să se facă în condiţii de funcţionare normale (se calculează Sn pe baza densităţii economice de curent), trebuie ca din relaţia (1.1) să se procedeze la reducerea timpul fictiv tf, deci creşterea rapidităţii de acţionare a protecţiei, prin aceasta reducându-se valoarea lui Ssc până aproape de valoarea Sn.

1.2.1.2.Căderilor de tensiune

Scurtcircuitele au drept consecinţă o creştere a căderilor de tensiune pe reactanţele elementelor sistemului.

Tensiunile remanente Urem, măsurate pe barele serviciilor interne sau pe barele altor consumatori, se pot situa sub valorile tensiunilor de autopornire ale motoarelor electrice asincrone, utilizate în serviciile interne din centrale şi la consumatori.

1.2.1.3.Influienta asupra stabilitatii dinamice

3

P I A franare A A a ccelerare δ sc δ d Fig. 1.1 Caracteristicile
P
I
A franare
A
A
a ccelerare
δ sc
δ d
Fig. 1.1 Caracteristicile putere – unghi pentru diverse momente
ale evoluţiei defectului

Puterea surselor în regim normal de funcţionare, presupunând că turbina funcţionează la putere constantă (dreapta Pturbină = ct), este reprezentată de curba I. În cazul unui scurtcircuit pe linia L1 în punctul K, curba de putere devine II iar după lichidarea defectului, când rămâne în funcţiune numai linia L2, puterea este reprezentată prin curba III.

Cu cât defectul este lichidat mai rapid, cu atât va fi mai mic unghiul δdecl (existent în momentul deconectării liniei L1) corespunzător trecerii de pe caracteristica II pe caracteristica III.

Ca urmare va creşte aria de frânare

Afrânare, reducându-se aria de accelerare

Aaccelerare, îmbunătăţindu-se astfel condiţiile de menţinere a stabilităţii.

• Lichidarea cu întârziere a defectului provocată de funcţionarea cu întârziere a instalaţiei de protecţie, poate provoca pierderea stabilităţii sistemului şi ieşirea din sincronism a centralelor.

Valoarea unghiului δdecl. conduce în acest caz la o arie de accelerare mai mare decât aria de frânare

Aaccelerare

>

Afrânare

Daca

Aaccelerare

<

Afrânare

REGIMUL ESTE STABIL, FIIND ASIGURATA STABILITATEA DINAMICA

4

Aaccelerare=Afrânare

SISTEMUL ESTE LA LIMITA STABILITATII DINAMICE

Aaccelerare > Afrânare

• REGIMUL ESTE INSTABIL, FIIND DEPASITA LIMITA DE STABILITATE DINAMICA

1.2.1.Rapiditatea

Rapiditatea în acţionare, constituie una din condiţiile cele mai severe care se impune protecţiei prin relee.

Timpul de lichidare a unui defect td se compune din

-timpul de acţionare al protecţiei tp şi din

-timpul propriu de declanşare al

întrerupătorului ti

t d =t p + t i

Pentru reţelele de foarte înaltă tensiune (400 – 750 kV), timpul minim de deconectare

td = 0,015÷0,1 sec.

Pentru liniile de 110 – 220 kV care pleacă din centralele termoelectrice,

td = 0,12÷0,3 sec,

• iar pentru reţelele de distribuţie

td = 0,5÷2 sec

1.2.2.Selectivitatea

Selectivitatea constă în proprietatea protecţie de a deconecta numai elementul în care a apărut defectul, toate celelalte elemente ale sistemului rămânând în funcţiune.

Dacă acest lucru nu este posibil, atunci funcţionarea trebuie să se producă cu deconectarea a cât mai puţini consumatori.

Selectivitatea

De exemplu, un scurtcircuit în punctul K de pe linia L3 (fig.1.2), poate fi lichidat de întrerupătoarele 5 şi 7, în acest mod fiind întreruptă alimentarea tuturor consumatorilor alimentaţi de pe bara D.

5

A 2 B 3 4 C 1 L1 L2 5 6 7 L4 8 L3
A
2
B 3
4 C
1 L1
L2
5
6
7
L4
8
L3
K
9
D 10

Fig. 1.2 Reţea buclată

O asemenea lichidare a defectului arată o funcţionare neselectivă a protecţiei.

Pentru o funcţionare selectivă este necesară ca protecţiile să comande declanşarea numai a întrerupătoarelor 5 şi 6, păstrându-se astfel continuitatea în alimentare a consumatorilor de pe bara D, prin linia L4.

Metodele de asigurare a selectivităţii protecţiilor sunt:

temporizarea,

direcţionarea,

reglajul modulului curentului

1.2.3.Sensibilitatea

Sensibilitatea este proprietatea protecţiei de a acţiona la defecte sau regimuri anormale oricât de mici.

Astfel o protecţie maximală de curent va fi cu atât mai sensibilă, cu cât va acţiona la abateri cât mai mici ale curentului faţă de valoarea nominală din circuitul protejat.

Sensibilitatea se apreciază cantitativ prin coeficientul de sensibilitate ksens,

k

sens

M min

=

M pp

k

sens impus

.

Coeficientul de sensibilitate pentru protecţiilor maximale reprezintă raportul dintre valoarea minimă a parametrului controlat în cazul unui defect metalic la capătul zonei protejate Mmin şi valoarea de pornire a protecţiei Mpp.

Pentru protecţiei maximale de curent

în care

k

sens

I scc .min

=

I pp

k

sens impus

.

- I scc.min este valoarea minimă posibilă a componentei alternative a

curentului, în cazul unui scurtcircuit metalic în zona protejată;

- I pp valoarea curentului de pornire al protecţiei.

6

Valorile coeficientului de sensibilitate

K sens =1,2 - 2,5

fiind stabilite de normat

ive.

Îndeplinirea acestor condiţii de sensibilitate este în multe cazuri dificilă de realizat deoarece în reţelele de înaltă tensiune, cu linii de transport lungi şi puternic încărcate, in cazul unui defect depărtat de locul de montare al protecţiei, cure nţii de scurtcircuit pot fi comparabili sau chiar mai mici decât curenţii maximi de sarcină. În aceste cazuri este necesară utilizarea unor protecţii complexe, cum ar fi protecţiile de distanţă, etc. care deosebesc regimul de defect de regimul normal de funcţionare prin intermediul altor indici, decât simpla creştere a curentului.

Isc.min

-

- pentru defecte de tip bifazat

– se obţine pentru defecte la limita zonei protejate

pentru cazul în care puterea surselor este minimă

De exemplu defectele de tip bifazat sunt sisizate cu ajutorul filtrelor de curent de secvenţă inversă.

I rel

=

I

h

f

+

1

I

i

f

2

f 3

f

= 0

1

I

rel

= f

()

I

i

TC R R S T I rel
TC R
R
S
T
I rel

1 .2.4. Siguranta in functionare sau securitatea

SIGURANŢA ÎN FUNCŢIONARE SAU SECURITATEA

Este aptitudinea IPPR de a funcţiona când este necesa este necesar.

Aceasta se trad

uce prin:

r şi numai când

1 .

funcţionare sigură când protecţia trebuie să lucreze (defect primar real)

neacţionare sigură când protecţia nu trbuie să lucreze

Adică protecţia nu trebuie să aibă refuzuri de acţionare şi nici funcţionări intempestive.

Cu cât nivelul de tensiune şi puterea creşte cu atât securitatea instalaţiilor de protecţie trebuie să fie mai mare.

1 .2.5.Adaptabilitatea 1.2.6.Independenta fata de conditiile de functionare

7

ADAPTABILITATEA IPPR

Prin adaptabilitatea IPP

R se inţelege capacitatea modificării automate

a parametrilor şi reglajelor releelor in cazul modificării circuitului protejat sau a regimurilor de funcţionare ale obiectului protejat.

INDEPENDENŢA FAŢĂ DE CONDIŢIILE DE EXPLO

ATARE

 

Este aptitudinea IPPR de a funcţiona corect independent de sc conexiuni primară din momentul producerii defectului precum şi de numărul generatoarelor (centralelor) aflate în funcţiune.

hema de

Acţionarea corectă se verifică pentru:

regimul de maxim (selectivitatea)

regimul de minim (sensibilitatea

)

1 .2.7.Eficacitatea economica

EFICACITATEA ECONOMICĂ

Este aptitudinea IPPR de a avea performanţe fiabilistice ( de securitate) ridicate în condiţiile unor costuri mi nime.

Dacă riscul de transmitere a unor răspunsu

ri eronate este Qadm,

probabilitatea de a nu transmite răspunsuri eronate este:

Radm = 1 - Qadm

adm = admisibilă

Probabilitatea ca IPPR să nu transmită răspunsuri eronate in i ntervalul (0,t) este :

R ( T>t ) =e-λer *t

em între două tipuri d

Dac ă aleg

e protecţie având intensităţile de

trans mitere a răspunsurilor eronate λer1 şi λer 2 şi

costurile de achiziţie C1 , respectiv C2 avem:

R ( T1>t ) = e -λer1 *t1 = Radm

R ( T2>t ) = e -λer2 *t2 = Radm

Rezultă:

Timpii de utilizare :

ln

R

t

=−

1

adm

λ

er 1

t

2

=−

ln

Radm

λ

er 2

Costul pe unitatea de tim

p de utilizare pân

ă la înlocuire v

a fi:

C

n

1

=

C

1

λ

er 1

*

C

1

=−

t

1

ln

R

adm

C

n 2

=

C

2

λ

*

C

2

er 2

=−

t

2

ln

R

adm

Dacă:

8

C

n

1

C n

C

n

2

1

C

n2

>

<

1

1

- este mai economic să achiziţionăm protecţia 2

- este mai economic să achiziţionăm protecţia 1

Ra ionamentul este similar dacă pe lângă costurile de investiţii se consideră şi cheltuielile de exploatare şi daunele la consumatori datorită posibilelor funcţionări eronate.

ţ

9