Sunteți pe pagina 1din 2

Despre fericire-John Stuart Mill

J. S. Mill: Principiul celei mai mari fericiri (Utilitarismul) Morala antica hedonista a lui Aristip si Epicur a fost preluata de timpurile moderne sub numele de utilitarism. E adevarat ca, pe langa o noua terminologie, morala celor antici a primit o dubla transformare: de metoda si de tehnica. Ceea ce la cei vechi era redat intr-o forma libera si sintetica, este explicat de moderni intr-o forma stiintifica si analitica. Fondul acestor morale este insa acelasi si se poate rezuma astfel: cat mai multe placeri in cat mai mult timp. In clasica monografie, Mill a pus temeliile noii morale hedoniste, luandu-si ca metoda de investigatie experienta si ca obiect de cercetare, intregul domeniu al lumii empirice. Utilitarismul (in latina utilis inseamna utilitate,avantaj) se opune rigorismului moral al lui Kant potrivit caruia valaorea morala a unei actiuni nu se masoara dupa consecintele sale(reusita actiunii0,ci in functie de intentia care o determina si de principiul care o calauzeste. Daca Jeremy Bentham preconiza o "aritmetica a palcerilor" care trebuia sa asigure compararea palcerilor si sa spreasca,in proportie maxima,suma totala a starii placute a individului,John Stuart Mill,ca si majoritatea ganditorilor anglo-saxoni,va sustine,ca fundament al moralei,utilitatea sau principiul celei mai mari fericiri.Daca Bentham nu lua in calcul decat cantintatea placerilor,Mill va insista asupra calitatii acesotra,subliniind superioritatea placerilor spiritului asupra celor ale corpului.Fara indoiala,considera Mill,atunci cand se evalueaza o actiune trebuie sa se ia in calcul atat criteriul cantitatii,cat si cel al calitatii.Atunci cand se afirma superioritatea palcerilor mintale asupra celor corporale se pleaca de la caracterul lor,de la avantajele pe care le procura mai cu seama,decat de la natura lor intriseca.Fericirea pentru Mill nu mai este rezultatul unui calcul,deoarece placerile care compun fericirea impun,insa,o estimare calitativa.Daca Bentham,prin identificarea fericirii individuale cu interesele umanitatii,a neglijat deosebirile existente intre binele public si fericirea personala,John S. Mill considera ca scopul umanitatii este sa reduca aceasta diferenta si individului trebuie sa i se asigure un saptiu privat in care este interzisa interventia statului cu conditia ca individul sa nu incalce regulile. Teoriile consecintioniste sunt teorii etice care apreciaza moralitatea unei actiuni in functie de consecintile ei si nu de intentiile persoanei ce realizeaza actiunea.Utilitarismul este o astfel de teorie care preia atat teza eudemoista potrivit careia scopul ultim al oricarei activitati este fericirea,dar si cea hedonista care identifica fericirea cu placerea.Bazele utilitarismului modern au fost puse de Jeremy Bentham si John S. Mill. In lucrarea sa "Introducere la principiile moralei si dreptului", Bentham considera utilitatea sau "principiul celei mai mari fericiri" ca fundament al moralei.O actiune este morala daca este conforma acestui principiu,adica realizeaza cea mai mare fericire pentru cel mai mare numar de oameni ale caror interese snt afectate.Utilitatea este proprietatea oricarui obiect de a produce fericirea si de a preveni nefericirea.Prin fericire se intelege,placerea si absenta durerii,iar prin nefericire,durerea si absenta placerii.Fericirea este calculabila,este suma placerilor,iar tendinta buna a unei actiuni este evidentiata de soldul placerilor in raport cu durerile.Placerea paote fi masurata prin intensitatea,durata,fecunditate(capacitatea de a genere noi placeri),puritate (posibilitatea de a nu fi urmata de durere). Potrivit conceptiei lui John S. Mill scopul ultim al moralei trebuie sa fie "fericirea omenirii",o actiune putand fi acceptata sau respinsa in masura in care contriuie la aceasta.In acest context

moralitatea este definita drept ansamblul regulilor a caror respectare poate asigura intregii omeniri o existenta fericita. Ceea ce diferentiaza teoria etica a lui John S.Mill fata de cea a lui Bentham este faptul ca prima stabileste diferente calitative intre placerile trupului "mai putin elevate" si cele ale intelectului "elevate",acordand prioritate calitatii placerilor si nu cantitatii lor.Astfel,utilitarismul lui mill propne un hedonism calitativ.Oricine a trait placerile superioare intelectuale,va prefera aceste placeri in locul celor inferioare,fizice,in calculul fericirii luandu-se in consideratie nu numai cantintatea,ci si calitatea placerilor. Prin ideile sustinute utilitarismul isi are inceputurile in antichitatea greaca,in epicureism.Conceptia lui Epicur despre fericire cuprinde cateva idei si atribute valabile,cum ar fi ideea ca placerea se realizeaza atat prin senzatie,cat si prin gandire,accentul mai puternic pus pe ratiune,corelatia dintre placere si durere,s.a.totodata,etica epicureana a fericirii denota,asa cum au remarcat unii interpreti,o atitudine mai putin tinereasca si avantata,potrivindu-se mai mult celor maturi,sau oricum celor obositi,care au renuntat la spiritul de aventura,de cautare,de lupta.Epicur concepe placerea nu ca stare de miscare,ca activitate de implinire a cerintelor si dorintelor,ci ca stare de repaus si anume,ca absenta a suferintei din corp si a tulburarii din suflet. John S. Mill incearca oarecum o sinteza intre Aristip si Epicur,intelegand fericirea ca placere atat de repaus,cat si de miscare,dupa conceptia lui Aristip,un adept al scolii cirenaice desprinsa din socratism.Ca si Epicur,el identifica fericirea cu placerea,dar,spre deosebire de acceptia epicureana de mai tarziu,nu mai distinge intre placerea de senzatie si cea de gandire,si,in consecinta,considera ca scopul vietii este placerea trupeasca.Hedonist care absolutizeaza placerea senzitiva,este un adept al placerii cu orice pret,caci,potrivit lui,orice placere e dezirabila chiar daca provine din fapte considerate necuviincioase.J.S. Mill este insa mai apropiat de Epicur decat de Aristip intrucat recunoaste superioritatea placerilor spirituale in raport cu cele ale corpului. Utilitarismul a reprezentat nu numai o doctrina morala,ci si o filosofie a noii societati burgheze,ramanand pana azi o teorie cu un impact deosebit in gandirea morala. Filosofii utilitaristi au recunoscut superioritatea placerilor spiritului asupra celor ale corpului,considerand ca potrivit principiului utilitatii sau principiul celei mai mari fericiri,scopul suprem al omului este o viata lipsita,pe cat posibil de durere,bogata in placeri,atat sub aspect calitativ,dar si cantitativ.