Universitatea Ecologica din Bucuresti Facultatea de Psihologie

DEPRESIA POSTNATALA

Todor Anca Georgiana Anul III, 2011-2012, curs ZI

Depresia Postnatala
Depresia postnatala sau postpartum este o forma a depresiei clinice si poate afecta femeile imediat dupa nastere si, mai rar, barbatii. Aceasta depresie se incadreaza intre patru saptamani si sase luni de la nastere. Simptome : tristete, lipsa optimismului, respect de sine scazut, vina, dereglari ale somnului si comportamentului alimentar, extenuare, lipsa de energie, frustrare, atacuri de panica, sentiment de neputinta in ingrijirea copilului. Aproximativ 10% dintre femeile care nasc prezinta o stare depresiva postpartum. Spre deosebire de starea de tristete postpartum, starea depresiva este marcata de sentimente mult mai intense. Daca nu este recunoscuta si tratata, starea depresiva postpartum se inrautateste sau poate dura mai mult tip decat ar trebui. Relatia dintre mama si copil poate facilita dezvoltarea sanatoasa a acestuia sau dimpotriva. Starea mamei si satisfactia pe care o resimte in rolul ei de mama sunt date esentiale pentru bunastarea copilului. Numarul mare de copii care continua sa fie abandonati in Romania, in maternitati, imediat dupa nastere, este o dovada graitoare a faptului ca, desi exista o atentie fata de copil in serviciul spitalicesc unde se naste, aceasta ii este refuzata mamei. Cei doi sunt despartiti, adesea mama este tratata cu neglijenta de personal si consecintele nu pot fi benefice pentru nici unul. Mama careia nu i se ofera ocazia sa isi tina in brate copilul imediat dupa nastere se va simti defavorizata si incapabila ca mama. O importanta cauza a depresiei postnatale se considera a fi sentimentul mamei din primele ore dupa nasterea copilului ca este o mama incompetenta. De aceea, primele masuri ce pot fi luate se situeaza in maternitate, unde asistenta sau medicul sta de vorba cu mama, explicandu-i si prezentandu-i copilul, reflexele lui, raspunsurile care stie sa le dea stimularilor mamei. In psihopatologie, majoritatea tulburarilor copilului mic sunt tulburari relationale. Se cunoaste, de asemenea, ca intre 10 si 20% din cazurile de depresii postnatale apar tulburari de autoreglare la bebelusi. Depresiile postpartum care dureaza mai mult decat cateva saptamani au un impact de lunga durata asupra copilului si de aceea se impune diagnosticarea lor cat mai rapida. Depresia perinatala continua sa fie putin cunoscuta si sa i se dea si mai putina atentie. Separarea nou-nascutilor de mama in maternitati este o practica obisnuita. Desi nu exista cercetari, tinand seama de situatiile in care sunt abandonati copiii la nastere, se considera ca mamele care abandoneaza sunt intr-o stare de depresie. Depresia perinatala este influentata de stresul financiar si marital, cand mama nu beneficiaza de un support social, se crede ca

depresia a inceput nainte de nastere, insa nu este remarcata. Nasterea probabil ca este un eveniment care ii intareste mamei starea depresiva. Depresia postnatala poate fi pusa in legatura si cu problemele de functionare a copilului. Un copil cu tulburari alimentare, de somn, bolnavicios, cu un temperament mai dificil va solicita mai mult energiile slabite ale mamei si va putea sa declanseze sau sa accentueze depresia. Nasterea declanseaza in corpul mamei modificari fiziologice si endocrine majore. Exista trei tipuri de depresie postnatala. Primul tip este depresia usoara a mamei care tocmai a nascut (Postpartum blues, Wickberg 1996), ce se leaga de modificarile fizice si endocrine din corpul sau. Aceasta depresia apare la majoritatea mamelor (60%) si adesea se face referire la ea ca la o stare normala. Se manifesta prin iritabilitate, lacrimi, labilitate emotionala si anxietate, in prima saptamana de dupa nastere. Cu atentie si intelegere din partea medicului, mama isi poate reveni spontan. Exista insa o depresie postnatala mai serioasa, care afecteaza pana la 10-12% dintre mame. Aceasta depresie se declanseaza din saptamana a patra de dupa nastere pana in cea de-a zecea si manifesta toate semnele depresiei asa cum sunt ele descrise in DSM III-R (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders). Durata lunga si severitatea, precum si frecventa destul de ridicata determina numeroase studii si masuri in legatura cu acest tip de depresie. Cercetarile arata ca si in aceste cazuri gradul de intelegere si conduita sensibila ale celor din jur este foarte importanta. Sunt mame care sufera de depresie si inainte de nastere si carora nasterea le accentueaza starea. E a treia categorie, in care se vorbeste de o psihoza post partum, ce este o reactie pshihotica acuta declansata de nastere care apare in primele doua trei saptamani de dupa nastere ( Wickberg, 1996). Depresia postnatala este un subiect intens cercetat in acest moment, in pshiatria perinatala. Aceasta specialitate se preocupa, in primul rand, de sanatatea mentala si tulburarile care apar la parinti in preajma nasterii (din perioada sarcinii si pana la capatul primului an de viata a copilului). Din aceasta perspectiva, prevenirea se face la toate cele trei niveluri. La primul nivel se depisteaza, la femeia care vine sa nasca, factorii de risc de a dezvolta un sindrom depresiv. Printre acesti factori se numara : factori biologici (daca in antecedentele personale sau in familie au mai fost episoade depresive) factori de predispozitie psihologica (relatii proaste in copilarie cu mama/familia, maltratari, pierdere timpurie a mamei) si factori de mediu (evenimente negative importante cu mult stres, survenite in timpul anului de dinaintea nasterii). Sunt luati in considerare si factori de risc perinatal obstretic (biologic, stres posttraumatic, tulburari in relationarea cu copilul, frecvente cand nu apar o ajustare fizica intre ei, o comunicare si o interactiune vizuala).

Depistarea secundara se face de catre serviciile care i se ofera lauzei, acasa, dupa externare (saptamanile a patra si a doisprezecea). In acest moment, se utilizeaza instrumente de evaluare a gradului de depresie. Scara Edinburgh pentru depresia postnatala (EPDS) a lui John Cox si Jenny Holden (2003) este unul dintre instrumentele cele mai utilizate de catre serviciile de medicina generala, pediatrie sau asistenta sociala, fizioterapie, terapie ocupationala etc. Testul este structurat in zece itemi in scopul identificarii depresiei. Raspunsurile trebuiesc date in raport cu sentimentele pacientei din ultimele sapte zile. Depresia este probabila daca scorul testului este zece sau mai mult, iar itemul zece face referire la tendintele suicidale. In faza de prevenire tertiara, atentia specialiustilor genereaza o interventie cu cei doi : copilul si mama. Impiedicarea suferintei copilului si a trecerii depresiei mamei la copil este o preocupare esentiala a specialistilor. Utilizarea acestor instrumente de lucru si punerea in functiune a aparatului descris mai sus presupun o viziune noua asupra copilului, a mamei si a familiei si, de asemenea, costuri de formare pentru specialisti. Nu vom fi mai eficienti pentru ca vom afirma ca suntem formati sau ne vom numi altfel ori vom atarna pe usile incaperilor tablite cu denumiri interesante de servicii. Este necesar sa invatam permanent, sa fim informati pentru a privi cu respect si cu profesionalism spre sistemul alcatuit din nou-nascut si mama lui, pentru a face parte cu eficienta din acest sistem. Doar conformandu-ne acestor conditii vom putea spera la o scadere a abandonului copilului in maternitatile din Romania.

Bibliografie : Ionescu, G. Psihoterapie, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1990 Muntean, Ana Psihologia Dezvoltarii Umane, Editura Collegium Polirom, Bucuresti, 2006 Vinti, I. Sfaturi pentru tinerii casatoriti, Editura Medicala, Bucuresti, 1975