Sunteți pe pagina 1din 19

Dr.

Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

BIOCHIMIE curs II Biochimia organismelor vii. Apa si ionii.


Cuprins:
Biochimia organismelor vii ............................................................................................................................ 2 Caracteristicile proprii materiei vii............................................................................................................ 2 Biochimia vietii .......................................................................................................................................... 2 Biomoleculele........................................................................................................................................ 2 Reactii chimice in celula vie .................................................................................................................. 5 Autoreglarea reactiilor din celule ......................................................................................................... 6 Replicarea organismelor vii ................................................................................................................... 7 Apa, cationii si anionii ................................................................................................................................... 9 Apa ............................................................................................................................................................ 9 Proprietatile fizice ale apei. Legatura de hidrogen. ............................................................................ 10 Proprietatile de solvent ale apei ......................................................................................................... 12 Interactii hidrofobe ............................................................................................................................. 13 Ionizarea apei ...................................................................................................................................... 14 Produsul ionic al apei: scara de pH ..................................................................................................... 15 Cationi si Anioni ...................................................................................................................................... 17

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

Biochimia organismelor vii


Asa cum aminteam in primul curs, materia vie este compusa din molecule nevii. Aceste molecule nevii, luate separat si nu ca si constituienti ai organismelor vii, se supun tuturor legilor fizice si chimice care guverneaza materia nevie. Organismele vii poseda alte proprietati care nu apartin materiei nevii.

Caracteristicile proprii materiei vii


Materia vie Organizare si complexitate deosebita; numar mare de biomolecule; numar mare de specii. Orice componenta a organismelor vii are o functie specifica. Exista capacitatea de a capta si transforma energia din mediu; utilizeaza materiale prime luate din mediu si le transforma in structuri proprii complicate necesare supravietuirii. Au capacitate de replicare/autoreplicare cu mare fidelitate. Materia nevie Amestecuri intamplatoare de compusi simpli cu o structura putin complicta. Nu exista functii.

Nu se utilizeaza energia externa pentru a-si conserva structura; materia nevie suporta trasformari sub forma de descompunere (stare mai putin organizata) sub actiunea energiilor externe. Nu exista.

Biochimia vietii
Daca se patrunderea secretelor biochimiei vietii trebuie sa luati in calcul logica moleculara a starii vii. Acest lucru presupune ca, desi moleculele din organismele vii se supun principiilor de chimie si fizica clasica, care guverneaza intreaga activitate a tuturor moleculelor, ele interactioneaza intre ele si conform altui grup de principii.

Biomoleculele
Compozitia chimica a organismelor vii este calitativ si cantitativ diferita de cea a mediului in care acestea traiesc. In organismele vii concentratia de carbon si azot este mare, pe cand in materia nevie, prezenta acestora este relativ redusa si sunt sub forma de compusi simplii.

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

Compozitia chimica a organismelor vii devine din ce in ce mai complexa pe masura ce se afla mai sus pe scara evoutiei. Astfel, in organismul uman, exista aproximativ 10000 de proteine diferite ca structura si functie, fata de aproximativ 3000 cate exista intr-o bacterie numita E. coli. De retinut este si faptul ca aceste biomolecule sunt deosebit de complexe ca si structura. Desi au functii asemanatoare, proteinele din organismul uman sunt diferite de cele ale E. coli, deci fiecare specie are un set de proteine si de acizi nucleici proprii. Desi exista aceasta diversitate imensa de molecule organice, aceasta se reduce la o simplitate uimitoare. Macromoleculele sunt formate din parti mici legate intre ele sub forma unor lanturi lungi. De exemplu, glicogenul sau celuloza constau din molecule de glucoza legate covalent.

Celuloza

Glicogenul

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

De retinut faptul ca toate proteinele prezente in organismele vii sunt alcatuite doar din 20 de aminoacizi, aranjati in mod diferit. Acesti aminoacizi sunt prezenti la toate organismele vii. Mai mult, acizii nucleici, ADN si ARN, sunt alcatuiti din doar 8 nucleotide care sunt unice la toate organismele vii. O alta caracteristica comuna prezenta la unele unitati constituiente din structura macromoleculelor: fiecare indeplineste o functie in celula vie, sunt adaptabile si pot juca mai multe roluri. Aminoacizii nu sunt numai precursori pentru proteine, ci intra si in compozitia hormonilor, a alcaloizilor, porfirinelor, pigmentilor, etc. Unele nucleotide nu sunt numai constituienti ai acizilor nucleici, ele intra si in structura unor molecule purtatoare de energie sau coenzime. Astfel se nasc urmatoarele axiome: Exista o simplitate extraordinara in organizarea moleculara a celulei. Toate organismele vii au un stramos comun. Identitatea fiecarei specii este pastrata prin prezenta unor seturi caracteristice de acizi nucleici si proteine. Exista un principiu remarcabil privind economia moleculara in organismele vii.

Probabil ca celulele vii contin moleculele cele mai simple cu putinta in cel mai mic numar de tipuri diferite, suficient pentru a le conferi viata si particularitate de specie, in conditiile de mediu in care existam. O alta axioma care se poate deduce din comportamentul organismelor vii: Organismele vii isi creeaza si mentin ordinea lor fundamentala pe seama mediului, in care induc dezordinea si intamplarea. (organismele vii absorb din mediu energia necesara si redau acestuia o cantitate echivalenta de energie sub o forma care le este mai putin utila)

In limbajul fizicii, organismele sunt sisteme deschise, ele fac schimb de energie si materii prime cu mediul in care traiesc. Caracteristic sistemelor deschise este faptul ca ele nu sunt in echilibru cu mediul in care traiesc. O alta reflectare a comportamentului organismelor vii ele au eficienta maxima in prelucrarea energiei si a materiei. De asemenea, organismele vii functioneaza ca niste masini chimice izoterme. Cu alte cuvinte, indiferent de etapa de viata in care se afla o celula, temperatura ei este constanta pe toata suprafata ei.

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

Reactii chimice in celula vie


Celulele vii sunt veritabile masini chimice perfect adaptate reactiilor chimice ce se desfasoara in interiorul lor. Randamentul reactiilor chimice intr-o celula vie este de 100%. Aceasta performanta se datoreaza prezentei enzimelor. Enzimele sunt proteine inalt specializate ce catalizeaza numai un anumit tip de reactie chimica. In prezent se cunosc aproximativ 2000 de tipuri de enzime implicate in reactiile din organismele vii. O enzima catalizeaza transformarea unei anumite substante intr-o anumita directie, spre un anumit produs final, fara a interfera cu posibilele alte cai de transformare ale substantei respective sub actiunea altor enzime. Din acest motiv organismele vii pot realiza simultan multe si variate reactii chimice individuale fara a se incurca intr-un labirint de produsi secundari inutili. Din aceste considerente mai putem extrage o axioma a starii vii: Specificitatea interactiilor moleculare din celule rezulta din complementaritatea structurala a moleculelor ce interactioneaza.

Reactiile biochimice din organism pot exista independent sau se cupleaza in serii de reactii, in lanturi de reactii de 2 pana la 20 de etape (reactii independente) care pot urma cai convergente sau divergente. Aceste serii de reactii determina orientarea proceselor spre produsi finali specifici de care celula are nevoie. Celulele pot fi impartite in doua mari clase in functie de energia pe care o iau din mediul inconjurator celule fotosintetizante (care utilizeaza lumina solara ca principal factor de energie) si celulele heterotrofe (care obtin energie din degradarea moleculelor organice puternic reduse, bogate in energie cum este si glucoza). Desi iau energia din mediu sub forme diferite, ambele tipuri de celule o conserva in ATP. Transportand energia catre alte molecule, ATP-ul pierde gruparea fosfat si se transforma in ADP (energetic mai sarac). La randul sau ADPul poate accepta din nou energie chimica revenind la starea de ATP. ATP-ul este veriga dintre doua mari lanturi de reactii enzimatice din celula primul ciclu cel al transformarii ADP in ATP si cel de-al doilea utilizeaza ATP-ul pentru a realiza biosinteza componentelor celulare din precursori simpli transformandu-l in ADP.

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

Din aceste cicluri rezulta o alta axioma a materiei vii: Secventele de reactii enzimatice legate consecutiv ofera posibilitatea transferului de energie chimica de la procesele producatoare la cele consumatoare de energie.

Autoreglarea reactiilor din celule


Am aratat mai sus ca reactiile biochimice sunt legate intre ele prin intermediari comuni. Acest fapt faciliteaza posibilitatea sintezei simultane a unei largi palete de molecule complexe. E. coli sintetizeaza simultan mii de compusi complecsi diferiti din numai 3 precursori simpli glucoza, amoniac, apa. Legarea reactiilor enzimatice in secvente de reactii biochimice consecutive face posibila desfasurarea ordonata a mii de reactii chimice care au loc in celulele vii, astfel incat toate biomoleculele specifice necesare functionarii in conditii optime a celulei sunt produse in cantitati adecvate si la viteze optime. Ca exemplu al complexitatii acestei uzine chimice celula vie o celula bacteriana, ca cea mentionata mai sus poate produce simultan cel putin 3000 de macromolecule diferite, fiecare constituit din cel putin 100 de aminoacizi. Asamblarea reactiilor enzimatice in secvente consecutive perfect adaptate, face posibila reglarea metabolismului. De exemplu, supraproductia unui anumit aminoacid si acumularea acestuia va determina inhibarea etapei cheie din reactia biochimica care l-a produs, fenomen denumit inhibare feedback (inhibare prin retroinhibitie).

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

O alta modalitate de reglare a metabolismului provine din capacitatea unei celule de a opri productia unei enzime necesare obtinerii unui anumit produs ori de cate ori acel produs poate fi procurat, gata preparat, din mediu. De aici rezulta un alt principiu al materiei vii: Celulele sunt capabile sa-si regleze reactiile lor metabolice si sinteza enzimatica realizand maximum de eficienta si economie.

Replicarea organismelor vii


O caracteristica fundamentala a organismelor vii este capacitatea de reproducere sau de autoreproducere. Intreaga cantitate de informatie genetica a omului este codificata in ADN-ul nucleului celular. Un spermatozoid sau un ovul uman are o cantitate de doar 6 picograme de ADN. Altfel spus, intreaga informatie genetica care descrie toata structura umana si functiile organismului uman cantareste doar 0,0000000000012 grame (12 x 10-12g). Astfel mai putem extrage o axioma a organismelor: Simbolurile prin care este codificata informatia genetica in ADN sunt de dimensiuni submoleculare.

O alta caracteristica importanta a transmiterii informatiei genetice de la o generatie la alta este reprezentata de stabilitatea informatiei genetice. Nu exista variatii bruste ale informatiei genetice decat in cazul aparitiei unor defecte in procesul de replicare ADN sau prin inserarea unor coduri ADN virale in informatia initiala. Achizitiile si pierderile de informatie genetica se realizeaza foarte lent, pe parcursul a numeroase generatii, acestea avand rol adaptativ la mediul de viata. Este de retinut si faptul ca structura ADN nu este una tridimensionala, desi exista aspectul helicoidal al acestuia. Informatia genetica este codificata de 4 elemente nucleotidice diferite asezate in secvente specifice intr-o molecula liniara de ADN.

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

Dar marea majoritate a elementelor structurale codificate de ADN sunt tridimensionale. Astfel putem extrage urmatoarea axioma: Informatia genetica unidimensionala din ADN este tradusa in componenti tridimensionali macromoleculari si supramoleculari din organismele vii prin traducerea structurii ADN in structura proteinelor.

Alta caracteristica importanta a ADN-ului este complementaritatea structurala. O catena de ADN (o singura jumatate) serveste ca matrita pentru replicarea enzimatica a unei noi catene structural complementare. AT G-C Din acest motiv, daca ADN-ul sufera mici leziuni, acestea vor fi rapid reparate de enzime specifice fara pierdere de informatie.

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

Rezumand principiile enumerate mai sus, Albert Lehninger in lucrarea sa Biochemistry, Second Edition, scria: O celula vie este un sistem de molecule organice, deschis, izoterm, capabil de autoasamblare, autoreglare si autoreplicare, functionand dupa principiul economiei maxime de material si de mijloace; ea favorizeaza desfasurarea multor reactii organice legate consecutiv, prin care, cu ajutorul catalizatorilor organici produsi de ea insasi, are loc transferul de energie si sinteza propriilor componenti.

Apa, cationii si anionii


Apa
Formula chimica a apei H-O-H = H2O.

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

Apa este omniprezenta in toate organismele vii in proportii variabile intre 70 si 90% din greutate. Nu este o substanta inerta, ea interactioneaza rapid si are proprietati speciale. Produsii de ionizare ai apei ionii de hidroniu (H3O+) si hidroxil (HO-) sunt determinanti ai structurilor caracteristice si ai proprietatilor proteinelor si acizilor nucleici, ale membranelor, ribozomilor si ai altor componenti intracelulari.

Proprietatile fizice ale apei. Legatura de hidrogen.


Apa are punctul de topire, de fierbere, de evaporare, caldura de fuziune si tensiunea superficiala mai mare decat a multor lichide obisnuite. Aceste proprietati ale apei se datoreaza fortelor de atractie dintre moleculele apei lichide. Aceste forte de atractie puternica isi au originea in distributia specifica a electronilor in molecula de apa. Existenta unui anumit unghi specific intre componentele apei, cei 2 atomi de H si cel de O ii confera o asimetrie electrica. Atomul de O este puternic electronegativ si are tendinta sa atraga electronii unici ai atomilor de H, lasand nucleul acestuia dezgolit. Cei doi atomi de H dezgoliti lasa o incarcatura partial pozitiva, iar atomul de O pastreaza o incarcatura negativa partiala. Astfel, desi molecula de apa nu are incarcare neta, ea functioneaza ca un dipol electric.

10

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

Cand 2 molecule de apa se aproprie se produce o legatura electrostatica complexa denumita legatura de hidrogen, concomitent cu o rearanjare a incarcaturii electrice in fiecare molecula. Datorita aranjamentului spatial caracteristic, fiecare molecula de apa are capacitatea sa formeze aceasta legatura de hidrogen cu inca alte 4 molecule de apa vecine. Aceste legaturi de hidrogen sunt prezente atat in apa sub forma lichida, cat si in gheata si vaporii de apa. Din punct de vedere al energiei necesare pentru a se desface o astfel de legatura, ele sunt mult mai slabe decat legaturile covalente din interiorul moleculei (de aproximativ 20 de ori mai slabe). Forta de legatura depinde si de unghiul in care se formeaza aceste legaturi si distanta dintre molecule.

Este interesant faptul ca exista diferente mici intre numarul de legaturi de hidrogen din apa sub forma de gheata si cea sub forma lichida. Acest lucru se explica prin rapiditatea cu care se formeaza si se distrug aceste legaturi in apa lichida. Exista numeroase teorii prin care se incearca explicarea structurii apei lichide, inca nici una acceptata unanim. Legaturile de hidrogen nu sunt specifice apei. Ele mai pot exista intre o grupare HO- si H2O, intre o grupare carbonil si apa, intre 2 lanturi peptidice, intre perechile de baze complementare din ADN.

11

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

Intre legaturile de hidrogen se naste fenomenul de cooperare. Acesta presupune cresterea puterii de atractie intre 2 molecule prin participarea mai multor legaturi de hidrogen. Altfel spus, cand intre 2 molecule ale unei substante dizolvate se pot forma doua sau mai multe legaturi de hidrogen, stabilirea primei legaturi mareste semnificativ, prin modificarea geometriei moleculare, probabilitatea stabilirii celei de-a doua legaturi de hidrogen. Aceasta cooperare este caracteristica proteinelor si acizilor nucleici.

Proprietatile de solvent ale apei


Apa este un solvent foarte bun. Apa are capacitatea sa dizolve multe saruri cristaline NaCl prin capacitatea sa de a se opune atractiei dintre ionii de Na+ si Cl- prin formarea ionilor de Na+ si Cl- hidratati, foarte stabili.

12

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

Alte substante care se pot dizolva usor in apa: compusii neionici polari, glucide, alcoolii simpli, aldehidele si cetonele.

Interactii hidrofobe
HIDROFL, -, hidrofili, -e, adj., HIDROFL, hidrofile, adj.f., s.f. 1. Adj. Care absoarbe apa n mare cantitate; care se mbib uor cu ap; care are afinitate pentru ap, avid de ap. 2. Adj.f., s.f. (Bot.) (Plant) la care florile se polenizeaz n ap sau la suprafaa apei; hidrogam. Din fr. hydrophile. HIDROFB, -, hidrofobi, -e, adj., s.m. i f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combin cu apa sub nici o form; care nu se mbib de ap, care nu are afinitate pentru ap; hidrofug. 2. S.m. i f. (Med.) Persoan care sufer de hidrofobie. Din fr. hydrophobe. Exista si substante amfipatice exemplu: oleatul de sodiu. Acesta are un capat hidrofob si unui hidrofil. Dizolvat in apa, aceasta substanta se va organiza sub forma de particule (micele) cu partea hidrofila la exterior si partea hidrofoba in interior, ascunsa de moleculele apei.

Exista numerosi componenti celulari care se comporta astfel tind sa ascunda partile nepolare de apa: proteinele, acizii nucleici si lipidele polare. Efectul substantelor dizolvate asupra proprietatilor apei Odata dizolvate substante in apa, acestea vor determina modificarea structurii si proprietatilor apei lichide. Daca dizolvam NaCl in H2O acesta va produce o crestere a ordinii interne si va aparea o structura mult mai regulata, mai ales cand este intr-o concentratie aproximativ egala cu cea prezenta in lichidele organismelor vii.

13

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

Alt exemplu, in cazul prezentei Mg2+ in apa acest atom divalent va fi inconjurat de nu mai putin de 6 molecule de apa. Adaugarea unei substante in apa ii determina si schimbarea proprietatilor coligative. Comportamentul fizico-chimic al unei soluii este diferit de cel al solventului pur. Principalele consecine ale prezenei moleculelor de dizolvate in apa sunt: coborrea tensiunii de vapori (presiunea vaporilor saturani), scderea punctului de congelare proporional cu concentraia, constanta de proporionalitate - constanta crioscopic - legea Raoult (scderea T la dizolvarea unui mol de substan ntr-un litru de soluie), creterea punctului de fierbere - constanta ebulioscopic, apariia unei presiuni osmotice (acestea toate se numesc proprietati coligative).

Ionizarea apei

Ionul de H este puternic atras de ionul de O. Din acest motiv, exista posibilitatea ca el sa sara spre ionul de O al moleculei de apa invecinat si sa disocieze molecula din care face parte, legandu-se de noua molecula printr-o legatura de hidrogen.

14

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

Din acest salt o reactie chimica de fapt rezulta doi ioni, ionul hidroniu (H3O+) si ionul hidroxil (HO-). La randul sau, ionul de hidroniu se combina cu alte molecule de apa rezultand ionului H9O4+.

Efectul de tunel reprezinta migrarea protonilor prin moleculele de apa legate prin legaturi de hidrogen foarte rapid.

Produsul ionic al apei: scara de pH

Semnificatia si masurarea pH-ului ocupa un loc important in numeroase domenii practice si stiintifice: in analiza chimica, in controlul si reglarea proceselor tehnologice, in studierea echilibrelor chimice, etc.

15

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

Fiecare este familiarizat cu termenul de valoare a pH-ului de la ploile acide sau de la balanta pH-ului din cosmetice. Pentru experti, valoarea pH-ului reprezinta una dintre cele mai importante valori ce caracterizeaza calitatea neutra/acida/bazica unui fluid. pH-ul este prescurtarea de la "pondus hydrogenii" puterea hidrogenului. Notiunea a fost introdusa de catre omul de stiinta danez S.P.L. Sorensen, in anul 1909, pentru a exprima concentratii mici de ioni de hidrogen si a fost definita ca logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentratiei ionilor de hidrogen. pH-ul inseamna cantitatea de ioni de hidrogen (H+) si hidroxid (OH-) care sunt dizolvati intr-o solutie. Cu cat ionii de hydrogen sunt mai multi, cu atat apa este mai acida, iar ph-ul este mai mic. O solutie cu concentratie egala de hidroxid si hidrogen este catalogata neutra, iar valoarea pH-ului este 7. O concentratie mai mare de ioni de hidroxid indica o valoare mai mare de 7 a pH-ului si o apa alcalina. O concentratie mai mare de ioni de hidrogen indica un pH mai mic de 7 si o apa acida. Scala pH-ului este logaritmica, in alte cuvinte, fiecare pas in jos sau in sus este de 10 ori mai mic sau mai mare decat precedentul. Un pH de 6 este de 10 ori mai acid decat un pH de 7. Un pH de 5 este de 100 de ori mai acid decat unul de 7 si asa mai departe. Disocierea moleculei de apa este un proces continuu aflat intr-un echilibru permanent:

H2O OH- + H+ a carui constanta de echilibru poate fi scrisa astfel: K=


[...] = concentratia in moli la litru. Aplicata la apa, aceasta formula se poate scrie astfel: nr de grame de H2O dintr un litru 1000 = = 55,5M = H + OH = Kw masa moleculara a apei 18 Valoarea lui Kw la 25oC este de 1,0 x 10 -14. Intr-o solutie acida concentratia H+ este mare, iar OH- este scazuta. Intr-o solutie bazica raportul se inverseaza concentratia OH- este mai mare si cea de H+ este mica. Kw produsul ionic al apei, sta la baza scarii pH, mod de apreciere a concentratiei reale a ionilor de H+ (implicit si de OH-) in orice solutie apoasa, pe intervalul H+ 1M si OH- 1M.
H+ [ OH ] [H2O]

16

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

pH = 1g 10

1 H+

= - 1g 10 [H+]

Ceea ce inseamna intr-o solutie complet neutra, la 25oC:

[H+] = [OH-] = 1 x 10-7 M de unde rezulta ca pH = 1g

1 1 x 0.0000001

= 7,0

In practica cu cat valoarea pH-ului este mai mare, cu atat concentratia [H+] este mai mica si invers. Scara pH-ului este logaritmica asa cum am amintit mai sus, si nu aritmetica.

Cationi si Anioni Cationul (grec. *in+ = cel mictor) este un ion ncrcat electric pozitiv, numele de cation. provine de la comportarea lor n timpul unei electrolize, cationii

17

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

se deplaseaz la catod (polul negativ). Cationii pot proveni din atomi sau molecule, care au devenit ncrcai pozitivi prin cedare de sarcini negative (electroni), sau prin acceptare de protoni de hidrogen (H+). In compoziia srurilor intr ntotdeauna cationii (ionii pozitivi), i anionii (ionii negativi), ntre care exist continu procese de transormare. Exemple de cationi: Cationi simpli provenii din atomi: o K +, Na +, Li +, H +, Mg 2+, Ca 2+, Ba 2+, Al 3+, Pb 4+, Fe2+, Fe3+; Cationi provenii din molecule: o NH 4 + o H3O + o [NO] + Anionul (din grecul ana), insemnand sus, este un atom sau o molecula cu mai multi electroni decat protoni, ceea ce ii confera o incarcare net negativa. Exemple de Anioni: - Anioni simpli o Anionul de C C4o Anionul de Cl Cl o Anionul de F F o Anionul de H Ho Anionul de O O2 o Anionul de S S2- Oxianioni: o Anionul de Carbonate *CO3+2 o Carbonatul de H *HCO3+ sau bicarbonatul o Hidroxid OH o Nitrat *NO3+

18

Dr. Sorin Gheorghe Bolog BIOCHIMIE curs II

o Fosfat *PO4+3 o Sulfat *SO4+2 o Thiosulfat *S2O3+2 - Anioni din Acizi organici : o Acetat [CH3COO] o Format [HCOO] o Oxalate *C2O4+2 o Cianid CN
Teme: 1. Realizati pentru ora urmatoare rezumatul cursului II. 2. Importanta cationilor si anionilor in organism lucrare pe grupe.

19