MANAGEMENT FINANCIAR

MANAGEMENTUL COSTURILOR DE PRODUCTIE

Student LAZAR (BAJENICA) VIORICA Contabilitate, expertiza si audit, Constanta Anul II de studiu (sem. III) Centrul teritorial Braila

INTRODUCERE Retrospectiva in stiinta managamentului. Performanta functiei manageriale este necesara pentru ca organizatia sa se dezvolte , sa functioneze.Practica managementului este la fel de veche ca si organizatiile, ceea ce inseamna intr-adevar o vechime deosebita , practice inceputa o data cu organizarea vietii sociale a comunitatilor umane. Tablitele de lut datate cu mai bine de 3000 de ani i.Ch au inregistrat tranzactii de business si legile statului antic, evidentiind tot o data cu multa claritate practicile organizationale.De sigur ca existenta organizatiilor este mult mai veche decat aceste tablite, in acest sens arheologia ne aduce dovezi de netagaduit privind formele de organizare ale vietii sociale a oamenilor preistorici. Desigur ca amndoua, atat organizatiile cat si managementul, au fost destul de diferite de cea ce noi avem astazi in viata noastra curenta.De si, Managementul ca practica este foarte vechi, viziunea managementului ca profesie, disciplina si domeniul de instruire este relativ noua, astfel managemntul nu a devenit domeniul recunoscut decat la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. Cu trecerea anilor, managementul in unele organizati devine tot mai distinct si sofisticat, in acelas timp si oraganizatiiele devin mult mai puternice si mai de durate. Este de ajuns sa amintim Imperiul Roman care a durat sute de ani, unde legiunile cu popoarele Europei si Orientului Mijlociu, mult mai slab organizate si coordonate. Noile pamanturi cunoscute erau administrate de guvernatori responsabili fata de Roma si drumurile erau construite sa strabata intregul imperiu, ca informatia si urmarirea ei sa fie usurata si astfel centrul imperiului sa poata interveni prompt si eficace in ori ce problema. Comunicatia aceasta reprezinta o cerinta esentiala a managemantului de succes. Istoria ne arata ca, desi organizatile pot fi considerate la fel de vechi ca si umanitatea, inainte de secolul XX greu putem gasi modalitati sistematic gandite si elaborate privind modelul in care aceste sa fie conduse.

Oamneii au fost in special interesati numai de modul in care oraganizatiile pot fi intrebuintate pentru a obtine bani sau putere politica.

Definirea conceptului de management. Managementul- fiind o activitate complexa, cu profunde implicatii in viata economica, sociala, politica a cunoscut de-a lungul evolutiei sale diferite acceptiuni si abordari. Astfel managementul poate fi privit ca Un proces de coordonare al resurselor umane , informationale,- fizice si financiale in privinta realizari scopurilor orgnizatiei. Potrivit opiniei lui A.Mackensie, managementul este Un proces in care managerul opereaza cu trei elemente fundamentale: Idei, lucruri si oameni, realizand obiectivul prin altii. H.Johanssen si A.Robertson afirma ca managementul este Arta si stinta de a directiona, dirija si administra munca altora pentru a atinge obiectivele stabilite. O abordare interesanta apartine lui David H.Hemphil, care sustine ce managementul este Un compus al elementelor: Putere, autoritate si influenta. Dupa Jean Gerbier insa, managementul inseamna Organizare: arta de a conduce, de a administra. Profesorii O.Nicolescu si I. Verboncu cosidera ca Ca managementul firmelor rezida in studierea proceselor si relatiilor de managemant din cadrul lor, in vedera descoperiri legitatilor si princiipilor care le guverneaza, a conceperii de noi sisteme, metode, technici si modalitati de conducere , de natura sa asigure obtinerea si cresterea competivitaiilor. Fara a face o prezentare exhaustiva a conceptului de management ,se poate constata ca exista pareri diferite in ceea ce priveste definirea managementului ,unii autori sustinind ca managementul este stiinta conducerii ,altii ca managementul reprezinta arta conducerii iar a treia categorie defineste managementul ca stiinta si arta de a conduce . In ceea ce priveste definirea stiintei managementului, respectiv a managementului stiintific, profesorul universitar Constantin Pintilie face o delimitare clara intre cele doua concepte. Daca stiinta managementului consta in Studierea , sistematizarea , generalizarea, experintei practice, cautare de noi idei, formulare de principii, reguli privind cele mai bune cai de conducere , care sa permita obtinerea de rezultate maxima cu minim de efort ,managementul stiintific se refera la aplicarea princiipilor si regurilor formulate de stiinta managementului, in anumite conditii concrete, tinand cont de aspectele specifice si cerintele obiectivelor de realizat. Acesta abordare este inpartasita si de Institutul American pentru Stiintele Conducerii Peter Druker in lucrare sa THE AGE OF DISCONTINUITY surprinde sugestiv principalele trasaturi actuale si de persectiva ale managementului, definind cateva postulate ale

managementului In viziunea sa P.Druker comsidera ca principale principii ale managementului modern sunt:- Stabilirea obiectivelor firmei ; - organizarea productiei si a muncii - motivarea si comunicarea - stabilirea metodelor de masurare a performantelor - dezvoltarea permanenta a performantelor angajatilor La aceste interpretari se poate adauga si ideea lui Richard Farmer, potrivit careia : Managementul este unul din factori care explica de ce o tara este bogata sau saraca. Aparitia managementului sistematic. Pentru prima data in 1911, odata cu publicareaPrinciples of Scientific Management a lui F.W Taylor, apare aceea explozie a interesului pentru management ca practica, activitate si este considerat tot o data ca punct de inceput in recunoasterea managementului ca domeniu de informare si instruire scolastica. Desigur ca notiunea si conceptul conduceri sistematici a organizatiilor nu a aparut la un moment in timp. Principala forta care a stimulat interesul pentru management a fost revolutia industriala, care a inceput in Anglia.Dar ideea ca managementul prin el insusi poate sa contribuie la performanata oganizatie apare in America.

Evolutia managementului ca discip De la inceput trebuie sa aratam ca dezvoltarea managemantului ca disciplina nu a cunoscut o serie de trepte distincte. Mai mult, modelul dezvoltarii a fost unul cu o diversitate de abordari care adesea s-au suprapus cronologic, nu s-au sucedat in dezvoltare. Cauza principala a acestei dezvoltari o constituie faptul ca managementul este extrem de eclectic din cauza ca managerul are de a face de-o potriva si cu thechnologie si cu oameni. In lume s-au propus si au aparut o multime diversificata de schimbari. Inoviitile tehnologice devin mult mai frecvente si revolutionale, chiar si guvernul incepe sa se simta mai puternic si sa castige in importanta. Managementul contemporan Managementul ca siinta s-a conturat relativ incet,prin eforturile depuse de un numar mare de specialisti de pe intreg mapamondul.

Caracteristic stiintei managementului firmei este situatrea in centrul investigatiilor sale,a omului in toata complexitatea sa prin prizma obiectivelor ce-i revin,in stransa interdependenta cu obiectivele,mijloacele si resursele sistemelor in care este integrat. Managemenul firmei este cea mai dezvoltata,cunoscuta si importanta componenta a siintei manageriale.O ilustrare convingatoare a acestei realitati o reprezinta faptul ca peste jumatate din literatura mondiala de management este consacrata firmei.O astfel de situatie se explica in principal prin doua cauze : Firma este un agent economic de baza a fiecarei economii,in cardul careia isi desfasoara activitatea majoritatea populatiei ocupate din fiecare tara Primele cristalizari ale stiintei manageriale au avut ca obiectiv firma care s-a manifestat pe unul dintre terenurile cele mai fertile ale inovarii pe planul teoriei si practicii managementului. Managemantului in Romania Romania se inscrie in randul tarilor in care preocupatile teoretice si pragmatice privind managemenul firmelor au debutat foarte timpuriu.Fundamentul acestei afirmatii il reprezinta unele realizari obtinute pe acest plan inca din perioada pregatitoare celui de al doilea razboi mondial. Preocupari si actiuni sustinute pe planul teoriei si practicii managementului firmei se manifesta dupa primul razboi mondial. Instaurarea comunismlui a determinat pentru o perioada indelungata o ignorare cvasitotala a stiintei managementului.A fost o perioada de regres in planul teoriei si practicii managementului. In ultimele doua decenii si jumatate,pana la evenimentele din decembrie 1989 putem face urmatoarele precizarii : Pe planul teoriei si practicii se produce o difuzare apreciabila a cunostiintelor de management ale intreprinderii,in care se regasesc o mare parte din conceptele si instrumentarul managementului din tarile dezvoltate. Practica managementului intreprinderilor a fost puternic influentata de manifestarea sa in cadrul unui sistem economic comunist Intre teoria si practica managementului sa manifestat un decalaj,care sa marit treptat

Anul 1990 a marcat si in acest domeniu inceputul unor schimbari radicale.Se fac eforturi de asimilare a ultimelor noutati in management si de adaptarea lor la conditiile actuale de tranzitie spre o economie de piata. Pe planul pragmatic al managementului societatilor comerciale si regiilor de stat evolutiile sunt sensibil mai lente.Mentalitatea personalului de conducere si exectie se schimba lent si nu cu

profunzimea necesara.Efortul de acumulare a elementelor de management este prezent la un nivel apreciabil in majoritarea firmelor,mai ales la nivelul managementului executiv. Criza de autoritate a proprietarului si de autoritate a managerului ce se manifesta pe fondul unei crize economice si de mentalitate reprezinta cauzele principale ce genereaza progerese lente in practica manageriala din fostele intreprinderi de stat. Ceva mai buna este situatia manageriala a firmelor mici si mijlocii private infiintate de intreprinzatori particulari.Motivatia puternica a acestor pentru acteiune si profit se refelecta pozitiv in managementul lor.Cu toate acestea nivelul de folosire a elementelor manageriale moderne in cadrul rol este inca redus. Stiinta progreseaza cel mai mult , mai mult decat poate prelua tehnica si productia. Managementul financiar ca segment al mangementlui general Sarcina de baza a managementului firmei, aceea de a pune n valoare performantele oamenilor, factorul de productie determinant, devine realizabila numai daca mbraca o dimensiune concreta si pozitiva n raportul management profit valoare firma. Ca urmare, latura financiara se regaseste n toate componentele activitatii manageriale, adica: 1 n toate functiile actului managerial: prevedere, organizare, coordonare, antrenare si controlevaluare; 2 n toate elementele sistemului de management: sistemul organizatoric, sistemul informational, sistemul decizional, sistemul metodelor si tehnicilor de management etc. De asemenea, n ntreaga structurare si materializare practica a functiilor firmei (cercetare-dezvoltare, de productie, comerciala, de personal si financiar-contabila), elementele de natura financiara (resurse necesare si consumate cost profit) reprezinta parametrii esentiali pentru alegerea oricarei variante de decizie. Managementul financiar, n aceasta acceptiune, se poate defini ca fiind un subsistem al managementului general al firmei, avnd ca scop asigurarea resurselor financiare necesare, alocarea si utilizarea lor profitabila, cresterea valorii firmei, dezvoltarea, consolidarea si siguranta patrimoniului acesteia, ndeplinind un rol activ, pornind de la resursele financiare mobilizabile n stabilirea obiectivelor strategice si tactice ale firmei si n controlul si evaluarea ndeplinirii acestora. Functiile managementului financiar, ca segmente care prelungesc si completeaza functiile managementului general al firmei, sunt: 1. 2. previziunea financiara organizarea financiara

3. 4. 5.

coordonarea financiara antrenatrea financiara control-evaluarea financiara

Managementul costurilor de productie componenta a managementului financiar Costul productiei este o categorie economica de importanta deosebita n managementul firmei, ntruct exprima modul n care se realizeaza consumul si valorificarea factorilor de productie (capitalul, natura, munca, informatia, stiinta etc.). Ca urmare, costul ocupa un loc central n managementul firmei, fiind purtatorul de cuvnt al modului de conlucrare ntre functia tehnica si economica, ntre toate functiile firmei. Acest lucru impune o noua mentalitate a managerilor fata de costuri. ntreprinderea moderna, n aceasta viziune, necesita un nou stil de management, bazat pe flexibilitate, dinamism si previziune. Procesul de management, n domeniul costurilor, trebuie conceput si realizat din trei puncte de vedere. 1 cibernetic, respectiv sub aspectul coerentei si relevantei informatiei, al rationalitatii si raspunderii; 2 3 economic, adica prin construirea si realizarea obiectivelor strategice si tactice ale firmei; social, n sensul maximizarii efectelor pe acest plan;

Costul productiei reprezinta esenta managementului firmei n general si a managementului financiar, n particular, deoarece, concret, reflecta modul n care se realizeaza obiectivele de baza ale managementului, ale strategiei firmei: valorificarea resurselor, realizarea profitului scontat, echilibrul economic si financiar, capacitatea concurentiala, cresterea valorii firmei, imaginea firmei, atractivitatea ei, climatul de creatie, ordine, eficienta, perspectivele acesteia. Rolul hotartor al costurilor de productie deriva si din faptul ca reducerea volumului si optimizarea structurii acestora alaturi de cresterea preturilor, prin calitate, ramne singura si cea mai sigura cale pentru obtinerea de catre firma a profitului scontat, a unui profit stabil, de durata, normal, sanatos, performant. Performantele managerilor sunt exprimate cel mai sintetic si mai concludent de volumul si structura costurilor firmei sale

n viziunea prezentata, managementul costurilor de productie trebuie sa ocupe un loc prioritar n managementul general al firmei, ca urmare a argumentelor prezentate, precum si din alte cauze obiective cum sunt: 1 resursele materiale si energetice cantoneaza criza majora din sistemul de crize contemporane si de perspectiva, n acest domeniu producndu-se cele mai dinamice mutatii, cu reverberatii profunde n ntreaga activitate a firmei resursele fiind tot mai scumpe si mai greu de asigurat, nscriindu-se n una dintre restrictiile dure cu care sunt confruntate firmele; 2 zestrea tehnica a firmelor, ca performanta, randamente, rennoire, amortizare, uzura morala etc., marcheaza nivelul si structura costurilor, profitabilitatea firmei etc.; 3 resursele umane cea mai importanta si riscanta resursa si investitie , raportul ntre productie (Q) si fondul de salarii (FS) si ntre productivitatea muncii (W) si salariul mediu (S), trebuie reasezate ntr-un alt cadru, ca un instrument important n optimizarea conceperii, organizarii si derularii productiei (chiar daca unii teoreticieni pun sub semnul ndoielii necesitatea acestor corelatii); 4 resursele financiare se constituie ntre resursele cele mai dificile si imprevizibile, penuria de capitaluri si dinamica costurilor capitalurilor, efectele lor asupra costurilor si profiturilor, impunnd un comportament managerial nou, adecvat; 5 profitul obtenabil, cu respectarea cerintelor pietei, a cerintelor unei dezvoltari durabile, devine instrumentul de baza al managementului firmei, antrennd toate interesele care se intersecteaza n cadrul firmei (ale proprietarilor, managerilor, salariatilor, comunitatii locale, ale statului etc.). Ca urmare, n domeniul costurilor de productie, managementul trebuie sa creeze cadrul organizatoric si de responsabilitate pentru solutionarea unor probleme cardinale, la solutionarea carora trebuie sa-si aduca contributia ntreg personalul firmei, iar solutiile care se adopta au rezonanta generala n firma. Dintre solutiile care se impun se detaseaza conceperea si introducerea costurilor standard, a costurilor ideale, normale si reale, analiza valorii etc. introducerea de sisteme si metode de management prin care sa se stabileasca preventiv si operativ abaterile costurilor efective de la cele prestabilite, a cauzelor lor si a masurilor de corectie ce se impun, prevenirea pierderilor, introducerea de sisteme si metode de management adecvate (dintre care ne-am referit doar exemplificativ la cele mai semnificative). Pentru Romnia, singura sansa de iesire din criza, de prosperitate si de integrare n structurile europene o constituie restructurarea si dezvoltarea productiei si reducerea si modernizarea costurilor, n toate domeniile, valorificarea a ceea ce mai exista n economie, obiective strategice n care veniturile, costurile, profiturile si formarea unei gndiri economice si manageriale adecvate sunt parametrii si jaloane de referinta obligatorii.

Pentru realizarea acestui proiect am ales o structura care sa curinda urmatoarele capitole: 1. 2. 3. 4. 5. Elemente conceptuale privind Managementul costurilor de productie Impactul managementului costurilor de productie asupra firmei viitorului Cercetare stiintifica privind managementul costurilor de productie Concluzii Opinii,solutii pe ansamblul proiectului

Managementul costurilor nseamna, implicit, managementul recuperarii capitalurilor investite si managementul profitului.

CAP1:ELEMENTE CONCEPRUALE PRIVIND MANAGEMENTUL COSTURILOR DE PRODUCTIE

Costul productiei, ntr-o acceptiune larga, se poate defini ca unul dintre cei mai sintetici si importanti indicatori utilizati n managementul firmei, el caracteriznd priceperea, spiritul de ordine, de buna gospodarire a mijloacelor economice n cadrul unei firme. Daca ne referim la aspiratiile firesti spre dezvoltare ale firmei, atunci, costul de productie se poate defini ca unul dintre elementele fundamentale care, alaturi de profit, da imaginea si forta firmei pe piata, determina alegerea unui proiect de investitii si n general a variantelor de decizii strategice si tactice ale firmei. Din punctul de vedere al influentei potentiale a managementului asupra profitului, costul poate fi definit ca fiind factorul intern al rentabilitatii (factorul extern fiind pretul de vnzare).Costul de productie reprezinta un indicator calitativ-economic ce ocupa o pozitie centrala in sistemul indicatorilor la nivel de firma si a celor folositi pentru masurarea si aprecierea cresterii economice. Intr-o forma mai generala se poate aprecia ca eficienta este reflectata de expresia :ce se produce,cat se produce,cu ce cheltuiala de munca,in cat timp si pentru cat timp.De aici rezulta ca eficienta este in functie de mai multe elemente intre care dimensiunea cheltuielilor necesare pentru obtinerea rezultatelor ocupa un loc important.

Informatia costurilor, privita pe alt plan, reprezinta suportul pentru controlul si conducerea firmei prin costuri. Costul de productie scria Florea Prvu este o categorie valorica fundamentala a economiei de schimb. n jurul lui graviteaza toate celelalte. De evolutia lui depind conditiile de viata ale fiecarui individ, ale colectivitatilor, sansele de progres economic si social. Costul exprima esenta ntregului sistem de raporturi, de legaturi pe linie de productie si circulatie ce se stabilesc n mod obiectiv ntre agentii economici, ntre producatori si consumatori la un moment dat. Ca urmare, costurile reprezinta o problema a tuturor celor ale caror interese se intersecteaza n cadrul firmei si toate functiile firmei, ncepnd de la functia de conceptie, pna la functia financiarcontabila a firmei. Managementul costurilor nseamna, implicit, managementul recuperarii capitalurilor investite si managementul profitului. Costul productiei, ca si categorie economica, se defineste n general ca reprezentnd totalitatea cheltuielilor corespunzatoare factorilor de productie consumati pentru producerea si valorificarea produselor si serviciilor. Cheltuielile se fac, de regula, n sfera circulatiei, iar costurile n sfera productiei. Cheltuiala reprezinta echivalentul unei transformari n structura activelor circulante, generata de obicei de o plata Costurile deci sunt factori de productie, resurse asupra carora s-a efectuat cel putin o operatie tehnologica. Numai asa ele pot avea adresabilitate la produsul si serviciul la a caror realizare au participat. Abordarea acestor notiuni ca atare, pe lnga eliminarea confuziilor aratate, permite si o racordare mai buna la cerintele manageriale Costul de productie, ca indicator, face parte dintre indicatorii principali de performanta ai firmei, din grupa indicatorilor rezultatelor economico-financiare, fiind alaturi de indicatorii care reflecta volumul veniturilor si de cei care reflecta profitabilitatea, cei mai sintetici indicatori, cu forta informationala cea mai ncarcata de semnificatii n procesul de management.Luat ca atare ,el reprezinta un indicator de efort,de cheltuiala si este,din acest punct de vedere,incadrat in categoria indicatorilor resurselor consumate. Indicatorii costurilor reflecta consumurile efectuate de intreprindere pentru producerea si desfasurarea rezultatelor activitatii. Intreprinzatorul trebuie sa recupereze cheltuielile de productie prin pretul de vanzare practicat pe piata :deci costurile de productie reprezinta importanta deosebita in formarea preturilor,alaturi de alte elemente. Astfel apare necesitatea de a se trata notiunea de pret de cost. Avem de-a face cu doua notiuni cu continut si rol distinct, si anume:

- notiunea de cost; - notiunea de pret. Daca le-am aborda ca atare, continutul lor si utilitatea, ar face imposibila suprapunerea sau alaturarea lor (pret de cost). Chiar daca am accepta ca ar fi vorba de pretul factorilor de productie care formeaza costurile, acest pret nu ar avea nici un corespondent real n practica si nici o semnificatie. Pretul este n permanenta legatura cu valoarea si nu cu costul valorii. Costul este un element informativ n formarea preturilor (fiind stiut faptul ca la baza formarii preturilor se aseaza, n esenta, urmatoarele elemente: cererea, oferta, preturile pe plan extern, comportamentul agentilor economici, costurile, legislatia etc. Intreprinzatorul este interesat de elaborarea unei strategii in domeniul costurilor,astfel costul devine un instrument fundamental al deciziilor la nivelul intreprinderii,dar si la nivel de subramura.El este o categorie valorica fundamentala a economiei de schimb,de marimea si tendintele de evolutie ale acestuia depind conditiile de viata ale fiecarui individ in patre si ale colectivitatii in ansamblul ei,precum si sansele de progres economico-social. In contextul economiei moderne de piata,costurile de productie indeplinesc o serie de functii,dintre care cele mai importante sunt: a) Cunoasterea reala a consumurilor de resurse materiale,financiare si umane pentru producerea fiecarei marfi in parte si a intregii productii b) Evidenta si control,deoarece masoara consumul de mijloace materiale si forta de munca c) Calcularea unor indicatori importanti,cu ajutorul carora se exprima eficienta activitatii depuse in toate intreprinderile productive d) Influenta nivelului rentabilitatii-capacitatea intreprinterii dea produce profit este determinata in primul rand de nivelul costurilor de productie Tipologia costurilor de productie Costul de productie este ntlnit n teorie si n viata firmei n ipostaze diferite si multiple. innd seama de complexitatea si importanta costurilor, de dinamica acestora, tipologia costurilor se diversifica, la rndul ei, continuu. Utilitatea definirii tipologiei costurilor a continutului acestora si a utilitatii lor manageriale este fara echivoc. Cele mai frecvente manifestari ale costurilor sunt: costul unitar, costul global, costul THM, costul de sectie, costul de uzina, costul complet, costul normat, costul standard, costul obiectiv, costul mediu, costul marginal etc. 1) Costul unitar

Costul unitar se refera la costul unitatii de activitate (piesa, reper, subansamblu, produs, serviciu) . Costul unitar, n managementul firmei, se proiecteaza, se programeaza, se lanseaza n productie, se urmareste, se controleaza, se analizeaza Costul unitar este util n management n multiple scopuri, dar mai cu seama pentru: - gestiunea resurselor consumate pe fluxul de fabricatie; - formarea pretului de oferta minim pentru piata. Costul unitar, n functie de metoda de calculatie folosita, poate fi: - costul unitar direct; - costul unitar total. 2) Costul total Totalitatea este rezultatul multiplicarii costului unitar, cu volumul activitatii purtatorului de costuri la care s-a referit costul unitar. El este necesar pentru analiza comparativa n timp si spatiu si fata de program a produsului sau serviciului, respectiv a suportului concret si esential al ntregii activitati a firmei,dar si pentru utilizarea sistemului de conducere prin produs. 3) Costul global Globalitatea costului provine din faptul ca se refera la totalitatea costurilor proiectate, programate, lansate sau realizate la nivelul structurilor organizatoare (firma, fabrica, sectie), sau la nivelul unei activitati (Ex.: productia de caramida, de tigla, de argila etc.). Dimensionarea acestui cost este facila. 4) Costul mediu Nu este un cost rezultat concret din nsumarea consumurilor de resurse, ci este un cost derivat, calculat n scopuri bine definite (comparatii la nivelul unor perioade mari de gestiune, la nivelul unei game de sortimente etc.). 5) Costul THM (tarif-ora-masina) Este costul dimensionat cu ajutorul metodei THM. Costul THM dimensioneaza costul proiectat, programat, lansat si la nivel efectiv al orei de functionare a utilajelor si instalatiilor de productie conducatoare. Asupra conceptului si utilitatii acestei metode vom reveni.

6) Costul obiectiv (pe care noi l consideram si cost de oportunitate) Este costul n care firma trebuie sa se ncadreze la realizarea produsului sau serviciului, pentru a-si putea realiza profitul scontat Costul se construieste plecand de la pretul de livrare : CO = P Pr n care: CO = costul de oportunitate; P = pretul de piata; Pr = profitul scontat. 7) Costul economic Costul economic se refera la acea dimensiune a consumului factorilor de productie care a avut la baza cea mai buna alternativa de utilizare a acestora, n conditiile date. 8) Costul marginal Este costul aparut din productia ultimei unitati de produs luat n considerare, sau, cum mai este denumit, costul unei unitati aditionale. Utilitatea manageriala a acestui cost se localizeaza la fundamentarea deciziei pentru

cresterea productiei 9) Costul direct Reprezinta totalitatea consumurilor factorilor de productie, individualizate pe produs, serviciu, activitate, centru de gestiune sau de profit, la nivel individual (pe unitatea de activitate) sau total (pe ansamblul activitatii, individualizate pe segmentele mentionate), asa cum s-a aratat. 10) Costul indirect Reprezinta ansamblul (sau cota unitara) costurilor comune, indirecte sau, cum mai sunt denumite, suplimentare. 11) Costul degresiv Sunt costuri variabile, nsa nu proportionale, care se caracterizeaza printr-o crestere n proportie mai mica dect cresterea volumului fizic al activitatii. Datorita acestor caracteristici, mai sunt denumite si costuri subproportionale.

Tendinta degresiei face ca pe unitatea de activitate costul sa scada pe masura ce creste volumul fizic de activitate. Din aceasta categorie fac parte, ntre altele, costurile cu ntretinerea si functionarea utilajelor, retributiile muncitorilor auxiliari 12) Costul progresiv Este acela care, n totalitatea lui sau pe unitatea de activitate, creste, n proportie mai mare si mai repede dect ritmul de crestere a activitatii fizice. Datorita acestui comportament, el se mai numeste si cost proportional. si acest tip de costuri poate avea o evolutie lineara sau nelineara. 13) Costul regresiv Costurile regresive sunt acelea care scad simtitor n cazul unor cresteri importante ale volumului fizic al activitatii, n timp ce costurile degresive cresc, dar n proportie mai mica dect volumul productiei. Costurile regresive au volumul cel mai ridicat atunci cnd volumul activitatii este cel mai redus si apoi scad puternic, pe masura cresterii volumului de activitate.. 14) Costurile flexibile Sunt costurile variabile care, sub influenta unor factori, evolueaza neregulat (n raport cu volumul activitatii), uneori pot evolua linear, apoi nelinear, alteori progresiv, proportional, sau degresiv etc. 15) Alte tipuri de costuri Asa cum s-a aratat, tipologia costurilor este deosebit de complexa si ntr-o continua expansiune. Dintre costurile netratate mai sus, mai exemplificam: costul de sectie, costul de uzina, cost complet (comercial), cost implicit, cost explicit, cost contabil, cost real etc. In economia de piata agentii economici in mod obiectiv sunt obligati sa se preocupe de reducerea costurilor avand in vedere relatia de inerdependenta si invesoproportionalitate dintre nivelul costurilor marfurilor si pofitul-obiectivul esential al oricarui intreprinzator.Legile concurentei obliga blocarea canalelor de risipa,la introducerea de solutii tehnice si tehnologice de varf,la cresterea sistematica a productivitatii muncii.

CapII:Impactul managementului costurilor de productie asupra firmei viitorului Cu toate evoutiile de necontestat ce au avut loc in intreprinderi,obiectivele principale ale acestora, rezultatele obtinute nu s-au modificat radical in timp.In intreprinderile industriale aceste rezultate sunt posibile doar prin procesul de productie.

Opinia unor specilaisti recunoscuti este ca in tarile dezvoltate s-a uitata,mai ales in ultimele decenii,ca productia este sursa primara a bunastarii.De exemplu,Oliver Winght observa ca era dificil sa te intereseze productia cand descoperi ca un post intr-o banca sau in comert iti ofera un salariu dublu chiar de la inceputul carierei. Intreprinderea anului 2000 nu mai este in esenta mecanica,desi este plina de masini.Acest fapt duce la modificari si in managementul industrial in care se cristalizeaza o teorie a productieie ce se bazeaza pe patru concepte: Gandirea statistica Contabilitate generala Organizarea moduala Adordarea sistematica

Pana acum statistica era considerata doar un instrument necesar productieie.Aatazi,insa ea are impact asupra intregii intreprinderi.Dupa cum se stia controlul statistic poate indica nivelul calitativ ce este obtinut cu un anumit proces si arata unde sunt probleme in procesul de fabricatie.Acum,controlul statistic capata un rol mai mare,el putand indentifica impactul oricarei schimbari in ansamblul procesului,putandu-se simula efectele oricarei propuneri de schimbare. Intreprinderea viitorului nu va mai fi o unitate productiva,ci un ansamblu de unitati legate de procesul de productie. Caracteristica esentiala, dominanta, a secolului XXI este schimbarea.Ea accentuiaza reinoirea, dar si incertitudinea si riscul Omenirea a ajuns n fata problemelor actuale n mare parte datorita faptului ca a urmarit preponderent viteza si mai putin tinta. S-a alergat n viteza spre tinte gresite, irosindu-se resurse si timp. Pentru a iesi din aceasta situatie, omenirea nu are nevoie att de ceas ct de busola. Deasemenea, omenirea a ajuns la aceste probleme datorita dezechilibrului creat ntre interesele utilizatorilor fortei de munca si interesele oamenilor. Or, performanta presupune prezenta omului, nu numai cu mna de lucru, ci mai ales cu mintea, daruirea, inventivitatea si constiinta.. Acestea sunt si trebuie sa fie, valentele esentiale ale capitalului uman Orice exagerare de o parte sau alta, diminuiaza performanta pe ambele paliere ale echilibrului mentionat.Organizatia trebuie sa creeze si sa stimuleze instalarea unui sentiment de urgenta pentru inovatie, pentru a creste randamentele talentelor de care dispune. Acest lucru nu l poate realiza dect prin instaurarea echilibrului dintre munca si viata oamenilor.Supunerea oarba pentru a face ,, cum trebuie, ,, ce ti se ceresi nu ,, ce trebuie, nu mai serveste nimanui. Secolul XXI este secolul revolutiei performantei ( vor predomina managementul si auditul performantei, managementul vizionar, inovativ, managementul paradoxurilor,etc). Obiectivul

fundamental al managementului si al managerilor este de a crea o viziune competitiva, viabila , pentru organizatie. Schimbarea trebuie sa porneasca de sus n jos, deci rolul managementului schimbarii este esential. Schimbarea are, ca dusmani , redutabili, inertia, conservatorismul,comoditatea, automultumirea si aroganta Importanta managementului costrurilor de productie in firma dezvoltata a viitorului rezida si din faptul ca una din marile probleme cu care se confrunta managerii si agentii economici o constituie modul de implementare a disciplinei costurilor de productie care se axeaza pe obiectivele mari ale activitatii tehnico-economice urmarita de manageri. Aceste obiective pot fi : Cresterea productivitatii muncii si implicit reducerea cheltuielior cu munca vie pe unitatea de produs Organizarea stiintifica productivitatii muncii Reinoirea productiei,modernizarea acesteia si inbunatatirea tehnologiilor de fabricatie

Optimizarea cheltuielor legate de aprovizionarea tehnico-materiala ca si cele privind vanzarea productiei Economisirea resurselor materiale,recuperarea deseurilor,valorificarea superioara a acestor resurse Optimizarea cheltuielilor administrativ-gospodareasti Limitarea cheltielilor neproductive

Toate aceste obiective sunt in acelasi timp si cai concrete de reducere a costurilor care se interconditioneaza reciproc,obiectivul general fiind cresterea eficientei economice in societatea comercila respectiva. Managementul costurilor de productie impune proiectarea acestora, programarea lor, urmarirea realizarii si controlul abaterilor de la nivelul proiectat si programat. Fara cunoasterea si stapnirea acestora, nu se poate pune problema unui management performant ntr-o firma. Acestea reprezinta abecedarul n managementul firmei. Evident,managerul cand ia decizii in materie de costuri,tine seama de circumstantele concrete in care-si desfasoara activitatea,ancorand deciziie sale in realitatii. Abordarea si conducerea actiunilor concrete de reducre a costurior de productie constituie o latura esentiala a conducerii manageriale.Nu poti fi un bun manager daca nu sti sa operezi in decizii cu

indicatorii de costuri si de eficienta,daca nu cunosti o calculatie de costuri,daca nu sti s-o analizezi critic si daca nu cunosti caile concrete de reducere a costurilor,de crestere a productivitatii muncii. Mai ales in organizatia viitorului, bazata pe schimbare,cunoastere,orientare catre cilent,continua perfectionare,agentul economic este interesat sa-si cunoasca costul in totalitatea lui si structura acestuia pentru ca pentru atat cheltuielile cu materiile prime cat si cele efectuate pentru impozite si taxe ii solicita capital si preocuparea pentru acoperire,iar impozitul pe profit il determina sa introduca totul in costurile sale. Legile dure ale concurentei vor obliga unitatile sa introduca progresul tehnic intr-o masura mai mare decat in trecut,dar suportarea cheltuielilor de insusire in fazele de initiere vor fi facute fie din fonduri proprii create cu anticipatie,fie pe alte cai.Oiectivul privind reinoire si modernizarea productiei si imbunatatirea tehnologiilorde fabricatie este esential pentru a rezista concurentei si a fi competitiv in economia de piata. Maximizarea profitului sau minimizarea costurilor contituie o preocupare care in economia romaneasca porneste de la un punct situat mai aproape de zero decat de unu. Strategiie puse in aplicare,cel mai adesea,pentru reducerea costurilor de productie sunt: Specializarea intreprinderilor de productie la nivel inernational Concentrarea productiei intr-un numar mic de intreprinderi Reducerea costurior de cumparare,ca urmare a rationalizarii rapoturilor cu furnizorii

Putem exemplizica preocuparile firmelor de reducere a costurilor de productie cu ajutorul firmei Danone care si-a regrupat productia in cele mai performante uzine,inchizandu-le pe celelate.Astfel preturile a fost reduse la minim. Asadar toti producatorii pot fi convinsi de faptul ca o reducre semnificativa a costurilor este o situatie favorabila care le multiplica posibilitatile de actiune,care le permite sa aiba initiative noi,sa desfasoare sustinute campanii de marketing,si sa-si consoideze sau sa-si amerioreze pozitiile concurentiale Specialistii sustin ca stapnirea problematicii costurilor este nceputul stiintei managerilor. Firesc, de-a lungul timpului, si teoria, studiul si calculatia costurilor au cunoscut o dezvoltare rapida, mai cu seama n deceniile 6-8 ale secolului trecut. S-a creat o gama larga de metode si procedee, iar calculatia costurilor s-a diversificat n continuu, adaptndu-se specificului tuturor ramurilor si subramurilor productiei materiale. n timp, tratarea electronica a datelor si informatiilor a deschis noi orizonturi de cunoastere si operationalizare n acest domeniu hotartor al activitatii firmei.

Putem spune,deci ca,costul este un criteriu definitoriu al eficientei economice care impune managerului o rationalitate maxima in combinare factorilor de productie el constituind pragul critic al rentabilitatii asupra caruia managerii isi focaizeaza intreaga atentie si pricepere.Ca atare trebuie acordata o atentie deosebita managementului costurilor de productie in organizatia viitorului. CapIII: Cercetare stiintifica privind managementul costurilor de productie Am ales spre exemplificare societatea comerciala Viromet S.A,respectiv sectorul maselor plastice. Sectorul este organizat in patru subsectoare: Prelucrare mase plastice-unde se produc:saci,folii, pungi, butoaie, diverse repere injectate. Utilajele pe care se obtin aceste produse: masini de injectie, extrudere, masina de butoaie. Prelucrare teflon-unde se produc:semifabricate din teflon,piese finite.Utilajele pe care se obtin aceste produse sunt:prese hidraulice, extrudere, masini-unelte universale, cuptoare de tratament termic. Produse placate anticorosiv: tevi,tronsoane de coloane, robinete, armaturi, placate anticorosiv cu teflon, polietilene sau polipropilene. Obiecte sanitare din placi acrilice-unde se produc cazi de baie si chiuvete

1. Productia Denumirea produsului Produsule din mase plastice UM buc. Program 100 Realizat 90

2. Costurile de productie a. Materiale directe (MD) Explicatii Mase plastice - cantitatea - pret unitar - valoare buc mii lei mii lei 1 20 20 80 x 1600 0,8 21 16.8 UM Program Unitar Total Realizat Unitar

b. Manopera directa (m.d.) Unitar Total Unitar Total

- Timp - Tarif - Valoare

h. lei/h miilei

100 10.000 1

8000 x 80

110 8000 0.88

7500 X 67.5

c) Total costuri directe (CD) =Materiale directe+manopera directa (miilei ) Program: 1680 Realizat:1642.5 d) Cheltuieli de sectie - mii lei Provin din repartizarea cheltuielilor de mai jos: Sectia I Explicatii Program Realiza Sectia a II-a Realizat Program Sectia a III-a Realizat Program Sectia a IV-a Realiz at Program Total Program

Cheltuieli cu ntretinerea si 25 functionarea utilajelor Cheltuieli cu salariile Combustibil si energie TOTAL 22 10 57

26

20

20

14

13

64

20 11 57

15 7 42

16 6.5 42.5

20 40 38

20 4 37

10 1 16

13 1 19

67 23 154

Total cost de sectie=CIFU+Cgs+MD+md - mii Lei Programat:154+1680=1834 Realizat:155.5+1642.5=1798 e) Cheltuieli generale ale ntreprinderii mii lei

- lei Explicatii mil lei Reparatii si ntretinere active fixe Salarii si alte cheltuieli salariale Energie si combustibil Alte cheltuieli TOTAL Total cost de firma (uzina) =CS +CGI- mii lei Programat:1834+56=1890 Realizat:1798+67=1865 f. Cheltuieli de desfacere Directe Explicatii mil Produsul A Program Stelaje Indirecte Explicatii Salarii si asimilate Alte cheltuieli TOTAL Cheltuieli directe Programat:25 Realizat:24 Cheltuieli indirecte- mii lei Programat:62 - mii lei Program 50 12 62 25 lei Realizat 50 14 64 lei Program 10 30 10 6 56 Realizat 15 34 12 6 67

Realizat:64 TOTAL mii lei Programat:87 Realizat:88 g)Costul complet comercial =Cu+Ch.D mil lei Programat:1977 Realizat:1953 3. Profit=pretul de productie efectiv -CCC mii lei Profitul programat pentru aceasta firma este de 10% din CCC Programat:10%x1977=197.7 Realizat:10%x1953=195.3 4. Pret productie =CCC+Profit mii lei Programat:1977+197.7=2174.7 Realizat:1953+195.3=2148.3 5. Adaos comercial mii lei 15%-programat:2174.7x15%=326.205 12%negociat-realizat:2148.3x12%=257.79 6. TVA 24%x(pret+adaos comercial) (deductibil) mii lei Programat:2500.905x24%=450.162 Realizat:2406.09x24%=433.09 7. Pret cu amanuntul al produselor=pret+adaos comercial +TVA- mii lei Programat:1951.062 Realizat:2839.18 Solutionarea studiului de caz U/M Program Realizat Abatere

1. Materiale directe (MD) 2. Manopera directa (md) Costuri directe (CD) 3. Cheltuieli de sectie Costuri de sectie 4. Cheltuieli generale ale ntreprinderii Costuri de uzina 5. Cheltuieli de desfacere a. Directe b. Indirecte Costul complet comercial 6. Profit (P) 7. Pret de productie (PP) 8. Adaos comercial (AC/RC) 9. TVA 10. Pret cu amanuntul (de oferta si efectiv) CapIV:Concluzii

mii lei mii lei mii lei mii lei mii lei mii lei miilei mii lei mii lei mii lei mii lei mii lei mii lei mii lei mii lei mii lei

1600 80 1680

1575 67.5 1642.5

-25 -12.5 -37.5

1834 56 1890 87 25 62 1977 197.7 2174.7 326.205 450.162 2951.062

1798 67 1865 88 24 64 1953 195.3 2148.3 257.79 433.09 2839.18

-36 +11 -25 +1 -1 +2 -24 -2.4 -26.4 -68.71 -17.072 -111.882

Asa cum mnagementul costurilor de productie ocupa locul central in managementul financiar al firmei,si cercetarea stiintifica privind acest domeniu are o importanta deosebita,intru-cat eficienta economica nu trebuie proivita global,ci pe fiecare sector,lucrare si produs. De altfel ,economia de piata impune asigurarea eficientei la nivelul fiecarui agent economic pentru a nu se ajunge la faliment.In acest scop fiecare intreprinzator trebuie sa cunoasca cu exactitate continutul economic al costurilor. Importanta acestei cercetari este evidenta,avand in vedere fapul ca ne ajuta sa intelegem cum transformarea intrarile de materii prime,materiale,resurse umane in produse si lucrari genereaza pana la urma consumuri care imbraca forma costurilor.Costul este deci legat de intregul act de productie si de conducere.

Costul devine un instrument principal in fundamentarea,adoptarea si infaptuirea deciziilor optime la orice nivel.Pentru aceasta trebuie sa se cunoasca cu multa precizie toate cheltuielile care-l compun,precum si separarea cestora de acele cheltuieli care se suporta din profit sau din alte surse si care nu sunt incluse. Intru-cat marimea costului reflecta in expresie baneasca toate cheltuielile ce se efectueaza prentru producerea si desfacerea unui produs,influentand in mod direct pretul acestuia,nivelul rentabilitatii ,existenta pe piata,etc putem concluziona ca cercetarea in domeniul costurilor de productie este una dintre cele mai complexe cercetari din cadrul intreprinderii. Problemele principale abordate in aceasta cercetare se refera la: Determinarea continutului costurilor pe cele trei mari categorii ale unitaii economice de productie: a. Costul de sectie -toate cheltuielile directe precum si cheltuielile pentru intretinerea si functionarea utilajelor,ca si regiile sectilor de fabricatie b. Costul de intreprindere totalitatea costurilor sectiilor de fabricatie si atelierelor,precum si cheltuielile generale ale intreprinderii c. Costul complet comercial costul intreprinderii plus cheltuielile de desfacere cu marfurile Evidentierea modificarilor care apar intre costurile programate si cele realizate

Determinatrea pretului de productie si a celui cu amanuntul pentru produsele din mase plastice Determinarea profitului obtinut de Viromet S.A Calculul abaterilor de la program

Abaterea profitului realizat, de la nivelul din program Profitul nerealizat de 2.4 mii lei provine din: economiile la costuri ca influenta pozitiva + 73.5 mii lei

nerealizarea productiei programate ca influenta negativa -75.9 miilei -2.4 mii lei

T O TAL Au fost determinate de:

a) abaterea costurilor efective de la nivelul programat

+73.5

 la materiale directe la manopera directa la cheltuieli de sectie b) nerealizarea productiei marfa programate -2.4 Principalele concluzii ale analizei abaterilor

-25 -12.5 -36 75.9

1) Abaterile la materiale directe ............25 T = q1 (CS1 PA1) qp (CSp PAp) =1600-1575= 25 q = q1 (CSp PAp) qp (CSp PAp) = 90(1x20)-100(1x20)= -200 CS = q1 (CS1 PAp) q1 (CSp PAp) =90(0.8x20)-90(1x20)= -360 PA = q1 (CS1 PA1) q1 (CS1 PAp) = 90(0.8x21)-90(0.8x20)= 72 Abaterile deci provin din: a) Modificarea consumurilor specifice, n sensul reducerii lor (de la 1 tona mase platice/buc., la 0,8 ), care este o abatere pozitiva, respectiv de 360mii lei, care trebuie stimulata si generalizata, cu conditia sa nu fi afectata calitatea produsului. Daca nu s-a afectat calitatea si economia este reala si de perspectiva, este necesar sa se modifice normele de consum si sa se stimuleze material autorii acelei economii; b) Modificarea pretului de aprovizionare, n sensul cresterii acestuia de la 20 mii lei/tona, la 21 mii lei, care a dus la cresterea costului cu materialele cu 72 mii lei, ceea ce reflecta o abatere negativa, care a redus profitul firmei cu aceeasi suma si deci trebuie sa i se identifice cauzele si sa se ia masurile de corectie si de prevenire care se impun; c) Nerealizarea productiei programate (10buc.), cu influenta -200 mii lei. n concluzie, la materii si materiale, profitul obtinut a fost influentat pozitiv cu 360 mii lei si negativ cu 72mii lei, 2) Economiile la manopera directa (m.d.) ........12.5 mii lei S-a realizat, ca si la materialele directe, din influenta urmatorilor factori:

a) T = influenta totala = q1 (h1 t1) qp (hp tp) = 67.5-80=-12.5 b) q = influenta structurii productiei = q1(hp tp) qp (hp tp) =90(10000x100)-100(10000x100)= -10mil c) h = influenta consumului fizic de manopera = q1 (h1 tp) q1 (h1 tp) = 90(110x10000)-90(100x10000)=9mil d) t = influenta tarifului orar = q1 (h1 t1) q1 (h1 tp) = 90(110x8000)-90(110x1000)= -19.8mil Recapitulatie: q = 10mil h = + 9mil t = 19.8mil 20.8mil Putem observa o crestere a consumului fizic de manopera, care genereaza o influenta negativa asupra profitului de 9 mii lei. Cauzele pot fi multiple (executie manuala a unor operatii prevazute a se realiza mecanizat, cresterea rebuturilor, efectuarea unor operatii tehnice si tehnologice suplimentare, etc). Ele trebuie sa fie identificate, corectate si prevenite. Influenta tarifului orar a fost pozitiva, n sensul ca acesta a fost redus, genernd o economie de 19.8 mii lei si o influenta pozitiva de aceiasi marime, asupra profitului. Daca reducerea este reala si stabila, trebuie sa fie corectata fisa tehnologica de manopera, n sensul ca unele operatii tehnologice se pot realiza cu o calificare mai redusa. 3) Economiile la cheltuielile de sectie................ 36 mii lei In mod real, s-a realizat aceasta reducere la costurile indirecte de sectie care influenteaza pozitiv, cu aceeasi suma, nivelul profitului,intrucat niciuna dintre cheltuielile realizate in cele 4 sectii nu depasesc acesata suma. 4) Cheltuielile generale ale ntreprinderii duc la o pierdere de - 11 mii lei Aceste cheltuieli au o influenta negativa asupra profitului realizat deoarece s-au produs cresteri permanente la: - reparatii si ntretinerea active fixe......................+ 5 mii lei

- salarii si alte cheltuieli salariale ....................... + 4 mii lei - energie sicombustibil ........................................+2 mii lei Total +11 mii lei

Ca urmare, analiza cauzelor trebuie sa fie profunda, corectiva si preventiva. 5) La cheltuielile de desfacere se inregistreaza de asemenea o pierdere de1 mii lei Pierderea provine de la cheltuielile de desfacere indirecte, de natura altor cheltuieli decat salariile care raman constante (50mil),cum ar fi cele cu chiria pentru depozitele de desfacere,etc. Profitul nerealizat, pe ansamblu, de 2.4 mii lei, provine deci din economia la costuri de 73.5 mii lei si din nerealizarea productiei marfa programate cu 75.9 mii lei Pretul cu amanuntul intregistreaza si el o scadere datorata atat reduceriipretului de produs,cat si scaderii adaosului comercial si a taxei pe valoarea adaugata. Ca si surselor de informare existente in cadrul firmei asi putea enumera:personalul administrativ,conectarea la Inernet,fisiere cu prezentarea generala a firmei,etc. Pentru absolvent,cercetarea in cadrul unei firme,in management joaca un rol deosebit de important,pentru ca il pune fata in fata cu problemele de reducere a diferitelor categorii de costuri,de formare a pretului de vanzare,de determinare a rentabilitatii,calcularea unor indicatorii ai eficientei economice,stabilirea strategiilor optime pentru a supravietui concurentei acerbe de pe piata,etc. Practica reprezinta de fapt adevarata invatare si pricepere manageriala

Cap:V Opinii si solutii pe ansamblul proiectului

In realizarea acestui proiect am incercat sa evidentiez importanta unui mangement eficient al costurilor de productie in managementul general al oricarei intreprinderi.Acest capitol va cuprinde si alte argumente referitoare la la aceasta importanta. Costul productiei reprezinta esenta managementului firmei n general si a managementului financiar, n particular, deoarece, concret, reflecta modul n care se realizeaza obiectivele de baza

ale managementului, ale strategiei firmei: valorificarea resurselor, realizarea profitului scontat, echilibrul economic si financiar, capacitatea concurentiala, cresterea valorii firmei, imaginea firmei, atractivitatea ei, climatul de creatie, ordine, eficienta, perspectivele acesteia. Costul de productie reprezinta esenta intregului sistem de raporturi,de legaturi pe linie de productie si de circulatie,ce se stabilesc in mod obiectiv intre agentii economici ,intre intreprinzatori,intre producatori si consumatori la un moment dat. In vederea masurarii corecte a costurilor se impune cunoasterea sub toate aspectele a conditiilor de productie,stabilirea exacta a normelor de consum,de munca,a preturilor si tarifelor si estimarea corecta a cheltuielilor de munca incorporata. Costul de productie nu este o marime data si nu are un caracter constant.El este influentat de o multitudine de factori,cum ar fi:volumul productiei,structura productiei,preturile factorilor de productie,calitatea si caracteristicile produsului,nivelul calitativ al fortei de munca si al echipamentelor tehnice de productie,organizarea productiei,etc. Prin optimizarea folosirii acestor factori costul de prouctie poate fi redus,dat fiind faptul ca preocuparea fiecarui agent economic este de a-si acoperii costurile si de a optine un profit cat mai mare. Problema minimizarii costurilor este o problema actuala deoarece una dintre problemele globale ale lumii contemporane este caracterul limitat al resurselor de materii prime si energie,care indeamna la rationalizarea sporita si utilizarea responsablila a acestora. Daca in trecut cumparatorii manifestau preferinta pentru produsele ieftine,in prezent se observa ca ei sunt tentati sa cumpere produse de calitate,chiar daca acestea au un pret de vanzare mai mare.In aceste conditii micsorarea costului pe unitatea de produs nu trebuie sa afecteze calitatea bunurilor,ci presupune realizarea unor produse si servicii ce incorporeaza tehnica avansata. In contextul relatiilor economice externe conemporane exista parerea ca:Piata unica europeana,ducand la scaderea costului creditelor,la concurenta si la cresterea productivitatii,va crea o presiune asupra costurilor,in sensul reducerii lor,ca si asupra preturilor europene in general si prin aceasta se va trece la o mai buna competitivitate europeana. Avand in vedere importanta deosebita a reducerii costurilor pentru tara noastra ,aceasta trebuie sa constituie o sarcina cu caracter permanent,la nivel macroeconomic. Cresterea productivitatii muncii este unul dintre cei mai importanti factori care influenteaza asupra nivelului costurilor de productie.Ridicarea productivitatii muncii influenteza costurile de productie sub doua aspecte:prin scaderea relativa a cheltuielilor pentru salarii si prin reducerea absoluta a acestora in costul de produs.

Problema reducerii costurilor este larga,complexa si de deosebita actualitate pentru firmele din industria romaneasca. Costul este un indicator sintetic si evident e mai greu sa-ti bati capul cu el comparativ cu productia globala sau alti indicatori economici cantitativi. Cu mentalitatea cantitativa cu care am fost obijnuiti in ultima jumatate de secol,vom avea mult de luptat,mutatiile structurale in mentalitate producandu-se mult mai lent. Adevarul este ca Romania a realizat prea putin comparativ cu potentialul economic de care dispune tara noastra si asta numai datorita unei proaste administrari a avutiei nationale. Daca exista o stiinta a conducerii,premiza la care in lumea contemporana s-a ajuns la un consens,trebuie sa fim de acord ca nu orice licentiat al unei facultati poate fi in acelasi timp si un bun manager. Optiunea clara pentru o economie de piata bazata pe cerinte severe economice arata faptul ca romanii s-au saturat de asertiuni propagandistice si solutii care ne-au adus din punct de vedere economic pe ultimele locuri din Europa. ntreprinderea moderna, necesita un nou stil de management, bazat pe flexibilitate, dinamism si previziune.

BIBLIOGRAFIE O.Niculescu,I.Verboncu- Management Ed:Economica

O.Niculescu,I.Plumb,Mihai Pricop,I.Verboncu-Abordari moderne in mangementul si economia organizatiei Ed:Economica Bucuresti 2004 Vol.2:Management pe domenii de activitate Dr.Gheorghe Sica-Costuri de productie in economia de piata Floarea Parvu Costuri si fundamentarea deciziilor