Calcul Integral

Chapter 1
Calcul integral
1.1 Integrala Riemann
1.1.1 Denit ia.
Cadru. In aceasta sect iune vom considera funct ii f : [a, b] R m arginite,
denite pe intervale nchise si m arginite (a < b).
Cazul funct iilor nemarginite si / sau al intervalului nem arginit va dis-
cutat ulterior (integrale generalizate).
Denit ia 1 Numim diviziune = x
0
, x
1
, . . . , x
n
a intervalului [a, b] orice
sir strict crescator a = x
0
< x
1
< . . . < x
n
= b. Notam
|| := max
k=0,1,...,n1
(x
k+1
x
k
)
|| se numeste norma diviziunii.
Exemple 1 Diviziunea a < a +
ba
n
, . . . , a + (n 1)
ba
n
, b se numeste diviz-
iunea echidistanta si are norma
1
n
.
Denit ia 2 Spunem ca diviziunea
= y
0
, y
1
, . . . , y
m
este mai na decat
diviziunea daca
(adica orice punct al diviziunii este si punct al

diviziunii
).
Evident |
| ||, dar nu si reciproc.

Prin reuniunea a dou a diviziuni, se obt ine o diviziune
, mai na
dec at ecare din cele doua diviziuni.
1
2 CHAPTER 1. CALCUL INTEGRAL
Denit ia 3 Numim sume Darboux inferioare, respectiv superioare (asociate
funct iei f si diviziunii ):
s
(f) :=
n1
k=0
m
k
(x
k+1
x
k
)
S
(f) :=
n1
k=0
M
k
(x
k+1
x
k
)
unde s-a notat
m
k
:= inf
x[x
k
,x
k+1
]
f(x) ; M
k
:= sup
x[x
k
,x
k+1
]
f(x)
Evident s
(f) S
(f), iar dac a
atunci
s
(f) s
(f) S
(f) S
(f)
Deci, oricare ar dou a diviziuni si
avem s
(f) S
(f) (intercaland
diviziunea
).
Denit ia 4 Spunem ca funct ia f este integrabila Riemann pe intevalul [a, b]
daca pentru orice > 0 exista o diviziune
0
pentru care
S
0
(f) s
0
(f) <
Deci f este integrabil a Riemann daca si numai daca
sup
(f) = inf
(f)
Vom nota valoarea comun a
_
b
a
f(x)dx = sup
(f) = inf
(f)
Ipoteza de marginire a funct iei este necesara pentru integrabilitatea funct iei.
Prin convent ie, vom nota, pentru f integrabil a Riemann
_
a
a
f(x)dx = 0
_
a
b
f(x)dx =
_
b
a
f(x)dx
Lema. Dac a f este integrabil a, atunci are loc proprietatea:
1.1. INTEGRALA RIEMANN 3
pentru orice > 0 exista > 0, astfel nc at pentru orice diviziune cu
|| < s a avem
S
(f) s
(f) <
Demonstrat ie. Fie > 0 xat. Fie
0
o diviziune pentru care
S
0
(f) s
0
(f) < /2
Not am cu n num arul de puncte ale diviziunii
0
si cu
0
> 0 lungimea celui
mai mic interval din diviziune. Fie acum > 0 cu <
0
si <

8nM
.
Fie acum o diviziune oarecare , cu || < . Exista cel mult n intervale
determinate de aceasta diviziune, care au n interior un punct din diviziunea
0
. Atunci c and comparam S
0
cu S
g asim termeni (egali) care provin

din intervalele cu ambele extremit at i din si mai exist a cel mult 2n termeni
care corespund diviz arii unui interval din cu un punct al diviziunii
0
.
Fiecare asemenea termen se majoreaza (n modul) cu M, adica
S
(f) S
0
(f) 2nM; s
0
(f) s
(f) 2nM
Astfel:
S
(f) s
(f) (S
(f) S
0
(f)) + (S
0
(f) s
0
(f))+
+(s
0
(f) s
(f)) <
Caracterizare
Pentru a deni sumele Riemann, pe lang a funct ia f si diviziunea , con-
sider am si asa numitele puncte intermediare (
k
)
k
astfel nc at x
k1

k

x
k
, 1 k n. Cu ecare asemenea situat ie, se asociaz a num arul
(f,
k
) :=
n
k=1
f(
k
)(x
k
x
k1
)
Teorema 1 f este integrabila Riemann daca si numai daca
exista un numar real I
f
cu proprietatea: oricare ar > 0 exista > 0
astfel ncat pentru orice diviziune cu || < si orice alegere a punctelor
intermediare are loc
[
(f,
k
) I
f
[ <
Aceasta formulare este echivalenta si cu urmatoarea:
oricare ar sirul de diviziuni (
n
)
n
, cu |
n
| 0 si orice alegere a
punctelor intermediare, sirul
n
(f,
k
) este convergent.
Demonstrat ie. Indiferent de alegerea punctelor intermediare, avem
s
(f,
k
) S
Dac a f este integrabil a, rezult a ca alegerea I

f
=
_
b
a
f(x)dx convine.
Reciproc, folosind inegalitatea:
S
(S
(f,
k
))+[
(f,
k
) I
f
[+[I
f

(f,
k
)[+(
(f,
k
) s
)
si faptul c a putem alege punctele intemediare astfel ncat
M
i
f(
i
) <

4(b a)
; f(
i
) m
i
<

4(b a)
obt inem concluzia.
Are loc si o caracterizare de tip Cauchy:
oricare ar > 0 exist a > 0 astfel ncat pentru orice diviziuni ,
cu || < si |
| < si orice alegeri a punctelor intermediare are loc

[
(f,
k
)
(f,
k
)[ <
Dac a funct ia f este continu a, atunci sumele Darboux sunt cazuri partic-
ulare de sume Riemann (max resp. min ind atinse pe ecare subinterval al
diviziunii).
Observat ie. Sumele considerate (Darboux, Riemann) pot interpretate
(dac a f(x) 0, x [a, b]) ca ariile unor suprafet e poligonale.

In cazul
sumelor Darboux, aceste poligoane includ, respectiv sunt incluse n sub-
gracul funct iei
(x, y)[ x [a, b], y [0, f(x)]
Exercit ii
1. Sa se calculeze cu denit ia
_
b
a
xdx.
2. Fie f : [0, 1] R, f(x) := x
2
. Sa se calculeze, cu denit ia
_
1
0
f(x)dx.
Solut ie. Deoarece sumele Darboux inferioare si superioare corespunz atoare
partit iei echidistante sunt, respectiv:
n1
k=0
1
n
f
_
1
k + 1
_
=
n(n 1)(2n 1)
6n(n 1)
2

1
3
n1
k=0
1
n
f
_
1
k + 1
_
=
(n + 1)(2n + 1)
6n
2

1
3
deducem ca f este integrabil a si
_
1
0
x
2
dx =
1
3
Acest calcul pare s a e facut pe considerente mecanice, de catre (Arhimede).
3. S a se arate ca funct ia f : [0, 1] R,
f(x) :=
_
1, x Q
0, x , Q
este marginite, dar nu este integrabila Riemann.
Deoarece n ecare interval gasim at at valori rat ionale c at si irat ionale,
deducem c a, sumele Darboux superioare au valoarea 1, n timp ce sumele
Darboux inferioare au valoarea 0.
4. Fie : N N o biject ie, iar f : [0, 1) [0, 1) funct ia denita prin:
f(x) := 0, a
(1)
a
(2)
. . . a
(n)
. . .
unde x = 0, a
1
a
2
. . . a
n
. . . este scrierea zecimala, far a perioada (9).
S a se justice c a f este integrabila pe [0, 1] si sa se calculeze
_
1
0
f(x)dx
(f se considera prelungit a cu o valoare oarecare n 1).
Solut ie. Consider am coecient ii a
n
ca funct ii de x [0, 1):
x =
n=1
a
n
(x)
10
n
Astfel, funct ia a
n
rezult a constanta pe ecare interval
_
k
10
n
,
k + 1
10
n
_
, pentru
k = 0, 1, . . . , 10
n
1.

In plus, are loc periodicitatea a
n
_
x +
1
10
n+1
_
= a
n
(x),
deci a
n
este funct ie integrabil a iar:
_
1
0
a
n
(x)dx = 10
n1
_ 1
10
n1
0
a
n
(x)dx = 10
n1
1 + 2 + . . . + 9
10
n
=
9
2
Revenind la funct ia f, observam c a
f(x) =
n=1
a
(n)
(x)
10
n
=
N
n=1
a
(n)
(x)
10
n
+
n=N+1
a
(n)
(x)
10
n
adic a

f(x)
N
n=1
a
(n)
(x)
10
n
n=N+1
9
10
n
=
1
10
N
Din aceasta inegalitate rezult a c a f este integrabil a pe [0, 1] iar
_
1
0
f(x)dx =
_
1
0
n=1
a
(n)
(x)
10
n
dx =
n=1
1
10
n
_
1
0
a
(n)
(x)dx =
_
1
0
xdx =
1
2
5. Fie f : [a, b] R o funct ie integrabil a. S a se arate c a
lim
n+
_
b
a
f(x) cos nxdx = 0 si lim
n+
_
b
a
f(x) sin nxdx = 0
Demonstrat ie. Dac a s-ar presupune c a f are derivat a continua, atunci
solut ia este imediata, integr and prin part i.
Au loc majorarile:
_
b
a
f(x) sin nxdx
k=1
_
x
k
x
k1
[f(x
k
) + f(x) f(x
k
)] sin nxdx
k=1
[f(x
k
)[
_
x
k
x
k1
sin nxdx
+
p
k=1
_
x
k
x
k1
[f(x) f(x
k
)[[ sin nx[dx
M
2p
n
+ (S
)
Dat ind > 0, alegem astfel nc at S
<

2
si n
:=
_
4pM
_
. Pentru
n n
avem
_
b
a
f(x) sin nxdx
< .
1.1.2 Proprietat i ale integralei Riemann
Teorema 2 (i) Daca f, g : [a, b] R sunt integrabile, iar , R, atunci
f + g este integrabila iar
_
b
a
(f(x) + g(x))dx =
_
b
a
f(x)dx +
_
b
a
g(x)dx
(ii) (Teorema de medie) Daca f este integrabila si m f(x) M,
x [a, b], atunci:
m(b a)
_
b
a
f(x)dx M(b a)
In particular:
Daca f este integrabila si f(x) 0, x [a, b] atunci
_
b
a
f(x)dx 0
Daca f, g sunt integrabile iar f(x) g(x), x [a, b], atunci
_
b
a
f(x)dx
_
b
a
g(x)dx
(iii) Daca f este integrabila Riemann, atunci si [f[ este integrabila iar
_
b
a
f(x)dx
_
b
a
[f(x)[dx
(iv) Daca f, g : [a, b] R sunt integrabile, atunci f.g este integrabila
Riemann.
(v) Daca f este integrabila Riemann si f(x) C > 0, x, atunci 1/f
este integrabila Riemann.
Demonstrat ie. (i) Rezulta din relat iile:
s
(f) + s
(g) s
(f + g) S
(f + g) S
(f) + S
(g)
Dac a 0 atunci
s
(f) = s
(f); S
(f) = S
(f)
In sfarsit:
s
(f) = S
(f)
Vericarea cu ajutorul sumelor Riemann nu ar necesita discutarea cazurilor
separat!
(ii) Evident din denit ie.
(iii) Daca not am M
k
:= sup
x[x
k
,x
k+1
]
f(x) , M
k
:= sup
x[x
k
,x
k+1
]
[f(x)[
avem M
k
m
k
M
k
m
k
, deoarece M
k
= max(M
k
, m
k
) iar m
k
0 .
Inegalitatea rezult a din teorema de medie, deoarece f [f[ f.
(iv) Deoarece
f.g =
1
4
_
(f + g)
2
(f g)
2
este sucient s a arat am c a f

2
este integrabil a. Deoarece s-a ar atat c a f
integrabil a [f[ integrabil a iar f
2
= [f[
2
, putem presupune f(x) 0.
Acum avem M
k
= (M
k
)
2
si m
k
= (m
k
)
2
, deci
M
k
m
k
= (M
k
)
2
(m
k
)
2
= (M
k
m
k
)(M
k
+ m
k
) 2M(M
k
m
k
)
(v) Avem M
k
=
1
m
k
, m
k
=
1
M
k
deci
M
k
m
k
=
1
m
k
1
M
k
=
M
k
m
k
m
k
M
k
1
C
2
(M
k
m
k
)
Denit ia 5 Pentru A R notam
A
: R R funct ia denita astfel:
A
(x) =
_
1 , x A
0 , x / A
Teorema 3 Daca A = [c, d] cu a c d b atunci
A
este integrabila pe
[a, b] iar
_
b
a
A
(x)dx = d c
Demonstrat ie. Pentru ecare diviziune , exista 0 k l n pentru
care x
k
c x
k+1
; x
l
d x
l+1
. Astfel S
(
A
) = x
l+1
x
k
; s
(
A
) =
x
l
x
k+1
, deci
S
(
A
) (d c) < 2||; (d c) s
(
A
) < 2||
In particular, funct ia
{x
0
}
este integrabil a Riemann, iar integrala sa este
0.
Deducem ca, dac a modic am valorile unei funct ii integrabilentr-un numar
nit de puncte, atunci funct ia r amane integrabila iar valoarea integralei nu
se schimb a.
Rezultatul nu mai este adevarat dac a se modica valorile ntro inniti-
tate (chiar num arabil a) de puncte: funct ia lui Dirichlet
Q
nu este integrabil a
pe nici un interval.
Teorema 4 Fie f : [a, b] R iar c (a, b). Atunci f este integrabila pe
[a, b] daca si numai daca f este integrabila pe [a, c] si pe [c, b]. In acest caz,
are loc egalitatea:
_
b
a
f(x)dx =
_
c
a
f(x)dx +
_
b
c
f(x)dx
Demonstrat ie. Observ am c a pentru orice a c d b, f[
[c,d]
este
integrabil a pe [c, d] dac a si numai dac a f
[c,d]
este integrabil a pe [a, b].
Consecint a a celor deja demonstrate, deoarece
_
c
a
f(x)dx =
_
b
a
f(x)
[a,c]
(x)dx;
_
b
c
f(x)dx =
_
b
a
f(x)
[c,b]
(x)dx
iar
[a,c]
+
[c,b]
=
[a,b]
+
{c}
.
Observat ie. Denind
F
(x) =
n1
k=0
M
k
[x
k
,x
k+1
]
(x); f
(x) =
n1
k=0
m
k
[x
k
,x
k+1
]
(x)
avem
S
(f) =
_
b
a
F
(x)dx; s
(f) =
_
b
a
f
(x)dx
Calculul erorii. Dac a vrem s a evaluam eroarea comisa prin calculul unei
integrale, s a consider am f : [a, b] R integrabil a si o diviziune echidistanta.
Atunci
_
b
a
f(x)dx
b a
n
n1
k=0
f(
k
)
n1
k=0
_
x
k+1
x
k
[f(x) f(
k
)[ dx
Dac a f are derivat a continua, atunci eroarea se majoreaz a cu
(b a)
2
2n
sup
x[a,b]
[f
(x)[
pe baza teoremei lui Lagrange. Daca f are derivat a de ordin doi continu a,
iar
k
sunt alese ca mijloacele intervalelor, atunci folosind formula lui Taylor
cu rest Lagrange de ordin doi, obt inem majorarea
(b a)
3
24n
2
sup
x[a,b]
[f
(x)[ .
Exercit ii
1. S a se dea un exemplu de funct ie care nu este integrabila Riemann, dar al
c arei modul este integrabil.
2. Daca f : [a, b] R este integrabila iar f(x) > 0, x [a, b], atunci
_
b
a
f(x)dx > 0.
Solut ie. S a presupunem, prin reducere la absurd, ca
_
b
a
f(x)dx = 0.
Pentru ecare > 0 exista o diviziune pentru care S
(f) < . Exista deci

un sub-interval [x
k
, x
k+1
] astfel nc at M
k
< . Folosind faptul ca integrala
funct iei f este 0 pe orice sub-interval, construim prin recurent a un sir de
intervale (I
n
) cu proprietatea c a sup
xI
n
f(x)
1
n
. Cu teorema lui Cantor, va
urma ca exist a un punct x
0
comun tuturor intervalelor, iar f(x
0
) = 0.
1.1.3 Clase de funct ii integrabile.
Teorema 5 Orice funct ie monotona este integrabila.
Demonstrat ie. In adev ar, sa presupunem c a f este cresc atoare. Atunci
m
k
= f(x
k1
) iar M
k
= f(x
k
), ceea ce arat a c a
S
(f) s
(f) =
n
k=1
(f(x
k
) f(x
k1
))(x
k
x
k1
) (f(b) f(a))||
Urmeaz a c a si diferent ele de funct ii monotone (asa numitele funct ii cu
variat ie m arginit a) sunt integrabile.
Teorema 6 Orice funct ie continua este integrabila Riemann.
Demonstrat ie. Deoarece funct ia este uniform continua, deducem ca
> 0 > 0 astfel ncat [x
[ < [f(x
) f(x
)[ <

b a
Pentru orice diviziune cu || < putem scrie
S
(f) s
(f) =
n1
i=0
(M
i
m
i
)(x
i+1
x
i
) =
n1
i=0
(f(
i
) f(
i
))(x
i+1
x
i
) <
unde
i
,
i
[x
i
, x
i+1
] sunt alese astfel nc at f(
i
) = M
i
, f(
i
) = m
i
.
Observat ie. Din proprietatea valorii intermediare deducem c a dac a f
este continu a pe [a, b], atunci exist a c (a, b) pentru care
_
b
a
f(x)dx = f(c)(b a)
Exercit ii
1. Fie f o funct ie continu a pe [a, b], cu f(x) 0, x [a, b] si
_
b
a
f(x)dx = 0
Atunci f 0.
Solut ie. S a presupunem, prin reducere la absurd, ca exist a x
0
[a, b]
pentru care f(x
0
) > 0. Trat am cazul x
0
(a, b); exista deci > 0 astfel nc at
f(x) >
1
2
f(x
0
), x (x
0
, x
0
+ ) . Acum se obt ine relat ia contradictorie
0 =
_
b
a
f(x)dx
_
x
0
+
x
0
f(x)dx > f(x

0
) > 0
L asam ca exercit iu vericarea n cazul x
0
a, b.
Se deduce
Dac a f, g sunt continue pe [a, b] iar f(x) < g(x), x [a, b], atunci
_
b
a
f(x)dx <
_
b
a
g(x)dx
Dependent a de limita superioara
Lema Fie f, g : [a, b] R funct ii continue. Presupunem c a g(x) > 0 ,
x [a, b]. Atunci exista c [a, b] astfel ncat
_
b
a
f(x)g(x)dx = f(c)
_
b
a
g(x)dx
Demonstrat ie. Fie m := min
x[a,b]
f(x) , M := max
x[a,b]
f(x). Avem
m
_
b
a
g(x)dx
_
b
a
f(x)g(x)dx M
_
b
a
g(x)dx
Concluzia rezult a din faptul ca f are proprietatea Darboux.
Fie f : [a, b] R integrabil a Riemann. Deoarece f este integrabil a
pe orice interval [a, x], cu x [a, b], se poate deni o nou a funct ie, notat a
F : [a, b] R prin
F(x) :=
_
x
a
f(t)dt
Teorema 7 F este continua.
Demonstrat ie.

In adevar, pentru orice x, y [a, b] putem scrie
[F(x)F(y)[ =
_
x
a
f(t)dt
_
y
a
f(t)dt
_
y
a
f(t)dt +
_
x
y
f(t)dt
_
y
a
f(t)dt
=
=
_
x
y
f(t)dt
M[x y[
Demonstrat ia arat a de fapt mai mult: F este uniform continua, av and
proprietatea Lipschitz. De fapt, F este ceea ce se numeste funct ie absolut
continua pe [a, b]:
> 0 > 0 astfel nc at, oricare ar a a
1
< b
1
a
2
< b
2
. . .
a
n
< b
n
b cu proprietatea ca
n
k=1
(b
k
a
k
) <
urmeaz a
n
k=1
[F(b
k
) F(a
k
)[ <
Calculul anterior arata c a este sucient s a alegem := /M.
Teorema 8 Fie f : [a, b] R o funct ie continua. Atunci funct ia F :
[a, b] R denita prin
F(x) :=
_
x
a
f(t)dt
este derivabila pe [a, b], iar F
= f.
Demonstrat ie. Deoarece
F(x + h) F(x)
h
f(x) =
1
h
__
x+h
x
f(t)dt
_
x+h
x
f(x)dt
_
din teorema de medie deducem ca exist a (0, 1) pentru care
F(x + h) F(x)
h
f(x)
[f(x + h) f(x)[
1.2 Primitive
Denit ia 6 Fie f : I R R. Spunem ca F : I R este o primitiva
pentru f (pe intervalul I) daca F este derivabila pe I iar F
(x) = f(x),
x I.
Evident, dac a F este o primitiva pentru f pe I, atunci pentru orice
a R si F + a este o primitiva pentru f pe I. Reciproca este adevarat a pe
baza consecint ei teoremei lui Lagrange, folosind esent ial faptul ca I este un
interval.
Notat ia
_
f(x)dx
desemneaz a mult imea tuturor primitivelor funct iei f (intervalul I ind subnt eles).
Rezult a ca orice funct ie care admite primitive are proprietatea Darboux
pe acel interval.
Rezultatul din sect iunea precedenta poate reformulat:
1.2. PRIMITIVE 13
Teorema 9 Funct iile continue admit primitive.
Atent ie: funct iile elementare sunt continue pe domeniul lor de denit ie,
deci admit primitive; nu trebuie crezut c a aceste primitive sunt tot funct ii
elementare.
Exemple. O primitiva pentru x
n
, pentru n N este
x
n+1
n+1
pe R .
O primitiva pentru
1
x
este ln x pe (0, +) si ln(x) pe (, 0).
O primitiv a pentru x
m
, pentru m Z, m 2 este
x
m+1
m+1
pe (, 0) si
pe (0, +).
O primitiv a pentru x
, pentru R Z , > 1 este

x
+1
+1
pe [0, +).
Pentru < 1, intervalul devine (0, +). Totusi, o primitiva pentru
2k+1
x
unde k N este
2k+1
2k+2
2k+1
x
2k+2
pe R .
O primitiv a pentru e
x
; sin x resp. cos x este e
x
; cos x resp. sin x pe R.
O primitiva pentru
1
cos
2
x
este tg x pe ecare interval
_
(2k 1)
2
, (2k + 1)
2
_
.
O primitiva pentru tg x este ln [ cos x[ pe ecare interval
_
(2k 1)
2
, (2k + 1)
2
_
.
O primitiva pentru
1
1+x
2
este arctg x pe R .
O primitiva pentru
1
1x
2
este arcsin x pe (1, 1) .
O primitiv a pentru
1
x
2
1
este ln(x +
x
2
1) pentru x (, 1) si
pentru x (1, +) .
O primitiva pentru
1
x
2
+1
este ln(x +
x
2
+ 1) pentru x R.
O primitiv a pentru
x
2
1 este
1
2
_
x
x
2
1 ln(x +
x
2
1)
_
pentru
x (, 1) si pentru x (1, +) .
O primitiva pentru
1 x
2
este
1
2
_
arcsin x + x
1 x
2
_
pentru x
(1, 1) .
O primitiv a pentru
x
2
+ 1 este
1
2
_
x
x
2
+ 1 + ln(x +
x
2
+ 1)
_
pentru
x R .
Teorema 10 (Formula LeibnizNewton) Fie f : [a, b] R o funct ie con-
tinua. Pentru orice primitiva F a lui f pe [a, b] are loc:
_
b
a
f(x)dx = F(b) F(a)
Tradit ional, se mai scrie F
b
a
n loc de F(b) F(a).
De fapt, are loc un rezultat ceva mai general:
Teorema 11 Fie f : [a, b] R o funct ie cu proprietat ile:
(i) f este integrabila Riemann pe [a, b];
(ii) f admite primitive pe [a, b].
Pentru orice primitiva F a lui f pe [a, b] are loc:
_
b
a
f(x)dx = F(b) F(a)
Pentru demonstrat ie, este sucient sa observam c a, oricare ar diviziunea
, pe baza teoremei lui Lagrange, exist a punctele intermediare (c
k
) astfel
ncat
F(b)F(a) =
n
k=1
(F(x
k
) F(x
k1
)]) =
n
k=1
F
(c
k
)(x
k
x
k1
) =
n
k=1
f(c
k
)(x
k
x
k1
)
iar ultima sum a tinde, prin ipotez a, la
_
b
a
f(x)dx.
Observat ie. Cele dou a ipoteze nu se implica una pe alta: funct iile
monotone, avand cel put in un punct de discontinuitate nu admit primitive,
deoarece nu au proprietatea Darboux.
Funct ia f : R R
f(x) :=
_
sin
1
x
, x ,= 0
a , x = 0
are proprietatea Darboux dac a si numai dac a a [1, 1]. Dar admite
primitive dac a si numai daca a = 0. In adev ar, e G o primitiv a a funct iei
continue
_
x sin
1
x
, x = 0
0 , x = 0
Atunci F : R R
F(x) :=
_
x
2
cos
1
x
2G(x) , x ,= 0
2G(0) , x = 0
este o primitiv a a funct iei date (ceea ce se veric a imediat prin derivare)
numai pentru a = 0.
Astfel, pentru a [1, 0)(0, 1] avem exemplu de funct ie cu proprietatea
Darboux, care nu admite primitive.
Rest integral in formula lui Taylor
Teorema 12 Fie I interval deschis, x
0
I si f : I R cu derivata de
n + 1 ori continua pe I. Atunci pentru orice x I are loc formula
f(x) = f(x
0
) +
f
(x
0
)
1!
(x x
0
) + . . . +
f
(n)
(x
0
)
n!
(x x
0
)
n
+
+
1
n!
_
x
x
0
f
(n+1)
(t)(x t)
n
dt
1.2. PRIMITIVE 15
Demonstrat ie. Consider am funct ia g : I R ,
g(t) := f(x)
n
k=0
f
(k)
(t)
k!
(x t)
k
Avem g(x) = 0 iar
g
(t) =
f
(n+1)
(t)
n!
(x t)
n
Deducem
g(x) g(x
0
) =
_
x
x
0
g
(t)dt =
_
x
x
0
f
(n+1)
(t)
n!
(x t)
n
Observat ie. Rezultatul se poate demonstra prin induct ie, calcul and
integrala prin part i; de asemenea, folosind integrale iterate.
Exercit ii
Chiar dac a se poate aa o primitiva, unele integrale se pot calcula mai simplu.
1. S a se calculeze
I :=
_
1
1
e
x
(e
x
+ 1)(1 + x
2
)
dx
Efectu and o schimbare de variabil a, scriem
I =
_
1
1
e
x
(e
x
+ 1)(1 + x
2
)
(dx) =
_
1
1
1
(1 + e
x
)(1 + x
2
)
dx
de unde
2I =
_
1
1
dx
1 + x
2
=

2
deci I =

4
.
2. S a se calculeze
I :=
_
/2
0
sin x
sin x + cos x
dx
Rezolvare. S a mai consider am
J :=
_
/2
0
cos x
sin x + cos x
dx
Evident I + J = /2, iar
J I =
_
/2
0
cos x sin x
sin x + cos x
dx =
_
b
a
du
u
= ln(sin x + cos x)
/2
0
= 0
De fapt, I = J se poate observa direct, cu schimbarea de variabila x =
2
y.
3. S a se calculeze
_
/4
0
ln(1 + tg x)dx
Solut ie. Probabil c a funct ia considerat a nu admite primitiva funct ie
elementar a.
_
/4
0
ln(1 + tg x)dx =
_
/4
0
ln(sin x + cos x)dx
_
/4
0
ln(cos x)dx =
=
_
/4
0
ln(
2 cos y)dy
_
/4
0
ln(cos x)dx =

8
ln 2
Integrala
_
1
0
ln(1 + x)
1 + x
2
dx
se reduce la precedenta prin schimbarea de variabil a x = tg t.
Integrala
_
1
0
arctg x
1 + x
dx
se reduce la precedenta prin integrare prin p art i.
4. Reprezint a funct iile
f(x) := 2arctg x + arctg (2x +
3) + arctg (2x
3)
si:
g(x) := arctg
3x(1 x
2
)
x
4
4x
2
+ 1
primitive pentru
3
x
4
+ 1
x
6
+ 1
?
S a se calculeze
_
1
0
x
4
+ 1
x
6
+ 1
dx
1.2. PRIMITIVE 17
Solut ie. Prin derivare formal a, se obt ine f
(x) = g
(x) = 3
x
4
+1
x
6
+1
. Dar f
este denit a pe R, deci este o primitiva pentru funct ia dat a, n timp ce g
este denita pe
(,
31)(
31,
3+1)(
3+1,
31)(
31,
3+1)(
3+1, +)
Folosind f, valoarea integralei este
1
3
_
2
4
+ arctg (2 +
3) + arctg (2
3)
_
=
3
.
Pentru a folosi g, observ am ca o primitiv a pe [0, 1] este
1
3
g(x) pentru
x [0,
3 1) si
1
3
[g(x) + ] pentru x (
3 1, 1] .
5. S a se calculeze limitele sirurilor
lim
n
_
1
n + 1
+
1
n + 2
+ . . . +
1
2n
_
lim
n
_
1
4n
2
1
+
1
4n
2
2
2
+ . . . +
1
4n
2
n
2
_
lim
n
1
p
+ 2
p
+ . . . + n
p
n
p+1
(p > 0)
6. S a se arate ca
_

2
0
sin x
2
dx > 0.
Solut ie. Se scrie succesiv:
_

2
0
sin x
2
dx =
_
2
0
sin u
2
u
du =
_

0
sin u
2
_
1
u

1
u +
_
> 0
7. S a se stabileasca urm atoarele estimari:
2
3

_
1
0
dx
2 + x x
2
2
0
_
0
1/2
x ln(1 x
2
)dx
1
4
ln
4
3
S a se ae si valorile exacte ale integralelor.
Solut ie. Evident, trebuie aplicat a formula de medie; pentru aceasta, tre-
buie determinate extremele funct iei f(x) := x ln(1x
2
) pe [
1
2
, 0]. Este nece-
sar calculul derivatei a doua: se gaseste f
(x) 0, pentru orice x (1, 0].

Deoarece f
(0) = 0, urmeaz a f
(x) 0, pentru orice x [

1
2
, 0], adica f este
descresc atoare pe acest interval si deci inegalitatea propus a rezulta.
De fapt, integrala dat a se calculeaza prin p art i:
_
0
1
2
x ln(1 x
2
)dx =
1
8

1
8
ln
4
3
.
Inegalitatea demonstrat a revine astfel la:
_
4
3
_
3
e
_
4
3
_
5
.
Valoarea primei integrale este 2 arcsin
1
3
.
8. Fie f : [a, b] R o funct ie continu a. Sa se arate c a:
lim
n+
__
b
a
[f(x)[
n
dx
_
1
n
= sup
x[a,b]
[f(x)[
Ce se poate spune daca f este presupusa doar: cresc atoare; resp. integrabila?
Solut ie. Fie M := sup
x[a,b]
[f(x)[. Dac a M = 0 problema este rezolvata.
Pentru M > 0 avem
__
b
a
[f(x)[
n
dx
_
1
n
M(b a)
1
n
. Pe de alt a parte,
pentru ecare > 0 exist a un interval [, ], de lungime l > 0 pe care
[f(x)[ > M

2
. Deducem ca
__
b
a
[f(x)[
n
dx
_
1
n
__

[f(x)[
n
dx
_
1
n
_
M

2
_
l
1
n
de unde se obt ine concluzia.
Acelasi rat ionament r am ane valabil daca f este presupus a cresc atoare,
aleg and M := sup
x(a,b)
[f(x)[.
Dac a f este presupus a doar integrabil a, limita exist a, dar M trebuie
denit ca marginea superioara esent iala, ceea ce necesit a not iunea de
mult ime de masura (Lebesgue) nula.
9. Fie f, g : [a, b] R. Presupunem c a f este monoton descrescatoare
iar g este integrabil a S a se arate ca exist a c [a, b] astfel ncat
_
b
a
f(x)g(x)dx = f(a)
_
c
a
g(x)dx + f(b)
_
b
c
g(x)dx
10. S a se calculeze
_
1
1
x
2012
1 + x +
1 + x
2
dx
Solut ie. Integrala se transforma astfel:
_
1
1
x
2012
1 + x +
1 + x
2
dx =
_
0
1
x
2012
1 + x +
1 + x
2
dx+
_
1
0
x
2012
1 + x +
1 + x
2
dx =
1.2. PRIMITIVE 19
=
_
1
0
_
x
2012
1 x +
1 + x
2
+
x
2012
1 + x +
1 + x
2
_
dx =
x
2013
2013
1
0
=
1
2013
11. S a se ae
I =
_
/2
0
_
x
4
+ (x

2
)
4
_
sin
2
xdx
Solut ie. Prin x

2
= y se ajunga la
I =
_
/2
0
_
x
4
+ (x

2
)
4
_
cos
2
xdx
de unde
2I =
_
/2
0
_
x
4
+ (x

2
)
4
_
dx =

5
5.2
4
Inegalitat i
1. (Inegalitatea lui Cebasev). Fie h : [a, b] R o funct ie integrabila,
pozitiv a, iar f, g : [a, b] R funct ii cresc atoare. Atunci:
__
b
a
h(x)f(x)dx
___
b
a
h(x)g(x)dx
_
__
b
a
h(x)dx
___
b
a
h(x)f(x)g(x)dx
_
Solut ie. Folosim notat iile: :=
_
b
a
h(x)dx; :=
_
b
a
h(x)g(x)dx;
:=
_
b
a
h(x)f(x)g(x)dx ; :=
_
b
a
h(x)f(x)dx
Atunci diferent a
D :=
__
b
a
h(x)dx
___
b
a
h(x)f(x)g(x)dx
_
__
b
a
h(x)f(x)dx
___
b
a
h(x)g(x)dx
_
se scrie at at sub forma
D =
_
b
a
h(x)f(x) [g(x) ] dx
c at si:
D =
_
b
a
h(x) [ g(x)] dx
Prin adunare, obt inem:
D =
1
2
_
b
a
h(x) [f(x)g(x) f(x) + g(x)] dx
Acum concluzia rezulta, deoarece:
f(x)g(x) f(x) + g(x) = f(x)g(x)
_
b
a
h(y)dy f(x)
_
b
a
h(y)g(y)dy+
+
_
b
a
h(y)f(y)g(y)dy g(x)
_
b
a
h(y)f(y)dy =
=
_
b
a
h(y) [f(x) f(y)] [g(x) g(y)] dy 0
2. (Inegalitatea lui Young) Fie f : [0, +) R o funct ie strict
cresc atoare si continua, cu f(0) = 0 si lim
x+
f(x) = +. Notam cu g inversa
funct iei f, cu F primitiva funct iei f, care se anuleaz a n 0 si cu G primitiva
funct iei g, care se anuleaz a n 0.
S a se arate ca xy F(x) + G(y), pentru orice x, y [0, +).
Caz particular: f(x) := x
p1
, p > 1.
Solut ie. Ca funct ie de y, expresia F(x) + G(y) xy este minim a dac a
si numai dac a y = f(x). Daca f are derivata continu a, atunci egalitatea
F(x) +G(f(x)) = xf(x) rezult a prin integrare prin p art i si inegalitatea este
demonstrat a.
In general, trebuie folosite sumele Riemann:

G(y) =
_
y
0
g()d = lim
i
g(
i
)(y
i+1
y
i
)
Not and
i
:= f(
i
); y
i
:= f(x
i
), suma se transform a:
lim
i
(f(x
i+1
) f(x
i
)) = lim(
0
(f(x
1
) f(x
0
)) +
1
(f(x
2
f(x
1
))+
+. . . +
n1
(f(x
n
) f(x
n1
)) = lim[
0
f(0) + f(x
1
[
0
1
) + f(x
2
)[
1
2
]+
+. . . + f(x
n1
)[
n2
n1
] +
n1
f(x)] =
= lim[
0
f(0) + f(x
1
)(
1
0
) + f(x
2
)(
2
1
)+
. . . + f(x
n1
)(
n1
n2
)
n1
f(x)] = xf(x) 0.f(0)
_
x
0
f(t)dt
1.2. PRIMITIVE 21
In cazul particular dat, se reg aseste inegalitatea lui Holder: xy

x
p
p
+
y
q
q
,
unde
1
p
+
1
q
= 1.
3. Fie g : R R o funct ie continua. S a se arate c a g este convex a
dac a si numai daca pentru ecare funct ie f : [0, 1] R integrabil a, are loc
inegalitatea g
__
1
0
f(t)dt
_
_
1
0
g(f(t))dt.
Solut ie. Dac a g este convexa, atunci pentru orice suma Riemann a
funct iei f are loc:
g
_
n1
i=0
f(
i
)(x
i+1
x
i
)
_
n1
i=0
g(f(
i
))(x
i+1
x
i
)
Funct ia g ind continu a, se obt ine inegalitatea propus a.
Reciproc, vom scrie ca inegalitatea are loc, pentru ecare funct ie f de
forma:
f(t) =
_
x , t [0, )
y , t [, 1]
Se obt ine g (x + (1 )y) g(x) + (1 )g(y).
4. Fie f : [0, 1] R o funct ie cu derivata continu a pe [0, 1] si f(0) =
f(1) = 0. S a se arate c a are loc inegalitatea
2
_
1
0
f
2
(x)dx
_
1
0
f
2
(x)dx.
Pentru care funct ii f are loc egalitate?
Solut ie.

In ipotezele date, funct ia f(x)cotg x are limite laterale nite
n 0 si 1. Deci urmatoarea integral a exista si se poate calcula prin p art i:
2
_
1
0
f(x)f
(x)cotg xdx = 2
_
1
2
f
2
(x)cotg x
_
[
1
0
+
2
_
1
0
f
2
(x)[1+cotg
2
x]dx =
=
2
_
1
0
f
2
(x)[1 + cotg
2
x]dx
Egalitatea obt inut a se mai scrie:
_
1
0
[f
2
(x)
2
f
2
(x)]dx =
_
1
0
[f
(x) f(x)cotg x]
2
dx 0
Din aceasta relat ie rezult a ca avem egalitate daca si numai dac a
f
(x)
f(x)
=
cos x
sin x
,
adic a f(x) = C sin x.
Inegalitatea izoperimetrica.
5. Fie A, B R xate. Not am cu T mult imea tuturor funct iilor f :
[a, b] R, cu derivata continua pe [a, b], cu f(a) = A, f(b) = B.
Exist a f
0
T, care s a realizeze minimul expresiei
_
b
a
f
2
(x)dx?
Solut ie. Pe baza inegalitat ii lui Cauchy, deducem c a, pentru f T:
(b a)
_
b
a
f
2
(x)dx
__
b
a
f
(x)dx
_
2
= (B A)
2
cu egalitate daca si numai dac a f este funct ie polinom de grad 1. Deci
minimul este atins pentru f
0
(x) :=
B A
b a
x + A a
B A
b a
.
6. S a se studieze daca exist a o funct ie f : [0, 2] R av and derivata
continua pe [0, 2] si care veric a urmatoarele condit ii:
f(0) = f(2) = 1;
[f
(x)[ 1, pentru orice x [0, 2];
_
2
0
f(x)dx
1.
Solut ie. S a presupunem c a ar exista o funct ie f, cu propriet at ile din
enunt si s a denim funct ia f
0
: [0, 2] R astfel:
f
0
(x) :=
_
1 x , x [0, 1]
x 1 , x (1, 2]
Aplic and teorema lui Lagrange si t inand cont de proprietat ile funct iei f,
deducem c a f f
0
. Cum
_
2
0
f
0
(x)dx = 1, dar f
0
nu este derivabil a, urmeaz a
c a nu exist a nici o funct ie cu proprietat ile din enunt .
7. Fie f, g : [a, b] R funct ii continue, veric and relat ia
f(x) = f(a) +
_
x
a
f(t)g(t)dt
oricare ar x [a, b].
S a se demonstreze inegalitatea:
[f(x)[ [f(a)[e
_
x
a
[g(t)[dt
1.2. PRIMITIVE 23
oricare ar x [a, b].
Solut ie. Not and x(t) :=
_
t
a
g(s)f(s)ds, deducem prin derivare:
x
(t) = g(t)f(t) = g(t)f(a) + g(t)x(t)

Amplic and cu e
_
t
a
g(s)ds
, se ajunge la:
d
dt
_
_
x(t)e
_
t
a
g(s)ds
_
_
= g(t)f(a)e
_
t
a
g(s)ds
de unde
x(t) = f(a)
_
t
a
g(s)e
_
t
s
g()d
ds
Deoarece
g(s)e
_
t
s
g()d
=
d
ds
_
_
e
_
t
s
g()d
_
_
rezult a ca x(t) = f(a)
_
_
1 + e
_
t
a
g(s)ds
_
_
. T in and seama ca x(t) = f(t)
f(a), inegalitatea propusa se obt ine imediat.
8. Fie f : R R o funct ie continu a, cu proprietatea c a f
3
(x)+f(x) x,
pentru orice x R. Sa se arate c a
_
2
0
f(x)dx
5
4
.
Solut ie. Funct ia g(u) := u
3
+u este strict cresc atoare pe R. Deci ipoteza
g(f(x)) x implic a f(x) g
1
(x). g
1
este continua si strict cresc atoare,
deci:
_
2
0
f(x)dx
_
2
0
g
1
(x)dx =
_
1
0
ug
(u)du =
5
4
9. Fie f, g : [a, b] R dou a funct ii integrabile. Sa se arate inegalitatea
lui Cauchy:
_
b
a
[f(x)g(x)[ dx
__
b
a
f
2
(x)dx
_
1/2
__
b
a
g
2
(x)dx
_
1/2
Deducet i c a
|f|
2
:=
__
b
a
f
2
(x)dx
_
1/2
are propriet at ile unei norme pe spat iul liniar al funct iilor continue pe [a, b],
adic a
(i) |f|
2
= 0 f 0 ;
(ii) |f|
2
= [[|f|
2
;
(iii) |f + g|
2
|f|
2
+|g|
2
Solut ie. Se scrie
0
_
b
a
(f(x) + g(x))
2
dx
1.2.1 Metode de calcul
Vom indica dou a metode de calcul pentru primitivele unor funct ii continue;
va rezulta si cate o metod a de calcul pentru unele integrale Riemann.
Formula de integrare prin part i.
Teorema 13 Daca f, g : [a, b] R sunt doua funct ii derivabile, cu derivate
continue, atunci
_
f(x)g
(x)dx = f(x)g(x)
_
f
(x)g(x)dx
deci
_
b
a
f(x)g
(x)dx = f(x)g(x)[
b
a
_
b
a
f
(x)g(x)dx
Demonstrat ie. Deoarece
(f.g)
= f
g + fg
deducem ca f.g este o primitiv a pentru f
g + fg
. Rezult a
_
b
a
(f.g)
(x)dx = (f.g)(b) (f.g)(a) =

_
b
a
f
(x)g(x)dx +
_
b
a
f(x)g
(x)dx
1.2. PRIMITIVE 25
Schimbarea de variabila.
Teorema 14 Fie f : [a, b] R o funct ie continua iar : [c, d] [a, b] o
funct ie cu derivata continua si diferita de 0 pe [c, d]. Atunci:
_
f(x)dx =
__
f((t))
(t)dt
_

1
deci
_
b
a
f(x)dx =
_

1
(b)
1
(a)
f((t))
(t)dt
Demonstrat ie. Fie F o primitiv a pentru f (pe [a, b]). Fie G o primitiv a
pentru t f((t))
(t) pe [c, d]. Deci

G
(t) = f((t))
(t) = F
((t))
(t) = (F ] (t)
Integrarea funct iilor rat ionale.
Cele 4 tipuri de fract ii simple. Fie R(x) =
P(x)
Q(x)
o funct ie rat ionala (deci
Q , 0 (P, Q) = 1). Aceste funct ii au primitive elementare. Pentru a justica
aceast a proprietate, observ am ca, dac a gradul lui P este mai mare decat
gradul lui Q, prin efectuareamp art irii cu rest, se obt ine R(x) = P
1
(x)+
P
2
(x)
Q(x)
iar gradul restului P
2
este strict mai mic dec at gradul lui Q. P
1
are primitive
tot polinom. Mai departe, Q admite o descompunere n factori
Q(x) = A(x a
1
)
m
1
. . . (x a
k
)
m
k
(x
2
+ b
1
x + c
1
)
n
1
. . . (x
2
+ b
p
x + c
p
)
n
p
Corespunz ator,
P
2
(x)
Q(x)
se scrie ca o suma de termeni de forma
(i)
B
(xa
i
)
m
unde i = 1, . . . , k , m = 1, . . . , m
i
(ii)
Cx+D
(x
2
+b
j
x+c
j
)
n
unde j = 1, . . . , p , n = 1, . . . , n
j
.
Fiecare asemenea termen are primitive elementare, care se aa astfel
(funct ia R este denit a si continu a pe (, a
1
) (a
1
, a
2
) . . . (a
k
, +) iar
calculele sunt valabile pe ecare din intervalele precedente):
(i)
_
B
x a
i
dx = B ln [x a
i
[ +(
n 2:
_
B
(x a
i
)
m
dx = B
_
u
m
du = B
(x a
i
)
m+1
m + 1
+(
(ii) Prin punerea n evident a a diferent ialei trinomului, problema se re-
duce la aarea primitivelor unor expresii de forma
du
n
m
; iar printr-o schimbare
simpl a de variabil a mai raman
_
dx
(x
2
+ 1
m
care se calculeaz a (pentru n 2)
folosind integrarea prin p art i. Se obt ine o relat ie de recurent a, care permite
calculul primitivelor din aproape n aproape.
Reducere la funct ii rat ionale
In continuare, se prezint a c ateva schimb ari de variabila, care permit reduc-

erea g asirii unei primitive la cea a unei funct ii raionale. Subliniem ca, pentru
diferite cazuri particulare, pot exista schimb ari de variabila care conduc la
calcule mult mai simple. R va desemna o funct ie rat ionala, de dou a vari-
abile.

In ecare caz concret, trebuie stabilite intervalele pe care funct ia este
continua (denit a).
(i) Pentru aarea unei primitive pentru o funct ie de forma R(sin x, cos x)
se utilizeaz a schimbarea de variabil a t = tg
x
2
pentru x (, ) . Deoarece
x = 2arctg t obt inem dx =
2
1+t
2
dt ; sin x =
2t
1+t
2
, cos x =
1t
2
1+t
2
. Astfel, gasirea
primitivei / calculul integralei init iale se reduce la o funct ie rat ional a.
(ii) Pentru aarea unei primitive pentru o funct ie de forma
R(x,
ax
2
+ bx + c)
se utilizeaza dup a caz, una din schimb arile de variabil a urmatoare.
Dac a a > 0, se poate folosi schimbarea de variabil a
ax
2
+ bx + c =
t x
a;
Dac a c > 0, se poate folosi schimbarea de variabila
ax
2
+ bx + c =
tx +
c;
Dac a trinomul are r ad acini reale si distincte, se poate folosi schimbarea
de variabil a
ax
2
+ bx + c = t(x x
1
) .
In general, se ajunge la calcule complicate, deci este de preferat s a se caute

schimbari mai eciente. Este recomandabil ca, prin transform ari simple, sa
se aduc a trinomul la una din formele: X
2
1 ; 1 X
2
; X
2
+ 1 . Se pot
ncerca apoi schimbari trigonometrice X =
1
sin t
: X = sin t; resp. X = tg t.
(iii) Se numesc integrale binome cele de forma
_
x
m
(a + bx
n
)
p
dx
unde m, n, p Q . Cebasev a demonstrat c a exist a primitive elementare doar
n cazurile:
(i) p Z ;
(ii)
m+1
n
Z ; reducerea la o funct ie rat ional a se realizaz a prin schimbarea
a + bx
n
= t
s
unde p =
r
s
cu r Z, s N, (r, s) = 1.
(iii)
m+1
n
+ p Z ; reducerea la o funct ie rat ional a se realizaz a prin
schimbarea bx
n
+ a = z
s
.
1.2. PRIMITIVE 27
Exercit ii
Integrarea prin part i.
1. S a se ae o primitiv a pentru funct ia e
ax
sin bx (a R, b R 0).
Solut ie. Integr and de dou a ori prin p art i, obt inem:
_
e
ax
sin bxdx =
1
b
e
ax
cos bx +
a
b
_
e
ax
cos bxdx =
1
b
e
ax
cos bx+
+
a
b
2
e
ax
sin bx
a
2
b
2
_
e
ax
sin bxdx
Deducem
(1 +
a
2
b
2
)
_
e
ax
sin bxdx =
1
b
e
ax
cos bx +
a
b
2
e
ax
sin bx +(
adic a
_
e
ax
sin bxdx =
ae
ax
sin bx be
ax
cos bx
a
2
+ b
2
+(
2. Fie f : [0, ] R o funct ie cu derivata de ordin doi continu a. S a se
calculeze
lim
n+
_

0
sin(n +
1
2
)t
sin
t
2
f(t)dt
Solut ie. Funct ia g : [0, ] R
g(t) :=
_
_
f(t) f(0)
sin
t
2
, t (0, ]
f
(0)
2
, t = 0
este continu a.

In plus, folosind faptul c a f(t) = f(0) + tf
(0) +
t
2
2
f
(0) + o(t
2
),
rezult a c a g este derivabil a si
g
(t) :=
_
_
t
2
f
(0) + o(t
2
)
t
2
+ o(t
2
)
, t (0, ]
f
(0) , t = 0
Deci g
este chiar continu a. Scriem:

_

0
sin(n +
1
2
)t
sin
t
2
f(t)dt =
_

0
sin(n +
1
2
)t
sin
t
2
f(0)dt +
_

0
sin(n +
1
2
)tg(t)dt
A doua integrala are limita 0, dup a cum rezult a prin integrare prin part i.
Prima integral a este constant a, egala cu f(0).
3. S a se arate c a
1
2n
_
+2
sin
2
n(x t)
2
sin
2
x t
2
dt
nu depinde de , n si x. Sa se determine valoarea integralei.
Solut ie. Integrala exista, deoarece dac a
x t
2
= k, funct ia de sub integral a
are limita n
2
. Folosind schimbarea de variabila y := xt si not and u := x
2, integrala devine
1
2n
_
u+2
u
sin
2
ny
2
sin
2
y
2
dy. Derivata acestei integrale, n
raport cu variabila u se calculeaz a pe baza teoremei fundamentale, obt inand
0. Rezult a c a integrala este egal a cu
1
2n
_
2
0
sin
2
ny
2
sin
2
y
2
dy.
Pentru a arata independent a de n, plecam de la identitatea
1
2
+ cos
y
2
+ . . . + cos
ky
2
=
sin(k +
1
2
)y
2 sin
y
2
Rezult a c a
_
2
0
sin(k +
1
2
)y
2 sin
y
2
dy =
Mai departe, integrand identitatea:
sin
y
2
sin
y
2
+
sin
3y
2
sin
y
2
+ . . . +
sin
(2n1)y
2
sin
y
2
=
sin
2 ny
2
2 sin
2 y
2
rezult a c a valoarea cautata este 1.
4. Calcul and n doua moduri I
n
=
_
1
0
(1 x
2
)
n
dx, s a se aa valoarea
sumei:
1
1
3
C
1
n
+
1
5
C
2
n
. . . + (1)
n
1
2n + 1
C
n
n
Problem a similara pentru
_
b
a
(x + 1)
n
dx.
1.2. PRIMITIVE 29
Solut ie. Integr and prin p art i, se obt ine relat ia de recurent a:
I
n
= x(1 x
2
)
n
[
1
0
+ 2n
_
1
0
x
2
(1 x
2
)
n1
dx = 2nI
n1
2nI
n
adic a I
n
=
2n
2n + 1
I
n1
, de unde I
n
=
2n(2n 2) . . . 2
(2n + 1)(2n 1) . . . 3
.
Pe de alta parte:
I
n
=
_
1
0
(1C
1
n
x
2
+C
2
n
x
4
. . .+(1)
n
C
n
n
x
2n
)dx = 1
1
3
C
1
n
+
1
5
C
2
n
. . .+(1)
n
1
2n + 1
C
n
n
Pentru a doua integrala, pe de o parte se obt ine direct
_
b
a
(x + 1)
n
dx =
(b + 1)
n+1
(a + 1)
n+1
n + 1
Pe de alta parte, din dezvoltarea dup a binomul lui Newton obt inem:
_
b
a
(x + 1)
n
dx =
n
k=0
b
k+1
a
k+1
k + 1
C
k
n
Diverse cazuri particulare, mai mult sau mai put in cunoscute se pot g asi:
n
k=0
1
k + 1
C
k
n
=
2
n+1
1
n + 1
[
n
2
]
k=0
1
2k + 1
C
2k
n
=
2
n
n + 1
n
k=0
(1)
k
k + 1
C
k
n
=
(1)
n
n + 1
5. Se deneste
B(a, b) :=
_
1
0
x
a
(1 x)
b
dx
pentru a 0 si b 0.
(i) Sa se arate c a B(a, b) = B(b, a)
(ii) Sa se stabileasca relat ia de recurent a
B(a, b) =
b
a + b + 1
B(a, b 1)
(pentru b 1). S a se deduc a
B(a, b) =
a!b!
(a + b + 1)!
dac a a, b N.
(iii) Sa se arate c a
_
/2
0
sin
n
x cos
m
xdx = B
_
n 1
2
,
m1
2
_
Solut ie. (i) Imediat prin schimbarea de variabil a x = 1y. Daca a, b N
ecare din cei doi membri se pot calcula efectiv, dar n acest mod se obt ine
doar o identitate combinatorica amuzanta:
m
k=0
(1)
k
n + k + 1
C
k
m
=
n
k=0
(1)
k
m + k + 1
C
k
n
(ii) Se integreaza prin part i de dou a ori:
6. Fie k, m N. Sa se arate c a
_
1
0
x
k
ln
m
xdx = (1)
m
m!
(k + 1)
m+1
7. Pentru ecare n 1 denim P
n
(x) :=
d
n
(x
2
1)
n
dx
n
. (P
n
se numesc
polinoamele Legendre).
S a se arate ca pentru m ,= n:
_
1
1
P
n
(x)P
m
(x)dx = 0.
S a se calculeze
_
1
1
P
2
n
(x)dx.
Solut ie. Presupun and n m si integrand prin part i, se gaseste:
_
1
1
P
n
(x)P
m
(x)dx =
d
n1
(x
2
1)
n
dx
n1
d
m
(x
2
1)
n
dx
m
[
1
1
_
1
1
d
n1
(x
2
1)
n
dx
n1
d
m+1
(x
2
1)
n
dx
m+1
dx = . . . = (1)
n
_
1
1
(x
2
1)
n
d
m+n
(x
2
1)
n
dx
m+n
dx
Dac a n > m, atunci derivata de ordin 2m+1 si urm atoarele sunt nule, ceea ce
arat a prima armat ie. Pentru a calcula integrala pentru n = m, se continua
integrarea prin part i:
(1)
n
n!
_
1
1
(x
2
1)
n
dx = (1)
n
(n!)
2
(2n)!
2
2n
2n + 1
1.2. PRIMITIVE 31
Schimbare de variabila.
1. Fie p, q (0, +). Atunci:
_
1
0
(1 x
p
)
1
q
dx =
_
1
0
(1 x
q
)
1
p
dx
Solut ie. Consider and funct ia f : [0, 1] [0, 1], f(x) := (1 x
p
)
1
q
, nu
este greu de ar atat ca inversa ei este g : [0, 1] [0, 1], g(y) := (1 y
q
)
1
p
.
Astfel:
_
1
0
f(x)dx =
_
1
0
f (g(y)) g
(y)dy =
_
1
0
yg
(y)dy =
_
1
0
g(y)dy
2. S a se ae
_
dx
x
2
3
_
(2 + x
3
)
5
folosind schimbarea de variabil a 2x
3
+ 1 = y
3
(integral a binoma).
Solut ie. Avem x =
3
2(y
3
1)
1
3
deci dx = 3
3
2y
2
(y
3
1)
4
3
dy. Dup a
efectuarea calculelor, se ajunge la
3
4
_
(1 y
3
)dy =
3
4
_
y +
1
2y
2
_
+(
iar rezultatul este
1
8
4 + 3x
3
x(2 + x
3
)
2/3
+(
3. S a se ae
_
dx
1 +
x +
x + 1
Solut ie. Expresia a c arei primitiva se cauta se transforma
dx
1 +
x +
x + 1
=
(1 +
x)
x + 1
1 + 2
x + x (x + 1)
=
1
2
x
+
1
2

1
2
_
x + 1
x
deci
_
dx
1 +
x +
x + 1
=
x +
x
2

1
2
_
_
x + 1
x
dx
Pentru ultima primitiv a, folosim schimbarea de variabil a
x+1
x
= t
2
, de unde
(dup a o descompunere n fract ii simple):
_
_
x + 1
x
dx =
_
t
2
(t
2
1)
2
dt =
_
x(x + 1) ln(
x + 1
x) +(
4. S a se calculeze
_
dx
x
x
2
+ x + 1
prin schimbarea de variabil a x =
1
t
.
Pentru comparat ie, se pot folosi schimb arile de variabil a:
(i) x + t =
x
2
+ x + 1
(ii) xt + 1 =
x
2
+ x + 1.
Solut ie.
_
dx
x
x
2
+ x + 1
=
_
dt
t
2
+ t + 1
= ln(2t + 1 + 2
t
2
+ t + 1) +( =
= ln
[x[
2 + x + 2
x
2
+ x + 1
+(
Prin (i) se ajunge la
ln
x
2
+ x + 1 + x 1
x
2
+ x + 1 + x + 1
+(
iar prin (ii) se ajunge la o alt a expresie.
5.
_
dx
(x
2
+ 2)
x
2
+ 1
=
1
2
2
ln
2x
2
+ 2 + x
2x
2
+ 2 x
+(
_
dx
(x
2
+ 1)
x
2
+ 2
= arctg
x
2
+ 2
x
+( =
=
1
2
arctg
x
4
+ 2x
2
+(
dar numai pe (0, +)!
6. S a se calculeze
_
2
0
dx
2 + cos x
Solut ie. Folosirea substitut iei t = tan
x
2
impune mpart irea pe subinter-
valele [0, ] si [, 2] sau translat ia la [, ]. Chiar si asa, trebuie folosite
cunostint e de la integrale generalizate; de fapt, se vor considera intervalele
[0,

2
] [

2
, +

2
] si [
2
, 2] cu evaluarea corespunzatoare a limitelor
pentru 0.
Este mai instructiv s a caut am primitiva, care exista, funct ia ind con-
tinu a pe R si chiar
1
3
f(x) 1. Pe intervalul (, ) o primitiv a este
2
3
arctan
tan
x
2
3
. Pe intervalul (, 3) primitiva va de forma
2
3
arctan
tan
x
2
3
+
1.2. PRIMITIVE 33
C. Constanta C se determin a din condit ia de continuitate: C =
2
3
. Aceasta
este si valoarea integralei.
7. S a se arate ca funct ia f : R R,
f(x) =
_
_
cos
1
x
3
+ x
, x ,= 0
0 , x = 0
admite primitive.
Solut ie. C autam o primitiva de forma:
F(x) = R(x) sin
1
x
3
+ x
+ G(x)
Deoarece
F
(x) = R
(x) sin
1
x
3
+ x
R(x)
3x
2
+ 1
(x
3
+ x)
2
cos
1
x
3
+ x
+ G
(x)
rezult a c a trebuie s a alegem R(x) :=
(x
3
+ x)
2
3x
2
+ 1
. Acum
R
(x) =
4
3
x
3
10
9
x
8x
9(3x
2
+ 1)
2
deci rezulta c a funct ia
g(x) =
_
_
R
(x) sin
1
x
3
+ x
, x ,= 0
0 , x = 0
este continu a, prin urmare admite o primitiv a G.
Dar de ce f(0) = 0? Pentru c a trebuie gasit F
(0); dar G
(0) = 0, iar din

prima parte se a a direct tot 0.
8. Fie f : R R funct ia f(x) := e
x
2
. Sa se arate c a f admite o
primitiv a F pe R, unic determinata de cerint a ca lim
x+
F(x) = 0.
S a se calculeze lim
x+
F(x)
1
2x
e
x
2
.
Solut ie. Primitiva care se anuleaza n 1 este G(x) :=
_
x
1
e
t
2
dt. Avem
G(x)
_
x
1
e
t
dt =
1
e
e
x
G ind cresc atoare, exist a lim
x+
G(x) = C R. Acum F(x) := G(x) C
satisface. Pentru calculul limitei, ind n cazul de nedeterminare
0
0
, se aplic a
regula lui lH opital, care conduce la:
e
x
2
1
2x
e
x
2
+
1
2x
(2x)e
x
2
=
1
1
1
2x
2
1
9. Fie f : [0, +) [0, +) o funct ie continua. Presupunem c a exist a
lim
x+
_
x
0
f
2
(t)dt
Not am F primitiva funct iei f, care se anuleaz a n 0. Sa se arate c a exista
lim
x+
_
x
0
F
2
(t)
t
2
dt
Solut ie. Este sucient s a arat am c a funct ia g(x) :=
_
x
1
F
2
(t)
t
2
dt este majo-
rat a pe [1, +). Sa not am M := lim
x+
_
x
0
f
2
(t)dt. Atunci:
F
2
(x) =
__
x
0
f(t)dt
_
2
__
x
0
f
2
(t)dt
___
x
0
1dt
_
Mx
Integr and prin p art i si folosind nc a odat a inegalitatea lui Cauchy, obt inem:
g(x) =
_
x
1
F
2
(t)
t
2
dt = F
2
(1)
F
2
(x)
x
+ 2
_
x
1
F(t)f(t)
t
dt
M + 2
_
x
1
F
2
(t)
t
2
dt
_
x
1
f
2
(t)dt M + 2
M
_
g(x)
de unde n mod necesar g(x) (3 + 2
2)M.
10. S a se justice posibilitatea schimbarii de variabil a
sin x :=
2a sin y
(a + b) + (a b) sin
2
y
n integrala: G :=
_
2
0
dx
a
2
cos
2
x + b
2
sin
2
x
(unde 0 < b a).
1.2. PRIMITIVE 35
S a se deduc a astfel exprimarea valorii G cu ajutorul mediei aritmetico
geometrice a numerelor a si b:
Fie 0 < a b. Denim prin recurent a sirurile (a
n
), (b
n
) astfel: a
1
:= a,
b
1
:= b, a
n+1
:=
a
n
+ b
n
2
, b
n+1
:=
a
n
b
n
. Sa se arate c a sirurile (a
n
), (b
n
)
sunt convergente si aceeasi limita (numit a media artimeticogeometrica a
numerelor a si b).
Solut ie. Funct ie sinus ind strict crescatoare pe [0,

2
], este sucient
s a arat am c a funct ia t
t
(a + b) + (a b)t
2
este strict cresc atoare pe [0, 1].
Derivata acestei funct ii ind
(a + b) (a b)t
2
(a + b) + (a b)t
2
> 0, pentru orice t [0, 1],
concluzia rezult a.
Folosind schimbarea de variabil a indicata si efectu and calculele, se ajunge
la:
G =
_
2
0
dx
_
a + b
2
_
2
cos
2
x + ab sin
2
x
Repet and procedeul, se g aseste
G =
_
2
0
dx
_
a
2
n
cos
2
x + b
2
n
sin
2
x
Din aceasta scriere, se obt ine ncadrarea

2a
n
G

2b
n
, deci concluzia:
G =

2m
, unde m desemneaz a media aritmeticogeometric a a numerelor a
si b.
Se veric a prin induct ie ca b b
n
a
n
a, n particular b
n
este bine
denit. Apoi a
n+1
a
n
si b
n+1
b
n
arat a ca sirurile sunt convergente.
Not and l
1
resp. l
2
limitele lor, din relat ia de recurent a se obt ine prin trecere
la limita l
1
=
l
1
+ l
2
2
, deci l
1
= l
2
.
Un rezultat mai precis se obt ine dac a observam c a
0 a
n+1
b
n+1
a
n+1
a
n
=
a
n
b
n
2

a b
2
n+1
Se obt ine astfel o evaluare a vitezei de convergent a: [a
n
l[
a b
2
n
.
11. Fie f : [a, b] R o funct ie continu a, iar : [c, d] [a, b] o funct ie cu
derivata continua.
Ar atat i ca
_
f((t))
(t)dt =
__
f(x)dx
_

si
_
d
c
f((t))
(t)dt =
_
(d)
(c)
f(x)dx
S a se dea un exemplu de calcul al unei primitive / integrale folosind aceste
formule, n care s a nu e biject ie.
1.3 Integrale cu parametru
1.3.1 Preliminarii
Vom nota R
2
:= (x, y)[x, y R . R
2
se identica cu un plan, raportat
la un reper (ortonormal). R
2
este spat iu liniar fat a de operat iile uzuale. Se
consider a norma (euclidian a):
|(x, y)| :=
_
x
2
+ y
2
Putem vorbi deci de distant a dintre dou a puncte
d ((x, y), (x
, y
)) := |(x, y) (x
, y
)| =
_
(x x
)
2
+ (y y
)
2
Vom considera frecvent dreptunghiuri [a, b] [c, d] R
2
. Pentru un sir
(x
n
, y
n
) din R
2
convergent a (x
n
, y
n
) (x, y) nseamn a ca x
n
x si y
n

y. Echivalent d ((x
n
, y
n
), (x, y)) 0. Similar (x, y) se numeste punct de
acumulare pentru submult imea A R
2
dac a exist a un sir (x
n
, y
n
) din A,
astfel ncat (x
n
, y
n
) ,= (x, y) si (x
n
, y
n
) (x, y). Trebuie ret inut ca (x
n
, y
n
) ,=
(x, y) nseamn a (pentru ecare n): x
n
,= x sau y
n
,= y.
Fie f : A R
2
R o funct ie. Spunem c a f are limita L n (x
0
, y
0
) si
scriem
lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
f(x, y) = L
sau f(x, y)
xx
0
L dac a
(x
0
, y
0
) este punct de acumulare pentru A si
oricare ar un sir (x
n
, y
n
)
n1
din A, astfel ncat (x
n
, y
n
) ,= (x
0
, y
0
) si
(x
n
, y
n
) (x
0
, y
0
) urmeaza f(x
n
, y
n
) L.
Spunem ca f este continu a n (x
0
, y
0
) A dac a
lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
f(x, y) = f(x
0
, y
0
)
1.3. INTEGRALE CU PARAMETRU 37
(dac a (x
0
, y
0
) nu este punct de acumulare pentru A, atunci acceptam ca f
este continu a n (x
0
, y
0
)).
Putem vorbi de limite sau continuitate separat a / part iala daca ne referim
la funct ia de o variabil a x f(x, y
0
) sau y f(x
0
, y).
Ca si la funct ii de o variabil a, este adev arata:
Teorema 15 (Cantor). Fie f : [a, b] [c, d] R o funct ie continua. Atunci
pentru orice > 0 exist a > 0 astfel nc at oricare ar x
, x
[a, b] si
y
, y
[c, d] cu [x
[ < si [y
[ < , avem [f(x
, y
) f(x
.y
)[ < .
Demonstrat ie. Prin reducere la absurd: faptul ca f nu ar uniform
continua pe [a, b] [c, d] se traduce prin
0
> 0 astfel nc at n N x
n
, x
n
[a, b] y
n
, y
n
[c, d] astfel nc at
() [x
n
x
n
[ <
1
n
; [y
n
y
n
[ <
1
n
dar [f(x
n
, y
n
) f(x
n
, y
n
)[
0
Pe baza lemei lui Cesaro, putem extrage un subsir (x
n
k
)
k
, care sa e
convergent. Not am limita cu x
0
[a, b]. Datorit a (), subsirul (x
n
k
)
k
va
avea aceeasi limita. Mai departe, tot pe baza lemei lui Cesaro, sirul (y
n
k
) are
un subsir convergent. Pentru a nu complica excesiv notat ia, vom nota la fel
subsirul. Datorit a (), subsirul (y
n
k
)
k
va avea aceeasi limit a. Dar
0 <
0
[f(x
n
k
, y
n
k
) f(x
n
k
, y
n
k
)[ 0
ceea ce constituie contradict ia c autat a.
Dac a exist a, derivatele funct iilor x f(x, y
0
) resp. y f(x
0
, y) se
numesc derivate part iale (n punctul (x
0
, y
0
)) si se noteaz a
f
x
(x
0
, y
0
) := lim
xx
0
f(x, y
0
) f(x
0
, y
0
)
x x
0
f
y
(x
0
, y
0
) := lim
yy
0
f(x
0
, y) f(x
0
, y
0
)
y y
0
Exemplu.
x
_
x
x
2
+ y
2
_
=
y
2
x
2
(x
2
+ y
2
)
2
=

y
_
y
x
2
+ y
2
_
Funct ia
f(x, y) :=
_
y
2
x
2
(x
2
+y
2
)
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0 , (x, y) = (0, 0)
nu este continu a n (0, 0).
1.3.2 Trecere la limita sub integrala
Teorema 16 Fie f
n
: [a, b] R un sir de funct ii integrabile. Presupunem
ca f
n
f uniform pe [a, b]. Atunci f este integrabila pe [a, b] iar
lim
n
_
b
a
f
n
(x)dx =
_
b
a
f(x)dx
Demonstrat ie. S a not am
I
n
:=
_
b
a
f
n
(x)dx
Fie > 0; exist a n
astfel nc at pentru orice m, n n
si orice x [a, b] sa
avem [f
n
(x) f
m
(x)[ <

ba
. Deducem [I
n
I
m
[ < . Deci (I
n
)
n
este sir
Cauchy. Fie I R limita sa.
Vom verica integrabilitatea funct iei f utiliz and sumele Riemann. Folosim
inegalitatea
[
(f, ) I[ [
(f, )
(f
, )[ +[
(f
, ) I
[ +[I
I[
Deoarece
[
(f, )
(f
, )[ =
k=1
(f(
k
) f
(
k
))(x
k+1
x
k
)
k=1
[f(
k
) f
(
k
))[ (x
k+1
x
k
)
deducem ca putem alege N pentru care
[
(f, )
(f
, )[ < /3
si [I
n
I[ < /3 . Pentru funct ia f
g asim > 0 astfel ncat pentru orice

diviziune cu || < si pentru orice alegere a punctelor intermediare s a
avem
[
(f
, ) I
[ < /3
Desigur, rezultatul se transpune la serii de funct ii:
Teorema 17 Fie f
n
: [a, b] R un sir de funct ii integrabile. Presupunem
ca seria
n=1
f
n
converge uniform pe [a, b] la f. Atunci f este integrabila pe
[a, b] iar
n=1
_
b
a
f
n
(x)dx =
_
b
a
_

n=1
f
n
(x)
_
dx
Serii de puteri. Dup a cum s-a mai observat, daca R > 0 iar f :
(R, R) R este denita ca
f(x) :=
n=0
a
n
x
n
atunci primitiva care se anuleaza n 0 este
F(x) =
n=1
a
n1
x
n
n
Exemplu. Funct ia lui Thomae / Riemann. Fiecare num ar rat ional ,= 0
se scrie unic sub forma
p
q
, unde p, q Z, q 1 si (p, q) = 1. Cu aceste
notat ii, denim f : R R prin
f(x) :=
_
0 , x / Q
1
q
, x Q
f(0) se poate alege oricum, nu inuent eaza rezultatele urmatoare.
Mai denim, pentru ecare n 1 , f
n
: R R prin
f
n
(x) :=
_
0 , x / Q
1
q
, x Q, q n
Fiecare funct ie f
n
are cel mult n
2
puncte n care este ,= 0. Deci este integra-
bil a (pe orice interval [a, b]) iar valoarea integralei este 0. Mai mult, ecare
funct ie f
n
este continu a n ecare punct n care ia valoarea 0.
Deoarece [f
n
(x) f(x)[ <
1
n
deducem c a f
n
f uniform pe R. Rezulta
c a f este integrabil a pe orice interval [a, b] iar valoarea integralei este 0.
Mai obt inem c a f este continu a n ecare punct irat ional. Este evident ca
f este discontinua n ecare punct rat ional, (mai put in 0, daca i se atribuie
valoarea f(0) = 0).
Exercit iu rezolvat. S a se calculeze
_
1
0
ln x ln(1 x)dx .
Observ am pentrunceput ca funct ia f : (0, 1) R , f(x) = ln x ln(1x)
devine continu a pe [0, 1]. dac a o prelungim cu valoarea 0 n x = 0 si 1.
Apoi
f(x) =
n=1
x
n
ln x
n
S a ar atam c a seria de funct ii converge uniform pe [0, 1]. Observ am c a ecare
funct ie g
n
(x) := x
n
ln x este negativa pe [0, 1] si are un minim absolut n
x = e
1/n
. Deci

x
n
ln x
n
1
en
2
Convergent a uniforma este astfel asigurata de criteriul lui Weierstrass. Se
poate scrie
_
1
0
ln x ln(1 x)dx =
_
1
0
_

n=1
x
n
ln x
n
_
dx =
n=1
_
1
0
x
n
ln x
n
dx
Integr and prin p art i, se ajunge la
n=1
1
n(n + 1)
2
= 1
n=1
1
(n + 1)
2
= 2

2
6
Integrale cu parametru.
Fie f : [a, b] [c, d] R o funct ie cu proprietatea ca x f(x, y) este
integrabil a pe [a, b], pentru ecare y [c, d]. Deci exista funct ia F : [c, d] R
denit a prin
F(y) :=
_
b
a
f(x, y)dx
Spunem ca f(x, y) are (x) ca limit a uniforma pentru y y
0
(n raport
cu x [a, b]) daca
oricare ar > 0 exista > 0 astfel ncat oricare ar y [c, d]
0 < [y y
0
[ < si oricare ar x [a, b] avem [f(x, y) (x)[ < .
Teorema 18 Daca limita este uniforma, atunci
lim
yy
0
F(y)
exista si este egala cu
_
b
a
lim
yy
0
f(x, y)dx
Demonstrat ie. Faptul c a limita este uniforma arata exact c a pentru
orice sir y
n
y
0
sirul de funct ii (de o variabila) h
n
(x) := f(x, y
n
) converge
uniform pe [a, b] la . Concluzia rezulta din teorema precedenta.
Ca un caz particular important:
Teorema 19 Fie f : [a, b] [c, d] R o funct ie continua. Atunci F este
continua pe [c, d]
Demonstrat ie. Deoarece f este uniform continua pe [a, b] [c, d] de-
ducem c a, pentru ecare y
0
[c, d] avem f(x, y) f(x, y
0
), uniform n
raport cu x [a, b], astfel c a
lim
yy
0
F(y) =
_
b
a
lim
yy
0
f(x, y)dx =
_
b
a
f(x, y
0
)dx = F(y
0
)
1.3.3 Derivare sub semnul integralei
Teorema 20 Sa presupunem ca f este continua ; funct ia y f(x
0
, y) este
derivabila, pentru ecare x
0
[a, b] iar derivata sa
f
y
(x, y)
este continua pe [a, b] [c, d]. Atunci funct ia F este derivabila pe [c, d] iar
F
(y
0
) =
_
b
a
f
y
(x, y
0
)dx
Demonstrat ie.
F
(y
0
) = lim
yy
0
F(y) F(y
0
)
y y
0
= lim
yy
0
_
b
a
f(x, y) f(x, y
0
)
y y
0
dx =
= lim
yy
0
_
b
a
f
y
(x, c
y
)dx
unde c
y
este ntre y si y
0
. Deoarece
f
y
este uniform continu a pe pe [a, b]
[c, d] deducem ca
f
y
(x, c
y
) converge uniform n raport cu x [a, b] la
f
y
(x, y
0
). Este deci permisa comutarea limitei cu integrala, obt inand for-
mula propus a.
Formula lui Leibniz. S a presupunem date doua funct ii derivabile , :
[c, d] [a, b]. S a presupunem c a funct ia y f(x
0
, y) este derivabil a, pentru
ecare x
0
[a, b] iar derivata sa
f
y
(x, y) este continua pe [a, b][c, d]. Atunci
funct ia F , denita prin
F(y) :=
_
(y)
(y)
f(x, y)dx
este derivabil a n ecare y
0
[c, d] iar
F
(y
0
) =
(y
0
)f((y
0
), y
0
)
(y
0
)f((y
0
), y
0
) +
_
(y
0
)
(y
0
)
f
y
(x, y
0
)dx
Vericarea formulei este propus a ca exercit iu.
1.3.4 Schimbarea ordinii de integrare
Acum putem demonstra si teorema referitoare la schimbarea ordinii de inte-
grare:
Teorema 21
_
d
c
dy
_
b
a
f(x, y)dx =
_
b
a
dx
_
d
c
f(x, y)dy
Demonstrat ie. Consider am funct iile denite pe [c, d]
F
1
(t) :=
_
t
c
dy
_
b
a
f(x, y)dx
F
2
(t) :=
_
b
a
dx
_
t
c
f(x, y)dy
Aceste funct ii sunt corect denite iar F
1
(c) = F
2
(c) = 0. Mai mult, ambele
sunt derivabile pe [c, d] iar
F
1
(t) =
_
b
a
f(x, t)dx
F
2
(t) =
_
b
a
f(x, t)dx = F
1
(t)
pe baza teoremei precedente. Rezult a n particular F
1
(d) = F
2
(d).
Exemplu. Fie 0 < a < b si funct ia f : [0, 1] [a, b] R denit a prin
f(x, y) := x
y
. f este evident continu a, deci
_
1
0
dx
_
b
a
x
y
dy =
_
b
a
dy
_
1
0
x
y
dx
Dar
_
1
0
x
y
dx =
x
y+1
y + 1
1
0
=
1
y + 1
iar
_
b
a
1
y + 1
dy = ln
b + 1
a + 1
Pe de alta parte
_
b
a
x
y
dy =
x
y
ln x
b
a
=
x
b
x
a
ln x
deci se deduce valoarea integralei
_
1
0
x
b
x
a
ln x
dx = ln
b + 1
a + 1
(funct ia de sub integrala este marginit a, avand limita 0 n 0).
Exemplu. Fie funct ia f : R R R denit a prin
f(x, y) :=
_
2xy
2
(x
2
+y
2
)
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0 , (x, y) = (0, 0)
f este evident separat continua (si n (0, 0)). Alegand siruri a
n
a ,= 0 ,
b
n
b si consider and x
n
:=
a
n
n
2
, y
n
:=
b
n
n
3
avem (x
n
, y
n
) (0, 0) , (x
n
, y
n
) ,=
(0, 0) iar f(x
n
, y
n
)
2b
2
a
3
.
Trecerea la limit a nu este posibila:
lim
y0
_
1
0
2xy
2
(x
2
+ y
2
)
2
dx = lim
y0
1
y
2
+ 1
= 1
n timp ce
_
1
0
lim
y0
2xy
2
(x
2
+ y
2
)
2
dx = 0
Totusi schimbarea ordinii de integrare are loc. Putem calcula
_
2xy
2
(x
2
+ y
2
)
2
dy = 2x
_
dy
x
2
+ y
2
2x
3
_
dy
(x
2
+ y
2
)
2
Dup a o integrare prin p art i, deducem c a o primitiva a funct iei y f(x, y)
este
arctg
y
x

xy
x
2
+ y
2
pentru x ,= 0 si 0 pentru x = 0. Analog
_
2xy
2
(x
2
+ y
2
)
2
dx = 2y
2
_
x
(x
2
+ y
2
)
2
dx =
y
2
x
2
+ y
2
+(
Acum urmeaza
_
1
0
2xy
2
(x
2
+ y
2
)
2
dy =

2
arctg x
x
x
2
+ 1
(pentru x 0) deci
_
1
0
dx
_
1
0
2xy
2
(x
2
+ y
2
)
2
dy =
_
2
xarctg x
_
1
0
=

4
Pe de alta parte:
_
1
0
dy
_
1
0
2xy
2
(x
2
+ y
2
)
2
dx =
_
1
0
_
y
2
y
2
+ 1
_
1
0
=
_
1
0
dy
y
2
+ 1
=

4
Iat a un contraexemplu (unde apare o funct ie nem arginit a?):
_
1
0
y
2
x
2
(x
2
+ y
2
)
2
dy =
_
y
x
2
+ y
2
_
1
0
=
1
x
2
+ 1
deci
_
1
0
dx
_
1
0
y
2
x
2
(x
2
+ y
2
)
2
dy =
_
1
0
dx
x
2
+ 1
=
4
n timp ce
_
1
0
y
2
x
2
(x
2
+ y
2
)
2
dx =
_
x
x
2
+ y
2
_
1
0
=
1
y
2
+ 1
deci
_
1
0
dy
_
1
0
y
2
x
2
(x
2
+ y
2
)
2
dx =
_
1
0
dy
y
2
+ 1
=

4
(pentru x = 0 resp. y = 0 funct ia este nemarginit a pentru y 0 resp.
x 0).
1.3.5 Exercit ii
1. S a se calculeze
_
3
1
dx
x
4
+ ax
2
, a > 1.
Solut ie. Dac a a (1, 0), atunci
1
x
4
+ ax
2
=
1
ax
2
+
1
2
a(x +
a)

1
2
a(x
a)
si deci
_
3
1
dx
x
4
+ ax
2
=
2
3a
+
1
2
a
ln
(3 a + 2
a)(1 a 2
a)
(9 + a)(1 + a)
Pentru a = 0 valoarea integralei este
26
81
.
Dac a a (0, +), atunci
1
x
4
+ ax
2
=
1
ax
2

1
a(x
2
+ a)
si deci
_
3
1
dx
x
4
+ ax
2
=
2
3a

1
a
a
(arctg
3
a
arctg
1
a
)
2. S a se expliciteze funct ia f : R R denit a prin
f(x) :=
_
3
1
dt
1 +[t x[
Solut ie. Funct ia f se expliciteaza astfel: pentru x (, 1] avem
f(x) =
_
3
1
dt
1 +[t x[
= ln [1 + t x[
3
1
= ln(4 x) ln(2 x)
Pentru x (1, 3] se obt ine:
f(x) =
_
x
1
dt
1 +[t x[
+
_
3
x
dt
1 +[t x[
= ln [1+xt[ [
x
1
+ln [1+tx[ [
3
x
=
= ln x + ln(4 x)
iar pentru x (3, +) avem
f(x) = ln(x 2) + ln x
3. S a se justice ca, prin
f(x) :=
x
2
_
1
0
dt
(1 + tx)
1 + 2tx
se deneste corect o funct ie f : (
1
2
, +) R si c a
f(x) = arctg
1 + 2x

4
Solut ie. Condit ia 1 + 2tx > 0, pentru orice t [0, 1] este echivalent a
cu x >
1
2
.

In acest caz, se constata c a 1 + tx ,= 0, deci funct ia este corect
denit a. Folosind schimbarea de variabil a 1 + 2tx = y
2
se obt ine:
f(x) =
x
2
_

1+2x
1
1
y
2
+1
2
y
ydy
x
= arctg
1 + 2x

4
4. S a se justice existent a integralei
I
n
:=
_

0
cos nx
1 2cos x +
2
dx
pentru orice ,= 1.
Stabilind o relat ie de recurent a, sa se calculeze I
n
.
Solut ie. Integrala exist a, deoarece
1 +
2
2
[1, 1] daca si numai daca
= 1. Relat ia de recurent a se obt ine cel mai simplu daca observ am c a
I
n+1
+ I
n1
= 2
_

0
cos nx cos x
1 2cos x +
2
dx
deci:
(1 +
2
)I
n
(I
n+1
+ I
n1
) =
_

0
cos nxdx = 0
Pentru a calcula I
0
, trebuie ns a sa distingem cazurile (1, 1) si [[ > 1.
In primul caz, gasim I

0
=

1
2
si I
1
=

1
2
, de unde pe baza relat iei de
recurent a I
n
=

n
1
2
. Cazul [[ > 1 se poate rezolva la fel, sau observ and
c a I(
1
) =
2
I().

In concluzie, valoarea integralei este:
I
n
=
_
n
1
2
, 1 < < 1
n
(
2
1)
, [[ > 1
5. Fie f : R 1, 1 R, f(x) :=
_

0
ln(1 2x cos + x
2
)d .
Exprim and f
_
1
x
_
, f(x) si f(x
2
) n funct ie de f(x), s a se obt in a expre-
sia explicita a funct iei f.
Solut ie. Dac a x ,= 1, avem 12x cos +x
2
> 0, pentru orice [0, ].
Pentru x ,= 0 se obt ine direct f
_
1
x
_
= f(x) 2 ln [x[. Aseman ator:
f(x) =
_

0
ln(1 + 2x cos + x
2
)d =
_
0
ln(1 2x cos + x
2
)(d) = f(x)
f(x
2
) =
_

0
ln(12x cos

2
+x
2
) ln(1+2x cos

2
+x
2
)d =
_

0
ln(12x cos

2
+x
2
)d+
+
_

0
ln(1 + 2x cos

2
+ x
2
)d = 2
_
2
0
ln(1 2x cos

2
+ x
2
)d+
+2
_

2
ln(1 2x cos

2
+ x
2
)d = 2f(x)
Deci, pentru x [
1
2
,
1
2
] avem f(x) = 2
n
f(x
2
n
), ceea ce arat a ca f(x) = 0
pentru orice x (1, 1). Rezult a c a f(x) = 2 ln [x[ pentru orice [x[ > 1.
6. S a se scrie o funct ie continua f : (1, +) R cu proprietatea
_
x
2
x
f(t)dt = 1, pentru orice x (1, +).
Solut ie. Not and g(x) :=
_
x
2
x
f(t)dt se formeaz a ecuat ia 0 = g
(x) =
f(x) + 2xf(x
2
).

Inlocuind h(x) :=
1
x ln x
, ecuat ia se transform a 2h(x) =
h(x
2
). O alegere posibil a este deci f(x) =
1
x ln x ln 2
. Mai general, con-
sider and o funct ie periodica F, de perioada 1 si cu
_
1
0
F(t)dt = 0, se poate
alege f(x) =
1
x ln x ln 2
+
F
_
ln(ln x)
ln 2
_
x ln x ln 2
.
7. S a se arate ca lim
x0
_
3x
x
sin t
t
2
dt = ln 3.
Solut ie. Integr am prin p art i:
_
3x
x
sin t
t
2
dt =
sin x
x

sin 3x
3x
+
_
3x
x
cos t 1
t
dt +
_
3x
x
dt
t
Exist a c (x, 3x) pentru care
_
3x
x
cos t 1
t
dt = 2x
cos c 1
c
Acum se poate trece la limit a n ecare termen.
8. (i) Sa se arate c a exist a l := lim
x1
_
x
2
x
dt
ln t
.
(ii) Denim f : (0, +) R prin
f(x) =
_
_
_
x
2
x
dt
ln t
x ,= 1
l x = 1
S a se studieze derivabilitatea funct iei f.
Solut ie. Exist a c (x, x
2
) astfel ncat
_
x
2
x
dt
ln t
=
_
x
2
x
t
dt
t ln t
= c
_
x
2
x
dt
t ln t
= c ln 2
deci l = ln 2.
Funct ia f este continua, iar pentru x ,= 0 are loc f
(x) =
x 1
ln x
. Deducem
c a lim
x1
f
(x) = 1, deci funct ia f este derivabil a si f
(1) = 1.
9. S a se determine toate funct iile continue f : R R care veric a
f(x) +
_
x
0
(x t)f(t)dt = 1
pentru orice x R.
Solut ie. f rezult an mod necesar derivabila, deci verica f
(x) +
_
x
0
f(t)dt = 0.
De aici urmeaz a c a f este de doua ori derivabila. Deci f veric a f
+f = 0.
Urmeaz a c a f(x) = Acos x+B sin x.

Inlocuindn relat ia init ial a se determin a
constantele: singura funct ie care convine este f(x) = cos x.
10) Fie f : R R o funct ie continua, derivabila n 0. Se deneste funct ia
F : R R prin:
F(x) :=
_
_
f(0) , x = 0
1
x
_
x
0
f(t) cos(x t)dt , x ,= 0
S a se arate c a F admite derivat a continu a pe R si s a se exprime F
(0) n
funct ie de f
(0).
S a se dea un exemplu din care sa rezulte c a nu se poate renunt a la deriv-
abilitatea funct iei f n 0.
Solut ie. F este evident continu a pe R0. Aplic and regula lui lH opital,
se obt ine:
lim
x0
1
x
_
x
0
f(t) cos(xt)dt = lim
x0
_
cos x
x
_
x
0
f(t) cos tdt +
sin x
x
_
x
0
f(t) sin tdt
_
=
= lim
x0
_
sin x
_
x
0
f(t) cos tdt + cos
2
xf(x)
_
= f(0)
De asemenea, rezult a imediat c a F are derivat a continu a pe R 0.

In
sf arsit:
lim
x0
F
(x) = lim
x0
_
f(x)
x

x sin x + cos x
x
2
_
x
0
f(t) cos tdt+
+
x cos x sin x
x
2
_
x
0
f(t) sin tdt
_
= lim
x0
_
f(x)
x

1
x
2
_
x
0
f(t) cos tdt
_
=
= lim
x0
_
_
_
_
f(x) f(0)
x
+
xf(0)
_
x
0
f(t) cos tdt
x
2
_
_
_
_
=
= f
(0) + lim
x0
f(0) f(x) cos x
2x
=
f
(0)
2
+ lim
x0
f(x)
1 cos x
2x
=
f
(0)
2
Drept contraexemplu, pentru f(x) = [x[ se obt ine F(x) =
1 cos x
[x[
, care nu
este derivabil a n 0.
11) Fie f : [0, +) R o funct ie continu a, cu lim
x+
f(x) = 1. Denim
funct ia g : [0, +) R prin g(x) :=
_
1
0
f(tx)dt.
(i) Sa se arate c a g este derivabil a pe (0, +);
(ii) Sa se arate c a exista lim
x+
g(x) si s a se calculeze;
(iii) Sa se ae lim
x0
g(x).
(iv) Daca f este derivabil an 0, atunci g este derivabil an 0, iar g
(0) =
f
(0)
2
.
Reciproc?
Solut ie. (i) Scriind g(x) =
1
x
_
x
0
f(t)dt, deducem c a g este derivabil a pe
(0, +) si
g
(x) =
1
x
2
_
x
0
f(t)dt +
1
x
f(x)
(ii) Se poate aplica regula (generalizat a) a lui lH opital sau direct: pen-
tru ecare > 0 exista > 0 astfel nc at, pentru orice x (, +) sa
avem 1 < f(x) < 1 + . f ind continua, este m arginita pe [0, ], deci
1
x
_

0
f(t)dt
M
x
. Pentru x (, +) avem
(1 )
x
x

1
x
_
x
f(t)dt (1 + )
x
x
de unde, prin sumare, deducem ca limita propusa exist a si este egala cu 1.
(iii) Avand o nedeterminare
0
0
, regula lui lHopital este aplicabil a si obt inem
lim
x0
g(x) = f(0).
(iv) Scriind
g(t) g(0)
t
=
_
t
0
[f(x) f(0)] dx
t
2
si aplic and regula lui lHopital, obt inem rezultatul. Facem observat ia ca g
rezult a chiar continua n 0:

lim
t0
g
(t) = lim
t0
f(t) g(t)
t
= f
(0)
f
(0)
2
Reciproc, exprimand f(t) = tg
(t) + g(t), deducem c a

f(t) f(0)
t
= g
(t) +
g(t) g(0)
t
deci trebuie presupus n plus c a g are derivata continu a n 0.
12. Not am
F(x) :=
_
x(y 1) , 0 x y 1
y(x 1) , 0 y < x 1
Pentru ecare funct ie continu a f : [0, 1] R, not am

f : [0, 1] R funct ia
denit a prin
f(x) :=
_
1
0
F(x, y)f(y)dy
(i) S a se arate c a

f este o funct ie cu derivata a doua continua pe [0, 1] si
f(0) =

f(1) = 0.
(ii) Reciproc, daca g : [0, 1] R este o funct ie cu derivata de ordin doi
continua pe [0, 1] si g(0) = g(1) = 0, s a se arate ca exista o funct ie continu a
f : [0, 1] R astfel nc at g =

f.
(iii) S a se g aseasca toate valorile reale , pentru care exista cel put in o
funct ie continua, neidentic nul a f : [0, 1] R astfel nc at

f = f.
Solut ie. (i)

f este evident corect denita si verica

f(0) =

f(1) = 0.
Scriind
f(x) =
_
x
0
y(x 1)f(y)dy +
_
1
x
x(y 1)f(y)dy
deducem ca

f este derivabil a si
(x) =
_
x
0
yf(y)dy + x(x 1)f(x)
_
1
x
(y 1)f(y)dy x(x 1)f(x)
De aici, rezult a existent a derivatei a doua si

f
= f.
(ii) Funct ia f := g
ind continu a, putem considera

f si avem

f
= g
.
Din condit iile init iale pe care le satisface g, urmeaza acum

f = g.
(iii) Din cele de mai sus, ecuat ia

f = f este echivalenta cu
_
_
_
f
(x) + f(x) = 0
f(0) = f(1) = 0
Pentru > 0, solut ia general a a ecuat iei este f(x) = C
1
cos
x
+ C
2
sin
x
.
Condit iile la capete pot satisf acute numai pentru =
1
n
2
2
, de c atre funct ia
f(x) = C sin nx. Pentru 0 nu se obt in solut ii convenabile.
13. Fie f : [a, b] R o funct ie continu a. S a se arate c a, pentru orice
x [a, b] are loc egalitatea
_
x
a
dt
_
t
a
f()d =
_
x
a
(x t)f(t)dt
1.3.6 Aplicat ii
Denirea not iunilor care urmeaz a este destul de delicata si si gaseste n mod
natural locul n alte cursuri. De aceea, formulele care urmeaz a nu vor
demonstrate aici.
Lungimea unui arc de curba. Fie : [a, b] R
2
o curb a data
parametric. Presupunem c a (t) = (x(t), y(t)) iar funct iile x, y : [a, b] R
au derivate continue. Atunci lungimea curbei este
_
b
a
_
x
2
(t) + y
2
(t)dt.
In particular, daca f : [a, b] R are derivat a continu a, atunci lungimea

gracului lui f este
_
b
a
_
1 + f
2
(x)dx.
Aria unui domeniu. Dac a este o curb a simpl a (adic a (t
1
) = (t
2
)
t
1
,= t
2
[a, b) ) si nchis a ((a) = (b)), atunci domeniul limitat de curba
are aria
1
2
_
b
a
x
(t)y(t)dt =
1
2
_
b
a
x(t)y
(t)dt .
In particular, daca f : [a, b] [0, +) este o funct ie continu a, atunci

aria limitata de gracul funct iei f, axa Ox si x = a, x = b este
_
b
a
f(x)dx
(exercit iu!).
Volume si suprafet e de rotat ie. Fie f : [a, b] [0, +) o funct ie
continua. Volumul corpului obt inut prin rotat ia trapezului curbiliniu
(x, y)[ a x b, 0 y f(x)
n jurul axei Ox este
_
b
a
f
2
(x)dx Aria laterala a aceluiasi corp este
2f(x)
_
1 + f
2
(x)dx
Centru de greutate Centrul de greutate al trapezului curbiliniu are
coordonatele
x
G
=
_
b
a
xf(x)dx
_
b
a
f(x)dx
; y
G
=
1
2
_
b
a
f
2
(x)dx
_
b
a
f(x)dx
1.3.7 Mult imi de masura nula
Spunem ca A R este neglijabila (sau de m asur a Lebesgue nul a) dac a
pentru ecare > 0 exist a un sir I
n
:= [a
n
, b
n
] de intervale (nu neap arat
disjuncte) astfel ncat A
n=1
I
n
iar
n=1
(b
n
a
n
) .
Spunem c a o proprietate are loc aproape peste tot (prescurtat a. p. t.)
dac a mult imea pe care nu are loc este neglijabila.
Mult imile cel mult numarabile (deci de exemplu Q) sunt neglijabile.

In
adev ar Dac a A := x
n
[ n N atunci este sucient sa alegem I
n
:= [x
n

2
(n+1)
, x
n
+ 2
(n+1)
] .
Exist a si mult imi ne-numarabile dar neglijabile: de exemplu asa numita
mult ime a lui Cantor (cf anexa).
Teorema 22 (Lebesgue) Fie f : [a, b] R. f este integrabila Riemann
daca si numai daca este marginita si mult imea punctelor sale de discontinu-
itate este neglijabila (altfel spus, daca f este continua a. p. t.).
(demonstrat ie n anex a).
Conform acestei caracteriz ari obt inem o no a demonstrat ie pentru faptul
c a functia Riemann /Thomae este integrabila Riemann .

Calcul Integral

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Calcul Integral

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Chapter 1

(adica orice punct al diviziunii este si punct al

| ||, dar nu si reciproc.

(f), iar dac a

g asim termeni (egali) care provin

Dac a f este integrabil a, rezult a ca alegerea I

| < si orice alegeri a punctelor intermediare are loc

este sucient s a arat am c a f

(f) < . Exista deci

f(x)dx > f(x

, pentru R Z , > 1 este

(x) 0, pentru orice x (1, 0].

(x) 0, pentru orice x [

In general, trebuie folosite sumele Riemann:

In cazul particular dat, se reg aseste inegalitatea lui Holder: xy

(x)[ 1, pentru orice x [0, 2];

(t) = g(t)f(t) = g(t)f(a) + g(t)x(t)

deducem ca f.g este o primitiv a pentru f

(x)dx = (f.g)(b) (f.g)(a) =

(t) pe [c, d]. Deci

In continuare, se prezint a c ateva schimb ari de variabila, care permit reduc-

In general, se ajunge la calcule complicate, deci este de preferat s a se caute

este chiar continu a. Scriem:

(0) = 0, iar din

[ < , avem [f(x

astfel nc at pentru orice m, n n

g asim > 0 astfel ncat pentru orice

In primul caz, gasim I

(x) = 1, deci funct ia f este derivabil a si f

rezult a chiar continua n 0:

(t) + g(t), deducem c a

ind continu a, putem considera

In particular, daca f : [a, b] R are derivat a continu a, atunci lungimea

In particular, daca f : [a, b] [0, +) este o funct ie continu a, atunci

S-ar putea să vă placă și