Tema si viziunea intr-o nuvela studiata V.

10

Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici este publicata in anul 1881, in volumul de debut Nuvele din popor, reprezentativ pentru viziunea autorului asupra satului. Moara cu noroc este o nuvela, adica o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, un fir narativ central, personajele relative putine pun in evidenta evolutia personajului principal.Se observa tendinta de obiectivare a perspectivei narative, impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a IIIa, veridicitatea. Este o nuvela psihologica prin tematica, modalitati de caracterizare a personajului si de investigare psihologica si prin natura conflictului. Titlul fixeaza spatiul unde se vor derula intamplarile, in Ardeal, la Moara cu noroc.Sintagma care da titlul nuvelei Moara cu noroc este mai degraba ironica, dupa cum se deduce si din deznodamantul nuvelei, acest nume demonstreaza ca distanta dintre noroc si ghinion e tot mai mica intr-o lume in care castigul inseamna crima si inselaciune. Tema sustine carcaterul psihologic al nuvelei si anume:efectele nefaste si dezumanizante ale dorinte de inavutire, pe fundalul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea.Din perspectiva sociala,nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social, iar din perspectiva moralizatoare se prezinta consecintele dramatice ale setei de inavutire. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sf. Gheorghe pana la Paste, iar in final, apa si focul purifica locul. Nuvela este alcatuita din 17 capitole, aceasta avand un subiect concentrate cu deschideri bogate. Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc care este asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecoase. Intriga subliniaza aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un personaj ciudat, charismatic, seful porcarilor si al turmelor de proci din imprejurimi care tulbura echilibrul familiei. In desfasurarea actiunii, cu toate ca Lica reprezinta un pericol pentru Ghita si pentru familia lui nu se poate sustrage influentei malefice pe care acesta o exercita asupra lui, si nici tendintei de imbogatire.

Punctul culminant arata cum Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale in momentul in care, orbit de furie si dispus sa faca orice pentru a se razbuna pe Lica , isi arunca sotia, la sarbatorile Pastelui, drept momeala, in bratele samadarului.Ana este omorata de Ghita, la randul lui Ghita este omorat de Raut, iar Lica se sinucide. Deznodamantul consta in incendiul teribil, in noaptea de Pasti a Morii cu noroc, iar singurele personaje care supravietuiesc sunt copii si batrana. Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior, trait de Ghita care este sfasiat de dorinte pe cat de puternice, pea tat de contradictorii:dorinta de a ramane un om cinstit, pe de-o parte si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica , pe de alta parte.Conflictul nuvelei este complex, de natura sociala, psihologica si morala. In nuvela , accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe cimplexitatea personajelor. Ghita este cel mai complex personaj al nuvelei, al carui destin ilustreaza consecintele nefaste ale setei de imbogatire.Acestui personaj I se face o carcaterizare directa facuta de autor, prin care personajul este mohorat, violent, are gesture de brutalitatea fata de sotia sa, in momentul cand acesta o suspecteaza pe Ana ca il inseala cu Lica.Personajul se autocaracterizeaza Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?.Ghita este caracterizat direct si de Lica ca fiind un om de nadejde tu esti om,Ghita, dar treptat Lica distruge imaginea celorlalti despre carciumar ca om onest si cinstit. Ghita depaseste limita normala a unui om care aspira spre o fireasca satisfactie materiala si sociala.Patima pentru bani si fascinatia diabolica a personalitatii Samadaului il determina sa ajunga pe ultima treapta a degradarii morale, sfarsitul lui si a cello care-l inconjoara fiind un mod inevitabil tragic. Simetria dintre incipit si final se realizeaza prin descrierea drumului.Simbolistica initiala a drumului se completeaza, in final, cu sugestia drumului vietii care continua si dupa tragedia de la Moara cu noroc Apoi ea lua copiii si pleca mai departe. Stilul nuvelei este sobru. concis, fara podoabe. Monologul interior, de factura traditionala,monologul interior adresat, stil indirect liber sunt principalele mijloace de investigare psihologica a personajului principal. Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ.Descrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale, functia simbolica si de anticipare.Naratiunea obiectiva isi realizeaza funcia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii, prin impresia de stil cenusiu. Dialogul contribuie la caracterizarea indirecta a personajelor, sustine veridicitatea relatiilor dintre personaje. Limbajul naratorului si al personajelor valorifica aceleasi registre stilistice:limbajul regional, ardelenesc, limabjul popular, oralitatea.Intelesul

classic-moralizator al nuvelei este sustinut prin zicale si proverbe populare sau prin replicile-sensinte rostite de batrana la inceputul si sfarsitul nuvelei. In opinia mea, tema dezumanizarii produse de obsesia imbogatirii pune exemplar in evidenta viziunea lui Slavici despre societatea rurala romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea.De asemenea, coreland printr-un stil simplu, clar si concis cela mai adecvate tehnici narative: descrierea realista prin care obtina efectul de iluzie a vietii, dar si analiza psihologica ce ii serveste in sondarea interioritatii personajelor, autorul nuvelei Moara cu noroc poate fi considerate un precursor al prozei cu tematica rurala din literature secolului XX de la Liviu Rebreanu pana la Marin Preda.