Sunteți pe pagina 1din 47

1

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALĂ

MODULUL II

Conf. univ. dr. MIHAI ANIŢEI

TITU MAIORESCU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALĂ MODULUL II Conf. univ. dr. MIHAI ANIŢEI

2

Metode şi tehnici experimentale în studiul sensibilităŃii şi senzorio-motricităŃii
Metode şi tehnici experimentale în studiul
sensibilităŃii şi senzorio-motricităŃii

1. Metoda psihofizicii clasice şi determinarea pragurilor senzoriale

Pragurile senzoriale au constituit primul obiect de studiu al psihologiei experimentale; cercetările în acest domeniu sunt legate în primul rînd de numele psihologilor germani Weber şi Fechner. Pragul absolut minimal şi cel maximal pun în evidenŃă valoarea minimă şi pe cea maximă de la care şi pînă la care stimulii pot fi sesizaŃi. Legea pragului minim absolut evidenŃiază faptul că, pentru obŃinerea unei senzaŃii, este necesară o intensitate minimală; pragul maximal evidenŃiază faptul că o stimulare excesiv de puternică îşi pierde specificitatea şi se transformă într-o senzaŃie de durere. Conceptul de prag vizează intensitatea stimulilor, iar conceptul de senzaŃie vizează receptivitatea analizatorilor subiectului. Pragul diferenŃial este un concept introdus de Weber şi care descrie cea mai mică creştere a intensităŃii stimulării care determină o senzaŃie diferită de prima. Weber a stabilit şi că mărimea pragului diferenŃial pentru fiecare sensibilitate modală este constant, adică x/x = constant. Fechner a propus o altă formulă: E = k logx + c, unde E - estezia (nivelul sensibilităŃii), k şi c - constante care privesc analizatorii, şi x - intensitatea stimulului. Aceste formule s-a demonstrat ulterior că sunt valabile numai pentru intensităŃile medii ale stimulilor. Legea pragurilor nu se aplică în această formă la nivelul minim datorită nivelului de semnificaŃie al stimulului, iar la nivelul maxim nu se aplică în această formă datorită adaptării analizatorilor individului. Determinarea pragului minim absolut pentru sensibilitatea vizuală Într-un experiment, s-a proiectat un fascicol luminos cu o lungime de undă de 51 milimicroni, timp de 0,001 secunde, pe o arie retineală restrînsă la 10' diametru situată la 20 grade de axul orizontal, în partea temporală. Valoarea minimă de unităŃi energetice (intensitate) care a evocat un răspuns senzorial al retinei (şi al nervului optic) a fost de 3,89 x 10 -12 ergi (valoare statistică); ea se pune în evidenŃă cu ajutorul EEG. Pragul diferenŃial al sensibilităŃii vizuale este de 1/100.

3

Pragul temporal al acuităŃii vizuale sau frecvenŃa critică de fuziune (FCF). Acest termen a fost introdus de fiziologul american Allen în anul 1926. FCF reprezintă numărul de licăriri pe secundă la care ochiul nu mai percepe lumina ca fiind prezentată intermitent, ci continuu (sensul ascendent), sau numărul de licăriri pe secundă la care ochiul nu mai percepe lumina licărindă ca fiind continuă, ci

intermitentă. Tot Allen a inventat şi aparatul denumit Flicker, cu ajutorul căruia se testează FCF. Factori care condiŃionează FCF:

- intensitatea şi culoarea licăririlor (se consideră că indicatorul cel mai bun este culoarea roşie;

- durata şi pauza dintre licăriri;

- vîrsta subiecŃilor;

- starea subiectivă (oboseala);

- temperatura ambiantă (influenŃează ritmul reacŃiilor foto-chimice);

- ritmurile biologice individuale (legate de momentul zilei);

- zona retineală excitată;

- intensitatea flash-urilor;

- viteza de recuperare a substanŃelor fotosensibile descompuse sub influenŃa luminii; pauza dintre licăriri afectează această viteză. Limita de sus a FCF care poate fi percepută este dependentă mai mult de procesele fotochimice decît de cele corticale. Astfel, FCF semnalizată verbal nu corespunde cu cea stabilită prin EEG. Pragurile la nivelul sensibilităŃii auditive Pragul minimal, ca şi cel diferenŃial (2 - 13 Hz) variază foarte mult de la un individ la altul. Pragurile la nivelul sensibilităŃii tactile Pragul absolut minim pentru diferite zone ale pielii a fost determinat cu foarte mare precizie de către Weber, după cum urmează: 3g/mm 2 la vîrful degetelor, 16g/mm 2 pe gambă, 33g/mm 2 pe faŃa posterioară a antebraŃului, 89g/mm 2 pe faŃa anterioară a antebraŃului, 25g/mm 2 pe abdomen, 47g/mm 2 în zona mijlocie a spatelui, 200-250g/mm 2 la călcîi. Pentru sensibilitatea tactilă se calculează un prag discriminativ sau spaŃial, care se măsoară între două puncte ale pielii excitate simultan cu ajutorul esteziometrului. Iată unele valorile ale pragului discriminativ spaŃial: 1mm pe limbă, 2,3mm pe faŃa internă a degetului arătător, 4,5mm pe buze, 6-7mm pe suprafaŃa dorsală a degetelor, 11,3mm pe palme, 16mm pe talpă, 54mm pe ceafă, circa 67mm la mijlocul spatelui, pe braŃ şi coapsă. În ceea ce priveşte pragul diferenŃial al senzaŃiei de greutate, al doilea ca fineŃe după cel vizual, Weber şi Fechner l-au stabilit ca fiind de 1/40. Alte cercetări au arătat că acest prag variază în funcŃie de greutăŃile date spre măsurare, cu sau fără contact vizual (de obicei se măsoară fără contact vizual): 1/21 la greutatea de 250g, 1/14 la greutatea de 2500g, 1/19 la greutatea de 2750g etc. Există un optimum funcŃional, situat între 2000 şi 2500 g, acolo unde valoarea

4

pragului diferenŃial este cea mai mică; spre extremităŃi, aceste valori tind să crească. Metode de determinare a pragurilor senzoriale Metoda reproducerii sau a erorilor medii: se prezintă subiectului un stimul şi i se cere să îl reproducă. Se pot constata două tipuri de erori: constante (sau sistematice), şi erori variabile (acestea fiind cele mai frecvente). Pentru sunet, se calculează media valorilor oferite de subiect şi se compară cu etalonul. DiferenŃa dintre valoarea medie a răspunsurilor subiectului şi valoarea etalonului ne oferă indicatorul de valoare brută, C = Rm - Re, unde Rm este valoarea medie, iar Re este valoarea etalonului. Eroarea variabilă este abaterea fiecărei încercări în parte. Metoda limitelor sau a variaŃiilor minime Determinările se realizează pe două coordonate: ascendent şi descendent. În sens ascendent se porneşte de la o valoare subliminală, pînă cînd subiectul relatează că a sesizat stimulul. Pr = (P asc + P desc )/2

P asc = (ax 1 + ax 2 + P desc = (dx 1 + dx 2 +

+ ax n )/n + dx n )/n

În cazul pragului diferenŃial, se prezintă subiectului doi stimuli, dintre care unul este etalon, iar celălalt variabil, ca termen de comparaŃie. Stimulul variabil se va modifica, urmînd ca subiectul să aprecieze dacă nivelul este inferior, superior sau egal etalonului. În seria ascendentă de valori se porneşte de la o valoare inferioară etalonului, după care se creşte treptat intensitatea, trecînd de etalon, pînă cînd subiectul declară că intensitatea este mai mare decît etalonul. Pentru seria descendentă se procedează invers, şi astfel se stabilesc pragurile diferenŃiale, cel ascendent şi cel descendent; media lor ne oferă valoarea pragului diferenŃial. Metoda constantei Această metodă determină valori mai puŃin precise, deoarece apelează la evaluări subiective. Se prezintă subiectului stimuli de valori diferite şi i se cere să aprecieze care dintre ei este mai puternic şi care mai slab. Şi în acest caz, unul dintre stimuli poate fi considerat etalon şi celălalt variabil, fără ca subiectul să fie informat despre aceasta. Subiectul poate utiliza, pentru evaluare, termeni ca:

inferior, superior, egali; sau: primul, al doilea; sau: cel din stînga, din dreapta, de sus, de jos. Stimulul variabil se prezintă alternativ şi aleator, dar nu în serii (ascendente sau descendente). În cazul în care distanŃa dintre stimulul variabil şi cel etalon este mai mare, subiectul va da mai multe răspunsuri corecte. FrecvenŃa acestor răspunsuri este proporŃională cu valoarea diferenŃei dintre valoarea etalon şi valoarea primului stimul variabil. Între evaluările făcute de subiect pînă se apropie de valoarea etalon, şi astfel se obŃine valoarea pragului discriminărilor făcute de subiect.

5

Metodologia experimentală în studiul percepŃiei
Metodologia experimentală în studiul percepŃiei

1. PercepŃia directă - percepŃia indirectă Acest prim aspect legat de procesul perceptiv se referă la modul în care observatorul uzează de informaŃia senzorială pentru a face interpretările perceptive. Răspunsul la această problemă este oferit de două direcŃii. Psihologul american Gibson arată că abordarea directă, nemijlocită explică percepŃia,

deoarece cel care percepe culege informaŃiile pe care le permite mediul înconjurător şi face acest lucru într-un mod natural, spontan, fără să reflecteze asupra lor. Pe de altă parte, psihologul american Gregory susŃine că explicaŃia cea mai plauzibilă o oferă abordarea indirectă, deoarece constatările noastre în legătură cu relieful, cu tridimensionalitatea se fac pe baza experienŃei anterioare despre adîncime sau relief şi despre alte caracteristici ce intervin în acest proces. În psihologia experimentală modernă, orientată mai mult cognitivist, controversa abordării directe sau indirecte este descrisă în termenii unui contrast între procesarea perceptivă de tip down-top, de tip inductiv, dirijată de datele senzoriale, şi procesarea de tip top-down, de tip deductiv, indirectă, dirijată de cunoştinŃe şi experienŃă. Astfel, privind imaginea fotografică a unui oraş, avem senzaŃia de relief, dar în realitatea imaginii toate elementele sunt date bidimensional. Între cele două moduri de abordare, directă şi indirectă, există o interacŃiune. Cercetările efectuate în anii '80 de către McClelland şi Rummelhardt asupra procesului de lectură au identificat două modalităŃi de analiză: abordarea directă pe litere şi abordarea din contextul cuvîntului. Cercetătorii au ajuns la concluzia că există trei nivele de recunoaştere perceptivă:

a) Nivelul particularităŃilor, sau de aspect exterior, în care sunt recunoscute

aspectele caracteristice unei litere (spre exemplu, linia dreaptă). b) Nivelul literei: unităŃile de recunoaştere a literei sunt activate de informaŃia specifică.

c) Nivelul cuvîntului, în care elementele sunt activate de unităŃile literei.

Deîndată ce o unitate de cuvînt este activată de litere, ea reactivează literele; are loc o conexiune inversă de tip top-down circulară. Abordarea directă şi cea indirectă, împreună cu relaŃia dintre ele, pun în discuŃie teoria tranzacŃională a percepŃiei, formulată de Ames şi Ittelson. Această teorie postulează că a percepe semnifică emiterea unei supoziŃii, fără ca acest proces să fie neapărat conştient. Tindem să alegem supoziŃii verificate în experienŃa anterioară, astfel că semnificaŃia obiectului Ńine de experienŃa personală

6

a subiectului. Această experienŃă implică un raport anticipativ cu viitorul. Autorii teoriei propun următoarea metaforă: "Viitorul anticipează o experienŃă trecută." Altfel spus, ceea ce urmează a fi perceput alcătuieşte viitorul şi anticipează experienŃele trecute.

2. RelaŃia înnăscut - dobîndit

Teoria empirică a lui Helmholz este expresia abordării indirecte, insistînd pe rolul experienŃei anterioare (a factorului dobîndit în percepŃie). Cînd ne confruntăm cu o scenă vizuală nouă, o interpretăm deducînd că sugestiile de perspectivă pe care le simŃim semnifică relieful. Aceste "deducŃii inconştiente",

după Helmholz, apar rapid şi fără o gîndire conştientă, un fel de deprinderi vizuale.

La polul opus se situează nativiştii (ineiştii), care susŃin că modul de a

percepe este înnăscut, iar mecanismele perceptive ne sunt date de la naştere (gestaltiştii). Ei susŃin că omul percepe fiind orientat de o tendinŃă înnăscută, internă spre integralitate, orientîndu-se după principiul pregnanŃei. J. Piaget susŃinea că trebuie avut în vedere rolul evoluŃiei structurilor operaŃionale (vezi experimentul cu "prăpastia vizuală" efectuat de soŃii Gibson, care dovedeşte că percepŃia reliefului este înnăscută). O serie de indicatori ai percepŃiei sunt categoric înnăscuŃi, iar experimentele soŃilor Gibson sunt relevante pentru fiinŃele terestre (nezburătoare). Trebuie avute în vedere experienŃele traumatizante de genul prăpastiei, cutremurului.

În concluzie, experienŃa joacă un rol important în percepŃiile ce dobîndesc

înŃeles. Majoritatea actelor perceptive sunt interacŃiuni între componentele native

şi cele dobîndite.

3. Rolul factorilor comportamentali

A fost sistematizat de către F. H. Allport (1958), care, sistematizînd

cercetările experimentale din percepŃie, propune teoria stărilor centrale directoare. El a încercat să demonstreze importanŃa factorilor comportamentali în percepŃie, arătînd că oamenii percep esenŃialmente în funcŃie de trebuinŃele, valorile, tensiunile, reacŃiile lor defensive, în funcŃie de personalitatea lor. Această teorie se rezumă la şase ipoteze specifice:

1) TrebuinŃele, nevoile biologice ale subiectului tind să determine ceea ce este perceput. Într-un experiment s-au prezentat unor subiecŃi înfometaŃi imagini ambigue şi s-a constatat că tindeau să vadă, în acele imagini, hrană; s-a constatat o creştere a răspunsurilor de tip "hrană" după trei ore, una şi mai amplă după şase ore şi o scădere a răspunsurilor de acest tip după nouă ore, aceasta datorită intervenŃiei mecanismelor de apărare biochimice. 2) Recompensa şi pedeapsa asociată percepŃiei obiectului tind să determine ceea ce este perceput. Într-un experiment s-au utilizat două profiluri de figuri umane între care existau doar mici diferenŃe; recunoaşterea unuia a fost însoŃită sistematic de recompensă, iar recunoaşterea celuilalt, de pedeapsă. După un anumit număr de prezentări, experimentul a fost repetat şi s-a constatat că profilul însoŃit de recompensă a fost recunoscut mai rapid.

7

3) Valorile caracteristice individului tind să determine viteza de recunoaştere a cuvintelor asociate acestor valori. Într-un experiment li s-a cerut mai întîi subiecŃilor să completeze un chestionar de valori (Allport - Vernon); chestionarul viza şase tipuri de valori: teoretice, economice, estetice, sociale, politice, religioase. Ulterior, fiecărui subiect i s-au prezentat la tahistoscop cuvinte, dintre care unele neutre, iar altele aparŃinînd sistemului propriu de valori; cuvintele din a doua categorie au fost recunoscute mai repede. 4) Valoarea pe care o prezintă un obiect pentru individ tinde să determine aparenŃa de mărime a acestuia (vezi experimentul clasic cu moneda de douăzeci şi cinci de cenŃi prezentată copiilor săraci şi celor bogaŃi). Pentru că experimentul amintit a fost criticat sub aspect etic, s-a recurs la un altul: au fost aleşi studenŃi din clasa de mijloc care, prin sugestie hipnotică, au fost determinaŃi să se creadă foarte săraci sau foarte bogaŃi şi apoi au primit aceeaşi sarcină, a estimării mărimii monedei; rezultatele au confirmat primul experiment: cei din prima categorie au supraestimat mărimea monedei, iar cei din a doua categorie au subestimat-o. 5) Personalitatea individului îl predispune să perceapă de o manieră conformă cu aceasta. Exemplu: testele proiective. 5) Stimulii verbali perturbatori, afectogeni tind să prelungească timpul de recunoaştere faŃă de stimulii neutri. În acelaşi timp, forma şi semnificaŃia stimulilor neutri tinde să fie percepută alterat. Cuvintele afectogene provoacă reacŃii emoŃionale înainte de a fi percepute propriu-zis. Experimental s-a dovedit că, în mod obişnuit, cuvintele-tabu trezesc o reacŃie emoŃională care precede reacŃia verbală; urmează blocajul subiectului şi distorsionarea cuvintelor care urmează. Postman (1953) a efectuat un experiment cu cuvinte neutre şi cuvinte-tabu. El a folosit patru grupuri experimentale: subiecŃi neinformaŃi, subiecŃi informaŃi neutru, subiecŃi care au primit facilitare afectivă din partea cercetătorului şi subiecŃi inhibaŃi mental. PerformanŃele cele mai bune le-a obŃinut grupul al treilea, urmat de al doilea, al patrulea şi primul. ExplicaŃia psihanalitică dată acestui fenomen postulează existenŃa unor mecanisme de apărare, ce implică o "intelectualizare" a stimulilor - tabu şi o refulare a lor. Din perspectiva psihologiei cognitive, se presupune existenŃa la nivel inconştient a unor mecanisme infradecizionale, care implică opŃiunea "percep / nu percep" şi care acŃionează în manieră apriori. De aici s-a ajuns la o altă problemă majoră, aceea a percepŃiei subliminale.

Apărarea perceptivă şi percepŃia subliminală

AdmiŃînd că apărarea este realmente perceptivă, va trebui să presupunem că, înainte de a percepe conştient, se produce o decizie la nivel inconştient. În stările de vigilenŃă sunt implicate percepŃii inconştiente, denumite percepŃii subliminale. Este ca şi cum în creierul omului ar exista un mic omuleŃ sau diavol

8

care inspectează percepŃiile noastre pentru a decide care dintre ele pot di supuse atenŃiei conştiinŃei. Lazarus şi Mc Cleary (1951) au introdus termenul de subception. Ei au realizat următorul experiment: au realizat o listă cu 10 cuvinte fără sens, pe care le-au prezentat subiecŃilor de cîteva ori succesiv. Prezentarea a cinci dintre cele zece cuvinte a fost însoŃită sistematic de un mic şoc electric. Ulterior, în altă etapă, subiecŃilor le-au fost din nou prezentaŃi cei zece stimuli; timpul de recunoaştere şi reacŃia electrodermală au fost mult mai puternice la stimulii însoŃiŃi de şoc electric. Înainte ca subiecŃii să poată să identifice corect cuvîntul, reacŃia electrodermală este puternică pentru cuvintele condiŃionate prin şoc electric. Timpul de reacŃie nu este mai mare la aceste cuvinte. Acest fapt exclude teoria mecanismelor de apărare perceptivă, dar confirmă existenŃa proceselor de percepŃie subliminală. În ceea ce priveşte explicarea percepŃiei subliminale, s-a încercat teoria indicilor parŃiali. Se consideră că în identificarea cuvintelor percepute, subiectul nu acŃionează după legea "tot sau nimic". Într-o prezentare rapidă a cuvintelor, subiectul surprinde indici (cîteva litere) înainte de a putea să identifice cuvîntul. Aceste informaŃii parŃiale pot fundamenta decizia de a împiedica sau inhiba toate percepŃiile ulterioare ale cuvîntului-tabu. Eriksen considera că răspunsul verbal, ca indice al recunoaşterii perceptive, nu poate fi considerat decît unul dintre criteriile posibile. Răspunsul electrodermal este un criteriu cel puŃin tot atît de valabil. Este adevărat că reacŃia electrodermală este mai puŃin precisă, ea nu face distincŃie decît între un cuvînt ameninŃător şi unul care nu este ameninŃător, pe cînd răspunsul verbal obligă la precizie. Interesul major pentru percepŃia subliminală a fost trezit de un articol din revista "Life", al cărui autor a susŃinut că a întreprins un experiment pe 4.500 subiecŃi, într-un cinematograf în aer liber, inserînd în filmul proiectat imagini subliminale cu mesaje gen "eat popcorn", "drink Coke", rezultînd o creştere a vînzărilor la floricele de porumb cu 50%, iar la Coca-Cola cu 18%. Au urmat studii riguroase şi multiple asupra percepŃiei subliminale. Probleme metodologice de principiu în abordarea experimentală a percepŃiei subliminale O abordare experimentală riguroasă a percepŃiei subliminale impune să se răspundă la două întrebări: În ce măsură se poate vorbi despre o procesare semantică inconştientă a stimulilor subliminali? Şi, dacă se poate vorbi despre un asemenea proces, în ce măsură aceste procesări subconştiente au un efect detectabil în sfera comportamentală? Se impune o distincŃie între pragul senzorial obiectiv şi pragul senzorial subiectiv. Pragul senzorial obiectiv reprezintă intensitatea minimă a unui stimul, necesară pentru ca acesta să fie receptat de analizator; acest prag poate fi determinat cu metode obiective de măsurare. Pragul senzorial subiectiv reprezintă intensitatea minimă de la care subiectul poate conştientiza prezenŃa stimulului, fără să poată încă oferi informaŃii despre natura şi semnificaŃia acestuia. Dacă

9

echivalăm conştiinŃa cu capacitatea subiectului de a alege răspunsuri în mod conştient, atunci ceea ce percepe subiectul în manieră subiectivă este o percepŃie inconştientă. Aşadar, pragul senzorial subiectiv constituie un indice al percepŃiei subliminale. În ceea ce priveşte răspunsul la prima întrebare, Wakins a realizat în anul

1973 un experiment în care stimulul subliminal era mesajul "Drink Coke". SubiecŃii au fost solicitaŃi să-şi autoevalueze pe o scală nivelul lor de însetare, dar

şi să-şi exprime preferinŃa pentru Coca Cola dintr-o listă de băuturi răcoritoare. În

raport cu lotul de control, senzaŃia de sete a subiecŃilor a fost de două ori mai puternică, dar nu s-a remarcat o înclinaŃie deosebită pentru Coca Cola. Prin urmare, experimentul pune la îndoială existenŃa unei procesări semantice. R. Fowler (1981) a evidenŃiat un anumit nivel de procesare semantică prin context. El a prezentat mesajul subliminal alcătuit dintr-un singur cuvînt, lodge (locuinŃă, adăpost), apoi a prezentat la tahistoscop grupuri de cîte două cuvinte (de exemplu, hotel, book), solicitînd subiecŃilor să spună care anume dintre cele două cuvinte este similar ca semnificaŃie cu mesajul subliminal anterior. Circa 95%

dintre subiecŃi au dat răspunsuri corecte. În concluzie, se pare că există o procesare semantică parŃială a mesajului subliminal; această procesare vizează în special categoria semantică din care face parte stimulul. În ceea ce priveşte percepŃia subliminală auditivă, s-au încercat

experimente care să o dovedească, dar au fost nerelevante. De ce nu este eficientă percepŃia subliminală auditivă? Posibile răspunsuri:

- Complexitatea analizatorului vizual: ochiul uman preia o cantitate

enormă de informaŃie brută, în raport cu cea selectată pentru acŃiunea conştientă

(1/100.000);

- Reprezentările vizuale sunt mult mai diverse şi mai bogate în conŃinut decît reprezentările auditive, şi astfel prilejuiesc procesări prin context.

- Analizatorul auditiv este marcat de principiul vizualizării, care

guvernează funcŃionarea tuturor analizatorilor; acest principiu postulează că

informaŃia parvenită pe alte căi decît cea vizuală tinde să fie vizualizată, transpusă într-o imagine mentală cu atribute vizuale. În ceea ce priveşte întrebarea a doua (în ce măsură comportamentul poate

fi influenŃat prin mesaje subliminale), procesarea semnalelor subliminale vizuale

vizează în cel mai bun caz familia semantică de care aparŃine mesajul respectiv, şi nu semnificaŃia individuală a stimulului în cauză. În aceste condiŃii, se poate afirma că mesajele subliminale vizează o clasă de comportamente, dar nu pot induce un comportament specific. O explicaŃie este aceea că, o dată cu mesajele subliminale, subiectul este stimulat şi cu multiple mesaje puternice supraliminale.

O procesare descendentă, de tipul top-down, poate inhiba mesajul subliminal sau îl

poate favoriza. Ca urmare, mesajul subliminal are şanse să producă efecte vizibile în comportament în măsura în care el se înscrie în setul de aşteptări, obiceiuri, experienŃe, dorinŃe şi înclinaŃii ale subiectului.

10

Metode de obiectivare a percepŃiei subliminale

1. Cea mai veche este introspecŃia, sau raportul verbal; este considerată

însă ca fiind o metodă cu grad mare de subiectivism.

2. EvidenŃierea indicatorilor comportamentali. Un experiment realizat de

către K. Wilson şi Zajonc (1980) a încercat să demonstreze că stimulii percepuŃi inconştient influenŃează reacŃiile conştiente. În prima etapă, subiecŃilor li s-au prezentat zece forme geometrice neregulate, fără semnificaŃie, timp de o miime de secundă; nici un subiect nu a raportat că ar fi perceput ceva. În etapa a doua, percepŃia figurilor a fost evaluată printr-o sarcină de recunoaştere forŃată, ca indicator al conştientizării, şi printr-o sarcină de preferinŃă forŃată, ca indicator al percepŃiei subliminale. Pentru fiecare sarcină s-au folosit zece perechi de figuri, una din setul vechi şi una nouă; prima sarcină a constat în cerinŃa ca subiecŃii să

aleagă, din fiecare pereche, figura prezentată în etapa întîi a experimentului, iar sarcina a doua a constat în cerinŃa ca subiecŃii să selecteze, din fiecare pereche, figura preferată. Răspunsurile pentru prima sarcină au fost corecte în proporŃie de 50%, iar pentru a doua, în proporŃie de 60%.

3. EvidenŃierea indicatorilor afectivi. Zajonc şi Murphy au realizat un

experiment (1993) folosind această metodă. SubiecŃilor li s-au prezentat un set de ideograme chinezeşti şi li s-a cerut să evalueze, pe o scală de cinci puncte, dacă ele reprezintă ceva rău sau ceva bun. Pe această bază, subiecŃii au fost împărŃiŃi în

două grupe şi apoi s-a reluat prezentarea ideogramelor. Pentru prima grupă, după fiecare ideogramă s-a prezentat, timp de patru miimi de secundă, o figură umană zîmbitoare sau o figură umană înfricoşătoare. Pentru grupa a doua, subiecŃilor li s- a prezentat, de asemenea, o figură umană zîmbitoare sau înfricoşătoare după fiecare ideogramă, dar supraliminal şi cu instructajul de a o ignora. S-a constatat că subiecŃii din prima grupă au atribuit adjectivul de bun sau rău în funcŃie de imagini, iar pentru cei din grupa a doua, imaginile nu au avut nici o influenŃă. Aşadar, percepŃia subliminală are o influenŃă calitativă importantă asupra reacŃiilor afective, mult mai mare decît percepŃia conştientă. 4. Îndeplinirea unor instructaje specifice sau sarcini specifice. Un experiment efectuat de Merikle şi Jordans (1997) a presupus prezentarea la tahistoscop a unui singur cuvînt, a cărui calitate perceptivă era controlată prin timpul de expunere (50 miimi de secundă). În majoritatea cazurilor, cuvîntul a fost perceput inconştient. Într-o altă situaŃie experimentală, se prezenta tot un singur cuvînt, cu durată de expunere mai lungă (150 milisecunde) şi, deci, era perceput conştient. După fiecare cuvînt s-a aplicat un test de memorie: erau afişate primele trei litere ale cuvîntului, subiectul avînd cerinŃa de a completa aşa încît să obŃină orice cuvînt cu excepŃia celui prezentat anterior. SubiecŃii au avut mari dificultăŃi de a urma instrucŃiunile dacă stimulul fusese prezentat subliminal.

5. EvidenŃierea influenŃei contextului. PercepŃia subliminală poate fi mai

uşor obiectivată prin contextul perceptiv (cuvinte referitoare la context).

11

Durata influenŃei stimulilor percepuŃi subliminal

- Fenomenul Poetzl. Poetzl a studiat, în anii '60 - '70 impactul percepŃiei

subliminale asupra conŃinutului manifest al viselor. El a prezentat subiecŃilor, timp

de 100 milisecunde, fişe complexe care reprezentau scene naturale. El a măsurat reconstrucŃia conştientă a acestor scene cerînd subiecŃilor să descrie sau să deseneze ce au văzut. Apoi subiecŃilor li s-a cerut să-şi noteze detaliat visele din timpul nopŃii respective, iar a doua zi s-au reîntîlnit cu cercetătorul şi i-au prezentat visele. S-a constatat că aceste descrieri conŃineau foarte multe dintre scenele percepute subliminal. Acest experiment are însă un viciu, anume faptul că, prin conştientizare şi prin descrierea imaginilor prezentate subliminal imediat după perceperea lor s-a produs şi fixarea lor în memorie, astfel că prezenŃa acelor scene în vise putea să fie tocmai rezultatul acestui proces.

- Memorarea evenimentelor din timpul anesteziei. Există o dovadă certă a

memorării informaŃiilor prezentate în timpul anesteziei; informaŃiile percepute la nivel inconştient sunt păstrate pentru mai mult de 24 ore. Există un singur experiment care afirmă că stimulii cu un grad mare de relevanŃă personală au impact pe o perioadă de timp considerabil. Autorul lui, Levinson (1965), în timpul unor intervenŃii chirurgicale, a simulat o situaŃie de criză, afirmînd că pacientul nu mai are oxigen, nu mai respiră, nu îi mai bate inima etc. O lună mai tîrziu, patru dintre pacienŃii-subiecŃi îşi aminteau foarte bine incidentul, iar alŃii patru îşi mai

aminteau cîte ceva.

AplicaŃii ale percepŃiei subliminale

- În psihologia reclamei, percepŃia subliminală a fost utilizată şi direct, dar

şi indirect, cu mai mare succes, prin asociere cu alŃi stimuli alcătuind un mesaj supraliminal congruent; această abordare se apropie de tehnicile sugestive.

- În psihoterapie, percepŃia subliminală se utilizează pe suport psihanalitic.

Dacă simptomatologia nevrotică este determinată şi de dinamica inconştientului, intervenŃia asupra ei prin stimuli subliminali poate duce la ameliorarea simptomelor. Se aplică, cu succes, în bulimia nervoasă.

- În învăŃare, mai ales a limbilor străine, se poate utiliza, dar este un procedeu costisitor şi nesigur ca rezultat.

DificultăŃi în abordarea experimentală a percepŃiei subliminale

- Durata de expunere a stimulilor: nu se poate spune că există o durată

optimă; ea poate fi cuprinsă între 1 - 100 milisecunde; de aici decurg probleme de control al variabilei independente.

- O singură prezentare nu este suficientă; trebuie să se realizeze aşa- numitul "bombardament subliminal", constînd în 10 - 40 prezentări.

12

Metode şi tehnici experimentale în studiul reprezentării (al imaginii mintale)
Metode şi tehnici experimentale în studiul
reprezentării
(al imaginii mintale)

Abordarea experimentală a reprezentării este foarte dificilă, datorită caracterului fulgurant al imaginii mintale. Psihologia clasică chiar a negat existenŃa reprezentărilor ca atare, considerîndu-le o simplă formă de memorie a imaginilor. Primul care a abordat reprezentările din perspectiva experimentală este J. Piaget. Cercetările sale din anii '60 s-au dovedit a avea o reală valoare în explicarea evoluŃiei structurilor inteligenŃei copilului. Ulterior, în anii '70, cognitivismul a pus reprezentările în centrul preocupărilor sale. Cercetările lui J. Piaget asupra reprezentării, din perspectivă psiho- genetică Piaget acordă reprezentărilor un rol deosebit în evoluŃia structurii inteligenŃei la copii şi consideră că ele apar şi se dezvoltă în strînsă legătură cu complicarea structurilor operatorii ale inteligenŃei. Pentru el, dimensiunea fundamentală a inteligenŃei umane este capacitatea acesteia de a surprinde şi conserva invarianŃii cognitivi. În aceste condiŃii, reprezentarea constituie debutul capacităŃii inteligenŃei de a conserva o experienŃă, un invariant. "Reprezentarea este, de fapt, o "conservă", pentru că ea reŃine imaginea unui obiect, dar nu a unuia anume, ci pe cea simbolică, ce întruneşte atribute ale unei întregi clase de obiecte sau fenomene", afirma Piaget. La modul general, el a constatat că aceste conservări (distanŃă, lungime, mărime, mişcare) sunt eronate în stadiul inteligenŃei pre-operaŃionale, pentru ca, o dată cu trecerea la stadiul operaŃiilor concrete, să asistăm la o îmbunătăŃire a performanŃelor, astfel că, după vîrsta de 7-8 ani, cele mai multe reprezentări devin performante şi se integrează corect în demersul cognitiv, intelectual al copilului. Experiment 1: Reprezentarea lungimii etalon S-au folosit trei grupuri de subiecŃi: un grup de preşcolari, cu vîrsta cuprinsă între 4 şi 6-7 ani; un grup de şcolari cu vîrsta cuprinsă între 7-8 şi 10-11 ani, şi un grup de adulŃi, persoane tinere cu vîrsta de peste 18 ani. SubiecŃilor li s-a prezentat o tijă metalică, în poziŃie verticală, pe care experimentatorul o roteşte cu 90 grade, din punctul A şi punctul B, după care o readuce în poziŃia iniŃială. SubiecŃilor li s-a cerut ca, respectînd lungimea tijei, să o deseneze în poziŃia B. Primul grup a dovedit tendinŃa de a desena tija mai mică decît în realitate; acelaşi lucru s-a constatat şi pentru grupul al doilea. Dar dacă li s-a cerut subiecŃilor să deseneze tija în poziŃia A, subevaluările au fost mult mai reduse. La fel, dacă li s-a

13

permis să măsoare tija folosindu-şi degetele ca pe un compas, evaluările au fost mult mai precise. Subevaluările copiilor sunt dominate de factorul ordinal. SubiecŃii sunt preocupaŃi de desenarea obiectului sub impresia unei schiŃe anticipative sau a unei prime imagini, care este perturbată prin rotaŃie sau prin translaŃie - copiii anticipează poziŃia punctului de sosire, şi nu lungimea dintre extremităŃi. Din perspectiva cognitivistă, reprezentările depind în mod fundamental de tipul de procesare top-down.

Experiment 2: Reprezentări cinetice şi de transformare Se folosesc două cartoane de formă pătrată, aşezate în faŃa subiecŃilor, suprapuse pe verticală, cu o latură comună. Se urmăreşte verificarea translaŃiei; pentru aceasta, şi se cere subiecŃilor să-şi reprezinte figura de rezultă dintr-o uşoară deplasare a pătratului superior de la stînga la dreapta. SubiecŃii pot da răspunsul fie prin desen, fie alegînd dintr-o colecŃie de figuri posibile pe cea corectă. Varianta recomandată deExperiment 2: Reprezentări cinetice şi de transformare

răspuns este desenul. Răspunsul corect este posibil abia la vîrsta de 7-8 ani. Erori posibile:

este posibil abia la vîrsta de 7-8 ani. Erori posibile: a d b e c f
este posibil abia la vîrsta de 7-8 ani. Erori posibile: a d b e c f

a

d

este posibil abia la vîrsta de 7-8 ani. Erori posibile: a d b e c f

b

e

posibil abia la vîrsta de 7-8 ani. Erori posibile: a d b e c f Concluzia

c

f

abia la vîrsta de 7-8 ani. Erori posibile: a d b e c f Concluzia lui

Concluzia lui Piaget este că preşcolarii nu reuşesc să conserve relaŃiile dintre cele două figuri şi dimensiunile lor în condiŃiile unei mişcări ce le modifică numai parŃial poziŃiile. Între perceperea mişcării şi reprezentarea ei secvenŃială şi

14

finală există o importantă deosebire, iar particularităŃile pre-operatorii nu permit decît pseudo-conservări.

Experiment 3: Reprezentări intermediare între cele cinetice şi cele de transformare SubiecŃilor şi se cere să-şi reprezinte poziŃiile intermediare, precum şi poziŃia finală a unei tije ce se roteşte în plan, în jurul extremităŃii sale inferioare. SubiecŃii preşcolari neglijează poziŃia fixă a bazei şi operează mintal ca şi cînd tija ar putea fi translatată.

Erori posibile:

ca şi cînd tija ar putea fi translatată. Erori posibile: SubiecŃii ajung iniŃial la figurarea unor
ca şi cînd tija ar putea fi translatată. Erori posibile: SubiecŃii ajung iniŃial la figurarea unor
ca şi cînd tija ar putea fi translatată. Erori posibile: SubiecŃii ajung iniŃial la figurarea unor

SubiecŃii ajung iniŃial la figurarea unor curbe cu originea în punctul A, orientate într-o direcŃie sau alta, fără să se mai Ńină seama de rigiditatea tijei.

alta, fără să se mai Ńină seama de rigiditatea tijei. În jurul vîrstei de 7 ani,
alta, fără să se mai Ńină seama de rigiditatea tijei. În jurul vîrstei de 7 ani,

În jurul vîrstei de 7 ani, copiii reuşesc să-şi reprezinte poziŃiile intermediare prin drepte oblice cu originea în punctul fix. Aceste drepte nu respectă lungimea tijei, ceea ce arată o slabă conservare a elementelor iniŃiale. Se poate conchide că subiecŃilor le este, într-adevăr, familiară experienŃa unui obiect în mişcare, dar reprezentarea cinetică nu este dependentă de frecvenŃa percepŃiilor, ci de stadiul elaborării operaŃiilor mentale progresive (respectiv stadiul operaŃiilor concrete). După opinia lui Piaget, reprezentările cinetice nu se realizează ca o deplasare continuă, ci ca o succesiune de momente, aceasta datorită faptului că mecanismele reprezentării sunt diferite de cele ale percepŃiei. În perceperea mişcării, retina umană preia secvenŃial informaŃia, dar datorită efectului de post-acŃiune (numit şi post efect) oferă senzaŃia de continuitate. În

15

reprezentare, imaginea pe care subiectul o vizualizează este ne-compusă, ca şi cînd ar fi realizată într-o manieră digitală - nu se produce o preluare a informaŃiei din exterior care să excite în mod direct analizatorul, ci prelucrarea se face pe baza informaŃiilor oferite de cortex.

Experiment 4: Reprezentările de transformare SubiecŃii au sarcina de a-şi reprezenta trecerea de la un arc de cerc la un segment egal ca lungime cu arcul, şi invers. Se constată o sub-evaluare atît a figurii intermediare, cît şi a celei finale. În cazul probei inverse, se supra- evaluează dimensiunea sarcinii iniŃiale. În concluzie, o dată cu reprezentările transformative, reproductive, operaŃiile domină imaginile figurale şi nu invers. Experiment 5: Reprezentările anticipative de transformare Pentru a testa experimental această categorie de reprezentări, este necesar să ne asigurăm că se administrează subiecŃilor probe ce nu presupun acŃiuni familiare lor. De exemplu: rotirea imaginară a unui cub cu laturile desenate diferit;

realizarea de figuri posibile pornind de la un pătrat realizat din fir elastic prins în patru ace înfipte în plastilină. Piaget afirma că în sarcini de acest tip apare un paradox: rezultatele în urma transformărilor sunt maxime în jurul vîrstei de 10 ani, pentru ca apoi performanŃele să scadă. La vîrsta de 10 ani, inteligenŃa de tip intuitiv-concret este la maximă dezvoltare. SubiecŃii pre-adolescenŃi şi adulŃii, puşi în faŃa unor

asemenea sarcini, încep să folosească operatori logici de tipul "dacă

",

, fără anticiparea intuitivă a relaŃiilor spaŃiale şi fizice implicate în transformare. Posibile explicaŃii pentru acest paradox:

atunci

- acuitatea vizuală atinge maxima dezvoltare la 10 ani;

- operativitatea logico-formală o inhibă (o domină) pe cea intuitivă;

- se accentuează lateralitatea corticală.

Reprezentarea din perspectiva psihologiei cognitive Psihologia cognitivă a adus modificări semnificative în ceea ce priveşte interpretarea reprezentărilor, considerînd-o drept punctul nodal în jurul căruia se desfăşoară procesarea (tratarea) informaŃiilor. Precizări conceptuale de definire a reprezentării în psihologia cognitivă Reprezentarea este definită ca reflectarea într-un mediu intern a realităŃii externe, o proiecŃie în sistemul cognitiv a acestei realităŃi. Psihologia cognitivă a renunŃat la sensul tradiŃional al noŃiunii de reprezentare (imagine schematică a unui obiect în absenŃa acŃiunii acestuia). Se utilizează cu sens similar noŃiunea de imagini mentale. Imaginea mentală se defineşte prin acele producŃii imagistice cu care operează sistemul cognitiv în absenŃa acŃiunii unor stimuli vizuali asupra organelor de simŃ.

16

FaŃă de imaginea vizuală, imaginea mentală are următoarele atribute: este mai abstractă, constituie un gen aparte de reprezentări spaŃiale sau topologice. Ea nu este legată de o singură modalitate senzorială. În concluzie, caracteristica principală a imaginii mentale vizează capacitatea sa de a reprezenta, reproduce realităŃile topologice dintre elemente. Realitatea topologică reprezintă raportul de vecinătate, de structură, de contiguitate spaŃială, de interacŃiune spaŃială între elementele unei imagini mentale. (ex: formarea unei figuri din beŃe de chibrit este o imagine topologică). Experimente care sugerează modul de funcŃionare a imaginii mentale Experimentul de recunoaştere a configuraŃiilor Santa (1977) a utilizat două tipuri de reprezentări ale uneia şi aceleaşi configuraŃii:

a) o reprezentare imagistică

b) o reprezentare lingvistică

a) se prezintă pentru o durată de 1/10 sec. o imagine care conŃine un triunghi, un cerc şi un pătrat. Se prezintă după aceea succesiv o serie de imagini- variante, cerîndu-li-se subiecŃilor să o recunoască pe aceea care este mai apropiată de imaginea iniŃială. Concluzia experimentului în această variantă este că amplasarea topologică favorizează recunoaşterea imaginii mentale. b) s-a prezentat imaginea stimul triunghi-cerc-pătrat scrise în litere. S-au oferit mai multe variante de răspuns. Concluzia a fost că nu amplasările spaŃiale topografice se reŃin mai uşor, ci acelea liniare. RelaŃia dintre imaginea mentală şi memoria de lungă durată În aceste cazuri există o dispută aprinsă în psihologie. Unii autori consideră că imaginea mentală este o modalitate de stocare a MLD. AlŃii consideră că imaginea mentală este doar un epifenomen (umbră) implicat în analiza de tip descendent, că memoria nu conŃine imagini, acestea fiind doar elaborări temporare în funcŃie de necesităŃile unei sarcini. Dacă cogniŃia are nevoie de o imagine, o va fructifica din baza de date. Cu alte cuvinte, categoria a doua de autori afirmă că imaginea mentală este reprezentarea unei procesări descendente. Ex: imaginile ambigue care primesc o etichetă; imaginea ambiguă este interpretată funcŃie de eticheta respectivă, căpătînd o anumită semnificaŃie. Experiment: Reed şi Johnson (1975) consideră că imaginea mentală nu se interpune, ca un preconcept, între imaginea perceptivă şi concept. Ei consideră că imaginea mentală succede unei analize de tip descendent a stimulilor vizuali şi depinde de baza de cunoştinŃe a sistemului cognitiv. Varianta 1. Se prezintă o serie de figuri şi se cere să se precizeze dacă figurile inspectate sunt părŃi ale configuraŃiei complexe. PerformanŃa subiecŃilor a fost 80% recunoaşteri corecte. Varianta 2. Se porneşte de la analiza de tip ascendent şi se constată că, în prezentarea succesivă a figurilor care alcătuiesc configuraŃia, apar dificultăŃi în recunoaştere. PerformanŃa subiecŃilor a fost de 52% recunoaşteri corecte. Dacă s-

17

ar fi prezentat mai întîi imaginea complexă şi apoi, pe rînd, imaginile respective, sau dacă s-ar fi prezentat toate imaginile odată, recunoaşterea s-ar fi produs mai rapid. Concluzie: imaginea mentală presupune procesări descendente, dependente de baza de cunoştinŃe. Prima categorie de autori afirmă că imaginea mentală este o modalitate de stocare în MLD: Imaginile mentale nu sunt influenŃate doar de procesările semantice, ci şi de procesări post-perceptive ce rezultă din interacŃiunea în memorie a interferenŃelor cu alŃi stimuli. Într-un experiment, Carmichael, Hagan şi Walter au prezentat subiecŃilor o serie de imagini, fiecare imagine fiind însoŃită de un cuvînt denumind un obiect asemănător:

Imagine

Cuvînt însoŃitor

Stup

pălărie

Ochelari haltere

Timonă

soare

Puşcă

mătură

Şapte

patru

Masă

clepsidră

Apoi li s-a cerut subiecŃilor să reproducă imaginea iniŃială, prin desen. S-a constatat că subiecŃii nu au respectat imaginile standard, ci au adus îmbunătăŃiri, aşa încît ca ele să semene cu obiectele denumite prin cuvintele asociate, de unde se trage concluzia că imaginea mentală suferă procesări perceptive în cadrul cărora cunoştinŃele de care dispune subiectul orientează imaginea mentală. Care este durata imaginilor mentale în MLD? S-a constatat că persistenŃa imaginilor mentale în memoria de lungă durată este de-a dreptul fabuloasă. Experimentul 1. În anul 1967, psihologul american Shepard a prezentat la un lot de subiecŃi 612 imagini colorate (cu peisaje). S-a realizat un test de recunoaştere la mai multe intervale de timp: imediat după expunere, la trei zile de la expunere şi la 120 de zile de la expunere. Procentajul obŃinut: 97% imediat după expunere; 92% la trei zile după expunere; 58% la 120 zile de la expunere.

imagini cu o durată de 5

sec/imagine. La proba de recunoaştere efectuată după 48 ore, răspunsurile corecte au fost în procent de 83%. Experimentul 3. În 1975, mai mulŃi autori au efectuat un experiment asupra memoriei figurilor colegilor de clasă. Au fost testaŃi 392 subiecŃi cu vîrstă cuprinsă între 17 şi 74 ani. S-au prezentau fiecărui subiect cîte cinci fotografii, din care el trebuia să aleagă figura unui coleg, actual sau fost (funcŃie de vîrstă). Răspunsurile corecte au fost în procent de 90% chiar şi după 35 de ani de la

Experimentul 2. Standing (1973) a expus 10

000

18

absolvire. La persoanele cu peste 48 de ani de la absolvire, procentul a fost 71%. Concluzie: imaginea mentală este puternic prezentă în MLD. Temă de lucru (subiect de examen): precizaŃi variabilele experimentale (independentă, dependentă şi de control) din studiile asupra reprezentărilor.

19

Metodologia abordării experimentale în gîndire şi rezolvarea de probleme
Metodologia abordării experimentale în
gîndire şi rezolvarea de probleme

Exemplu de problemă: A şi B sunt două staŃii de cale ferată între care există o distanŃă de 100 kilometri. În ziua de vineri, la ora 17, din cele două staŃii pornesc simultan, unul spre celălalt, două trenuri a şi b. Trenul accelerat a merge cu o viteză de 60 km/h, iar trenul personal b merge cu o viteză de 40 km/h. Exact în momentul cînd cele două trenuri au pornit, în faŃa trenului a Ńîşneşte o pasăre care zboară înainte pînă cînd întîlneşte trenul b, moment în care, fără a pierde din viteză, se întoarce şi porneşte înapoi spre trenul a. Viteza păsării este constantă, de 60 km/h. Pasărea continuă să zboare înainte şi înapoi între cele două trenuri, pînă cînd ele se întîlnesc. CîŃi kilometri va parcurge pasărea în total înainte de întîlnirea celor două trenuri? În raport cu această problemă, soluŃia este complicată de modul în care este ea prezentată. Apelul la calcule sofisticate, spre care împinge modul de prezentare stufos, plin de detalii nesemnificative, este complet neproductiv. Postner (1973) definea gîndirea ca realizare a unei noi reprezentări prin performanŃa unei operaŃii mentale; din această perspectivă, problema trebuie să fie reconceptualizată. Dacă sunt lăsate la o parte detaliile şi se focalizează atenŃia asupra duratei necesare pînă la întîlnirea celor două trenuri, răspunsul "o oră" poate fi aflat cu uşurinŃă. Studiul experimental al gîndirii este foarte deficitar: trebuie să includă aspecte privitoare la fidelitate, replicabilitate, variabile potenŃiale şi controlul experimental, şi la rolul rapoartelor verbale. În privinŃa acestora din urmă, într-un domeniu ca acela al gîndirii, oamenii sunt înclinaŃi să spună cum cred ei că se raportează la rezolvarea unei probleme, dar apare întrebarea: putem accepta relatările lor drept dovezi utile asupra proceselor mintale implicate? 1. ModalităŃi de abordare a rezolvării de probleme Putem consemna două principale modalităŃi de abordare. Ele pot fi subordonate abordărilor descrise în capitolele despre abordarea experimentală a percepŃiei şi reprezentării (cea de tip descendent şi cea de tip ascendent). a) Modelul încercare-eroare, elaborat de către Thorndike (1889 - lucrarea "InteligenŃa animală") în urma experimentelor cu diferite rase de animale. El a observat încercările succesive ale pisicii de a evada din cutie şi a ajunge la hrană şi a măsurat timpul necesar ei pentru a face acest lucru. La prima încercare, după mai multe tatonări, animalul declanşa din întîmplare mecanismul care deschidea uşa cuştii şi reuşea să iasă. La încercările ulterioare, timpul necesar rezolvării situaŃiei problematice tinde să scadă constant, dar nu se produc salturi spectaculoase.

20

AcŃiunile însoŃite de succes tind să fie învăŃate, în timp ce acelea urmate de eşec tind să fie abandonate. În consecinŃă, Thorndike formulează legea efectului: o acŃiune urmată de succes tinde să fie stabilizată, iar o acŃiune urmată de eşec tinde să fie abandonată. Într-un alt experiment, s-a folosit o listă de o sută de cuvinte prezentate pe rînd subiectului, cu cerinŃa ca acesta, la auzul fiecărui cuvânt, să spună un număr format din două cifre. Conform unui protocol stabilit dinainte, experimentatorul comentează răspunsurile subiectului în mod aleatoriu, afirmînd: "corect" sau "greşit". Ulterior s-a solicitat subiecŃilor să reproducă lista de cuvinte iniŃială şi s-a observat că au tins să repete cuvintele cărora ei le-au asociat numere catalogate de experimentator drept corecte şi să le uite pe cele cărora le-au asociat numere "greşite". Pornind de aici, ulterior a fost dezvoltată metoda condiŃionării prin evaluări de tipul "corect-greşit". Cercetările lui Thorndike constituie cel mai bun exemplu al abordării de tip ascendent. b) Modelul gestaltist ia în considerare rezolvarea de probleme prin intuiŃie (W. Kohler). Pornind de la concepŃia gestaltistă asupra percepŃiei, se consideră că rezolvarea de probleme se datorează unei reorganizări a raportului dintre elementele cîmpului perceptiv.

Variabile experimentale în studiul gîndirii şi al rezolvării de probleme

Variabila dependentă 1. O primă variabilă dependentă în acest tip de studii îl constituie modalităŃile de rezolvare la care fac apel subiecŃii. În exemplul problemei cu cele două trenuri, unii subiecŃi ar putea să încerce să o rezolve după figură, iar alŃii mental.

2. Un alt indicator al variabilei dependente este potenŃialitatea sau timpul de rezolvare. Timpul dedicat rezolvării de probleme poate constitui un indicator mai sensibil al dificultăŃii problemei, în cele două condiŃii de rezolvare (după figură sau mental). Timpul este, probabil, variabila dependentă cea mai sensibilă, oricum mai sensibilă decît indicatorul procentajului de răspunsuri corecte. RelaŃia dintre procentaj şi timp este inversă: cu cît vor fi mai puŃini subiecŃi capabili să rezolve problema, cu atît vor avea nevoie de mai mult timp. 3. Un alt indicator, în contextul problemelor cu mai multe soluŃii posibile, îl constituie calitatea rezolvării. În acest caz, soluŃiile vor fi organizate pe o scală, de la cea mai bună la cea mai slabă. În practica cercetării ştiinŃifice, cercetătorul îşi propune deseori să utilizeze toate cele trei tipuri de măsurători, ca o soluŃie convergentă de evaluare. Aceasta nu înseamnă că între tipurile de măsurători există o relaŃie directă. Acest fapt readuce problema reprezentată în evaluarea psihologică de către relaŃia dintre viteză şi calitate: ce anume să li se solicite subiecŃilor, să rezolve sarcina

21

experimentală cît mai repede sau cît mai corect? SoluŃia poate fi folosirea de etaloane diferite pentru viteză şi pentru calitate, însoŃită de folosirea de note "t" standardizate.

Variabila independentă

1. Maniera sau modul de prezentare a informaŃiilor. În exemplul problemei

celor două trenuri, putem modifica ordinea şi importanŃa informaŃiilor necesare

pentru rezolvarea problemei. 2. Cantitatea informaŃiilor nerelevante. Multiplicarea elementelor

irelevante în raport cu cele relevante va duce la creşterea timpului necesar pentru rezolvare.

3. PrezenŃa sau absenŃa ilustraŃiei, care poate să faciliteze sau să întîrzie

rezolvarea.

4. Tipul de propoziŃii utilizate (active sau pasive) în descrierea problemei.

5. Presiunea timpului sau orice alt factor de stres. Subiectului i se menŃionează limita de timp pe care o are în rezolvarea sarcinii, iar spre final (cu un minut înainte) este anunŃat cît timp mai are la dispoziŃie. De obicei, această metodă se practică în cadrul probelor de atenŃie. 6. DiferenŃele individuale de IQ între grupuri. De obicei, aceasta este o variabilă de control în experimentele care urmăresc rezolvarea de probleme. Egalizarea grupurilor experimentale sub acest aspect este o cerinŃă importantă. Controlul variabilelor Datorită multitudinii factorilor care pot să influenŃeze performanŃele subiectului, controlul variabilelor poate fi foarte dificil. Un prim aspect, menŃionat şi anterior, este cel legat de egalizarea grupurilor sub aspectul coeficientului de inteligenŃă. În experimentele privind rezolvarea de probleme suntem favorizaŃi, ca experimentatori, de o motivaŃie ridicată, de tip competiŃional, a subiecŃilor. Dar este important să avem grijă ca motivaŃia să nu fie prea mare sau să nu ascundă o supracompensare. De aceea, este important să efectuăm înaintea experimentului propriu-zis un interviu minimal (10 minute) cu fiecare subiect, interviu în cadrul căruia să putem pune în evidenŃă şi aspectele legate de motivaŃie, dar mai ales stilul cognitiv al subiecŃilor.

Coeficientul de fidelitate şi replicabilitatea în studiul gîndirii Aspectul cel mai important al coeficientului de fidelitate al rezultatelor se referă la măsura în care, repetînd un anume experiment, se vor obŃine aceleaşi rezultate. Rezolvarea de probleme prin analogie. Cînd oamenii înŃeleg ceva prin analogie, ei înŃeleg un lucru pornind de la relaŃia cu alt lucru (ex: structura atomului - structura sistemului solar). Prin analogii putem înŃelege ceva nefamiliar în termenii altui lucru înŃeles deja. Studiul raŃionamentului prin analogie a cunoscut o dezvoltare deosebită în ultimii douăzeci de ani. Progrese importante s-au înregistrat prin studiile efectuate

22

de Mayer (1983) şi prin experimentele efectuate de Gick şi Holioak (1980, 1983) şi reluate ulterior Gick şi Holioak au utilizat o problemă folosită pentru prima oară de Duncker (1945) în studiul fixităŃii funcŃionale - problema radiaŃiei. Problema suna astfel:

"Presupunem că sunteŃi medic şi aveŃi un bolnav cu o tumoră malignă care, dacă nu va fi distrusă, pacientul va muri. Se poate folosi o rază pentru a distruge tumora dintr-o dată, cu intensitate mare a radiaŃiei, dar la acea intensitate va fi distrus şi Ńesutul sănătos traversat. O intensitate mai mică nu distruge tumora. Cum aŃi proceda?" Gick şi Holioak au formulat o problemă similară, deşi dintr-un alt registru:

"Într-un context de război, un comandant de armată trebuie să atace şi să cucerească un fort inamic. Fortul se află lipit la nord de versantul unui munte şi nu există nici un fel de acces posibil dinspre munte. La est, sud şi vest, fortul este înconjurat de un rîu lat, peste care există un număr de poduri destul de vechi şi şubrede. Comandantul dispune de suficiente tancuri, dar ştie că podurile nu vor rezista la trecerea tuturor tancurilor sale. Totuşi, cum poate cuceri fortul?" Răspunsul la problema comandantului: Dacă peste fiecare pod trece un număr mic de tancuri, podurile vor rezista şi toate tancurile vor putea fi traversate. Gick şi Holioak au efectuat un experiment privind raŃionamentul prin analogie folosind problema radiaŃiei, în două condiŃii: într-una, problema radiaŃiei era prezentată după citirea poveştii comandantului, iar în cealaltă condiŃie problema radiaŃiei era prezentată singură. SubiecŃii din al doilea grup au rezolvat problema numai în proporŃie de 10%, iar cei din primul grup în proporŃie de 75%. Experimentul a fost reluat şi într-o altă variantă. SubiecŃii din lotul A au citit povestea comandantului şi li s-a indicat în mod special să privească această problemă drept un indiciu pentru rezolvarea celeilalte. Lotul B a primit cele două probleme au primit cele două probleme în ordine, fără nici o sugestie. Lotul A a rezolvat problema în proporŃie de 92%, iar lotul B în proporŃie de 20%. Precizare: Deseori, în psihologia experimentală apelăm la procentaje ca indicator al performanŃelor, dar se indică apelul suplimentar la testele de semnificaŃie. Cel mai bun mijloc de a verifica validitatea unui experiment îl constituie replicarea. Rolul replicabilităŃii în studiul experimental al gîndirii şi rezolvării de probleme. Cercetătorii "adevăraŃi" încurajează replicarea chiar şi atunci cînd rezultatele testelor statistice arată o semnificaŃie demnă de încredere. Replicarea poate fi: directă, sistematică şi conceptuală. Replicarea directă se referă la repetarea experimentului cu schimbări minime. În replicarea sistematică se încearcă varierea unor factori presupuşi a fi relevanŃi pentru rezultatul experimentului. Dacă rezultatele experimentului original sunt corecte, el va "supravieŃui" acestor schimbări. Dacă efectul dispare, aceasta înseamnă că cercetătorul a descoperit aşa-numite "condiŃii limită"

23

importante în configuraŃia studiului, ceea ce pune la îndoială posibilitatea generalizării rezultatelor. Prin replicarea conceptuală se repetă experimentul într-un mod radical diferit de cel iniŃial. Gick şi Holioak au încercat să determine pe această cale nivelul şi efectul transferului pozitiv prin analogie. Ei au procedat astfel: grupul A

a primit două analogii pentru problema radiaŃiei, iar subiecŃii au fost solicitaŃi să se

gîndească şi să extragă principiul, schema, care a putut apoi să fie aplicată în mod spontan în problema radiaŃiei. Grupul B nu a primit decît o analogie. Problema replicabilităŃii este legată şi de problema generalizării rezultatelor. În cazul replicabilităŃii sistematice şi a celei conceptuale, cercetătorul este interesat dacă fenomenul în cauză se consolidează într-un fel sau altul. AlŃi doi cercetători, Spencer şi Weisberg (1986) au replicat experimentul efectuat de Gick şi Holioak privind transferul pozitiv, dar au modificat pretextul sub care au fost expuse cele două povestiri pregătitoare şi problema radiaŃiei. Grupului A i s-a spus că cele trei povestiri fac parte dintr-un experiment pilot şi au fost testaŃi de un experimentator intrat chiar în acel moment în clasă. Grupului B li

s-au prezentat primele două analogii, după care experimentatorul a părăsit clasa, profesorul şi-a continuat ora şi la sfîrşit, după 45 minute, a prezentat problema radiaŃiei ca "ilustraŃie la cele spuse în lecŃie", deşi nu exista nici o legătură între una şi alta. S-a constatat că grupul B nu a observat vreo legătură între problema radiaŃiei şi primele două probleme. Spencer şi Weisberg au încercat şi o altă variantă, folosind modificarea contextului. Într-un caz a folosit context asemănător pentru cele două grupuri, şi două sub-variante. În prima variantă, experimentatorul a intrat în clasă, a prezentat cele trei povestiri şi a testat rezultatele. În a doua variantă, experimentatorul a

intrat în clasă, a prezentat primele două povestiri spunînd că fac parte dintr-un experiment, apoi a plecat; profesorul şi-a Ńinut lecŃia, iar la sfîrşit, după 45 minute,

a prezentat problema radiaŃiei subliniind că este legată de primele două povestiri

spuse de experimentator. În al doilea caz a folosit contexte diferite pentru cele două grupuri experimentale şi, de asemenea, două sub-variante. În prima variantă, experimentatorul a prezentat cele trei povestiri, susŃinînd că doar primele două au legătură cu un experiment, şi nu a verificat rezultatele. În a doua variantă, experimentatorul a prezentat primele două povestiri, susŃinînd că au legătură cu un experiment, după care pleacă; profesorul, după lecŃia obişnuită de 45 minute, va prezenta a treia povestire ca o demonstraŃie a activităŃii de la oră. Rezultatele au arătat că, în cazurile cînd a existat continuitate între povestiri şi problema radiaŃiei, indiferent de context, s-a obŃinut un procentaj semnificativ de transfer pozitiv. SubiecŃii testaŃi în context diferit după 45 minute nu au prezentat nici un transfer

pozitiv. În concluzie, desfăşurarea unor replicări sistematice şi conceptuale va permite cercetătorului să delimiteze condiŃiile de limită sau altfel spus limitele unui experiment: acele condiŃii în afara cărora experimentul nu mai rezistă.

24

Controlul variabilelor în abordarea experimentală a gîndirii şi rezolvării de probleme

Controlul variabilelor este o problemă crucială în psihologia experimentală. Scopul oricărui experiment este acela de a constata efectul manipulării variabilei independente asupra variabilei dependente. Pentru a trage o concluzie despre acest efect este necesar să asigurăm un control riguros al experimentului, să ne asigurăm că nici un alt factor nu se schimbă, antrenînd şi modificări ale variabilei dependente. Aceşti factori care ar putea să intervină au fost numiŃi în cursul nostru factori potenŃiali, iar alŃi autori îi denumesc variabile externe. Dacă vom admite unei variabile externe să acŃioneze în acelaşi timp cu variabila independentă care ne interesează, nu vom şti dacă efectul resimŃit la nivelul variabilei dependente este cauzat de modificările variabilei independente, de modificări ale variabilei externe sau ale ambelor împreună. În asemenea cazuri, cele două variabile se confundă. În studiul proceselor complexe, cum este gîndirea şi rezolvarea de probleme, apar probleme mai mari legate de controlul experimental. În asemenea cazuri, există în mod curent un număr mare de variaŃii în evaluările privitoare la variabila dependentă. În mod obişnuit se utilizează grupuri independente, diferenŃele individuale dintre subiecŃi contribuind în mai mare măsură la apariŃia unor variabile necontrolate. O soluŃie este creşterea numărului de observaŃii, a numărului de determinări şi implicit a numărului de subiecŃi. Dar în experimentul de laborator, acest lucru este dificil. Se impune aşadar un control cît mai riguros al variabilelor experimentale. Un control bine realizat poate duce la concluzii pertinente. Un exemplu bun de control riguros în studiul experimental al unor procese complexe îl reprezintă studiile efectuate asupra fixităŃii funcŃionale. Termenul de fixitate funcŃională a fost introdus de introspecŃionişti şi apoi a fost adoptat de gestaltişti. Prin fixitate funcŃională se desemna stabilizarea şi rigiditatea cunoştinŃelor, deprinderilor şi structurilor intelectuale, ceea ce împiedică rezolvarea problemelor noi, care necesită flexibilitate şi restructurări. Karl Duncker (1945) a iniŃiat o serie de cercetări asupra fixităŃii funcŃionale. Ideea de la care a plecat în aceste cercetări era aceea că, dacă un obiect a fost folosit recent într-un anumit fel într-o situaŃie dată, într-un alt caz subiectul va avea dificultăŃi în a-l utiliza într-o situaŃie nouă, în alt fel. Pentru aceasta, Duncker a elaborat problema cutiei. Sarcina subiecŃilor era de a fixa trei mici lumînări pe uşă, la nivelul privirii. La dispoziŃia lor, pe masă, sunt aşezate următoarele materiale: cîteva cuie mici, cîteva chibrituri, trei mici cutii de carton de mărimea cutiilor de chibrituri, trei lumînărele. SoluŃia: se fixează cutiile pe uşă cu ajutorul cuielor, iar în interiorul cutiilor se fixează lumînările prin topirea capătului inferior cu un chibrit.

25

Experimentul s-a realizat cu două loturi de subiecŃi. La lotul de control cutiile erau goale, iar la lotul experimental erau pline: prima cutie conŃinea lumînările, a doua cutie conŃinea cuiele, iar a treia conŃinea chibriturile. La subiecŃii din lotul experimental s-a fixat imaginea funcŃională a cutiilor drept container şi, ca atare, au rezolvat cu mult mai mari dificultăŃi problema. Duncker a realizat şi o replicare sistematică, introducînd o altă condiŃie experimentală, cea a utilităŃii neutre. Cutiile erau prezentate subiecŃilor tot în calitate de recipiente, dar conŃineau obiecte neutre (nasturi). SubiecŃii din condiŃia de control au rezolvat problema în proporŃie de 100%, cei din condiŃia "fixitate funcŃională" în proporŃie de 43%, iar din condiŃia neutră, un singur subiect a rezolvat problema. În concluzie, în condiŃia fixităŃii funcŃionale şi cea neutră, funcŃia cutiilor, fixată ca recipient, a provocat dificultăŃi subiecŃilor în restructurarea modului de rezolvare a situaŃiei problematice. Unul din reproşurile aduse experimentelor lui Duncker a fost legat de numărul mic de subiecŃi (5-7 per condiŃie experimentală), dar chiar şi aşa, rezultatele obŃinute de el demonstrează principiul gestaltist privind rezolvarea problemelor. Adamson (1952) a realizat o replicare sistematică a experimentului lui Duncker, folosind şi un număr mai mare de subiecŃi (26 pentru condiŃia experimentală şi 29 pentru condiŃia de control). De asemenea, el a mai introdus două variante ale problemei, înlocuind cuiele într-un caz cu un sfredel, iar în alt caz cu o clemă. A rezultat un plan experimental cu şase condiŃii (trei condiŃii şi două loturi). Ca variabilă dependentă a ales procentul subiecŃilor care au rezolvat problema în 20 minute, precum şi timpul necesar fiecăruia pentru a o rezolva. ToŃi subiecŃii au rezolvat problema în termen de 20 minute, dar s-au înregistrat diferenŃe individuale considerabile. SubiecŃii din lotul de control au rezolvat problema mai repede. O altă replică este cea efectuată de Glucksberg (1966). El a desfăşurat o replicare sistematică, introducînd în plus efectul verbalizării, al utilizării de etichete verbale. El a demonstrat că, atunci cînd obiectele din experimentul lui Duncker sunt arătate subiecŃilor utilizînd etichete verbale, adică denumindu-le cu voce tare, numărul subiecŃilor care rezolvă problema este semnificativ mai mare, deoarece etichetele verbale au menirea să orienteze gîndirea subiecŃilor spre o mai mare flexibilitate.

Rolul rapoartelor verbale în studiul experimental al gîndirii şi rezolvării de probleme

Analiza supra-încrederii în propriile judecăŃi IntrospecŃionismul clasic experimental (şcoala de la Wurzburg) a fost cel care a introdus metoda raportului verbal în studiul experimental al gîndirii. IntrospecŃioniştii utilizau drept subiecŃi specialişti din domenii ca logica, lingvistica, matematica; subiecŃilor şi se dădeau spre rezolvare probleme

26

circumscrise domeniului lor, cu cerinŃa de a descrie, în timpul rezolvării sau imediat după aceea, paşii rezolutivi. Ideea de bază este că, pe această cale, se poate afla modul cum funcŃionează gîndirea. IntrospecŃioniştii au pornit de la ipoteza că gîndirea funcŃionează prin operaŃii abstracte şi nu uzează de material senzorio- perceptiv, însă au constatat că subiecŃii lor fac apel la imagini. Chiar dacă ipoteza

li s-a infirmat, ei au fost primii care au demonstrat rolul rapoartelor verbale în

studiul experimental al gîndirii. Problema cea mai serioasă în privinŃa rapoartelor verbale o reprezintă nivelul de încredere. Chiar dacă au contestat introspecŃionismul, behavioriştii au meritul de a fi oferit psihologiei un mod riguros de abordare experimentală a

fenomenelor psihice; behavioriştii consideră că rapoartele verbale sunt utile, deşi

le apreciază drept un simplu tip sau eşantion de comportament, studiat ca variabilă

dependentă. Rapoartele verbale sunt mai utile în anumite domenii ale psihologiei decît în altele. Vom ilustra rapoartele verbale prin fenomenul de supra-încredere în propria judecată. O modalitate frecvent utilizată în studiul gîndirii este

reprezentată de evaluarea cunoştinŃelor. Diverse experimente au semnalat aşa- numitul fenomen "am sentimentul (senzaŃia) că ştiu". Un experiment reprezentativ

în această privinŃă a fost realizat de către Freedman şi Landauer, care au folosit o

serie lungă de întrebări de cunoştinŃe generale. SubiecŃilor li s-a cerut ca, la fiecare întrebare la care nu au reuşit să răspundă corect, să evalueze pe o scală de 4 puncte cum cred ei că ar putea să recunoască răspunsul dacă li s-ar prezenta mai multe alternative. Cele patru categorii din care trebuiau să aleagă una au fost: (1) Cunosc răspunsul cu siguranŃă; (2) Probabil îl cunosc; (3) Probabil nu îl cunosc; (4) Cu siguranŃă nu-l cunosc. După ce au ales una din variante, subiecŃilor li s-au prezentat din nou întrebările la care nu răspunseseră în primă instanŃă, fiecare avînd şase variante de răspuns. DistribuŃia răspunsurilor corecte pentru cele patru categorii au fost: dintre subiecŃii siguri de cunoaşterea răspunsului, 73% au ales în faza a doua răspunsul corect; dintre cei care au răspuns "probabil îl cunosc", au dat răspunsuri corecte 61%; din cei care au apreciat că probabil nu cunosc răspunsul, au dat răspunsuri corecte 51%, iar dintre cei siguri că nu cunosc răspunsul, au dat răspunsuri corecte 35%. Acest experiment arată că sentimentul subiectiv al oamenilor despre ceea ce ştiu ei, consecutiv unui eşec de reamintire, este cît se poate de corect. Alte studii, folosind tehnici uşor diferite, au arătat tendinŃa de a fi foarte încrezători în cunoştinŃele şi judecăŃile noastre. Una din metode este de a solicita subiecŃilor să răspundă la întrebări cu două variante de răspuns, după care li se cere să-şi estimeze probabilitatea de a fi răspuns corect, cu un procent între 50% şi 100%. S-a arătat că, în condiŃiile unei corelaŃii semnificative între nivelul încrederii în propria judecată şi exactitate, subiecŃii erau în general mult mai încrezători în cunoştinŃele lor decît ar fi fost necesar. În situaŃiile în care subiecŃii au estimat că vor răspunde corect în proporŃie de 80%, ei au răspuns corect doar în proporŃie de 70%.

27

Alte studii au relevat aceeaşi tendinŃă şi atunci cînd subiecŃilor li s-au dat instructaje meticuloase, insistîndu-se pe exactitate, sau chiar în cazuri în care au fost puşi în situaŃia de a paria pe propriile răspunsuri, cu riscul de a pierde bani. Chir dacă rapoartele verbale despre cunoştinŃele noastre corelează cu nivelul real al cunoştinŃelor, ele nu reflectă perfect ceea ce ştim cu adevărat. Aceasta reprezintă o deficienŃă a rapoartelor verbale privitor la procesele cognitive. Printre factorii care afectează precizia rapoartelor verbale se numără inconstanŃa memoriei, o serie de factori motivaŃionali, emoŃionali şi sociali.

De revăzut capitolul despre rapoartele verbale din cartea "Introducere în psihologia experimentală" de M. AniŃei!

IncubaŃia şi rezolvarea de probleme

În istoria ştiinŃei s-a discutat foarte mult pe tema insight-ului, a inspiraŃiei, a momentului de iluminare care urmează perioadei sau etapei de incubaŃie. Întrebările cele mai frecvent formulate în legătură cu această problemă au fost:

Este posibil ca soluŃia la o problemă să apară după o perioadă de incubaŃie? Apare ea, oare, de undeva din inconştient? În procesul de creaŃie pot fi identificate următoarele faze: (1) preparatorie; (2) incubaŃie; (3) iluminare; (4) verificare. IncubaŃia şi iluminarea nu pot să apară decît pe fondul unei permanente preocupări din partea subiectului. AbsenŃa continuităŃii preocupărilor face ca iluminarea să nu mai aibă loc, în timp ce prezenŃa preocupării continue are ca efect treceri permanente între planul conştient şi cel inconştient, ceea ce poate duce la apariŃia iluminării. Studiul experimental al fenomenului incubaŃiei Cercetătorul Postner afirma: „IncubaŃia are în vedere o creştere a probabilităŃii de a rezolva cu succes o problemă ca rezultat al instalării unui decalaj între perioada de lucru intens care precede soluŃionarea problemei şi o altă perioadă de efort conştient care finalizează soluŃia.” Ipoteza 1: Probabilitatea rezolvării mai rapide şi cu succes a unei probleme va creşte substanŃial la subiecŃii cărora li se va oferi o pauză între cele două perioade de lucru. Ipoteza 2: Această probabilitate va creşte în raport cu durata pauzei, cel puŃin pînă la o anumită limită. Variabilele independente:

1. Durata pauzei (a intervalului): fie două pauze de cîte 15 minute, fie o

singură pauză de 30 minute. Rezultă trei grupuri experimentale independente:

grupul 1, de control, (fără pauză), grupul 2, experimental, cu două pauze a cîte 15 minute, şi grupul 3, experimental, cu o pauză de 30 minute.

2. Tipul de problemă. Este bine să verificăm subiecŃii în cele trei condiŃii

pentru a fi siguri că fenomenul, dacă există, nu este specific unei singure probleme

28

anume. Apoi ar trebui să pre-testăm problemele pe subiecŃi asemănători cu cei din experiment, pentru a ne asigura că foarte puŃini vor rezolva problema în 15 minute sau chiar înainte ca variabila independentă să fie introdusă, şi, în al doilea rînd, să ne asigurăm că cel puŃin jumătate dintre subiecŃi o pot rezolva în 30 minute. Exemplu de problemă: Se dau patru bucăŃi de lanŃ, fiecare bucată avînd trei

zale. SubiecŃii trebuie să lege cele patru bucăŃi într-una singură, în următoarele condiŃii: la fiecare deschidere a unei zale cîştigă 2 puncte, iar la fiecare închidere a unei zale cîştigă 3 puncte. Punctajul minim care poate fi obŃinut este de 15 puncte. Se pune problema ce anume trebuie să facă subiecŃii în pauză. Este bine să dezlege cuvinte încrucişate sau să desfăşoare o altă sarcină, nici obositoare, dar nici relaxantă. Variabilele dependente:

1. Procentul de subiecŃi care au rezolvat problema, pentru fiecare condiŃie

experimentală.

2. Timpul necesar rezolvării.

3. Calitatea rezolvării.

4. Raportul verbal, în care subiecŃii trebuie să descrie modul cum au

rezolvat problema după pauza pe care au primit-o. PredicŃia experimentală: SubiecŃii care primesc pauză de 15 minute vor rezolva problema în procent mai mare şi cu mai mare repeziciune decît subiecŃii care lucrează încontinuu timp de 30 minute la rezolvarea problemei. SubiecŃii care primesc o pauză de 30 minute ar trebui să obŃină soluŃia în procent şi mai mare decît cei cu pauză de 15 minute sau fără pauză. Rezultatele experimentului au fost contradictorii. De meditat la cauzele posibile pentru acest fapt, în vedera examenului. Poate că o singură variabilă

independentă, cea aleasă în experiment, nu este destul. Probleme de discutat sau surse de reflecŃie

1. Un cercetător de la un institut de biologie a demonstrat existenŃa

percepŃiei extrasenzoriale la cobai. Cobaii erau plasaŃi într-un labirint unde trebuiau să aleagă între două drumuri de scăpare posibile. Ei nu puteau nici să vadă, nici să miroasă hrana de la punctul de bifurcaŃie (în care trebuiau să-şi aleagă drumul potrivit). Drumul era modificat de la caz la caz. Cercetătorul a descoperit că doi dintre cei 100 de cobai testaŃi se descurcau mai bine decît ar fi

fost de aşteptat pe bază de şansă. Primul cobai a ales în proporŃie de 64% din cazuri drumul corect către hrană, iar al doilea în proporŃie de 66%. Se ridică următoarele probleme:

A. Ce test poate confirma existenŃa percepŃiei extrasenzoriale? a) Teste de verificare statistică, arătînd că cei doi cobai au obŃinut rezultate mai bune decît jocul de şanse. b) Alt cercetător va supune testării cei doi cobai în alte sute de încercări şi va reuşi să replice descoperirile primului cercetător. B. CîŃi dintre cobai au realizat performanŃe cu 10% sub nivelul şansei, sau chiar mai mici? Raportul cercetătorului arată că trei cobai au reuşit cu 10% sub

29

şansă, ceea ce pare să indice o distribuŃie normală, după curba lui Gauss, a rezultatelor lotului. C. DistincŃia între replicarea directă, cea sistematică şi cea conceptuală. Cele trei tipuri sunt diferite calitativ, sau, în realitate, se află într-o continuitate? Dacă da, atunci ce dimensiune subliniază această continuitate? D. Sistemul de recunoaştere, apreciere şi recompensă descurajează aprecierea lucrărilor altor cercetători. Cercetătorii sunt încurajaŃi şi recompensaŃi mai degrabă pentru cercetări noi decît pentru replicarea cercetărilor existente. Unii argumentează că acest sistem de recompense tinde să creeze o fragmentare şi o dezordine în multe domenii ale psihologiei. Ca urmare, fenomenele de bază rămîn adesea neexplicate. Se pune întrebarea: replicarea ar trebui încurajată? Dacă da, cum anume? E. Multe reviste de psihologie încurajează cercetătorii să realizeze cît mai multe experimente despre fenomenele studiate. Este aceasta o idee bună, şi dacă da, de ce? Ce pericol se iveşte cerînd ca lucrările de cercetare să conŃină experimente numeroase? 2. Rapoartele verbale par a fi mai folositoare în unele domenii ale psihologiei decît în altele. Pentru fiecare din următoarele probleme, aduceŃi argumente pro şi contra utilizării rapoartelor verbale. În cazurile în care consideraŃi că rapoartele verbale nu pot fi folosite, indicaŃi metode mai bune.

a) Studiul strategiilor mnezice implicate atunci cînd oamenii sunt rugaŃi să-

şi amintească de copilăria lor.

b) Studiul comportamentului sexual al colegilor de facultate.

c) Studiul proceselor mentale implicate în decizia oamenilor de a cumpăra

un produs sau altul.

d) Studiul motivelor sau cauzelor pentru care o persoană simpatizează pe o

alta.

e) Studiul factorilor care afectează iluzia vizuală.

2. Trei misionari şi trei canibali trebuie să treacă de pe malul stîng pe malul drept al unui rîu. Barca poate transporta numai două persoane odată; ea poate fi folosită atît de misionari, cît şi de canibali. Dar numărul canibalilor de pe un mal sau altul nu trebuie să fie niciodată mai mare decît cel al misionarilor.

30

Abordarea experimentală a comportamentului decizional
Abordarea experimentală a comportamentului
decizional

Abordarea experimentală a comportamentului decizional poate fi făcută atît din persoectiva psihologiei clasice, tradiŃionale, cît şi din perspectiva psihologiei cognitiviste, contemporane. În sistemul logicii formale se pot construi în mod corect anumite propoziŃii indecidabile; într-un sistem logic se pot formula întrebări la care nu se poate răspunde. Rezultă o dualitate inductivă între formal şi intuitiv. Problemele cîmpului intuitiv nu pot fi niciodată complet formalizate. Din perspectiva psihologiei tradiŃionale, decizia a fost abordată pornind de la preocupările unor savanŃi cu privire la explicarea voinŃei (Byrne, Th. Ribot, Ch. Sigwart). Ei au conturat o schemă a acŃiunii orientată către scop, în care se disting următoarele faze: apariŃia impulsului (trebuinŃei), lupta motivelor, luarea deciziei şi executarea acŃiunii. Ch. Sigwart (sfîrşitul secolului XIX), folosind indicatorii:

Trebuie? Pot? şi AcŃiune rezultată, a obŃinut următoarea schemă:

Impuls spre acŃiune

Da

Da

DorinŃă

Da

?

IntenŃie

Da

Posibilitate da, dar către ce scop?

Hotărîre,

acŃiune

?

Da

riscantă

Lacunele acestei scheme:

- nu figurează renunŃarea sau amînarea; - nu figurează situaŃiile de conflict. W. James va lua în considerare aspectul conflictual şi impulsul fight (impulsul spre acŃiune) şi va identifica următoarele tipuri de decizie: raŃională, întîmplătoare, impulsivă, determinată de modificarea scalei de valori, determinată de voinŃă. Cibernetica a conferit o nouă dimensiune studiilor legate de mecanismele decizionale, acestea avînd principalul merit în apariŃia teoriei previziunii şi a conceptului de conexiune inversă. S-a demonstrat că dificultatea anticipării şi a

31

deciziei creşte invers proporŃional cu cantitatea de informaŃii cu care este în contact subiectul. Întîlnirea dintre psihologie (Kurt Lewin) şi teoria modernă a jocurilor (J. von Neuman şi O. Morgenstern) Cercetătorul american E. N. Miller, inspirat de cercetările lui Lewin, a introdus termenii gradient de fugă şi gradient de apropiere. În teoria asupra conflictului, Miller explică relaŃiile de conduită dintre cei doi vectori:

- la alegerea dintre două scopuri cu valenŃe negative se observă ori fuga din cîmp, ori o soluŃie de compromis;

- la confruntarea cu un scop care prezintă valenŃe pozitive şi valenŃe

negative, după o perioadă de ezitare se impune gradientul de apropiere;

- la alegerea dintre două scopuri cu valenŃe pozitive nu se ajunge la

echilibru stabil, deoarece una dintre valenŃe precumpăneşte, atrăgînd decizia în sensul respectiv. Kurt Lewin, pornind de la cercetările privitoare la teoria cîmpului de acŃiune şi a valenŃelor, a constatat că, în situaŃia în care conflictul constă în fixarea

nivelului scopului, acesta este amplasat în zona gradelor ridicate de dificultate (nivelul de aspiraŃie - scopuri înalte şi dificile).

Gradul de

A

B

C

D

E

dificultate

dificilă

mai puŃin

medie

uşoară

foarte

al sarcinii

dificilă

uşoară

ValenŃa

5

4

3

2

1

succesului

ValenŃa

-1

-2

-3

-4

-5

insuccesul

ui

Suma

4

2

0

-2

-4

valenŃelor

Această situaŃie se confirmă în cazul nivelului de aspiraŃie. Pornind de la aceste cercetări, M. AniŃei a transpus rezultatele în situaŃia reală de acŃiune, ceea ce a dus la:

Produsul

valenŃelor

5

8

9

8

5

În acŃiuni concrete, atunci cînd alegem între utilitate şi probabilitatea succesului, apelăm la produsul valenŃelor, care exprimă relaŃia dintre utilitatea subiectivă şi probabilitatea succesului. În acŃiunile reale sunt investite acele situaŃii în care există un echilibru între utilitatea subiectivă şi probabilitatea succesului: utilitatea reflectă poziŃia specifică a unui obiect într-o scală de preferinŃă, dar valoarea obiectivă nu se identifică cu utilitatea subiectivă, pentru că

32

oamenii atribuie valori diferite aceluiaşi obiect în împrejurări diferite. Acest lucru impune discuŃia dintre valoarea subiectivă şi cea obiectivă. Valoarea probabilităŃii succesului evoluează pe o scală de valori între 0 şi 1:

- probabilitate egală cu 1: certitudinea apariŃiei evenimentului;

- probabilitate egală cu 0: imposibilitatea apariŃiei evenimentului;

- probabilitate egală cu 0,5: incertitudine.

Probabilitatea obiectivă echivalează cu eventualitatea calculată, lucru posibil în situaŃiile în care cuprind un număr finit şi cunoscut de variabile (de exemplu, aruncarea zarurilor). Probabilitatea subiectivă reprezintă rezultatul unei estimări intuitive exprimate prin calificative: foarte probabil, aproape sigur, improbabil. În mod curent se utilizează probabilitatea subiectivă ca reflectare anticipată a evenimentelor. Concluzie: Dacă utilitatea este determinată de componentele sferei motivaŃionale, probabilitatea va fi elaborată de mecanismele gîndirii, luînd forma rezolvării de probleme. Abordări experimentale ale comportamentului în situaŃii de incertitudine Din punct de vedere psihologic, incertitudinea este trăită în plan subiectiv printr-un cortegiu de factori, variabile, care au trezit interesul psihologiei cognitive experimentale moderne. Astfel, începînd din anii '80, cercetătorii din psihologia experimentală care s-au ocupat de studiul comportamentului decizional au încercat să pună în evidenŃă faptul că omul este în permanenŃă confruntat cu situaŃii de incertitudine şi că omul obişnuit, la fel ca omul de ştiinŃă, sunt factori decidenŃi extrem de slab performanŃi, tocmai datorită variabilelor multiple care influenŃează comportamentul în situaŃii de incertitudine. Teoriile clasice ale deciziei au insistat asupra probabilităŃii şi utilităŃii şi au considerat din start omul ca factor decident raŃional, logic şi eficient. Această atitudine a fost susŃinută de teoria jocurilor. S-a încercat să se salveze punctul de vedere al teoriei jocurilor şi probabilităŃii insistîndu-se asupra faptului că, spre deosebire de ceilalŃi oameni, oamenii de ştiinŃă pot fi decidenŃi eficienŃi, întrucît aceştia evaluează raŃional, logic şi riguros. S-a demonstrat însă că atît omul naiv, cît şi cel de ştiinŃă sunt imperfecŃi sub aspectul comportamentului decizional; performanŃele umane sunt non-optimale. Variabile independente în studiul experimental al comportamentului în situaŃii de incertitudine 1. Afectivitatea Se constată că deciziile oamenilor sunt puternic bazate pe preferinŃe afective. Modelul raŃional cartezian occidental insistă asupra comportamentelor raŃionale, logice, realiste. În realitate însă, în condiŃii de incertitudine procesele cognitive pot fi slab productive, astfel încît ceea ce simte subiectul tinde să compenseze deficitul informaŃional, cognitiv.

33

2. Iluzia controlabilităŃii

Este vorba despre o variabilă care ne arată tendinŃa oamenilor de a crede că

întîmplarea poate fi controlată prin acŃiune. S-a efectuat un experiment de aruncare

a

zarurilor, în care s-au folosit două grupuri experimentale. S-a constatat că există

o

diferenŃă semnificativă în modul de pariere, în funcŃie de momentul cînd se face

parierea (înainte sau după aruncarea zarurilor). Procentele au fost mai mari înainte de aruncarea zarurilor, deoarece subiecŃii aveau iluzia controlabilităŃii destinului. Într-un alt experiment s-a procedat la extragerea unei cărŃi de joc dintr-un pachet, de către o persoană considerată competentă (un magician) şi apoi de către

o persoană neutră. S-a pariat mai mult împotriva persoanei neutre decît împotriva celei competente, deoarece se consideră că pe magician nu îl putem controla.

3. Etica

Aspectele de ordin moral tind să influenŃeze deciziile, mai ales în cazul persoanelor investite să conducă. Modelul clasic este cel al deciziei înŃelepte,

întrucît normele de etică sunt orientate spre minimalizarea riscurilor şi a rezultatelor neplăcute.

4. Propriile teorii

ConcepŃiile şi ideile pe care le avem despre lume şi viaŃă, precum şi despre diferitele aspecte ale acestora, tind să determine abordarea deciziilor. Psihologul american Lord a efectuat un experiment pornind de la opinia pro sau contra

pedepsei capitale. El a ales două grupuri, selecŃionate precis, formate din persoane pro şi persoane contra pedepsei capitale, cărora le-a prezentat materiale (comentarii, studii, cercetări, opinii) contrare opiniei lor. S-a constatat că persoanele respective nu şi-au schimbat opŃiunea, ba chiar au prezentat tendinŃa de

a interpreta argumentele în favoarea lor, de a le răstălmăci în sensul propriilor teorii.

SoŃii Chapman au realizat un experiment cu subiecŃi psihologi şi studenŃi la psihologie în anul întîi, analizînd problematica testelor proiective. Ei au pornit analiza de la un test celebru, "Desenul omuleŃului", realizat de K. McOver în 1945, în care se porneşte de la supoziŃia că, în funcŃie de modul în care subiectul desenează un om, se pot face trimiteri la probleme de ordin psihologic ale persoanei respective. Grupului de psihologi li s-a dat o problemă psihopatologică şi li s-a cerut să descrie ce caracteristici cred ei că vor prezenta desenele pacienŃilor. Grupului de studenŃi, care nu cunoşteau testul, li s-au dat combinaŃii grafice realizate întîmplător şi li s-a cerut să inducă legături între combinaŃii şi probleme de ordin psihologic. Concluzia a fost că şi studenŃii tind să descopere aceleaşi asociaŃii ca şi psihologii experŃi. Unui al treilea grup de studenŃi li s-a dat un test de asociaŃie verbală şi au fost solicitaŃi să descrie în ce măsură problema psihologică este asociată cu părŃile componente ale desenului. S-a ajuns la o uimitoare unitate a reprezentărilor mentale proprii şi la relaŃia cu problema psihopatologică. Concluzia a fost că testele sunt proiective în mai multe sensuri, pentru că nu numai pacientul se

34

proiectează, ci şi clinicianul, astfel încît acesta poate proiecta propriile presupoziŃii în diagnosticele sale.

5. Încrederea în propriile cunoştinŃe

În 1986, cercetătorul american Samuel Okamp analizează dinamica relaŃiei dintre nivelul de încredere în propriile judecăŃi date de psihologii practicieni asupra unei probleme psihologice, şi nivelul de acurateŃe al evaluărilor. Un grup de psihologi practicieni a primit un număr mare de cazuri de analizat şi s-a constatat că, într-un anumit punct al procesului de obŃinere a informaŃiilor, acurateŃea estimărilor atinge un plafon peste care nu mai creşte. Acumularea de noi cunoştinŃe nu a mai produs o reducere a incertitudinii obiective, şi cu toate acestea încrederea subiectivă a continuat să crească treptat. Psihologii practicieni păreau să-şi fi cristalizat stereotipuri ferme pe baza prelucrării primelor informaŃii obŃinute, arătîndu-se apoi puŃin dispuşi să-şi schimbe concluziile pe măsură ce primeau informaŃii noi. S-a constatat apoi că, de obicei, ultimele informaŃii servesc mai mult drept confirmare a primelor impresii decît la reconsiderarea lor; chiar şi atunci cînd informaŃia era nerelevantă pentru caz sau era chiar stranie, psihologii deveneau tot mai convinşi că aceste ultime informaŃii au ajutat la o mai bună înŃelegere a cazului.

6. TendinŃa de a judeca prin analogie

Evenimentele, situaŃiile produse şi care au avut un şir de consecinŃe tind să determine judecăŃi prin analogie asupra unor evenimente actuale. În antichitate, oracolele se foloseau în vreme de război tocmai pentru a reduce incertitudinea subiectivă, deoarece ofereau situaŃii analogice. Se constată că în multe situaŃii de joc, în care informaŃia este imperfectă, se poate demonstra că strategia optimă este cea aleatoare. Argument: într-o situaŃie complicată, în care ne confruntăm cu un agent decident, alegînd întîmplător comportamentul nostru devine imprevizibil, ceea ce ne poate garanta obŃinerea valorii maxime a cîştigului minim posibil.

Alte variabile independente: tendinŃa spre coerenŃă internă; stilul cognitiv. Se constată că persoanele cu structuri conceptuale complexe utilizează o cantitate mai mare de informaŃie şi alocă mai mult timp luării unei decizii. Invers, persoanele cu structuri conceptuale mai simple folosesc o cantitate mai mică de informaŃii şi au nevoie de un timp mai scurt pentru a adopta o decizie. RelaŃia inteligenŃă - anxietate - decizie G. P. Danny, în urma studiilor sale, a concluzionat că persoanele cu nivel scăzut de inteligenŃă şi nivel ridicat de anxietate prezintă performanŃe decizionale mai slabe decît persoanele cu nivel scăzut de inteligenŃă şi nivel scăzut de anxietate. Persoanele cu un nivel ridicat de inteligenŃă au performanŃe decizionale superioare dacă au şi un grad înalt de anxietate. Aceste observaŃii nu trebuie luate în sensul strict, dar pornind de la ele, Lazarus (1966) abordează comportamentul decizional în situaŃii de criză. Criza este o situaŃie limitată în timp în cadrul căreia individul este supus la solicitări care

35

depăşesc posibilităŃile sale de a le face faŃă. O asemenea situaŃie generează anxietate accentuată. Anxietatea este variabila independentă cea mai importantă în studiul comportamentului decizional. Decizia se impune în situaŃii de incertitudine; orice situaŃie de incertitudine este generatoare de anxietate. De aici rezultă că, în

realitate, comportamentul decizional va fi puternic influenŃat de anxietate în ceea ce priveşte rapiditatea, precizia şi orientarea deciziei. Lazarus a identificat următoarele modificări comportamentale în situaŃii de criză:

- eficienŃă scăzută;

- activitate orientată spre reducerea tensiunilor interne;

- diminuarea atitudinilor şi comportamentelor constructive, mai ales atunci cînd se înregistrează o creştere a nivelului de frustrare;

- căutarea "Ńapului ispăşitor" şi elaborarea de scuze şi justificări.

Astfel, stările de excitaŃie şi teamă au efecte negative asupra performanŃei,

accentuează probabilitatea eşecului şi cresc rigiditatea comportamentului.

Mecanisme defensive implicate în reducerea anxietăŃii Reducerea anxietăŃii se poate efectua normal, prin diminuarea cauzelor ei, dar şi prin mecanisme complexe cu caracter patologic, acele mecanisme defensive ale Eului descrise de Anna Freud, menite să reducă artificial anxietatea:

- negarea realităŃii: protecŃie faŃă de o realitate neplăcută prin negarea ei;

- fantezia: satisfacerea imaginară a dorinŃelor frustrate;

- raŃionalizarea sau justificarea;

- proiecŃia asupra celuilalt a propriilor tendinŃe: atribuirea intenŃiilor proprii, unei alte persoane;

- represiunea: tendinŃa de blocare a gîndurilor ascunse;

- formarea reacŃională: blocarea dorinŃelor care sunt periculoase, prin

exagerarea atitudinilor opuse şi folosirea acestora ca bariere (represiunea este doar o blocare pasivă, în timp ce formarea reacŃională este şi blocare, şi acŃiune);

- sublimarea: activitate de substituŃie;

- idealizarea: accentuarea calităŃii şi valorii unui obiect pînă la perfecŃiune;

- regresia: întoarcerea la un stadiu depăşit, primitiv al dezvoltării.

Aceste mecanisme defensive au ca rezultat scăderea performanŃelor, a eficienŃei şi generează o imagine cognitivă distorsionată, simplificată şi rigidă. Lazarus, inspirîndu-se din psihanaliză, propune termenul de coping pentru mecanismele de a face faŃă ameninŃării. termenul este asimilat şi în limba română şi este utilizat în psihoterapii şi în psihologia clinică. În teoria iniŃială, Lazarus identifică două forme de coping: eliminarea sursei de ameninŃare, şi operaŃii pur cognitive prin care estimarea ameninŃării este alterată fără o acŃiune directă de schimbare; sunt operaŃii numite reevaluări defensive, prin care persoana se înşeală pe ea însăşi în ceea ce priveşte condiŃiile reale ale ameninŃării. Reevaluarea defensivă implică procese de gîndire primitive, de unde reiese că nivelul anxietăŃii finale nu este dat atît de mărimea cauzelor iniŃiale, cît de modalităŃile de a-i face faŃă şi de eficienŃa mecanismelor de redresare.

36

Birne defineşte copingul ca trăsătură de personalitate bipolară: la un pol se află depresiunea, ca subestimare a caracteristicilor ameninŃării, situaŃiei, prin mecanisme defensive, iar la celălalt pol se află senzitivitatea ca hiper-reactivitate şi nivel ridicat al anxietăŃii. La cele două extreme, mecanismele de coping sunt foarte rigide şi ineficient raportate la cerinŃele mediului. Între poli se află mecanismele optime de coping.

Analiza detaliată a mecanismelor strategiilor de a face faŃă ameninŃării Cercetările lui Lazarus şi Folkman (1984) descriu două strategii majore în reacŃia faŃă de ameninŃare: strategia instrumentală şi strategia paleativă (defensivă). Strategia instrumentală este o strategie activă, de acŃiune constructivă realistă în raport cu situaŃia generatoare de anxietate. Strategia defensivă este o strategie de manipulare a stărilor psihice interne. Alegerea uneia sau alteia dintre strategii depinde de o serie de factori determinanŃi, ce pot fi consideraŃi variabile independente conexe în studiul influenŃei variabilei complexe care este anxietatea. Lazarus şi Folkman identifică următorii factori care determină adoptarea uneia dintre strategii:

a) Gradul de ameninŃare

Lazarus arată că formele de coping mai adaptative şi orientate spre realitate sunt mai probabile atunci cînd ameninŃarea este moderată. Cînd ameninŃarea este severă, extremele patologice devin predominante. Cu cît ameninŃarea este mai

mare, cu atît creşte tendinŃa individului de a utiliza mecanisme de apărare mai primitive, regresive, disperate.

b) Raportul dintre capacitatea individului de a face faŃă situaŃiei şi gradul

de dificultate şi incertitudine a situaŃiei Lazarus afirmă: "Limitele intelectuale şi lipsa de sofisticare îl fac pe individ mai vulnerabil la ameninŃări." De aici rezultă că modalităŃile de a face faŃă ameninŃării depind de trei categorii de factori: localizarea agentului ameninŃător, eficienŃa alternativelor disponibile şi constrîngerile situaŃionale. Nivelul capacităŃii profesionale. Şi activitatea profesională exercită implicaŃii în modalităŃile de a face faŃă ameninŃării, reprezentînd un factor important al orientării în situaŃiile decizionale. Cu cît capacitatea profesională este mai scăzută, creşte gradul de anxietate şi scade orientarea activă şi constructivă. Cercetările recente au demonstrat creşterea anxietăŃii şi dezorganizarea

comportamentului în următoarele condiŃii:

- nivelul de competenŃă al individului este depăşit şi nu există posibilităŃi de adaptare;

- eşecul are o mare importanŃă subiectivă;

- nu există mijloace sau căi de protecŃie împotriva eşecului.

c) Orientarea structurală a personalităŃii

Este vorba despre măsura în care trăsătura de personalitate numită anxietate face parte din personalitatea individului. Există două tipuri de anxietate:

tip răspuns, ca reacŃie specifică la o situaŃie obiectivă, şi tip trăsătură, manifestată

atît ca o predispoziŃie generală a personalităŃii de a răspunde anxios în situaŃii de

37

dificultate, cît şi ca anxietate propriu-zisă, adică acea teamă fără obiect care caracterizează în mod structural persoana, o anxietate difuză ca rezultat al acumulării unor experienŃe din trecut şi care reprezintă un factor determinant. Anxietatea ca trăsătură poate fi legată de traumatisme avute în mod special în copilărie, sau de un nivel scăzut de competenŃă acumulat în timp prin confruntarea cu situaŃii de viaŃă, aşa-numita "neajutorare dobîndită". Ca rezultat al unor experienŃe repetate de eşec, persoana poate dobîndi o tendinŃă structurală de a face faŃă greutăŃilor. Experimental, s-a demonstrat că neajutorarea dobîndită este asociată cu adoptarea mecanismelor defensive. Din cele arătate rezultă importanŃa anxietăŃii în performanŃelor decizionale şi se impune studiul experimental dedicat elaborării unor terapii orientate spre reducerea anxietăŃii. D) Atribuirea succesului şi eşecului Worthmans şi colaboratorii (1976) au pornit în experimentele lor de la constatarea că eşecul în controlul asupra evenimentelor este producător de stres şi de anxietate. Ipoteza: Atribuirea eşecului este o modalitate de a reduce stresul şi anxietatea. SubiecŃii au fost puşi în situaŃia de a eşua în rezolvarea de probleme. Un grup a fost indus să creadă că vina este a lor, iar al doilea grup a fost făcut să creadă că eşecul a fost determinat de dificultatea problemei. Stresul a fost mai mare la subiecŃii cu atribuire internă a eşecului decît la cei cu atribuire externă, deoarece atribuirea internă a eşecului generează incertitudine mai mare în propriile capacităŃi şi o anxietate crescută. Ipoteza fundamentală a teoriei atribuirii succesului: succesul se atribuie

intrinsec, iar insuccesul se atribuie extrinsec. RaŃiunea acestei ipoteze stă în invocarea mecanismelor defensive. Majoritatea cercetărilor au confirmat această ipoteză, dar sunt şi unele care au informat-o. Ross şi Anderson (1986) sugerează o contrazicere a acestei ipoteze. Ei au constatat că este vorba despre un cu totul alt mod de atribuire a succesului la profesorii îndrumători din universităŃile americane. Aceştia atribuiau eşecurile studenŃilor propriei lor incapacităŃi, iar succesele le atribuiau meritelor studenŃilor Cei doi cercetători au mai constatat că această tendinŃă se accentuează cu vîrsta. Acest studiu ridică însă două probleme:

- este vorba despre un clişeu moral, expresia modestiei, deoarece, în

general, îŃi atribui cu prudenŃă succesul oamenilor pe care îi ajuŃi;

- se au în vedere performanŃele altora, care sunt expresia indirectă a

performanŃelor proprii. e) Tipul de personalitate Se iau în considerare două tipuri de personalitate: cel autoritar şi cel dogmatic. Adorna şi colaboratorii (1950), în lucrarea "Personalitatea autoritară", inspirată de personalităŃile timpului (Hitler, Stalin, Mussolini) descriau sindromul

agresivităŃii:

38

- supunere fie la o persoană cu autoritate, fie la stereotipurile şi tradiŃiile

colectivităŃii;

- acceptarea necritică a autorităŃii, aderarea rigidă la valorile idealizate ale grupului de apartenenŃă;

- conservatorism şi convenŃionalism;

- intoleranŃă şi agresivitate, tendinŃa de a condamna şi pedepsi violent încălcarea valorilor; agresivitatea faŃă de grupurile străine;

- anti-introiecŃie ca inhibiŃie; inabilitatea de a înŃelege procesele complexe care au loc în mintea şi sufletul altora;

- superstiŃii şi stereotipuri în gîndire, scheme rigide şi înclinaŃia de a crede în forŃe mistice;

- distructivism şi cinism ca ostilitate generală faŃă de lume; toŃi oamenii sunt consideraŃi ca fiind ostili;

- proiectivitatea: o proiectare din afară asupra lumii a impulsurilor

emoŃionale inconştiente şi tendinŃa de a crede că în lume se petrec lucruri periculoase.

ExplicaŃia rezidă în educaŃia dură primită, care generează deprinderea de a se supune, dar şi ostilitate, frustrare canalizate în afara sursei. Precizări: S-a demonstrat că:

- Succesul scade şi eşecul creşte nivelul de autoritarism.

- Persoanele cu grad ridicat de anxietate se orientează mai pronunŃat spre structuri autoritare în situaŃii de eşec;

- Teama de eşec creşte atît efectul succesului, cît şi al eşecului;

- Teama irelevantă, difuză, provenită dintr-o ameninŃare incertă ridică gradul de persuasiune, grad care indică o structură de autoritarism;

- O creştere a nivelului de teamă produce o creştere a conformismului;

- Există o corelaŃie pozitivă semnificativă între autoritarism şi toleranŃa la ambiguitate;

- Există o corelaŃie semnificativă negativă între autoritate şi nivelul de

educaŃie.

39

Studiul experimental al memoriei şi învăŃării
Studiul experimental al memoriei şi învăŃării

Metode de investigare ale memorării şi păstrării informaŃiei

a) Metoda întinderii numerelor imediate

Această metodă experimentează cea mai lungă serie de elemente (cifre, litere, cuvinte, propoziŃii) pe care subiectul o poate reproduce corect după o singură prezentare optică sau acustică. Se folosesc serii cu grade diferite de dificultate, de la seriile cele mai uşoare la seriile cele mai dificile. Este citit separat fiecare stimul la intervale egale de timp. Se utilizează mai multe liste şi se calculează o cotă de memorare, care reprezintă numărul de serii corecte. În probele de memorie vizuală, stimulii sunt prezentaŃi pe cartonaşe cu timpul de expunere de

o secundă per stimul.

b) Metoda anticipării seriale

Se utilizează liste cu silabe fără sens, dar se pot utiliza şi liste de cuvinte sau numere. Varianta clasică: se prezintă o dată, de două sau maximum de trei ori întreaga listă de stimuli, după care se revine la primul stimul şi i se cere subiectului să reproducă prima silabă cu care a început seria. Dacă greşeşte este corectat, iar dacă nu răspunde, i se "suflă". Subiectul trebuie să anticipeze următorul element al seriei. Proba se repetă pînă cînd se ajunge la 75% anticipări corecte. Ordinea stimulilor se menŃine, acesta fiind motivul pentru care proba se numeşte "anticipare serială". Fiecare silabă este atît stimul, cît şi răspuns, constituindu-se un lanŃ anticipativ. În evaluare se numără erorile, se stabileşte calitatea lor şi timpul de răspuns. La modul de prezentare, intervalul de timp dintre stimuli este de 2-3 secunde, iar intervalul dintre serii este de 9-10 secunde.

c) Metoda asociaŃiilor pereche

Se utilizează serii de două elemente luate în pereche: cuvinte şi numere; culori şi numere; culori şi cuvinte. Se prezintă fiecare pereche pe rînd, iar în a doua secvenŃă se prezintă numai unul dintre termenii perechii, subiectul trebuind să-şi amintească termenul asociat. Stimulii se prezintă vizual, scris sau auditiv. În prezentarea auditivă stimulii se citesc la interval de două secunde. Ordinea trebuie mereu schimbată; numărul de prezentări este la alegere, dar nu trebuie să

determine 100% răspunsuri corecte.

d) Metoda supraînvăŃării

În acest caz se prezintă repetat spre memorare, pînă la prima reuşită de a reproduce în întregime, materialul de memorat. Se continuă exerciŃiile şi se

constată că un material supraînvăŃat se reŃine mai bine şi mai mult. Pentru

40

intervalul 0-50% repetiŃii, memorarea este mai bună decît pentru intervalul 50-

100%.

Metode de studiu în păstrarea informaŃiei

a) Metoda reproducerii

Este prezentat un material şi, după un anumit interval de timp, subiectul este solicitat să-l reproducă. În această metodă nu putem şti care a fost efectul

uitării şi în ce condiŃii s-a produs uitarea; cu alte cuvinte, nu ştim dacă experimentăm capacitatea de reproducere sau uitarea.

b) Metoda recunoaşterii

Se realizează în prezenŃa stimulilor originali, împreună cu stimuli noi, din aceeaşi grupă. Raportul dintre stimuli noi şi stimuli vechi nu trebuie să depăşească

3/1. Stimulii vechi şi noi se amestecă şi se prezintă aleator. Subiectul trebuie să răspundă de fiecare dată dacă stimulul a fost prezent sau nu în prima prezentare. Se aduc şi răspunsuri "nu ştiu" sau la întîmplare. Se propune o formulă de calcul a coeficientului de recunoaştere:

r = 100 x (nr. de răspunsuri corecte - nr. erori)/(nr. total de stimuli)

c) Metoda reconstrucŃiei

Seria de elemente prezentate anterior se prezintă amestecat şi se cere rearanjarea elementelor în ordinea iniŃială. Se folosesc stimuli vechi şi noi şi se cere ca stimulii vechi să fie aşezaŃi în ordinea iniŃială. Se utilizează coeficientul de corelaŃie Spearman. Se continuă încercările pînă cînd subiectul execută proba fără

eroare. În acest caz, performanŃa este măsurată în timp.

d) Metoda economiei

Se dă o sarcină de memorare. Se lasă un interval de timp (ore, zile,

săptămîni). Subiectul este solicitat să rememoreze acelaşi material în aceleaşi condiŃii. Se evaluează performanŃele cu aceeaşi unitate de măsură. Coeficientul de economie este diferenŃa dintre prima şi a doua redare, sub aspectul performanŃei:

e = 100(I.O. - R) / (I.O. - C),

unde I.O. reprezintă numărul de încercări de memorare iniŃială, R reprezintă numărul de încercări de reînvăŃare, iar C reprezintă criteriul, adică

numărul de încercări necesare. Acest număr de încercări pînă la atingerea criteriului, trebuie să fie cît mai mic.

Rolul organizării şi sistematizării în procesul memoriei. ImplicaŃii experimentale

Rolul acestor factori şi condiŃiile în care organizarea şi sistematizarea se manifestă Bonsfield a utilizat o listă de 60 cuvinte selectate din patru categorii semantice: animale, profesiuni, legume şi prenume. Cuvintele se prezintă

41

amestecat şi subiecŃii vor grupa răspunsurile pe categorii. Mandler (1967) realizează un experiment utilizînd 52 (100) cartonaşe cu cuvinte din diverse categorii, solicitînd subiecŃilor să le clasifice pe categorii stabilite de ei singuri. Concluzie: numărul mediu de categorii utilizate spontan de către subiecŃi este relativ constant de la un experiment la altul. CorelaŃia dintre numărul de categorii utilizate şi numărul de stimuli reproduşi corect este foarte ridicată. Sistemul categorial este optim atunci cînd se utilizează un număr de 5±2 categorii distincte, cu cîte 5±2 elemente din fiecare categorie. Tulving şi Ehrlich (1972, 1975) au relevat rolul criteriului semantic şi au demonstrat şi implicarea altor modalităŃi de organizare:

- organizarea sintagmatică, prin construirea unor propoziŃii sau fraze din cuvinte aleatoare;

- organizarea după criterii gramaticale (substantive, verbe, adjective);

- organizarea pe baza rimelor sau prefixelor;

- organizarea pe baza unor criterii mixte.

Din acest studiu a reieşit o problemă: memoria semantică este numai verbal-lexicală, sau utilizează şi imagini? S-a căzut de acord că memoria semantică utilizează atît imagini, cît şi structuri verbal-lexicale, într-o manieră sinergică şi complementară.

InterferenŃa: modele experimentale de studiu Fixarea informaŃiei este influenŃată de memorarea anterioară şi de memorarea interpusă între învăŃarea iniŃială şi reproducerea (reactualizarea) ulterioară. În aceste condiŃii vorbim despre efectul interferenŃei retroactive şi proactive. a) Efectul interferenŃei retroactive intervine în situaŃiile în care o nouă învăŃare interferează cu un material învăŃat anterior. Materialul învăŃat anterior influenŃează negativ materialul învăŃat ulterior.

Modelul experimental: Se utilizează un grup experimental şi unul de control. Ambele grupuri primesc o sarcină de memorare, apoi grupul experimental primeşte o sarcină intercalată. Grupul de control nu primeşte o altă sarcină, ci este lăsat să se relaxeze, dar subiecŃilor li se dau preocupări care să nu le permită concentrarea asupra materialului de reprodus. În final, grupurile sunt supuse testului de memorare. Schema experimentală:

Grupul experimental Grupul de control

- proba de memorare A

- proba de memorare B

- proba de memorare A

Concluzie:

- proba de memorare A

- pauză

- proba de memorare A

Dacă sarcinile A şi B sunt reprezentate de liste de silabe fără sens, se constată clar efectul negativ al sarcinii B asupra sarcinii A. Rezultă că interferenŃa retroactivă acŃionează atunci cînd sarcinile sunt asemănătoare. Dacă sarcina A este mai bine învăŃată, atunci efectul sarcinii B nu mai este atît de puternic şi negativ.

42

b) InterferenŃa proactivă. Se urmăreşte efectul unei sarcini intercalate, astfel încît materialul învăŃat anterior poate să interfereze cu reproducerea unui material învăŃat ulterior. Schema experimentală:

Grupul experimental Grupul de control

- proba de memorare A

- proba de memorare B

- proba de memorare B

- pauză

- proba de memorare B

- proba de memorare B

Testul de reproducere pentru sarcina B la grupul experimental faŃă de grupul de control arată existenŃa unei influenŃe negative proactive a testului de sarcină A asupra testului de sarcină B. Concluzie: La grupul experimental, în comparaŃie cu grupul de control, testul de reproducere a sarcinii B evidenŃiază efectul negativ al învăŃării sarcinii A.

Materiale şi instrumente de studiu - Silabe fără sens. Procedeul a fost introdus de către Ebbinghaus în cercetările asupra memoriei. El a încercat să evite influenŃa cunoştinŃelor, a nivelului cultural-educaŃional, urmărind evidenŃierea performanŃelor reale ale memoriei. Cercetările lui Ebbinghaus nu întrunesc criteriul validităŃii ecologice, deoarece nu-şi găsesc corespondent în activitatea umană, astfel că proba are un caracter artificial. Ebbinghaus a anticipat foarte mari greutăŃi în studiul memoriei,

greutăŃi care Ńin de diverşi factori externi, astfel că această critică este considerată foarte slabă. Silabele fără sens sunt structurate din două consoane cu o vocală la mijloc. Reguli pentru construirea listelor de silabe:

silaba să nu constituie un cuvînt sau o abreviere cunoscută; consoana iniŃială să nu fie identică cu consoana finală a silabei

- precedente;

-

- numărul silabelor într-o listă este de 8-14;

- listele să fie reactualizate la intervale de 4-5 ani, datorită modificărilor şi evoluŃiei limbilor respective.

- Cuvinte: adjective, substantive, verbe;

- Numere;

- Fragmente de proză sau versuri;

Trebuie să se Ńină cont de gradul de familiaritate al stimulilor pentru subiect. Se aleg cuvintele cu frecvenŃa cea mai mare în limba respectivă.

- Imagini de obiecte, figuri geometrice (prezentarea poate fi vizuală sau auditivă). Alte metode de studiu al memoriei:

- variaŃia volumului materialului de memorat;

- prezentarea de materiale omogene sau eterogene;

- metoda gradării semnificaŃiei materialului;

- metoda variaŃiei intervalelor de repetiŃie;

- metoda gradării dificultăŃii materialului;

43

- variaŃia în sarcini de învăŃare;

- metoda implicării subiectului în sarcini şi a variaŃiei tipurilor de activitate prin care se produce memorarea. Variabile experimentale implicate în studiul memoriei Variabile independente:

- intervalul de timp între prezentare şi reproducere;

- cantitatea materialului;

- natura materialului;

- cunoaşterea rezultatului (feed-back);

- natura sarcinii intercalate;

- gradul de similitudine între stimuli;

- rolul verbalizării;

- rolul organizării globale sau parŃiale;

- rolul motivaŃiei sau al deprinderilor.

Variabile dependente:

- numărul de răspunsuri corecte;

- formule de calcul al eficienŃei memorării şi fixării: numărul de răspunsuri

corecte şi greşite, totalitatea stimulilor;

- timpul de răspuns total sau parŃial;

- calitatea răspunsului ca raport între răspunsurile corecte şi greşite, sau, în

cazul reproducerii unor texte şi intervenŃia unor factori personali (experienŃele, cunoştinŃele subiectului) modul în care este modificat materialul reactualizat faŃă de cel memorat; tipul de intervenŃie: situaŃional, descriptiv, organizaŃional.

Variabile de control:

- starea subiectivă a subiectului (nivelul de oboseală fizică, intelectuală, mentală);

- factori ce Ńin de momentul desfăşurării experimentului;

- factori motivaŃionali şi afectivi;

- nivelul intelectual şi de cunoştinŃe.

Se Ńine cont de faptul că memoria este contextuală şi situaŃională. În general, aceşti factori au efecte foarte ample. Este dificil, aproape imposibil de realizat un control riguros al acestor condiŃii. Trebuie efectuată egalizarea grupurilor, asigurîndu-se omogenitatea internă a lor.

44

Abordarea experimentală a motivaŃiei şi afectivităŃii
Abordarea experimentală a motivaŃiei şi afectivităŃii

MotivaŃia şi afectivitatea în experimente sunt, în general, considerate variabile interne (de control), dar efectul lor nu se poate nega, deoarece ele pot

influenŃa caracteristicile variabilei dependente. Aceşti factori trebuie să fie luaŃi în considerare în orice experiment. Aspectele privind motivaŃia şi afectivitatea nu pot

fi relevate decît în manieră indirectă, ceea ce demonstrează dificultatea controlului

acestor variabile. MotivaŃia ca variabilă independentă în investigarea motivelor,

intereselor şi trebuinŃelor TrebuinŃele studiate experimental au fost cele de stimulare. Experimentele de deprivare senzorială au demonstrat existenŃa acestor trebuinŃe şi caracterul lor imperativ. Aceste trebuinŃe se află la baza celor epistemice, a nevoii de cunoaştere:

s-a demonstrat că există o necesitate puternică de a obŃine informaŃii clare despre însuşirile diferitelor obiecte şi situaŃii, astfel încît curiozitatea epistemică este condiŃionată de noutate, congruenŃă şi surpriză. Interesele: rolul lor a fost reliefat în experimentele lui Postman şi Bruner asupra determinării influenŃei factorului motivaŃional asupra percepŃiei. S-a demonstrat că interesele şi trebuinŃele influenŃează modul în care percepem. a) TrebuinŃa de performanŃă. S-a încercat elaborarea unui indicator de performanŃă. S-au folosit planşe pe baza cărora subiecŃii au trebuit să compună mici povestiri în care se urmărea răspunsul la patru întrebări:

- Ce se întîmplă şi cine sunt personajele?

- Cum s-a ajuns la acele situaŃii?

- Ce gîndesc personajele?

- Ce vor face personajele?

Rezultatele constituie un bun indicator al trebuinŃei de performanŃă, deoarece s-a constatat că, supunînd subiecŃii la alte probe care implică trebuinŃa de performanŃă, aceştia obŃin performanŃe mai bune la probele respective. b) Nivelul de aspiraŃie. Rezultă din raportul între succesul real şi succesul scontat. În aceste experimente trebuie să se cunoască nivelul de aspiraŃie şi nivelul performanŃelor reale. EsenŃial este să se pornească de la performanŃa reală, în raport cu care subiectul îşi va proiecta scopul. Această performanŃă poate fi socotită de persoana în cauză drept succes sau insucces, deoarece nivelul de

aspiraŃie se schimbă în decursul acŃiunii, în funcŃie de performanŃă. Nivelul de aspiraŃie variază în limitele unei zone în care subiectul are experienŃa succesului şi

a eşecului. Zona de implicare a nivelului de aspiraŃie variază de la punctul în care

succesul este foarte probabil, fără a fi exclus eşecul, pînă la punctul în care insuccesul este foarte probabil, fără a fi exclus succesul. O constatare generală este că nivelul de aspiraŃie tinde să crească după un succes şi să scadă după un insucces: după succes, la circa 69% din subiecŃi nivelul

45

de aspiraŃie creşte, la 6% staŃionează iar la 0% scade; restul, pînă la 100%, nu şi- au evaluat nivelul de aspiraŃie. După un eşec, la 50% dintre subiecŃi nivelul de aspiraŃie scade, la 21% rămîne staŃionar, la 0% creşte, iar restul pînă la 100% nu şi-au exprimat atitudinea. c) Cunoaşterea rezultatului. O constatare generală este aceea că, atunci cînd subiectul cunoaşte rezultatul, performanŃa devine mai bună comparativ cu aceeaşi activitate fără cunoaşterea rezultatelor. Cunoaşterea rezultatelor acŃionează ca o motivaŃie, permiŃînd subiectului să-şi fixeze un scop precis care să-Ń susŃină motivaŃional. În experimentele de acest gen, cunoaşterea rezultatelor poate fi făcută atît în timpul desfăşurării experimentului, cît şi în diverse etape ale acestuia (spre exemplu, după fiecare reacŃie). Această cunoaştere a rezultatelor are efecte limitate, pentru că îmbunătăŃirea performanŃei nu poate trece dincolo de resursele obiective ale subiectului. Trebuie avut în vedere că în aceste experimente, comunicarea permanentă a rezultatelor intermediare poate deveni sursă de stres, putîndu-se ajunge la reacŃii de supramotivare, ceea ce duce la scăderea performanŃei.

d) Frustrarea. Este starea afectivă pe care subiectul o resimte atunci cînd un

obstacol intervine în calea scopului urmărit. De obicei, frustrarea este resimŃită negativ, ca deposedare de ceva care i se cuvine. e) Conflictul motivaŃional. Reflectă opoziŃia dintre tendinŃe şi dorinŃe contradictorii. Frustrarea şi conflictul motivaŃional se întreŃin reciproc, frustrarea putînd determina şi o conduită agresivă. Experimentele cu privire la frustrare sunt construite astfel încît să pună subiectul în faŃa unor sarcini dificile, prin care să se instituie o situaŃie conflictuală între nevoia de performanŃă şi dificultatea sarcinii. Tensiunea afectivă se creează

prin menŃinerea subiectului în confruntarea cu sarcina. Astfel de sarcini imposibile se pot imagina uşor, dar sunt greu de imaginat experimente care să arate caracterul arbitrar al agentului frustrant. Nivelul frustrării este mai mare atunci cînd agentul frustrant are caracter arbitrar şi subiectul nu găseşte temeiuri raŃionale pentru a explica situaŃia. Dacă agentul frustrant nu are caracter arbitrar şi se găsesc raŃiuni, se constată un nivel scăzut al frustrării. Astfel de experimente au utilizat metoda zvonurilor. Într-un experiment, subiecŃii au fost informaŃi că un prieten a spus lucruri neplăcute despre ei, în două situaŃii: în prima situaŃia le-a afirmat public şi gratuit, iar în a doua situaŃia le-a afirmat la beŃie. Se constată că în cadrul grupului confruntat cu prima situaŃie frustrarea a fost mai mare, deoarece nu existau temeiuri raŃionale pentru comportamentul prietenului, în timp ce grupul al doilea, fiind confruntat cu un agent nearbitrar, frustrarea a fost mai redusă.

f) Cercetările lui L. Festinger asupra relaŃiei conflict-decizie au condus la

distincŃia între pre-decizie şi post-decizie, astfel: alegerea este o situaŃie conflictuală. Optarea pentru o anumită alternativă este însoŃită de ezitări, care încetează după alegere. Se constată că subiectul va tinde să-şi justifice alegerea. Festinger a realizat experimente interesante cu studenŃi plătiŃi să spună că fac ceva

46

interesant, deşi efectuau o activitate monotonă; cu cît plata era mai mare, cu atît aceştia erau mai convinşi că sarcina pe care o efectuează este foarte interesantă. Festinger a realizat cercetări remarcabile cu privire la disonanŃa cognitivă. DisonanŃa cognitivă este creată de elementele pozitive care favorizează alternativa respinsă. Cu cît aceste elemente sunt mai numeroase, disonanŃa cognitivă este mai mare şi tendinŃa de a le elimina este mai puternică. O alternativă respinsă tinde să fie încărcată pozitiv, ca expresie a unui fel de regret subiectiv, o remuşcare în faŃa abandonului. DisonanŃa cognitivă este trăită şi atunci cînd este aleasă o alternativă cu mai multe elemente negative, care defavorizează alternativa respectivă. Reducerea disonanŃei cognitive se poate realiza fie prin creşterea dezirabilităŃii obiectului ales, fie prin scăderea dezirabilităŃii obiectului neales, ceea ce presupune un proces de raŃionalizare a deciziei. În urma acestui proces, ceea ce a fost ales pare mai ne-atractiv decît era înainte, şi invers. Obiectul ales pierde din atracŃie, iar celui la care s-a renunŃat îi creşte atractivitatea. DisonanŃa cognitivă şi încercările de a o reduce sunt cu atît mai mari, cu cît alternativele au o dezirabilitate mai apropiată. Metode de apreciere experimentală a afectivităŃii A. Roşca clasifică metodele de investigaŃie a afectivităŃii în: metode de impresie: au în vedere modificările subiective ca trăire afectivă consecutivă acŃiunii stimulilor, şi metode de expresie: au în vedere modificările ce se manifestă la nivelul organismului, concomitent cu trăirile afective. a) Metode de impresie:

- metoda alegerii: se prezintă subiectului stimuli variaŃi, aleşi după preferinŃe pe o scală de la cel mai plăcut la cel mai neplăcut; este o metodă subiectivă, cu foarte mari variaŃii inter-individuale.

- metoda construcŃiei: subiectului i se cere să combine din elementele prezentate figura cea mai plăcută.

- metoda rangului (a ordinii de merit): subiecŃii au un şir de stimuli (obiecte, situaŃii) pe care şi se cere să le ordoneze după rang, de la cel mai plăcut la cel mai neplăcut. Se repetă proba, pentru a se constata gradul de stabilitate al preferinŃelor. - metoda comparării-perechi: stimulii sunt prezentaŃi cîte doi, iar subiectul trebuie să aleagă un stimul din pereche. Perechile se construiesc prin combinări succesive, de unde necesitatea de a opera cu un număr limitat de stimuli.

- metoda evaluării: se prezintă cîte un stimul şi i se cere subiectului să-l

evalueze după o scală de intensitate a preferinŃelor. Se pot utiliza două tipuri de scale: scala Lickert în cinci trepte (+2 foarte plăcut, +1 plăcut, 0 neutru, -1 neplăcut, -2 foarte neplăcut; se pot obŃine şi indicatori numerici), şi scala grafică,

menită să acorde subiectului grade mai mari de libertate şi să evite utilizarea unor criterii de evaluare de tip şcolar. Unii autori solicită în studii evaluări ale trăirilor afective după schema pre- test, post-test, pornindu-se de la ipoteza că activitatea de realizat induce o modificare în starea afectivă. Dificultatea de măsurare este prea mare, pentru că se

47

tinde să se utilizeze note şcolare. Trebuie utilizată o linie dreaptă, de 10 centimetri, de la minus la plus, dar fără gradaŃii. - metoda condiŃionării: Watson a încercat să demonstreze că frica, teama, spaima sunt dobîndite. ReacŃiile copiilor sunt condiŃionate de ceea ce transmit adulŃii. Tot el a demonstrat şi decondiŃionarea reacŃiilor afective. b) Metode de expresie. Au în vedere indicatorii fiziologici: puls, ritm respirator etc.